1

CURS 10

APARATUL RESPIRATOR

I. ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Plaminul are rolul de a aduce oxigen organismului si de a elimina substante toxice, volatile, cum este

bioxidul de carbon. Componentele aparatului respirator sunt:

-cavitatea nazala -bronhii principale

-faringe -arborele bronsic

-laringe -tesutul pulmonar propriu-zis

-trahee

I.1. Caile respiratorii

Caile prin care aerul patrunde in plamani sunt:

-extrapulmonare (superioare)

-intrapulmonare (inferioare)

Caile extrapulmonare sunt reprezentate de cavitatea nazala (sau bucala), faringe, laringe, trahee si

bronhii principale, iar cele intrapulmonare – de ramificatiile bronhiilor principale, numite:

-bronhii lobare , care se impart la rindul lor in mai multe

-bronhii segmentare, apoi

-bronhii lobulare, din care iau nastere

-bronhiolele terminale; acestea se impart in

-bronhiole respiratorii ce se continua cu canalele alveolare, ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de

saci =saci alveolari = in care se deschid alveolele pulmonare. Traheea si bronhiile principale (cai

extrapulmonare) au in peretii lor inele cartilaginoase, cu rolul de a mentine deschise caile respiratorii. Aceste

inele sunt dispuse in potcoava, inchisa posterior printr-o portiune musculara. Musculatura are rolul sa elimine

secretiile in exces, ajutind la expectoratie (eliminarea secretiilor prin tuse).

Odata ce arborele bronsic se ramifica, cartilajul devine mai slab reprezentat, iar stratul muscular neted

mai dezvoltat, participind la reglarea circulatiei aerului (bronhoconstrictie, bronhodilatatie).

I.2. Tesutul pulmonar. Lobulatia plamanului

Plaminul este impartit in:

-lobi

-segmente

-lobuli

-acini pulmonari.

Mai multi acini pulmonari formeaza un lobul, mai multi lobuli formeaza un segment, mai multe

segmente formeaza un lob si mai multi lobi (doi sau trei ) formeaza un plamin.

2

Lobii pulmonari sunt delimitati prin scizuri. Ei au independenta structurala, functionala si patologica,

adica fiecare lob respira singur si se poate imbolnavi singur.

Lobulul este alcatuit din ramificatii ale bronhiolelor si din vase de singe, inconjurate de tesut conjunctiv.

Lobulul pulmonar este format din acini pulmonari. Un acin pulmonar cuprinde o bronhiola respiratorie,

impreuna cu canalele alveolare care deriva din ea si cu alveolele pulmonare respective.

In concluzie, va fi o bronhie lobara pentru fiecare lob, o bronhie segmentara pentru fiecare segment, o

bronhiola terminala pentru fiecare lobul si o bronhiola respiratorie pentru fiecare acin pulmonar.

I.3. Pleura

Pleura inveleste plamanul si este alcatuita din doua foite:

-foita viscerala, care acopera plamanii patrunzand in scizuri si

-foita parietala, ce captuseste peretii cutiei toracice. Intre cele doua foite se gaseste lichidul pleural, care

ajuta la alunecarea acestora in timpul miscarilor respiratorii.

I.4. Mediastinul

Mediastinul reprezinta spatiul dintre cei doi plamani,spatiu in care se gasesc: inima, vasele si nervii care

intra si ies din plaman, esofagul , traheea, o glanda numita timus si ganglioni limfatici atasati vaselor limfatice

care iriga organele toracice.

I.5. Vascularizatia plamanului

Este dubla : functionala si nutritiva. Vascularizatia functionala participa la functia principala a plamanului:

aceea de respiratie, adica de schimb gazos intre organism si exterior. Vascularizatia nutritiva asigura

substantele nutritive si oxigenul necesare celulelor care intra in alcatuirea plamanului, precum si eliminarea

toxinelor.

Inima este organul care asigura singe oxigenat tuturor tesuturilor din organism, prin ramificatiile aortei.

La inima se intoarce singe bogat in bioxid de carbon de la toate tesuturile din organism, prin venele cave.

Aorta si cu ramificatiile ei, plus venele cave cu ramificatiile lor, alcatuiesc impreuna marea circulatie. Singele

adus prin venele cave va fi transportat la plamani prin artera pulmonara, iar singele din aorta este adus la

inima prin venele pulmonare, de la plamini. Cu alte cuvinte , singele din venele pulmonare este bogat in

oxigen, iar singele din artera pulmonara – in dioxid de carbon. Artera pulmonara, impreuna cu venele

pulmonare alcatuiesc mica circulatie.

Vasularizatia functionala a plaminului asigura schimburile gazoase prin intermediul vaselor de singe care

alcatuiesc mica circulatie: artera pulmonara (cu ramificatiile ei) care transporta de la inima catre alveole singe

cu CO2 si vena pulmonara, care transporta de la alveole spre inima singe cu O2.

Vasularizatia nutritiva face parte din marea circulatie si este asigurata de arterele bronsice, care aduc

singe oxigenat de la inima si venele bronsice , care transporta singe venos (cu CO2) spre inima. Arterele

bronsice sunt ramuri din aorta, iar venele bronsice – ramuri al venei cave superioare.

3

II.FIZIOLOGIA PLAMANULUI

In inspir aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pina la nivelul alveolelor pulmonare, iar in expir

o parte din aerul alveolar este expulzata la exterior. Acest proces se numeste ventilatie pulmonara. Aerul

inspirat este bogat in oxigen, iar aerul expirat este bogat in bioxid de carbon. Miscarile respiratorii se repeta

ritmic, fara pauza, in tot cursul vietii . Frecventa respiratorie (FR) in conditii normale este in medie de 18

respiratii /minut la femeie si 16 respiratii /minut la barbat.

II.1. Schimburile gazoase respiratorii au loc in trei etape:

-pulmonara

-sanguina

-tisulara.

II.1.1. Etapa pulmonara

Consta in trecerea oxigenului din alveole in capilare si a bioxidului de carbon din capilare in

alveole.Alveolele pulmonare reprezinta suprafata de schimb a plaminului. Peretele alveolar este format din

tesut epitelial si inconjurat de tesut conjunctiv, in care se gaseste o retea de capilare provenite din ramurile

terminale ale arterei pulmonare.

Prin unirea peretelui alveolar cu cel capilar, se formeaza un perete despartitor care se numeste

membrana alveolo-capilara. Prin aceasta membrana se realizeaza schimbul gazos: oxigenul este transportat

din alveole in capilar, iar bioxidul de carbon este transportat din capilar in alveole. Acest schimb gazos are loc

prin difuziune, gazele trecind pasiv datorita diferentei de concentratie (sau de presiune partiala a gazelor)

intre cele doua spatii: aerian si sanguin.

II.1.2. Etapa sanguina

Reprezinta transportul gazelor prin vasele de singe. Transportul sanguin al oxigenului se face sub forma

unei combinatii labile (care se desface usor) cu hemoglobina (Hb)numita oxihemoglobina (HbO2).

Transportul sanguin al CO2 se face in cea mai mare parte sub forma unor combinatii chimice labile:

carbonati, carbohemoglobina (HbCO2).

Singele care transporta mai mult oxigen decit bioxid de carbon se numetse singe arterial, iar cel care

transporta mai mult bioxid de carbon - singe venos. Prin aorta si venele pulmonare circula singe arterial, iar

prin venele cave si arterele pulmonare – singe venos.

II.1.3. Etapa tisulara

La nivelul capilarelor tisulare singele arterial cedeaza O2 necesar activitatilor celulare si se incarca cu CO2

rezultat din metabolismul celular, transformindu-se in singe venos. Acest schimb se realizeaza prin peretii

capilarelor si ai celulelor. Intre capilare si tesuturi se afla tesut interstitial, o masa de lichid care se afla printre

celule.

4

Pentru eliberarea O2 catre tesuturi este nevoie de disocierea (desfacerea) HbO2, rezultind oxigen liber,

care intra mai intii in spatiul interstitial si apoi in celula.

Schimbul de gaze la nivel tisular are loc prin difuziune, ele trecind din tesuturi in singe (si invers) prin

intermediul lichidului interstitial.

III. REGLAREA RESPIRATIEI

La nivelul trunchiului cerebral se afla centrii respiratori, cu proprietatea de automatism (descarca

impulsuri ritmice, spontane, pentru fiecare respiratie). Prin vasele de singe care iriga trunchiul, concentratiile

O2, CO2 sau pH-ul modifica frecventa respiratorie. Astfel concentratia crescuta de CO2 din singe, concentratia

scazuta de O2 sau pH-ul scazut (acidoza metabolica) stimuleaza centrii inspiratori, marind frecventa

respiratorie. Tot asa ,impulsurile aferente provocate de cresterea presiunii arteriale determina inhibarea

respiratiei (scade frecventa), iar hipotensiunea exercita efecte inverse (creste frecventa respiratorie). Stimulii

tegumentari , declansati – de exemplu- de un dus rece, determina oprirea temporara a respiratiei, iar

temperatura crescuta a mediului inconjurator, ca si a mediului intern (de ex. febra), intensifica ventilatia.

Sistemul nervos simpatic actioneaza in conditii de stress, efort fizic, febra, emotii puternice, determinind

cresterea frecventei respiratorii (polipnee) si a volumului de aer inspirat (bronhodilatatie), iar sistemul nervos

parasimpatic regleaza respiratia in conditii de liniste, in timpul somnului, determinind o scadere a frecventei

respiratorii (bradipnee) si o scadere a volumului de aer inspirat (bronhoconstrictie). In conditii normale de

activitate, exista un echilibru intre aceste doua componente ale sistemului nervos vegetativ (normopnee).

Centrii respiratori pot fi modificati voluntar (de la nivelul scoartei cerebrale): reglarea voluntara a

respiratiei (in inspirul/expirul fortat, cintat, fluierat).Putem produce voluntar polipneea (tahipnee) sau apneea

(oprirea respiratiei).