Nr. 8 Aprilie 2006

Publicaţie informativă periodică, editată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi

De la înfiinţareaCREDIDAM

ani

Motto: Die gedänken sind frei…(Gândurile sunt libere...)(cântec popular german)

de Ştefan GHEORGHIU

În 19.09.2006 s-au împlinit 10 ani de când CREDIDAM a obţinut personali-tatea juridică. Privind înapoi, fără mânie dar cu multă melancolie, putem spune că a fost un drum greu, de neimagi-

nat atunci când, cu entuziasm, am pornit la drum, ajutaţi de colegii noştri francezi de la SPEDIDAM.La început ni s-au dat sfaturi. Cei din ţară ne recomandau să o lăsăm baltă iar colegii noş-tri din străinătate ne recomandau să amâ-năm „lansarea” deoarece România nu era pregătită la acea dată (anul 1996) pentru pro-tejarea drepturilor de poprietate intelectuală a artiştilor interpreţi. Ignorând aceste sfaturi am pornit pe acest drum, nu odată transformat în Golgotă.Anul 1998, un moment de referinţă, s-a re-marcat prin patru evenimente principale:

1. Conferinţa naţională privind drepturile ar-tiştilor interpreţi în EUROPA, organizată de CREDIDAM cu sprijin financiar din partea TAIEX (UE) şi a asociaţiilor similare din ţările Uniunii Europene, grupate în AEPO;Acest eveniment, desfăşurat sub înaltul patronaj al Preşedintelui României, în 27-28.04.2007, a generat un prim dialog al artiş-tilor şi experţilor străini cu autorităţile publice române pe o temă simplă dar greu de înţeles: aveam o lege a drepturilor de autor (Legea nr.8/1996) dar drepturile artiştilor interpreţi nu puteau fi materializate pentru că autoritatea publică nu emisese deciziile de negociere publicate în Monitorul Oficial. Fără aceste decizii nu aveam tarife publicate iar utilizatorii ignorau demersurile noastre, ascunzându-se în spatele acestei situaţii „originale”. Rămân de neuitat cuvintele rostite în deschiderea Conferinţei de doamna Karen Fogg, Am-basador al Delegaţiei UE la Bucureşti, care remarca importanţa existenţei CREDIDAM pentru România, în demersul integrării noas-tre europene.

2. Demararea Programului de asistenţă fi-nanciară MATRA a Ministerului Afacerilor Ex-terne al Olandei. Cu sprijinul prietenului artişti-

lor români, domnul Herrie Heckman, cetăţean olandez aflat la Bucureşti pentru consiliere în politici de mediu, a domnului consul Robert Petri şi a colegilor olandezi Koert Ligtermoet şi Wisso Wissing „am pus pe roate” proiectul care a permis finanţarea activităţii CREDI-DAM timp de trei ani, până am început să co-lectăm primii bani de pe piaţa română. Fără această susţinere generoasă CREDIDAM ar fi fost sortit dispariţiei, în ciuda oricăror eforturi.

3. Demararea Programului PHARE, admi-nistrat de AEPO, care a permis specializarea angajaţilor CREDIDAM la asociaţiile similare din Franţa, Suedia, Danemarca şi a pregătit CREDIDAM pentru aderarea la AEPO.

4. România a semnat Convenţia de la Roma/1961 care garanta drepturile artiştilor interpreţi şi a producătorilor de fonograme. Deşi legea privind aderarea României (Le-gea nr.76/1998) a fost publicată în Monitorul Oficial în luna aprilie, ea a devenit efectivă abia în luna noiembrie pentru că un funcţio-nar de la ambasada română de la Roma „a uitat” să depună protocolul la sediul Conven-ţiei. Îmi aduc aminte discuţia în contradictoriu avută la reuniunea SCAPR de la Londra din septembrie 1998, când colegul danez Bjorn Joell Sundby uitându-se pe internet, nu ve-dea numele României pe listă iar eu, cu un ton uşor arţăgos îi arătam monitorul oficial unde era publicată deja din aprilie legea de aderare a României la Convenţie. Finalul a fost unul benefic nouă, CREDIDAM primind statutul de observator la SCAPR ceea ce a însemnat enorm pentru reprezentarea inter-naţională a artiştilor interpreţi români. În lipsa prezenţei României pe lista oficială a sem-natarilor Convenţiei de la Roma/1961 nu pu-teau fi semnate contractele de reprezentare reciprocă prin care se dădea mandat CRE-DIDAM să reprezinte artiştii străini difuzaţi pe teritoriul României şi deci nu puteam adera la SCAPR. Insistenţa noastră a dat roade deşi colegii noştri ar fi preferat să vadă întâi Ro-mânia prezentă pe listă. O tempora… Au urmat anii UREI. O ură greu de înţeles

chiar şi în context dâmboviţean. Azi pot spu-ne că aceşti ani au fost „Academia” care ne-a obligat să fim mereu mai buni, mai pregătiţi pentru a ne adapta realităţilor româneşti dar păstrându-ne intransigenţa în aplicarea legii.Azi, îmi aduc aminte de vorbele unui prieten, reprezentantul unui mare post de televiziu-ne cu care ne tot întâlnim la negocieri, care remarca faptul că doar de doi ani avem un cadru quasi normal de negociere. Oare chiar îl avem? „De-o fi una, de-o fi alta, bucuroşi le-om duce toate, de e pace sau război” spune poetul…Desigur, mai sunt multe de făcut.Fiecare zi zboară turbat şi târziu în noapte îmi fac inven-tarul zilei care va veni. Sperăm că vom trăi şi noi în normalitate, cu o lege dreaptă care să ne permită o activitate normală iar cei pe care-i reprezentăm să se bucure de roadele muncii lor. Dacă am reuşit până acum, de ce n-am reuşi mai departe, când suntem atât de aproape de colegii noştri din celelalte ţări ale UE?Am reuşit să trecem împreună prin marasmul unei perioade în care părea că forţa BANU-LUI împotriva intelectului este decisivă. Am dovedit că totuşi lucrurile în această ţară nu stau chiar aşa şi vom demonstra până la ca-păt că artiştii trebuiesc respectaţi. „Vă imagi-naţi ce tristă ar fi lumea fără artişti?”Am dovedit că gândurile pot schimba lumea pentru că GÂNDURILE SUNT LIBERE.

TRECUT-AU ANII…

2

Promulgarea, în 1996, a Legii privind Drep-tul de Autor şi Drepturile Conexe, a însemnat, fără îndoială, un pas important pentru spiritu-alitatea din România. Prin această lege, actu-lui de creaţie i se recunoştea locul în ierarhia

activităţilor care generează valoare, iar originalitatea pro-dusului creat devenea, prin legiferare, de interes public.

Între evenimentele importante pentru acest domeniu petrecute în acelaşi an, după înfiinţarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, se înscrie şi instituţionalizarea oficială, la 13 august 1996, a primului organism de gestiune colectivă care se ocupă de drep-turile conexe ale artiştilor interpreţi şi executanţi din România. CREDIDAM a fost primul organism de gestiune colectivă care a obţinut decizia de autorizare pentru funcţionare de la ORDA. Într-un deceniu de activitate intensă, neobosită, în slujba artiş-tilor interpreţi, prin strădania conducerii, a iniţiatorilor acestei organizaţii s-a ajuns la o dezvoltare acceptabilă, apreciabilă, în privinţa personalului competent pentru o asemenea activitate cu totul specială. Iată că, acum, putem să evidenţiem CREDIDAM ca fiind unul dintre cele mai puternice organisme de gestiune colectivă din România, atât din punct de vedere al numărului de membri, cât şi al cuantumului sumelor care reprezintă drepturile conexe colectate şi repartizate membrilor săi. Desigur, în evoluţia Centrului Român pentru Administrarea Drep-turilor Artiştilor Interpreţi, au fost zece ani cu multe şi variate probleme. Este explicabil, dacă ne gândim că acest domeniu, al Drepturilor Conexe, era un capitol inexistent în legislaţia noastră. Multe dintre aceste dificultăţi au fost surmontate prin eforturile entuziaştilor de la CREDIDAM, care s-au situat mereu în prima linie a luptei pentru diseminarea informaţiei şi a conştientizării chiar a titularilor de drepturi, să-i convingă cât de bogaţi sunt, şi că această instituţie e menită să le facă viaţa mai bună. Dincolo de recunoaşterea şi protecţia acestor drepturi de către lege, această instituţie a trebuit să rezolve, cu mijloace proprii de persuasiune, problemele de infrastructură, de dotări, de dezvol-

tare, de personal specializat. Înlăturarea acestor greutăţi a solicitat eforturi deosebite, dar, ca întotdeauna într-o cauză dreaptă, s-a găsit persoana care să joa-ce rolul de locomotivă, să împingă lucrurile înainte. Nu pot să nu recunosc că domnul Ştefan Gheorghiu şi-a asumat cu pasiune, dăruire şi responsabilitate acest rol.

Poate că în privinţa repartiţiilor încă mai sunt probleme. Unele sunt inerente: dificultăţi de identificare a titularilor de drepturi, lip-sa listelor de difuzare (playlists), a reactualizării repertoriilor, dar, în orice caz, efortul de a face o treabă bună şi de a mulţumi pe toată lumea se vede prin numărul de membrii care e în creştere de la an la an. Ceea ce e un lucru de apreciat. În ce priveşte Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în ciuda faptului că, în urma unui lobby foarte puternic al utilizatorilor, şi-a pierdut dreptul de mediator între titularii de drepturi şi utilizatori, precum şi dreptul de control în acest domeniu, vom continua să colaboram în ideea că drepturile de autor şi conexe reprezintă o chestiune extrem de serioasă pentru prezentul şi viitorul intelec-tualităţii din România. Vom colabora în continuare cu toate orga-nismele de gestiune colectivă şi, în mod special, cu CREDIDAM, la care am remarcat un interes major în a-i face pe cei care intră în contact – fie ca utilizatori, fie ca beneficiari, intermediari sau chiar titulari de drepturi – într-un fel sau altul, cu domeniul de care ne ocupăm, să fie aduşi mai aproape de înţelegerea legii. Doresc să felicit sincer atât conducerea, cât şi colectivul Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, pen-tru realizările remarcabile şi să le doresc succes în continuare în aplicarea acestei legi, care încă nu e respectată aşa cum ar trebui.

Urez oamenilor de la CREDIDAM să fie la fel de combativi şi de puternici, să se impună în faţa utilizatorilor şi să apere drepturile artiştilor pe care-i reprezintă, la fel cum au făcut-o şi până acum.

La mulţi ani, CREDIDAM!

Competenţă, persuasiune şi responsabilitate

de Rodica PârvuDirector General ORDA

3

Oricine îşi dă seama că nu e deloc uşor

să vorbeşti în câteva cuvinte despre o activitate atît de bogată, de interesantă şi de complexă, cum e aceasta care s-a desfăşurat la CREDIDAM pe parcursul a zece ani de existenţă. Luptele au fost multe şi grele, mereu ne-am izbit de piedici fel de fel; nu toată lumea s-a bucurat de apariţia unei organizaţii pe care noi artiştii o aşteptam de multă vreme. Pentru noi, mai ales pentru artiştii „pensionari”, care, de ce să n-o spun, trăiesc de azi pe mâine, din pensii de nimic, CREDIDAM este o mică rază de soare, de multe ori un colac de salvare providenţial, Nu ştiu cum ne-am descurca fără eforturile celor de la CREDIDAM care, de fapt, ne răsplătesc pentru munca noastră de o viaţă. Nu este un dar din ceruri, nu este venit pentru că a binevoit cineva să se îndure de noi, este un drept pe care nu l-am avea dacă nu ar exista această instituţie. Nu mă plâng şi nu vreau să fim compătimiţi, dar în epoca pe care-o trăim acum, când totul se rezumă la bani şi când devotamentul pentru artă este atât de puţin preţuit, CREDIDAM este un organism mai mult decât necesar.La această aniversare, a zece ani de existenţă, doresc să felicit din toată inima inimosul colectiv condus de Ştefan Gheorghiu, să adresez urarea de La mulţi ani colegilor mei, membri ai CREDIDAM şi să-mi doresc şi mie să apuc multe alte asemenea sărbători!

Angela MOLDOVAN

O rază de soare

Conştiinţa valorii noastreCe reprezintă Credidamul pentru mine şi pentru colegii mei?! Se povesteşte că în perioada de tristă amintire, cineva, un tovarăş “de

bine”, ar fi încercat să sensibilizeze pe “sinistra doamnă” cu privire la soarta şi drepturile artiştilor, în general şi ale artiştilor interpreţi, în special, prezentându-i fabula lui La Fontaine: Greierele şi Furnica... Se spune că răspunsul ei ar fi fost categoric „ Ia mai slăbiţi-mă cu greierii ăştia..., la muncă cu ei. Are dreptate furnica: să cânte muncind...” Noi muncim, nu...cântăm aş completa eu...Cam de aici ni s-ar trage indiferenţa, nepăsarea şi dispreţul celor care nu vor să ne respecte munca şi statulul în sânul comunităţii din care facem parte. În celebrul film Pinocchio, al lui W.Disney, există un personaj, aparent neînsemnat şi ridicol chiar, dar simpatic: Jimini cricket, un greieraş dăruit lui Pinocchio de către Zâna Blue odată cu suflarea vieţii, cu scopul precis de-ai fi un sfetnic devotat şi sincer, de care să asculte în momentele cele mai grele...Conştiinţa de sine, asta reprezintă el pentru Pinochio, asta vroia să semnifice existenţa lui Jimini...Greieraşul, sub masca lui hazlie de şugubăţ, aiurit, visător, un măscărici în fond...Oare aşa să fie?! Dacă ar fi acum să răspund la ce reprezintă CREDIDAM-ul pentru mine şi colegii mei, ştiu şi eu?!...Cred că am răspuns.

Ştefan RADOF

Pentru a onora cei 10 ani de existenţă ai CREDIDAM doresc pe această cale

să felicit conducătorul acestei asociaţii, domnul Ştefan Gheorghiu şi întregul colectiv pentru abnegaţia şi dăruirea totală cu care au acţionat, reflectate în succesele dobândite. Respectarea de către România a dreptului de proprietate intelectuală a fost una din condiţiile imperative pentru aderarea României la

Uniunea Europeană. Doresc noi succese în viitor acestei asociaţii pentru a proteja

drepturile fireşti ale artiştilor interpreţi.

Cu prietenie, Nicolae HERLEA

Am avut şansa să mă aflu din primul moment în lupta

care s-a dat pentru ca instituţia aceasta să devină ceea ce este CREDIDAM astăzi. A fost o investiţie de timp şi de energie extraordinară pe care am făcut-o în această intreprindere, dar nu-mi pare rău. N-am nici un fel de regrete, deoarece, după zece ani, pot spune că am reuşit să ne facem cunoscuţi, să ne impunem punctul de vedere.Lupta noastră este departe de a se fi încheiat. Ea continuă, pentru că scopul nostru este ca artiştii români să fie luaţi în serios şi să fie respectaţi aşa cum se cuvine, nu doar de publicul care îi aplaudă, ci şi de autorităţile care, deseori s-au dovedit impasibile la drepturile noastre. Mihai CERNEA

Fără regrete

4

Anul acesta s-au împlinit 10 ani de la înfiinţarea CREDIDAM-ului. Într-o conjunctură favorabilă prilejuită de adoptarea

Legii 8/1996 a Drepturilor de Autor şi a Drepturilor Conexe, din iniţiativa unui grup de muzicieni din reputate ansambluri simfonice, şi în care am avut onoarea de a fi cooptat, conduşi cu pricepere şi calm de Dl.Ştefan Gheorghiu, membru al Filarmonicii „GEORGE ENESCU”,se naşte CREDIDAM,prima societate de colectare şi gestiune a drepturilor artiştilor interpreţi, societate prin care România făcea unul din primii paşi importanţi spre integrarea Europeană. Organizarea unei asemenea societăţi a indispus deopotrivă instituţii particulare şi de stat, care, în calitate de mari utilizatoare de prestaţii artistice, au realizat că vor fi obligate să plătescă drepturile de folosinţă ale creaţiilor artistice. Ca ripostă la curajul de a înfiinţa o instituţie protectoare a drepturilor de creaţie interpretativă, au apărut repede, fie supraorganisme de stat cu rolul de „a castra” CREDIDAM-ul de principala sa atribuţie: repartiţia drepturilor cuvenite către artiştii de toate genurile, fie microorganisme, societăţi mici, similare ca activitate cu CREDIDAM, cu scopul de a-l sparge, dar care au sucombat la scurt timp de la înfiinţare, din lipsă de aderenţi. Istoria şicanelor şi abuzurilor diferitelor instituţii de control, a nenumăratelor procese, multe încă în desfăşurare, poate alcătui o adevărată epopee declanşată sub dictonul „divide et impera”.Toate aceste manevre au devenit inoperante datorită competenţei şi corectitudinii personalului CREDIDAM. Este o victorie, prin

înţelepciune, calm şi prestigiu internaţional a CREDIDAM-ului, care iată, la 10 ani de la înfiinţare, este recunoscută oficial/legislativ şi polarizează nume de mare prestigiu ale muzicii româneşti. Muzicienii de jazz, persoane singuratice, perfecţioniste şi suspicioase, au aderat în număr semnificativ la CREDIDAM, înţelegând că acest organism le conferă un statut social, o protecţie juridică şi, de ce nu, şi materială, atât de necesare unor artişti în momente dificile ale vieţii, fără a le crea niciun fel de obligaţii. În numele acestei bresle puternic rarefiată şi marginalizată de vitregiile tranziţiei, îmi mărturisesc sentimentul de bucurie faţă de existenţa CREDIDAM-ului, o mică oază de respect şi preţuire pentru interpreţii din muzica de jazz a cărei profunzime o va feri să devină, vreodată, muzică de masă sau de masse. Marius POPP

La mulţi ani, CREDIDAM!

Anul 1996 a adus în

România prima lege corectă a drepturilor de autor. Exista şi până atunci o lege, dar ea privea

exclusiv creaţia, lege surprinzător

de capitalistă pentru o societate socialistă

multilateral dezvoltată, dar rămasă probabil dintr-un reflex

sovietic al respectului faţă de artişti. Legea din ’96 reda, pentru prima dată, dreptul interpretului de a fi remunerat din utilizarea operelor la care îşi adusese contribuţia. Nefiind destinată unei categorii sociale cu impact puternic în manevrele electorale, ea a fost ignorată cu bună ştiinţă de la început, astfel că primele efecte reale au început să apară cu ani buni mai târziu. Dacă drepturile compozitorilor, scriitorilor şi artiştilor plastici aveau deja organisme care să aplice noua lege, pentru gestionarea drepturilor interpreţilor s-a dat o batălie lungă şi inutilă, alimentată inteligent şi cinic de cei care doreau de fapt o amânare sine die a aplicării legii. Drepturile conexe au stârnit reacţii violente ale noilor baroni ai

antenelor, pentru că de drepturi de autor mai auziseră ei, parcă, dar de drepturi pentru cei care, din punctul lor de vedere, ar fi trebuit să se mulţumească cu bancnota de pe frunte sau cu o sticlă de băutură, nici nu putea fi vorba.Lupta e departe de a se fi încheiat. Insistenţa şi tenacitatea au dat roade şi plata drepturilor conexe a devenit o practică obişnuită pentru mulţi utilizatori, dar e încă departe ziua în care lucrurile să meargă de la sine. Orice schimbare legislativă aruncă în aer toate înţelegerile anterioare, orice chichiţă e folosită pentru a demonta procesul de negociere. Naivitatea sau inconştienţa unora dintre artişti şi lăcomia unor organisme de gestiune concurente îngreu-nează de multe ori bunul mers al lucrurilor.Dar există deja rezultate. Există sume colectate care cresc an de an, există sute de procese câştigate şi alte sute în desfăşurare, şi există mii de artişti care au început să primească regulat bani. Zece ani înseamnă poate mult, poate puţin. Lumea în care trăim e stăpânită de puterea noului opium al popoarelor – ecranul – şi până şi politica îşi abandonează ideile pentru spectacolul cât mai ieftin dar aducător de celebritate. Probabil vor mai trece încă mulţi ani şi tot vor mai exista conflicte. Dar, deocamdată, haideţi să ne bucurăm de acest dintîi deceniu, pentru că întotdeauna începuturile sunt frumoase.

Iulian VRABETE

Zece ani de lege

5

Doamnă Iarina Demian, ce mai face, cum se simte, ce mai respiră teatrul românesc acum, în graţiosul an al integrării României în lumea civilizată?Noi, românii, discutăm prea mult despre şi prin prisma integrării noastre în Uniunea Europeană. Cu sau fără

integrare, ar trebui să vorbim mai puţin şi să facem mai mult pentru ca Romania să facă parte cu adevărat din lumea civilizată. Ar trebui să fim mai perseverenţi cu ce ne-am propus să facem, şi mai demni. Cred că, în primul rând, ne lipseşte demnitatea şi de la asta pornesc foarte multe din slăbiciunile noastre. Mai ales, superficialitatea. Suntem superficiali la toate capitolele. Nu putem, sau nu vrem, să privim în perspectivă, vrem să câştigăm foarte repede totul , chiar şi încrederea celor din jur. Cu toate astea, nu sunt pesimistă. Dacă speri, nu eşti pesimist… Ultimul dumneavoastră succes în calitate de director de scenă cu spectacolul Biloxi Blues care se joacă la Teatrul de Comedie, e pe buzele tuturor. Lumea se miră că sensibila, delicata Iarina Demian a putut struni un spectacol despre viaţa de soldat care s-ar potrivi mai degrabă unui regizor dur, intransigent, dictatorial. Cum sunteţi ca regizor? Primul meu spectacol ca regizor l-am făcut, pentru că aşa a vrut Dumnezeu. Al doilea, ca să mă conving că primul nu a fost o întîmplare, iar al treilea, pentru că numărul trei este un număr norocos pentru artişti. Celelalte au urmat într-un fel firesc, pentru că nu m-am mai putut opri.Pentru Biloxi am făcut pur şi simplu o fixaţie. Nu că aş fi eu o vizionară, dar sunt un spectator de teatru pasionat şi simt ce anume îşi doreşte publicul la un moment dat. Este adevărat că există o modă în toate, dar eu în general o ignor, sunt mereu înaintea, sau în urma ei. Cred foarte tare în emoţie, în lucrurile simple pe care le înţelege toată lumea. Biloxi Blues este un text care te emoţionează, care te întoarce în timp, dar care te şi maturizează pînă la final. Nu-mi dau seama cum mă percep oamenii din jur. Îmi pot închipui : fragilă, delicată, femeie, nu ? Dar fragilitatea şi delicateţea nu mă împiedică să devin un om sigur pe el, intransigent, cînd este cazul.Biloxi, a fost un maraton dur de cateva luni de zile. Nu cel mai lung ,dar cel mai greu, în care eu am fost un fel de Zatopek, omul locomotivă care trage după el un tren de suflete, de trăiri, de spaime, iluzii şi speranţe…A trebuit să mă lupt cu şapte bărbaţi, (fetele erau în minoritate) şi să nu-i scap din mînă. A trebuit să las deoparte atributele feminine, să îmbrac şi eu o anume uniformă şi să devin “sergentul” din sală care dă ordine. Nu cred că trebuie să fii dur sau dictatorial ca să montezi o piesă cu un asemenea subiect .Trebuie doar să-ţi iubeşti foarte tare actorii pe care ţi i-ai ales, să ai încredere în ei , să ştii ce să le ceri şi cum să lucrezi cu fiecare, să fii egal cu tine însuţi, şi să ştii exact ce vrei să transmiţi spectatorului, cu ce să plece el din sală. Pe mine mă ajută faptul că sunt actriţă şi că mă pot pune în locul lor în orice moment. Totul depinde de cît eşti în stare să dăruieşti. Dar contează şi cît primeşti înapoi ca spectator.

Mai sunt astăzi cultura şi arta domenii care să-i intereseze pe români, să-i determine să cumpere bilete de intrare la teatru, la operă, la expoziţii? Modestia e pentru proşti. N-am să ezit să vă spun un adevăr : în fiecare miercuri la ora 12, la Teatrul de Comedie, se pun biletele în vînzare pentru toată săptămîna. Se formează o coadă de-a dreptul impresionantă care ne bucură şi ne umple de mîndrie. În cel mult o oră, apare pe uşa de la intrare anunţul : “ nu mai sunt bilete”. M-aş bucura să fie la fel la toate

O discuţie despre artă, artişti şi egoism între Iarina Demian şi Val Mănescu

CREDIDAM LA 10 ANISe împlinesc 10 ani de când a luat fiinţă CREDIDAM, un organism care depune toate eforturile pentru respectarea drepturilor de pro-prietate intelectuală şi implicit de a îmbunătăţi condiţiile de viaţă a mii de artişti interpreţi.Încă din primele momente ale existenţei CREDIDAM-ului l-am contactat pe Ştefan Gheorghiu, cel care conduce acest Forum, asigurându-l de tot sprijinul meu în această nobilă acţiune. Azi,

CREDIDAM îşi desfăşoară activitatea nu numai în Bucureşti ci şi în toate judeţele ţării. Funcţionarea lui poate fi un model al felului în care îşi desfă-şoară activitatea o instituţie cu acest profil. Organizarea bine făcută asigură o funcţionare mai bună în fiecare an, sub toate aspectele. A fost interesant de urmărit modul şi ritmul muncii an-

gajaţilor. Mulţi dintre ei nu au avut de a face cu acest neobişnuit gen de muncă şi au ajuns în scurt timp la performanţe deosebite, fiind acum adevăraţi specialişti în domeniu.Rolul pe care îl are Ştefan Gheorghiu în această creştere tumul-toasă a calităţii a fost determinant. Răbdarea, tenacitatea şi, mai ales, nivelul înalt al pregătirii sale profesionale, au făcut ca rezul-tatele să fie cele pe care le cunoaştem cu toţii. Artiştii interpreţi ai ţării au din ce în ce mai multă încredere în munca celor de la CRE-DIDAM şi numărul celor care se înscriu în această instituţie creşte spectaculos de la un an la altul.Mă adresez acum forurilor aflate la nivel înalt în domeniul culturii cu rugămintea de a sprijini cu mai multă promptitudine şi cu mai multă convingere acest demers pe care CREDIDAM-ul îl face per-manent, să susţină această creştere a nivelului de trai al artiştilor interpreţi merituoşi, pentru a recunoaşte munca uneori istovitoare pe care aceştia o depun de-a lungul întregii lor vieţi.În acest moment aniversar doresc să felicit pe toţi acei oameni anonimi care asigură neîncetat bunul mers al instituţiei.

Paul POPESCU

Memoria orgoliului de artistCu un zâmbet în colţul gurii, aş spune că, după o luptă seculară care a durat mai bine de zece ani, am reuşit să punem în funcţiune această instituţie, cu eforturi foarte mari, pentru că ea a pornit la noi dintr-un haos total şi a întîmpinat opoziţii de toate genurile. Au fost interese economice, dar şi de altă natură. Totuşi, acum, ne putem mîndri nu numai pentru că avem o organizaţie stabilă, dar putem să şi sperăm într-un viitor care să dea posibilitatea acestei categorii de oameni de cultură pe care o reprezintă artiştii interpreţi şi executanţi, să se bucure de drepturile pe care, alţi artişti, din alte ţări, le-au descoperit şi le-au primit cu mult timp înaintea noastră.

Carol LITVIN

6

Un deceniu de confruntări directe cu prejudecăţileteatrele din România. Nu e un secret pentru nimeni că programele de televiziune abundă în prostioare mai mici sau mai mari, că numai cine nu vrea, nu ajunge moderatorul vreunei emisiuni în care se spală şi se usucă rufe murdare. E mult mai uşor să încropeşti un talk show pe bani mulţi, decît să faci teatru pe bani puţini. Dacă ar fi după mine, aş ridica preţul biletului la 30 de ron, acesta ar fi preţul corect. Este mai multă politică în teatru, sau mai mult teatru în politica românească? Nimeni nu a infirmat vreodată faptul că teatrul este viaţă, aşa că mi se pare normal faptul că din momentul în care ieşim din casă, toţi, dar absolut toţi, ne compunem o mască, sau să spunem, o altă faţă cu care încercăm să cîştigăm în timpul zilei o bătălie mai mare sau mai mică. E normal ca politicienii să fie şi ei puţin actori, dar actori buni, cu voce puternică şi bine impostată. Şi să-şi ducă la bun sfîrşit rolul cu credinţa şi pasiunea actorului, pentru că Actorul nu are voie să mintă Publicul. Dacă minte, îşi asumă riscul huiduielilor. Noţiunea de teatru nu trebuie minimalizată şi confundată cu prefăcătoria, minciuna sau trădarea. Avem, din păcate, imaginea unui popor superficial, subiectiv, fatalist. Cum am putea scăpa de acest clişeu care ne urmăreşte peste tot în lume? N-am să uit niciodată mesele pe care le luam în familie cu părinţii şi bunicii, discuţiile, plimbările cu tata la şosea, în după amiezile când avea timp, sau frumoasele seri cu lună plină pe care le petreceam toată familia într-o curte nu foarte mare, dar mirosind a regina nopţii a gutui şi a porumb copt. Ce legătură au toate astea cu superficialitatea şi cu celelalte rele atribuite acestei naţii? Întrebarea devine retorică, dacă reflectăm puţin la sistemul în care trăim, la timpul care se acordă educaţiei şi la elementele care primează în societatea noastră ca modele pentru tânăra generaţie. În ziua de azi părinţii iau masa în oraş, iar copiii îşi mănâncă sanvişul tot în oraş, numai că în locuri şi la ore diferite. Eu cred în educaţia pe care am primit-o şi cred că timpul pe care l-am petrecut cu familia mea m-a făcut om.

Cine şi cum sunt cei care decid astăzi asupra valorii estetice, formative şi, de ce nu, sentimentale, a pasiunii artiştilor de a se dărui seară de seară publicului?Mă gândeam zilele trecute cu mare tristeţe la câţiva distinşi cronicari de teatru care nu mai sunt: Valentin Silvestru, Irina Coroiu,Cristina Dumitrescu, Aurel Bădescu, Constantin Parhon, Dolfi Solomon şi alţii care au lăsat în urma lor un gol imens în formarea unei opinii estetice adevărate, sănătoase şi profesioniste. În primul rînd, erau oameni de cultură. Cronica de teatru era ea în sine o bijuterie literară, observaţiile erau pertinente şi făcute cu multă fineţe. De aceea, laudele lor erau mai importante decât un premiu. Din păcate, astăzi, foarte puţini critici dintre cei care au şcoală cu adevărat mai scriu cronică dramatică, pentru că nu mai au unde, rubricile de cultură din ziarele româneşti sunt tot mai puţine.Ceilalţi aşa zişi formatori de opinie, ori nu au nicio opinie şi bat câmpii, ori citează prin copiere din caietul program al spectacolului. În orice caz, se scrie mai mult despre cei din sală, decât despre ce se întâmplă pe scenă.

Unii „cronicari” plătesc poliţe mai vechi sau mai noi, iar alţii, cu o ostilitate şi agresivitate nemascată îl iau pe artist şi-l dau cu capul de pereţi. Asta îmi aminteşte de Karel Capek care spunea: „criticii sunt acei oameni care ne învaţă să facem cum ar fi făcut ei, dacă ar fi avut talent”. Cum se vede activitatea CREDIDAM, acum, la 10 ani de la înfiinţare, de acolo, de pe scândura scenei? Nu prea îmi place să vorbesc despre relaţia dintre artişti şi instituţia asta care se ocupă de drepturile lor. De la bun început am salutat ideea lui Ştefan Gheorghiu de a înfiinţa o asemenea instituţie la noi în ţară. Mi-ar fi plăcut să fi avut eu această ideee, dar a avut-o el şi nu mi-a rămas decît să spun : Bravo, Ştefane! Am ales să devin membră CREDIDAM chiar de la început, m-am gândit că, odată ce artistul român se va impune, va fi tratat altfel şi în ţară şi peste hotare. Am sperat asta, deoarece arta românească are exponenţi extrem de talentaţi, dar, în momentul în care apare un regizor străin, artiştii

români se fac mici, mici de tot… Şi asta se întâmplă chiar şi atunci cînd este vorba despre regizori conaţionali de ai noştri, regizori care au trăit o vreme în Vest şi care se întorc aici şi sunt primiţi ca nişte eroi ai neamului. Ca să monteze un spectacol, cer şi luna de pe cer, iar artiştii români stau în genunchi, semnează contracte oneroase, îşi vând imaginea pe mai nimic , apar în tot felul de emisiuni, doar să fie acolo, fără să fie remuneraţi. La ora asta, România e o piaţă de desfacere pentru străini, nu numai pentru haine vechi, televizoare sau maşini. Din păcate, realitatea e că artiştii români sunt resemnaţi, dezinteresaţi şi nesolidari. Nu-i interesează nici măcar că alţii câştigă de pe urma muncii lor. Important e să joace, să fie băgaţi în seamă, să-şi vadă numele pe generice. Acesta e momentul lor

de glorie. Majoritatea dintre ei nu-şi cunosc drepturile, dar, în schimb, sunt suspicioşi. Nu se gândesc cît pierd în viitor, nu se gîndesc la urmaşii lor…

Dacă ar fi să inventaţi acum o instituţie care se ocupă de drepturile artiştilor, cum ar arăta ea?Acum, pentru că ştiu ce înseamnă, eu nu m-aş apuca pentru nimic în lume să fac o instituţie care să se ocupe de drepturile artiştilor, nici chiar dacă m-aş îmbogăţi! Îmi vine să spun că artiştii nici nu merită un asemenea sacrificiu. Dragoste cu sila nu se poate, iar munca e imensă, nu se termină niciodată. Dar, dacă m-aţi întrebat, dacă aş fi şef la o asemenea organizaţie, aş băga bani mulţi în imagine, aş scrie şi pe caldarâm şi pe scările de la metrou, pe zidurile blocurilor, pe băncile din parcuri, peste tot: CREDIDAM – TOTUL PENTRU ARTIŞTI! NU BATJOCORIŢI ARTIŞTII LĂSAŢI-I SĂ TRĂIASCĂ ŞI SĂ MOARĂ ÎN SPLENDOARE ! Aş face campanii de presă în toată mass media, să afle oamenii, utilizatorii - cârciumari, directori de teatre sau primari - că unde cântă muzica, unde se aude vorbă înregistată, acolo e vorba de drepturi conexe ale artiştilor şi că asta înseamnă bani.Aş propune schimbarea statutului şi, mai degrabă, aş face o mare întreprindere de impresariat artistic, în care să nu se poată amesteca profitorii şi toţi cei care ciugulesc din palma artiştilor români.

7

1. Când si cum aţi aflat de existenţa CREDIDAM? Întâmplător m-am întâlnit cu Ma-ria Dragomiroiu care mi-a vorbit de CREDI-DAM. Mi-a fost suficient pentru a veni şi a mă afla în primul eşalon al acestei asocia-ţii.

2. Ce v-a determinat să deveniţi membru al acestui organism? Nu ascund că a fost şi o motivaţie de ordin material, dar parcă mai puternic a fost sentimentul de mulţumire şi mândrie că mă voi regăsi în rândul acelei categorii so-ciale pe care am iubit-o, am admirat-o şi am râvnit să intru în rândurile ei, lumea artis-tică. Apartenenţa la această lume artistică mi-a adus cele mai puternice sentimente de mulţumire şi mândrie.

3. În ce măsură v-aţi simţit protejate drepturile care vi se cuvin potrivit legii din utilizarea imprimărilor dvs., din mo-mentul în care aţi devenit membru? În această lume plină de convulsii şi incertitudini, m-am autoeducat să fiu cir-cumspect. Intrând, însă, în CREDIDAM mi s-a înfiripat şi amplificat sentimentul de si-guranţă. Ca orice persoană care simte la tot pasul urmările incorectitudinii sociale, intrat în CREDIDAM am avut sentimentul că sunt mai important în societate şi trebuie să fiu mai curajos, demn şi îndrăzneţ atunci când se pune problema să apăr interesele cate-goriei sociale, respectiv a lumii artistice.

4. Sunteţi o personalitate în muzica po-pulară românească. Ca vedetă, aveţi, cu siguranţă, o anumită influenţă asupra colegilor de breaslă. Aţi putea spune câţi artişti-interpreţi aţi convins să se în-scrie în această organizaţie care le apă-ră drepturile de autor? Ştiau că există

CREDIDAM? Au primit cu încredere sau cu suspiciune propunerea dumneavoas-tră? Nu stiu pe câţi i-am determinat să se înscrie, dar stiu că am fost şi sunt ascultat cu mare interes atunci când pledez pentru interesul CREDIDAM. Personalitatea mea artistică ca şi statornicia în limitele bunului simţ artistic se răsfrâng benefic asupra ima-ginii CREDIDAM în ochiii şi sufletele artişti-lor cu care vin în contact.

5. Activitatea Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor In-terpreţi a cunoscut o evoluţie surprin-zător de ascendentă (pentru unii!) în ultimii cinci ani. Au crescut exponenţial atât numărul de membrii, cât şi încasă-rile provenite de la uilizatori. Credeţi că echipa executivă a CREDIDAM a reuşit să impună imaginea unei instituţii care acţionează energic pentru drepturile ar-tiştilor? Ce-ar mai fi de făcut? Nu, am sentimentul că nu puţini sunt cei care încă mai pun la îndoială corectitu-dinea echipei CREDIDAM. De asemenea, aceasta nu pare a se impune energic, ci mai degrabă lasă impresia că este copleşi-tă de volum şi de multitudinea de probleme. Când afirmi un lucru numai “cu jumătate de gură” cealaltă jumătate nu îţi mai aparţine. Prin tot ce face şi prin tot ce trebuie să facă pentru binele membrilor asociaţei noastre, echipa CREDIDAM este îndrituită să se im-pună cu mai multă fermitate în limitele regu-lamentului şi legii care guvernează această activitate.

6. Există voci care pun în discuţie une-le decizii ale Consiliului Director, printre care şi pe aceea de a aloca fonduri din buget pentru extinderea reţelei de in-spectori sau pentru modernizarea per-

manentă a echipamentelor informatice. Cum comentaţi atitudinea contestatară a acestora? Dacă există astfel de voci cu astfel de afirmaţii, de vină este, în primul rând, Consiliul Director pentru că nu procedează cu suficientă putere de convingere. Toţi cei interesaţi de activitatea CREDIDAM trebuie să înteleagă că pentru a fi eficient trebuie făcute anumite investiţii, mai ales în perioada de început, aşa cum este asociaţia noastră. Consider, de asemenea că ar fi bine ca membrii Consiliului Director să fie obligaţi să se implice în activitatea de afir-mare a CREDIDAM, luându-se în calcul remunerarea lor în funcţie şi de această activitate. Este o utopie să mai credem că în societatea de azi se pot impune lucruri “ prin muncă voluntară”.

7. Ce mesaj aţi dori să transmiteţi slujito-rilor scenei româneşti, actori, cântăreţi, balerini, interpreţi de toate genurile, care nu au aderat încă la această familie care este CREDIDAM? Dar celor care utilizea-ză ilegal creaţiile interpretative ale artiş-tilor, imprimate pe diferite suporturi? Tuturor slujitorilor scenei româneşti doresc să le amintesc că “Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în sac”. De asemenea, să nu uităm că omul, inclusiv artistul, este un produs social şi că succesul activităţii lui, dar şi subzistenţa, depinde de puterea cu care se afirmă colectivitatea în care se situează, în cazul nostru CREDIDAM. Deci, dacă vrem să ne fie mai bine, prin tot ce facem şi cum ne comportăm să impunem adevărul potrivit căruia, CREDIDAM este o sursă pe care n-am avut-o până acum, iar viabilitatea şi credibilitatea ei depinde de noi.

A consemnat Val MĂNESCU

Gheorghe Serac despre CREDIDAM

8

Îmi amintesc că în urma cu 10 ani le spuneam celor care erau interesaţi să devină membri la

CREDIDAM, să nu se aştepte că vor câştiga un al doilea salariu, dar, cu siguranţă, la sfârşit de an le va intra în cont o sumă de bani mai mare sau mai mică, în fucţie de înregistrările făcute şi de numărul de difuzări pe posturi de radio şi TV. Ca orice început, nu a fost deloc uşor. Fără experienţă, fără capital, fără spaţiu şi fără multe altele, dar cu multă muncă am reuşit să aducem CREDIDAM acolo unde se află astăzi. Sigur că mai sunt multe de făcut, atât în ceea ce priveşte colectarea cât şi repartiţia.Cauzele pentru care o mare parte din membrii CREDIDAM încasează sume mici de bani nu sunt doar cele amintite mai sus. Aici mă refer în mod special la artiştii interpreţi din domeniul muzicii culte. Se ştie că muzica cultă este mult mai putin prezentă

pe posturile de radio si TV în comparaţie cu celelalte genuri muzicale. Cu toate acestea, artiştii nu au inţeles că este foarte important să-şi declare

repertoriul înregistrat. Sunt multe înregistrări de televiziune care apar pe programele

postului naţional, realizate în ultimii ani, dar în baza de date a CREDIDAM nu apar artiştii participanţi la înregistrările respective. Acest lucru este urmare a faptului că nu au fost completate foile de prezentă.La rândul sau, CREDIDAM va trebui să repartizeze sumele cuvenite

artiştilor participanţi la înregistrări. Dar cui, din moment ce artiştii nu şi-au declarat

participarea la înregistrările respective?Prin aceste rânduri doresc doar să atrag atenţia

asupra unui fenomen real care complică inutil munca celor de la CREDIDAM, iar titularilor de drepturi le diminuează sumele care li se cuvin.

Daian LUNG

Cauze şi... cauze

Apariţia Legii 8/’96, a însemnat o adevarată revoluţie, atât pentru artişti, cât mai ales pentru

beneficiarii produsului muncii lor. Legiferarea drepturilor interepreţilor a însemnat în primul rând recunoaşterea

unor noi categorii profesionale generatoare de drepturi intelectuale. Ei bine, dacă interpreţii au respirat usuraţi pentru

că, în sfârşit, munca lor, sau mai bine zis produsul muncii lor, a fost recunoscut ca un bun de care nimeni nu are dreptul să-i deposedeze, utilizatorii, au intrat în panică si au început să urle cu disperare pe la toate structurile posibile ale societăţii româneşti. Motivul este lesne de înţeles : au pierdut o sursă de venituri inepuizabilă, la care vremurile, mai bune sau mai rele, le-au permis să acceadă necondiţionat si nelimitat. Sigur, apariţia legii mai sus amintite nu a fost suficientă, ea mai trebuia şi aplicată. Nu mai este un secret pentru nimeni că o lege care, din diverse motive, nu se aplică, devine desuetă. Ei bine, lucrul acesta a fost evitat prin crearea şi mai cu seamă, prin funcţionarea Centrului român pentru administrarea drepturilor artiştilor interpreţi – CREDIDAM.

Dacă ar trebui să rezum ce au însemnat pentru mine aceşti zece ani de CREDIDAM, aş spune : foarte multă muncă , atât pentru promovare, cât şi pentru colectare. Au fost nenumărate întâlniri cu utilizatori, cu artişti, vizite la poliţie pentru explicaţii şi pentru organizarea unor acţiuni de control…Cîte n-au fost ? Deplasări lunare la Bucureşti pentru şedinţele biroului de conducere al Credidam-ului, adunări generale, conferinţe, participarea la acţiuni de control de amploare împreună cu reprezentanţi ai celorlalte societăţi de gestiune, cu ORDA şi cu Poliţia Română. Apoi, desanturile organizate pe litoral, inspecţiile în Timişoara, Caransebeş, Reşita, Buziaş, Galaţi, Brăila, Iaşi, Focşani, Con-stanţa, Mangalia, Eforie, Costineşti, Năvodari etc. Toate acestea soldate me-reu cu sume mai mari rezultate din contractele de licenţă şi cu satisfacţia că din ce în ce mai mulţi utilizatori sunt conştienţi că trebuie să-şi onoreze obligaţiile legale faţă de artişti.

Ştefan MARINICĂ-GRANDO

Zece ani de CREDIDAM

Speranţe şi confirmăriMulte speranţe, dar şi multe confirmări au însemnat

cei zece ani decând s-a însufleţit acest organism viu care este Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, dar, pentru echipa care a constituit celula de iniţiativă, a fost un deceniu de muncă perseverentă, anevoiasă, prin hăţişurile legislaţiei româneşti care nici acum nu este îndeajuns de clară şi lasă loc de interpretări.O bună parte din dezideratele cu care am pornit împreună pe acest drum dificil s-au împlinit, dar încă există multe de făcut, mai ales în ceea ce priveşte găsirea mecanismelor legale de a-i face pe utilizatori să înţeleagă că drepturile artiştilor nu sunt legate de bunăvoinţa cuiva, ci de o obligativitate care decurge din lege şi din bun simţ.Un deceniu de drepturi pentru artiştii interpreţi din România înseamnă un mare pas spre democraţia autentică, europeană, la care visăm cu toţii, dar asta presupune şi alinierea noastră la un nivel superior de civilitate, acolo unde, a beneficia de un act artistic înseamnă automat şi răsplata creatorului de frumos.

La mulţi ani, CREDIDAM!Victor SOCACIU

În aceste zile de sărbătoare să lăsăm sufletele să zboare

către înaltul imaculat, să credem în Dumnezeu şi în puterea Credidam...La 10 ani de existenţă, Adrian Enache crede în relaţia cu Credidam şi în puterea sa de dezvoltare pentru a fi alături de noi. LA MULTI ANI şi să ne fie bine!, Adrian ENACHE

9

Ca o corabie lăsată în voia valurilor Mării Bunăvoinţei a Politicienilor din Parlament, domeniul Drepturilor Cone-xe ale artiştilor-interpreţi a

suportat, în ultimul deceniu, numeroase fluxuri şi refluxuri ale intereselor celor care fac legile în ţara noastră. Adevărat, este un domeniu care n-a inte-resat pe nimeni pînă când Uniunea Euro-peană a impus Statului român necesita-tea adoptării unor reglementări legale ale dreptului de proprietate intelectuală care, în Occident, sunt efective de peste o sută de ani. La fel de adevărat e faptul că, im-punând în România elaborarea unei legi moderne a dreptului de autor, Vestul şi-a recăpătat la rândul lui dreptul de a-şi re-patria sumele de bani care se cuvin pen-tru artiştii săi, lucru despre care, în timpul epocii comuniste, nici nu putea fi vorba. Prima Lege a Drepturilor de Autor de după 1989, promulgată la 14 martie 1996 cu nu-mărul 8, stabilea tocmai termenii şi modul în care actul de creaţie artistică, inclusiv cel al interpretării creaţiilor artistice, se transformă în bani. Pentru prima oară, într-o lege românească apărea termenul de „Drepturi Conexe”, reprezentând drep-turi de proprietate intelectuală care au o expresie materială (bănească) stabilită prin lege şi prin convenţiile internaţionale la care este parte semnatară şi ţara noas-tră.

CREDIDAM, (Centrul Român pentru Ad-ministrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi) cuprinde acum, după 10 ani de la înfiinţa-re, peste 6 400 de membri. Sunt înscrişi în evidenţe solişti vocali şi instrumentişti de muzică clasică, populară, uşoară sau folk, actori, balerini, regizori de teatru.

Bucurie mare în comunitatea artiştilor români după apariţia Legii nr.8/1996! Dreptatea părea să triumfe. Urmau să primească bani, pentru reproducerea sau difuzarea în public a ceea ce au creat ca act artistic, şi artiştii interpreţi care se ve-deau pe ecranele televizoarelor, se au-zeau prin cârciumi şi nu primeau nimic de la cei care-şi umpleau buzunarele cu bani, pe munca lor.

Doar că, o mică-mare problemă a împiedi-cat aproape patru ani aplicarea normelor stabilite de legislativul român. Patru ani în care oamenii-artişti nu au putut să-şi pri-mească drepturile, pentru simplul motiv că Metodologia şi tarifele de aplicare a Legii nr.8/1996 au fost date publicităţii la insis-tenţele repetate ale CREDIDAM, susţinut de mama Europa, abia în anul…2000, la mai bine de patru ani după promulgare! Şi iar s-au bucurat slujitorii scenei româ-neşti, şi din nou bucuria le-a fost de scurtă durată: ca într-o poveste urâtă, Curtea de Apel Bucureşti, sesizată chiar de cei care participaseră la negocieri ca reprezentanţi ai utilizatorilor, respectiv ARCA şi ACC, a anulat după nici un an Hotărîrea de Gu-vern nr.71/2000 (care reglementa relaţiile dintre utilizatori şi organismele de gestiu-ne colectivă) ca fiind ilegală. Au trebuit să mai treacă vreo cîţiva ani până când În-alta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că H.G. nr.71/2000 este, totuşi, legală!!!

Cu toate acestea, H.G. nr.71/2000 nu con-ţinea prevederi pentru anul 2002!!!. S-au mai scurs aproape trei ani, până când Gu-vernul României a publicat metodologiile şi tarifele aplicabile în anii 2002-2004 prin Hotărârea nr.143/2003.

În anul 2002, prin H.G. nr.119/2002, s-au stabilit metodologiile şi tarifele pentru do-meniul audiovizual.

În sfârşit, în anul 2003 lucrurile păreau să intre în normalitate. Se făcuseră primele repartiţii ale remuneraţiilor pentru artiştii-interpreţi români, deja peste 45 de miliar-de de lei. CREDIDAM funcţiona din plin, în pofida controalelor de toate felurile care nu mai conteneau. Ciolanul părea mare şi, de aceea, era râvnit de mulţi. Dar cei mai acerbi adversari se dovedeau a fi, pînă la urmă, tot cei care ar fi trebuit să aibă în grijă soarta artei româneşti. La iniţiativa viitorului ministru al culturii (!), deputata Mona Muscă, Ministerul Finanţelor Publi-ce a efectuat un control de fond la CREDI-DAM. Acest control, care a durat o lună, a constatat că activitatea CREDIDAM este legală, transparentă şi corectă. Dar, să vezi şi să te cruceşti, Legea nr.8/1996, privind dreptul de autor şi drep-turile conexe, este repusă în dezbaterea competenţilor înţelepţi aleşi din Comisia de cultură a Camerei Deputaţilor. Aceştia năşesc modificări importante, din păcate în majoritate nedrepte şi discriminatorii pentru artişti, prin Legea nr.285 din 2004 – care, culmea, poartă numele talentatu-lui actor Mihai Mălaimare, contribuabil cu multe „idei” la elaborarea acestui act le-gislativ.

Nimeni nu mai pricepe nimic. Artiştii vor lua mai puţini bani, pentru că mila legislatori-lor e mai adâncă pentru „săracii” utilizatori care le folosesc munca şi câştigă miliarde, fără să plătească. Pour les connaisseurs, însă, este clar că interese economice de grup dictează degringolada drepturilor de proprietate intelectuală. Valurile devin ta-

Odiseea dreptăţii la români de Val MĂNESCU

10

lazuri, talazurile devin tzunami şi ajung, la sesizările CREDIDAM şi ale celorlalte organisme de gestiune colectivă, pe masa comisarilor europeni de la Bruxelles.Intervenţia acestora şi ameninţarea unui nou steguleţ roşu la capitolul Drepturilor de Proprietate Intelectuală, cuprins în acquis-ul comunitar, fac Guvernul să urgenteze în luna septembrie 2005 prin Ordonanţa nr.123, reglarea erorilor cuprinse, cu bună ştiinţă, în Legea nr.285/2004.

Dar, din nou, minunea durează puţin. În iunie 2006, altă lege, nr.329 aprobă Or-donanţa de Urgenţă a Guvernului nr.123, corijând unele aberaţii iniţiale, dar introdu-când pentru Drepturile Conexe o limitare fantezistă, la o treime din drepturile de au-tor negociate. În felul acesta, CREDIDAM şi UPFR sunt obligate să aştepte finaliza-

rea negocierilor duse de UCMR-ADA şi de celelalte organisme de gestiune colectivă ale autorilor cu utilizatorii, şi abia apoi să poată demara propriile negocieri. Ne pu-tem imagina cît timp şi cîţi bani se vor pier-de în cazul în care titularii drepturilor de autor tergiversează sine die începerea şi derularea negocierilor…Distorsiune tipic românească.

Din nou, organismele de gestiune colecti-vă au fost nevoite să sesizeze organisme-le europene, iar acestea să atenţioneze Guvernul român cu privire la neconcor-danţele cu legislaţia europeană cuprinse în actul incriminat. …Dar ce mai e de mirare, cînd în toţi anii aceştia ne-am obişnuit cu gândul că grija cea mai importantă a aleşilor noştri nu e

binele celor care i-au votat, ci interesul lor personal, al familiilor şi al prietenilor lor. Mai peste tot, prin eşaloanele superioa-re ale puterii, acolo unde noi i-am trimis, colcăie politicieni care, într-un fel sau altul au legătură cu audio-vizualul din Româ-nia, fie că sunt acţionari la societăţile de retransmisie prin cablu a programelor de televiziune, fie că apropiaţii lor deţin hote-luri sau restaurante, fie că au obligaţii faţă de patronii de posturi de radio sau TV. De aceştia din urmă, politicienii noştri au, în orice caz, mare trebuinţă, pentru că timpul se scurge, legislatura trece şi nici nu ştii cînd vine iar campania electorală.

Cum să rămînă ei fără coledzi? Ei, care se pricep atît de bine să tragă sforile? Tocmai ei care „preţuiesc” atît de profund munca şi talentul artiştilor români !?

11

Din prima zi a acestui an, România a devenit membru al Uniunii Europene. După bucuria împlinirii acestui mare deziderat, am început să trecem în revistă ne-împlinirile din domeniul nostru, al drepturilor conexe cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi, cu care Ro-

mânia a intrat în noua epocă.Din păcate, trebuie să spunem că legea drepturilor de autor este… strâmbă. Am fi putut avea o lege bună dar…”grupurile de interese” n-au vrut şi atunci am intrat „pătaţi” pentru că de prea multă vreme unii, nărăviţi, fac şi alţii trag. Să recapitulăm:În 2004, sub presiunea coordonată a utilizatorilor, membrii Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de comunicare în masă a Camerei Deputaţilor au „defectat” legea drepturilor de autor prin votarea Legii nr.285 care, printre altele, a desfiinţat dreptul artiştilor interpreţi în audiovizual şi al artiştilor români de a mai fi plătiţi la ei acasă pentru retransmiterea prin cablu.Ca urmare a „atenţionării” României de către Uniunea Europeană în Raportul de ţară, în septembrie 2005, la iniţiativa - lăudată de noi la vremea respectivă – a domnului Adrian Iorgulescu, Ministrul Culturii şi Cultelor, Guvernul României a emis O.U.G. nr.123/2005 care a „reparat” pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale, Legea Dreptului de Autor din România. Apariţia acestei ordonanţe a generat noi negocieri pentru noi tarife, dar a mărit şi presiunea cabliştilor asupra membrilor Comisiei pen-tru Cultură a Camerei Deputaţilor care, în regim de urgenţă, s-au apucat să „corecteze” textul actului normativ. Degeaba au protestat artiştii, unii chiar pichetând lucrările Comisiei. Degeaba au protestat forurile internaţionale preocupate de această deteriorare a situaţiei drepturilor de proprietate intelectuală în România. În 31.07.2006 s-a publicat în M.O. nr.174 Legea nr.329/2006 care, culmea ironiei, se cheamă „privind aprobarea OUG nr.123/2005….” Textul acestei legi, emanaţia membrilor Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaţilor, conţine câteva VIOLĂRI ale Directivelor UE din domeniu, aşa cum

au fost ele prezentate în scrisoarea Comisiei EU adresată Guver-nului României, scrisoare pe care o prezentăm alăturat în facsimil. După primirea scrisorii cu pricina am auzit un uşor foşnet de gânduri de „schimbare” (gen „vai, ce-i de făcut?”), dar curând lucrurile s-au înţepenit în suficienţa bizantină de nuanţă dâmboviţeană. Nerezol-vate, problemele semnalate în scrisoare au „migrat” în Raportul de ţară din octombrie 2006 care ar fi fost de dorit să fie unul foarte bun, fiind ultimul înaintea aderării României la UE. Din nou s-a înteţit „ali-zeul” unor nelinişti existenţiale (vai, să facem repede ceva !). Sub umbrela Grupului de Lucru pe probleme de Proprietate Intelec-tuală, într-o manieră exemplară, instituţiile publice şi societatea civi-lă au reuşit să finalizeze un proiect de ordonanţă guvernamentală pentru a se rezolva urgent, înainte de 01.01.2007 „PROBLEMA”. Degeaba. Proiectul zace într-un (i)lustru sertar. Explicaţia e clară: de la momentul integrării în UE nu mai avem rapoarte, steguleţe şi alte asemenea „jucării”, ci avem o procedură juridică, limpede, denumită INFRINGEMENT. Şi ce dacă? Cui îi pasă că România a intrat în Uniunea Europeană cu legi şchioape, cu pansamente pe ici, pe acolo, să nu se vadă fracturile şi hidoşeniile, deşi s-ar fi putut şi altfel, civilizat, cu fruntea sus, lumi-nată de mîndria omului care ştie că a făcut treaba corect şi nimeni n-are ce să-i reproşeze. Aşa s-ar fi cuvenit, pentru că avem o lege şi LEGEA ar trebui respectată, aşa cum lumea civilizată îşi respectă creatorii de frumos. Nu s-a vrut aceasta pentru că, încă odată, asistăm la victo-ria forţei banului împotriva intelectului. Şi este mare păcat. Desigur, ştim şi noi că „iarba rea nu piere (ăştia fiind noi, artiştii!)”. Ne vom bate în continuare, aşa cum am făcut-o fără cruţare în toţi aceşti amari 10 ani, dar este păcat, domnilor miniştri şi parlamentari!!!Artiştii români nu merită o asemenea umilire!

Ştefan GHEORGHIU

Bucurie cu... dezamăgire

12

Desantmediatic

‘06de Val MĂNESCU

A niversarea celor zece ani de la constituirea celei mai puternice organizaţii care se ocupă de drepturile artiş-tilor interpreţi, e un bun prilej de bilanţ. Trebuie spus că eforturile depuse de o mână de sufletişti, legate de organizarea, dezvoltarea şi, uneori, supravieţuirea

Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor de Autor, au fost notabile. Rezultanta lor duce la o singură concluzie, vizibilă până şi de cei mai răuvoitori analişti: creşterea spectaculoasă a veniturilor repartizate. Procesul metodic şi ordonat prin care care a fost pusă la punct şi tradusă în realitate strategia instituţiei în lupta permanentă în plan legislativ, juridic şi administrativ, a conturat CREDIDAM-ului imagi-nea unui grup social viu, activ, cu o funcţionare organică având la bază seriozitatea şi convingerea că România nu se va putea integra în rândul ţărilor civilizate ale Europei decât în măsura în care fiecare cetăţean va conştientiza că a plăti cinstit şi corect produsele şi servi-ciile – inclusiv creaţia artistică ! – reprezintă un gest de normalitate şi nicidecum o constrângere abuzivă.Din păcate, stadiul în care se află evoluţia morală în ansamblu a so-cietăţii româneşti contemporane, nu este de natură să ne liniştească în privinţa aplicării legislaţiei în domeniul gestiunii colective de care ne ocupăm. Prea puţini utilizatori din sutele de mii care se folosesc de munca artiştilor interpreţi conştientizează că drepturile conexe fac parte integrantă din drepturile de autor şi că utilizarea fără autorizaţia deţinătorului de drepturi a fonogramelor este pur şi simplu furt. Sunt încă foarte puţini cei care, din proprie iniţiativă, înţeleg să ne caute şi să încheie formele necesare intrării în legalitate. Plecând de la constatarea că imensa majoritate a celor surprinşi în neregulă de controalele inspectorilor noştri sau ale Poliţiei, invocă necunoaşterea legislaţiei şi a activităţii organismelor de gestiune colectivă, instituţia artiştilor-interpreţi a demarat la începutul verii 2006 o amplă acţiune de promovare în teritoriu a ceea ce înseamnă brand-ul CREDIDAM, oferind celor interesaţi, prin intermediul mijloacelor mass media, in-formaţii privind baza legislativă, implicaţiile juridice şi activitatea con-cretă a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor artiştilor interpreţi. În acest sens, a fost elaborat un comunicat de presă care cuprin-de datele esenţiale ale Centrului, modul de organizare, detalii des-

pre membrii noştri, precum şi obligaţii ale utilizatorilor prevăzute de lege. Desantul mediatic a pornit de la Iaşi, unde a coincis cu inaugurarea sediului Filialei Iaşi a CREDIDAM, sub conducerea lui Romeo Cio-cârlan, vicepreşedinte CREDIDAM pentru zona de Est, şi a continuat la Piatra Neamţ, Bacău şi Constanţa. Peste tot au fost prezenţi nu-meroşi reporteri de la principalele ziare, posturi de radio şi televiziuni locale şi naţionale. În esenţă, prolegomenele prezentate succint de directorul general al CREDIDAM, au cuprins un mesaj clar, adresat utilizatorilor: Cine comandă muzica, plăteşte ! Ştefan Gheorghiu, a precizat că Legea Drepturilor de autor prevede că utilizarea înregistrărilor muzicale în spaţiile publice este permisă doar cu autorizaţia-licenţă eliberată de CREDIDAM, UCMR şi UPFR şi că, aceia care administrează resta-urante, baruri, discoteci, hoteluri sau pensiuni, (practic orice activitate în care, pentru a atrage clienţii şi a le oferi o ambianţă plăcută, se foloseşte muzică), sunt obligaţi să deţină aceste autorizaţii, contra unor sume nesemnificative reprezentând retribuţii cuvenite artiştilor interpreţi. În caz contrar, ei se expun sancţiunilor prevăzute de lege - care pot ajunge la amenzi usturătoare de sute de milioane de lei - deoarece fapta este considerată infracţiune la Legea nr.8/1996 pri-vind dreptul de autor şi drepturile conexe.Ziariştii s-au lansat într-un tir de întrebări care au demonstrat intere-sul opiniei publice pentru domeniul dreptului intelectual. Peste tot au fost solicitate exemple concrete referitoare la utilizatorii din zonele respective, la sancţiunile prevăzute de lege, dar şi cu pri-vire la modul de repartizare a sumelor către artiştii-interpreţi. Aşa cum era de aşteptat, reflectarea în presă a activităţii CREDI-DAM a avut rezultate notabile. Apariţia în ziarele şi la posturile loca-le de radio şi televiziune a informaţiilor despre preocupările noastre specifice a făcut ca numărul solicitărilor de autorizaţii ale utilizatorilor din zonele respective să crească semnificativ. Pe de altă parte, în urma acestui demers mediatic, opinia publică a fost informată despre posibilitatea accesării site-ului www.credidam.ro de unde utilizatorii şi artiştii pot avea la dispoziţie formularele nece-sare. Motoarele de căutare ale Internetului permit acum accesarea unui mare număr de articole referitoare la CREDIDAM şi contribuie, implicit, la o mai bună informare despre cine suntem şi ce vrem.

13

Ne-a părăsit, în ziua de 6 noiembrie 2006, cel mai longeviv dirijor al formaţiilor Societăţii Române de Radiodifuziune, Iosif Conta, artistul care a semnat una dintre cele mai spectaculoase carie-re, atât în ţară,cât şi peste hotare; moştenirea sa muzicală de-a dreptul fabuloasă ca dimensiune (peste 10 000 de minute de

înregistrări), fiind greu de egalat.A plecat pe neaşteptate, la vârsta de 82 de ani, în plină forţă fizică, după un turneu răsunător în Turcia, (ţară care l-a adoptat cu căldură timp de aproape 5 ani în fruntea Orchestrei Simfonice din Izmir), răpus de un stop cardiac, exact la început de stagiune muzicală, când îşi făcea planuri de concerte menite să-i încheie demersul artistic cu partiturile cele mai îndrăgite.Ne întâlnisem ultima oară la un spectacol extraordinar al Operei Naţionale şi nimic nu anunţa dureroasa despărţire. Prin moartea lui Viorel (cum îi spuneam în intimitate consăteanului meu bănăţean de-o viaţă!), am pierdut un coleg de o nebănuită generozitate (virtute rară printre muzicienii contemporani atât de egoişti), un prieten adevărat, un profesionist al baghetei pe care l-am socotit mereu fără vârstă, fără riduri sufleteşti.Când am împlinit 80 de ani (eram mai bătrân cu un an decât Conta), mi-a făcut un cadou pe care nu-l voi uita niciodata: titlul de academician la “Accademia Pontificia Tiberina” din Roma. Nu am ştiut nicio clipă că propunerea oficială a pornit de la Bucureşti, din partea sa. Impresionanta diplomă ca dimensiune, înfăşurată într-un tub de carton presat , cu însemne aurite, mi-a oferit-o în dar cu ocazia zilei mele de naştere. Cred că asemenea gesturi de colegialitate le avea în sânge, fiindcă le-a repetat şi faţă de alţi muzicieni.Din păcate, nu am înţeles absenteismul conducerii Societăţii Române de Ra-diodifuziune la ceasul de despărţire din holul de marmură al sălii de concerte din str. Berthelot, unde a fost depus pentru public, şi anonimatul sonor al pro-hodului tradiţional pe care Corul Radio a uitat să i-l confere după mai bine de o jumătate de veac de colaborare. Răceala atmosferei de adio ne-a apăsat profund, dacă ne gândim cum a reacţionat marele public la celelalte despărţiri triste ale anului 2006 (Gică Petrescu, Laura Stoica). Iosif Conta merita mai multă dragoste şi un dram de respect oficial într-un moment ce face parte din istoria instituţiei pe care a slujit-o cu abnegaţie şi dăruire nemăsurată. Iosif Conta a însemnat în biografia Radiodifuziunii Române o pagină de glorie, o revărsare de lumină peste muzica autohtonă. De numele său se lea-gă prime audiţii memorabile la “Vox Maris” de George Enescu, triplul concert de Paul Constantinescu, “Mioriţa” de Sigismund Toduţă, “Canti per Europa-de” Theodor Grigoriu , “Simfonietta” de Ion Dumitrescu, “Coloana Infinitului” şi “Poarta Sărutului” de Tiberiu Olah,Simfonia a IV-a şi “Eminesciana” de Pascal Bentoiu, “Cantata Profana” de Béla Bartók, “Supravieţuitorul din Varşovia” de S. Schonberg,”Planetele” de Gustav Holst ,ciclul wagnerian “Inelul Nibelungu-lui”. Se pot uita oare, Recviem-urile de Brahms, Fauré, Britten, Simfoniile lui Beethoven, Haciaturian şi Honegger, “Missa Solemnis a Titanului” din Bonn, premiera baletului “Intoarcerea din adâncuri” de Mihail Jora la Opera Româ-nă? Oare a cunoscut o versiune mai emoţionantă pe marile podiumuri de concert din străinătate acea suită cinematografică “Mihai Viteazul” de Tiberiu Olah, atât de vehiculată de dirijorii noştri? Toate ne vor aminti mereu de bagheta energică a lui Iosif Conta, de nervul

interior al partiturilor, de ritmurile trepidante ale folclorului românesc (mai ales în “Rapsodia Română” de George Enescu) pe care ştia să le imprime instrumentiştilor din orice orchestră. Aplaudat în patru continente, prezente în marile Festivaluri de la Taormina şi Praga până la Atena, Roma, Napoli şi Sorento, unde a colaborat cu cele mai prestigioase orchestre străine, Iosif Conta a fost un mesager de seamă al muzicii româneşti. Dirijor-constructor de mari edificii sonore, iscusit sculptor al efecte-lor timbrale, riguros maestru al “cântatului fără greşeală” ( performanţă însuşită din practica înregistrărilor radiofonice), Iosif Conta a făcut din Orchestra Naţio-nală Radio un ansamblu de ţinută internaţională. A ştiut să transmită discipoli-lor săi întreaga experienţă artistică, mândrindu-se cu Ion Marin, Ovidiu Bălan, Gh. Costin, Răzvan Cernat, Maria Cârneci, Mădălin Voicu şi nu în ultimul rând, cu Vlad Conta. Pentru arta naţională, moştenirea lăsată de Iosif Conta reprezintă o comoară spirituală peste care nu se va trece niciodată.

O lacrimăla ceas dedespărţire

de Viorel COSMA

Ne-a părăsit pentru o casă poate mai bună, dragul de GIL DOBRICĂ, una din marile vedete romîneşti ale anilor 70 - 80.Cîntăre-ţul s-a distins prin vocea lui cu un timbru extrem de personal, dar şi prin charmul deosebit cu care ridica publicul în picioare, interpretînd piese soul, rock, jazz sau swing la mare vogă din repertoriul internaţional.

Gil a plecat dintre noi la mijlocul lunii aprilie anul acesta,după ce a suferit îndelung. Cine-o să ne mai cheme de-acum, atît de cald şi cu atîta dra-goste, noaptea tîrziu : “Hai acasă, hai cu mine...”?

Adio, Gil!

1414

Toamna mă întristează din mai multe motive (lumina gălbuie dar pătrunzătoare, mirosul dulceag al decăderii). Mie îmi arată că s-a terminat sezonul de înot în aer liber, mai ales că ultimele ieşiri la înot au fost excepţionale. Odată,

în noiembrie, am intrat în bazinul Highgate (la insistenţa unui fotograf al acestui editorial), dar nu am tăria bunicului de a înota regulat în English Channel pe timpul iernii.Înotătorii în aer liber au un motiv de bucurie anul acesta: deschiderea ştrandurilor încălzite de la London Fields Lido; dar şi unul de tristeţe: seniorul lor, creatorul de film/cineastul Roger Deakin, a cărui carte “Waterlog”, nu a făcut decât să încurajeze înotul în râuri, lacuri, mări sau ştranduri, a încetat din viaţă în iulie, la vârsta de 63 de ani.Moartea lui Deakin m-a făcut să mă gîndesc la decesele premature. Am fost şocat şi îndurerat în vară cînd am citit vestea dispariţiei mezzo-sopranei Lorraine Hunt Leberson, la vârsta de 52 ani. Dacă Hunt Lerberson a fost o mare cântăreaţă, a fost pentru că făcea muzica ei să sune extraordinar. Am ascultat-o live o singură dată, într-o intrepretare a compoziţiei “The Music Makers” a lui Elgar, în prima noapte a evenimentului Proms din 2004. Pe lângă o tehnică minunată, ea transmitea şi o rară efervescenţă spirituală. Dacă nu aţi ascultat-o, ar trebui să puneţi mâna pe un CD cu arii de Handel, interpretate de ea în compania orchestrei “Age of Elightenment”, condusă de Harry Bicket. Este poate cea mai vibrantă interpretare a lui Handel de la Janet Baker încoace. Discuţiile despre dispariţiile premature nu l-ar fi satisfăcut pe scriitorul şi stoicul filozof roman Seneca. Într-una din scrisorile sale, îşi întrista un corespondent – Lucilius - exprimându-şi regretul faţă de moartea prietenului său, filozoful Metronax. Pentru Seneca, era mai important modul în care trăieşti, decât durata vieţii. Mai exact, este inutil să vorbeşti despre moartea prematură a unui om. Nu este nici o virtute existenţa prelungită, nici măcar cât dimensiunea unei cărţi plictisitoare. Metronax a murit în floarea vârstei, dar şi-a îndeplinit îndatoririle de cetăţean, prieten şi fiu. De-a lungul vieţii, sufletul său a învăţat să se controleze şi să cuprindă Înţelepciunea.Această temă a fost elaborată magnific în versuri de către Ben Jonson, în oda “În cinstea amintirii nemuritoare şi prieteniei acelei nobile perechi”, Sir. Lucius Cary şi Sir H. Morison” (“To the Immortal Memory and Friendship of that Noble Pair Sir Lucius Cary and Sir H. Morison”), (“Nu creşte precum un copac/ Grupul face omul mai bun/ sau stând ca un falnic stejar timp de 300 de ani”). Şi, de asemenea, în

elegia lui Yeats, “În memoria Maiorului Robert Gregory”, (“Ce ne-a făcut să visăm că el poate îşi piaptănă părul grizonat?”). Ambii poeţi vorbesc despre bărbaţi care au strălucit, dar au murit tineri, acoperiţi de glorie în scurta lor existenţă. Aici rămân la ideile lui Seneca şi la tradiţia stoică. Unul din motivele pentru care noi (cel puţin eu) îi admirăm pe filozofi, precum Seneca sau Socrate, este că ei au reuşit să supravieţuiască în condiţii aprige. Seneca, tutorele crudului şi necugetatului Împărat Nero, nu a căzut victimă propriei săbii la prima oportunitate, dar nici nu a ezitat în momentul crucial. La fel îl poţi admira pe Şostakovitch nu doar pentru geniul său, dar şi pentru felul prudent în care l-a păcălit pe Stalin. Stoicii erau mult prea înclinaţi spre sinucidere pentru gustul meu. Măcar eu mă gândeam la asta ieri, în timp ce la BBC Radio 3 am auzit o înregistrare a unui briliant pianist englez, Terence Judd, care s-a sinucis la vârsta de 22 de ani. Ştiam că Judd a fost un tânăr virtuoz, dar nu am realizat cât de adâncă era interpretarea sa muzicală, cu o extraordinară delicateţe şi claritate în atingeri – în sonata lui Haydn.

Nu stiu de ce Judd s-a sinucis dar simt că tinerii se sinucid în ceaţa disperării şi confuziei (poate şi din cauza unor cazuri de bipolaritate), din motive complet diferite decât cele ale filozofilor maturi, atunci când consideră că le-a sosit clipa. Iar numărul de sinucideri a crescut în mod alarmant în ultimii ani, din motive care nu ţin de filozofia stoică. În cazul lui Judd, cred că se poate spune că a murit prea tânăr. Uneori, boala, destinul duc oamenii către clipa morţii. Wolfgang Amadeus Mozart şi Franz Schubert

au murit în jurul vârstei de 30 de ani, din cauza sifilisului. Poate bătrânul Leopold i-a pecetluit destinul lui Mozart, atunci când şi-a numit fiul, “cel iubit de Dumnezeu”. Ar fi trebuit să acorde o mai mare atenţie ideii comicului-dramaturg Menander, “cel ce este iubit de Dumnezeu, moare repede”.Alfred Brendel găseşte moartea lui Schubert greu de iertat. Grillparzer scria pe mormântul vienezului: “Aici muzica a îngropat o comoară, dar mai ales, speranţe justificate”.

de Harry Eyres

preluare Financial Times

Parfumul dulceag al decăderii

Terence Judd la pian, concertând la Royal Festival Hall la vârsta de 22 de ani

15

MODEST IFTINCHI s-a născut în oraşul Constanţa, la 10 aprilie 1930. La vârsta de 6 ani părăseşte acest oraş, mutându-se în Chişinău, unde a urmat cursurile claselor primare. În anul 1938 s-a mutat în Iaşi, oraş în care a

terminat cursul primar şi în care a continuat studiile la Liceul Naţional. Paralel cu clasele V – VIII, a urmat şi cursurile vechiului conservator „GEORGE ENESCU” din Iaşi, la clasa maestrului ALEXANDRU GARABET. Din anul 1950, s-a transferat la Conservatorul „CIPRIAN PORUMBESCU” din Bucureşti, unde urmează cursul de vioară la clasa maestrului ALEXANDRU THEODORESCU (an I), apoi la clasa maestrului GARABET AVACHIAN. În anul 1958 obţine diploma ,,Examenului de stat”.Din 27 decembrie 1952, încă student fiind, funcţionează ca violonist în Orchestra Simfonică a Cinematografiei, până la 1 mai 1964, dată la care s-a transferat în învăţământ, la Liceul de Muzică Nr.2 (actual Liceu „GEORGE ENESCU”), unde deţine ulterior funcţia de şef al catedrei de coarde.În perioada ianuarie – august 1968, la invitaţia Orchestrei Filarmonicii Stat „George Enescu”, funcţionează ca prim violonist.În septembrie 1970 se transferă prin concurs la Conservatorul de Muzică „CIPRIAN PORUMBESCU„ din Bucureşti, ca lector universitar.În anul 1990, i se acordă binemeritatul titlu de profesor universitar, după o activitate violonistică de 38 de ani, respectiv 26 de ani în cadrul învăţământului. În acelasi an devine şef al catedrei de coarde din cadrul Conservatorului de Muzică „CIPRIAN PORUMBESCU„ din Bucureşti, actualmente ACADEMIA DE MUZICĂ, catedră pe care a păstorit-o cu mare dăruire până în anul 1999, când s-a pensionat.Activitatea sa profesională a continuat însă, ca profesor consultant, până la sfârşitul vieţii sale, în 22 septembrie 2003.

ACTIVITĂŢI ŞI SUCCESE PROFESIONALE DISTINCŢII ŞI PUBLICAŢII

În anul 1969, a întreprins un turneu în Suedia, cu un grup de elevi ai Liceului de muzică nr.2, inaugurând o nouă sală de concerte. Cu această ocazie, a susţinut şi un recital apreciat mai mult decât favo-rabil de către întreaga presă suedeză.În 1974, înregistrează la Radiodifuziunea Română, în primă audi-ţie, sonata de SJOGREN, compozitor suedez, sonată dedicată lui George Enescu.În 1973, la 1 septembrie, a fost detaşat pentru un an, din ordinul MINISTERULUI EDUCAŢIEI ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI, ca profesor de vioară la CONSERVATORUL DIN TIRANA, ALBANIA, numele său fiind pomenit şi astăzi cu elogii, de către aproape întreg corpul profesoral şi artistic din Albania.Activitatea didactică s-a împletit permanent de-a lungul intregii sale vieţi cu activitatea artistică, prin numeroasele concerte şi recitaluri susţinute în capitală (Ateneu, Sala Radio, Sala Mică a Palatului, Sala ”George Enescu” a Academiei de Muzică din Bucureşti), pre-cum şi în alte oraşe.De-a lungul anilor a făcut parte din comisia pentru examenul de ad-mitere în facultate, precum şi în comisii de examene pentru acorda-rea definitivatului, gradului didactic sau ca îndrumător de lucrări.Ca profesor, a susţinut referate numeroase în cadrul cercurilor di-dactico – ştiinţifice din liceu sau din facultate. A fost membru de onoare în ASOCIAŢIA CULTURALĂ RODOLFO LIPIZER (ASSO-CIAZIONE CULTURALE RODOLFO LIPIZER, GORIZIA, ITALIA).Modest Iftinchi a făcut parte din numeroase jurii ale concursurilor desfăşurate de-a lungul timpului: CONCURSUL LIRA DE AUR (Suceava) al că-rui preşedinte a fost mai mulţi ani, CONCURSUL NAŢIONAL DE IN-TERPRETARE MUZICALĂ – PAUL CONSTANTINESCU (Ploieşti), CONCURSUL REMEMBER ENESCU (Bucureşti),CONCURSUL DE INTERPRETARE – MINIATURA ROMANTICĂ

Modest Iftinchi – violonistul-profesorÎn fiecare dintre noi

există sensul libertăţii. Toată evoluţia nu este decât un drum către libertate, iar arta este

cel mai scurt drum că-tre libertate…

Sergiu CELIBIDACHE

16

Modest Iftinchi – violonistul-profesor

Acum precis le cântă îngerilor…

Preot Cristian DEHELEANU

(Galati), CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE MUZICĂ JEUNE-SSES MUSICALES (Bucureşti) ca preşedinte de juriu la secţiunea ,,vioară” (1995), etc. I se acordă PREMIUL PE ANUL 1994 PENTRU PROMOVAREA MOŞTENIRII ARTISTICE A LUI DINU LIPATII, de către FUNDAŢIA DINU LIPATTI.

Dacă aş strânge toţi discipolii mei împânziţi în toată lumea, aş face o

mare filarmonică de excepţie…

Modest IFTINCHI

Modest Iftinchi, profesor de excepţie, poate cel mai mare profesor de vioară pe care l-a avut România în ultimul deceniu, a scos ge-neraţii de violonişti care astăzi se bucură de un renume mondial, cu nenumărate premii internaţionale, discipoli aflaţi pe toate meri-dianele lumii: Silvia Marcovici, Gabriel Croitoru, Florin Croitoru, Mă-dălin Voicu, Vasile Cristian, Nelu Staicov, Ionel Ungureanu, Gabriel Bugu, Silvia Simionescu, Irina Mureşan, Răzvan Constantin, Mira Glodeanu, Rodica Oancea, Tereza Neculce, Mariana Abacioaiei, Dan Iarca, Ştefan Horvath, George Bănică, Horia Tudor, Constantin Bobescu jr., sunt doar câteva din numele ucenicilor săi. Mulţi elevi sau studenţi străini din Anglia, Bulgaria, Polonia, Albania, Suedia etc. au dorit să studieze cu MODEST IFTINCHI şi mulţi din discipolii săi sunt acum cadre didactice ale diferitelor instituţii de profil din ţară şi străinătate, sau în diverse orchestre naţionale sau internaţionale.

Dăruind, vei dobândi…

Nicolae STEINHARDT

Modest Iftinchi a publicat numeroase lucrări ştiinţifice sau exerciţii tehnice pentru vioară: EXERCIŢII TEHNICE PENTRU VIOARĂ; SCHIMBURI DE POZIŢII ÎN DUBLE COARDE, VOL. I, II, III; STU-DIUL ARPEGIILOR LA VIOARĂ; ARPEGII ŞI FORMULE MELODI-CE ÎN POZIŢII FIXE; EXERCIŢII PENTRU INDEPENDENŢA MÂI-NII STÂNGI; SISTEME COMBINATORII PROGRESIVE; STUDIUL SCHIMBURILOR DE POZIŢIE LA VIOARĂ.

MODEST IFTINCHI – OMUL

Tatăl lui Modest Iftinchi, Gheorghe Iftinchi, fecior de plugar dintr-un sat din Bucovina, rămas orfan de tată din primul razboi mondial, dor-nic de învăţătură, ajunge profesor de limba română, limba greacă, limba franceză şi limba germană. Mama sa, d-na Olga Comănescu (după a doua căsătorie) a fost profesoară de limba română şi limba latină.Ana Iftinchi, sora lui Modest, conferenţiar la catedra de pian a Con-servatorului “Ciprian Porumbescu” şi cealaltă soră, din cea de a doua căsătorie a Olgăi Comănescu, au urmat tot o carieră muzi-cală.Modest Iftinchi se căsătoreşte în anul 1966 cu Mariana, cea care i-a fost alături până când Dumnezeu l-a chemat la El. Mariana Iftinchi a fost artist liric în CORUL RADIO, cu care încă mai colaborează. Din dragostea celor doi s-a născut Olga Otilia Iftinchi, unica fiică a maestrului, care, a urmat studiul chimiei.

,,Lui Modest, excepţionalului profesor al ţării noastre”- ION VOICU-22.09.1970Nu puţini au fost cei care l-au avut alături, ca prieten: marele violo-nist Ion Voicu, compozitorul Dumitru Bughici, Constantin Bobescu, Jean Bobescu, Daniel Podlovschi, Iulian Levenţiu, Octavian Raţiu, Iulian Băiaşu, Miron Bibu, şi mulţi alţii. A avut un idol în meseria lui, acesta a fost David Oistrach, pe care l-a cunoscut în tinereţe, iar maestrul Garabet Avachian l-a numit principalul sau urmaş.MODEST i-a fost numele, MODEST i-a fost şi caracterul şi avea întotdeauna o vorbă bună, un sfat, o glumă, un sprijin, pentru toţi cei apropiaţi… Pentru el aspectul material n-a contat niciodată, a apreciat recu-noştinţa morală şi adevărul, lucruri de care ai parte foarte rar în ziua de astăzi…

17

Dragi prieteni, avem bucuria de a privi împreună un document unic, nepublicat până în prezent, scris de mâna Maestrului George Enescu.Este privilegiul CREDIDAM de a face publică această scrisoare care demonstrează încă o

dată, dacă mai era nevoie, sensibilitatea, modestia exemplară şi camaraderia GENIULUI.

La ce se referă această scrisoare? Este un gest de mulţumire adus domnului Profesor Petre Ni-ţulescu, preşedintele Sindicatului Artiştilor Instrumentişti din România – SAIR, care, cu ocazia primului congres al SAIR, 22-23.09.1932, a publicat o carte monumentală, în 1939, o ve-ritabilă oglindă a României acelor vremi, a culturii sale, a res-pectului din partea autorităţior pentru artişti şi nu în ultimul rând de singura dovadă care a mai rămas dintr-un sindicat naţional, cu o structură organizată pe întreg teritoriul statului român.

Iată cum descria domnul Niţulescu începuturile organizării artiştilor interpreţi în România:„Gândindu-mă la trecut şi la felul cum a început strângerea rândurilor noastre, amintirea îmi aduce în faţă un grup restrâns de oameni, cu suflet, din orchestra Operetei „Grigoriu”. Impresionaţi de vitregia soartei ce parcă era legată în mod permanent de viaţa acelora ce se consacrau artei muzicale, vitregie care stăruia ca un apanagiu nefast în mijlocul nostru, acest grup a pus bazele unei societăţi denumită Societatea ”Trompeta”, de care şi-au legat cele mai frumoase speranţe, în care au crezut cu înfrigurare şi care urma să le dea siguranţa altei vieţi la adăpost de şirul neîntrerupt al unor nevoi ce se întindeau ca o molimă, căreia nimeni şi nimic nu-i putea pune stavilă. E locul să citez că erau mulţi acei cari ajungând în pragul bătrâneţii şi nemai putând muncii ca să-şi câştige cele necesare traiului, se vedeau nevoiţi să-şi vândă tot ce agonisise într-o întreagă carieră. Şi tot pe aceştia moartea îi găsea în mizeria cea mai neagră şi nici măcar ultimul drum spre locul de veci nu putea fi parcurs salvându-se demnitatea de artist, căci înmormântarea se făcea strângându-se cu talerul printre camarazi. Aşa că societatea „Trompeta” avea ca prim scop: ajutor reciproc şi de înmormântare. Această societate a căpătat din zi în zi mai mulţi membri, unii înscrişi din sentimente de colegialitate, alţii de groaza viitorului, iar o parte formată din minţi mai luminate, veniţi pentru a mări prestigiul societăţii, contribuind cu puţinul lor la ridicarea nivelului ei.De aici a început cu adevărat strângerea rândurilor artiştilor instrumentişti-muzicanţi pentru rezolvarea unor deziderate de prim început, deziderate care apoi s’au multiplicat datorită unor

Undeva, cândva

18

Undeva, cândvaîmprejurări pe care vom căuta să le arătăm în decursul acestei ex-puneri…..În 1918 urmează o nouă etapă de lărgire a drumurilor ce se deschideu, înfiinţându-se „Sindicatul General Muzical” sub con-ducerea d-lui Juarez Movilă, un entuziast cu o foarte mare putere de muncă, dar care neavând concursul necesar pentru realizarea pro-gramului ce şi l-a propus, cu toată bunăvoinţa, cu toate străduinţele şi munca depusă timp de aproape doi ani, încetează şi activitatea acestui Sindicat, care fusese creat din contopirea celor două asociaţii: „Trompeta” şi „Asociaţia Generală Muzicală”.Totuşi, din marea masă de membri au mai rămas mulţi cu credinţa că unirea face puterea. Aşa că, la 3 Mai 1923, o grupare de instrumen-tişti s’a adresat celui ce semnează aceste rânduri, insistând să orga-nizeze un nou sindicat care să fie într’adevăr un organ de apărare a intereselor instrumentiştilor muzicanţi din România.”

Structura organizatorică a SAIR în 1939:

Iată care erau preocupările SAIR, aşa cum au fost prezentate la primul Congres al S.A.I.R:- reglementarea activităţii artiştilor străini pe teritoriul României pentru a proteja activitatea artiştilor români, la ei acasă;- protecţia orchestrelor şi a instrumentiştilor români;- protecţia artiştilor interpreţi români în faţa „invenţiilor mecanice”, re-spectiv gramofonul, radioul şi filmul sonor. Cităm din discursul ma-estrului Alexandru Theodorescu (concert maestru al Filarmonicii din Bucureşti. Ca o dovadă a notorietăţii sale,chipul lui a fost folosit drept model de pictorul Costin Petrescu pentru a-l reprezenta pe Apollodor din Damasc în friza sălii de concert a Atheneului Român):

1.Reglementarea importului de plăci cu imprimări streine şi aplicarea pe fiecare placă a unui timbru în folosul Sindicatelor artistice, pentru ajutorarea membrilor şomeuri (n.r. azi avem o asemenea prevedere în Legea timbrelor culturale. Banii merg la uniunile de creatori);

2.Toate imprimările cu artişti români, de orice gen, să se facă în ţară, utilizându-se elemente româneşti şi pentru muzica de acompaniat;3.Obligativitatea pentru reprezentanţii caselor de gramofoa-ne, de a imprima anual un număr de plăci cu artişti români.

Radio

1. Să se perceapă o taxă minimă la fiecare abonament la Radio în fo-losul Sindicatului Art.instrumentişti, pentru ajutorarea membrilor muzi-canţi rămaşi fără lucru, prin introducerea Radioului în diferite localuri unde cântau aceştia, mai ales în provincie (n.r. azi avem drepturile de proprietate intelectuală, colectate de CREDIDAM de la radiouri);2. Să se înfiinţeze încă 2 posturi de emisiune, unul la Cluj şi altul la Iaşi, pentru a se putea apăra teritoriul românesc de propaganda pos-turilor streine şi mai ales a nenumăratelor posturi ruseşti;3. Să se mărească numărul orelor de emisiune, întrebuinţând în acest scop artişti, iar nu doza electromagnetică;4. Să se excludă definitiv orice posibilitate de producere în faţa micro-fonului a diletanţilor;5. Să se impună o taxă mai mare localurilor cari au instalat Radio pentru distracţia clienţilor după numărul difuzoarelor ce au şi o par-te din aceste taxe să revie Sindicatului Artiştilor Instrumentişti (n.r.azi avem drepturile de proprietate intelectuală, colectate de CREDIDAM din ambiental).

Filmul sonor

1. Reglementarea importului de filme sonore cu aplicarea unei taxe de fiecare film intrat în ţară, în folosul Sindicatelor artistice;2. Impunerea localurilor de cinema unde rulează aceste filme, la o taxă minimă pentru ajutorarea instrumentiştilor deveniţi şomeuri, sau în locul acestei taxe să angajeze orchestre cu muzicanţi români, cari vor distra publicul în halluri şi în timpul pauzelor.Cei ce vor introduce asemenea orchestre să beneficieze şi de o scutire, cu un procent de cel puţin 5% la taxele pe spectacol;3. Casele importatore de filme sonore să fie obligate a turna în ţară, un număr de filme anual, cu subiecte scrise de autori români. La tur-narea acestor filme, să se întrebuinţeze elementul românesc necesar anume tehnic, artistic şi muzical, în proporţie de cel puţin 75 la sută.”

Azi, nu se mai ştie nimic de SAIR, ca şi cum acesta nu ar fi existat vre-o dată. Şi totuşi acest sindicat a avut un patrimoniu, proprietăţi, o arhivă. Toate au dispărut şi azi nimeni, nici măcar funcţionarii publici de la Arhive nu ne pot da lămuriri cine, unde, cum le-a luat, de ce au dispărut. După 1945, în vâltoarea evenimentelor, după un plan bine pus în practică, vizând demolarea societăţii civile şi instaurarea noilor structuri sovietice, S.A.I.R a fost transformat în Sindicatul Muzicienilor şi Ziariştilor, înglobat în atotputernica Confederaţie Generală a Mun-cii, devenită ulterior U.G.S.R.

Un înger ne-a pus la dispoziţie aceste documente. Îngerii vin şi pleacă fără să-i vezi sau să-i auzi, le simţi doar energia. Pe unde o fi rămas domnul profesor Niţulescu după plecarea din ţară? Ştie cineva unde îşi are mormântul? Dacă da, vă rog să ne spuneţi. Vrem să-i aducem acestui artist care a făcut lucruri titanice pentru breasla sa un omagiu din partea creatorilor de frumos din România.

de Ştefan GHEORGHIU

19

Copia privată digitală în Europa

Într-un studiu elaborat de NORMA (organismul de gestiune colectivă pentru drepturile artiş-tilor interpreţi din Olanda) pentru Asociaţia Europeană a Organizaţiilor Artiştilor Interpreţi ( AEPO-ARTIS) se atrage atenţia asupra faptului că download-ul ilegal ( înregistrările-pirat) a dus la diminuarea cu 50% a vânzărilor de înregistrări pe suporturi digitale. Cercetările demonstrează că numai 7% din înregistrările download provin de pe internet (site-turi) cu

plată, restul operelor muzicale copiate care circulă în ţările europene rezultând din înregistrări piratate de pe CD, DVD sau de la diferite site-uri sau posturi de televiziune.Producătorii europeni au încorporat drepturile artiştilor rezultate din vânzările de download de pe site-urile cu plată în contractele de înregistrare. În cele mai multe cazuri însă, artiştii nu primesc cotele cuvenite din aceste încasări, din cauză că acest nou dome-niu nu beneficiază de protecţie prin reglementări legale, dar şi pentru că nu s-a inventat încă un sistem eficient împotriva copierii ilegale de pe site-uri şi de pe sistemele digitale.

Statisticile arată că în domeniul audio numărul reproducerilor în format digital este aproape de nivelul celor în format analog, iar în domeniul audiovizual, formatul digital reprezintă deja o treime din valoarea totală a copiei private audiovizuale.

Wisso WISSINGDirector General NORMA

Concluziile raportului NORMA privind situaţia actuală şi perspectivele drepturilor conexe ale artiştilor în Europa sunt alarmante. De aceea, Asociaţia organizaţiilor din domeniu a demarat demersurile necesare pe lîngă organismele le-gislative europene pentru a impune reglemen-tarea imediată a respectării drepturilor pentru mediile digitale, în mod similar cu normele exis-tente în legislaţia pentru copia privată a înregis-trărilor în format analog.

20

Primul act de constituire a unei asociaţii care să globalizeze lupta artiştilor pentru propriile lor drepturi a fost Convenţia de la Berna, adoptată în 1886. După aproape

80 de ani, a avut loc o nouă tentativă de organizare la nivel internaţional prin Convenţia de la Roma, adoptată în 1961. Dar,după 12 ani, doar vreo 12 ţări ratificaseră Convenţia (Costa Rica, Cehoslovacia, Danemarca, Ecuador, Republica Federală Germana, Mexic, Nigeria, Suedia şi Regatul Unit). După 25 de ani numărul ţărilor care ratificaseră Convenţia de la Roma ajunsese la 29 de ţări, însă unele dintre acestea au fost rezervate cu privire la Articolul 12 al Convenţiei. În următorii 10 ani, înţelegerea a fost semnată de 53 de organizaţii naţionale, iar până în 2006 ratificaseră Convenţia de la Roma 83 de ţări.

Chiar de la început, administrarea internaţională a drepturilor artiştilor interpreţi a dat naştere la dificultăţi deoarece colectarea şi individualizarea artiştilor interpreţi era diferită în diferite state. Totuşi, în urma a numeroase negocieri, în februarie 1969 s-a convenit asupra principiilor de la Londra cu participarea reprezentanţilor IFPI, FIM, British Musicians’ Union (Uniunea Muzicienilor Britanici), PPL, IFPI Suedia, SAMI şi Gramex Danemarca.

Principiile înţelegeriii de la Londra din 1969 au fost regulile de bază pentru schimbul remuneraţiei pentru interpretările publice şi la radio pentru deţinătorii străini de drepturi şi au pus bazele contractelor reciproce, cunoscute ulterior sub denumirea de contracte tip A şi tip B. Principiile de Londra au fost în final înlocuite În 1995, principiile de la Londra, stabilite prin cooperarea dintre cele câteva societăţi de colectare şi repartiţie active în acea perioada şi FIM, FIA şi IFPI, au fost înlocuite de Regulile şi Indicaţiile SCAPR pentru cooperarea internaţională.

În deceniul următor, colaborarea dintre organizaţiile de profil s-a intensificat.Astfel, la mijlocul anilor 80 reprezentanţii organizaţiei din Cehoslovacia (OZVU) au pus în circulaţie o propunere de constituire a unei confederaţii a societăţilor de colectare pe baza structurii CISAC. Această iniţiativă nu a fost însă larg susţinută şi doar pe la sfârşitul anilor 80 societatile artiştilor interpreţi au început să se întrunească din propria lor initiativă. Prima întrunire regulată între opt societăţi ale artiştilor interpreţi a avut loc la Viena în 10-11 Octombrie 1988, găzduită de Paul Fürst, LSG. Rezoluţia care a stabilit cadrul SCAPR (Societies Council for the Administration of Performers’ Rights – Consiliul Societăţilor pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi) pentru cooperarea între aceste organizaţii a

fost adoptată la Stocholm în Mai 1990 între 10 societăţi ale artiştilor interpreţi. În cursul anilor, multe alte organizaţii au aderat la SCAPR şi astăzi avem un număr de 36 de membri din toata lumea, dintre care 31 sunt consideraţi membri ordinari, iar 5 sunt consideraţi membri asociaţi.

Mulţi ani, directorul general al SAMI, Yngve Åkerberg, a fost preşedintele neoficial al SCAPR, iar Bjorn Juell-Sundbye, Gramex Danemarca a ţinut loc de secretar. În timp, activitatea SCAPR s-a specializat şi s-au constituit două grupuri de lucru diferite: unul pentru contractele bilaterale şi unul pentru probleme tehnice. Azi avem în cadrul SCAPR cinci grupuri de lucru.

Mulţi ani, SCAPR a fost o structura informală: toţi participanţii şi colaboratorii îşi plăteau propriile cheltuieli, iar asistenţa de secretariat era asigurată de SAMI şi Gramex Danemarca. Când Yngve Aakerberg s-a retras din funcţia de director general al SAMI, succesorul sau, Hans Lindström a preluat preşedinţia informală a SCAPR în 1997 în

asociere cu Comitetul de Coordonare format din

colaboratorii majori, împreună cu societatea gazdă a adunării SCAPR următoare.

De-a lungul anilor, cooperarea tehnică s-a dezvoltat şi era necesară o structură oficializată pentru a finanţa investiţiile necesare în software, hardware etc. În 1997 la Bratislava a fost constituită o organizaţie denumită International Performers’ Database Association (Asociaţia Internaţională pentru Bazele de Date privind Artiştii Interpreţi). Obiectivul principal al

IPDA este acela de a „identifica artiştii interpreţi individuali şi de a pune împreună bazele de date ale organizaţiilor

naţionale prin utilizarea a cât mai puţine date în format standard.”

SCAPR s-a constituit oficial în Septembrie 2001 la Oslo, unde am convenit pentru prima data să avem un buget şi o schemă organizatorică pentru funcţionarea asociaţiei. În anii 90 a apărut necesitatea specifică a unei platforme Europene pentru artiştii interpreţi în relaţie cu Uniunea Europeană, deoarece la acea dată tratatele Europene nu acopereau sectorul cultural. Însă, regulile concurenţei se aplicau şi au condus la hotărâri ale curţii UE referitoare la tariful pentru discoteci (cauza Tournier), la statutul societăţilor în raport cu

membrii (cauza GEMA), precum şi la cauza GVL.

În special chestiunile de concurenţă au dat naştere la probleme în ceea ce priveşte administrarea drepturilor artiştilor interpreţi, şi, din acest motiv, directorul general al GVL, Dr. Rolf Dünnwald şi Bjorn Juell-Sundbye de la Gramex Danemarca, l-au vizitat în 1992 pe Dr. Reinbothe de la Comisia Europeană din Bruxelles pentru a discuta problemele.Astfel, deşi SCAPR este constituită din organizaţii de administrare colectivă a drepturilor artiştilor interpreţi din toata lumea, Dr. Reinbothe a recomandat să se constituie o organizaţie specială care să reprezinte toate organizaţiile artiştilor interpreţi la nivel European. Ulterior, s-a constituit la Bruxelles, în luna mai 1994, AEPO (Association of European Performers’ Organisations (Asociaţia Organizaţiilor Europene ale Artiştilor Interpreţi) de către federaţiile internaţionale ale muzicienilor şi actorilor (FIM şi FIA) în numele membrilor Europeni ai acestora şi de către

societăţile naţionale de colectare ale artiştilor interpreţi. Unsprezece societăţi de colectare ale artiştilor interpreţi din Europa au fost membri fondatori ai AEPO.

Pe baza prezenţei uniunilor, societăţilor şi asociaţiilor din afara UE printre fondatorii AEPO, unele organizaţii ale artiştilor interpreţi din Italia, Spania şi Franţa au constituit ARTIS, la începutul primăverii anului 1994. Zece ani mai târziu, după lungi discuţii, AEPO şi ARTIS au fuzionat (noiembrie 2004). Noua asociaţie, denumită Asociaţia Organizaţiilor Artiştilor Interpreţi din Europa, AEPO-ARTIS reuneşte acum 27 de organizaţii de administrare colectivă ale artiştilor interpreţi şi le reprezintă la nivel European. Înainte de fuziunea dintre AEPO şi ARTIS or-ganizaţiile artiştilor interpreţi din Italia, Spania şi Portugalia au constituit GIART.Cooperarea SCAPR este limitată la organizaţii-le artiştilor interpreţi inclusiv societăţile comune, dar s-a constituit în Copenhaga în 1990 sub auspiciile IFPI o structura similara a societăţi-lor de producători, denumita Performing Rights Committee (Comitetul pentru Drepturile de In-terpretare), care este încă activ cu 2 întruniri pe an şi cu câteva grupuri de lucru.

IFPI este organizaţia internaţională ce repre-zintă industria înregistrărilor din toata lumea cu peste 1450 de membri în 75 de ţări şi asociaţii afiliate în 48 de ţări (aşa numitele grupuri IFPI naţionale).CISAC este confederaţia internaţională a soci-etăţilor de autori şi compozitori şi a fost fondată în 1926. Azi CISAC este formată din 217 socie-

Cooperarea internaţională Bjorn JUELL-SUNDBYE

21

ARTIŞTII DIN SPANIA Pe scurt despre ”Artistas Intérpretes, Sociedad de Gestión” - (AISGE)

AISGE este societatea spaniolă de colectare care administrează colectiv orice drepturi de remunerare acordate artiştilor interpreţi de Legea Proprietăţii Intelectuale din Spania, care pot decurge din utilizarea interpretărilor lor fixate în înregistrări audiovizuale.Astăzi, ASISGE are peste 6.000 de membri, marea majoritate a acestora fiind actori de cinema şi de televiziune, inclusiv actorii de dublură, urmaţi de dansatori şi un mic număr de regizori, care, conform Legii Proprietăţii Intelectuale din Spania, „vor avea drepturile conferite artiştilor interpreţi”.AISGE a fost autorizată ca societate de colectare în decembrie 1990, chiar după ce s-a constituit ca asociaţie non profit. Doi ani mai târziu, AISGE a fost în măsură să colecteze şi să distribuie remuneraţia compensatorie pentru copia privată, care este singurul „drept de remuneraţie” acordat artiştilor interpreţi în audiovizual de Legea Proprietăţii Intelectuale din Spania din 1987. Această remuneraţie compensatorie este percepută asupra oricărui echipament şi suport apt pentru executarea de copii ale ori-cărei lucrări protejate. Debitorii acestei remuneraţii sunt producătorii şi importatorii din Spania de astfel de echipamente şi suporţi, pentru uz propriu şi/sau pentru distribuire comercială în Spania. Deţinătorii de drepturi sunt, printre alţii, precum autorii, editorii şi producătorii, artiştii interpreţi; iar administrarea acestui drept este încredinţat soci-etăţilor de colectare respective (astfel, AISGE pentru artiştii interpreţi din audiovizual).Implementarea în Legea din Spania a Directivei 92/100 privind drep-tul de închiriere şi împrumut şi unele drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietăţii intelectuale – prin Legea 43/1994 – a introdus două noi drepturi de remuneraţie pentru artiştii interpreţi spa-nioli: dreptul la remuneraţie pentru închiriere şi dreptul la remuneraţie pentru comunicarea publică. În ceea ce priveşte acest din urmă drept, comunicarea publică, este necesar să se sublinieze că legiuitorul spaniol a mers dincolo de nivelul de protecţie prevăzut de Articolul 8.2 din Directivă, obligând nu numai utilizatorii de fonograme comerciale ci şi utilizato-rii de înregistrări audiovizuale să plătească o remuneraţie echitabilă artiştilor interpreţi atunci când aceste înregistrări audiovizuale sunt utilizate pentru orice act de comunicarea publică (televiziune, săli de cinema, linii aeriene, ...). Punerea în aplicare a acestui drept numai uşoară nu a fost. De fapt, numai după ce a obţinut câteva hotărâri judecătoreşti favo-rabile, AISGE a putut încheia contracte cu difuzorii principali de tele-viziune la nivel naţional. Dreptul de remuneraţie pentru comunicarea publică constituie principala sursă a veniturilor AISGE. AISGE colectează şi remuneraţia pentru comunicarea pu-blică, alta decât difuzarea (prezentarea în săli de cinema şi retrans-misia prin cablu), precum şi pentru actele de închiriere.20% din suma totală colectată de AISGE, merge la Fundaţia AISGE, creată în anul 2002, care preia sarcina legală a AISGE de a desfăşu-ra activităţi de natură promoţională şi de ocrotire în beneficiul artiştilor interpreţi. AISGE are 11 contracte bilaterale în vigoare încheiate cu societăţi de colectare din străinătate, toate de tip A şi în prezent nego-ciază semnarea a încă altor câteva. Se estimează că de fapt AISGE administrează drepturile a peste 200.000 de artişti interpreţi din în-treaga lume.

Întrebări pentru domnul Walid Gholmieh, un om pe care nu-l cunosc, dar despre care ştiu că a făcut ceva pe lumea asta

Stimate domn, iată că nu doar veştile rele circulă re-pede, ci şi cele bune! S-a auzit pînă în România că într-un oraş de pe planeta Pămînt, aflat pînă mai ieri în război, dragostea pentru muzică e marele invingător. Cum şi de unde a pornit ideea înfiinţării la Beirut a unei

orchestre simfonice ?Este bine de ştiut că viaţa culturală în Liban este adânc înrădăci-nată în istorie, în mod special atunci când vorbim despre muzică. Muzica în Liban s-a practicat încă din perioada Zeului Morqod şi perioada lui Adonis. Potrivit istoricului Ambros şi altor istorici vechi, ea ocupa un loc foarte important la Fenicieni, prima comunitate care a trăit în Liban. Dacă citim ce a spus Profetul Isqiyal în Vechiul Testament ”Tu, oraşule Tyr, vei fi distrus atunci când pe străzile tale nu se vor mai auzi cântece sau sunete de flaute” înţelegem că muzica a însoţit întotdeuna oamenii acestor locuri. Sunt multe alte exemple similare în istorie, fraze istorice, care demonstrează convingător cum muzica a fost mereu parte integrală din viaţa de zi cu zi din Liban. Mergând în timp, în istoria Libanului, până la Fenicieni, vom vedea că muzica era parte din viaţa zilnică a tuturor comunităţilor care au trăit în această arie geografică. În ultimii 50 de ani Festivalul Internaţional al Muzicii şi Artelor de la Baalbeck, din Liban, a fost unul din Festivalurile cele mai mari şi prestigioase din lumea întreagă.În consecinţă, ideea de a avea o orchestră simfonică în Beirut/Li-ban a fost întotdeuna un vis pentru noi. Am onoarea şi bucuria de a fi fondatorul acestei orchestre, prima din istoria Libanului

Muzica e singurul lucru care ne însoţeşte, credincios, de la naş-tere şi pînă la moarte, indiferent că suntem europeni, africani sau asiatici, indiferent de religia pe care-o avem. Fiecare cu stilul lui, de aceea, vă întreb: n-a fost un act de curaj tentativa de a aduce muzica clasică europeană într-un spaţiu cultural în care e prefera-tă mai degrabă armonia delicată, specifică Orientului ?Este foarte important de ştiut că Libanul este format dintr-o diver-sitate multiculturală. Una din aceste culturi este cea vest europea-nă. Aceasta se găseşte aici din două motive:1. Libanul este aşezat geografic într-un punct strategic deosebit, aflat între Est şi Vest, aproape de Europa, fiind una din ţările me-diteraneene aflată în legătură permanentă cu celelalte ţări medi-teraneene.2. Libanul a stabilit relaţii culturale şi de educaţie cu ţările Europei de Vest încă din secolul al XVIII lea, în special datorită comunităţii creştine din aceste locuri. Diferite misiuni, franceze, italiene, engle-ze etc., au fondat aici şcoli şi universităţi în limbile respective. Ast-fel, putem spune că această comunitate libaneză este nu numai la curent cu civilizaţia vest europeană dar totodată a şi contribuit la aceasta. Sunt mulţi scriitori libanezi care au scris în limbile engle-ză, franceză şi italiană. Până azi s-a păstrat tipărirea în franceză şi engleză a unor ziare şi reviste.

Sub celebrii cedrii de Liban ai anticului Berytos, actualul modern Beirut, au răsunat de-a lungul istoriei armoniile muzicii arabe, apoi sunetele lăutelor europenilor cruciaţi şi, mai tîrziu, acordurile specifice imperiului turc. În sfîrşit, în secolul douăzeci, s-a făcut auzită muzica Parisului. Toate acestea s-au adăugat la tezaurul culturii milenare a ţării dumneavoastră. Iar acum, din orchestra

22

Întrebări pentru domnul Walid Gholmieh, un om pe care nu-l cunosc, dar despre care ştiu că a făcut ceva pe lumea asta

căreia i-aţi dat viaţă, fac parte şi mulţi profesionişti români. Cum sună un acord major produs de un instrument atît de internaţional? Nu auzim nici un „accord fals” care să iasă din cântatul orchestrei noastre, dimpotrivă. Orchestra noastră generează sunete frumoase şi dorim să ne apropiem de perfecţiunea Sunetului. Profit de această ocazie pentru a vă anunţa că artiştii profesionişti români, membri ai L.N.S.O.(Lebanese National Synphony Orchestra) îndeplinesc standardele sunetelor frumoase, intonaţie curată şi suntem foarte mândri că-i avem în mijlocul nostru. Dincolo de calitatea şi îndemânarea lor profesională, muzicală, ei au şi o bună atitudine socială. O ultimă remarcă la acest punct, noi, libanezii şi românii avem multe lucruri în comun

Ştim că o idee atît de generoasă, de a crea din nimic un organism armonic care să re- creeze prin interpretare marile partituri ale muzicii universale, nu e de loc uşor de transpus în realitate. Ne-aţi putea divulga secretul reuşitei?Nu este nici un secret. Pe scurt „Dacă există dorinţă, există mereu şi o cale”. În plus, aş adăuga că sunt un tip încăpăţânat, dornic să iau decizii şi alert în urmărirea punerii în practică a deciziilor mele. Aş mai adăuga la acestea faptul că nu cer niciodată ceva pentru mine. Dacă uniţi toate acestea pentru a forma un anumit caracter unei anumite persoane, acea persoană va avea succes. Acesta este secretul succesului meu. La noi, în România, se spune că nu-i bărbat cel care nu-i în stare, într-o viaţă, să lase în urmă o casă, un pom şi un copil. Dumneavoast ră , domnule Walid Gholmieh aţi creat mai mult decît atît, aţi construit o instituţie menită să aline suflete, să dea fericire oamenilor. V-au fost oamenii aproape? Cine şi cum v-a ajutat?Ceea ce spun românii este corect. Sper să îndeplinesc toate spusele acestei ziceri româneşti dar vreau să completez cu „Nimic nu există dacă nu este solicitare”. În acest sens, eu sunt doar „traducătorul” acestei existenţe, fiind fortuit cel care a strâns dorinţa, speranţa, visul şi bucuria comunităţii mele. M-a surprins

buna reputaţie pe care o avem în România.

Muzica e singura limbă în care om cu om se înţelege, fie el de la Beirut sau Moscova, de la Bucureşti ori Tokio. Totuşi, într-o orchestră simfonică, sunt personalităţi puternice, iar în noua dumneavoastră formaţie, diferă culturile, educaţia, stilurile fiecărui instrumentist. Cum reuşiţi să le armonizaţi?De aceea sunt aşa puţini conducători în lume. Oamenii puternici dar singuri nu pot reuşi. Ei au nevoie să fie împreună şi de aceea au nevoie de un conducător.Oamenii tari şi puternici pot genera dispute;în realitate sunt slabi.

Este întotdeauna nevoie de un conducător mai tare şi mai puternic pentru cei tari şi puternici. Dar acel

conducător trebuie să se bazeze pe o profundă cultură, educaţie, experienţă administrativă şi comunicare socială. Urmez întotdeuna exemplul japonez „un japonez:simplitate;doi japonezi:contribuţie;trei japonezi:geniu:”

Ce-i cu România noastră? Cum se vede ea de pe ţărmul de est al Mediteranei?

România a fost întotdeuna un loc cu o anumită diversitate culturală şi socială. România a fost mereu

prezentă în conştiinţa libanezilor pentru că ambele ţări sunt aproape şi totuşi departe, departe din punct de

vedere geografic şi aproape în sentimente. România este uneori europeană, uneori nu, exact precum Libanul;

Libanul este uneori oriental, alteori nu.

Speranţa a fost dintotdeauna imboldul care ne-a dus înainte. Ea se poate numi proiect, sau plan de perspectivă, sau vis. Vorbiţi-ne nouă, românilor, despre asta. Avem nevoie.

Dacă nu aveţi visuri, nu puteţi avea proiecte sau planuri de perspectivă. Visurile sunt precum legendele; ele sunt o modalitate de a explica existenţa şi viaţa.

A consemnat Val MĂNESCU

Traducerea Ştefan GHEORGHIU

23

Pînă să ajungi la biroul directorului de la “Tănase”, străbaţi un hăţiş de scări şi culoare lungi şi atât de întortocheate, încât îţi vine în gând labirintul din Cnossos în care era

inevitabil să te rătăceşti printre întrebări existen-ţiale. Cine e omul Alexandru Arşinel, dincolo de celebrul actor şi cântăreţ neîntrecut de evergreen –uri, vedeta fără de vârstă, dincolo de plăcuţa de director al celui mai faimos teatru de revistă din România? Vom fi în stare să stoarcem de la el ceea ce încă nimeni nu ştie?

Alexandru Arşinel: Spun tot, nu trageţi în pianist!!! M-am născut la Dolhasca, pe 4 iunie ’39. În timpul războiului la vârsta de grădiniţă, fiecare îşi avea grădiniţa acasă sau în refugiu, pe unde ne-a mânat soarta.. Primele trei clase le-am făcut la Dolhasca, după care ne-am mutat la Iaşi şi am terminat şapte clase la Şcoala 3 Mixtă de pe Păcurari, după care Şcoala Tehnică de Construcţii Civile şi Industriale de trei ani în cadrul Liceului Naţional. Am intrat apoi la Institutul de Teatru şi-am terminat în ’62. Promoţia mea a plecat la Târgu Mureş, lansându-se într-o aventură spirituală nemaiîntîlnită în teatrul românesc.

Val Mănescu: Ce-ar fi fost Alexandru Arşinel dacă n-ar fi existat trecerea prin Iaşi?A.A. : Nici nu vreau să mă gândesc… La Târgu-Mureş, în ’62 am înfiinţat Secţia Română, teatru care avea să se transforme mai târziu în Teatrul Naţional din Târgu- Mureş. Din ’64 şi până acum am funcţionat ca actor şi în momentul de faţă sunt director la Teatrul Constantin Tănase.

V.M. E un fotoliu care vi se potriveşte foarte bine, pe mărimea Dumneavoastră. E rar, în România de azi, să găseşti un om potrivit la locul potrivit. Spuneţi-mi dacă vă amintiţi cele mai dragi performanţe pe care le-aţi realizat în viaţă… premii…AA Sigur că… am avut o evoluţie ascendentă, dar nici începutul n-aş spune că a fost de rău augur. Am debutat tot la Târgu Mureş în mai multe roluri dintre care personajul Kuglin din Oceanul al lui Stein. O piesă rusească destul de modernă la vremea aceea. După aia, maiorul

în „Jocul de-a vacanţa” a lui Mihail Sebastian după care am venit în Bucureşti. A urmat o perioadă de acomodare cu un nou gen de teatru – revista, care e un gen extrem de greu care presupune multe calităţi din partea actorului. Actorul de estradă trebuie ştie să cânte, să danseze, să înveţe acest meşteşug de a juca având ca partener direct spectatorul. Am trecut prin şcoala actorului care încearcă să fure meseria din mers având parteneri pe N. Stroie, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Antonescu-Cărăbuş, Dinu Şerban, mari actori de revistă, şi uşor-uşor m-am integrat în ceea ce înseamnă genul revuistic. Am trecut prin toate formele de show specifice: sketch, monolog, cântece, culminând cu unirea destinului meu artistic cu Stela Popescu în 1978,

când am format un cuplu care avea să devină celebru. În aceeaşi perioadă jucam şi dramă la Teatrul Naţional, roluri serioase care-mi solicitau alte calităţi decât cele de revistă. Îmi amintesc Ploşniţa a lui Maiacovski în rolul principal, Sîtkin. Aveam multe, chiar foarte multe colaborări cu Televiziunea şi Radioul, secţia teatrală, şi mai ales la Unda Veselă care se difuza duminica la prînz. Tot românul era cu urechea pe aparat. Eram solicitat şi în multe filme. Am făcut peste treizeci de filme, în care am avut de la rol secundar până la rolul principal. „În fiecare zi mi-e dor de tine”, „Miss litoral”, „A doua cădere a Constantinopolului”, „Băiatul cu o singură bretea”, „Ca-n filme” şi aşa mai departe, erau, la

vremea aceea succese de casă.

V.M. O carieră impresionantă şi absolut de invidiat. Ce amintire se detaşează în mod deosebit, din perioada aceea, ceva care v-a marcat mai apoi evoluţia?A.A. Ce vreau să spun… În general încerc să uit lucrurile neplăcute pentru că ele te marchează şi dacă le păstrezi asupra ta, te trezeşti că ai în spinare un bolovan pe care trebuie să-l cari. Sigur că am avut foarte mult de luptat ca să mă pot afirma. Nu sunt un actor care a fost lansat peste noapte şi uite-l deodată în vârful piramidei. Nu. Am luptat foarte mult, şi am acumulat în acelaşi timp şi din experienţele plăcute şi mai puţin plăcute. Ceea ce s-a adunat

pozitiv a avut un impact serios asupra asupra evoluţiei mele în ochii publicului. Că, până la urmă, numai părerea publicului contează în profesiunea asta, şi faptul că am fost nominalizat de mai multe ori între cei mai apreciaţi actori români, cei mai iubiţi actori români, anul trecut obţinând şi trofeul de cel mai iubit actor român, demonstrează că efortul meu şi sacrificiile mele au avut o noimă. Am fost răsplătit şi cu Ordinul Cultural de cavaler în grad de comandor, am primit nenumărate premii de cel mai bun actor al anului, cel mai bun actor de revistă, premiul UNITER, nominalizarea de anul trecut de la Zece pentru România, toate lucrurile astea reprezintă răsplata unei vieţi dedicate cu pasiune scenei şi Măriei Sale, Publicul…

V.M. Grădina Boema a reprezentat incontestabil baricada revistelor româneşti. Acolo se spuneau lucrurile cele mai curajoase, lucruri care menţineau speranţa românilor într-o schimbare care să le aducă ceva bun…

Ştiu că şi în alte teatre au fost spectacole care au pus probleme serioase autorităţilor din vremea aceea, dar ele dispăreau, erau oprite, nu aveau forţa, impactul celor de la Boema.A.A. Aşa sper din tot sufletul să rămână „Boema”, că de aia e „Boema” ! Şi-am să lupt pentru prestigiul acesta cât am să trăiesc.

V.M. Bănuiesc că aveţi şi ceva proiecte pentru perioada care urmează, în direcţia asta. Le puteţi dezvălui, sau sunt surprize? A.A. Nu ştiu dacă sunt surprize, dar, oricum, secrete nu-s ! Cele mai importante proiecte sunt legate în primul rând de reîntoarcerea noastră în Calea Victoriei, deci refacerea Teatrului Savoy,

Starea boemei şi drepturile lui Arşinel

24

Starea boemei şi drepturile lui Arşinelcare a intrat pe o linie extrem de pozitivă. Am primit o sumă mare din bugetul de investiţii. Noi aparţinem de Primărie. Noi sperăm ca în Herăstrău până în toamnă lucrările să fie terminate, iar până la sfârşitul anului să finalizăm şi lucrările la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, Sala Savoy. Sigur că în paralel ne ocupăm de stagiunea Teatrului Constantin Tănase, pentru că vrem să scoatem, într-un ritm acceptabil, o serie întreagă de premiere. Suntem oarecum văduviţi de sala noastră, de spectacole, că se află în zona asta acum izolată de Bucureşti, unde nu se circulă, unde vor începe lucrările de refacere a Centrului istoric al Bucureştiului, dar căutăm noi modalităţi de marketing în ceea ce priveşte vânzările de bilete. Avem colaborări cu sectoarele, cu diferite instituţii sau firme, să dăm reprezentaţii în deplasare care să ne menţină la un nivel acceptabil de încasări. Dar şi ca prezenţă pe scena culturală a Bucureştiului, ca să confirmăm că nominalizările (la care în ultimii ani, mai întotdeauna pe podium s-au aflat cel puţin unul sau doi actori din Teatrul Constantin Tănase), au fost cât se poate de corecte.

V.M. Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – vă spune ceva această intituţie ? A.A. Vreau să vă spun adevărul, am aflat des-pre CREDIDAM în urma unor scandaluri de care vuia presa acum vreo câţiva ani. Cînd am auzit că-i vorba despre drepturile artiştilor, adică ale noastre, atunci am zis hai să mă duc şi eu să văd despre ce este vorba.

V.M. E bun şi scandalul la ceva, până la urmă, nu?…A.A. Da, da, bun, dacă nu există un serviciu de publicitate, de relaţii, să bombardeze ziarele şi radiourile şi televiziunile cu ştirea asta că trebuie să plătească toţi care-mi folosesc munca şi tran-spiraţia. Scandalul mi-a atras atenţia că există o instituţie care se ocupă de drepturile noastre conexe, cum s-ar spune. Am fost acolo şi imediat am făcut formalităţile respective şi am început să primesc nişte bani.

V.M. Mai ţineţi minte când v-aţi înscris la noi, acum patru, cinci ani…A.A. Cred că sunt vreo patru-cinci ani. Nu pot să spun exact. Nu pot să spun exact şi din cauză că nu cred că am primit foarte mulţi bani. Dar ştiu că această instituţie are nişte probleme cu cei care ar trebui să ne plătească drepturile.

V.M. Cu mentalitatea utilizatorilor, cu ilegaliş-tii, aş zice…A.A. Eu i-aş numi hoţi, de-a dreptul! In-fractori. N-ar trebui să existe o altă mentalitate decât cea a legii. Dar vă spun, odată cu intrarea în Uniunea Europeană aceste legi vor trebui respectate cu stricteţe. Ce mă surprinde şi mă îngrijorează acum, e că se discută de anularea unor drepturi. Au fost reduse de la 6 la 2%, nu ştiu exact. Dar am văzut nişte dezbateri şi mi-am făcut cruce când am văzut că, din cauză că tre-buie să-ţi motivezi într-un fel sau altul funcţia de deputat, să ai iniţiative în Parlamentul României, unii deputaţi, sau senatori, sau ce sunt ei acolo, aleşi ai poporului, deci aleşi şi de noi, încearcă să boicoteze într-un fel sau altul aceste drepturi general valabile în toată lumea, de zeci de ani!

V.M. Culmea e că aceşti reprezentanţi despre care vorbiţi dumneavoastră fac parte chiar din tagma artiştilor, cum să nu te surprindă atitudinea lor ? Mâine-poimîine, nu vor mai fi aleşi, roata se-nvârte, şi vor plânge amarnic că acum, când pot, în loc să apere drepturi-le breslei din care fac parte, pun tot felul de piedici…A.A. Aveţi dreptate…O să vină la uşa CREDI-DAM-ului şi-o să se roage să primească bani. Şi dacă ani de zile alţii s-au luptat ca să facă ceva pentru artişti, ăştia fac, tot în ideea de a face ceva pentru artişti, dar pe invers. Mi se pare un lucru groaznic, groaznic... Spunea cineva, cândva, că să te ferească Dumnezeu de colegi din ace-eaşi breaslă care ajung să răspundă de destinul colegilor lor, care ajung într-o funcţie oarecare. Sunt cel mai rău intenţionaţi, vis-a-vis de breasla lor. Eu sper că n-o să se întâmple lucrul acesta pentru că pe noi, artiştii, ne-ar scoate în stradă efectiv. Ne-am luptat mult pentru aceste drepturi şi cred că ele, odată obţinute, trebuie să rămână. Eventual îmbunătăţite, nu distruse.

V.M. Paradoxul e că legea 8 din ’96 care are prevederi legate de drepturile de autor este una din legile cele mai performante pe care le-a dat Parlamentul României şi e în perfectă conformitate cu legislaţia europeană. Şi am fost surprins să văd un membru al Comisi-ei Culturale a Senatului, care nu ştia să facă diferenţa între drepturile de autor şi drepturi-le conexe ale artiştilor interpreţi…. Ba chiar, personajul respectiv se bătea cu pumnul în piept că provine din rândurile artiştilor – „Eu provin din rândurile artiştilor şi ştiu foarte bine care sunt drepturile lor”…

A.A. Eu cred că astfel de oameni vor ca artiştii să fie pe ultimul loc tocmai pentru ca să-i bage şi pe ei cineva în seamă. Altfel nu-mi ex-plic. Ce, ei nu ştiu ce salarii mizerabile au artiştii în ţara asta, ca să nu mai spun de pensii ? Un artist, după patruzeci-cincizeci de ani de muncă, ia o pensie la jumătate cât ia o femeie de serviciu care a lucrat la Ministerul de Interne, sau la SRI, sau nu ştiu unde. Mi se pare un lucru degradant şi umilitor şi de aceea nu trebuie să renunţăm în a ne cere drepturile şi a ne sprijini unii pe alţii.

V.M. Există la multă lume percepţia că artiştii cîştigă enorm, că nu-şi plătesc impozitele… A.A. Da. Ce se întâmplă, de unde începe neno-rocirea acestei închipuiri, de unde încep ideile de a ne anula anumite drepturi? Toate astea pro-vin din afişarea cu mare tam-tam a unor câşti-guri fabuloase pe care le obţin mai ales cei care promovează muzica asta de un gust îndoielnic. Maneliştii se laudă cu contracte de mii de dolari, cu o serie întreagă de câştiguri pe care le anunţă prin presa de scandal sunt mediatizate fără nici o măsură. Eu înţeleg, sunt unii care efectiv probabil că şi câştigă foarte mult. Dar ăştia sunt 1-2% din ceea ce înseamnă artiştii români. Am în vedere artiştii din teatrele dramatice, de la operă şi ope-retă, de la teatrele de balet şi filarmonici, unde oamenii trăiesc doar din câştigurile infime din lea-fă şi, unii dintre ei, din aceste drepturi conexe pe care le primesc de la CREDIDAM.

V.M. Aveţi un gând, un mesaj pe care vreţi să-l transmiteţi colegilor de breaslă care sunt membri ai CREDIDAM ?A.A. Eu sper ca CREDIDAM-ul să rezolve până la urmă, pe bază de înţelegere cu utilizatorii aceste întârzieri sau refuzuri în ceea ce priveş-te achitarea retribuţiilor derivate din drepturile noastre conexe. Şi mai sper ca legea să-şi intre în normalitate şi în România, din punct de vedere al obligaţiilor pe care le au instituţiile de cultură, posturile de radio, televiziunile şi aşa mai depar-te, toţi utilizatorii care trebuie să-şi achite datoriile faţă de CREDIDAM.

V.M. Aş preciza că obligaţiile lor sunt faţă de artişti…A.A. Faţă de artiştii reprezentaţi de CREDIDAM. Vor trebui să facă lucrul acesta pentru că oda-tă intraţi în Uniunea Europeană, situaţia asta nu va mai putea fi tolerată. Şi eu zic că să dăm gir acestei instituţii care se interesează şi are în grijă drepturile noastre.

25

Val Mănescu : Stela Popescu - un nume par-că predestinat să strălucească în constelaţia teatrului. Să începem cu începutul, stimată Doamnă!Stela Popescu: Începutul, Doamne, e atât de departe, de parcă a fost ieri…M-am trezit dinco-lo de Prut, în România, dar ştiţi că Bucureştiul era Bucureşti şi Chişinăul era la dracu-n praznic. Era în plin război şi Basarabia a fost obligată să vorbească ruseşte. Dar înainte de asta, Anto-nescu a avut o acţiune extraordinară, a dat un decret şi orice basarabean care voia să vină în patria mumă, în România, era ajutat, i se dădea locuinţă, ceea ce era senzaţional. Drept care, eu cu mama ne-am urcat în căruţele spitalului care se evacua din orăşelul nostru şi ne-am stabilit într-un sat lîngă Sibiu. Mama a primit post de în-văţătoare şi, încet, încet, am evoluat.

V.M. Să revenim la cariera Stelei, aceea de stea a revistei româneşti. Cum v-aţi desco-perit bucuria de a cânta, de a juca pe scenă, talentul de a comunica cu spectatorii?S.P. Ce se întâmplă… Am stat puţin de tot prin Sibiu, apoi a fost foametea aia din ’47, când oa-menii s-au retras către Ardeal pentru că era mai bogat, avea de toate, şi ne-am mutat la Braşov, unde am făcut şi liceul. Gustul de teatru mi s-a trezit devreme, de copil. Eu aveam o memorie foarte bună, întotdeauna spuneam poezii la şcoală, învăţam foarte repede, aveam înclinaţie spre asta şi profesorii mei au observat. Era o perioadă în care teatrul din Braşov avea actori foarte buni, era într-o perioadă de înflorire.Un teatru bun într-un oraş contează enorm în educaţia unui copil. Te duci la teatru, vezi actori, vezi spectacole bune, atmosfera aceea miracu-loasă cu lumini şi aplauze stârneşte pasiunea pentru teatru. Ori eu, care eram apropiată de scenă deja şi lumea mă tot lăuda, tot îmi spu-nea că sunt grozavă, am început să-mi doresc să fiu artistă, pe scenă. Eram în echipa de dans, în echipa de gimnastică, eram în toate echipele din lumea aia, viaţa mea toată era un spectacol. Sigur că m-am înscris la Şcoala Populară de artă şi făceam acolo şi cursuri de actorie, şi de muzică, şi de dans. Erau grozave şcolile astea. Părinţii erau fericiţi pentru că aveau copiii o pre-ocupare şi în acelaşi timp era un teren pe care se pot descoperi generaţii de copii talentaţi. Aşa că eu m-am dus la şcoala populară de artă şi, între timp, am terminat liceul. Eram o fată bună la carte, să ştii.În profesia noastră se mai spune că te-ai făcut

actor pentru că nu ţi-a plăcut cartea, şi atât se spune, dar asta vrea să fie o glumă... Nu mai este de actualitate formula pentru că, astăzi, un actor care nu are carte, face ce se întâmplă acum la televiziune, adică nu are nici un fel de deontologie profesională, pentru că nu cunoaşte limitele, limitele în care se poate înscrie pe sce-nă un artist.

V.M. Din câte ştiu, paradoxal, talentata Stela Popescu a picat la primul examen la Institu-tul de Artă Teatrală şi Cinematografie ! S.P. Da, după bacalaureat, am câştigat o preselecţie care mi-a dat dreptul să mă prezint la examenul propriu-zis, la I.A.T.C. Mama zicea: „Nu te duci la teatru, ce-ţi trebuie ţie cinematografie?” Eram cam dezordonată, eram un copil ciudat, grăsuţă, mama numai artistă nu spera să mă facă. N-avea idei preconcepute, dar nu credea că pot, că aş face faţă. Zicea că nu e pentru mine tea-trul. Cinematograf, mai ales – îţi dai seama ce însemna în anii cincizeci şi şase cinematograful pentru un român?... Era încă o minune aşa, o chestie americană, specială. Noi abia făcuse-răm primele filme, cred că în ’53-’54. Deci era o minune, nu orice copil putea să facă asta.

V.M. Cine era în comisia de admitere?S.P. În comisie era doamna Marietta Sadova, regizoare, personalitate uriaşă a scenei româ-neşti… Am venit la Bucureşti, am dat examen şi am căzut cu brio. Nu sunt singurul caz din istoria teatrului românesc. Ştiu eu, ce pot să spun e că, din toate cele care au intrat atunci când am că-zut eu la I.A.T.C., nu a făcut nici una teatru. Am căzut, dar pentru că eram foarte bună la carte, am reuşit să mă mut la o altă facultate, fără exa-men de data asta. Te primeau fără examen. Ce facultate credeţi că avea locuri libere? Faculta-tea de limbă rusă!!!… Dar pentru că eram deja în Bucureşti, m-am dus, am învăţat un an de zile limba rusă…După aceea, m-am întâlnit într-o zi cu Dumitru Furdui pe stradă şi-mi zice că se dă un examen de actorie la un grup de teatru al Mi-nisterului de Interne. Ministerul de Interne avea o secţie teatrală ca să facă educaţie celor de pe graniţă. Era o trupă bună de teatru şi mi-a prins foarte bine experienţa de-acolo. Am jucat „Eca-terina Teodoroiu”, „Furtuni de primăvară”, piese din astea mai cu tentă eroică, am făcut specta-cole de varietăţi. După un an de facultate şi doi ani de teatru la acest grup artistic, am dat din nou examen la in-stitut şi am intrat. N-am mai dat la cinematogra-

fie, unde căzusem la fotogenie… culmea… eu am făcut televiziune din primul an. Anul acesta împlinesc 50 de ani de carieră de televiziune! Am jucat din primele emisiuni ale Televiziunii Române. Ei bine, am intrat la institutul de teatru. Experienţa scenei mi-a prins bine pentru că n-am ieşit din nimic la institut, aveam o bază, nu mi-a fost greu deloc, nu eram handicapată de emoţia primei apariţii. Am avut profesori foarte buni. Din păcate, toată generaţia aceasta de artişti de-acum nu mai ştie cine sunt. Erau mari actori şi oameni de o cultură şi o disciplină abso-lut aparte. I-am avut asistenţi pe Iani Cojar, care mai târziu a devenit profesor, care avea un talent pedagogic absolut ieşit din comun, apoi Mihai Berechet, Cornel Todea, Florea Popescu. Am avut norocul unor profesori buni, deştepţi, cu ta-lent, oameni care ştiau să te ajute să ieşi din tine şi să te manifeşti public, pentru că handicapul cel mai mare acesta este – să reuşeşti să trans-miţi ceea ce vrei şi ceea ce simţi. Acolo e proble-ma. Pe mine mă amuză când lumea zice – „vai ce memorie aveţi! Cum puteţi să învăţaţi atâtea texte?”. Ştii, cel mai simplu lucru din lume e să înveţi. Nu asta e problema – să înveţi. Problema e să transmiţi ceea ce ai învăţat, să devină al tău şi după aceea să îl dăruieşti oamenilor. Aici este… Ca să poţi să îi convingi. Degeaba înveţi textul şi la sfârşit nu te crede nimeni. E ratată toată încercarea.

V.M. Din păcate, viaţa de zi cu zi din Româ-nia, superficialitatea cu care sunt tratate de către actorii politici problemele grave ale so-cietăţii, se reverberează parcă, într-un mod şi mai dramatic pe scenă, unde veleitari şi ca-botini, artişti de suprafaţă, nu sunt capabili să transmită nici un pic de fior. S.P. Da, da. Este şi o epocă în care se merge pe actoriceală. Tare, repede şi fals spunem noi în teatru, ştii, tare, repede şi fals. Ei, asta-i pentru că n-au pregătire serioasă. Au apărut foarte mul-te facultăţi de specialitate, chipurile de actorie, dar nu se ţine seama că de la actorie ieşi actor numai şi numai dacă ai intrat actor. Eu am fost profesoară la Ecologistă şi am plecat învârtindu-mă după un an de zile pentru că aveam elevi slabi care credeau că eu pot să-i fac actori. Asta mie mi se pare o chestie foarte gravă. Nu poţi să încurajezi un copil care nu are calităţi, să piardă ani din viaţă inutil, să fie umilit. Este umilit, un băiat fără talent care intră şi joacă într-un teatru şi îl duce tata, şi alături de el altul care lui i se pare că-i mai prost decât el, ştii, el poate fi un

Cu Stela despre... stelePrezenţa ei pe scenă sau pe micul ecran este electrizantă. De la prima replică te fascinează cu superbia prezenţei, cu dicţia impecabilă, cu modul complice în care-ţi comunică ceea ce nu scrie în text. Eleganţa, distincţia, nobleţea gesturilor, întotdeauna măsurate, niciodată ieşind din normele bunului gust, dar şi iro-nia ascuţită, spiritul subtil al umorului bine dozat, toate acestea au făcut din STELA POPESCU simbolul actorului perfect, dotat cu toate calităţile care să-l impună pentru totdeauna pe firmamentul stelelor scenei româneşti.

Interviu realizat de Val MĂNESCU

26

Cu Stela despre... stele

băiat deştept, dar ăla poate nu e aşa de deştept, dar e plin de talent. Pe ăla îl duce tata şi celălalt joacă în „Hamlet”. E o umilinţă cumplită, să joci într-un teatru şi să nu ai înclinaţie spre această profesie este o nenorocire, e o tragedie. Un copil poate să facă astăzi oricare altă meserie cu suc-ces şi să ajungă pe primul rând. De ce trebuie să stea la coadă la roluri? El nu trebuie încurajat, după părerea mea, copilul care nu are înclina-ţie. El merită să încerce, o dată, de două ori, dar dacă nu merge treaba, trebuie să-şi găsească altă soluţie. Viaţa e foarte scurtă şi e o prostie să pierzi vremea. Eh, eu am avut noroc… Da, până la urmă am avut noroc şi cu Televiziunea. Marea mea şansă…

V.M. Dar au fost spectacolele, pentru că aţi şi făcut foarte multe turnee şi v-au văzut pe scenă milioane de spectatori…S.P. Bine, eu am jucat enorm. Dacă aş face so-coteala spectacolelor în care am jucat, eu am împlinit de mult 100 de ani. E adevărat, am avut energie, am avut putere, nu m-am ferit niciodată de treabă. Şi astăzi, la vârsta mea, dacă îmi dai telefon la 9 seara şi zici: „Da, Stela, avem un tren la ora 11 pentru Timişoara, că mâine neapărat trebuie să facem două spectacole!” – nu e nici o problemă. Mi-am luat materialele, mi-am că-utat benzile, mi-am pregătit rochia de spectacol, pantofii şi fardurile, şi poţi să mă duci până în Honolulu! Adică nu mă sperie, mereu am lucrat foarte mult şi mi-a plăcut. Nu eşti obosit dacă faci ce-ţi face plăcere, şi mie mi-a plăcut teatrul, niciodată nu mi-a fost greu. Şi mai ales revista, adică discuţia directă cu publicul, că există o di-ferenţă între revistă şi dramă… Degeaba este socotit teatrul de revistă copilul sărac al teatru-lui, şi se zice că e un gen uşor. Printr-o formulă simplă care ţi se pare la prima vedere puerilă, poţi transmite spectatorului lucruri mai importan-te care îi rămân în suflet şi în memoria afectivă, mai mult decât dacă văd o dramă jucată prost sau mediocru. Este un gen aparent lipsit de consistenţă, dar care poate avea un impact sen-

zaţional. Nu întâmplător, noi cei care jucăm la revistă avem şi o imensă popularitate, pentru că ceea ce spunem acolo nu spunem ca să facem lumea să râdă ca proasta-n tîrg. Spunem ca să facem lumea să mediteze. Există un miez sau subânţelesuri, un fel de complicitate care pe oa-meni îi relaxează, dar îi obligă să şi gândească…

V.M. Şi îi ungea la suflet, mai ales înainte de 89. Eraţi adulaţi pentru că eraţi singurii care aveaţi curajul să spuneţi nişte lucruri pe care românii abia aveau curaj să le gândească....S.P. Da. Le dădea speranţă să audă că şi noi tră-im la fel de rău, că simţim la fel. Ziceau:” Dom-nule, dacă au spus ăia la Boema, poate poate se schimbă ceva, dacă le-au dat voie să spună că nu e carne, sau lumină, sau căldură…

V.M. Cine vă dădea voie? Nu vă dădea voie. Ce, nu era cenzură? Nu vă dădea voie, dum-neavoastră tot spuneaţi. Aveaţi un text apro-bat în scris, dar pe scenă se auzea altceva…S.P. Multe scăpau la cenzură, ne fofilam şi îi şmecheream… N-am avut turnători? Oho!... Ne turnau la partid şi la minister că spunem texte incendiare… Dar mai era o chestie: şi ăia care erau la minister, erau sătui până peste cap de minciuni şi de sărăcie… Eu am convingerea că de fapt comunişti adevăraţi nici nu au existat în România!

V.M. Oportunişti, mai degrabă. Dar au crezut, unii dintre ei. Dar nu erau comunişti. Foarte repede şi-au dat seama că trebuie doar să profite de situaţie. Oportunişti, majoritatea.S.P. Da, am fost stăpâniţi de o forţă care ne-a obligat să facem ceea ce n-am fi vrut…Sistemul comunist a fost un sistem foarte bine organi-zat, şi-a racolat oamenii care n-aveau valoare, care ascultau şi executau ordinele fără să zică nici pâs. Târziu au intrat şi intelectualii în jocul acesta. Baza activiştilor de partid a fost făcută din oameni simpli care credeau că s-ar putea să fim egali cu toţii… e o tâmpenie, nu suntem

egali, nici Dumnezeu nu ne-a făcut egali. Numai la stomac ne-a făcut egali, dar aicea, la cerebel, nu ne-a făcut egali, nu?...

V.M. Dacă ar fi acum să faceţi un bilanţ, sigur că e foarte greu, după „o sută de ani de tea-tru”, cum ziceaţi…S.P. La sărbătorirea pe care am avut-o în de-cembrie am spus: domnule, eu am şaptezeci de ani şi cincizeci de ani de teatru. Şi fiică-mea zice: „Nu, nu, tu ai cincizeci de ani de viaţă şi şapte-zeci de teatru!!!”

V.M. Da, grozave cifre, o viaţă de om! Dar o întâmplare ieşită din tipare…S.P. Dacă-l pui pe om să-şi povestească viaţa, o să-ţi spună că viaţa lui e un roman, dar via-ţa mea chiar că e o poveste frumoasă de iubire pentru oameni. Publicul mi-a fost prieten şi iubit şi partener şi critic, câteodată. Eu ies pe stradă şi îmi zâmbesc 99% din oamenii pe care îi întâl-nesc. Şi asta e o bucurie extraordinară.Eram în Banat odată, într-un sat… Am jucat în toate satele Banatului, satele erau bogate… Televiziune nu prea era, dacă ţin minte, nu erau decât uzine şi tractoare şi Ceauşescu-n floare…Şi mă aştepta o doamnă, femeie de la ţară, mă aştepta la uşă şi mi-a zis: „Vreau să vă cunosc. Ştii ceva doamnă, numai pe dumneata dacă te trimiteam în America, ne plăteam toate datoriile!”. Mi s-a părut un compliment senzaţi-onal, senzaţional… Ea a înţeles ceva, a înţeles puterea pe care trebuie să o transmit de acolo de la microfon celor şase-şapte sute de oameni, că forţa cuvântului e ca un pumn „de parcă ai fi la box”…Din instinct a simţit asta.

V.M. Ce însemna, doamna Stela, să fii vedetă în România, acum treizeci-patruzeci de ani. Ce dădea valoarea şi calitatea unei vedete care umplea săli de sute şi mii de spectatori? Să fie numai talentul?S.P. Dacă-ţi faci un nume, e ca şi cu o fir-mă, depinde de energia pe care o ai şi de felul în care te comporţi. Copiii ăştia care umplu topu-rile acum, nu înţeleg, şi mie îmi pare rău pentru ei, fiţe prea multe, baruri prea multe, scandaluri prea multe, nu sunt cele care te ţin în viaţă în show-biz, dimpotrivă, sunt ca găurile în şvaiţer, la un moment dat s-ar putea să se înmoaie brânza, să se lase. Asta au învăţat ei de la stră-inătate. Că Madonna a făcut scandal, că nu ştiu care a divorţat, că ăla s-a drogat s-au c-a intrat beat pe scenă şi a spart chitara. Astea-s prostii, nu artă! Publicul românesc nu înghite excesele astea, vedetismele. Şi chiar judecă uneori în de-favoarea artistului. Asta cu datul poalelor peste cap nu ţine în România. Şi eu cred că nu va ţine niciodată.

V.M. E un bun simţ funciar în poporul acesta. Bunul simţ dă măsura valorii. Chiar dacă, pentru moment, spectatorul ac-ceptă din amuzament, a doua zi dimineaţă regretă. Zice, domnule, dar de ce-a fost ne-voie de panarama aia? Ce-or învăţa copiii noştri de la jocul de buric şi de la lălăielile şi zbieretele alea...

S.P. Ce să spun… Cei fără talent, care n-au încredere în ei, recurg la subtrefugii dintr-as-tea care n-au nici o legătură cu arta, cu scena, cu spectacolul. Oamenii trebuie să plece cu o învăţătură de la un spectacol. Tu, ca artist, trebu-ie să-i faci să se simtă mai buni, mai frumoşi, mai deştepţi. Dacă poţi face asta, fericeşti publicul şi lumea te respectă. Dacă nu, NU!

27

DETECTIVII de la CREDIDAMActivitatea de colectare în cadrul organismului de gestiune colectivă ar putea părea o activitate de rutină, plictisitoare şi prea puţin creatoare.Ei bine, nu! Este o impresie TOTAL greşită.Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe există de 10 ani. Metodologiile de aplicare au apărut cu 4 ani mai târziu şi au produs o efervescenţă continuă. Activitatea de colectare a organismului de colectare avea, teoretic, toate condiţiile întrunite să-şi desfăşoare activitatea din plin. Ei bine, din nou NU!De ce?Foarte simplu: societăţile comerciale (societăţi de radiodifuziue, societăţi de televiziune, societăţi de retransmitere prin ca-blu, societăţi ce efectuau importuri de aparate şi suporturi susceptibile de a efectua copii) care utilizau prestaţiile artiştilor inter-preţi au considerat că nu trebuie să achite remuneraţia datorată, deşi această utilizare era aducătoare de venituri pentru ele. În acest context cu se ocupă colectivul departamentului colectare? Se transformă în detectivi!Identificarea societăţilor comerciale ce intră sub incidenţa Legii nr 8/1996 a fost activitatea care a solicitat mult efort şi o mare pierdere de timp şi energie. După identificarea utilizatorilor ilegali, a urmat marea surpriză: REFUZUL DE A RESPECTA LEGEA.Ca rezultat al acestei situaţii, CREDIDAM a fost forţat să se adreseze justiţiei. A urmat o serie de 138 de procese, care s-au întins pe mai mulţi ani, timp în care artiştii interpreţi au fost privaţi de drepturile ce li se cuveneau. În urma câştigării proceselor, utilizatorii au început să plătească obligaţiile ce le reveneau.

Colectivul departamentului de colectare a depus o activitate susţinută şi rezultatele au început să apară, încet dar sigur. Ca ilustrare, iată mai jos evoluţia încasărilor din activitatea de colectare a CREDIDAM

Aparent, în anul 2005 există o creştere a încasărilor în domeniul audiovizual (Cablu şi TV) deşi era în vigoare Legea nr 285/2004, care a anulat drepturile artiştilor interpreţi. Explicaţia este, de fapt, foarte simplă: încasările repective reprezintă datorii din anii precedenţi.

În ceea ce priveşte eliberarea licenţelor, situaţia nu este la fel de bună, datorită refuzului sistematic al utilizatorilor de a semna contractele de licenţă. Acest fapt reiese din tabelele sinoptice de mai jos:

Notă: Societăţile de radiodifuziune, televiziune şi distribuitorii prin cablu refuză să semneze licenţele CREDIDAM.

SRRHG 71

HG 143

Legea 8/1996 fără metodologii HG 143/2003D 104/2005 D 74/2006

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Utilizator 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 (11 luni)Ambiental 2.550,00 60.947,98 171.308,24 275.653,09 601.203,25 485,435,86 677,380Cablu 184.805,22 116.571,14 1.737.976,94 2.765.891,74 2.695.036,76 6,345,215,55 5.357,098CPAV 102.978,78 72.107,10 174.438,24 575.844,69 366.881,51 749,001,27 677,213Distrib film 0,00 26.618,59 106.404,81 159.817,76 96.643,69 31.678,61 817Radio 10.820,75 7.312,38 188.687,62 488.928,36 903.818,34 1.011.290,54 1.518,952TV 95,19 8.602,23 5.289,47 952.504,23 457.587,68 1,875,966,67 6,408,124Total 301.249,94 292.159,42 2.384.105,32 5.218.639,87 5.121.171,23 10.498,588,50 14,639,584

28

SRRHG 71

HG 143

Legea 8/1996 fără metodologii HG 143/2003D 104/2005 D 74/2006

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Evoluţia încasărilor în EURO

Creşterea procentuală faţă de 2005

Irina RĂDULESCU

Lista Alba/Neagră principalii utilizatoriPost tv Plăţi Post radio Data plăţii (început) Cablu Data plăţii (început)

PRO TV 19.03-31.12.2004 SRR 04.12.2002-30.08.2006 UPC ROMANIA 18.01.2002 04.10.2006-09.03.2007 23.05.2003-14.09.2006

PRIMA TV 19.05.2003-27.10.2006 EUROPA FM 30.10.-26.11.2002 CABLE VISION OF ROMANIA 08.07.2002-15.09.2006

29.04.2004-20.12.2006

NATIONAL TV 14.06-26.08.2005 RADIO XXI 02.05.200-31.01.2007 CANAD SYSTEMS IMPEX SRL 04.09.2000 23.06.2006 18.07.2002 13.02.2007 10.04.2003-19.12.2006

FAVORIT TV 14.06-26.08.2005 NATIONAL FM 16,03,2005 BURTILA & CO ELECTRON-M-BIT S.R.L. 24.07.2002.27.05.2005

23.06.2006 23.06.2006 13.02.2007 13.02.2007 ETNO TV 26.04.2005-03.2007

Post tv Post radio Cablu

ANTENA 1 PRO FM AMBAVI TELECOM SRLBI TV ALGAMI OKSRTV DECODOR 2002 SRL

HARGITA LINE SRL DIPLOMATIC TV NETWORK LI SRL

TELEMACH

Lista neagră

29

0 0 0 0227.000 180.000

265.000

4.537.000

5.106.000

6.956.360

7.949.609

0

1.000.000

2.000.000

3.000.000

4.000.000

5.000.000

6.000.000

7.000.000

8.000.000

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Sume repartizate (RON)

CREDIDAM - Evoluţia sumelor repartizate

Creşterea sumelor repartizate începând cu anul 2003 este o consecinţă a creşterii încasărilor ca urmare a intrării în vigoare a legislaţiei pentru colectarea remuneraţiei în domeniul audiovizual.

CREDIDAM - Evoluţia sumelor virate pe card

0 0 0 060.212 58.463 74.577

2.049.734

2.504.608

4.012.875

3.325.290

0

500.000

1.000.000

1.500.000

2.000.000

2.500.000

3.000.000

3.500.000

4.000.000

4.500.000

RON

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

An

Evolutia viramentelor (sume brute)

CREDIDAM - Evoluţia numărului de membri

Au trecut 10 ani de la momentul zero când a fost înscris primul membru CREDIDAM şi când peisajul instituţiilor

cu atribuţii în gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală din România a înregistrat prima entitate de

profil.Astăzi,numărul membrilor se ridică la 6377 persoane, iar reprezentarea în teritoriu a crescut atât ca arie geografi-

că cât şi ca număr de reprezentanţi locali.În perioda celor 10 ani parcurşi, în afara abordărilor

tehnice care se derulează conform legislaţiei specifice şi speciale şi a actelor emise de organisme de profil (ORDA), CREDIDAM s-a confruntat cu problemele

legate de modificările legislative din domeniul contabil şi fiscal, care nu au fost puţine.

Începând cu schimbările legate de modificarea planului de conturi, conform căruia se derulează evidenţa conta-bilă la organismele non profit, care a suferit două schim-bări succesive la diferenţă de doi ani, şi continuând cu

introducerea în CODUL FISCAL a prevederilor referitoa-re la obligativitatea introducerii în baza de impozitare a TVA a prestaţiilor ce fac obiectul activităţii CREDIDAM, departamentul financiar contabil s-a confruntat perma-nent cu schimbări care au trebuit aplicate cu maximă acurateţe pentru a nu prejudicia activitatea asociaţiei.

Astfel momentul septembrie 2005, când CREDIDAM a devenit plătitor de TVA, a constituit şi debutul unei peri-oade de schimburi de opinii cu utilizatorii şi cu celelalte

organisme de gestiune colectivă, discuţii care s-au finali-zat cu armonizarea părerilor şi aplanarea disensiunilor.

Un alt moment important, cu implicaţii fiscale în acti-vitatea CREDIDAM, a fost tratamentul asigurărilor de sănătate pentru artiştii interpreţi cărora CREDIDAM le

repartiza drepturile lor de proprietate intelectuală.Legislaţia, care stipula până la momentul noiembrie 2005 obligativitatea reţinerii şi virării acestor asigurări

de sănătate pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală de către CREDIDAM, preciza pentru luna

decembrie a aceluiaşi an scutirea acestor venituri de la impozitarea referitoare la asigurările de sănătate pentru ca, începând cu ianuarie 2006, să stabilească obligativi-tatea virării acestor sume la (de precizat unde) în sarcina

artiştilor beneficiari de venit.Aspectelor menţionate li s-au adăugat modificări ale

cuantumului impozitelor (cum ar fi de exemplu fondul de somaj), apariţia de noi impozite, modificarea şi înmulţi-rea numărului de declaraţii fiscale de întocmit de către

angajaţii CREDIDAM(?).Pentru îndeplinirea cu succes a cerinţelor menţionate succint în rândurile de mai sus, CREDIDAM a făcut

eforturi pentru dezvoltarea şi perfecţionarea unui produs informatic integrat, ce se numeşte „Reports Manager”,

utilizat pentru tratarea uniformă, în timp real, a informaţii-lor de la colectare, precum şi evidenţa financiar contabilă

şi repartiţie.Intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană presupune alinierea la legislaţia comunitară şi din punct de vedere financiar contabil ceea ce impune modificări pe toate

palierele fiscale.

Apariţia noului COD FISCAL şi a CODULUI DE PRO-CEDURĂ FISCALĂ, documente legislative care aduc precizări în toate secţiunile fiscale, presupune o preo-

cupare permanentă pentru obţinerea de performanţe în activitatea profesională, pentru a răspunde exigenţelor

nivelului profesionştilor de talie europeană.

Anda GALAN

FISCALITATEA, UN DOMENIU ÎN PERMANENŢĂ NOU!

30

Stimaţi colegiFOAIA DE PREZENŢĂ este pentru organizaţia noastră un instrument de lucru strict necesar, iar completarea acestui document cu date şi informa-ţii exacte urgentează repartizarea banilor.În timp ce în playlist (lista cu piesele difuzate) utilizatorii ne comunică doar numele solistului/soliştilor, a dirijorului şi numele orchestrei, FOAIA DE PREZENŢĂ cuprinde informaţii despre toţi participanţii la înregistrarea respectivă. Datele pe care ni le furnizaţi prin FOAIA DE PREZENŢĂ sunt introduse în baza de date a CREDIDAM cu scopul identificării rapide a participan-ţilor la realizarea fonogramelor sau videogramelor. Cu cât rubricile sunt completate mai exact, cu atît mai mare va fi şi suma de bani care vă va reveni la fiecare repartiţie!!!

Din 2007 vă punem la dispoziţie un nou tip de formular personalizat de FOAIE DE PREZENŢĂ, elaborat în ideea de a preveni erorile şi confu-ziile care pot apărea în datele de identificare ale artiştilor interpreţi sau executanţi, ori în informaţiile privitoare la creaţiile înregistrate. Formularul, pretipărit la sediul CREDIDAM, va uşura procedura de repartiţie şi va îmbunătăţi exactitatea atribuirii drepturilor dumneavoastră băneşti.

Pentru a intra în posesia noului formular, este nevoie să parcurgeţi urmă-torii paşi:

1. Comunicaţi prin fax, e-mail sau poştă lista cu numele artiştilor din grupul care urmează să facă o înregistrare ( de exemplu cor, orchestră, taraf, trupă de balet sau de teatru etc.). Aveţi grijă ca datele să fie lizibile şi corecte.

2. Specificaţi numărul de FOI DE PREZENŢĂ şi câte ANEXE vă sunt necesare (în funcţie de numărul de artişti participanţi).

3. Ulterior, veţi primi prin poştă sau veţi putea ridica de la sediul nostru documentele personalizate cu numele şi datele fiecărui artist interpret. Nu

vă rămâne decît să completaţi rubricile referitoare la datele noilor înregis-trări video sau audio la care participaţi, să le semnaţi şi să le retrimiteţi la CREDIDAM.

Persoana de contact: Claudia PopaTel: 021/3079200; 0724567205Fax: 021/3185813e-mail: claudia.popa@credidam.ro

Pentru eficienţa activităţii de operare a informaţiilor furnizate cu privire la noile dumneavoastră prestaţii artistice şi pentru evitarea suprasarcinilor şi a aglomeraţiei din perioadele de repartiţie, vă rugăm să expediaţi din timp listele cuprinzînd numele artiştilor din grupul dumneavoastră (cor, orches-tră, taraf, trupă de balet sau de teatru etc.), precum şi datele referitoare la noile înregistrări.

ATENŢIE:În cazul în care pe FOAIA DE PREZENŢĂ figurează numele unui artist care nu este prezent la înregistrare, numele lui poate fi tăiat cu o linie continuă de către reprezentantul grupului care va autentifica modificarea cu semnătura proprie.

În spaţiile libere pot fi înscrişi ceilalţi artişti care au participat la înregistra-re, ulterior tipăririi FOII DE PREZENŢĂ.

IMPORTANT:Simpla completare a FOII DE PREZENŢĂ nu înseamnă automat şi încasarea unor bani!!! Banii intră în contul dumneavoatră ca urmare a DIFUZĂRII unei înregistrări şi PLĂŢII către CREDIDAM a remuneraţiilor datorate de către utilizator.

AVIZ DILETANŢILOR:Orice utilizare frauduloasă a FOII DE PREZENŢĂ în scopul de a obţine bani nemeritaţi constituie faptă penală şi se pedepseşte conform legii.

PORTALUL CREDIDAM MAI SIMPLU, MAI RAPID, MAI EFICIENT

CREDIDAM va pune GRATIS, în cu-rînd, la dispoziţia tuturor utilizatorilor, o nouă unealtă electronică: portalul dedicat comunicării şi actualizării

listelor de difuzare (play-list).

Utilizatorii au obligaţia legală de a comunica la CREDIDAM listele (play-list) cu înregis-trările audio şi video difuzate, în vederea stabilirii cuantumului cuvenit titularilor de drepturi conexe. Pînă acum, aceste informaţii erau livrate în scris sau pe suport electronic. Prelucrarea datelor privitoare la difuzări şi la frecvenţa acestora necesită costuri importan-te, mai ales pentru că multe dintre liste conţin informaţii incomplete sau eronate şi, periodic, ele trebuie corectate şi actualizate. Volumul uriaş de muncă necesar pentru operarea a zeci de mii de titluri duce uneori la întîrzieri nedorite în repartiţia sumelor cuvenite artiştilor interpreţi. Singura soluţie pentru minimizarea efectelor acestor disfuncţionalităţi - care nu pot fi atribu-ite specialiştilor din instituţia noastră - şi pentru eficientizarea activităţii de repartiţie este mo-dernizarea sistemului informatic.

Posibilitatea accesului prin internet la informa-ţii despre activitatea noastră, utile atît pentru pentru artiştii interpreţi, cît şi pentru masa de utilizatori aflată într-o creştere continuă, este o realitate încă de acum trei ani. În curînd, prin accesarea site-ului nostru www.credidam.ro, utilizatorii vor putea comu-nica on-line , în timp real, difuzările efectuate în perioada solicitată, fie introducînd fişiere cuprinzînd liste noi, fie selectînd şi marcînd cu un simplu clic piesele deja existente în listele bazei de date a CREDIDAM .

CUM SE PROCEDEAZĂ1. Accesaţi portalul PLAY LIST de pe site-ul CREDIDAM, folosind numele de utilizator şi parola de autentificare. 2. Căutaţi în baza de date a CREDIDAM titlul şi detalii despre piesa pe care aţi difuzat-o în perioada de raportare. 3. Clic pe titlul piesei difuzate. 4.Completaţi rubrica aferentă duratei de di-fuzare.

În acest fel, piesa bifată este comunicată automat softului de repartiţie CREDIDAM pentru identificarea artiştilor participanţi care vor beneficia de remuneraţiile aferente utiliză-rii acelei piese.

În cazul în care lista de difuzare comunicată de către utilizator conţine piese care nu figu-rează în baza de date a CREDIAM, există posibilitatea de a adăuga titluri noi. Orice titlu nou introdus de către utilizator, care nu există în baza de date a CREDIDAM, va fi verificat de un operator specializat al CREDIDAM care:a) va cere utilizatorului confirmarea;b) va solicita acestuia, în timp real, precizările necesare;c) în cazul în care informaţia este corectă şi completă o va valida în baza de date a CRE-DIDAM.

Trăim deja în societatea informaţională. Să-i folosim avantajele!

31

Adunarea Generală

CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIŞTILOR INTERPREŢI - CREDIDAM

convoacă membrii săi la Adunarea Generală anuală care va avea loc duminică 22.04.2007 ora 10,

la sala “Enescu” de la hotelul IBIS (lângă Gara de Nord din Bucureşti)

Calea Griviţei nr 143.

În cazul în care nu este întrunit cvorumul, conform art. 11 punctul I alin 8 din Statutul CREDIDAM, Adunarea Generală va fi convocată în acelaşi loc şi la aceeaşi oră în data de 23.04.2007, hotărârile

fiind valabil luate cu jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi, oricare ar fi numărul lor. Accesul în sală este permis numai pe baza legitimaţiei de membru şi a delegaţiei prin care reprezen-tantul grupului este mandatat să participe şi să reprezinte interesele grupului în Adunarea Generală

CREDIDAM.Pentru orice informaţie vă stăm la dispoziţie între orele 9.30-18.30 la telefoanele: 021/307.92.00,

307.92.01, mobil 0724/567 205, fax 021/318 58 13 sau e- mail office@credidam.ro.

1) Acreditare• Reprezentanţi• Membrii individuali

2) Stabilirea Cvorumului3) Deschiderea lucrărilor4) Alegerea :- Secretariatului Adunării Generale- Chestorilor Adunării Generale (trei chestori care vor fi nominalizaţi şi ca membrii ai co-misiei de numărare a voturilor)

5) Raport de activitate al Consiliului Director6) Raport de activitate a Directorului General7) Raportul financiar contabil/ Darea de sea-mă anuală ORDA8) Raportul Comisiei de Cenzori9 ) Raport de activitate al Comisiei permanen-

te speciale privind accesul la informaţiepauză

10) Discutarea şi adoptarea prin vot a Hotărâ-rilor Adunării Generale

11) Alegerea membrilor Consiliului Director12) Alegerea membrilor Comisiei de Speciali-tate13) Alegerea membrilor Comisiei de Negoci-ere14) Alegerea membrilor Comisiei permanente

speciale privind accesul la informaţii

15) Alegerea membrilor Comisiei de cenzori 16) Diverse17) Stabilirea datei următoarei Adunări Gene-rale18) Încheierea Adunării Generale

Ordinea de zi va cuprinde:

32

Raportul de activitate al Directorului General CREDIDAMpentru perioada 16.04.2006 –22.04.2007CREŞTEREA NUMĂRULUI DE MEMBRILa sfârşitul anului 2006 erau înscrişi în CREDIDAM 6429 artişti interpreţi, din toate genurile artei interpretative, după cum urmează:• Muzică clasică: 2660, în creştere cu 2% faţă de anul 2005;• Actori: 1278, în creştere cu 10% faţă de anul 2005;• Muzică uşoară: 1077, în creştere cu 2% faţă de anul 2005;• Muzică populară: 815, în creştere cu 38% faţă de anul 2005;• Balerini: 470, în creştere cu 17% faţă de anul 2005; • Dirijori: 93, în creştere cu 15% faţă de anul 2005;• Regizori de teatru: 36, în creştere cu 2% faţă de anul 2005;La data de 16.03.2007, numărul membrilor CREDIDAM a ajuns la 6.575, domnul Niculae Gheorghe, instrumentist al Ansamblului Atristic al Armatei din Bucurreşti fiind membrul CREDIDAM cu numărul 6.500. Am primit şi în anul 2006 solicitări ale artiştilor interpreţi din străinătate pentru a deveni membri regionali ai CREDIDAM, ceea ce înseamnă mandatarea CREDIDAM de a le colecta drepturile pentru utilizarea repertoriului lor pe teritoriul României. Creşterea constantă a membrilor CREDIDAM demonstrează consolidarea imaginii CREDIDAM în rândul titularilor de drepturi şi conştientizarea unui număr tot mai mare de artişti cu privire la drepturile lor de proprietate inte-lectuală. Pentru o mai bună comunicare cu titularii de drepturi dar şi cu agenţii econo-mici CREDIDAM a organizat deplasări în teritoriu, susţinând conferinţe de presă în Constanţa, Iaşi, Piatra Neamţ şi Bacău. În cursul anului 2007 vom continua deplasările în teritoriu, în cadrul comunităţilor locale de artişti. O pri-oritate a anului 2007 va fi invitarea la sediul CREDIDAM a reprezentanţilor legali ai artiştilor pentru seminarizare în vederea unei mai bune comunicări cu titularii de drepturi pentru creşterea nivelului de cunoştinţe a acestora şi implicit pentru eficientizarea diseminării informaţiilor în teritoriu privind activi-tatea CREDIDAM

ACTIVITATEA DE COLECTARESuma colectată de CREDIDAM în anul 2006, sumă ce include şi cota de administraţie, a fost de 14.639.584 lei (4.331.238 EURO), ceea ce reprezintă o creştere de 39% la suma în lei şi 43 % la suma în euro, comparativ cu anul 2005. Pe surse, situaţia se prezintă astfel:

Notă: RADEF a avut o scădere mare a încasărilor iar alte societăţi comerciale difuzează filme americane pentru care CREDIDAM nu a colectat remuneraţii.

Scăderea încasărilor la cablu, copie privată şi cinematografe are la bază efectul Legii nr. 285/2004. Pentru cablu şi copie privată s-a păstrat colec-torul unic. La încasările din cinematografe se remarcă o scădere drastică a acestora datorită încasărilor mici ale cinematografelor subordonate RADEF. O contribuţie importantă la depăşirea obiectivului propus, de a colecta 10,2 milioane lei, au avut acţiunile în justiţie. În anul 2006 au fost promo-vate 132 procese din care 117 dosare civile şi 15 dosare penale, la care s-au adăugat 518 sesizări către Poliţie şi 443 notificări.

EVOLUŢIA NUMĂRULUI LICENŢELOR NEEXCLUSIVE ÎNCHEIATE DE CREDIDAM CU UTILIZATORII:

NEGOCIERI ŞI ARBITRAJEÎn perioada ianuarie-aprilie 2006 au avut loc negocieri şi arbitraje pentru punerea în practică a prevederilor OUG nr.123/2005, finalizate astfel:- Ambiental (audio şi audiovizual) şi Cinematografe: tarifele au fost publi-cate în M.O. ca urmare a protocolului semnat la negociere;- TV(audio şi audiovizual): tarifele au fost publicate în M.O. în urma arbi-trajelor, hotărârile arbitrale fiind contestate în instanţă atât de SRTV cât şi de Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA);- RADIO: tarifele au fost publicate în M.O. în urma arbitrajului, hotărârea arbitrală fiind contestată în instanţă atât de SRR cât şi de ARCA;- CABLU(audio şi audiovizual): tarifele nu au fost publicate în M.O. deoa-rece arbitrajul solicitat de CREDIDAM este suspendat. Asociaţia pentru Comunicaţii prin Cablu (ACC) a contestat în instanţă decizia ORDA de constituire a comisiilor de negociere, decizie suspendată de instanţa de judecată.

În perioada septembrie-decembrie 2006 au avut loc negocieri pentru aplicarea în practică a prevederilor Legii nr.329/2006, finalizate astfel:- TV (audio şi audiovizual): negocierile s-au finalizat fără încheierea unui protocol. CREDIDAM nu a solicitat arbitrajul deoarece tarifele existente sunt în favoarea artiştilor interpreţi. Un alt motiv obiectiv este imposibilita-tea de a determina cuantumul cuvenit artiştilor interpreţi care este stabilit, conform art.43 (art.134,alin.2,lit.g) din Legea nr.329/2006, în raport de cuantumul cuvenit autorilor, respectiv o treime din dreptul de autor.- RADIO: negocierile s-au finalizat fără încheierea unui protocol. CREDI-DAM nu a solicitat arbitrajul deoarece tarifele existente sunt în favoarea artiştilor interpreţi. Un alt motiv este imposibilitatea de a determina cuan-tumul cuvenit artiştilor interpreţi care este determinat în raport de cuantu-mul cuvenit autorilor, respectiv o treime din dreptul de autor.- CABLU (audio şi audiovizual): tarifele nu au fost publicate în M.O. deoa-rece arbitrajul solicitat de CREDIDAM este suspendat. ACC a contestat

2005 2006RADIO 1.017.777,89 1.518.952TV 1.875.024,29 6.408.124CABLU 6.125.297,10 5.357.098COPIE PRIVATA 739.116,49 677.213Analog+digital;

Audio+Audiovizual Notă:UPFR, nominalizat de către ORDA prin Decizia nr156/2005 drept colector unic , nu a furnizat informaţia defalcat

AMBIENTAL 485.435,86 677.380Audio 456.892,23 614.212Audiovizual 28.543,63 63.168CINEMATOGRAFE 31.587,58 817

0

500

1000

1500

2000

2500

2001 2002 2003 2004 2005 2006

Radio TVCabluCopie privata audiovizualDistribuţie filmAmbiental

Comparatia incasarilor anului 2006 fata de 2005 (%)

14084 90

3

150

342

139

0

100

200

300

400

Ambienta

l

Cablu

CPAV

Distrib

film

Radio TV

Total

2005 (%)2006 (%)

Sursa 2005 2006Radio 11 57TV 11 38Cablu 15 1*1

Copie privata audiovizual 2 0 *2

Distribuţie film 1 2Ambiental 571 1.957Total 611 2.055

*1= s-a menţinut colectorul unic, UCMR-ADA. *2= CREDIDAM nu a mai fost colector unic pentru copia privată audiovizuală.

33

în instanţă deciziile ORDA de constituire a comisiilor de negociere, decizii anulate de instanţa de judecată. Arbitrajele se vor relua după clarificarea situaţiei juridice a acestor decizii ORDA la Înalta Curte de Casaţie şi Jus-tiţie.

ACTIVITATEA DE REPARTIZAREÎn anul 2006 au fost repartizate sumele încasate în perioada iulie 2005 – iunie 2006.

Din totalul sumelor repartizate în anul 2006, respectiv 7.949.609 lei:a) sumele repartizate artiştilor străini au fost de 3.683.487 lei, respectiv 46,34%;b) sumele repartizate artiştilor români au fost de 4.266.122 lei, respectiv 53,66%. Când se vor repartiza şi sumele colectate din cablu, datorate exclusiv artiştilor interpreţi străini ca urmare a prevederilor Legii nr.285/2004, procentul sumelor virate străinilor va creşte substanţial şi, din păcate, va scădea corespunzător procentul cuvenit artiştilor români.

Deşi sumele repartizate au crescut în anul 2006 cu 14% comparativ cu anul 2005, se constată o scădere a sumelor virate artiştilor români cu 18% datorită următoarelor cauze:a) LA SURSA RADIO, deşi numărul de play-liste introdus a fost cu 45% mai mare decât în anul 2005, creşterea sumelor virate nu este spectacu-loasă datorită următoarelor cauze: • sumele încasate, repartizate per play-list sunt mici datorită sumelor relativ mici rezultate din negocierile anterioare, în special la SRR; • din totalul difuzărilor, 27% reprezintă difuzări ale prestaţiilor artiştilor români, din care 10,5% reprezintă radiodifuzări regăsite în declaraţiile de repertoriu iar 16,5% nu sunt regăsite în declaraţiile de repertoriu, ele aparţinând fie unor artişti care nu au putut fi identificaţi fie pentru că nu s-au înscris la CREDIDAM sau nu au solicitat drepturile lor, fie sunt membrii CREDIDAM dar nu şi-au actualizat repertoriul cu înregistrările respective.

b) LA SURSA TV, se constată o creştere a sumelor virate datorată su-melor mai mari încasate per play-list, introducerii unui număr cu 39% mai mare de play-liste faţă de anul 2005 şi faptului că prestaţiile artiştilor români sunt prezente pe posturile de televiziune în proporţie de 49%. c) LA SURSA CABLU, raportul între sumele repartizate şi virate este scăzut datorită faptului că:• o mare parte din sumele repartizate din cablu se cuvin exclusiv artiştilor străini prin efectul legii nr.285/2004 şi încă nu au fost virate;• proporţia prestaţiilor nedeclarate la sursa TV influenţează şi viramentele sumelor din cablu. d) LA SURSA COPIE PRIVATĂ, raportul mic între sumele repartizate şi sumele virate se datorează repartizării sumelor exclusiv în funcţie de radiodifuzările din perioada respectivă, cerinţă impusă de lege.e) LA SURSA AMBIENTAL raportul mic între sumele repartizate şi sume-le virate se datorează, ca şi la copie privată, repartizării sumelor exclusiv în funcţie de radiodifuzările din perioada respectivă.f) LA SURSA CINEMATOGRAFE se constată o creştere a sumei virate datorită viramentelor externe pentru perioade precedente.

DIMENSIONAREA CORECTĂ A NUMĂRULUI DE SALARIAŢICREDIDAM are 20 persoane angajate cu contract pe perioadă nedermi-nată şi 14 persoane cu contract pe perioadă determinată. Pe parcursul anului 2006, numărul salariaţilor CREDIDAM a fost în medie de 30 per-soane.

DEZVOLTAREA SISTEMULUI INFORMATICÎn anul 2007, în măsura în care veniturile colectate de CREDIDAM nu vor fi dramatic afectate negativ de efectele punerii în practică a prevede-rilor Legii nr.285/2004 şi a Legii nr.329/2006, care au modificat şi com-pletat Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, pre-vedem finalizarea sistemului informatizat integrat „Reports Manager” şi a Portalului CREDIDAM pentru raportarea play listelor. Prin aceste dotări vom realiza o repartiţie mult mai rapidă şi eficientă, sumele virate artiştilor români şi străini urmând să crească simţitor. Ne propunem să realizăm un număr sporit de repartiţii, acolo unde avem deja TOATE informaţiile necesare, prima din acestea deja în aprilie 2007.În acelaşi timp, noile funcţii oferite prin dezvoltarea paginii web www.credidam.ro vor crea noi facilităţi membrilor (de ex. cei care doresc pot completa declaraţia de repertoriu care se găseşte pe pagina web în for-mat electronic şi apoi o pot expedia prin e-mail la CREDIDAM, vor putea fi contactaţi direct de cei interesaţi în colaborare, îşi vor putea promova singuri propriile producţii artistice etc.). Portalul CREDIDAM va permite utilizatorilor accesul direct la baza de date a CREDIDAM ce cuprinde informaţiile corecte ale fonogramelor (nume autor, titlu piesă, cod IRSC etc.). Printr-o simplă bifă, ei vor putea „descărca” aceste informaţii pentru ca raportarea play-listelor să se facă în timp real, cu acurateţe maximă. Buna funcţionare a acestei activităţi se va răsfrânge pozitiv asupra vitezei de prelucrare a datelor în vederea repartiţiei către titulari a sumelor colectate precum şi asupra folosirii mai eficiente a personalului calificat, angajat al CREDIDAM, eventual prin reducerea personalului la departamentul repartiţie.

NECESITATEA MODIFICĂRII LEGII NR.329/2006 Deficienţele Legii nr.329/2006 au fost sancţionate de Comisia EU, între altele şi pentru anularea („must carry” la retransmiterea prin cablu) sau limitarea la o treime din drepturile de autor a drepturilor de proprietate intelectuală a artiştilor interpreţi în România. Ca urmare a scrisorii din SEPTEMBRIE 2006 şi a Raportului de ţară din OCTOMBRIE 2006, ne-gativ la acest capitol, s-a impus modificarea acestei legi. Termenul pentru modificarea Legii nr.329/2006 a fost 01.01.2007 însă nici până la această dată proiectul de OUG pentru modificarea Legii nr.329/2006 nu a fost aprobat. Trecerea timpului afectează negativ drepturile artiştilor interpreţi iar efectele acestei întârzieri se vor resimţi în încasările din viitorii ani, aşa cum s-au resimţit în 2006 efectele Legii nr.285/2004.

PLATA COTIZAŢIILOR EXTERNEÎn anul 2006 CREDIDAM şi-a îndeplinit la zi toate obligaţiile internaţiona-le.

PARTICIPAREA LA REUNIUNILE INTERNAŢIONALEPriorităţile delegaţilor CREDIDAM pentru anul 2006 au fost:• AEPO-ARTIS, reuniunile grupurilor de experţi organizate de pentru analizarea noilor documente elaborate de Comisia şi Parlamentul UE şi în vederea armonizării legislaţiilor naţionale, în perspectiva apropia-tă a modificării acquis-ului comunitar;• SCAPR şi IPDA, în cadrul grupurilor de lucru participarea cu

0

500,000

1,000,000

1,500,000

2,000,000

2,500,000

3,000,000

3,500,000

4,000,000

4,500,000

SursaRad

io TVCab

lu

Ambiental

Cinematografe

Copie

priva

ta

Sume repartizate

2005

2006

Sursa 2005 2006Radio 1.012.927 1.133.945TV 641.159 1.443.649Cablu 4.223.065 4.129.479Ambiental 516.794 491.756Cinematografe 70.011 9.889Copie privata 492.404 740.891Total 6.956.360 7.949.609

Sume virateSursa 2005 2006Radio 122.119 134.971TV 118.714 404.402Cablu 3.003.903 2.006.426Ambiental 386.575 338.080Cinematografe 46.566 72.692Copie privata 372.335 368.719Total 4.050.211 3.325.290

34

preponderenţă la grupurile juridic şi TI, în raport de interesele CREDI-DAM;• Seminariile organizate de AEPO-ARTIS şi ADAMI.

A continuat şi în anul 2006 efortul echipei noastre de promovare în străi-nătate a unei imagini corecte, reale, a activităţii CREDIDAM. Menţionăm ca o dovadă scrisorile de mulţumiri primite de CREDIDAM din partea asociaţiilor similare, către care s-au efectuat transferuri de bani, pentru acurateţea datelor şi promptitudinea schimbului de bani.

În plan internaţional, CREDIDAM este unul din puţinele organisme de gestiune colectivă care grupează atât muzicieni cât şi actori. Am demon-strat avantajele gestionării în comun a drepturilor tuturor artiştilor inter-preţi, CREDIDAM fiind la ora actuală capabil să genereze expertiză în domeniu celor interesaţi.

TRANSPARENŢA• Comisia Permanentă Specială Privind Accesul La InformaţiiCreată în conformitate cu prevederile Legii nr.285/2004, art.1341 (5), comisia este formată din următoarele personalităţi ale artei interpretative: Victor Socaciu (preşedinte), Iarina Demian, Carol Litvin, Gheorghe Serac, Benone Sinulescu. Activitatea acestei comisii face obiectul unui raport separat.• Info CREDIDAM, revista de informare a artiştilor cu privire la activitatea asociaţiei, este deja la al şaptelea număr, la care se adaugă două nume-re speciale, fiind publicat şi în limba engleză, pentru străinătate. Apreciat pozitiv şi de către colegii noştri din străinătate, s-a dovedit a fi un vector interactiv de informare, eficient nu numai în relaţia cu artiştii dar şi cu uti-

lizatorii. Aceştia au avut acces la informaţiile detaliate privind repartiţiile şi alte probleme specifice asociaţiei noastre, realizându-se mult mai uşor o platformă comună de comunicare, de încredere reciprocă, facilitându-se încheierea de contracte. Prin informaţiile cuprinse, prin grafica sa, Info CREDIDAM şi-a realizat scopurile pentru care a fost creat.• Pagina web interactivă, www.cedidam.ro, este un alt vector de in-formare prin care legătura cu artiştii şi utilizatorii creaţilor artistice este mai rapidă şi eficientă atât prin posibilitatea raportării repertoriilor, cât şi în cunoaşterea problemelor cu care se confruntă artiştii interpreţi români şi străini. Ea a devenit nu doar un instrument pasiv de informare ci şi unul de promovare profesională a membrilor. Sperăm că rubricile „În-trebări frecvente” şi „Forum” să constituie adevărate „laboratoare” de idei, necesare dezvoltării activităţii CREDIDAM. Fiecare membru al CREDI-DAM beneficiază de propria „căsuţă” cu parolă, unde poate oricând afla informaţii cu privire la repertoriul său declarat la CREDIDAM şi sumele repartizate, pe surse.• Publicarea în presă, periodic, de informaţii necesare artiştilor interpreţi, cum ar fi anunţarea repartiţiilor, a adunărilor generale ordinare sau extra-ordinare sau a altor informări cu caracter general;• Organizarea şi participarea la conferinţe de presă.

În 19.09.2006, CREDIDAM a împlinit 10 ani de la dobândirea personalită-ţii juridice. Cu sprijinul dumneavoastră, CREDIDAM va continua activita-tea, încercând să aducă mai multă speranţă în casele şi sufletele celor pe care-i reprezintă, artiştii interpreţi.

Director General Ştefan GHEORGHIU

Raport financiar 2006I. REMUNERAŢII COLECTATE ÎN 2006 ŞI DOBÂNZI AFERENTE

1. Remuneraţii colectate de CREDIDAM în anul 2006: 14.639.584 2. Din această sumă se scade cota de administrare CREDIDAM 15% 2.191.338 3. Rest de repartizat 12.448.246 4. La această sumă adăugăm şi dobânzile aferente 310.375 5. TOTAL GENERAL DE REPARTIZAT PE 2006 12.758.621 6. Sumă nerepartizată din anii trecuţi 6.494.911

NB! Suma este brută (cu cotă de administrare)

II. VENITURILE ŞI CHELTUIELILE CREDIDAM PE 2006; EXCEDENT• NU AU LEGĂTURĂ CU DREPTURILE ARTIŞTILOR!

1. Veniturile totale realizate 2.258.645 din care :- venituri din taxă de aderare 6.338 - venituri din cota de administrare (potrivit statutului şi a legii) 2.191.338 - alte venituri. dif.de curs valutar.dobânzi 60.816

2. Cheltuieli totale : 1.408.176 3. Rezultatul perioadei-excedent 850.469 • Adunarea Generală de astăzi va hotărâ destinaţia acestei sume

III. SUME REPARTIZATE ÎN ANUL 2006 din sume încasate în anul 2006 şi din sumele rămase din anii trecuţi - 7.949.609

a) Artişti români 4.266.122 din care :-repartizări din sumele încasate în 2006 844.962-repartizări din sumele rămase din anii trecuţi (2003. 2004. 2005) 3.421.160

b) Artişti străini 3.683.487 din care :- repartizări din sumele încasate în 2006 782.732- repartizări din sumele rămase din anii trecuţi ( 2003, 2004, 2005) 2.900.755

IV. Sume virate către alte instituţii 306.197

a) Cota parte pentru alte OGC-uri din remuneraţie pentru copie privată (colector unic CREDIDAM) -UCMR-ADA.DACIN-SARA. UPFAR-ARGOA 27.042 b) Impozit pe venituri din drepturi de proprietate intelectuală : 279.155

V. Sume rămase nerepartizate în anul 2006 şi din anii trecuţi: 13.184.886 din care :-sume nerepartizate din semestrul 2. 2006 10.890.405-sume nerepartizate din semestrul 1. 2006 2.121.485-sume nerepartizate din anii anteriori 172.996

VI. Dobânzi de repartizat în anul 2006 şi din anii trecuţi: 100.047

CONCLUZIE: 14,639,584 + (încasate in 2006) 6.494.911 = (rămase din anii trecuţi) 21.134.495 - TOTAL 7.949.609 = (sume repartizate) 13.184.886 (sumă de repartizat în anul 2007) vezi pct. 5 Anda GALAN

35

Poftiţi pe la noi!Nume şi prenume Data exp.card Menţiuni Nume şi prenume Data exp.card Menţiuni

Alexandru Costel Gabriel 2008 anunţatAmarandei Teodor 2008 anunţatAbraham Rareş Mihai 2008 anunţatArghezi Mitzura 2008 anunţatBalu Ion 2005 anunţatBăncilă Stelian 2008 anunţatBoroda Răzvan Ciprian 2008 anunţatCozighian Florina 2008 anunţatCozigian Tanuel Varujan 2008 anunţatCleps Elena 2008 anunţatDobrică Gheorghe 2008 anunţatDursină Mariana 2008 anunţatDinescu Georgiana 2008 anunţatErciu Gheorghe 2008 anunţatFăcăoanu Săndiţa Daniela 2008 anunţatGrama Petre 2008 Grigore Felicia Mihaela 2008 anunţatGiurgiu Remus 2008 anunţatGergely Magdalena 2008 anunţatIonescu Călin 2008 anunţatIvanciuc Cristina Manuela 2007 anunţatIordache Maria Elena 2008 anunţatLazăr Ioan 2008 anunţatLazăr Iulia Roxana 2008 anunţatMareş Cătălin 2008 anunţatMarin Petrică 2008 anunţatMateescu Florea 2008 anunţatManea Horia Alexandru 2008 anunţatManta Angelica Mădălina 2008 anunţat

Marinescu Mihai 2008 anunţatMardare Vasile 2005 anunţatMihalache Ştefan 2008 anunţatMăriuţă Cornel 2005 anunţatMurgoci Costin Maria 2008 anunţatNicolescu Ruxandra (moşt.Valeriu Popescu) 2008 anunţatNiculae Leonard 2008 anunţatOprea Aurelian 2008 anunţatPârvu Adriana 2008 anunţatPetcu Gheorghe 2008 anunţatPostelnicu George 2008 plecat din ţarăPostelnicu Maria 2008 plecată din ţarăRadu Cristina 2006 anunţatSpătar Maria Cristina 2008 anunţatStoicescu Grigore 2008 anunţatStan Laurentiu 2008 anunţatStoica Gigi Elvis 2005 anunţatTănăsilă Mihai 2008 anunţatToma Mirela 2008 anunţatTcaciuc Narciza 2008 anunţatTaty Poaty Monique 2007 anunţatUrsei Alexandru 2008 anunţatVasile Margareta 2008 anunţatVoicu Maria (Staicu Alina Florentina) 2005 anunţatVântu Cornel 2008 anunţatZamfir Catalin 2008 anunţatZidaru Cheti 2008 anunţat

Lista artiştilor aşteptaţi la sediu pentru a primi cardurile

1. Adina, Paul Iliescu2. Adriana Huţanu3. Alexandru Groza4. Anna Lesko5. Aurel Tămaş6. Aurelian Octav Popa7. Căluşarul din Orlat8. Carmen Şerban9. Cassa Loco10. Celelalte Cuvinte11. Corina Chiriac12. Cristian Mandeal13. Dan Grigore14. Daniela Gyorfi15. Dinel Tollea16. Dorina Oprea17. Dumitru Iederan

18. Emil Gavriş19. Felicia Filip20. Felician Fărcaşu21. Filofteia Lăcătuşu22. Florentina şi Petre Giurgi23. Florin Călinescu24. Fuego25. Gică Petrescu26. Ileana Dănăşel27. Ilie Medrea28. Ilinca Dumitrescu29. Ioan Cobâlă30. Ioan Gyuri Pascu31. Ion Albeşteanu32. Ion Lăceanu33. Laurenţiu Cazan34. Luminiţa Jucu Pascu

35. Marcel Budală36. Marcel Pavel37. Margareta Pâslaru38. Marin Cazacu39. Marin Ghiocel40. Marin Ribiteanu şi Criciu41. Marina Voica42. Mihaela Oancea43. Mihaela Petrovici44. Mihaela Ursuleasa45. Mihai Zegrean46. Mina Pâslaru47. Mioara Pitulice48. Mircea Florian49. Nicolae Guţă50. Nicolae Licăreţ51. Nicuşor Predescu

52. Ovidiu Liteanu53. O-Zone54. Paula Lincan55. Quo Vadis56. Radu Voinescu57. Silvestru Lungoci58. Ştefan Hruşcă59. Taraf din Clejani60. Tinu Veresezan61. Tudor Gheorghe62. Vasile Zidaru63. Victor Predescu64. Viorel Leancă65. Vitamina C66. Voicu Enăchescu67. Zdob şi Zdub

Artişti identificaţi şi neînscrişiUrmătorii artişti interpreţi au fostr identificaţi de CREDIDAM în play-listele primite de la utilizatori. Îi invităm pe această cale (pe ei sau pe moştenitori) să vină la sediul CREDIDAM pentru a stabili de comun acord modalitatea prin care să intre în posesia drepturilor de proprietate intelectuală.

Membri CREDIDAM decedaţi în 20061.POPESCU VALERIU 2.MAFTEI ERNEST 3.CHESA DUMITRU

Următorii artişti interpreţi au decedat în 2006. Aşteptăm moştenitorii legali să încheie formele de succesiune.

36

Modelul declaraţiei pentru autorizareDECLARAŢIE

Subscrisa…………………………………………………………………………cu sediul social în……………………………… str…………………… nr…,bl……..sc…..et…… ap………. sect/jud …………………………………………………………………numarul de înregistrare la Registrul Comertului……………………C.F/C.U.I.……………….cont bancar……………………………………… banca...................................…………………………....................................................reprezentată prin dl/dna…………………………………în calitate de……………………….din …………………... str………………..……………nr…...,bl……..sc….. …et…ap……….sect/jud …………., tel……………………, fax…………………, Email……..………………,mobil……………..…am luat cunoştinţă de prevederile HG nr. 71/2000, HG nr. 143/2003, HG nr. 119/2002 şi Decizia ORDA nr. 244/2005 privind obligaţia semnării Autorizaţiei şi achitării către CREDIDAM a remuneraţiilor datorate artiştilor interpreţi români şi străini, stabilite conform actelor normative de mai sus.Declar pe proprie răsundere următoarele : Nu am avut un control al poliţiei economico-financiare care să-mi solicite autorizaţia acordată de CREDIDAM Societatea are în exploatare următoarele puncte de lucru în care se difuzează prestaţii artistice muzicale fixate pe fonograme sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual:

Nr.crt.

Tip unitate Suprafaţă Adresa Data intrării în exploatare a echipamentelor utilizate pentru difuzarea

muzicii şi/sau imaginii

1

2

3

4

5

6

Îmi asum răspunderea prevăzută pentru declaraţii în acte oficiale, datele comunicate corespund realităţii şi mă angajez să comunic în maximum 10 zile, orice modificare survenită referitoare la informaţiile de mai sus. Autorizatiile semnate de ……………………………….vor fi transmise spre semnare la CREDIDAM cu sediul in Bucureşti, Str. Jules Michelet, nr. 15-17, et.2, ap.11, sect. 1, urmând să se transmită către utilizator cîte un exemplar semnat de ambele părţi. Pentru discoteca………………., mă angajez să transmit raportul financiar conform modelului anexat, pînă la data de…………pentru perioada……………….., urmînd ca pentru luna curentă, să transmit raportul financiar până la data de 05 a lunii următoare (atunci când este cazul).

Data………………… UTILIZATOR, L.S.

Nota: Modelul de Declaraţie şi Formularele necesare autorizării utilizatorilor pot fi listate din site-ul www.credidam.ro, accesând paginile “Utilizatori” şi “Documente”

Tarife pentru utilizatoriDecizia ORDA 399/2006 - VALABILE DIN 01.01.2007 SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN ORAŞE SAU STAŢIUNI TURISTICE A 1 RESTAURANTE, BARURI, CAFENELE, CEAINĂRII, BRASERII, FAST FOOD, ROTISERII, PIZZERII, SHAORMERII, CRAME, COFETĂRII, SĂLI DE JOCURI, SĂLI DE BAL, SĂLI PENTRU NUNŢI ŞI ASIMILATE.*) REMUNERAŢIELUNARĂ(RON) Nr.crt Suprafaţă utilă FONOGRAME AUDIOVIZUAL 1 Suprafaţă utilă până la 49 mp 20 10 2 Suprafaţă cuprinsă între 50- 99 mp 25 15 3 Suprafaţă cuprinsă între 100-149 mp 29 16 4 Suprafaţă cuprinsă între 150-199 mp 35 17 5 Suprafaţă cuprinsă între 200-249 mp 40 20 6 Suprafaţă cuprinsă între 250-299 mp 43 21 7 Suprafaţă cuprinsă între 300-349 mp 45 22 8 Suprafaţă cuprinsă între 350-399 mp 47 23 9 Suprafaţă cuprinsă între 400-459 mp 49 24 10 Suprafaţă cuprinsă între 450-499 mp 52 25 11 Suprafaţă peste 500 mp 56 27

SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN COMUNE ŞI SATE A 2 RESTAURANTE, BARURI, CAFENELE, CEAINĂRII, BRASERII, FAST FOOD, ROTISERII, PIZZERII, SHAORMERII, CRAME, COFETĂRII, SĂLI DE JOCURI, SĂLI DE BAL, SĂLI PENTRU NUNŢI ŞI ASIMILATE.*) REMUNERAŢIELUNARĂ(RON) Nr.crt Suprafaţă utilă FONOGRAME AUDIOVIZUAL

1 Suprafaţă utilă până la 49 mp 10 5 2 Suprafaţă cuprinsă între 50- 99 mp 15 7 3 Suprafaţă cuprinsă între 100-149 mp 20 10 4 Suprafaţă cuprinsă între 150-199 mp 25 12 5 Suprafaţă cuprinsă între 200-249 mp 33 15 6 Suprafaţă cuprinsă între 250-299 mp 36 18 7 Suprafaţă cuprinsă între 300-349 mp 39 19 8 Suprafaţă cuprinsă între 350-399 mp 42 20 9 Suprafaţă cuprinsă între 400-459 mp 45 21 10 Suprafaţă cuprinsă între 450-499 mp 47 22 11 Suprafaţă peste 500 mp 50 25

37

SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN COMUNE ŞI SATE A 3 BAR CU PROGRAM, NIGHT CLUB *) (fără ring de dans)

Nr.crt Suprafaţă utilă REMUNERAŢIELUNARĂ(RON) 1 Suprafaţă utilă până la 49 mp 50 2 Suprafaţă cuprinsă între 50-99 mp 75 3 Suprafaţă cuprinsă între 100-149 mp 80 4 Suprafaţă cuprinsă între 150-199 mp 85 5 Suprafaţă cuprinsă între 200-249 mp 90 6 Suprafaţă cuprinsă între 250-299 mp 95 7 Suprafaţă cuprinsă între 300-349 mp 100 8 Suprafaţă cuprinsă între 350-399 mp 105 9 Suprafaţă cuprinsă între 400-459 mp 110 10 Suprafaţă cuprinsă între 450-499 mp 115 11 Suprafaţă peste 500 mp 150 SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN COMUNE ŞI SATE B UNITĂŢI COMERCIALE SAU PRESTATOARE DE SERVICII, SHOW ROOM, SUPERMARKET, HIPERMARKET,CABINETE MEDICALE, STOMATOLOGICE, SALOANE DE ÎNFRUMUSEŢARE ŞI ALTELE ASIMILATE, etc. *) **) REMUNERAŢIELUNARĂ(RON) Nr.crt Suprafaţă utilă FONOGRAME AUDIOVIZUAL

1 Suprafaţă utilă până la 49 mp 9 2 2 Suprafaţă cuprinsă între 50- 99 mp 12 6 3 Suprafaţă cuprinsă între 100-149 mp 29 8 4 Suprafaţă cuprinsă între 150-199 mp 35 10 5 Suprafaţă cuprinsă între 200-249 mp 40 12 6 Suprafaţă cuprinsă între 250-299 mp 45 14 7 Suprafaţă cuprinsă între 300-349 mp 50 15 8 Suprafaţă cuprinsă între 350-399 mp 65 17 9 Suprafaţă cuprinsă între 400-459 mp 80 20 10 Suprafaţă cuprinsă între 450-499 mp 90 22 11 Suprafaţă cuprinsă între 500-999 mp 100 25 12 Suprafaţă peste 1000 mp 150 27

SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN COMUNE ŞI SATE C1 TÂRGURI ŞI EXPOZIŢII *) **) Nr.crt ACTIVITATE REM.ZILNICĂ(RON) 1 TÂRGURI RURALE, IARMAROACE, TALCIOCURI 15 EXPOZIŢII DE ARTĂ, ŞTIINŢĂ, CARTE ŞI ALTE ASEMENEA

2 SUPRAFAŢĂ PÂNĂ LA 200 mp 2 3 SUPRAFAŢĂ PESTE 200 mp 5 4 TÂRGURI SAU EXPOZIŢII(produse agroalim, industriale, bunuri de larg consum, auto, moto, naval, sport, agrement, etc.) 120 5 BANCHET, MASĂ FESTIVĂ, PETRECERE (organizată cu ocazia unui colocviu, simpozion, congres, vernisaj, lansare carte sau CD,etc.) 35 SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN COMUNE ŞI SATE C2 PUBLICITATE CU VEHICULE, STANDURI, BENERE, ECRANE, MACHETE FIXE/GONFLABILE, REMORCI MOBILE, ETC. (DOTATE SAU ÎNSOŢITE DE INSTALAŢII DE SONORIZARE) Nr.crt TIP (ACTIVITATE) REM.LUNARĂ(RON) 1 VEHICUL AUTO/ REMORCĂ PUBLICITARĂ 20 2 STAND, BENER, ECRAN, MACHETĂ FIXĂ, MACHETĂ GONFLABILĂ 5

SP ÎN COMUNE ŞI SATE C3 SPECTACOLE DIVERSE (pentru muzica difuzată înainte, În tim-pul şi după spectacol) Nr.crt Suprafaţă utilă REM.LUNARĂ(RON) 1. FILARMONICĂ, OPERĂ, TEATRU, CINEMATOGRAF, CIRC, DELFINARIU ŞI ALTELE ASIMILATE 5 SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN STAŢIUNI TURISTICE, COMUNE ŞI SATE D1 UNITĂŢI HOTELIERE *) **) ***) REMUNERAŢIELUNARĂ(RON) Nr.crt TIP LOCAŢIE FONOGRAME AUDIOVIZUAL

1 PENSIUNE AGROTURISTICĂ, POPAS TURISTIC, HAN TURISTIC 12 10 2 PENSIUNE URBANĂ PÂNĂ LA 3 STELE 12 20 3 SAT VACANŢĂ, CAMPING, CLUB DE VACANŢĂ 12 10 4 MOTEL 12 20 5 PENSIUNE URBANĂ 4 - 5 STELE 40 30 6 TABERE (tematice, acţiuni mondene, culturale sau asimilate) 50 40 7 HOTEL PÂNĂ LA 3 STELE (INCLUSIV) CAZARE MAXIM 50 CAMERE 30 10 8 HOTEL PÂNĂ LA 3 STELE (INCLUSIV) CAZARE 51-100 CAMERE 40 20 9 HOTEL PÂNĂ LA 3 STELE (INCLUSIV) CAZARE PESTE 101 CAMERE 50 30 10 HOTEL 4 - 5 STELE 80 80

SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN ORAŞE D 2 UNITĂŢI HOTELIERE *) **) ***) REMUNERAŢIELUNARĂ(RON)

Nr.crt TIP LOCAŢIE FONOGRAME AUDIOVIZUAL

1 PENSIUNE TURISTICĂ URBANĂ PÂNĂ LA 3 STELE 20 20 2 CAMPING 20 20 3 MOTEL 25 254 PENSIUNE TURISTICĂ URBANĂ 4 - 5 STELE 50 50 5 HOTEL PÂNĂ LA 3 STELE (INCLUSIV) CAZARE PÂNĂ LA 50 CAMERE 40 40 6 HOTEL PÂNĂ LA 3 STELE (INCLUSIV) CAZARE 51-100 CAMERE 50 50 7 HOTEL PÂNĂ LA 3 STELE (INCLUSIV) CAZARE PESTE 101 CAMERE 60 60 8 HOTEL 4 - 5 STELE 100 100 E TRANSPORTURI E 1 TRANSPORTURI RUTIERE DE PASAGERI ****) Nr.crt MIJLOC DE TRANSPORT ECHIPAT CU REM.LUNARĂ(RON) INSTALAŢIE SONORIZARE 1 VEHICUL DE AGREMENT ( tractor, trenuleţ, remorcă, platformă) 3 2 AUTOBUZ, TROLEIBUZ, TRAMVAI 5 3 AUTOTURISM PÂNĂ LA 6 LOCURI ( TAXI ) 9 4 MICROBUZ PÂNĂ LA 12 LOCURI 12 5 AUTOCAR CLASA PÂNĂ LA 3 STELE INTERN 20 6 AUTOCAR CLASA 3 STELE INTERN 30 7 AUTOCAR CLASA 4 STELE INTERN 40 8 AUTOCAR TRANSPORT INTERNAŢIONAL 50 E2 AUTOGĂRI, SPAŢII DE AŞTEPTARE PENTRU PASAGERI *) **)***) REMUNERAŢIELUNARĂ(RON)

Nr.crt SPAŢIU DOTAT CU INSTALAŢIE DE FONOGRAME AUDIOVIZUAL SONORIZARE 1 AUTOGARĂ SALĂ DE AŞTEPTARE 12 6 2 AUTOGARĂ PEROANE 9 5

38

E3 TRANSPORTURI FEROVIARE DE PASAGERI ****)

Nr.crt GARNITURĂ FEROVIARĂ ECHIPATĂ CU REM.LUNARĂ(RON)

1 TREN DE PASAGERI ÎN TRAFIC INTERN 29 2 TREN DE PASAGERI ÎN TRAFIC INTERNAŢIONAL 40 3 VAGON RESTAURANT ÎN TRAFIC INTERN 29 4 VAGON RESTAURANT ÎN TRAFIC INTERNAŢIONAL 40 E4 GĂRI, STAŢII DE METROU ŞI SPAŢII DE AŞTEPTARE *) **)***) REMUNERAŢIELUNARĂ(RON)

Nr.crt SPAŢIU DOTAT CU INSTALAŢIE DE SONORIZARE FONOGRAME AUDIOVIZUAL 1 GARĂ ÎN MUNICIPIU ŞI RESEDINŢE DE JUDEŢ 20 20 2 GARĂ ÎN ALTE ORAŞE 14 14 3 STAŢIE DE METROU 20 20 4 SALĂ DE AŞTEPTARE CLASA I 9 9 E5 TRANSPORTURI AERIENE DE PASAGERI ****) REMUNERAŢIELUNARĂ(RON) 1 AERONAVĂ DE PASAGERI CURSĂ INTERNĂ 29 10 2 AERONAVĂ DE PASAGERI CURSĂ CONTIN. 56 20 3 AERONAVĂ DE PASAGERI CURSĂ TRANSCONT. 111 50 E6 AEROPORTURI, SPAŢII DE AŞTEPTARE PENTRU PASAGERI *) **)***) REMUNERAŢIELUNARĂ(RON)

Nr.crt SPAŢIU DOTAT CU INSTALAŢIE DE SONORIZARE FONOGRAME

1 AEROPORT INTERN 30 15 2 SALĂ AŞTEPTARE AEROPORT INTERN 35 18 3 AEROPORT INTERNAŢIONAL 40 20 4 SALĂ AŞTEPTARE AEROPORT INTERNAŢIONAL 45 25 E 7 AMBARCAŢIUNI NAVALE PENTRU TRANSPORTUL DE AGREMENT DOTATE CU INSTALAŢIE DE SONORIZARE ****) Nr.crt AMBARCAŢIUNE DE AGREMENTREM.LUNARĂ(RON) 1 Până la 50 de locuri 9 2 până la 100 de locuri 15 3 Peste 100 de locuri 30 E8 TRANSPORT PE CABLU DOTATE CU INSTALAŢIE DE SONORIZARE Nr.crt TIP DE INSTALAŢIE REM.LUNARĂ(RON) 1 TELECABINE 9 2 SPAŢII DE AŞTEPTARE PENTRU TELECABINE 15 3 LIFTURI ŞI ASCENSOARE 30 E9 PARCĂRI AUTO SI CINEMATOGRAFE (DOTATE CU INSTALAŢIE DE SONORIZARE *) Nr.crt PARCĂRI ŞI CINEMATOGRAFE ÎN AER LIBER REM.LUNARĂ(RON) 1 PARCARE PÂNĂ LA 500 mp 15 2 PARCARE PESTE 500 mp 25 3 CINEMATOGRAF ÎN AER LIBER 50

F SPORT ŞI AGREMENT SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN ORAŞE, STAŢIUNI TURISTICE, COMUNE ŞI SATE F1 STADIOANE, COMPLEXE SPORTIVE DOTATE CU INSTALAŢIE DE SONORIZARE

REMUNERAŢIE/MANIFESTAŢIE(RON)

Nr.crt NUMĂR DE LOCURI OCUPATE FONOGRAME

1 SUB 10.000 LOCURI 47 2 PESTE 10.000 LOCURI 0.02 / SCAUN, dar nu mai puţin de 100 F2 PISCINE, ŞTRANDURI, LITORAL, PLAJE, PÂRTII DE SCHI ŞI PATINOARE DESCHISE PUBLICULUI DOTATE CU INSTALAŢIE DE SONORIZARE *) REM.LUNARĂ(RON)

Nr.crt PISCINĂ / CATEGORIE FONOGRAME 1 PISCINĂ 50 2 PISCINĂ HOTEL PÂNĂ LA CATEGORIA 3 STELE 60 3 PISCINĂ HOTEL CATEGORIA 4 - 5 STELE 100

PLAJĂ, ŞTRAND ÎN AER LIBER CU PLAJĂ 4 PLAJĂ SUPRAFAŢA PÂNĂ LA 99 mp 9 5 PLAJĂ SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 100 - 199 mp 30 6 PLAJĂ SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 200 - 299 mp 40 7 PLAJĂ SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 300 - 399 mp 50 8 PLAJĂ SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 400 - 499 mp 80 9 PLAJĂ SUPRAFAŢA PESTE 500 mp 200 10 PARC DE DISTRACŢII ŞI/SAU AGREMENT 500

LITORAL

11 PLAJĂ SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 100 - 199 mp 50 12 PLAJĂ SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 200 - 299 mp 70 13 PLAJĂ SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 300 - 399 mp 90 14 PLAJĂ SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 400 - 499 mp 110 15 PLAJĂ SUPRAFAŢA PESTE 500 mp 300

PÂRTII DE SCHI ŞI ALTE SPORTURI DE IARNĂ 16 PÂRTIE cu instalaţie de sonorizare 200

PATINOAR

17 PATINOAR ACOPERIT 20 18 PATINOAR ÎN AER LIBER 50

ŞCOLI ŞI SĂLI DE PROFIL

19 ŞCOALĂ DE DANS, BALET 20 20 SALĂ GIMNASTICĂ AEROBICĂ 30 21 SALĂ FITNESS 20 22 SALĂ FITNESS (În hotel până la categ. 3 stele inclusiv) 30 23 SALĂ FITNESS (în hotel categ. 4 - 5 stele) 60 24 SALĂ MASAJ 40 25 SALĂ MASAJ (în hotel PÂNĂ la categ. 3 stele inclusiv) 50 26 SALĂ MASAJ (în hotel categ. 4 - 5 stele) 70 27 SALA TRATAMENTE (diverse) 40

39

G BIROURI ŞI SPAŢII DE PRODUCŢIE Nr.crt TIP DE SPAŢIU REM.LUNARĂ(RON) 1 Până la 30 de persoane 50 2 Până la 100 de persoane 70 3 Peste 100 de persoane 100 H TELECOMUNICAŢII Nr.crt TIP REM.LUNARĂ(RON)1 CENTRALĂ TELEFONICĂ CU APEL ÎN AŞTEPTARE 1%

NOTE*) La încadrarea în tabel vor fi luate în calcul suprafeţele comerciale (închise sau deschise) utile, inclusiv ringurile de dans. Dacă aceeaşi suprafaţă este utilizată pentru mai multe activităţi, remuneraţiile cuvenite (organismelor de gestiune colectivă ale drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme)pentru comunicare publică / lucrativă, se vor achita pentru fiecare activitate în parte, indiferent de numărul acestora.

**) La încadrarea în tabel vor fi luate în calcul suprafeţele comerciale (închise sau deschise), excluzându-se spaţiile anexă ( depozite, magazii, spaţii sanitare). ***) La încadrarea în tabel se va ţine cont de existenţa echipamentelor radio-TV în camere/spaţii. ****) La încadrarea în tabel, pentru mijloacele de transport neutilizate mai mult de 20 de zile lunar, nu se percepe remuneraţia cuvenită. Încadrarea în tabel, pentru toate tipurile de mijloace de transport se face numai în cazul acelora înregistrate în Registrele Române, după caz auto, feroviar, naval sau aerian. VALOAREA REMUNERAŢIILOR CUVENITE DIN UTILIZAREA MUZICII ÎN REGIM LUCRATIV (aparatură sau instalaţii de sonorizare de putere mică, medie şi mare) 14. Baza de calcul a remuneraţiilor cuvenite comunicării publice a fonogramelor din comunicarea publică în scop lucrativ (tabel L1) o reprezintă, după caz: 1. Încasările brute obţinute din consumaţii şi vânzarea de bilete, programe, valoare materiale promoţionale, etc. În lipsa acestora 2. Bugetul de cheltuieli al manifestării. 3. Bugetul de cheltuieli pentru campanii publicitare, promoţionale sau electorale. 15. În cazul în care, în acelaşi spaţiu se comunică public fonograme, atât în scop ambiental cât şi în scop lucrativ, se vor achita remuneraţii pentru ambele utilizări, dar care să nu depăşească 10% din totalul veniturilor brute. (tabel L2, L3). 16. Evenimentele ocazionale unde se comunică public fonograme,în proporţie mai mare de 40%, vor fi cuantificate cu procente sau sume fixe, conform tabelelor anexate (tabel L1). 17.Utilizatorii au obligaţia să obţină din partea organismelor de gestiune colectivă ale drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme, licenţa neexclusivă pentru comunicarea publică în scop lucrativ, cu cel puţin 48 de ore înainte de desfăşurarea evenimentului sau manifestării organizate. 18. Utilizatorii vor achita contravaloarea remuneraţiilor cuvenite la eliberarea licenţei neexclusive, în cazul sumelor fixe şi în maxim 5 zile după încheierea evenimentului sau manifestării în cazul sumelor procentuale. 19. În cazul utilizatorilor care organizează turnee sau evenimente care se repetă, aceştia pot achita remuneraţiile cuvenite la sfîrşitul turneului sau al ultimului eveniment. 20. Utilizatorii au obligaţia să prezinte, la cererea organismelor de gestiune colectivă, la sfîrşitul turneului sau ultimului eveniment, informaţii şi documente financiar contabile indispensabile stabilirii cuantumului remuneraţiei cuvenite. 21. În vederea repartizării corecte a remuneraţilor încasate de către organismele de gestiune colectivă, utilizatorii au obligaţia să comunice lista pieselor muzicale utilizate, indicând titlul piesei, interpretul, durata utilizării.

SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN ORAŞE, STAŢIUNI TURISTICE, COMUNE ŞI SATE1*) EVENIMENT, SPECTACOL, TURNEU, CAMPANIE, etc. Nr. Crt. TIPUL MANIFESTAŢIEI REMUNERAŢIE/EVENIMENT(RON) Procent conform pct 14 Valoare minimă 1 21 SPECTACOL / EVENIMENT 1.50% 105(festiv, paradă, istoric, sunet şi lumină, sportiv, nautic, aerian, etc.) 2 PARADA MODĂ, CONCURS FRUMUSEŢE 1.50% 1,2563 SALON AUTO, MOTO, VELO, NAUTIC, asimilate 1.50% 1,8524 SPECTACOL CARACTER PUBLICITAR 1.50% 1,9435 TURNEU PUBLICITAR (4 reprezentaţii) 1.50% 2,9756 TURNEU PUBLICITAR (5 - 8 reprezentaţii) 1.50% 4,2017 TURNEU PUBLICITAR (peste 9 reprezentaţii) 1.50% 5,0428 CAMPANIE ELECTORALĂ 1.50% 5,8829*) MANIFESTAŢII / EVENIMENTE (neprecizate) NEGOCIERE NEGOCIERE

SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN ORAŞE SAU STAŢIUNI TURISTICE 2*) CLUB, BAR, DISCOTECĂ, VIDEOTECĂ, RESTAURANT (cu program de varietăţi) CABARET, SPAŢIU ÎN CARE FUNCŢIONEAZĂ TONOMAT, KARAOKE, JUKEBOX, MULTIMEDIA, ASIMILATE. REMUNERAŢIE LUNARĂ (RON) FONOGRAME AUDIOVIZUAL NR. Crt SUPRAFAŢĂ UTILĂ Încasare brută VALOARE minimă Încasare brută VALOARE minimă 1 2 1 21 SUPRAFAŢA UTILĂ PÂNĂ LA 49 mp 1.50% 50 1.50% 502 SUPRAFAŢA CUPRINSĂ Î ÎNTRE 50 - 99 mp 1.50% 65 1.50% 653 SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 100-149 mp 1.50% 77 1.50% 774 SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 150-199 mp 1.50% 95 1.50% 955 SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 200-249 mp 1.50% 110 1.50% 1106 SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 250-299 mp 1.50% 119 1.50% 1197 SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 300-349 mp 1.50% 125 1.50% 1258 SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 350-399 mp 1.50% 131 1.50% 1319 SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 400-449 mp 1.50% 137 1.50% 13710 SUPRAFAŢA CUPRINSĂ ÎNTRE 450-499 mp 1.50% 146 1.50% 14611 SUPRAFAŢA PESTE 500 mp 1.50% 158 1.50% 158

SPAŢII ÎNCHISE SAU DESCHISE SITUATE ÎN COMUNE ŞI SATE 3 *) CLUB, BAR, DISCOTECĂ, VIDEOTECĂ, RESTAURANT (cu program de varietăţi) CABARET, SPAŢIU ÎN CARE FUNCŢIONEAZĂ TONOMAT, KARAOKE, JUKEBOX, MULTIMEDIA, SALĂ DE BAL, SALĂ PENTRU NUNŢI, ASIMILATE. REMUNERAŢIE LUNARĂ (RON) FONOGRAME AUDIOVIZUAL NR. Crt SUPRAFAŢĂ UTILĂ Încasare brută VALOARE minimă Încasare brută VALOARE minimă 1 2 1 21 SUPRAFAŢA UTILĂ PÂNĂ LA 49 mp 1.50% 25 1.50% 252 SUPRAFAŢA ÎNTRE 50 - 99 mp 1.50% 30 1.50% 303 SUPRAFAŢA ÎNTRE 100-149 mp 1.50% 36 1.50% 364 SUPRAFAŢA ÎNTRE 150-199 mp 1.50% 49 1.50% 495 SUPRAFAŢA ÎNTRE 200-249 mp 1.50% 55 1.50% 556 SUPRAFAŢA ÎNTRE 250-299 mp 1.50% 60 1.50% 607 SUPRAFAŢA ÎNTRE 300-349 mp 1.50% 65 1.50% 658 SUPRAFAŢA ÎNTRE 350-399 mp 1.50% 70 1.50% 709 SUPRAFAŢA ÎNTRE 400-449 mp 1.50% 75 1.50% 7510 SUPRAFAŢA ÎNTRE 450-499 mp 1.50% 80 1.50% 8011 SUPRAFAŢA PESTE 500 mp 1.50% 95 1.50% 95

*) NOTĂ Utilizatorii au obligaţia să precizeze tipul activităţii / manifestaţiei, pe care o desfăşoară /organizează, prin completarea declaraţiei pe proprie răspundere.

40

Protagonistul este, cunoscutul VIOLONIST de muzică uşoară şi jazz, Ion Calistrache, compozitor, dirijor, orchestrator,textier, născut în oraşul GIURGIU, pe 27 aprilie 1928. Actualmente, în vârstă de aprozimativ 80 ani.

- Fiind membru „CREDIDAM”, l-am „provocat” să ne spună ceva deosebit, din viaţa sa zbuciumată de artist.

- În ciuda vârstei avansate, perfect lucid, a repetat oftând, sintagma de mai sus: -„Domnilor,...când nu e...să fie!”... Apoi, a trecut la expunerea întâmplării, pe cât de optimistă la început, pe atât de pesimistă în final.

- Aşadar,aveam doar 5 anişori, şi mergeam „ţanţoş” către grădiniţă, nelipsit de VIOARA, a cărei chemare mă trezea uneori, chiar şi în toiul nopţii, precum un ceasornic nemilos, ce mă înboldea şoptindu-mi:-„Exersează, exersează,exersează!”.

- Prietenii mai apropiaţi familiei, ca şi directoarea grădiniţei, îmi prevesteau un viitor deosebit, şi că voi fi unul dintre valoroşii muzicieni ai ţării.

- În acea vreme, Regele Carol al 2-lea, având o şalupă în costrucţie la „Şantierul Naval” din Giurgiu, venea de obicei sâmbăta, însoţit de Prinţul Bibescu, (cu avionul acestuia, lăsat mai la periferie) şi cu Primul ministru I.G. Duca, să vadă, în ce stadiu de lucru se află şalupa Majestăţii Sale.

- Întâmplător, sosirea „celor trei”, a coincis cu sfârşitul de an al grădiniţei, care, se afla pe strada ce ducea la ... „Şantierul Naval”. Directoarea grădiniţei, (o doamnă isteaţă) a ieşit în calea „oaspeţilor”, invitându-i să onoreze sărbătorirea, şi că printre micuţii „artişti”, (recitatori, căluşari etc.)

vor admira un TALENTAT copil, interpretând la VIOARĂ „fragmente din Mozart”, „Moment muzical de Schubert”, „Serenada de Toseli” etc., şi va încheia cu renumita... „CIOCÂRLIE”.

- Astfel, invitaţia fiind acceptată, spectacolul având succes, la final, Majestatea Sa, mi-a oferit o medalie de aur. (era doar placată cu aur)

- De aici începe TRAGI – COMEDIA:

- În timp ce Regele, împreună cu Prinţul Bibescu ieşeau din sală, I.G. Duca a întrebat-o pe directoare: -„Doamnă, părinţii acestui copil sunt aici?”...Directoarea răspunzând afirmativ, a venit cu părinţii mei în faţa Demnitarului, care, i-a întrebat:

-„Dumneavoastra aveţi bani să-l întreţineţi pe băiat în şcoli muzicale?”...Părinţii mei răspunzând negativ, I.G. Duca a continuat... „Eu vreau să-l înfiez, şi sa-l înscriu la şcoala de muzică din Viena, apoi, la conservator. Aveţi timp să vă gândiţi, iar când vin cu Majestatea Sa, (sâmbătă) îmi spuneţi.”

Timp de o săptămână, prietenii mai apropiaţi părinţilor mei, i-au convins pe aceştia, să nu renunţe la această ocazie, fiindcă, (ziceau ei) băiatul având doar 6 ani, „pe voi vă recunosc drept părinţi”.

-Astfel, părinţii căzând de acord, I.G. Duca, a şi avansat formele, către şcoala din Viena, urmând ca dupa 45 de zile, să mă prezint „la treabă”... Numai că între timp, „KARMA” s-a opus, ca şi când parcă,....”n-a fost să fie!”... Şi asta, pentru că inopinat, într-una din zile, posturile de radio vuiau ostentativ, anunţând disperate: - „I. G. Duca, a fost împuşcat la Sinaia, de o bandă de LEGIONARI!...Se înţelege clar, că semnăturile lui

Duca au căzut, însă, acest zguduitor eveniment, i-a impulsionat pe părinţii mei, conştienţi de acum de valoarea artistică a fiului lor, şi au vândut casa pe care o aveau la ţară, angajând la Giurgiu, doi dintre cei mai renumiţi profesori de muzică, şi anume: - C-tin Bărbulescu,(vioară) iar celălalt, George Carpiş (compoziţie şi armonie)-ambii particulari .

– Aceştia m-au iniţiat până la vârsta de 12 ani, când am fost automat înmatriculat la Şcoala de muzică, unde prin concurs, am obţinut şi postul de Prim dirijor al „CORALEI GIURGIU”.

La 16 ani , dirijam o CAPELĂ DE DAME, absolvente ale conservatorului Ciprian Porumbescu din Bucureşti, până la începerea stagiului militar, după care, aceeaşi KARMA, mi-a hărăzit un viitor plin de succese, împreună cu mult apreciata mea orchestră de muzică uşoară şi jazz, cu care, începând din 1973, (când am divorţat de „Radio T.V.R.”) până în 1984, am tot fost solicitat în străinătate, având următoarele funcţii: violonist solist, compozitor, dirijor, orchestrator.

-Din 1984, în urma unor incredibile EFORTURI, în timp ce dirijam la Hamburg un concert, mi-au paralizat ambele picioare, prăbuşindu-mă sub privirile publicului. Spectacolul a fost întrerupt, iar a doua zi am fost transportat în ţară, cu orchestra de 9 persoane.

-De-atunci, (1984) mi-am schimbat CARIERA muzicală, trecând la CARIERA de ...PIATRĂ, însă, deşi port în ceafă cei 80 de ani, ani sper „să prind” ceva drepturi de autor, prin onorabila dumneavoastră firmă „ CREDIDAM”, al cărui membru mă mândresc că sunt.

Când nu e... să fie!(Episod interesant din viaţa unui artist)

41

nu ţi-am mai spus de multă vreme, Doamnă, că te iubesc. M-am luat cu viaţa, cu cititul, cu scrisul, cu serviciul, cu grijile, şi, uite, au trecut ani de zile de cînd nu ţi-am mai spus că te iubesc. Dar

trebuie să ştii,că, demult, cînd fugeam de-acasă ca orice tînăr cu sîngele clocotind de pasiune, numai pe tine te căutam. Ţi-aminteşti? Veneam la tine pe jos, cu bicicleta, cu autostopul, cu trenul, cu orice, numai să te văd, să mă bucur de frumuseţea ta uluitoare.

Mistuitor te iubeam. Ţi-aminteşti cum îţi scriam zilnic cîte un bileţel cu două trei versuri acolo, cîte flori, şi cum te slăveam la fiecare aniversare cu vin şi cîntări? Visul meu era să te fac să te mîndreşti cu mine. De aceea, m-am străduit să-mi fac datoria de bărbat, aşa cum m-a învăţat tata. Am plantat pomi, am săpat fîntîni, am făcut o casă, am crescut un copil, am scris cărţi, şi cîte n-am mai făcut ca să las o urmă pe pămînt.

Numai cu tine în gînd am purtat toate războaiele. Dar numai pentru victorii m-am bătut cu pumnul în piept, în timp ce înfrîngerile au fost doar ale tale.

În timp ce tu erai mereu generoasă şi, înţelegătoare şi înţeleaptă, treceai peste rătăcirile mele, eu, cu un egoism fără margini, mă risipeam în cele lumeşti, mă uitam după altele, mă înstrăinam pe meleaguri de-aiurea şi mă încurcam cu iubiri de o zi, căutînd o fericire utopică. Mi s-a părut mereu că mi se cuvine să am, fără nici o plată, statornicia şi frumuseţea ta.

Cînd îmi era bine, nu ţi-am spus mulţumesc, dar dacă mi-a fost sete şi foame şi frig lîngă tine, numai pe tine te-am învinovăţit. Uneori, cînd copiii tăi te defăimau şi spuneau că eşti cea mai rea şi mai proastă, cînd te-aşezau pe ultimul loc, parcă mă bucuram că nu eu eram vinovat pentru răul pe care-l trăiam împreună. De ce-aş fi fost vinovat? Că mă născusem la zece ani după război, că eram a nu ştiu cîta generaţie de sacrificiu, că m-au făcut pionier, utecist şi, mai tîrziu, membru de partid, că am crescut cu marmeladă şi mămăligă ? Pentru asta, tu erai vinovată! Eram convins că tot ce era bun în viaţă mi se datora, şi că tu, ca o maşteră a răului, atrăgeai toate nenorocirile.

Într-o zi, te-am privit direct în ochi şi ţi-am strigat că aşa nu se mai poate. Că trebuie să te schimbi, să faci ceva ca suferinţele să înceteze. Să putem

spune adevărul. Să nu mai fie sărăcie. Să fie lumină şi căldură şi hrană în casă. Libertate sau moarte, aşa am strigat şi-am pornit-o uşurel spre un viitor mai bun. Unii i-au zis Revoluţie. Te ţineam de mînă, Doamna mea, şi te iubeam mai mult ca oricînd. Eram desculţi amîndoi pe un drum necunoscut, dar cîtă speranţă…După o vreme, paşii tăi erau tot mai mici şi mai rari, erai ciudat de fără vlagă, parcă nu mai aveai repere morale şi de valoare. De fapt, lumea se întorsese cu fundu-n sus, iar mie mi se părea că semăn cu slăbănogul de Don Quijotte. Nu mai vroiai să mergi înainte. Iar eu nu mai aveam chef să-ţi cînt. Tempus edax rerum, ce vrei?!

Am trecut prin vesela apocalipsă a tranziţiei înjurîndu-te încruntat de fiecare dată cînd te împiedicai, la fiecare inundaţie, la fiecare molimă, la fiecare scumpire. Mi-am afurisit viaţa şi te-am blestemat aprig oridecîteori întîrzia autobuzul, cînd curgea apă neagră la robinet, sau dacă rămîneam fără bani de pîine şi de ţigări.

Am fost uluit, dar am stat pe margine fără să fac nimic, cînd propriii tăi fii îşi băteau joc de beteşugurile tale în fel şi chip şi te jefuiau fără milă. Vedeam cum se omoară între ei pentru averile tale, cum îţi sorb toată vlaga, cum te violează, şi nu-nţelegeam de ce nu te ridici să împarţi dreptatea, dînd cu ei de pămînt. Mă enerva tăcerea ta şi umilinţa cu care încasai toate loviturile. Te-au vîndut, te-au umplut de aviară şi de securită, te-au ameţit cu manele şi fotbal, te-au imbecalizat, te-au fardat cu minciuni şi inflaţie. Pe toate drumurile te porecleau Românica, Ţara lui Papură-Vodă, uitînd că ai fost ţara lor de glorii, ţara lor de vis, aşa cum eu însumi uitasem. Asta meriţi, îmi spuneam, aşa ne-ai crescut!

Am fost orb şi surd la nevoile tale şi n-am băgat de seamă, decît foarte tîrziu, că niciodată nu mi-ai cerut nimic.Azi dimineaţă, m-am trezit bătrîn, obosit şi mîhnit că n-am putut face mai mult pentru tine în viaţa asta. În ultimii ani, am uitat pînă şi cînd e ziua ta. Bolnavă şi tristă cum eşti, meriţi măcar nişte flori.

Mă ruşinez de toate nedreptăţile pe care ţi le-am făcut, Doamna mea, România…

de Val MĂNESCU

Stimată doamnă,

42

Info CREDIDAM

Periodic editat de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor InterpreţiStr. Jules Michelet nr. 15-17, Sector 1, 010462, Bucuresti, Româniatel/fax 0040-21-307 92 00 0040-21-307 22 01 0040-21-318 58 13mobil 0040-724-567 205 0040-727-772 553

www.credidam.roe-mail: office@credidam.ro Editor coordonator: Val Mănescu

Concept&Realizare:ARENA Communicationsoffice@arena.com.ro Tipărit la Grafix VCS Media Director General: Ştefan Gheorghiu

ISSN 1584-0360

Trecut-au anii 2Competenţă, persuasiune şi responsabilitate 3Credidam la 10 ani 4 - 9Odiseea dreptăţii la români 10Bucurie cu dezămagire 12Desant mediatic ‘06 13Despărţiri 14Parfumul dulce al decăderii 15Modest Iftinchi - violonistul-profesor 16Undeva-cândva 18Copia privată în Europa 20Cooperarea internaţională 21 - 23Starea boemei şi drepturile lui Arşinel 24Cu Stela despre... stele 26Detectivii de la Credidam 28Stimaţi colegi 30Adunarea generală 32 - 35Liste 36Tarife utilizatori 37Când nu e... să fie! 41Stimată doamnă 42

43

Anghelescu Giulia Georgiana – GalaţiBaltac VerginicaBalu IonBalu NicolaeBarzu CatalinaBezman Mugurel – GalaţiBlându Bogdan Ştefănel – RomanBoboc Alida ValentinaBodea Valentin-Opera Maghiară ClujBogdan Zsolt – Cluj NapocaBorsan Radu Mugurel – Cluj NapocaBosca Petran Marin Horaţiu – Cluj NapocaBosnea Ionuţ TudorBotez Elena GabrielaBrustureanu Cucu ElenaBucur Andrei Jianu – ConstanţaBuruga Ciprian Ioan – AradButuc GabrielaButunoi Ana Maria – IaşiCandoi Marcel – Cluj NapocaCandoi Marina – Cluj NapocaCanteşanu FelixCioarga Lucian – BucureştiCiucan Emanuela – BucureştiComănac NapoleonConstantin DumitruCorabian Orlando – Cluj NapocaCotîrlă Claudiu Constantin – Cluj NapocaCrăciun DanielCristian Carmen ElenaCristian Vasile LiviuDascălu Florin – IaşiDemeter Sandor AttilaDesagă Cătălin Eugen – IaşiDincă CostelDorobăţ Petrică – Galaţi

Draşoveanu Traian – ConstanţaDumitrescu Paul – BucureştiEnache Teodora Mihaela – BucureştiFara Gabriela LuminiţaFaur Ioan – AradFerencz Lazlo – Cluj NapocaFilip Maria Valentina - GiurgiuFodorean Mircea Petrică – AradGâmboţeanu Stelian - ConstanţaGaspar IstvanGavril Eugenia – Tg.MuresGavriş FlorinGănescu Marian Aurel – ConstanţaGăzdac Ionel MarinelGeorgescu RazvanGorga Alina Roxana – Cluj NapocaGuran OctavianGuţan GheorgheHoţescu George RaresIancu Alexandru – BucureştiIancu Viorel Cătălin – BucureştiIftime Gabriela Ionela – BucureştiIonescu Iordan Petru – BucureştiIonescu MarianIonescu Mihaela Petronela – ConstanţaIoniţă AncaJelihovschi IonJucan Ioan – Cluj NapocaJuga Dumitru – BraşovJunca Ciprian IonelLajos Anna Maria – Cluj NapocaManoleanu Bianca LuigiaManoleanu RemusMantaroşie Aurel – Galaţi

Marcan Adrian Nicolae – BraşovMarica FlorentinMarin Ana RoxanaMarin ConstantinMateescu Florea – BucureştiMihai Cătălin RobertinoMihailencko Mihaela – TimişoaraMihoianu Maricica – IaşiMoldovan Florin Ioan – ConstanţaMoldovan Lăcrămioara – Cluj NapocaMolnar Teodor – Cluj NapocaMorvay Victoria – Cluj NapocaMuncaciu Dan – Cluj NapocaMureşan FelicianMureşan Mihai – Cluj NapocaNaca Gheorghe – ConstanţaNeagu Aurelia Laura – GalaţiNegrescu MeluşNegulescu Andra Miruna – BucureştiNica Daniel – AradNiculai Adomniţi CiprianNiculescu Bret MihaiNitiguş Marius Gabriel – BraşovNyakas EvaNzakas Istvan Ioszef – Cluj NapocaOlaru AdrianOsmulichevici GabrielaPavel Liviu – CâmpinaPăunescu Butuc Nora IlincaPăunescu Butuc Ştefan ViorelPetrache Petru – BucureştiPetrescu Dumitru ValerianPoalelungi Ana Maria – Galaţi

Popa Gheorghe Cristian – ConstanţaPopa Marcel Victor – OradeaPopescu Tamara Elena Elisabeta – Cluj NapocaPopovici Raluca Cristina – IaşiPostăvaru Ioan – IaşiRoşiianu Cristina – IlfovRoşu Nicolescu CarmenRusu Corina – TimişoaraRusu Ovidiu Adrian – TimişoaraSalaman Alexandru SebastianSava Laurenţiu GabrielSavastre Andrei DragosSăvuică Mihnea Mihail – BucureştiScripcaru Laura Magdalena – IaşiSell EmokeSimsensohn ErwinSinai TiberiuSmarandache EugeniuSologiuc Elena – ConstanţaStan ValericăStoica Gigi ElvisSyakacs Levente – Opera Maghiară ClujSyots Mihaiela – BraşovSzabo EvaTălmaciu Costel – IaşiTănase Ghiorghiţă – ConstanţaTomulescu Dan – BucureştiToth Csaba – Cluj NapocaTramundana Ana MariaTriţă LucicaTupa Simona – Cluj NapocaUngureanu Loredana Raluca – IaşiVince IoanVoindrouh Nadine Emile – BucureştiVoinea Ionuţ Romeo

WANTEDUrmătorii membri nu au fost găsiţi la adresele menţionate în actele de adeziune:

44