Anul XV, nr. 3 (59) / iulie-septembrie 2019 Despre lucruri

– pe pagina a 2-a –

«Sarea pãmântului» poate fiaccesatã ºi pe Internet, laadresele www.tirguocna.ro, ºiwww.potirulviisoarei.ro

Redacþia mulþumeºte PrimãrieiTârgu Ocna, pentru contribuþiafinanciarã oferitã la apariþiatipãritã a acestui numãr.

Apare cu binecuvântarea IPS Dr. Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Anul XV, nr. 3 (59) / iulie-septembrie 2019

Buletin de informare misionar-pastoralã ºi culturalãa staþiunii Târgu Ocna, judeþul Bacãu

(continuare în p. 3)Jurist Maria STAN(continuare în p. 16)

Preot Petru RONCEA

† IoachimArhiepiscopul Romanuluiºi Bacãului

Protoiereu Ioan BÂRGÃOANU

(continuare în p. 8(continuare în p. 6)

Preot Daniel NICHITA

Despre lucruribune

În timpul liturgic marcat de Sfânta Cruce, atâtduminica dinainte de 14 septembrie, cât ºi cea de dupãaceastã datã sunt închinate cinstirii lemnului de viaþãdãtãtor, pe care Hristos a coborât în mijlocul creaþieipentru a vindeca rana neascultãrii ºi a-l împãca pe omcu Dumnezeu.

Hristos, Domnul Slavei, a ajuns lamaxima proximitate faþã de naturaumanã prin însãºi Întruparea Sa, caasumare a condiþiei umane, dar ºi prinJertfa supremã de pe Golgota dureriiprin Taina Crucii.

Totul, de la un cap la altul, este urmatºi asumat ca un fir roºu printr-o forþãgeneratoare. Hristos este izvorul acesteiforþe care este una vificatoare. Hristos este

Dobrogea, tãrâm fermecat, plin detaine, un loc ce te cucereºte prinbogãþia vestigiilor istorice, a comorilorsale culturale, dar ºi prin naturasãlbaticã, cu peisaje copleºitoare.Aceasta este imaginea locului ce-iprimeºte cu braþele deschise pe toþivizitatorii, printre care m-am numãrat

Praznicele Maicii Domnului întrecare se înscrie ºi Naºterea ei cinstitãla 8 septembrie ne pun înainte, întrealtele, ºi pomenirea casei din Betaniacu cele douã surori Marta si Maria. Nuîntâmplãtor numele uneia dintre suroriera acelaºi cu al MaiciiDomnului, cãci citind despre

Încet, dar sigur,toamna îºi intrã îndrepturi, codrul ºi-aschimbat culoarea, copiii au început ºcoala, iar cei care autrudit la munca pãmântului aºteaptã roadele. Vara aceastaa fost cãlduroasã ºi sãracã în precipitaþii; mai degrabãprielnicã vacanþelor ºi mai puþin altor activitãþi. Cu toateacestea, autoritatea publicã localã a desfãºurat activitãþispecifice menite sã ducã la realizarea unor obiective propuseîncã de la începutul anului.

Nr. 3 / iul-sept 2019 2 SAREA PÃMÂNTULUI

† Ioachim / Prin Cruce, sacrificiul de sine

are valoare soteriologicã .................................................... 1

Jurist Maria Stan / Despre lucruri bune ............................... 1

Protoiereu Ioan Bârgãoanu / Iubirea misticã

între Taina Crucii ºi teologia simeonianã .........................1

Preot Daniel Nichita / Grota Sihastrului - o invitaþie

la o drumeþie a inimii - ......................................................... 1

Preot Petru Roncea / Cele douã surori

din Betania inimii ................................................................... 1

Maria Ilie / Discurs funerar .................................................. 7

Drd. Ghionoiu Vlad-Ionuþ / Inteligenþa credinþei (dogma) ... 6

General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã Apostol / O campanie

pentru întregirea României ºi liniºtea Europei ............ 10

Preoit Cãtãlin Ilie / Parohia Slãnic Moldova

de-a lungul timpului .......................................................... 15

Preot Iulian Neagu / Clerici slujitori ai Bisericii strãmoºeºti

în satele Protoieriei Moineºti .............................................. 17

Prof. Ion V. Balcanu / Pasiune ºi rigoare - Mihai Drãgan ... 19

Valeriu Filimon / Mãtãnii ......................................................... 21

Preot Benone Paul Vãsâi / Toaca,

instrumentul care uneºte inimile ........................................ 22

Prof. Oana Chiticaru / ªcoala de varã:

Credinþã, Joc, Creaþie... ........................................................ 22

Preot Silviu Butucaru / ªcoala de varã:

Culturã, artã, spiritualitate... ............................................... 24

Valeriu Filimon / Sonata lumii .............................................. 24

Presb. Drd. Ing. Nicoleta Vartolomei / Cãtina -

ginsengul românesc ........................................................... 25

Preot Dr. Dumitru Bodale / În Bisericã este Mântuirea ... 28

Maria cea din Betania ne ducem cu gândul la MaicaDomnului, la prunca Maria a Drepþilor Ioachim ºiAna, Fecioara care s-a umplut de Duhul Sfânt din

copilãria ei ºi pe care Dumnezeu a ales-o ca în pântecele eisã Se întrupeze Fiul lui Dumnezeu, sã-L primeascã în casapântecelui ei pe Iisus Hristos.

Evanghelia Praznicului ne spune cã Marta l-a primit peIisus în casa ei. Nu I-a închis uºa. Betania rãmâne importantãîn istoria mântuirii prin casa Mariei ºi a Martei care a fostdeschisã pentru Hristos. Betleemul în schimb a rãmas ca olocalitate ce a închis uºa lui Hristos. Când i-a venit vremeaSfintei Fecioare, n-a avut loc unde sã-L nascã pe Fiul luiDumnezeu, pentru cã toate casele erau ocupate, nu era loc

în niciuna pentru Maica Domnului. Marta însã în Betania l-aprimit în casa ei. E mare lucru sã poþi sã-L primeºti pe Hristosîn casa ta! E mare lucru sã deschizi poarta ca sã-L primeºtipe Hristos în curtea ta. E mare lucru sã primeºti pe trimisullui Dumnezeu, care este icoana lui Hristos, în parohia ta, înbiserica ta, în casa ta. Se referã aceasta ºi la preot, sereferã ºi la soþul tãu ºi la soþia ta, ºi la copilul tãu, ºi lavecinul tãu, ºi la sãracul care stã pe drum, ºi la strãinul carebate la uºa ta. La toþi se referã acest cuvânt ºi noi ne arãtãmpredispoziþia de a-L primi pe Hristos dupã modul în care neraportãm la semenii noºtri, la cei care bat la poarta ºi ladragostea noastrã. A primi în casã pe Hristos înseamnã a-lprimi pe cel strãin, a ospãta în casã pe cel bolnav, pe celsãrac, flãmând, însetat sau gol. Ori de câte ori deschidemuºa noastrã ºi facem o milostenie, ori de câte ori deschideminima noastrã ºi primim în ea pe cineva, atunci pe Hristos L-amprimit. Marta L-a primit în casa ei pe Hristos. Iar aceastãfemeie avea o sorã ce se numea Maria care, ºezând joslângã picioarele lui Iisus asculta cuvintele Lui. Cele douãsurori înseamnã douã pãrþi ale fiinþei noastre, partea vãzutãºi cea nevãzutã, partea lucrãtoare ºi cea meditativã. Noiprimim cu mâinile noastre, îmbrãþiºãm pe cineva, dar în inimanoastrã, înlãuntrul nostru se produce o comuniune tainicãcu acea persoanã. Maria din noi stã jos, se pleacã ºi ascultãcuvântul lui Hristos.

Sfânta Fecioarã Maria s-a arãtat, ca ºi Marta, primitoarede Hristos mai întâi în pântecele conºtiinþei sale, pentru cãs-a umplut de Duhul Sfânt încã de la naºterea ºi pruncia ei,trãind în Sfânta Sfintelor ºi fiind hrãnitã de îngeri. În persoanaei a adunat toatã aºteptarea Vechiului Testament, toatã jertfaprofeþilor si a oamenilor sfinþi care L-au dorit pe Mesia.Precum într-un geniu se adunã toatã înþelepciunea uneigeneraþii sau a mai multora - de aceea geniile apar din cândîn când în istorie, în timp, dupã cum se clãdeºte din generaþieîn generaþie energia creatoare care se revarsã prin darul luiDumnezeu în persoana cuiva ce devine un geniu -, aºa MaicaDomnului a adunat în sine toatã aºteptarea lui Mesia de laAdam ºi pânã la plinirea vremii, toatã dorinþa arzãtoare dupãvenirea Aceluia care sã rãscumpere lumea.

La Praznicul Naºterii Maicii Domnului sã punem unaccent aparte pe sora Maria care poartã numele MaiciiDomnului. Dupã ce L-a primit în inima ei, apoi ºi în pântecelesãu, cu mãdularele vãzute ale trupului, cu partea Martei dinea a purtat de grijã de Fiul lui Dumnezeu, iar cu partea Marieidin ea asculta cuvântul Lui, cum citim deseori în SfântaScripturã cã Sfânta Fecioarã Maria asculta ºi punea la inimãtoate cuvintele lui Iisus Hristos. Când bãtrânul Simeon L-aluat în braþe pe Iisus Hristos ºi a profeþit cã El va fi sprecãderea ºi ridicarea multora din Israel ºi cã prin inima MaiciiDomnului va trece sabie, ea punea toate aceste cuvinte îninima sa. Apoi, urmându-L îndeaproape, ea asculta cuvinteleLui ºi îndemna pe toþi cei de lângã El sã facã tot ce le vaspune, aºa cum aflãm la nunta din Cana Galileii.

Sã facem ºi noi lucrarea Martei, primindu-L pe Hristosîn casa fiinþei noastre prin toate uºile: prin ochi, prin auz,prin pipãire, prin miros, prin gust. ªi primindu-L înãuntrulnostru, s-ascultãm apoi cuvântul Lui la fel ca Maria dinBetania, ca Maica Domnului, ºi sã-l împlinim. E ºi acestgând unul din multele ascunse în taina Evangheliei SfinteiLiturghii de la Praznicul Naºterii Maicii Domnului.

Nr. 3 / iul-sept 20193SAREA PÃMÂNTULUI

(urmare din p. 1)

În Epistola cãtre Galateni, înfragmentul din Apostol citit în duminica dedupã Înãlþarea Sfintei Cruci, Sfântul Pavelspune: „M-am rãstignit împreunã cuHristos; ºi nu eu mai trãiesc, ci Hristostrãieºte în mine.” (Gal 2, 20). Iar înEvanghelia zilei stã scris: „Oricine voieºtesã vinã dupã Mine sã se lepede de sine,sã-ºi ia crucea ºi sã-Mi urmeze Mie.” (Mc8, 34) Legãtura dintre cele douã texteliturgice o face tot Sf. Ap. Pavel care, dupãce spune „M-am rãstignit împreunã cuHristos”, adaugã „ºi nu eu mai trãiesc, ciHristos trãieºte în mine. ªi viaþa de acum,în trup, o trãiesc în credinþa în Fiul luiDumnezeu, Care m-a iubit ºi S-a dat peSine însuºi pentru mine.” (Gal 2, 20).

Înþelegem de aici cã cel care vrea(nu este obligat) sã Îi urmeze luiHristos, trebuie sã se lepede de sine ºisã Îl lase pe Domnul sã vieze în el.Acesta este elementul esenþial al vieþii:a-L lãsa pe Hristos sã locuiascã în noiºi nici o altã persoanã sã nu se confundecu persoana Sa. Cum facem aceasta?Imitând ceea ce face El, adicã iubind!Aceasta este cea mai mare poruncã datãde Hristos oamenilor, iar de împlinirea eidepinde întâlnirea ºi reintegrarea noastrãîn iubirea lui Dumnezeu. Teoforii suntfãclierii Legii care au schimbat la faþãlumea ºi care ºi acum, în acest veacîntunecat, pot aduce luminã pentru aaprinde inima omului recent de dorulîntâlnirii cu Dumnezeu.

O condiþie: lepãdarea

de sinele egoistDumnezeu a creat lumea din iubire

(In. 3, 6), dar omul, deºi are conºtiinþaprezenþei lui Dumnezeu în creaþiei, nu arãspuns acestei iubiri, înstrãinându-seîntr-o cãutare eºuatã ºi rãmânândprizonierul unei iubiri de sineautosuficiente. Aceastã rãtãcire aomului îmbrãcat în haine de piele, cum

îl numeºte teologul Panayotis Nellas, adeclanºat împlinirea vremii, a timpuluiîn care Dumnezeu coboarã în creaþiepe treptele Crucii pentru a-i arãta omuluicã drumul întâlnirii cu El trece prinasumarea suferinþei ºi mergerea peurmele paºilor Rãstignitului a Cãruipovarã reprezintã vina neascultãriituturor descendenþilor din Adam. Fiul luiDumnezeu ªi-a arãtat iubirea pe cruce,în suferinþã, deschizându-ªi braþeleþintuite pe lemn într-o îmbrãþiºarepãrinteascã iertãtoare. Acest altar desuferinþã trebuie cinstit cu evlavie ºirecunoºtinþã, cãci prin el se manifestãplenar iubirea lui Dumnezeu pentruoameni. Iubirea rãstignitã pe Cruce esteo imagine de neconceput, caredepãºeºte orice raþiune, dar din aceastãtainã izvorãºte tot harul.

De aceea, în aceastã duminicã, ceurmeazã sãrbãtorii Înãlþãrii Sfintei Cruci,în care ni se vorbeºte despre lepãdareade sinele egoist ºi asumarea cruciipersonale, trebuie sã înþelegem cãfiecare om care iubeºte asemenea luiHristos, trebuie sã fie capabil sã Îiurmeze Lui. Iisus a spus: Mã iubeºtecel care Îmi urmeazã. Cu alte cuvinte:dacã cineva vrea sã Îmi urmeze, dacãcineva vrea sã Îmi declare dragosteasa, dacã cineva pretinde a fi unul dintreprietenii Mei, atunci el trebuie sã Mãimite. ªi aceastã cale este uneori ocoborâre abruptã, contrar sfaturilorizvorâte din raþiunea omeneascã, osondare profundã în adâncul de fiinþãacolo unde se aºazã umbra faptelornecurate ºi izvorãsc gândurile caretulburã vieþuirea în Duhul lui Dumnezeu,o îndurare a nedreptãþilor, o asumare aunor suferinþe sau vinovãþii strãine.

Când Iisus îl cerceteazã pe om,El coboarã, Se întrupeazã ºi devine egalcu el. Hristos coboarã între oameni ºiajunge pânã la Cruce. Coboarã înmormânt ºi în iad. Sã Îi urmezi caleaînseamnã nu doar sã Îl însoþeºti spre

Înviere, ci ºi în patimã ºi moarte. Elînsuºi ne spune aceasta prin SfântulApostol Pavel, care zice: „Cãci vouãvi s-a dãruit, pentru Hristos, nu numaisã credeþi în El, ci sã ºi pãtimiþi pentruEl” (Flp 1, 29). Gândul la moarte sau afi mort pentru lume, a te înstrãina delumescul lumii ºi de ceea ce tecircumscrie strict în orizontul duhuluihedonist ºi umanist al consumãriiexistenþei proprii în acest veac sunt totatâtea moduri de a-þi asuma crucea.

ªi acceptarea suferinþei ne face sãcompletãm la rândul nostru ceea celipseºte ca dovadã trupului Sãu, care esteBiserica (cf. Col 1, 24: „Acum mã bucurde suferinþele mele pentru voi ºi împlinesc,în trupul meu, lipsurile necazurilor luiHristos, pentru trupul Lui, adicã Biserica”).În fapt, urmarea lui Hristos înseamnã sãdevenim, asemenea Lui, un bob de grâucare este forþat sã moarã ca sã poatã rodi.Sã Îi urmezi lui Hristos înseamnã sã tedãruieºti ca mai apoi sã te regãseºti într-un astfel de parodox, care este, totuºi, oevidenþã. Înseamnã sã te uiþi pe tine ºi sãte dãruieºti în totalitate celorlalþi. Aceastaînseamnã a-L imita pe Hristos.

Toate acestea se înscriu în sferaverbului (a iubi), care a transfigurat faþalumii dupã chipul creatorului sãu, iar aiubi hristic înseamnã sã trãieºti veºnicîn Hristos, sã-L accepþi pe Hristosînlãuntrul tãu ºi sã-L laºi sã vorbeascãprin cuvintele tale, sã-i miluiascã peneputincioºi prin mâinile tale, sãîmplineascã viaþa celorlalþi prinosteneala propriei tale vieþi pe care aiînchinat-o lui Dumnezeu.

„Rãstignirea”

pentru aproapeleLucrarea duhovniceascã a omului

angajat pe calea asumãrii îndumnezeirii seîmplineºte prin cruce, necazuri, neputinþeºi suferinþe. Comuniunea omuluicu Dumnezeu se fundamenteazãde altfel pe altarul crucii, de

SAREA PÃMÂNTULUI4Nr. 3 / iul-sept 2019

aceea Sfântul Chiril al Alexandrieispune: „Dacã Hristos n-ar fi

murit pentru noi, noi nu ne-am fi mântuit”.În felul acesta, cuvintele care spun cã „maimare dragoste decât aceasta nimeni nu are,ca sufletul lui sã ºi-l punã pentru prieteniisãi” (In 15,13) prind viaþã ºi sens tocmairaportându-se la jertfa crucii lui Hristos,care uneºte ºi vindecã-mântuieºte.

Purtarea crucii personale ºi„rãstignirea” pentru aproapele suntforma actualizatã a supliciului Golgoteica împlinire asumatã a urmãrii Lui, cene unesc hristic în taina iubirii jertfelnicecare este raþiunea de a fi a omului celnou restaurat dupã chipul ºi asemãnareaCreatorului Sãu. Murind pãcatului ºiomului cel vechi, prin renunþareaasumatã la formele de stimulare a sineluiegoist, nu facem altceva decât sã nepurtãm crucea cotidianã în duhul luiHristos, parcurgând sinuosul drum de larobia autonomismului individual, lalibertatea iubirii împãrtãºite. Numai înaceste condiþii crucea vieþii noastre esteo jertfã bineplãcutã oferitã lui Dumnezeu,iar fãrã speranþa învierii, viaþa umanãeºueazã în însingurare, în înstrãinare,acolo unde perspectiva morþii este vãzutãca neant sau trecere în nefiinþã. Acestaeste rezultatul evaluãrii unilaterale ateologiei patimilor ºi morþii lui Dumnezeucare au alimentat concepþii strãine deadevãratul duh patristic ºi scripturistic,ajungându-se la concluzia filosoficãdezolantã a „morþii lui Dumnezeu” detip nietzschean ºi care conduce laangoasã ºi vid existenþial. ÎntotdeaunaOrtodoxia a evaluat patimile crucii dinperspectiva învierii lui Hristos, umplândde speranþã ºi curaj viaþa mucenicilor,adevãraþii ostaºi ai lui Hristos, a pãrinþilorneptici ºi a altor cuvioºi ºi drepþi în luptalor cu duhul veacului.

Dincolo de disperare, solitudine,angoasã, tristeþe, purtãtorii ºi adoratoriicrucii (crucicolae) simt pe Hristos -Biruitorul morþii ºi personificareasperanþei Care spune cã moartea este,pentru prietenii Sãi, un somn din care ceiadormiþi se vor ridica pentru a seîmpãrtãºi din iubirea veºnicã a veºniculuiDumnezeu. Sângele lui Hristos vãrsat pecruce este cel pe care îl primimeuharistic ºi care exprimã starea de

continuã jertfire a Mielului ºi prin caredevenim consangvini cu Hristos, fraþiîntru El ºi fii ai Tatãlui ceresc. Aceastãbãuturã misticã ne animã, ne dinamizeazãºi ne încurajeazã în asumarea cruciipersonale, bine ºtiind cã, aºa cum spuneSfântul Ioan Hrisostom, ea este„medicamentul nemuririi” ce ne vindecãrana morþii provocatã de pãcat.

Omul contemporan ºi

înstrãinarea de DumnezeuDoar asumându-ne crucea personalã

demonstrãm fiinþarea noastrã întrulibertate, în raport cu Dumnezeu ºi culumea. Aºa cum Hristos ªi-a asumatcrucea, fãcându-Se ascultãtor pânã lamoarte, omul îºi împlineºte libertateaopþiunii tocmai prin asumarea suferinþelorºi chiar a morþii. Reþetele de viaþã modernevorbesc despre nutriþie echilibratã proteic,despre tehnici de înfrumuseþare corporalãºi de menþinere a ei, despre crearea unuispaþiu artificial ambiental care sãgenereze energii fortificatoare pentrupsihicul uman (Feng Shui) în încercareade abolire a suferinþei, însã, intenþionat saunu, prin acestea se distrage atenþiacreºtinului modern de la ceea ce ar trebuisã constituie preocuparea fundamentalãa sa ºi anume raportarea la Dumnezeu.Aceste preocupãri moderne sunt fructulunui antropocentrism hedonistic cevizeazã fabricarea unui surogat edenic.

Pentru omul modern este de neînþelescum asumarea crucii ar putea deschideperspectiva libertãþii fiinþei precum ºi avindecãrii neajunsurilor maladive ale ei.Cu cât înstrãinarea faþã de ceea ce artrebui sã reprezinte „omul cel nou” estecronicizatã, cu atât leacul care areputerea tãmãduirii este mai amar. Dacãeuharistia este „doctoria nemuririi” ce areputerea de a ne încorpora în Hristos Celveºnic, crucea este „leacul ºi calea spresãnãtatea fiinþei”, aºa cum mãrturiseºteN. Velimirovici. Pentru cei ce s-auabandonat lumescului ºi sunt indiferenþila darul Crucii, înstrãinarea de Dumnezeue o a doua fire ce se constituie drept cadrulnatural al unei existenþe hibride în caresinele ºi lumea sunt sinteza nefericitã aacestei opþiuni. Astfel, omul contemporanrefuzã paradigma oferitã de Adam cel

Nou, erijându-se în „omul de tip nou” ceeste conºtient cã nu trebuie sã-ºi refuzeîmplinirea nevoilor naturale – ca singurãcale ce îi poate asigura confortul psiho-somatic, dincolo de orice suferinþã ºiîncordare existenþialã. Pentru o astfel detipologie umanã, chemarea incomodã acrucii nu mai reprezintã o paradigmãsocialã, ci opþiunea specific religioasã aunei anumite categorii ce stã sub semnulaceluiaºi crez.

Sfântul Ioan Hrisostom spune cã ceice se unesc cu Dumnezeu ºi sunt un duhcu El sunt înstrãinaþi de lume, deºi trãiescîn mijlocul ei. De aceea, „nu trebuie sãfim lumeºti în lume”, deoarece ceiîncorporaþi în Hristos pregustã daruriletainei Împãrãþiei încã din lumea aceasta,fiind angajaþi în pelerinajul transfigurãriitaborice ºi trãind într-o continuã stare derãstignire faþã de lumescul propriei fiinþe.Tot în teologia hrisostomianã, acestpelerinaj spre îndumnezeire este oconstantã cotidianã a rãstignitului, o stareexistenþialã jertfelnicã de continuudinamism sinergic ºi e imaginea unui tripticascetic ce include lepãdarea de sine,asumarea crucii ºi urmarea lui Hristos.

Pentru o înþelegere corectã alepãdãrii de sine ca angajare asceticãîn perspectiva comuniunii cu Hristos,Sfântul Ioan spune cã înstrãinarea faþãde propriul sine înseamnã „sã n-ai nimiccomun cu tine însuþi, ci sã te daiprimejdiilor, ca ºi cum n-ai suferi tuacestea, ci altul”, iar aceastã atitudineasceticã nu trebuie sã fie un impuls demoment care sã dureze cât aroganþaunui gând efemer ocazionatã demustrarea pasagerã a cugetului, ci estenecesar sã fie o stare de continuã„junghiere”, a fiinþei întregi în toatemodurile ei de manifestare.

Participarea

la Taina CruciiÎn Epistola cãtre Galateni (6,14),

Apostolul Pavel subliniazã ambivalenþarãstignirii omului faþã de lume ºi a lumiifaþã de om, pãtrunzând în intimitatea taineicrucii spirituale. Astfel, dacã rãstignirealumii faþã de monah se reducela claustrarea între zidurile uneimãnãstiri, în schimb rãstignirea


omului faþã de lume are implicaþiiduhovniceºti mult mai profunde,

ca lucrare lãuntricã de rãstignire a pofteipãcãtoase ºi a patimii ce lucreazã îninimã, faþã de tentaþia lumescului.Rãstignirea omului faþã de lume seîmplineºte atunci când coboarã în sinepentru a analiza introspectivdispoziþiile inimii sale ºi estedezrãdãcinatã de aici îm-pãtimirea faþã de fapteleînstrãinãrii de Dumnezeu,pentru ca apoi sã urmeze caleaascendentã a unirii gânduluicurãþit, ca jertfã, cu Dumnezeupe care-L contemplã. Analizândcuvintele apostolului Pavelreferitoare la înþelesul duhov-nicesc al rãstignirii, SfântulTeofan Zãvorâtul spune: „cândveþi pãrãsi toate faptelepãtimaºe, se poate spune cãlumea s-a rãstignit pentru voi, iar cândveþi stinge înseºi patimile, se va puteaspune cã ºi voi v-aþi rãstignit faþã delume”. Mãsura suferinþei izvorâte dinasumarea propriei cruci e directproporþionalã cu starea pãcãtoasã apropriei fiinþe, iar purtarea ei devine cuatât mai uºoarã, cu cât urmarea lui Hristoseste mai intensã ºi mai constantã. Cândomul refuzã rãstignirea faþã de lume ºipãrãseºte calea cãtre Hristos, pãcatulzideºte în lãuntrul sãu propriul suflet, caicoanã a rãului ce înrobeºte fiinþa uneilumi din care Dumnezeu este exclus.Urmarea lui Hristos e tocmai lepãdareasinelui egoist ºi înlocuirea cu omul cel dinlãuntru, ascuns în adâncul insondabil alinimii, hrãnit de harul lui Hristos însmerenia ascultãrii crucificate faþã de El.Doar astfel Hristos ia chip în noi,hristificând mintea ºi inima noastrã,vindecându-le de omenescul teluric ºimoartea spiritualã. Astfel, în actulasumãrii rãstignirii noastre e prezentãputerea lui Hristos Care ne uºureazãsuferinþa pentru cã este prezent înlãuntrulfiinþei noastre (cf. Gal 2, 20) într-o continuãstare de jertfã în care suntem ºi noiasimilaþi prin participare. Gândul laaceastã prezenþã aduce mângâiere ºiestompeazã neplãcerile provocate denecazurile proprii, dând în acelaºi timpsens supravieþuirii noastre în umbra Crucii

Lui. Urmarea lui Hristos este „o continuãdezrãdãcinare a iubirii de sine ºi ascultarenecondiþionatã de voia lui Dumnezeu”,cum mãrturiseºte Ioannis Romanidis, cao continuã participare la Taina Crucii ceare puterea transfigurãrii totale a iubiriiîn fiinþa umanã din orientarea sa

egocentristã, în deschidere altruistã. TainaCrucii însoþeºte sinergic fiinþa umanã înparcurgerea treptelor devenirii saleconducând-o prin curãþire, luminare ºiîndumnezeire, înlocuind centrismul iubiriide sine prin deschiderea sprehristocentrismul iubirii crucificate,filantropice, dinamizând puterile psiho-somatice ale omului spre adevãrata sursãa vieþii spirituale ce izvorãºte dinmormântul gol al lui Hristos. Angoasamorþii iminente e înlocuitã de bucuriavederii lui Hristos înviat Ce a biruitmoartea prin patima Sa, iar aceasta esteo invitaþie la a accepta nu doar actulrãscumpãrãtor al lui Hristos ci, mai ales,cel al asumãrii rãstignirii personale, casingurã cale de împãcare plenarã cuDumnezeu.

Purtarea crucii împreunã

cu cel ce suferãAstfel, rãstignirea personalã nu are

doar o dimensiune verticalã, privitã doarca rãspuns la iubirea milostivã a luiDumnezeu, ci îndeplineºte în iconomiaei ºi o funcþie orizontalã în raport cumãdularele Bisericii, ca jertfã pentruaproapele, împlinind ca act al trãiriicreºtine ceea ce în mod simbolic cruceaevocã semantic - unirea cerului cupãmântul ºi împãrtãºeºte omului iubirea

rãstignitã. Jertfa pentru aproapele eactualizarea sacrificiului de pe Golgotaºi imitarea vieþii lui Hristos în cotidianulpreocupãrilor, exemplul suprem al iubiriiîn duhul lui Hristos, cãci „mai maredragoste decât aceasta nimeni nu are,ca sufletul lui sã ºi-l punã pentru prietenii

sãi” (In 15, 13). Cel mai subtilexemplu de compasiune esteîn gândirea pãrintelui Stãniloaesacrificiul de sine, ca purtarea crucii împreunã cu cel cesuferã, iar aceastã disponi-bilitate nu se poate câºtigadecât renunþând la prioritãþilepersonale. Renunþarea la sineºi angajarea în slujirea a-proapelui ne aºazã într-o starede liniºte, de odihnã a fiinþei,umplându-ne de bucurie du-hovniceascã ce nu e posibilãaltfel decât ca renunþare totalã

la sine: „nu putem face totul pentrucelãlalt, dacã þinem la plãcerile noastreegoiste”.

Aºadar, omul înduhovnicit trebuiesã fie imaginea hristificatã a Celui dupãchipul Cãruia a fost creat, mãdular altrupului eclesial prin care Dumnezeulucreazã mântuirea în ogorul Împãrãþiei,prin care adapã ºi hrãneºte, vindecã ºimângâie pe fraþii Sãi mai mici. Omuleste conceput în formã hristificatãtocmai pentru a rãmâne într-o continuãstare de jertfã cu mâinile întinsefilantropic ºi privirea întoarsã spresinele rãstignit, împlinind porunca noiiLegi împãrtãºite de Hristos apostolilor.Iubirea jertfelnicã ºi înþelegãtoare, ceuneºte ºi bucurã în duhul lui Hristos petot omul care vine în lume, trebuie sãfie pentru noi singura raþiune de a fi.

Totodatã, pentru creºtinulcontemporan chemat sã-ºi asumemoºtenirea bimilenarã a Creºtinãtãþii îndialog cu noile forme de manifestare areligiozitãþii a-morale ºi a-teiste, TainaBisericii rãmâne mediul în caresacrificiul de sine are valoaresoteriologicã, iar crucea îºi asumãcalitatea de axã a lumii prin intermediulcãreia a fost ºi este posibilã întruparealui Dumnezeu ºi îndumnezeirea omului,revelarea iubirii chenotice divine ºidevenirea omului ca transfigurare a lui.

Nr. 3 / iul-sept 2019 SAREA PÃMÂNTULUI6

ºi eu, timp de câteva zile. Regiuneaeste plinã de superlative: singura dinþarã având toate formele de relief ºicei mai vechi munþi; cel mai diversecosistem al Europei, cel al DelteiDunãrii; Tropaeum Traiani, cel maimare monument arhitectural antic dinþarã; Histria, cea mai veche aºezareurbanã, ºi exemplele pot continua.Foarte impresionant este însãmulticulturalismul etnic, întâlnit doar peaceste meleaguri. Astfel, alãturi deromâni poþi întâlni turci, bulgari, tãtari,rromi, evrei, lipoveni, ucrainieni sauaromâni, sosiþi pe aceste meleaguri într-oanumitã perioadã istoricã.

Pentru ortodoxia româneascã,Dobrogea va reprezenta pentrutotdeauna locul ei de naºtere, prinpredica apostolicã a Sf. Apostoli Andreisi Filip, ca probã a continuitaþii daco-romane în acest colþ de pãmânt.Lucrarea lor misionarã, descrisã deatâþia Pãrinþi ºi Scriitori ai Bisericii1,este confirmatã, în principal de tradiþiapopularã ºi folclor, dar ºi de toponimiateritoriului dobrogean: Peºtera Sf.Andrei, Pârâul Sf. Andrei, ColindulSf. Andrei etc. Dealtfel, în aceastãultimã creaþie popularã sunt amintiþiTraian ºi Decebal, care ar fi venitîmpreunã pentru a-l vedea pe mareleApostol, frate al lui Petru. Odatã cuîntemeierea primelor comunitãþicreºtine strãromâne în Dobrogea, sunthirotoniþi clerici ºi sunt ridicate biserici,fapt ce atestã o oarecare organizarereligioasã pe aceste meleaguri. Omãrturie solidã în acest sens o avem înparticiparea episcopilor tomitani laaproape toate cele 7 SinoadeEcumenice. Aºadar, predica apostolicãa fãcut ca în pustiul dobrogean sãrãsarã nenumãrate lãcaºuri deînchinare, populate de mulþimea demonahi ºi monahii, adevãrate flori alecredinþei noastre strãmoºeºti.

Între relatãrile privind viaþa acestorisihaºtri anonimi sau cunoscuþi, un cazaparte îl reprezintã nevoinþa Sf. IoanCasian, nãscut în Dobrogea (360 d.Hr.)ºi trecut apoi la cele veºnice în Franþa(435 d.Hr.). Conform mãrturieiepiscopului Ghenadie al Marsiliei (Deviris illustribus), dupã ce a primit obogatã culturã clasicã, Ioan dobrogeanula hotãrât sã plece în Þara Sfântã,împreunã cu prietenul sãu, Sf. Gherman,stabilindu-se într-o mãnãstire dinapropierea Betleemului. Dupã anul 404d.Hr., cei doi merg la Constantinopol,Ioan Casian fiind hirotonit diacon deînsuºi patriarhul cetãþii, Sf. Ioan Gurã-de-Aur. De aici drumul sãu continuã laRoma, unde-i va prezenta PapeiInocenþiu I (401-417 d.Hr.) rugãminteaclerului ºi a poporului din Constantinopol,de a-l ajuta pe Ioan Gurã-de-Aur, exilatpentru a doua oarã. Tot în legãturã cuacest moment, cunoaºtem cã Sf. IoanCasian pleacã din Roma, ajungând înGalia, mai precis în Marsilia, unde vaîntemeia, în jurul anului 415 d.Hr., douãaºezãminte monahale, una pentrumonahi ºi alta pentru cãlugãriþe. Astfel,opera Sf. Ioan Casian reuºeºte sãcreeze o întrepãtrundere perfectã a

spiritualitãþii apusene cu cea rãsãriteanã,într-un model pentru ecumenicitateacontemporanã.

Românii, aflând cã acela ce a pusbazele monahismului apusean a fost deneam daco-roman, au dorit ridicareaunei punþi peste timp, care sã lege loculnaºterii de cel al adormirii Sf. IoanCasian. Astfel, în 2001 a fost terminatãºi sfinþitã Biserica mãnãstirii ce-i poartãnumele, aflatã nu departe de peºteraºi satul cu Casieni, din PodiºulCasimcei. Situatã în vârful unui platou,printre ciulini uscaþi si tufe de pãducel,mãturaþi de un vânt tãios, clãdirea afost ziditã din piatrã albã calcaroasã,specificã locurilor de aici. Privitã dindepãrtare, ea pare un refugiu, unadãpost, în pustietatea ce o înconjoarã.Prin strãdania pãrintelui stareþ IustinPetru, alãturi de bisericã s-au adãugatdouã corpuri de chilii, precum ºi oTrapezã Mare, unde monahii ºi peleriniiservesc masa, dupã sfârºitul SfintelorSlujbe. Având ºi înfãþiºare de cetate,cu formã dreptunghiularã, mãnãstireava fi dotatã ulterior si cu turn-clopotniþã, muzeu ºi bibliotecã.

Zona, denumitã genericDealul Casienilor, reprezintã un

MÃNÃSTIREA SF. IOAN CASIAN(urmare din p. 1)


ansamblude situri

arheologice, în mareparte necercetate,format din peºteri ºiadãposturi sãpatede om. La capãtulunei poteci carepleacã din spatelemãnãstirii se aflãPeºtera Sf. IoanCasian, locul fiindfolosit, din cele maivechi timpuri, dreptchilie pentru mulþisihaºtri nevoitori dinþinutul Casienilor.Dealtfel, în drumulnostru cãtre peºterãputem vedea „Stân-ca Sfântului”, cuinscripþia „hotareleCasienilor ºi Peºte-ruca”, descoperitãla începutul seco-lului XX de cãtremarele Vasile Pâr-van. Accesul cãtregrotã este anevoios,printre stânci si tufiºuri uscate, însã caleastrãbãtutã cândva de Sf. Ioan Casian seterminã cu o scarã, ridicatã parcã de pepãmânt la cer. Odatã urcaþi pe ea,pãtrundem într-un spaþiu amintind maidegrabã de acele locuinþe ale avvelor dinPatericul egiptean. În timp, locul a fostamenajat pentru slujirea liturgicã, fiindcompartimentat asemenea spaþiuluieclezial. Zidurile lucioase încã maipãstreazã urme de inscripþii, incizate înperetele calcaros, una dintre acestea fiindcuvântul ,,sfânt” în limba greacã.

Personal, am avut prilejul de aintra în vara aceasta în ,,peºterasfântului”, tremurând parcã de emoþiaînãlþimii la care este situatã. O chilieincredibil de cãlduroasã ºi de uscatã,

în care intri aproape târâº, pe o uºiþãcât statura unui copil, astfel aº putea-odescrie pe scurt. Gândul mi seîndreptã în acele momente cãtremulþimea de ucenici ºi învãþãtori,taumaturgi ºi contemplativi, sãvârºindneîntrerupt ºi în ascuns rugãciunealui Hristos. Genunchii ºi paºii lordezgoliþi au sãpat în stâncã trepte ºiscãri, cotloane de rugãciune ºimeditaþie. Cred cu tãrie cã fãrãaceste trepte dobrogene, oamenii nuar mai gãsi poate astãzi drumulPeºterii!

SCARA CÃTREPEªTERA SF. IOAN

CASIAN

1 SF. IPOLIT ROMANUL, EUSEBIU DE

CEZAREEA, NICHIFOR CALIST s.a.

„De sunt aice oameniCu care n-am dat mâna,Sã facem cunoºtinþãDe-aici, de sub pãmânt.Eu voi zâmbi de-a pururiCu chipul din þãrânaCe-mi este azi ºi veºnicFiinþã ºi mormânt.

De m-aþi iubit vreodatã,Sã nu oftaþi, sunt bine!La cap stã crucea dreaptã,Pe piept-pãmântul drag.Vor creºte flori din mine,Vor creºte sânziene…Din mine noaptea-ncepeªi tot vãzduhul larg.”

Îºi ia adio tata,Aud cum mama plângeLe simt în piept durereaªi ºtiu cã vor pleca…Iubirea lor mi-e lacrimiMi-e aer ºi mi-e sângeÎn corpul de þãrânaCe-mi pare-atât de grea.

E tot mai greu pãmântulCe-apasã peste ochiiCe nu i-oi mai deschide…ªi-atât aº vrea sã plâng!Simt clopotul ce bateªi frica cum se-ntindePrin tot sicriul negruÎn care trupu-mi strâng.

„Sã nu-mi cãlcaþi mormântul!Cãci simt deja cum doareO urm’a unei cizmeCe mi-a sãpat sãlaº.Aº vrea de-a pururi soareSã nu îngheþ la noapte;Mi-e fricã de-ntuneric,Departe de oraº…”

Maria ILIE

Mintea care hoinãreºte o statorniceºtecitirea, privegherea ºi rugãciunea.

Evagrie Monahul, Filocalia I, Ed. Harisma,Bucureºti, 1993, p. 101).

Luptã-te sã-þi þii mintea în vremea rugãciunii,surdã ºi mutã, ºi te vei putea ruga.

Evagrie Monahul, Filocalia I, Ed. Harisma,Bucureºti, 1993, p. 105-106).

Nr. 3 / iul-sept 2019 8 SAREA PÃMÂNTULUI

însãºi Iubirea, iar aceasta face parteconstitutivã din esenþa lui Hristos Care Seface unul ca fiecare dintre noi1, aºteptândasumarea vieþii ºi a dragostei Lui ca fiinda noastrã, cãci „prin faþa lui Hristos nu sepoate trece cu indiferenþã”2. Viziuneamisticã a Sfântului Simeon concepeunirea omeneascã cu cea dumnezeiascãºi a naturii dumnezeieºti cu ceaomeneascã. Este o viziune mai presusde materialitate, adicã una simbolicã.

În transcendenþa lucrurilor, „Hristoseste deplin în noi ºi noi în El”3. Desigur,nu trebuie vãzutã o direcþie panteistãsau una deistã. Este ceea ce numim„deja ºi încã nu”4. Este anticipare,pregustare a Împãrãþiei Cerurilor,precum ºi realitate ontologicã. Acestadevãr este afirmat în LiturghiaOrtodoxã: „toate fãcându-le, pânã cene-ai suit la cer ºi ne-ai dãruit ÎmpãrãþiaTa ce va sã fie”5.

Natura Iubirii în viziunea simeonianãtrebuie cãutatã mai întâi în Chipul luiHristos cel devenit Om pentru mântuireanaturii umane. Iubirea este exprimatãcel mai fidel de Sfântul Simeon prin imne.Aceastã Iubire cu caracter de sfinþenieeste impregnatã în fiecare pãrticicã anaturii divino-umane a lui Iisus Hristos.Superioritatea Iubirii hristice este datãde natura sa de universalitate, deschisãtuturor oamenilor doritori de experienþaerosurilor dumnezeieºti. Ea nu esteinexpugnabilã, ci e soarele ce rãsare ºiapune, ce încãlzeºte ºi rãceºte, dupãcum este datã realitatea vieþii fiecãrui omîn chip providenþial.

Elogiul pe care îl aduce SfântulSimeon Iubirii hristice este unul de ofrumuseþe copleºitoare6 exprimând pede o parte latura terapeuticã a acesteiIubiri, iar pe de altã parte natura eitranscendentã ca dar divin, pusã înslujba naturii umane. Deci, percepþiapropusã de gândirea simeonianã esteuna de reflecþie, de smerenie ºi decontemplare.

(urmare din p.1)

1 Imnul 15 cf. Sfântul Simeon Noul Teolog,Imne, Epistole ºi Capitole, Scrieri III,

introducere ºi traducere diac. Ioan I. Icãjr., Editura Deisis, Sibiu, 2001 p. 93- 94:„iar Hristos Se face mãdularele noastre,Hristos devine mâna mea, Hristos devinepiciorul meu, ticãlosul, iar eu, ticãlosul,devin mânã a lui Hristos ºi picior a luiHristos; miºc mâna ºi Hristos întreg estemâna mea - cãci neîmpãrþitã esteDumnezeirea dumnezeiascã, înþelege-mã! - miºc piciorul ºi, iatã, fulgerã caAcela. Sã nu spui cã blasfemiezi, ciprimeºte aceasta ºi închinã-te lui Hristoscare te face astfel!”2 Ilarion V. Felea, Religia iubirii, EdituraReîntregirea, Alba-Iulia, 2009, p. 359.3 Arhiepiscopul Vasili Krivoºein, ÎnLumina lui Hristos-Viaþa ºi învãþãturaduhovniceascã ale Sfântului SimeonNoul Teolog, Editura Institutului Biblic ºide Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureºti, 2005, p. 403.4 Pr. Petraru Gheorghe, MisiologieOrtodoxã, Editura Panfiliu, 2002, p. 21.5 Liturghier, Editura Institutului Biblic ºide Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureºti, 2000, p. 160.6 Imnul 17 cf. Sfântul Simeon NoulTeolog, Imne..., p. 111-112: Iubirea este„mâna Ta, ochii ºi gura Ta preasfântã,putere ºi slavã ºi e cunoscutã ca o faþãfrumoasã mai presus de toate. E soareneapus pentru cei mai înalþi întru celedumnezeieºti, e stea pururea strãlu-citoare. Se opune întristãrii, aceastaalungã invidia ºi face sã disparã cu totulgelozia satanicã. La început topeºte ºisubþiazã curãþind, alungã gândurile ºirestrânge miºcãrile... povãþuieºtesmerenia ºi nu îngãduie nicidecumrevãrsarea, nici hoinãreala... hrãneºtecele multe, vindecã setea ºi dã putere”.

Inteligenþa credinþei (dogma)prinde conþinut prin acceptareadescoperirilor divine pe calea raþiuniisupranaturale (revelaþia divinã) ºi prinformularea explicitã a învãþãturilordogmatice într-un consens al Bisericii(consensus Patrum). Formulareadoctrinarã a învãþãturilor de credinþã astabilizat ºi articulat spiritualitateacreºtinã ºi practica liturgicã din cadrulcultului divin. Teologia afirmatã,dogmele, implicã în primã instanþã trãirespiritualã în cheie creºtinã, dar ºiraþionalizare cu ajutorul credinþei.Expresia plenarã a gândirii omeneºti amembrilor comunitãþilor creºtine a foststatornicirea conþinutului credinþeicomune în formulãri explicite,inviolabile ºi crezute pretutindeni,dintotdeauna ºi de cãtre toþi: quodubique, quod semper, quod adomnibus (Vicenþiu de Lerin).

Dogma nu este o finalitate în sine,aºa cum este cunoaºterea la gnostici, cidoar un mijloc de a ajunge la cunoaºtereºi experimentare de ordin superior,metafizic. Scopul final este meta-cunoaºterea sau îndumnezeirea, dealtfel temã specificã Rãsãritului creºtin.Relaþia dintre dogmã ºi spiritualitatedefineºte însãºi viaþa Bisericii1. Operspectivã filosoficã a teologiei, implicãrecunoaºterea dogmei ca sintetizare aînvãþãturii de credinþã mântuitoare, iarea poate fi luatã ca ipotezã pe tãrâmulfilosofiei. Un cercetãtor care selanseazã într-o asemenea perspectivãpoate sã rãmânã sau sã nu rãmânã însfera dogmei. O criticã a dogmei carezultat al asimilãrii filosofiei încreºtinism este fãcutã de Adolfvon Harnack2.

Drd. Ghionoiu Vlãduþ-IonuþFacultatea de FilosofieUniversitatea Alexandru-IoanCuza, Iaºi

Când auzi cã «cei de pe urmãvor fi întâi ºi cei dintâi vor fi peurmã», înþelege pe cei pãrtaºide virtuþi ºi pe cei pãrtaºi dedragoste. Cãci iubirea e ceadin urmã dintre virtuþi, dupãrând, dar e cea dintâi dintre

toate, dupã cinste, vãdindu-lepe cele care s-au nãscut

înaintea ei,ca fiind cele de pe urmã.Marcu Ascetul, Filocalia I,

Ed. Harisma, Bucureºti, 1993,p. 315).


PãrinteleMircea Ilie

Inteligenþa credinþei(dogma) a fost înþeleasã în

decursul timpului ca raþionalitate proprie,exegeticã, dogmaticã, apologeticã.Sacra doctrina accentueazã sensuldoctrinal al raþiunii printr-o dimensiunespeculativã, iar dogmele se prezintã caexegezã cu ajutorul raþiunii ºi a credinþei-intellectus fidei în Scriptura traditae.Dogmele izvorãsc din credinþã caexpresie comunã a Bisericii. Ele nu suntconcentrate pe o cunoaºtere exterioarã,ci pe una doxologicã din încredinþareinterioarã, slãvind adevãrul crezut princredinþã, veritas credita. Scepticii ºiîndoielnicii atacã dogmatismul dogmelor.Adolph Gesché înþelege inteligenþateologicã a dogmei ca exegezã printr-omultiplicitate de sensuri3: primul senseste raþionalitatea specificã aScripturii, unde dogma are caracteristoric prin înþelegerea revelaþiei, iarraþionalul face legãtura evenimentuluiistoric cu adevãrul prin descoperire(revelat). În plan istoric, dogma este otipologie de gândire diferitã ºi autonomãfaþã de gândirea vulgarã (comunã). Aldoilea sens, raþionalitatea contin-genþei, focuseazã analiza pe modul cumse gândeºte istoricitatea unui evenimentºi impactul pe care îl are în sfera istoriei.Al treilea sens, raþionalitatealogosului, este dat prin prismaspecificitãþii credinþei care vine de susde la Dumnezeu ºi se instaureazã înnatura umanã, crede ut intelligas. Alpatrulea sens, raþionalitatea dogmeipropriu-zise, este dat de formaconceptualã raþionalizatã a legãturiidintre raþiunea învãþãturii creºtine ºicredinþa mãrturisitoare a trãirii spirituale.Dogma împleteºte armonic învãþãturaScripturii cu caracterul de universalitateal raþiunii. Dogma reveleazã LogosulDivin printr-o raþionalitate deschisã,reducând principiul la Unu: Dumnezeu-Creatorul. Dogma nu cautã înþelep-ciunea veacului, ci o transcende, cãutândfinalitatea eternã din ÎmpãrãþiaCerurilor.

Orice formulare teologicã se naºteîntr-un climat istoric ºi doctrinal. Dealtfel, acesta este ºi dezideratulraportului dintre teologie ºi filosofie4.

Sunt cunoscute dezbaterile, sinoadele ºiapologiile creºtine care au statornicitBiserica la formulãri ºi decizii doctrinareîn faþa curentelor filosofice, culturalesau chiar în faþa ereziarhilor caretindeau sã rupã legãtura de credinþã ºiunitate teologicã. Civilizaþia, cultura ºilocul geografic ºi-au pus amprentaasupra tuturor formulãrilor dogmatice.Aceeaºi remarcã este valabilã ºi pentrufilosofie. Reflecþia filosoficã, precum ºicea teologicã diferã de la o epocã laalta, dar inteligenþa rãmâne o constantãa naturii umane. Inteligenþa teologicã nueste sincreticã sau eclecticã. Or, temeledoctrinale sunt în acord cu evoluþiagândirii veterotestamentare ºi degajãcâteva concepte metafizice importante:existenþa unui Dumnezeu transcendentºi personal, existenþa omului în istorie ºicãutarea unei salvãri veºnice cafinalitate ºi scop suprem al vieþii,valoarea veºnicã a sufletului, conciliereîntre necreat ºi creat, spiritualitate ºiascensiune duhovniceascã, moartea capoartã care deschide eternitatea,materia bunã în mãsura în care este înserviciul mântuirii, unitatea naturiiumane trup-suflet.

În ansamblu, inteligenþa teologicãexprimatã prin formulãri dogmatice Îlpune pe Dumnezeu în centru, iarcunoaºterea despre El nu este unaintuitivã, ci una discursiv-inferenþialãa existenþei Lui, plecând de la lucrurilefinite ºi create, iar intellectus fideidevine echivalent cu intellectus Deus(teologia).

1 Vladimir Lossky, Teologia misticã aBisericii de Rãsãrit, traducere de Pr. VasileRãducã, Editura Anastasia, Bucureºti,2000, p. 48: ,,sã ne dãm seama de strânsalegãturã care existã dintotdeauna întredogma mãrturisitã de Bisericã ºi întreroadele duhovniceºti pe care ea leproduce, cãci experienþa lãuntricã a unuicreºtin se împlineºte în cercul trasat deînvãþãtura Bisericii, în marginile dogmeicare îi modeleazã persoana’’.2 Adolf von Harnack afirmã cã apariþiadogmelor este rezultatul influenþei ºiasimilãrii filosofiei antice în creºtinismulprimar. Creºtinismul a încercuit credinþa în

parametri dogmatici, iar acest somndogmatic a durat pânã la Luther.Integritatea, tradiþia ºi conservareaînvãþãturilor evanghelice sunt concentrateîn dogmele formulate în decursul timpului.Istoria dogmei începe de la gnostici, care larândul lor au înþeles creºtinismul ca o religieabsolutã. Dogmele formulate în articole decredinþã au fost integrate în istorie ºi uneoriraportate la ºtiinþã. La rândul sãu, filosofiagreacã a fost inspiratã de scrierile VechiuluiTestament. Pentru Harnack, Filon dinAlexandria rãmâne modelul prin excelenþãa filosofului care a fãcut joncþiunea dintreplatonism, stoicism ºi creºtinism. Cf. Adolfvon Harnack, Istoria Dogmei –Introducere în doctrinele creºtinefundamentale , traducere de WalterFotescu, Editura Herald, Bucureºti, 2017,pp. 5-52.3 Adolphe Gesché, „Du dogme, commeexégese“, In Revue Théologique deLouvain, fasc. 2, 1990, pp. 167-198.4 Louis de Raeymaeker, „Le climat doctrinalchrétien et la philosophie“, In RevuePhilosophique de Louvain, tome 46, n°12,1948, p. 448.

Credinþa neclintitã este un turnîntãrit. Iar Hristos Se face toate

celui ce crede.(Marcu Ascetul, Filocalia I,

Ed. Harisma, Bucureºti, 1993,p. 284).

Definiþia credinþei: cugetarenepãtimaºã despre Dumnezeu.(Diadoh al Foticeii, Filocalia I,ed. Harisma, Bucureºti, 1993,

p. 412).

Cel ce iubeºte pe Dumnezeu,acela crede totodatã cu

adevãrat ºi sãvârºeºte faptelecredinþei cu evlavie. Iar cel cecrede numai ºi nu este întru

dragoste, nu are nici credinþaînsãºi, pe care socoteºte cã o

are. Cãci crede cu o minteuºuraticã ce nu lucreazã sub

greutatea plinã de slavã adragostei. Drept aceea,credinþa lucrãtoare prin

dragoste este marele izvoral virtuþilor.

(Diadoh al Foticeii, Filocalia I,Ed. Harisma, Bucureºti, 1993,

p. 422).

10Nr. 3 / iul-sept 2019 SAREA PÃMÂNTULUI

General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã APOSTOL

Capitolul 1România la sfârºitul Primului

Rãzboi Mondial1. Evoluþia situaþiei politico-

militare pe continentul europeanpânã la Armistiþiul de la Rethondes

din 11 noiembrie 1918.2. Situaþia strategicã a României

dupã capitularea Bulgariei. A douamobilizare a Armatei Române

(10 noiembrie 1918).

Capitolul 2În apãrarea României întregite.Transilvania ºi relaþiile româno-ungare pânã la 15 aprilie 1919.

Capitolul 3Agresiunea militarã a Ungarieidin aprilie 1919. Contraofensiva

Armatei Române.

Capitolul 4Operaþia de apãrare a Armatei

Române pe Tisa. Contraofensivaºi trecerea la urmãrirea forþelor

ungare (iulie-august 1919).

O temeinicã analizã, pe bazeleºtiinþei istoriografice a fenomenuluipolitic ºi militar din Europa Centralã ºide Est, la sfârºitul Primului RãzboiMondial, considerãm cã este încã ºiacum, dupã un secol, de o incontestabilãnecesitate pentru ca generaþiile actualeºi cele viitoare sã nu mai comitã acteiresponsabile cu consecinþe incomen-surabile.

Dacã pe plan internaþional,cercetarea istoriograficã a avut uncaracter normal, rezultatele demersurilorîntreprinse de istorici regãsindu-se înlucrãri ºtiinþifice, în statele care au

aparþinut sferelor de influenþã comunistãacest lucru nu a fost pe deplin posibil, iarîn România nevoia de eliminare a falsuluiistoric introdus cu brutalitate în a douajumãtate a secolului XX este imperiosnecesarã. Mai mult, determinãrile unuiefort istoriografic exploratoriu, complexºi profund, þin, pe de o parte, de nevoiaaducerii la lumina adevãrului a unei paginide istorie cu profunde implicaþii asupracursului evenimentelor social-politice ºieconomice româneºti din întreagaperioadã interbelicã ºi, pe de altã parte,de necesitatea punerii în evidenþã cu maimult curaj a rolului României ºi armateisale în eradicarea fenomenului bolºevicdin Ungaria anului 1919, în asigurarea,în final, a climatului de liniºte necesarîncheierii cu succes a tratatelor de pacede cãtre Forul European instituit încapitala Franþei de Puterile Aliate ºiAsociate, învingãtoare în Primul RãzboiModial.

Istoria noastrã este plinã de pildeleºi învãþãmintele pe care poporul românnu trebuie sã le uite „pentru cã, dacã noi,românii, nãscuþi unitari ºi în aceeaºi vatrãeuropeanã pe care o locuim de mii deani am strãbãtut veacuri cu ierni lungi ºisub osânda despãrþirii fraþilor, fãrã a neînstrãina cãminul, nici graiul, nici firea ºilegea, nu este permis nicicând a disperaºi, cu atât mai mult, a renunþa la valorileºi permanenþele neamului ºi þãrii.Trecutul nostru este temelia pe care seînalþã, cu demnitate, drepturile ºinãzuinþele noastre. Iar acest trecut nearatã cã, pe temeiul existenþei noastre,adesea apãratã cu armele, a constat ºiconstã – vital – în unitate, în conºtiinþaactivã care ne-a fãcut sã nu renunþãm,chiar atunci când la capãtul drumuluistãtea, ameninþãtoare, moartea.”1

Dreptul nostru indiscutabil asupraTransilvaniei nu izvorãºte din obligaþii sautratate internaþionale, ci tocmai din trãirea

noastrã milenarã pe aceste locuri. Onedreptate nu putea fi continuatã lainfinit, mai ales când ea era istoria uneilungi asupriri exercitatã de o minoritatedornicã de a domina asupra popoarelorcuprinse temporar între frontierele unuiconglomerat artificial.

Dacã guvernul român ºi armata saau purtat rãzboi împotriva Ungariei,aceasta s-a datorat numai opoziþieiconducãtorilor noului stat ungar, nãscutpe ruinele dublei monarhii austro-ungare,de a recunoaºte unirea românilorproclamatã la 1 decembrie 1918. RipostaArmatei Române în faþa agresiuniiguvernanþilor de la Budapesta nu a avutmenirea decât de a apãra ºi a impunerespectarea voinþei naþionale,democratic ºi liber exprimatã la AlbaIulia care s-a constituit, aºa cum subliniageneralul Gheorghe Mãrdãrescu, într-o„sublimã paginã a istoriei neamuluiromânesc, paginã care este ºi va rãmâneuna dintre cele mai bune dovezi alevredniciei ostaºului român”2.

Pacea de la Trianon din 1920 nu afãcut decât sã consacre juridic pe planinternaþional ceea ce poporul românfãptuise prin voinþa sa unanimã.

Capitolul 1România la sfârºitul

Primului Rãzboi Mondial

Pacea umilitoare de la Bucureºti(7 mai 1918) nu a însemnat ºirenunþarea definitivã la împlinireadezideratului suprem pentru careRomânia intrase în rãzboi alãturi deAntanta. România, care s-a achitat culoialitate de angajamentele pe care ºile-a asumat în august 1916, nu a maifost în mãsurã, în noile împrejurãrideterminate de defecþiunea Rusiei subimpactul Revoluþiei bolºevice,sã continue singurã rezistenþa

4 Nr. 3 / iul-sept 201911SAREA PÃMÂNTULUI

armatã. Lupta de eliberarenaþionalã ºi pentru întregire,

care dobândise un prim ºi extrem deimportant succes prin revenireaBasarabiei la Patria mamã (la 27 martie/9 aprilie) va cunoaºte o amplificare fãrãprecedent în lunile urmãtoare, culminândcu hotãrârile istorice de la Cernãuþi (28noiembrie) ºi Alba Iulia (1 decembrie)care aveau sã punã bazele statuluinaþional român unitar ºi independent. Înfrunte cu regele Ferdinand I care, printr-un înalt simþ al datoriei, va refuzasistematic sancþionarea pãcii, factoriresponsabili, în primul rând cei militari,au întreprins eforturi deosebite pentru asalva puterea armatã a þãrii ºimenþinerea idealului naþionalconcomitent cu pãstrarea unui contactstrâns cu Aliaþii, exprimându-se nãzuinþaºi convingerea în reînceperea, în condiþiimai prielnice, a acþiunilor de luptãîntrerupte doar pentru scurtã vreme.Ocupaþia militarã strãinã a mai mult dedouã treimi din suprafaþa statului românde atunci, dar mai ales regimul deteroare ºi intensificarea exploatãriisãlbatice a resurselor naturale ale þãriiau agravat la maximum condiþiile deviaþã ale celor aproape 3,5 milioane delocuitori rãmaºi sub „cisma” inamicului.În provinciile anexate de Imperiulaustro-ungar, Transilvania, Banat,Criºana, Maramureº ºi Bucovina, seînregistra o recrudescenþã deosebitã amãsurilor represive împotriva românilor.

Lunile mai-octombrie 1918 auconstituit o perioadã de aspre ºidureroase încercãri pentru poporulromân, dar ºi de intense pregãtiri politico-diplomatice ºi de mobilizare în vedereareintrãrii þãrii în rãzboi alãturi de Aliaþi.

1.1 În toamna anului 1918 ,prima mare conflagraþie mondialã seapropia de final. Partenerii Germaniei– Austro-Ungaria, Imperiul Otoman ºiBulgaria – dãdeau tot mai evidentesemne de istovire, iar dificultãþile lor peplan militar erau amplificate deaccentuarea crizelor interne cauzate denumeroase nemulþumiri populare ºi, încadrul celor douã imperii multinaþionale,de lupta de emancipare a popoarelorsubjugate. Avantajele create la începutul

anului 1918, prin desfiinþarea frontuluide Est în urma pãcii separate de laBrest-Litovsk (9 februarie cu RepublicaUcraina ºi 3 martie cu Rusia Sovieticã)ºi apoi, concomitent cu ocupareaUcrainei, Crimeii ºi sudului Rusieieuropene, a frontului român, prin Paceade la Bucureºti, nu au putut fi valorificatepe frontul de Vest înainte de sosireamasivã a trupelor americane pecontinent (peste un milion) în august1918. În vara anului 1918, Aliaþii aupreluat iniþiativa strategicã pe toatefronturile, înregistrând însemnatesuccese. În aceste condiþii, înfrângereamilitarã a grupãrii Puterilor Centraleapãrând ca inevitabilã, guvernele de laBerlin ºi Viena au iniþiat noi acþiunidiplomatice care vizau încheierea uneipãci, chiar provizorii, înainte ca operaþiilede pe frontul principal (de Vest) sãdevinã decisive. În acest timp, ArmataAliatã de Orient, comandatã degeneralul francez d’Esperey, a ruptfrontul bulgar, a produs o însemnatãbreºã în dispozitivul Puterilor Centrale,a determinat capitularea Bulgariei ºi adeschis drumul spre Dunãre pentruAliaþi. În aceste condiþii, deveneaposibilã reluarea legãturilor directe aleAliaþilor, prin Marea Neagrã, cuautoritãþile politice ºi militare dinRomânia liberã precum ºi cu grupãrileproantantiste din Rusia. La sfârºitul luniiseptembrie 1918, Consiliul MiniºtrilorAfacerilor Comune, întrunit în prezenþaîmpãratului Carol al IV-lea, subliniaîntârzierea ratificãrii Tratatului de Pacede la Bucureºti, ca ºi încetineala cu carese executa demobilizarea ArmateiRomâne, semnalându-se pericolul unuiatac din partea acesteia. La distanþã decâteva zile, în Consiliul de Miniºtri ungar,se sublinia cã „în situaþia actualã, lucrulcel mai important este apãrarea cât maiputernicã a Ardealului, deoarece, dacãinvazia românã se repetã, rãzboiul purtatde aceastã þarã ar putea aveaconsecinþe incalculabile”. La 29septembrie, Consiliul de Coroanãgerman decidea iniþierea unei acþiunipentru încheierea Armistiþiului generalºi începerea tratativelor de pace întemeiul celor „14 puncte” aleprogramului Wilsonian, iar Consiliul

Imperial austro-ungar, din 2 octombrie,a stabilit pregãtirea unei note diplomaticecircumscrise aceluiaºi scop.

Criza sistemului dualist atinsesepunctul culminant, fiind concretizatã înimposibilitatea cercurilor conducãtoarede a mai controla situaþia internãexplozivã. Cehii ºi slovacii, slavii de sud,italienii, românii ºi polonezii ºi-au afirmatdeschis hotãrârea de a lupta cu toatemijloacele pentru îndeplinirea integralãa revendicãrilor lor naþionale, politice ºiteritoriale. La 18 octombrie, deputatulAlexandru Vaida Voievod a prezentatîn Parlamentul de la BudapestaDeclaraþia politicã adoptatã de ComitetulExecutiv al Partidului Naþional Românla 12 octombrie la Oradea referitoarela dreptul românilor la autodeterminareîn conformitate cu prevederile punctului14 din Declaraþia preºedintelui americanWilson.

Ultimele momente ale dezmembrãriidublei monarhii au fost marcate dehotãrârea Adunãrii Naþionale Provizoriide la Viena, din 30 octombrie, privindcrearea unui Consiliu de Stat cu funcþiade guvern al Austriei germane ºiproclamarea independenþei Ungariei la2 noiembrie.

La 11 noiembrie, douã zile dupãproclamarea Republicii Germane,împãratul Carol al IV-lea de Habsburgdizolva guvernul ºi publica declaraþia derenunþare la tron, iar la 12 noiembrie eraproclamatã Republica Austria. În acestcontext general, în condiþiile în careRomânia reintrase în rãzboi alãturi deAntanta, la 13 noiembrie a fost semnatãla Belgrad o „Convenþie militarã” întrecomandantul Armatei Aliate de Orientºi delegaþii noului guvern ungar. Înconformitate cu articolul 1, guvernulmaghiar era obligat ca, în termen de 8zile, sã-ºi retragã trupele la nord decursul superior al Someºului Mare, deBistriþa, cursul Mureºului pânã laconfluenþa cu Tisa ºi de cursul râuluiDrava pânã la frontiera cu Slavonia-Croaþia. Administraþia civilã, inclusivforþele de poliþie ºi jandarmerie necesare„menþinerii ordinii”, rãmâneau însubordinea guvernului ungar. Armataungarã, cu excepþia a opt divizii,trebuia demobilizatã. Articolul


3 rezerva Aliaþilor dreptul de aocupa orice localitate sau punctstrategic rãmas neocupat.

Totodatã, Convenþia a acordat Serbieidreptul de a ocupa Banatul cât ºi o partea teritoriului ungar de sud.

Acest act care ignora poziþiaguvernului român, neinvitat la tratative,cât ºi declaraþia Conducerii Naþionaledin Transilvania cititã în Parlamentul dela Budapesta la 18 octombrie aconstituit, în perioada urmãtoare, o sursãde tensiune ºi conflicte în regiune, darnu a conferit respectivei linii dedemarcaþie un statut definitiv.

1.2. Prãbuºirea frontului balcanicdeschisese perspective pentrureintrarea României în Rãzboi alãturi deAliaþi, dar þara era încã izolatã, în mareparte sub ocupaþie ºi complet încercuitãde forþe inamice. Armata de ocupaþiese gãsea încã în România, trupelegermano-austro-ungare din Muntenia ºiOltenia ridicându-se la un efectiv de110.000 de oameni, dintre care 60.000erau combatanþi. La aceste efective semai adãugau unele unitãþi în Dobrogeaºi altele de-a lungul lanþului carpatic.Marele Stat Major aprecia cã, printr-oreintrare a Armatei Române în rãzboi,puteau reprezenta o ameninþareimediatã nouã divizii de Infanterie ºi douãdivizii de Cavalerie din partea inamicului,iar posibilitãþile de mobilizare aleComandamentului Român ar fideterminat o modificare a raportului deforþe în favoarea noastrã, în cazulintervenþiei Aliaþilor la nord de Dunãre.

La 28 octombrie, era organizatã ºiArmata de Dunãre, iar legãturile cuconducerea politicã ºi militarã de la Iaºifuseserã deja restabilite. ComandantulArmatei de Orient transmiteaautoritãþilor române cã „situaþia peansamblul frontului autorizeazã astãziorice îndrãznealã. Esenþial este sã seacþioneze repede, fiecare în cadrulplanului de ansamblu trasat”3.

Lunile septembrie-noiembrie 1918marcheazã o cotiturã categoricã înpoziþia de ansamblu a Puterilor Aliate ºiAsociate faþã de problema autode-terminãrii naþionale. Într-o notã aMinisterului Afacerilor Externe francez,

dupã ce se sublinia cã „Transilvania esteleagãnul neamului românesc”, iarBucovina „a fost parte integrantã aPrincipatului Moldovei”, se fãceaurmãtoarea apreciere: „Franþa, care asecondat în secolul al XX-lea primeleeforturi pentru independenþa româ-neascã ºi care a favorizat unireaprincipatelor Moldova ºi Þara Româ-neascã, va rãmâne fidelã prietenilor ºiprincipiilor sale, folosindu-se de acesteapentru a facilita înfãptuirea unitãþiiromâne ºi pentru a smulge din braþeleunei tiranii care, de la secol la secol, dela an la an, a devenit tot mai crudã, unpopor de care este legatã de atâteasimpatii reciproce.”4.

Apropierea zonei de operaþii aArmatei de Orient de spaþiul românesca coincis cu intensificarea legãturilor peplan politic dintre Antanta ºi cercurileinfluente româneºti de la Iaºi. Astfel,fostul ministru plenipotenþiar la Paris,Victor Antonescu, a adus la Iaºi un mesajsecret deosebit de important vizândreluarea cooperãrii militare ºi a operaþiilorîmpotriva Puterilor Centrale, înainte deîncheierea Rãzboiului Mondial. Planulexpus lui Ion I. C. Brãtianu, generaluluiPrezan ºi regelui prevedea mobilizarea acel puþin patru divizii române care urmasã înainteze din valea Siretului spre sud-vest ºi sã facã joncþiunea în zona Ploieºticu Armata Berthelot care trebuia sãforþeze Dunãrea la Giurgiu. În notã,înmânatã ministrului Franþei la Iaºi, sesublinia cã „este indispensabil pentruRomânia sã reia armele ºi sã se uneascãcu trupele noastre pentru a dovedifidelitatea sa nezdruncinatã faþã deAntanta, sã-ºi elibereze teritoriul ºi sãcucereascã, astfel, noi titluri pentrurealizarea revendicãrilor sale naþionale”5.Rãspunsul regelui ºi al celorlaltepersonalitãþi politice ºi militare de la Iaºia fost prompt ºi exprima voinþa de a relualupta alãturi de Aliaþi. Consecinþa imediatãa acestei decizii din 4 noiembrie 1918 afost demisia, peste douã zile, a CabinetuluiMarghiloman, dizolvarea Parlamentuluiales sub ocupaþia inamicã ºi formareaunui guvern de tranziþie condus degeneralul Constantin Coandã, avându-lca ministru de rãzboi pe generalul EremiaGrigorescu. Primind noi ordine de la Paris

pentru urgentarea intervenþiei înRomânia, generalul Berthelot a transmisla Iaºi un nou mesaj, cerând camobilizarea sã fie fãcutã cu o mânãenergicã ºi împinsã în cele mai maricondiþii de rapiditate posibile”6.

La 8 noiembrie, Consiliul de miniºtride la Iaºi hotãra sã mobilizeze Armata,iar în noaptea de 9 pe 10 noiembrie primuldetaºament din Armata de Dunãre atrecut fluviul, punând stãpânire, fãrãdificultate, pe oraºul Giurgiu. Forþeleinamice au fost respinse la o depãrtarede 4 km spre nord. Întâmpinat deautoritãþile române º de populaþiaentuziasmatã strigând „Vive la France”,generalul Berthelot lansa Proclamaþia: „laarme, români”, prin care anunþa cã„ceasul dreptãþii a sunat”.

În dupã amiaza zilei de 11 noiembrie,cursul Dunãrii era degajat pe un frontde 120 de kilometri ºi pe o adâncime de6 la 8 kilometri. În urma încheieriiArmistiþiului de la vila Giusti prin carese stipula evacuarea completã, în termende cincisprezece zile, de cãtre trupelegermane a întreg teritoriului austro-ungar, comandamentul Manckensen afost obligat sã ia mãsuri pentruretragerea forþelor sale din România.Conjunctura nefavorabilã din Româniaalãturi de situaþia operativã catastrofalãîn care se gãseau Armatele celui de-aldoilea Reich, rãmase singure sã înfrunteofensiva generalizatã a Aliaþilor, aveasã-l determine pe Manckensen sãrenunþe la rezistenþã ºi sã angajezetratative cu guvernul român în vedereastabilirii condiþiilor ºi modalitãþilor deevacuare a armatei sale. În acest sens,în cursul zilei de 4 noiembrie, el primiseacceptul de la Berlin. Printr-o notãremisã guvernului român, Mackensenîºi exprima voinþa de a impune data,condiþiile ºi ordinea executãrii retragerii,atenþionând în termeni categorici cãdacã trupele Antantei îl vor urmãri, vafi nevoit sã ia toate mãsurile dictate deîmprejurãri, ameninþând cu distrugereapodului de la Cernavodã, a celorlaltepoduri ºi tunele, a tuturor depozitelor depetrol ºi cã Valahia va deveni iar unteatru de operaþiuni.

Consiliul de Miniºtri alRomâniei respinge ferm

Nr. 3 / iul-sept 2019 13SAREA PÃMÂNTULUI

propunerile pãrþii germane ºi vatrimite în ziua de 9 noiembrieun mesaj cu caracter de

ultimatum prin care se preciza cãofensiva trupelor aliate pe teritoriulRomâniei a început ºi cã este absolutãnevoie ca trupele germane sãpãrãseascã în termen de 24 de oreteritoriul român. Odatã acest termentrecut, trupele va trebui sã depunãarmele ºi sã se abþinã de la oricedistrugere ºi violenþã pentru careguvernul german va fi fãcut rãspunzãtor.Aºteptãm un rãspuns pânã mâine la ora9. Dacã nu l-am primit, vom fi siliþi sãîntrebuinþãm forþa pentru a ajunge larezultatul de mai sus. Ultimatumulromânesc l-a surprins neplãcut peMackensen care ºi-a revocat imediatofiþerul de legãturã de la Iaºi ºi a cerutofiþerilor români de la comandamentulsãu sã pãrãseascã teritoriul ocupat.Decizia Guvernului Român însemnarãzboi. În aceeaºi searã era decretatãmobilizarea întregii Armate Române. Aufost chemate sub arme toatecontingentele pânã la 1894 inclusiv ºi s-a hotãrât – ziua de 10 noiembrie – întâiazi de mobilizare. În seara zilei de 10noiembrie 1918, reintrând în luptã „fãrãnici o ezitare”, potrivit aprecieriiminiºtrilor sãi aflaþi la Iaºi, „înainte caarmistiþiul general cu Germania sã fieîncheiat, România ºi Armata sadeschideau un nou capitol, la fel de eroic,din rãzboiul pentru unitatea neamului”.

Capitolul 2În apãrarea României întregite.Transilvania ºi relaþiile româno-ungare pânã la 15 aprilie 1919

Hotãrârea istoricã a Marii Adunãria românilor din Transilvania de la 1decembrie 1918 a fost adusã oficial lacunoºtinþa guvernului ungar prin ºefulmisiunii Consiliului Naþional RomânCentral la Budapesta. Dupã osãptãmânã de tãcere, la 9 decembrie,guvernul Karoly a rãspuns negativînºtiinþãrii primite, motivând gestul sãuprin faptul cã deciziile luate la Alba Iuliaveneau în contradicþie cu prevederile„Armistiþiului de la Belgrad” prin care

se menþinea administraþia maghiarã înteritoriile care acum erau alipiteRomâniei; de aceea, el transmitea cãrefuzã sã ia în considerare respectivelecerinþe ale românilor, pe care lecondamna cu asprime. De altfel, încãde la 7 decembrie, fusese instituit la Clujun Comisariat guvernamental pentru aºanumita „Ungarie de Rãsãrit” ca unorganism de putere opus conduceriiromâneºti. Imediat dupã proclamareaRepublicii Populare, guvernul ungar, înloc sã continue demobilizarea forþelorsale armate la nivelul stabilit prinConvenþia din 13 noiembrie 1918, a luatmãsuri de reorganizare ºi concentrarea trupelor înapoia liniilor Mureºului ºi dechemare sub arme a noi contingente derecruþi. Incapacitatea sau reaua voinþãa guvernanþilor de la Budapesta de aaccepta realitatea istoricã, hotãrârea deunire de la Alba Iulia, a creat o stareconflictualã tot mai deschisã întreRomânia ºi Ungaria, ajungându-se încele din urmã la un dureros dar inevitabilrãzboi în 1919. Deºi provizorie ºi cu uncaracter strict militar, linia de demarcaþiestabilitã pe cursul Mureºului prin„Armistiþiul” de la Belgrad crease osituaþie extrem de confuzã în teritoriileromâneºti de dincolo de Carpaþi.

Printr-un memoriu din 28 noiembrieadresat de Iuliu Maniu, prin LegaþiaRomânã, ministrului de externe francez,erau dezvãluite acþiunile „fãrã scrupule”ale guvernanþilor unguri îndreptateîmpotriva locuitorilor români ºidezarmarea gãrzilor naþionale ºi trupelorregulate române din Banat de cãtreforþele sârbeºti. Argumentelor avansatede Budapesta, se spunea în continuare,„noi le opunem dreptul nostru istoric ºinatural, bazat pe faptul însuºi alexistenþei noastre. Lipsit de oriceautoritate în teritoriile ocupate de români,guvernul ungar ajunge sã compromitã,astfel, mersul normal al administraþieiþãrii, cãci este incapabil sã dirijezeproblemele de interes public, dar înacelaºi timp refuzã sã remitã putereaautoritãþilor române, singure în stare sãgaranteze ordinea. Din aceastã cauzã,se nasc frecvent conflicte care sfârºesccu tratamente incorecte, ba chiar cumasacre ale românilor sãvârºite de

jandarmi, miliþie ºi bandele maghiare. Înacest mod, starea de lucruri întreþinutãîn condiþiile Armistiþiului poate lesnedeveni cauza unei adevãrate tragediipentru poporul român din Transilvaniaºi Ungaria.” În consecinþã, se solicitaConsiliului de Rãzboi al Puterilor Aliateca, la reînnoirea Armistiþiului, sã aibã învedere respectarea drepturilor ºiintereselor naþiunii române, modificându-selinia demarcaþionalã sau chiar delimitândteritoriile ce urmau sã revinã autoritãþilorromâne. Concomitent cu continuareademersurilor diplomatice vizândanularea prevederilor Armistiþiului de laBelgrad, s-a trecut la accelerareapregãtirilor militare, procedându-se la oînaintare treptatã ºi sistematicã a forþelorarmate româneºti în teritoriilerevendicate, mai întâi pânã la liniaMureºului, operaþie executatã cu avizulComandamentului Aliat. Acþiuneaarmatã s-a impus în condiþiile în careîncercarea de a gãsi o rezolvare paºnicãa problemei suveranitãþii româneºti înprovinciile care fuseserã pânã atuncisub dominaþia austro-ungarã s-a lovit depoziþia inflexibilã a guvernului Karoly dea nu renunþa la „integritatea teritorialãa Ungariei istorice” ºi a se impune,inclusiv cu armele, voinþei majoritãþiiabsolute a populaþiei exprimatã categorical 1 decembrie 1918.

În vederea îndeplinirii obiectivuluisãu strategic, Înaltul ComandamentRomân decidea, la 13 noiembrie,începerea acþiunii de eliberare, fiinddesemnate pentru operaþiile iniþialeDivizia 7 Infanterie, Diviziile 1 ºi 2Vânãtori, Regimentul 7 Vânãtori,Regimentul de Vânãtori de munte ºi oBrigadã de Cavalerie. La 18 noiembrie,în urma numeroaselor solicitãrialarmante venite din Transilvania,Marele Cartier General Român aordonat ca deplasarea trupelor pealiniamentul de demarcaþie de pe cursulMureºului sã fie grãbitã, dar singurelemari unitãþi care puteau interveniimediat erau Diviziile 7 Infanterie ºi 1Vânãtori. Divizia 7 Infanterie(comandant general de brigadã TraianMoºoiu7) se afla, la 17 noiembrie, laPiatra Neamþ, gata de marº, ºiurma sã se deplaseze pe

14Nr. 3 / iul-sept 2019 SAREA PÃMÂNTULUIitinerariul Piatra Neamþ,Borsec, Topliþa, Ditrãu ºi sã seconcentreze în zona Topliþa,

Ditrãu, Gheorghieni, iar Divizia 1Vânãtori (comandant general de brigadãAristide Leca8) pe itinerarul Asãu,Palanca, Miercurea Ciuc ºi sã seconcentreze în zona Miercurea Ciuc.

În ziua de 24 noiembrie, elementeleînaintate din cele douã mari unitãþi eraudeja în raioanele de concentrare ordonate.Oarecum surprinse, gãrzile maghiare nuau ripostat aproape deloc, iar obiectivulde a se constitui un aliniament operativ deacoperire pe cursul Mureºului, prineliminarea posibilelor ameninþãri dinsprenord ºi est asupra oraºului Alba Iulia aveasã fie atins pânã la 1 decembrie. Astfel,unitãþile Diviziei 1 Vânãtori ºi-au continuatînaintarea pânã la 29 noiembrie, fiindeliberatã zona de la Izvoarele Oltului ºidepresiunea Ciucului, împiedicând noilerecrutãri ordonate de guvernul ungarprecum ºi eventuale concentrãri de trupeîn secuime. Majoritatea forþelor acesteidivizii s-a concentrat în sectorul Odorhei,iar un regiment a fost dispus între Braºovºi Râºnov. Pe de altã parte, forþeleprincipale ale Diviziei 7 Infanterie auînaintat pe pãmântul transilvan, ostaºiiromâni fiind primiþi cu un entuziasmpopular „de nedescris”. Iar generalulTraian Moºoiu a prezentat o înflãcãratãproclamaþie, subliniind „clipa visatã de toþi,prevestitã de glasul atâtor profeþi, sfinþitãde sângele atâtor martiri luptãtori aiidealului, a sosit acum. Lanþurile cad pentrutotdeauna. Armata Românã pãºeºteîncrezãtoare în Ardealul frãþesc”9. Pânãla 29 noiembrie a fost atins aliniamentulMureºului, s-a pus stãpânire pe nodul decale feratã de la Târgu Mureº ºi s-a reuºitsã se interzicã trecerile la vest de râu. Deasemenea, ruta feroviarã Turda-Cluj depe dreapta râului a intrat sub controlulforþelor române. La 30 noiembrie, la ora7:30, prima patrulã cãlare ºi-a fãcutapariþia în Reghin, comunicând autoritãþilorcã „din acest moment, Armata Românã apus stãpânire pe oraº ºi garanteazã ordineaºi libertatea cetãþenilor”. În momentul încare la Alba Iulia de desfãºura mãreaþaAdunare Naþionalã, diviziile române seaflau încã departe de oraº, fapt careinfirmã categoric acele incriminãri potrivit

cãrora hotãrârile adoptate la 1 decembrie1918 s-ar fi datorat prezenþei ArmateiRomâne.

Dislocarea trupelor în zilele de 30noiembrie ºi 1 decembrie este unargument în aceastã privinþã.

În prima decadã a lunii decembrie,trupele române reuºiserã sã seconcentreze în zonele Sibiu, Simeria,Petroºani ºi Reghin, Topliþa, Ditrãu,Gheorghieni, Borsec, Bistricioara, sã intreîn Târgu Mureº ºi sã elibereze localitãþileBistriþa ºi Nãsãud. În urma recunoaº-terilor efectuate pe direcþia MiercureaCiuc, Braºov, s-a constatat cã în Braºovse mai afla o puternicã grupare de forþegermane (4000 de militari), iar gãrile ºiarterele de comunicaþie erau încã substãpânirea gãrzilor ungureºti. Înconsecinþã, un regiment de vânãtori aintrat în Braºov la 7 decembrie, fiindîntâmpinat de o mulþime de locuitori cuurale de bun venit. Nu toþi cei prezenþi înoraº s-au manifestat cu bunãvoinþã. Uniireprezentanþi ai vechilor autoritãþihabsburgice, ca ºi o parte a populaþiei –maghiari ºi saºi – cãrora li s-a adãugatun numãr de aproximativ 500 de militarigermani, ºi-au manifestat ostilitatea.Pentru a evita tulburãrile, Coman-damentul Român a trecut la dezarmareaºi internarea a 2500 de militari germani,luând mãsuri de dizolvare a formaþiunilorînarmate ale celor douã naþionalitãþiconlocuitoare. Atmosfera tensionatãcreatã prin menþinerea stãrii de provizoratîn teritoriile româneºti de dincolo de munþi,marcatã de tot mai multe incidente grave,precum ºi faptul cã la celelalte frontieresituaþia devenise periculoasã, adeterminat factorii de conducere politico-militarã sã întreprindã mãsuri ferme ºiurgente. La 12 decembrie, ºeful MareluiCartier General Român, într-ocomunicare transmisã comandantuluiArmatei Aliate de Dunãre, dupã ceatrãgea atenþia asupra mobilizãrii detrupe maghiare (contrar Convenþiei dela Belgrad), ca ºi asupra apelurilor primitedin partea Consiliului Dirigent privind o„intervenþie imediatã” în regiunile de lavest de Mureº, a solicitat acordul Aliaþilorpentru o acþiune urgentã care sã permitãluarea în stãpânire a urmãtoarelor centreurbane: Sighetul Maramureºului, Baia

Mare, Satu Mare, Carei, Dej, Cluj, „înmod cu totul special” Oradea ºi Arad. Înurma analizei situaþiei generale ºi viziteigeneralului d’Esperey la Bucureºti, la 13decembrie, Marele Cartier Generalinformând cã Aliaþii ne-au autorizat sãdepãºim linia Mureºului, transmiteaurmãtorul ordin trupelor din Transilvania:„Pentru a asigura ordinea, viaþa ºi avutullocuitorilor, trupele române vor ocupa,afarã de Banat, toate þinuturile româneºticare au fãcut pânã acum parte din fostamonarhie austro-ungarã.” Pentruconducerea ºi coordonarea operaþiilor dinTransilvania, Marele Cartier Generalhotãrâse înfiinþarea unui ComandamentUnic la Sibiu în frunte cu generalul TraianMoºoiu. Înºtiinþate asupra dispoziþiilorprivind evacuarea trupelor maghiare,autoritãþile din Cluj au reacþionatvehement, refuzând sã se supunã aplicãriideciziei Comandamentului Aliat. În urmaintervenþiei generalului Prezan, laBudapesta s-a înmânat ComisieiMinisteriale de Armistiþiu o telegramã –citaþie – din partea generalului Berthelotprin care se sublinia: „pentru a se evitaorice fricþiuni între trupele ungare ºitrupele române, vã rog sã daþi ordintrupelor ungare sã evacueze Clujul. Acestoraº trebuie sã fie ocupat prin ordinul meude trupele române, ca punct strategic,aºteptând pânã când eu o sã trimit acolotrupe franceze. În urma unei noicategorice atitudini a Antantei, guvernulKaroly s-a vãzut nevoit sã cedeze.

La 24 decembrie, cea mai mare partea Transilvaniei se gãsea în stãpânireaforþelor româneºti. La 1 ianuarie 1919,ºeful Marelui Cartier General îi comunicageneralului d’Espery cã „trupele româneau trecut linia de demarcaþie stabilitã deArmistiþiul de a Belgrad, au putut ocuparegiunea Dej, Cluj ºi elibera sute de miide români de sub un opresor careniciodatã nu a respectat vreo legeumanã.”

La ordinul Marelui Cartier General,comandamentul Moºoiu cu trupele dinsubordine a „reuºit” sã ia în stãpânire,pânã la 22 ianuarie, întreaga creastã amunþilor Apuseni determinatã de la nordla sud de aliniamentul: vest SighetulMarmaþiei, vest Baia Mare, vestZalãu, est Ciucea, Zam. O


1 Prof. Univ. Dr. Liviu Maior, În apãrareaRomâniei Mari, Campania Armatei Românedin 1818-1819, Editura Enciclopedicã,Bucureºti, 1994, p. 9;2 General G. D. Mãrdãrescu, Campaniapentru dezrobirea Ardealului ºi ocupareaBudapestei (1918-1919), Editura CarteaRomâneascã, SA Bucureºti, TipografiaCarol Gobl, 1922, p. 6;3 Dumitru Preda, Dr. Vasile Alexandrescu,Dr. Costicã Prodan, În apãrarea RomânieiMari. Campania Armatei Române din 1918-1919, Editura enciclopedicã, Bucureºti, 1994,p. 41;4 Ibidem;5 Ibidem, p. 44;6 Ibidem, p. 45;7 Traian Moºoiu (nãscut 2 iulie 1868, Bran –mort 15 august 1932, Bran) general de divizie,absolvent al ªcolii Militare din Viena (1889,sublocotenent în armata ungarã de undedemisioneazã în 1891. Venind în România, esteprimit în Armata Românã cu acelaºi grad (aprilie1893); cãpitan (1900); colonel (1916); generalde brigadã (1917); general de divizie (1919).8 Aristide Leca (nãscut 26 octombrie 1867)general de brigadã. Studii militare: ªcoalade ofiþeri (1892) ºi ªcoala Superioarã deRãzboi (1902); grade militare: cãpitan (1903);colonel (1916); general de brigadã (1917).9 Dumitru Preda, Dr. Vasile Alexandrescu,Dr. Costicã Prodan, Idem, p. 128;

Bibliografie:Cercetãtor ºtiinþific principal DumitruPreda (coordonator), colonel (r), VasileAlexandrescu, colonel Dr. Costicã Prodan,În apãrarea României Mari. CampaniaArmatei Române din 1918-1919, EdituraEnciclopedicã, Bucureºti.Ioan Þepelea, 1919-1920. O campanie pentruliniºtea Europei. Bilanþuri paradoxale,Editura Dacia, Cluj Napoca, 1996.General G.D. Mãrdãrescu, Campaniapentru dezrobirea Ardealului ºi ocupareaBudapestei, 1918-1920, Editura CarteaRomâneascã SA Bucureºti, 1922.Maior Bãldescu Radu, OperaþiunileArmatei Române în Ardeal ºi Ungaria, 1noiembrie 1918-15 august 1919, Sibiu,Tipografia Cavaleriei, ªcoala Specialã deCavalerie, 1928.

importantã etapã a acþiunii deeliberare a Transilvaniei fuseseîncheiatã.

(va urma)

În Catagrafia anului 1832, Slãniculeste trecut ca mahala, cart iermãrginaº al oraºului Târgu Ocna. Seînþelege de ce un preot al TârguluiOcnei, Gavril Manciu, construieºteprima bisericã din Slãnic, în anul1847, ºi o transformã în filie, bisericãsecundarã, a parohiei sale principaledin oraº.

Trecerea Slãnicului în proprietateaEpitropiei Sf. Spiridon, în anul 1851,nu a însemnat un progres pentruorganizarea bisericeascã dinlocalitate, cu toate cã Epitropia seangaja, la preluare, sã cheltuiascãanual suma de 400 de lei pentruîntreþinerea biserici i din centrullocalitãþii1. Timp de aproape 30 de ani,biserica din Slãnic a beneficiat doarde un post de îngrijitor, probabil ºi cufuncþie de cântãreþ, iar preoþii veniþi latratament sau cãlugãri i pr ibegislujeau, în perioada sezonului, cuîngãduinþa medicului local – inspectoral Epitropiei. Este cunoscut episodulieromonahului Panteleimon de laschitul Lepºa care slujeºte în varaanului 1866 la Slãnic, pentru a-ºiputea procura o rasã (hainãpreoþeascã)2. Episcopia se hotãrãºtesã-i permitã cãlugãrului slujireapermanentã la Slãnic, dacã Epitropiaasigurã întreþinerea lui, fapt care nuse realizeazã. Credincioºii din Slãnicnu puteau întreþine, fiind puþini, obisericã ºi preotul ei.

Epitropia doreºte chiar dãrâmareabisericii ridicatã de preotul GavrilManciu ºi mutarea ei în Satul Nou,acolo unde a „exilat” ºi locuitorii dinactualul parc, vatra iniþialã a localitãþii:„Epitropia nutreºte intenþiunea de astrica biserica ºi a o face apoi în sat,în scopul de a mãri grãdina. Lucrul eposibil. […] Epitropia ar face mainimerit sã lase biserica unde segãseºte ºi augmentând salarii lepersonalului sã caute a avea preotstabil acolo!” scrie protopopul TeodorAtanasiu în raportul din 18853.

Situaþia se degradeazã treptat,astfel încât epitropul de la Sf.

Preot Cãtãlin ILIE

Spiridon, Riegler, recunoaºte, în 1913,cã biserica este cãzutã în ruinã, fãrãnicio posibilitate de a fi reparatã.Primul Rãzboi Mondial va reprezentaun regres pentru întreaga vale, inclusivpentru comunitatea ortodoxã, cubiserica din Slãnic avariatã, impropriesãvârºirii cultului, iar biserica din 1904ºi casa parohialã de la Cerdacdistruse.

Prin mijlocirea preotului paroh dinanul 1927, Neculai MunteanuMuntmarg, familia Axente ºi MariaPandrea construieºte o nouã bisericãîn Slãnic. Familia Pandrea doneazãºi o vi lã pentru preot ºi pentruîntreþinerea bisericii, care este trecutã,abuziv, în proprietatea Epitropiei4, iarpreotul obligat sã locuiascã la 8 kmde staþiune, în casa parohialã de laCerdac. În anul 1946, vila era într-ostare foarte rea. Maria Pandrea,vãduvã acum, se adreseazã parohuluide atunci, Dumitru Gâdinceanu, sãintervinã la Epitropie pentru reparareaei urgentã5. Odatã cu naþionalizareavilei ºi desfiinþarea Epitropiei6, în anul1948, biserica din parc este redatãcomunitãþi i, dupã 97 de ani, peinventarul parohiei Slãnic Moldova cusediul la… Cerdac!

În perioada comunistã preoþii dinSlãnic au suportat o mare presiunedin partea autoritãþilor. PãrinteleGâdinceanu a fost obligat sã laude pecei care l-au ameninþat cu arma, iarîn anul 1948, pe lângã toateconstrângerile venite din parteaPrefecturii ºi a Tribunalului din Bacãu,Primãria i-a impus începerea slujbeide Duminicã la ora cinci dimineaþa ºiterminarea ei la ora ºapte ºi jumãtate.Pãrintele Albu a fost ºi el obligat, în1952, sã termine Sfânta Liturghie laora 8 dimineaþa pentru ca enoriaºii sãpoatã participa la o adunare popularãstabilitã la ora… 11.

Parohia Slãnic a avut, de-a lungultimpului, preoþi devotaþi, scriitori, bunigospodari ºi luptãtori pentrucredinþa neamului românesc.Gheorghe Tudorache, erou în

Nr. 3 / iul-sept 2019 SAREA PÃMÂNTULUI 16

Catren la întâmpinarea IPS Ioachim

Primul Rãzboi Mondial ,Neculai Munteanu Muntmarg,ziarist, Clement Fi l imon,

ctitor, maior în al Doilea RãzboiMondial, Ioan Dumitru Gâdinceanu,parohul ameninþat cu arma de cãtresoldaþii sovietici, Gheorghe Albu,istoricul parohiei Slãnic ºi cãpitan înAl Doilea Rãzboi Mondial, ConstantinCartas, poet, Mircea Ilie, revizorcontabil, sunt doar câþiva dintre preoþiicare au intrat în istoria unei parohii cuoameni demni ºi iubitori de Bisericã.

În anul 1999, se înfiinþeazã parohiaCerdac prin despãrþirea administrativãde parohia Slãnic. În anul 2007,Preasfinþitul Ioachim sfinþeºte loculpentru ridicarea unei noi biserici dinzid, cu hramul „Izvorul Tãmãduirii”, peun teren donat de familia Valeriu ºiAnica Harapu, din donaþi i lecredincioºilor din Cerdac, de peîntreaga vale a Slãnicului ºi, din 2011,ale ctitorilor noii clopotniþe, Sorin ºiDoina Vornicu din Târgu Ocna. ParohiaSlãnic a tãiat brazii din jurul bisericiiºi a oferit bisericii noi lemnul necesaracoperiºului, în anul 2011.

În prezent , parohia SlãnicMoldova editeazã revista anualã„Izvorul numãrul unu”7, ajunsã la alXIV-lea an de apariþie, ce aduce laluminã informaþii inedite legate deistoria vãii, predici þinute cu ocaziasfinþirii bisericii din Slãnic, în 1929,„Legenda Nemirei ” culeasã demedicul Romulus Busnea („Izvorulnumãrul unu” 2007), povesteaprimarului preot din Slãnic Moldova –Nicolae Grebenea („Izvorul numãrulunu” 2006), a poetului Valeriu Filimon,fiu al localitãþii, a pãrintelui ConstantinCartas, student al marelui istoricNicolae Iorga („Izvorul numãrul unu”2008), articolele inginerului DorelBãlãiþã despre moneda localã ºijetoanele din Slãnic Moldova („Izvorulnumãrul unu” 2016) sau poezi iscrijelite pe coaja brazilor, cum esteuna culeasã în anul 1819, intitulatãsimplu „Slãnicul”: „Muritor, ce viiaicea viaþa sã-þi mai prelungeºti,/ Iasama cã-n toate celea periciunea tagãseºti:/ Munþi se pornesc, stînci sesfarmã, isvoare ºi curg ºi seacã,/Copaciul creºte ºi cade, pãreelepetre-’neacã,/ Muºchiul ce’l calci cupiciorul, este iarba din vechime,/Strãlucitor putregaiul, au fost copaccu mãrime!/ Cãrãri vezi pe petre

roase? Urme de om însemneazã;/Pãºeºti pãmânt ars de focuri? Lavatra ta cugeteazã./ Lumea stã pe oschimbare: toate trec… ºi mor ºiper;/ Dar ºi moartea este viaþã pentrucei care o cer!” (Publicatã în „Cartede ci t i re”, Editura Librãr iei Isr.Kuppermann, Iaºi, 1893, p. 341).

1 Epifanie E. Cozãrescu, Paramedicalia.Prozã scurtã paramedicalã ºi de alteorigini cu nuanþã literar istoricã, Carteîngrijitã de Camelia Corban ºi AspasiaOþel Petrescu, Editura pentru ªtiinþã S.I.T,Bucureºti, 2007, p. 174.2 Ibidem, p. 179.3 Arhivele Episcopiei Romanului, pachet1181, Katagrafie de obiectele de laBiserica Sfântul Prooroc Ilie de la Slãnicapud Ibidem, p. 176.4 La insistenþa Profesorului Dr. Ghe.Tudoranu, din administraþia Epitropiei Sf.Spiridon, familia Pandrea trece bisericaºi vila din Slãnic pe numele Epitropiei ºinu al parohiei Slãnic: cf. Raportuluiadresat „Domnilor Epitropi”, nr. 39/28Martie 1946, aflat în arhiva Parohiei Slãnic,dosarul anului 1946. Procesul Verbal(fãrã numãr) din 12 Iulie 1948, aflat tot înarhiva Parohiei Slãnic, în Dosarul anului1948, aratã cã actul de donaþie ºi deciziaEpitropiei, în privinþa donaþiei, are nr. 871din 15 Septembrie 1940 (la 11 ani de lasfinþirea bisericii).5 Arhiva Parohiei Slãnic, Dosarul anului1946, Raportului adresat „DomnilorEpitropi”, nr. 39/28 Martie 1946.6 În anul 1948 statul comunistdesfiinþeazã aceastã instituþieanacronicã, dezvoltatã dintr-o simplãbolniþã a Mãnãstirii Sf. Spiridon din Iaºi înanul 1752, în esenþã fiind patrimoniulfunciar al Mãnãstiri i administrat deEpitropia condusã de un epitrop sau maimulþi (în 1765 erau ºase epitropi).Instituþia avea mai mult caracterspitalicesc ºi deþinea spitale, azile,farmacii, biserici, paraclise, moºii, pãduri,sate, mori cârciumi, dughene, poduri,prisãci ºi chiar târguri boiereºti. Deºiepitropii erau sub ascultareaduhovniceascã a Mitropolitului Moldoveinu-ºi corelau acþiunile cu preoþii dinregiunile unde aveau proprietãþi. În Slãnic,din pãdurile deþinute la mai puþin de 100de metri de bisericã, Epitropia ar fi putut,dacã nu sã întreþinã, mãcar sã ajutepreotul ºi enoriaºii sãi.7 ISSN 2344 – 3987, ISSN-L 2344– 3987.

În acest numãr vom vorbi numaidespre lucrurile frumoase petrecute înoraº în aceastã perioadã. ªi nu au fostpuþine!

Oraºul este vizitat în anotimpul caldºi nu numai de foarte mulþi turiºti ºipelerini care sunt dornici sã gãseascãlucruri noi ºi frumoase, iar noi ne-amstrãduit sã le arãtãm ce avem maifrumos ºi mai valoros. Parcul din zonaCasei de Culturã ºi Parcul Trandafirilorau fost pline de flori pe tot timpul verii,au fost mãturate aleile, au fost toaletaþitoþi arborii din zonele verzi ale oraºului,s-a cosit ºi s-au plantat flori în zonapietonalã str.Victoriei.

ªi în Parcul Mãgura a fost cositspaþiul verde de câte ori a fost nevoie, aufost plantate flori în zona bazei detratament, au fost curãþaþi arborii deramurile uscate, a fost întreþinutãcurãþenia ºi s-a efectuat de 3 ori înaceastã varã, conform normativelor,igienizarea rezervoarelor de la izvoarelede apã mineralã terapeuticã monitorizateîn continuare de o societate specializatã,a fost întreþinutã curãþenia în zona„grãtarelor“ etc. Piscinele din incintabazei de tratament au fost ºi sunt încãdeschise publicului din oraº ºi din zoneleînvecinate, pentru care apa ºi plãcereade a înnota sunt argumentele care au statla baza alegerii petrecerii timpului liber ºivacanþelor în aceastã locaþie.

La începutul lunii iulie 2019, în cadrulProgramului Operaþional 2014-2020, Axaprioritarã 10, îmbunãtãþirea infrastructuriioperaþionale, a fost semnat Contractul definanþare pentru proiectul „Dezvoltarea,modernizarea ºi dotarea infrastructuriioperaþionale din cadrul ªcolii nr. 1, oraºTârgu Ocna, jud. Bacãu”. Contractul definanþare în valoare de 18.437.572,88 lei(3.896.359,44 euro) a fost semnat la sediulAgenþiei de Dezvoltare Regionalã NordEst de cãtre Domnul Asandei Vasile, încalitate de director general alOrganismului Intermediar ºi Domnulªtefan ªilochi, primar al oraºului Târgu

Despre lucruribune

(urmare din p. 1)

(continuare în p. 26)


„

,,Dacã m-aº întâlni deodatã cu unpreot ºi cu un înger,

aº saluta mai întâi pe preotºi apoi pe înger”

Preasfinþitul Ioachim Mareº

P.S. Ioachim Mareº s-a nãscut în12 martie 1927, în com. Mãgireºti, jud.Bacãu, din pãrinþii Nicolae ºi MariaMareº, iar la botez a primit numele deIoan.

A urmat ºcoala primarã în satulnatal, acolo unde educaþia sãnãtoasã ºiactivitãþile copilãriei l-au ajutat în modulcel mai sublim sã realizeze, ceea ceînsuºi numea mai târziu, conºtiinþã ºislujire preoþeascã. Cursurile gimnazialele-a început în 1937, la Gimnaziul ,,PetruRareº” din Miercurea-Ciuc, apoi aurmat cursurile Seminarului Teologic„Sf. Gheorghe” din Roman, Facultateade Teologie din Suceava (1946-1948),iar dupã desfiinþarea acesteia a trecutîn Transilvania la Institutul TeologicUniversitar din Cluj (1948-1950). Aicia obþinut ºi diploma de licenþã cu„Magna cum laude”, în 1950.

A fost un episcop ortodox român,cel de-al 50-lea al Episcopiei Huºilor ºiprimul de la reactivarea acesteia din 14februarie 1996, activând între 4 iulie1996 ºi 24 aprilie 2009. Ca episcop, adeþinut ºi calitatea de membru alSfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne.

Dupã cãsãtorie (cu AnaMunteanu), a fost hirotonit diacon, la21 mai 1952, la Catedrala Episcopalãdin Roman, iar la 29 iunie acelaºi aneste hirotonit ca preot la CatedralaEpiscopalã „Sf. Petru ºi Pavel” dinHuºi.

Timp de peste trei decenii, a fostpreot la urmãtoarele parohii: parohiaDamieneºti, judeþul Bacãu (1952-1954),unde a reparat ºi a înfrumuseþatbiserica ºi casa parohialã, la Þârdeni,unde a construit casa parohialã (1954-1955); la biserica „Sf. Nicolae” dinMoineºti (1955-1962), la biserica din

Leorda-Comãneºti, judeþul Bacãu(1962-1972), la biserica „Sf. Nicolae”din Bacãu (1972-1978); în acelaºi timpa reconstruit biserica parohialã din satulnatal Mãgireºti.

Dupã moartea soþiei sale (1971),a fost ales Arhiereu-Vicar al EpiscopieiRomanului ºi Huºilor, cu titlul de„Vasluianul”, cãlugãrit sub numele deIoachim, hirotonit ºi instalat la 24noiembrie 1985. Ca Arhiereu-Vicar laRoman, a desfãºurat o activitate bogatãmisionar-pastoralã, administrativ-gospodãreascã ºi culturalã. Între anii1985-1989, a consolidat, pictat ºiînfrumuseþat biserica „Precista-Mare”din Roman, iar în anul 1991 a pustemelia celei mai mari catedrale dinRomânia, „Înãlþarea Domnului”, înmunicipiul Bacãu, ºi a continuatconstruirea ei pânã în anul 2001.

Din anul 1955 a îndepliniturmãtoarele funcþii administrative:secretar al Protoieriei Moineºti (1956-1972), membru al Adunãrii EparhialeRoman ºi delegat în Adunarea NaþionalãBisericeascã (1962-1972), Preºedinteal Consistorului Eparhial al EpiscopieiRomanului ºi Huºilor (1972-1978), dupãcare, în urma unei bogate experienþeacumulate, i-a fost încredinþatã funcþiade Vicar administrativ al acesteiepiscopii (1978-1985).

La 4 iulie 1996, dupã reînfiinþareaEpiscopiei Huºilor, Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române ºi ColegiulElector Bisericesc l-au ales pe P.S.Ioachim în înalta demnitate de Episcoptitular al Episcopiei Huºilor.

A editat ºi tipãrit peste 20 devolume de cãrþi, dintre care: CronicaEpiscopiei Romanului ºi Huºilor (11volume). Începând cu anul 1995 seediteazã Cronica Episcopiei Huºilor,cuprinzând 6 volume cu studii, file decronicã, mãrturii ale continuitãþii ºispiritualitãþii româneºti. De asemenea,a publicat în numeroase revistebisericeºti peste 100 de studii ºi articole,majoritatea în „Mitropolia Moldovei ºi

a Sucevei” sau în „Îndrumãtorulbisericesc” al Eparhiei Romanului.

Preasfinþitul Ioachim Mareº,Episcop al Huºilor, a murit pe 24 aprilie2009, la reºedinþa episcopalã din Huºi.

Pãrintele Nicodim Mãndiþã –apostol sub comunism

Nicodim Mãndiþã s-a nãscut însatul Buneºti, din judeþul Argeº, pe 28octombrie 1889. Deºi nu a putut sã facãmai mult de cinci clase elementare,tânãrul Nicolae a dovedit de timpuriuaplecare cãtre lecturã, cele cititeîmpãrtãºindu-le cu cei din sat. PãrinteleNicodim Mãndiþã este una dinpersoanele care lãrgesc în modconsiderabil conceptul de „elitã”.Pentru intelectualii „subþiri”, operapãrintelui Nicodim este destul de greudigerabilã, fiind consideratã de unii preasimplistã, chiar puerilã. A participatactiv la campania din 1913 din Bulgariaºi la luptele din timpul Primului RãzboiMondial. Deºi era deosebit de apreciat,el a ales ca, dupã încheiereaconflagraþiei mondiale, sã urmeze caleamonahismului, cãlugãrindu-se în anul1920, la mãnãstirea Mãgura, judeþulBacãu, cu numele de Nicodim. Datoritãevlaviei ºi pregãtirii duhovniceºtideosebite, el va primi în scurt timp ºiharul preoþiei. În aceastã calitate, va fitrimis sã slujeascã în lume în localitãþiprecum Vâlcele ºi Schitu Frumoasa dinjudeþul Bacãu.

Pãrintele Nicodim a fost unul dincei mai fermi promotori ai Ortodoxiei,apãrându-ºi turma ºi cãutând sãreaducã la sânul ei pe cei caretrecuserã la alte credinþe, dar ºi în acestdomeniu a fost un model exemplar,folosind exclusiv argumentul dialogal,fãrã a recurge la mãsuri coercitive.

Pãrintele Nicodim va sta înînchisoare un an ºi jumãtate, restul depedeapsã fiind anulatã prin„bunãvoinþa” regimului. Dupã 55 de anide aleasã slujire în Biserica IuiHristos, cunoscându-ºi dinainte


sfârºitul, pãrintele Nicodimºi-a dat sufletul în mâinile

Domnului, duminicã 6 iulie, în anulmântuirii 1975. ªi azi, când se facepomenirea sa, se adunã laolaltã mii decredincioºi care cinstesc memoria unuiom care a salvat cãrþile sfinte de laardere ºi a îndemnat lumea: „Citeºtecuvântul Domnului!”.

Preotul Gherasim Iscu „Iubiþi pe cei ce vã prigonesc.”S-a nãscut la data de 21 ianuarie

1912, în satul Valea ªoºii, comunaPoduri, judeþul Bacãu, ºi era fiul luiGrigore ºi Elena Iscu. În anul 1924 intrãca frate în mãnãstirea Bogdana(Bacãu). Din 1925, urmeazã cursurileseminarului monahal de la mãnãstireaNeamþ, pânã în 1928, când aceastãºcoalã s-a desfiinþat, continuându-ºistudiile la Liceul „Principele Ferdinand”din oraºul Bacãu, apoi la seminarul dela mãnãstirea Cernica. Absolvã în 1935,înscriindu-se ulterior la Facultatea deTeologie din Bucureºti, unde îºi ia licenþaabia în anul 1942, datoritã dificultãþilorfinanciare.

Din anul 1932, fratele Grigore Iscus-a închinoviat în mãnãstirea Tismana,urmând sã fie trimis la AcademiaPatriarhiei Ecumenice din insula Halki,proiect care nu s-a mai înfãptuit. În anul1935, a fost hirotonit ierodiacon, apoiieromonah, de unde a fost numit stareþal mãnãstirii Arnota, la data de 15 aprilie1937. Aici a lucrat la refacereamãnãstirii, distruse de un incendiu, pânãla 1 februarie 1939, când a demisionat.De aici a trecut la mãnãstirea Cernica,în postul de bibliotecar-contabil laSeminarul Cernica, unde a rãmas pânãîn 1941, când s-a desfiinþat pe motiv cãaici se afla un „focar de legionarism”.Deºi i s-a cerut sã activeze în cadrulMiºcãrii legionare care se manifesta totmai mult în mãnãstirea Cernica,pãrintele Iscu a „refuzat categoric”,motiv pentru care s-a propus chiardemiterea lui. Dupã evenimentele dinianuarie 1941, poliþia ºi armatapercheziþioneazã aºezãmântul monahalºi ancheteazã întreg personalul de aici.Pãrintele Iscu fiind printre ceiconsideraþi fãrã simpatii legionare este

însãrcinat în noiembrie 1941 sã lichidezeinventarul seminarului monahal, carefusese desfiinþat din ordinul lui IonAntonescu.

La fel ca ceilalþi membri aigrupului, pãrintele Gherasim Iscu a fostcondamnat la 5 ani de închisoare. Dela Craiova l-au mutat la Aiud, unde i s-auluat hainele monahale ºi a rãmas doarîn cãmaºã, bolnav de plãmâni. PãrinteleConstantin Hodoroagã, de la careavem toate datele privitoare laarhimandritul Gherasim Iscu, îºi maiaminteºte cã stareþul de la Tismana îiuimea prin þinuta sa pe toþi cu care afost împreunã închis.

În ziua Naºterii Domnului sau aCrãciunului anului 1951, ca mãrturisitoral Bisericii, pãrintele Gherasim Iscu, „culumânarea în mânã, ascultândrugãciunile pe care le ceruse”, trecu laCeruri.

Pãrintele Ioan Sãrãcuþu,slujitorul sub persecuþia comunistã

Era originar din þinutul Bacãului,dintr-o familie de oameni simpli. De miccopil a rãmas orfan, dar a fost ajutat sãurmeze Seminarul Teologic de laRoman ºi Facultatea de Teologie de laCernãuþi. În 1940, a ajuns diacon, apoi,din 1942, a fost preot la Verºeºti, SchituFrumoasa ºi Solonþ, din jud. Bacãu. Afost arestat prima datã în perioada iulie-decembrie 1944, pentru cã predicaseîmpotriva „fiarei roºii de la Rãsãrit”.Apoi, pentru cã susþinuse cu alimenteºi prin gãzduire pe unii membri dinrezistenþa anticomunistã, în perioada1952-1954 a fost trimis la canal.

A fost eliberat, revenind la parohiasa. Dar preotul Sãrãcuþu a vorbitcredincioºilor despre sãrãcia cumplitãîn urma campaniei de cooperativizaredeclanºatã de regimul comunist.

Ca o consecinþã a atitudinii sale,în 1959 a fost arestat din nou ºicondamnat la ºapte ani închisoare, cuînvinuirea de „uneltire contra ordiniisociale”. Dupã eliberarea din 1964 aslujit la Parohia Solonþ.

Preotul Gheorghe FloriºteanuAcesta s-a nãscut la data de 25

februarie 1918. În com. Mãrgineni, satul

Gherãieºti, jud. Bacãu, din pãrinþiiFloriºteanu Grigore ºi Maria, oamenisimpli, modeºti, dar cu acea credinþãcreºtinã ce poate naºte ºi creºte viitoriislujitori vrednici pentru misiuneaBisericii Ortodoxe ºi a idealurilorpoporului român. A învãþat ºcoalaprimarã – elementarã între anii 1925-1933 în localitatea Gherãieºti – Bacãu.A urmat clasele Seminarului Ortodoxde la Roman între anii 1933-1937, dupãcare s-a înscris ºi a absolvit cursurileFacultãþii de Teologie de la Arad în anii1937-1942. Încã din timpul facultãþii, în1939, s-a cãsãtorit (1939) cu MariaBurcuþã, devenitã Floriºteanu ( n.18.08.1918 – d. 1.10.2000). Ca suflettânãr, având aceeaºi dãruire de sinespecificã eroilor neamului nostru,preotul Gheorghe Floriºteanu a þinutpiept cu îndârjire greutãþilor determinatede urmãrile ºi vicisitudinile celui de-alDoilea Rãzboi Mondial. Din anul 1950,a fost numit la parohia Cotumba, iar înanul 1954 este arestat, înscenându-i-seo presupusã aderare la miºcarealegionarã. Dupã eliberare, obþineaprobarea pentru construcþia uneiclopotniþe – capelã ºi cimitir nou.Lucrãrile de construcþie a bisericii seorganizeazã ºi se desfãºoarã înperioada 1972-1978

În 14 octombrie 1978, PreasfinþitulEftimie, Episcop al Romanului ºiHuºilor, împreunã cu un sobor de 38 depreoþi, a sfinþit noua bisericã cu hramulSfânta Parascheva din ParohiaCotumba, ocazie în care preotulGheorghe Floriºteanu, pentru meriteledeosebite invocate, a fost hirotesiticonom stavrofor, rãsunând în glasurilecredincioºilor: Vrednic este!

La 2 februarie 1980, pãrinteleGheorghe Floriºteanu a trecut la celeveºnice, fiind înmormântat lângãtemelia bisericii pentru care s-a dãruitcu toatã fiinþa sa, trup ºi suflet.Preotul Gheorghe Floriºteanu, alãturide toþi preoþii vrednici pe care i-a datneamul nostru românesc, rãmânereper ºi model de dãruire ºi jert-felnicie, în vederea dãinuirii ºi arãmânerii în planul de mântuire a LuiDumnezeu, pentru Bisericã ºicei care vor fi dupã noi.


Pãrintele Ioan GoagãPãrintele Ioan Goagã s-a

nãscut la 17 august 1886, în satulRãcãuþi, comuna Oneºti, judeþul Bacãu,din pãrinþi agricultori. A urmat ºcoalaprimarã din Brãtila ºi Târgu Ocna. În1908, intrã la Seminarul Teologic ,,NifonMitropolitul” din Bucureºti, terminându-lîn 1916. La începutul anului 1918, estemutat la comandamentul Campaniei a4-a sanitarã din oraºul Roman, fiinddemobilizat în mai 1918. În luna augustse cãsãtoreºte cu Elena Berilã, dinBereºti-Tazlãu, iar în ziua de 8noiembrie 1918 este hirotonit preot deepiscopul Teodosie Atanasiu în biserica,,Sfinþii Voievozi” din oraºul Roman.Între anii 1920-1923, slujeºte ca preotîn parohia Verºeºti, judeþul Bacãu, iardin 1923 pânã la pensionare (1974) ºimoarte (1991) în Parohia Bereºti Tazlãu.

Pãrintele Ioan Goagã a rãmas înconºtiinþa posteritãþii ca un reper demoralitate ºi culturalitate. Ca preot, afost un mare duhovnic cu maricapacitãþi taumaturgice. Vindecat elînsuºi în mod miraculos în urmapelerinajului la Maglavit, pãrintele a fosto icoanã a rugãciunii pentru cei bolnavi,pentru cei nevoiaºi, cãrora le-a slujit cucredinþã, graniþele ,, parohiei” saledepãºind mult pe cele ale judeþuluiBacãu, din acest punct de vedere. Caliturghisitor a respectat cu stricteþecanoanele ºi rânduiala bisericeascã,fiind un model de slujire.

Din punct de vedere cultural,pãrintele Ioan Goagã a desfãºurat ointensã activitate, în special în perioadainterbelicã. Contribuie în 1924 laînfiinþarea Asociaþiei Culturale ,,M.Eminescu” din Tescani ce-ºi propune,înfiinþarea de biblioteci ºcolare ºipopulare, case de sfat ºi de citire,cãmine culturale, muzee, a uneiuniversitãþi populare, scoaterea uneireviste literare ºi de folclor.

Face parte din comitetul de redacþieal Revistei moineºtene „Orientãri”(martie 1932-iunie 1933), revistã fondatãde preotul scriitor Constantin R. Criºan,folosind pseudonimul Ioan Rãcãuþeanu.Colaboreazã, de asemenea, la ,,AnuarulEparhiei Romanului” ºi cu personalitãþicum ar fi: Gala Galaction, George

Enescu, George Bacovia. A plecat laDomnul în urma inundaþiilor din 28 iulie1991.

Preotul Ioan Muntean Preotul Ioan Muntean s-a nãscut

pe 16 februarie 1952 în localitateaPoienile Izei, judeþul Maramureº.Pãrinþii sãi, Vasile ºi Ana, oameni simpli,cu o credinþã puternicã, l-au apropiatdin copilãrie de frumuseþea sfintelorslujbe. A urmat cursurile SeminaruluiTeologic Curtea de Argeº, pe care l-aabsolvit în anul 1977, iar în perioada1980-1982 a continuat cursurileSeminarului Teologic de la MãnãstireaNeamþ. În luna septembrie 1980 s-acãsãtorit cu prof. Victoria Mariº, cucare a avut împreunã ºapte copii: patrubãieþi ºi trei fete.

În anul 1990, s-a înscris la InstitutulTeologic de grad universitar Bucureºti,pe care l-a absolvit în anul 1994. În anul1980 a fost hirotonit preot pe seamaparohiei Frunteºti, Protopopiatul Bacãu,iar un an mai târziu s-a transferat laparohia Nadiºa, Protopopiatul Moineºti.ªase ani mai târziu a fost instalat laparohia Solonþ, unde a reconstruit dintemelie biserica care a fost ºi târnositã.În Solonþ a slujit pânã în anul 2009, cândo boalã necruþãtoare l-a pus la pat pentruo perioadã de patru ani ºi douã luni. Pe27 martie 2013 a plecat la Domnul.

Preot Gheorghe BânþuA terminat Seminarul Veniamin

Costache din Iaºi în anul 1928, an în careeste numit suplinitor în învãþãmântulprimar din Ministerul Instrucþiunii. În anul1929, este numit impiegat stagiar încadrul aceluiaºi minister. În anul 1932,se cãsãtoreºte cu Constanþa, absolventãa Facultãþii de Litere din Bucureºti. Îniunie 1933, este hirotonit preot la BisericaPrecista Mare din Roman ºi tot în aceeaºilunã, pe 15 iunie, este numit paroh laParohia nou înfiinþatã – Goioasa. Înaugust 1947, a avut iniþiativa aduceriiSfintelor Moaºte ale Cuv. Parascheva.

A fost primul preot al bisericii dinparohia Agãº.

Pãrintele Eugen BerzaEugen Berza s-a nãscut în Bacãu,

în 1925. Puþini cunosc lupta pãrintelui

Eugen Berza – lupta Neamului pentrusalvarea fiinþei sale naþionaleameninþate cu pieirea. Nu cunoaºtemadevãrul pentru cã el ne-a fost ascuns,ieri ca ºi astãzi, pentru cã au domnit înacel timp ºi încã domnesc minciuna,fãrãdelegea ºi ocara, ocara împotrivaadevãrului ºi a slujitorilor lui. ªi astãziaceºti slujitori sunt traºi pe roatainfamiei.

Pãrintele Eugen Berza a fost preotla Parohia Poduri timp de doi ani –1981-1983, remarcându-se printr-oevlavie aparte ºi un simþãmânt de trãirea preoþiei lui Hristos cu totul deosebit,lucru remarcat de cei care l-aucunoscut.

În ziua de 15 august 1996,adoarme întru veºnicie pãrintele EugenBerza. În aceastã sfântã zi, „AdormireaMaicii Domnului”, Dumnezeu,trimiþând îngerii lui, înalþã la cer sufletulsãu înlãcrimat, curmându-i dureriletrupului chinuit ºi vãrguit de plumbiicruntului „roºu”.

Cel mai vechi slujitor al bisericiiscorþene este preotul Oancea. Apareîntr-un document din sec. 16 -1650-emis de Al. Lãpuºneanu. Acestacumpãrã o parte din satul Bãdeºti,vechea denumire a satului Scorþeni, în1843. Din 1878 pânã în 1928 principalulpreot al bisericii scorþene a fost IonTeodorescu 1850-1928. El slujeºte învechiul schit ºi Biserica Meriºor,începând zidirea bisericii de zid în 1906.Tot el scrie prima monografie a satuluiScorþeni, la cererea MinisterelorCultelor. El mai construieºte primãriasatului, ºcoala veche ºi ºcoala demeserii.

Preotul Munteanu Neculai esteun alt slujitor al Bisericii din Scorþenidin 1928, absolvind studii la Facultateadin Cernãuþi. Prieten cu Gala Galaction,fiindu-i duhovnic, ºi cu Ioan Agârbi-ceanu cu care poartã o imensãcorespondenþã. A fost ºi publicist laziarul Lumina din Bacãu. Are interviucu George Bacovia care-l vizita ºi aveafotografii la Scorþeni

(va urma )

Preot Iulian NEAGU


S-a nãscut la 4 decembrie 1937într-o familie de þãrani din satulViiºoara, comuna Târgu Trotuº. Dupãcursurile gimnaziale ºi secundareabsolvite în Târgu Ocna, s-a înscris laFacultatea de Filologie din Iaºi. A fostprofesor de Literaturã românã alUniversitãþii „Alexandru Ioan Cuza”în anii 1960-1993. În acelaºi timp, s-amanifestat ca istoric ºi critic literar înpresa culturalã. A îngrijit ediþii de texteliterare clasice, iar cercetãrile maiextinse s-au concretizat în cãrþi:Aproximaþii critice, 1970, G.Ibrãileanu, 1971, B. P. Hasdeu(studiu monografic), 1972, Reacþiicritice, 1973, Lecturi posibile, 1978,Eminescu. Interpretãri, 1-2, 1982,1986, Clasici ºi moderni, 1987.Unele reviste de profil ºi UniuneaScriitorilor i-au acordat premii întreanii 1964 ºi 1989. În perioada 1974-1990, a asigurat coordonareaºtiinþificã a colecþiei Eminesciana (52volume), tipãritã la Editura Junimea.Mihai Drãgan a fãcut parte, caredactor-asociat, din prima redacþie arevistei „Cronica” (1966), rãmânând uncolaborator frecvent ºi fervent alacesteia, în anii urmãtori. Sfârºitulneaºteptat (1 noiembrie 1993) a curmatprea devreme o existenþã dedicatã, cupasiune ºi onestitate, didacticii ºiscrisului.

Începuturile. Pe când eram elevide gimnaziu, cei de pe Gãlean (periferiea Târgului Ocnei) ºi cei din Viiºoara neîntâlneam ducând vacile la pãscut peaceeaºi vale a Gãleanului. Încingeamoina ºi alte jocuri de odinioarã, legândastfel ºi prietenii de duratã. Pe mine ºipe Mihai ne-a apropiat în specialpasiunea pentru istorie ºi literaturã. Înanii de liceu, am ajuns ºi la discuþii cusubiecte mai serioase. Mihai era unanticomunist convins, un revoltat carese exprima ºi în versuri. Mi le citea înmare secret, mai ales cã familia sa seafla în atenþia organelor. Umpluse vreo

trei caiete, pãstrate cu mare grijã, sub oscândurã din prispa casei. îmi spuneauneori cã se viseazã un fel de Tudorªoimaru (personaj de romansadovenian), ca sã dea de pãmânt cutoþi rãii, în numele unei lumi mai dreptedecât aceea în care eram nevoiþi sã

trãim. Pe atunci nu ne puteam permitedecât sã visãm. Eram þinuþi din scurt,cum se spune. La lecþiile de istorie,veneau sã asiste activiºti ai partiduluicomunist, încât profesorul Marinoiu nicinu ne privea în ochi când trebuia sãspunã cã în 1918 România ar fi„cotropit” Basarabia, iar în 1940 aceastaar fi revenit la „patria-mamã”, Rusia(!). La românã nu erau studiaþi mariscriitori ca Blaga, Arghezi, Barbu,Bacovia, Goga. În biblioteca ºcolii abiade gãseam ediþiile cronicarilor, dar ºiacelea cu multe file rupte, ca sã nuaflãm nimic despre actele de jafpracticate de Rusia þaristã în ÞãrileRomâneºti. Am avut norocul sãcâºtigãm încrederea preotului Parincu,un om cultivat ºi generos, posesor alunei biblioteci bogate, o adevãratãcomoarã din care ne înfruptam adesea,desigur, tot în secret. La el am vãzutpentru prima datã, ediþii de carte veche,în limbile latinã ºi greacã.

Farmecul istoriei. Îmi amintesccât de mult ne emoþiona ideea cã sub

pãmântul pe care îl cãlcam (cupicioarele goale!) zãceau, de sute ºi miide ani, osemintele unor oameni trãitorisau doar trecãtori pe aici, pe drumulcãtre Ardeal sau dinspre Ardeal. Cugândul acesta am urcat împreunã cuMihai pe plaiul Mastacãnului, unde

apãreau din pãmânt relicve ale uneivieþuiri de tip Cucuteni, cum aveausã constate arheologii puþin maitârziu. Am încercat sã restaurãmobiecte de ceramicã din cioburileculese de noi, dar nu ne-a ieºit. Totpe atunci Mihai m-a dus în ºcoalaaflatã peste drum de casa familieisale, la învãþãtorul Ilie Sãvescu, unpasionat de arheologie. Ne-a ºi fostghid în micul muzeu improvizat într-ocamerã din casa inginerului Nemeºiu(preluatã de Stat în interesulînvãþãmântului). Acelaºi învãþãtor afãcut sãpãturi ºi în Podei, alt sitcucutenian important, ºi a înfiinþat un

mic muzeu de arheologie în TârguOcna, gestionat, prin 1959-1960, deistoricul ieºean C. Buzdugan.Expediþiile noastre în teren au continuatºi mai târziu. De la Mastacãn, pedrumul spre Brãteºti, am cercetat unloc numit La Chimniþã (Pivniþã!), niºtebolþi de piatrã prãbuºite, de undelocalnicii se aprovizionau pentruconstrucþii. Am vizitat ºi bisericaAdormirea Maicii Domnului (subMãgura Brãteºti), construitã din lemnde stejar, pe la mijlocul sec. al XVIII-lea. Ceva mai departe ne-am minunatde locul misterios numit La Darabanã,unde pãmântul suna a gol pe osuprafaþã destul de mare ºi pe undevacile nu aveau voie sã pascãdeoarece, spuneau sãtenii, îºi pierdeaulaptele. Acest loc se afla la poaleleOsoiului. Urcând pe vârful acestuimunte, vedeam în zare valeaTazlãului pânã la Sãnduleni ºi valeaTrotuºului pânã la Comãneºti.Strãjerii de pe acest platou, cândvedeau cã vin duºmanii, sunau dinbuciume ºi bãteau darabana.

Nr. 3 / iul-sept 2019SAREA PÃMÂNTULUI 21

Cãrþile. În anii de liceu ni s-aalãturat la un moment colegul AurelBeldea, de asemenea un anticomunistdeclarat ºi ceva mai vocal decât noi,dar tot în limitele necesarei prudenþe.Pe atunci ne-a fascinat o carte plinãde cele mai uimitoare ipoteze: Daciapreistoricã, de N. Densusianu. Eureuºisem sã mai salvez câte ceva dinmovila de volume „epurate” dinbiblioteca gimnaziului Oituz(transformat de noul regim în „ºcoalãmixtã”). Foarte interesante pentru noi,viitori profesori, au fost IstoriaPedagogiei, semnatã de Dr. PetruPipoº ºi tipãritã în 1892 la TipografiaDiecesana din Arad, studiul întreprofesori ºi elevi, de SebastianPopovici (extras din „Revista dePedagogie”, Cernãuþi 1939), celebraDidactica Magna a lui Ioan AmosComenius (o traducere de PetruGârboviceanu, tipãritã la Bucureºti în1921), Câteva idei asupraeducaþiunii, de John Locke, Partea I:Educaþiunea sufletului (traducere deGeorge Coºbuc, Bucureºti, 1921).Citeam ºi comentam împreunãfragmente ºi idei ignorate cu totul înacei ani, când pedagogii noºtri erauintoxicaþi pânã la greaþã cu Poemulpedagogic al sovieticului Makarenko(educaþia prin muncã silnicã!). Primeledouã cãrþi mai sus menþionate i le-amîmprumutat lui Mihai ºi pe când erastudent în laºi, iar eu încã nuabsolvisem cursul liceal, datoritã unuiaccident. Mai multe pagini poartãsemnele lui marginale (un h sau hic= aici), inclusiv semnãtura ºi un legatglumeþ fãcut cu bunul sãu prieten (ºicoleg de camerã), Traian Asãvoaie.O lecturã extrem de instructivã a fostºi Istoria doctrinelor politice a luiPetre Ghiaþã, Editura Ideia,Bucureºti, 1938. Aceastã sintezãasupra cugetãrii politice de la Platonla Vilfredo Pareto oferea curiozitãþiinoastre ºi concluzii de-a dreptul„periculoase” privind vremelniciadictaturilor (deci ºi aceea aproletariatului!) sau eºecul ideologieilui Marx. Citez un fragment subliniatapãsat, nu ºtiu dacã de Mihai sau demine: „ ...Experienþa regimului

proletar, instaurat în Rusia sovieticã,serveºte umanitãþii o lecþie aºa deasprã, în ceea ce priveºte libertatea,egalitatea justiþia perfectã, încât nuºtim cine ar mai fi ispitit sã creadãîn forma paradisiacã a colectivis-mului marxist” (pag. 220).

Tentative publicistice. În viaþaacelor adolescenþi care am fost existau,în afara lecturilor interzise deautoritãþile comuniste, ºi alte moduri deasumare a unor libertãþi ce însemnaucreºtere ºi maturizare. Mi-amintesc cãMihai a avut o bunã prietenã, penumele de familie Olaru. Urma ºi eacursul liceal, într-o clasã inferioarã.Într-o varã, fata s-a îmbolnãvit ºi, cumchirurgul Vasile Pascal lipsea din oraº,a fost dusã la spitalul din Moineºti, undes-a stins foarte repede. Se pare cãfãcuse o peritonitã ce ar fi trebuitoperatã urgent. Prietenul meu a fostfoarte afectat de aceastã pierdere. Înanii de studenþie ieºeanã încã nu seîmpãcase cu plecarea ei neaºteptatã.Dupã ce, nu mult dupã admiterea înliceu, suportase o exmatriculare pentru„vina” de a veni dintr-o familie de aºa-ziºi „chiaburi”, moartea fetei a fost încãun eveniment ce 1-a determinat sãscrie destule versuri pesimiste. Darviaþa mergea înainte, iar noi am gãsitun alt loc de consumare a energiilor detineri cãrturari: Staþia de radioficare a

oraºului. În acea orã de searãrezervatã prezentãrii evenimentelorlocale, intram ºi noi cu mici reportajeºi prezentãri de cãrþi. Mihai preferaclasicii, ferindu-se de literaturapropagandisticã a momentului. Seînþelege cã textele noastre aveaunevoie de avizul dat de raionul de partid.Mi-amintesc de o cronicã fãcutã deMihai la un spectacol de teatru (deamatori), în care era elogiatãinterpretarea unei tinere talentate.Culturnicul de la partid a cenzuratnumele fetei: tatãl fãcuse politicãliberalã... Mihai a continuatcolaborarea radiofonicã ºi în primavacanþã de student. Numele sãudevenise de o anume notorietate înTârg. Tot în acea perioadã a începutsã publice recenzii literare în ziarulSteagul Roºu din Bacãu.

Profesorul . Deºi deveniseuniversitar (în 1960), iar eu rãmãsesemprofesor de þarã, relaþia noastrã arãmas la fel ca în adolescenþã. Îl vizitamla Iaºi, la Catedra de Literaturã. M-aajutat mult prin soþia sa, doamna LenuþaDrãgan, care îmi punea la dispoziþiecãrþi la Biblioteca Universitarã, inclusivtitluri aflate la secret . Mi-a fostîndrumãtor la lucrarea de licenþã. Laprima întâlnire, mi-a cerut sã reductextul la jumãtate. M-a chestionat ºiasupra unor titluri din bibliografie ºi mi-a

recomandat sã citesc acele cãrþi dinscoarþã în scoarþã. Comisia deexamen mi-a pus întrebãri chiar dinrespectivele lucrãri. Am înþeles încão datã cã Mihai era extrem de rigurosºi nu accepta jumãtãþile de mãsurã.Ne-a invitat, de câteva ori, pe mineºi pe colegul Aurel Beldea, în cameraînchiriatã din strada Profesor Cujbã,19, apoi în apartamentul din bloculF5, strada Ciurchi. Deºi, cu timpul,au devenit mai rare, întâlnirilenoastre au însemnat, între altele, ºi oîntoarcere reconfortantã în aniiadolescenþei, cu acele trãiri unice ºiexperienþe intelectuale ce ne-aumarcat definitiv.

MãtãniiAnotimpurile trec prin noiºi ne lasã-n sufletmuguri albi ºi spicefrunze de amurgºi urme îndelungi de sãnii…Iarã din ceasornic, în auz, ne curgclipele-nºirate-n fir de timp, mãtãnii.Tâmpla-mi se brumeazã în tãcerea nopþiiºi ciudat:

mã bucur clipa când s-abateciocãnind în inimi ca-n canatul porþiichipul frumuseþii cãutând prin toate.

Valeriu Filimon, Tãrâmuri imaginare– Poezii, Edit. Paco, Bucureºti, 2001,pag. 30-31. Profesor Ion V.

BALCANU


Ziua de 20 august 2019 a fost unprilej de bucurie duhovniceascã pentrucredincioºii de pe Valea Trotuºului,deoarece, cu binecuvântarea Înalt-preasfinþitului Pãrinte Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului,la Schitul „Sfântul Eftimie cel Mare”din cartierul Poieni al Staþiunii TârguOcna, s-a desfãºurat a V-a ediþie aconcursului cultural catehetic „Toacãºi ie moldoveneascã”.

Programul a debutat cu sãvârºireaSfintei Liturghii de cãtre un impre-sionant sobor de preoþi sub protiapãrintelui inspector Daniel IonelMarari, delegatul ÎnaltpreasfinþituluiPãrinte Ioachim ºi responsabilulactivitãþilor cu tinerii din partea Birouluide Catehizare al ArhiepiscopieiRomanului ºi Bacãului, la altarul devarã al schitului.

Cu binecuvântarea Înaltpreas-finþitului Pãrinte Ioachim, arhiepiscop alRomanului ºi Bacãului, în perioada 29iulie-3 august 2019, la Biserica BunaVestire din Tg. Ocna, protopopiatulOneºti, s-a desfãºurat ªcoala de varã:Credinþã, Joc, Creaþie, ediþia a III-a,program derulat în parteneriat cu ªcoalaGimnazialã Nr. 1 ºi ªcoala GimnazialãNr. 2 din Tg. Ocna.

Sãptãmâna ªcolii de varã a fostbinecuvântatã de Dumnezeu ºi prinprezenþa la festivitatea de deschidere a

A urmat concursul de bãtut toacaºi prezentarea de port popular. Cei 46de participanþi organizaþi în patru grupede vârstã ºi-au demonstrat mãiestriaîn faþa celor prezenþi la eveniment.Câþiva tineri au încântat publicul cupricesne ºi cântece patriotice.

În timpul jurizãrii, toþi cei prezenþiau fost invitaþi la agapa oferitã depãrintele stareþ.

Ca o noutate, în acest an, au fostamenajate în curtea schitului atelieretradiþionale din lumea satului (þesut lastative, tors lânã, împletit lânã, bucãtãrietradiþionalã, prelucrarea lemnului), undetinerii au fost invitaþi sã vadã ºi sãînveþe aceste meºteºuguri.

A urmat momentul premierii, cândtinerii participanþi au fost rãsplãtiþi cupremii ºi diplome oferite deorganizatori. Dupã acest moment, toþi

tinerii ºi-au dat mâna formând o inimãuriaºã în jurul bisericii de lemn.

A fost un moment impresionantîncãrcat de emoþie. S-a demonstrat încão datã cã buna colaborare dintreParohia Poieni ºi Schitul ,,SfântulEftimie cel Mare” a dat naºtere unuieveniment frumos care a atras tineridin Protoieria Oneºti ºi din alteprotopopiate.

Mulþumim pe aceastã calepãrintelui protosinghel ClaudiuConstantin Panþîru, stareþul Schitului„Sfântul Eftimie cel Mare” ºi pãrinteluiparoh Cristian Mazilu de la Parohia„Schimbarea la Faþã”, Poieni, pentrudragostea ºi dãruirea lor ºi, mai ales,pentru iniþiativa de a promova valorileautentice româneºti în zona noastrã.

Preot Benone Paul VÃSÂI

programului a Pãrintelui Protopop IoanBãrgãoanu, iar într-una din zile prinpoposirea Pãrintelui Inspector DanielIonel Marari în mijlocul tinerilor.

Activitãþile desfãºurate în cadrulprogramului au fost sub forma Atelierelor,acestea având ca scop educarea copiilorîn spiritul ocrotirii ºi promovãriipatrimoniului cultural ºi spiritualtradiþional românesc. Fiind anul omagialal satului românesc (al preoþilor,învãþãtorilor ºi primarilor gospodari),ªcoala de varã, prin logistica programului

bine structurat, a îmbrãcat cu demnitatehaina unei tabere de varã cu specificcultural-catehetic. Rugãciunea dedimineaþã, imnul þãrii noastre, cuvântulde învãþãturã, înviorarea ºi Ateliereledesfãºurate au avut un impact formatorcare a declanºat sentimentulapartenenþei la neam ºi conºtientizareacopiilor cã sunt fii ai lui Dumnezeu încasa Lui.

Numãrul participanþilor dinanul acesta a crescut,ajungând la 255 de copii

Nr. 3 / iul-sept 2019SAREA PÃMÂNTULUI 23

î n s c r i º i ,care sub în-

drumarea celor 60 devoluntari au participatla cele 10 Ateliere, zide zi, timp de osãptãmânã. Subcoordonarea d-neiprofesor ChiticaruOana, copii împãrþiþipe grupe aflate subocrotirea Sfinþilor,(Grupa Sf. Nectarie,Grupa Sf. Efrem,Grupa Sf. Andrei,Grupa Sf. Nicolaeetc.) au avut ocazia laAtelierele desfã-ºurate sã înveþelucruri noi, folositoare ºi utile, reuºind sãse elibereze de provocãrile societãþiicontemporane ºi sã trãiascã frumos,dupã cum copilãria ºi vârsta o cer. Cadreledidactice de la cele douã ºcoli aleoraºului Tg. Ocna, care au fost implicate,au coordonat Atelierele alãturi de eleviide liceu care au fost plini de viaþã ºibucurie. Atelierele propuse anul acestaau condensat tradiþia neamuluiromânesc, copiii cu vârste cuprinse între5 ºi 14 ani fiind conºtientizaþi de valoareasfântã a neamului ºi de scopul suprempe care îl au în faþa lui Dumnezeu. AtelierulHand Made, Atelierul de Muzicã, Atelierulde Picturã, Atelierul Joc ºi Poveste,Atelierul de Gastronomie, Atelierul deDans, Atelierul Omul ºi Natura, AtelierulTir cu Arcul, Atelierul Casa Bunicii,Atelierul Tradiþie ºi Folclor au fostmomente de neuitat care le-au dat copiilorºansa de a vedea viitorul prin prismaînaintaºilor noºtri care ºi-au început viaþasfântã la sat.

Organizarea acestei ªcoli de varã,ajunsã la ediþia a III-a, a fost susþinutãde cãtre Parohia Buna Vestire din Tg.

Ocna, care a suportat întreaga bazãfinanciarã ºi materialã. Sub îndrumareaPreotului Paroh Vasile Ion Panþîru,Consiliul Parohial a susþinut întreagaactivitate, astfel punându-se la dispoziþiacopiilor ºi a voluntarilor toate materialelenecesare la fiecare atelier în parte zi dezi: alimente (aluat, zahãr, fãinã,mirodenii, ulei, esenþe, biscuiþi, fructe,legume, apã, ceai, cafea, rahat, stafide,margarinã, caºcaval, ºuncã presatã,pâine etc.), papetãrie, aþã, sfoarã, carton,foarfece, hârtie coloratã, etaminã, lipici,ace, aþã coloratã, acuarele, bloc desen,creioane colorate, pensoane, materialesportive (tir cu arcul), boxã, staþie, 25kg argilã pentru modelaj, accesoriipentru modelaj, rame lemn pentru þesutetc. Zilnic, copiii au primit la pauzã câteun pacheþel (covrigi, fructe, apã, prãjituri,cornuri, gogoºi, limonadã etc.) care înparte au fost dãruite ºi de Primãriaoraºului Tg. Ocna, oferindu-se astfel sãsprijine activitatea.

Ziua de vineri a adus un momentde voie bunã pentru pãrinþii copiilor careau fost invitaþi sã guste un porumb fiert

ºi sã asculte cântece populareinterpretate de Taraful Casei de Culturãa Staþiunii Tg. Ocna.

Ultima zi a ªcolii de varã a adusbucurie copiilor, întrucât toþi au fostpremiaþi, au primit diplome departicipare ºi dulciuri, iar cei 60 devoluntari au primit certificate devoluntariat, tricouri personalizate,castroane tradiþionale ºi accesoriitradiþionale. Copiii au vizionat la finalîmpreunã cu pãrinþii lor filmuleþul cu pozepregãtit de voluntari ºi organizatori.Momentul festiv a fost încheiat cu uncântec învãþat la Atelierul de Muzicã ºiinterpretat împreunã cu toþi participanþiiªcolii de varã.

Scopul ªcolii de varã a fost atins,pãrinþii au fost încântaþi, iar copiii foartebucuroºi. Manifestându-ºi pãrerea de rãupentru finalizarea activitãþilor, aumãrturisit cât de importante ºi beneficesunt pentru Bisericã, familie ºi copiiaceste programe care sunt organizateîn comunitãþile ºi spaþiile duhovniceºti.

Prof. Oana CHITICARU


A s o c i a þ i a„Sfânta AnastasiaRomana”, compo-nenta socialã a Paro-hiei Sfântul Ioan dinTârgu Ocna, a orga-nizat, în perioada 19-23 august 2019, a 4-aediþie a ªcolii de varã,intitulatã anul acesta,„ªcoala de varã: Cul-turã, artã, spiritu-alitate”. Acest eveni-ment deosebit dincomunitate a adunatsub umbrela Cen-trului „Anastasia”, decurând inaugurat,170 de copii parti-cipanþi, 70 de voluntari participanþi ºi35 de formatori, coordonatori din rânduladulþilor.

Toate activitãþile pregãtite au avutrolul de a oferi copiilor ocazia de aînvãþa lucruri interesante ºi de a serelaxa prin joc ºi metode interactive deînvãþare. Atelierele organizate au fostdeosebit de atractive pentru copii, fiindstructurate în : Atelierul de spiritualitate,Atelierul Pro Vita, Atelierul de creaþie,Atelierul de picturã, Atelierul degastronomie, Atelierul de sport,

Atelierul de dezvoltare personalã,Atelierul de teatru, Atelierul de muzicãºi dans.

Fiecare zi a oferit ocazia copiilorde a trece pe la douã dintre ateliereleorganizate, copiii fiind implicaþi în cadrulfiecãrui atelier în jocuri de echipã foarteantrenante ºi exerciþii individuale,participând la concursuri „ªtii ºiCâstigi”, realizând puzzle-uri cu temespecifice din curs, implicaþi fiind în jocuride rol, urmãrind filmuleþe captivante.La gastronomie, copiii au aplicat lapropriu regulile de bune maniere lamasã chiar în cadrul lecþiei despreetichetã ºi comportament civilizat lamasã. Între ateliere, copiii s-au bucuratde activitãþi distractive ca tiroliana,trambulina, tir cu arcul, darts,badminton, bãlãcealã cu apã, fotbal.

Zilnic au fost organizateconcursuri de genul: „Cel mai ascultãtorparticipant”, sau „Copilul isteþ”, sau„Voluntarul zilei”, prin care copiii aufost stimulaþi sã participe cu implicarela activitãþi, fiind recompensaþi cudiverse obiecte sau suveniruri. Ultimazi a ªcolii de varã a fost dedicatãspectacolului de premiere, acolo undefiecare grupã, din cele 7 participante,a avut de pregãtit un numãr de

spectacol, fie teatru, dans, creaþie etc,din atelierele prin care au trecut. Astfel,ei s-au pregãtit temeinic ºi au fãcutfiecare un moment frumos prin careau impresionat „publicul”.

ªcoala de varã a urmãrit nu doaroferirea unui timp de stat cu copiii, înspecial ai cãror pãrinþi lucreazã ºi nu aucu cine sã îi lase pe timpul zilei, ci, maipresus decât atât, sã contribuie laformarea caracterului tinerilor, la sporireanivelului lor de culturã. Pãrinþii doresc cacel puþin o micã parte din vacanþa de varãa copiilor sã fie dedicatã educaþiei.Aceºtia vor ca cei mici sã îºi petreacãtimpul într-un mod cât mai plãcut, dar ºiutil în acelaºi timp. De aceea, am ales sãincludem în acest program de varãmodulele cele mai frumoase ºi cu cel maimare impact la copii, care i-au þinutocupaþi, în care au aflat informaþii noi, deinteres pentru ei, într-un curs de varã lejerºi util în acelaºi timp.

De menþionat este cã acesteveniment s-a fãcut prin sprijinulConsiliului Judeþean Bacãu, prinfinanþarea nerambursabilã în cadrulproiectului „Judeþul Bacãu : Culturã,creaþie ºi tradiþie”

Sonata luniiPlopii-ncremeniþi se roagãcu palmele lipite-n promoroacã.Luna,privire rotundã ºi sihastrã,lunecã receprin tãcerea albastrã…Se-nfioarã câmpia ºi steiul…Cu ochii închiºiascultãm luna cum calcãîn raze de aur, poleiul…

Valeriu Filimon, Tãrâmuriimaginare – Poezii , Edit.Paco, Bucureºti, 2001, pag.31. Preot Silviu BUTUCARU


7

„Natura se ocupã, în fiecare clipã, destarea ta de bine.

Nu are niciun alt scop. Nu i te opune”(Henry David Thoreau)

Una dintre trãsãturile societãþiinoastre moderne, atât de dezvoltatetehnologic, este, aparent paradoxal,nevoia de miracol. Numai în domeniulsãnãtãþii este nevoie de zeci ºi sute deasemenea miracole. Se aºteaptãremediul care sã salveze milioanele detineri ºi copii bolnavi de cancer ºileucemie, medicamentul-minune caresã ne scuteascã de epidemiile de gripãºi hepatitã, parcã tot mai agresive ºitot mai greu de þinut în frâu. Încã nu aînceput sã fie cãutat, dar cu toþiiaºteptãm remediul miraculos care sãvindece aceastã lume de rãutate ºiviolenþã…

ªi totuºi, minunile se aflã atât deaproape de noi! Singurul lucru carelipseºte cu adevãrat nu este de faptmiracolul, ci perseverenþa oamenilor. Olinguriþã de polen de albine luatã o datãla câteva zile nu are niciun efect, în timpce o curã cu 2-3 linguriþe luate zilnic,vreme de 21 de zile, are un efect tonicexcepþional. Exemplul este valabil ºipentru cura cu cãtinã, care este unadevãrat panaceu. Ani de zile, virtuþilecãtinei au fost ignorate, tocmai dincauza marii ei rãspândiri. Cine sã bageîn seamã o tufã þepoasã, cãþãratã pepovârniºurile nisipoase din margineadrumurilor de þarã, pe dealurilepietroase ori prin ostrovurile înconjuratede ape?

Poate unii dintre cititori îºi aducaminte despre minunile domnuluiprofesor biolog Ion Brad, un savantromân care ºi-a dedicat întreaga viaþãstudiului acestui fruct galben-portocaliu,mic cât un sâmbure de cireaºã, carestã aninat pe ramurile unor tufealbicioase, din toamnã ºi pânã înprimãvarã, rezistând frigului ºiîngheþului. Cu extractele din acest fruct,profesorul Brad a vindecat boli dintrecele mai diverse, de la bronºite ºi cistiterecidivante, pânã la cancer, leucemiesau chiar a ameliorat efecteledevastatoare ale SIDA. Dar înainte dea ajunge medicament, e bine ca ea sãfie folositã ca stimulent al sistemului

imunitar. Cum se explicã forþa ei deexcepþie?

Cãtina este un arbust cu o ariefoarte mare de rãspândire, delocpretenþios ºi ale cãrui fructe îºi menþinproprietãþile benefice pentru organismchiar ºi în condiþii de ger. Este unremediu natural pentru o multitudine deafecþiuni ale organismului, atât internecât ºi externe.

Se consumã simplã sau subformã de ceai, sirop, tincturã, pulbere,ulei sau extract din muguri, toateacestea putându-se cumpãra sauprepara chiar în propria bucãtãrie.

Denumitã ºtiinþific HippophaeRhamnoides, cãtina este un arbustfructifer de origine din Asia Centralã, cepoate fi albã, galbenã sau roºie. ÎnRomânia, întâlnim cãtina atât înregiunile muntoase cât ºi în nisipurileºi pietriºurile litorale. Arbustul esteramificat ºi spinos ºi creºte între 2 ºi 6metri în înãlþime. Frunzele sunt deculoare verde-cenuºiu, au formãalungitã ºi îngustã, iar florile sunt miciºi apar înaintea frunzelor. Fructele nusunt mai mari de 1 cm, sunt verzi laînceput ºi, cu cât se coc, capãtãculoarea galben-portocalie. Fructul estecel care se foloseºte cel mai mult înindustria alimentarã, farmacie,silviculturã sau ca plantã ornamentalã,dar se obþin diverse preparate ºi dinfrunzele, mugurii ºi scoarþa de cãtinã.

Fructele de cãtinã sunt foartebogate în vitamina C, de douã ori maibogate decât mãceºele ºi de 10 oridecât citricele. Mai precis, 100 gramede suc din fructe de cãtinã conþineundeva între 400 ºi 800 mg de vitaminãC. Fructele mai conþin vitamina A,complexul de vitamine B (B1, B2, B6,B9, colinã, inositol), vitaminele E, K, Pºi F, celulozã, carotenoide (betacaroten - în concentraþie mai maredecât se regãseºte în morcovi,xanthophila), microelemente precumcalciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier,sodiu, acizi graºi polinesaturaþi, uleiuricomplexe din care se obþine uleiul decãtinã, uleiuri volatile, flavonoide,pectine, taninuri, serotoninã,aminoacizi, fitosteroli ºi enzime.Fructele de cãtinã se recolteazãîncepând din luna august ºi pânã la

primul îngheþ. Ele rãmân pe ramuri chiarºi dupã cãderea frunzelor, fiind grupatemai multe la un loc. Culoarea lor estegalbenã-portocalie, iar gustul, acru-astringent, însã pe mãsura coacerii ºimai ales dupã cãderea primelor brumedevine mai plãcut ºi capãtã un mirosde ananas.

Efect vitaminizant. Fructele decãtinã conþin aproape toate mineraleleºi vitaminele necesare organismuluiuman. Un pahar de suc de cãtinã cumiere, proaspãt preparat, consumatdimineaþa, va asigura porþia de vitamineºi energie pe tot parcursul zilei.

Efect imunostimultor. Cãtina ajutãorganismul sã se menþinã sãnãtos ºiputernic ºi, la nevoie, sã lupte împotrivabolilor. Mai mult, are proprietãþiantibiotice ºi combate direct infecþiilebacteriene.

Efect depurativ. Ajutã organismulsã elimine toxinele atât din sistemuldigestiv cât ºi de la nivelul ficatului,contribuind la o mai bunã funcþionare aacestora.

Efect antioxidant. Cãtina este plinãde antioxidanþi puternici ce ajutã laneutralizarea radicalilor liberi, asubstanþelor toxice preluate din mediuºi previn apariþia celulelor canceroase.

Efect antiinflamator. Cãtina esteun bun antiinflamator ºi antibacteriannu doar la nivel intern, fiind des utilizatãºi în tratarea afecþiunilor pielii, rãnilorsau arsurilor.

Efect cicatrizant. În administrareaexternã cãtina are un puternic efectcicatrizant, hrãneºte pielea ºi o ajutãsã se refacã. Poate fi folositã cu succesca înlocuitor al loþiunilor sau cremelorcalmante de dupã expunerea la soare.

Efect emolient. Sunt multeproduse cosmetice în compoziþiacãrora regãsim cãtina sau uleiul decãtinã, în special în cremele pentrupicioare ce înmoaie pielea ºi ajutã larefacerea stratului afectat.

Efect citoprotector. Cãtina estescutul ce apãrã celulele organismuluide tot ce este toxic ºi nociv ºi contribuiela menþinerea stãrii de sãnãtate aorganismului.

Cãtina se foloseºte în tratamentululcerului gastric ºi duodenal,al diareei, urticariei, al stãrilor


Târgu-Ocna - vedere panoramicã

alergice, maladiilor neuro-endocrine, reumatismului,

afecþiunilor circulatorii ºi hepatice,anemiei, alcoolismului, asteniei ºichiar a stresului. Utilizãrile cãtinei audat rezultate spectaculoase îngeriatrie, cãtina fiind un excelentantioxidant, iar cercetãrile recente orecomandã ºi în oncologie, întratamentul cancerului.

De asemenea, cãt ina esteeficientã ºi în tratarea hipertensiuniiarteriale, a afecþiunilor coronariene,hepatice, gingivale ºi oftalmologice.Cãtina mai este folositã cu succes ºiîn tratamentul acneei, a keratozei, întratamentul leucemiilor ºi limfoamelor,a inflamaþiilor digestive, în afecþiuni aleaparatului urinar ºi ale celui genital,în afecþiuni hematologice, O.R.L,afecþ iuni v irale ºi afecþ iuni alesistemului nervos.

Cãtina este ºi un excelenttratament naturist împotriva rãcelii ºigripei datoritã conþinutului mare devitamina C ºi un bun cicatrizant alepidermei prin prezenþa omega 7.Cãtina este unul din cele mai eficienteproduse naturale care poate fi folositpentru menþinerea frumuseþii. Acestaeste bogat în acizi graºi omega, curol esenþial pentru o piele sãnãtoasã,unghii puternice, pãr lucios ºi neted.Cãtina mai este ºi un redutabilantidepresiv, iar administratã regulatajutã la reducerea stresului.

Cãtina care creºte în România seremarcã încã o datã ca una dintre celemai valoroase plante cu uz medicinalºi alimentar din întreaga lume, nicãieriîn lume cãtina nu conþine atât demulte vitamine, minerale,microelemente, flavonoizi ºiaminoacizi ca cea din România. Iarnoi, românii, putem oricând sã apelãmla secretele acestei adevãrate comoria botanicii naþionale.

Cãtina este, aºadar, fructul ce faceminuni pentru organism, consumatãcorespunzãtor. Pentru cã nu se gãseºteîn stare proaspãtã decât câteva luni dinan, se recomandã sã se facã din timpprovizii ºi sã se pãstreze cãtina lacongelator pentru cã îºi va pãstraintacte proprietãþile. E ca ºi cum aiavea doctorul acasã.

Presb. Drd. Ing. NicoletaVARTOLOMEI

Ocna, în calitate de beneficiar. Laaceastã întâlnire a participat ºi doamnaVoicu Elena – director al ªcoliiGimnaziale nr. 1. Prin acest proiect,ºcoala va fi reabilitatã, sãlile de clasã vorfi dotate cu mobilier modern ºi aparaturãdidacticã, se vor efectua lucrãri deînlocuire a sistemului de alimentare cuenergie electricã ºi gaze naturale,montarea de echipamente de încãlzire ºide iluminat performante etc.

Prin Hotãrârea Consiliului LocalTârgu Ocna nr. 88, din 20.09.2018, a fostaprobat Acordul de Parteneriat întreoraºul Târgu Ocna ºi Fundaþia Terre desHomme – în vederea implementãriiproiectului „Construire teren multisportla ªcoala Gimnazialã nr. 1, oraºTârgu Ocna, jud. Bacãu“.

Conform Acordului de asociere,obligaþiile oraºului Târgu Ocna au fosturmãtoarele: punerea la dispoziþie a unuiteren cuprins între 500 ºi 800 mp dinincinta ªcolii nr. 1; emiterea autorizaþieide construire ºi documentaþia aferentã,avizele ºi acordurile necesare, achizi-þionarea ºi montarea accesoriilornecesare terenului multisport. Astfel, înbaza Certificatului de Urbanism emis,administraþia localã a asigurat bugetulnecesar achitãrii avizelor, acordurilor,studiilor ºi verificãrilor necesaredocumentaþiei pentru obþinereaAutorizaþiei de construire. Dupãobþinerea tuturor avizelor ºi acordurilor,a fost emisã Autorizaþia de construire ºia fost comunicat ordinul de începere alucrãrilor de execuþie.

Lucrãrile au constat în realizareaunei plãci de beton cu grosimea de 10cm armatã cu plasã sudatã, aºezatã peun strat de balast în grosime de 10 cm.Suprafaþa plãcii este de 578 mp. Finisajulîl reprezintã stratul de uzurã din gazonsintetic cu grosimea firului de 20 mm.Terenul multisport este dotat cu douã porþidin aluminiu cu dimensiunea de 3.00 mx2.00 m, fileu tenis, doua panouri baschetmontate în consolã. Terenul esteprevazut cu o împrejmuire de 102 mlungime ºi înãlþime de 6.00 m.Împrejmuirea este realizatã din stâlpi

metalici cu înãlþime de 6.00 m fixaþi cupraznuri metalice în fundaþii.Împrejmuirea este închisã cu panouri dinplasã de sârmã zincatã cu înãlþimea de 2m ºi panouri din plasã textilã cu grosimeade 3 mm montatã pe o înãlþime de 4 mîntre cota +2.00 m ºi +6.00 m. Lucrãrilemenþionate au fost finanþate de FundaþiaTerre des Homme. Conform acorduluide asociere, au fost achiziþionate ºimontate urmãtoarele accesorii: plasa-capac a terenului, instalaþia de nocturnãºi gradenele, cofinanþare asiguratã de labugetul local. Valoarea totalã ainvestiþiei este de 203.725,62 lei dincare, 51.100,62 lei contribuþia oraºului

Târgu Ocna ºi 152.625 lei contribuþiaFundaþiei Terre des Hommes. În prezent,terenul de sport este finalizat, iar fundaþianonguvernamentalã care l-a construit îlva dona oraºului Tg. Ocna. Terenul desport va fi utilizat de cãtre elevii acesteiºcoli, dar ºi pentru organizarea diverselorcompetiþii între unitãþile de învãþãmântdin oraºul nostru. Este o investiþie careface mai atractive orele de educaþie fizicãºi dorinþa de miºcare în aer liber a copiilor.

Vorbind despre ºcoalã ºi copii,informãm cititorii acestei reviste ºi desprefaptul cã au început lucrãrile prevãzuteîn cadrul proiectului de investiþii„Reabilitare, modernizare ºi dotaregrãdiniþa Piticot B, oraºulTg. Ocna, judeþul Bacãu”,finanþat cu fonduri de la

(urmare din p. 16)

Despre lucruri bune


Guvernul României prinProgramul Naþional de

Dezvoltare Localã, etapa II. Copiii de laaceastã grãdiniþã, pe durata execuþieilucrãrilor, îºi vor desfãºura activitatea înspaþiile, destul de generoase ºi frumosamenajate, din incinta ªcolii Gimnazialenr. 1. În curând, sperãm sã vã puteminforma ºi despre începerea lucrãrilor lacelelate 3 obiective finanþate prin acelaºiprogram guvernamental.

Începutul de an ºcolar a fostpregãtit încã din perioada vacanþei, astfelcã toate ºcolile au primit elevii în condiþiide igienã ºi siguranþã corespunzãtoare,prin realizarea unor lucrãri de igienizarea sãlilor de curs, atelierelor ºilaboratoarelor, efectuarea reparaþiilorcurente la instalaþiile electrice ºi deîncãlzire, asigurarea cu mobilier ºcolarmodern etc.

ªirul lucrurilor bune ºi frumoasedespre care ne-am propus sã vã vorbimîn acest numãr continuã! Au fost reluatelucrãrile de reabilitare ºi modernizare astrãzilor Pârâul Vâlcica ºi Poet IonGrãmadã ºi nu va trece mult pânã cândse vor relua ºi pe strada Salinei, peporþiunea pe care lucrãrile nu au fostrealizate. Pe cele douã strãzi amintite,lucrãrile au fost sistate întrucâtadministraþia publicã localã, cu fonduride la bugetul local, a realizat racordarealocuinþelor la noua reþea de canalizarea oraºului, astfel ca, dupã asfaltare, sãnu mai fie nevoie sã se intervinã pesuprafaþa reabilitatã ºi modernizatã astrãzilor. Odatã cu executarea lucrãrilorpe aceste strãzi, se va finaliza proiectul„Reabilitare strãzi în oraºul Tg.Ocna, judeþul Bacãu“, astfel cã latotalul strãzilor modernizate din oraº sevor adãuga ºi cei 3.050 ml realizaþi prinaceastã investiþie. Arãtam cã pe toatestrãzile ce au fost cuprinse în acestproiect, înainte de asfaltare, cu fonduride la bugetul local, au fost realizatelucrãrile de racordare a locuinþelor lareþeaua de canalizare, precum ºi altelucrãri în corpul strãzilor, pentru a nu seinterveni ulterior asfaltãrii.

În mijloc de august, ca de mulþiani încoace, am organizat cea de aXIX-a ediþie a manifestãrilor cunoscutesub denumirea „Zilele oraºului“. Au fost4 zile încãrcate de bucurie, cu activitãþi

pe gustul tuturor. Pe scena din ParculMãgura, în fiecare zi au fost prezentatespectacole artistice susþinute deformaþiile oraºului, dar de cãtre invitaþispeciali care au prezentat ceea ce aumai bun ºi mai frumos în repertoriul lor.Duminicã, pe 19 august, în cadrulaceloraºi manifestãri, în incinta BisericiiPrecista, autoritãþile locale ausãrbãtorit cuplurile care aniverseazã 50de ani de „împreunã convieþuire“.Preoþii Parohiei Precista, preotValentin Cojocaru ºi preot Silviu-AndreiNeicu, au fost alãturi de autoritãþi laaceastã sãrbãtoare, oferind în darcuplurilor sãrbãtorite câte o icoanã.

De câþiva ani, absolvenþii ªcoliiNaþionale de pregãtire a Agenþilor dePenitenciare ºi conducerea acesteiºcoli din oraºul nostru organizeazã înPiaþeta Primãriei festivitatea deabsolvire, acþiune care s-a desfãºuratºi în acest an. Pe lângã absolvenþi,cadre didactice, pãrinti ºi rude, auparticipat ºi Domnul ªtefan ªilochi,primarul oraºului, ºi alte autoritãþilocale. A fost prezentã Doamna ANABIRCHALL, alte cadre dinconducerea Ministerului Justiþiei dinþara noastrã, dar ºi din RepublicaMoldova, având în vedere cã la ºcoaladin oraºul nostru se pregãtesc ºi cadrepentru sistemul penitenciar moldo-venesc. Dupã rostirea jurãmântului decredinþã ºi citirea ordinului de avansareîn grad, a fost sãvârsitã o slujbã debinecuvântare de cãre preoþii capelaniºi au fost rostite alocuþiuni.

Doamna ANA BIRCHALL, încuvântul sãu, a þinut sã „îndemneelevii sã fie mândri pentru faptul cã

sunt prima promoþie de agenþi depoliþie penitenciarã, sã fie ºi sãrãmânã oameni, sã fie un sprijin înschimbarea în bine a instituþiei, sãcontribuie la sporirea încrederiisocietãþii în instituþia pe care oreprezintã ºi sã nu uite cãadevãrata valoare a oamenilor edatã de mintea ºi sufletulfiecãruia“. Iar comandantul ºcolii,Domnul comisar ºef de poliþiepenitenciarã Vasile Scutaru, dupã cea adresat cuvinte de felicitareabsolvenþilor, „îi îndeamnã pe elevisã aibã mereu în vedere cauniforma pe care o poartã, drapelulcare va flutura mereu deasupra lor,imnul pe care îl vor intona de atâteaori, jurãmântul pe care l-au rostitastãzi sã rãmânã simboluri sacrecare sã îi inspire ºi sã le deaîncredere, care sã le hrãneascã zide zi dragostea faþã de patrie,mândria de a fi în slujba justiþiei ºiputerea de a schimba în bine lumeadin jurul lor“. Manifestãrile s-auîncheiat cu defilarea detaºamentelorde absolvenþi ºi a fanfarei care aasigurat fondul sonor al acþiunii,activitate îndelung aplaudatã de cãtrecei prezenþi.

Acestea au fost câteva dintreactivitãþile pe care le-am desfãºurat înultima perioadã ºi pe care am þinut sãle prezentãm cititorilor noºtri. Vãasigurãm cã ne strãduim sã rãspundemcât mai repede cerinþelor cetãþenilororaºului, sã adoptãm împreunã cuConsiliul local cele mai bune hotãrâripentru dezvoltarea localitãþii ºi pentrubunãstarea locuitorilor.

NR. 14 / ian- feb, 2001 28Nr. 3 / iul-sept 2019

Colegiul de Redacþie

SAREA PÃMÂNTULUI

Preºedinte: IPS Dr. Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ºi BacãuluiConsultant: Preot Ioan Bârgãoanu, Protoiereu de Oneºti

Revista «Sarea pãmântului» se aflãsub ascultarea duhovniceascã

a Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului.Articolele spre publicare se primescprin membrii Colegiului de Redacþie

ºi nu se returneazã.

Colaboratori: preoþii, profesorii ºi oamenii de sufletºi de culturã ai staþiunii Târgu Ocna ºi de pretutindeni

Redactori: Preot Dr. Daniel Nichita, Preot Vasile Panþiru,Preot Cristian Mazilu, Preot Constantin Genes

Adresa Redacþiei: Preot Petru Roncea,B-dul Ferdinand I, Bl. F3, Sc. A, Ap. 7,

Târgu Ocna, Jud. Bacãu;tel. 0234/340481; 0741/089798

e-mail: [email protected]

Redactor-ºef fondator: Preot Petru Roncea

Tipãrit la S.C. MAGIC PRINT S.R.L. OneºtiTel/Fax 0234-319.810

ISSN 1841-7760

Corector: Teofil Roncea

Preot Dr. Dumitru I. BODALE,Trãiri în Hristos,

Colecþia Teologicã „CuvântulVieþii”, 1985, Detroit, Michigan.

Trãia un om de treabã, credincios,numai cã nu mergea niciodatã la bisericã.Faptul acesta, însã, îi era spre paguba lui,cãci curând putea sã punã diavolul stãpânirepe sufletul lui, pentru cã nu avea nici olegãturã cu Biserica. În nenumãrate rânduri,ori de câte ori îl întâlnea, preotul îi spuneasã vinã la bisericã, totuºi el nu ascultachemarea preotului. De aceea, preotul s-ahotãrât sã meargã odatã la casa lui, sã steade vorbã mai mult ºi sã-i explice ce folositoreste pentru sufletul creºtinului a lua partela slujba Sfintei Liturghii.

Era într-o Duminicã de iarnã, dupãmasã, când preotul a pornit spre casa lui.Acesta ºedea în faþa sobei, când a auzitcâteva ciocãnituri în uºã. A deschis uºa miratºi ruºinat, vãzând cã preotul aºtepta sã intreîn casã. L-a poftit, respectuos, înãuntru ºiau început sã vorbeascã. Din vorbã în vorbã,au ajuns ºi la problema mântuirii pe carepreotul nu voise s-o punã chiar de la început.

– ªi de ce nu vrei sã vii mãcar odatãla bisericã, frate?

– Apoi, drept sã vã spun pãrinte, eusocotesc cã omul poate fi bun la Dumnezeuºi fãrã sã meargã la bisericã. Vedeþi, labisericã vin fel de fel de oameni ºi mai multpãcãtuieºte creºtinul cu ochiul ºi cu inima,decât sã se îndrepteze. Eu stau Duminicaºi sãrbãtoarea acasã, nu lucrez nimic, îmifac rugãciunea, nu mã supãr pe nimeni ºicred cã-i destul pentru mântuirea sufletului.

– N-ai dreptate, frate dragã. Crezi cãdacã nu era nevoie de bisericã, dacã nuera ea prevãzutã în planul lui Dumnezeupentru mântuirea omului, s-ar fi înfiinþat ºiar fi dãinuit ea pânã astãzi printr-atâteaprigoniri prin câte a trecut? „Afarã deBisericã, precum spune Sfântul Ciprian, nueste mântuire”. În Bisericã se gãseºte

puterea de viaþã. În bisericã oamenii sunttoþi deopotrivã, aici se realizeazã aceaminunatã solidaritate între ei ºi frãþie pe caren-o gãseºti nicãieri în altã parte. Dumnezeu,în chip nevãzut ºi minunat, prin toatã slujbaºi lucrarea din bisericã, aprinde foculdragostei ºi al credinþei în sufletele oamenilorºi astfel noi putem mai uºor sã împlinimvoia cea sfântã a Lui. Hai sã citim câtevalocuri din Sfânta Carte. Mântuitorul spuneaºa de limpede: „Rãmâneþi în Mine ºi Eu învoi. Precum mlãdiþa nu poate sã aducãroade de la sine dacã nu rãmâne în viþã, totaºa nici voi, dacã nu rãmâneþi în Mine. Eusunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele. Cel ce rãmâneîn Mine ºi Eu în el, acela va aduce roadãmultã, cãci fãrã Mine nu puteþi face nimic.Dacã cineva nu rãmâne în Mine se aruncãafarã ca mlãdiþa ºi se usucã” (Ioan 15, 4-6).Cum ar putea cineva sã rãmânã în Hristos,dacã se desparte de Bisericã, adicã detrupul Sãu? Când spunem cã Biserica estetrupul lui Hristos, nu-i numai un fel de a vorbi,ci este o realitate pe care ne-a arãtat-o aºade frumos ºi de limpede Sfântul ApostolPavel, când face o comparaþie între Bisericãºi Hristos ºi între bãrbat ºi femeie. Iatãtextul: „Pentru cã bãrbatul este cap femeii,precum ºi Hristos este capul Bisericii, trupulSãu, al cãrui Mântuitor este…” (Efeseni 5,23). Apoi Sfântul Apostol Pavel vorbinddespre felul cum trebuie sã-ºi iubeascãbãrbatul pe femeia sa, scrie: „Cãci nimeni,vreodatã, nu ºi-a urât trupul sãu, ci fiecare îlhrãneºte ºi îl încãlzeºte, precum HristosBiserica, pentru cã suntem mãdulare aletrupului Lui, din carnea Lui ºi din oasele Lui”(Efeseni 5, 29-30). Prin urmare, ca mãdulareale Domnului Hristos, noi trebuie sãrãmânem în Bisericã, altfel nu suntemmãdularele Lui ºi El nu ne este Mântuitor.

Aceasta este voia ºi rânduiala DomnuluiHristos ºi fiecare creºtin trebuie sã leîmplineascã. Altãdatã, cu alt prilej, Domnulspune aºa: „Adevãr, adevãr grãiesc vouã:de nu veþi mânca trupul Fiului Omului ºi denu veþi bea sângele Lui, nu veþi avea viaþãîntru voi” (Ioan 6, 33). Unde sã mãnâncecreºtinul trupul Domnului ºi sã bea sângeleLui, în Taina Sfintei Împãrtãºanii, dacã sedesparte de Bisericã? Cum poate cinevasã aibã viaþã întru El, dacã se desparte deDomnul Vieþii? Dacã nu se împãrtãºeºtecu Domnul Vieþii? Cine se înstrãineazã deBisericã, i se rãceºte dragostea ºi credinþaºi puþin mai lipseºte pânã sã le piardã cutotul. Am sã-þi mai dau ºi un alt exemplu!ªi preotul luând cleºtele de foc, a scos uncãrbune aprins din sobã ºi l-a pus deoparte.Peste câteva minute i-a spus: pune mânape acest cãrbune. Vezi cã nu te mai frige?S-a stins repede, fiindcã n-a mai avutlegãturã cu focul din sobã. Aºa este ºi cufocul credinþei ºi al dragostei de Dumnezeudin sufletul omului. Se stinge repede dacãomul nu stã în legãturã cu Biserica undeeste izvorul nesecat al dragostei ºi alcredinþei.

Vã mulþumesc pãrinte, a rãspunscredinciosul. Mi-aþi luminat mintea. Deastãzi înainte voi fi ºi eu în rândurileadevãraþilor credincioºi. Voi veni cât mai desla bisericã. Voi sta în strânsã legãturã cutoatã lucrarea dumnezeiascã din SfântaBisericã, fiindcã nu vreau sã-mi pierdsufletul.

Documents

Anul XV, nr. 3 (59) / iulie-septembrie 2019 Despre lucruri