1

APARATUL DIGESTIV

Aparatul digestiv aprovizioneaza organismul cu substante nutritive: apa,vitamine, sarurui minerale. El se interpune intre mediul intern si cel extern. Este formatdin tub digestiv si organe anexe.

Tubul digestiv este alcatuit din:- cavitatea bucala;- faringe;- esofag;- stomac;- intestin subtire ( duoden, jejun, ileon);- intestin gros (cec, colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon

sigmoid si rect)Organele anexe sunt: limba, dintii, glandele cu secretie externa (salivare,pancreas si

ficat).Peretele tubului digestiv este format din 4 tunici: mucoasa, submucoasa, musculara si

adventice.1. mucoasa (spre interior) – formata din celule epiteliale ce difera de la o regiune la alta;

- musculatura mucoasei a carei contractie formeaza pliurile mucoasei;2. submucoasa cu tesut conjunctiv, glande, fibre nervoase si vase de sange.3 .Stratul muscular din doua componente:

- Musculatura circulara spre interior, de 3-5 ori mai groasa decat musculaturalongitudinala dispusa spre exterior.

4. Adventicea – (tunica externa) un invelis conjunctiv dispus la suprafata.Componenta abdominala a tubului digestiv este acoperita de seroasa peritoneala avand ofoita parietala aplicata pe peretele abdomenului si una viscerala ce inconjoara stomacul,intestinul subtire, colonul transvers si sigmoid si se continua cu mezenter care contin vasede sange si nervi.

Peritoneul trece peste colonul ascendent si descendent si peste pancreas (organeretroperitoneale)

Vascularizatia provine din:- Aorta descendenta pentru organele din abdomen (splanhne);- aorta abdominala prin:

trunchiul celiac artera mezenterica superioara; artera mezenterica inferioara; artera hiogastrica.

Intoarcerea venoasa se face prin:- vena porta care se varsa in capilarele sinusoide ale ficatului;- vena centro-lobulara;- venele suprahepatice;- vena cava inferioara.

In acest fel, in calea substantelor absorbite se gaseste ficatul care prin celulelereticulo-endoteliale – celulele Kapfer, opreste microorganismele si particulele strainepatrunse pe cale digestiva.

Ficatul opreste si prelucreaza ½ - 2/3 din substantele absorbite.Circulatia splanhnica se intensifica in timpul digestiei deoarece:

2

- unii hormoni secretati in timpul digestiei produc vasodilatatie (CCK, gastrina, VIP,secretina);

- in timpul activitatii secretorii se formeaza bradikinina – substanta vasodilatatorie;- in timpul digestiei se consuma oxigen – scade presiunea oxigenului ceea ce

produce vasodilatatie.Parasimpaticul produce vasodilatatie indirect prin stimularea activitatii glandelor.Simpaticul produce vasoconstrictie, dar tesutul scapa repede de aceasta actiune prinfactorii vasodilatatori rezultati din metabolism.Constrictia venelor din teritoriul splanhnic sub actiunea SNS (sistem nervos simpatic)indreapta sangele spre teritorii cu importanta vitala in situatii cum ar fi socul hemoragic(se pot mobiliza 200-300 ml de sange).

Inervatia este asigurata in primul rand de SNE (sistemul nervos enteric). SNE estereprezentat de cele 2 plexuri:

1. mienteric sau Auerbach (vegetativ) -situat intre cele 2 straturi muscularecircular si longitudinal.

2. submucos sau Meissner (vegetativ) situat in submucoasa.

SNE e format din cca 100 milioane de neuroni (aproximativ numarul neuronilor dinmaduva spinarii) si prelungirile lor amielinice.

Neuronii sunt:- senzitivi;- efectori;- interneuroni.

Neuronii senzitivi (1/3) trimit dendritele spre mucoasa si spre muschi. Ele (dendritele)joaca rol de receptori fiind excitate de distensie, tact, factori chimici din compozitiachimului.

Stimulii sunt transmisi direct sau prin inmtermediul neuronilor efectori.Neuronii efectori (motori) din plexul mienteric trimit axonii spre muschii celor doua

straturi, determinand contractia lor.Neuronii efectori din plexul submucos inerveaza glandele, celulele endocrine, epiteliile

si vasele de sange comandand vasoliditatia.Neuronii din SNE elaboreaza un numar mare de mediatori chimici cum ar fi: Acch

(acetilcholina), NA (noradrenalina), serotonina, Substanta P, somatostatina, VIP,neurotensina, bombezina, encefalina, NO etc, unii cu actiune incomplet elucidata (Acch siVIP – vasodilatatie, Acch, substanta P – contractie musculara, VIP si NO – relaxaremusculara) etc.

SNE este cel care regleaza activitatea aparatului digestiv. Asupra lui se exercitainfluenta din partea sistemului nervos vegetativ (SNV).

ParasimpaticulEste reprezentat de nervii vagi si nervii pelvici.Nervii vagi au originea in nucleul dorsal al vagului din bulb.Cel de-al 2-lea neuron se gaseste in SNE- neuronul efector din plexuri.Nervii pelvici au originea in maduva sacrala (S2-S4).Al doilea neuron se afla in plexuri.

3

Sistemul nervos simpatic (SNS)

SNS are primul neuron in coarnele laterale al maduvei spinale (T2-L5), axonulacestuia prin nervii splanhnici strabat ganglionii paravertebrali.

Al 2-lea neuron este situat in ganglionii prevertebrali: celiac, mezenterici, hipogastric.Axonii acestui neuron ajung in plexuri unde:- unii inhiba activitatea neuronilor efectori;- altii produc vasoconstrictie sau influenteaza negativ direct activitatea musculara.Simpaticul stimuleaza contractia musculaturii mucoasei. In general reduce activitatea

digestiva.La nivelul SNE se inchid reflexele scurte, locale de reglare a activitatii digestive

(arcul reflex e format din receptor-neuron senzitiv – neuron efector – efectori).Unele reflexe se inchid in ganglionii prevertebrali (gastro-colic, entero-gastric etc.)SNE participa si la realizarea unor reflexe lungi ce se inchid in axul cerebro-spinal

(de ex. de defecatie – in maduva; vago-vagal – in nucleul dorsal din bulb) aceastadeoarece nervii vegetativi (vagi, pelvici) pe langa fibre eferente are si foarte multe fibreaferente, (senzitive).

Aceste fibre senzitive au corpul neuronal in ganglionul atasat nervului, dendrita ajungela mucoasa sau musculatura jucand un rol de receptor sau face sinapsa cu un neuronsenzitiv din plex.

Stimulul ajunge in nucleul din axul cerebro-spinal unde se inchide reflexul.

FUNCTIILE APARATULUI DIGESTIV

1. Functie motorie – aparatul digestiv fragmenteaza si transporta alimentele;2. Functie secretorie - secreta sucurile digestive necesare digestiei;3. Functia de digestie – sucurile contin enzime ce degradeaza prin hidroliza

principiile alimentare in componente simple;4. Functia de absorbtie – componentele simple sunt trecute prin peretele digestiv in

mediul intern.Functia secretorie – e realizata de glande. Pe toata suprafata mucoasei digestive

sunt bilioane de glande unicelulare, celule mucoase care secreta mucus cu rol deprotectie si de favorizare a alunecarii continutului digestiv ca si de formarea boluluidin cavitatea bucala si din colon.

In submucoasa se gasesc glande tubuloase ce secreta pe langa mucus si enzime.In afara tubului digestiv exista glannde anexe:

- Salivare (seroase, mucoase, mixte);- pancreas;- ficat.

Secretiile sunt declansate de actiunea unor substante specifice :1. produsi ai secretiei neurocrine;2. produsi ai secretiei endocrine;3. produsi ai secretiei paracrine.

1. Produsii secretiei neurocrine sunt eliberati de terminatiile nervoase din jurulcelulelor secretoare. Stimularea SNP (sistem nervos parasimpatic) prin Acchstimuleaza secretiile SNS (sist. nervos simpatic) in unele regiuni stimuleaza secretiile,dar actiunea e tranzitorie deoarece produce vasoconstrictie.

2. Produsii endocrini sunt hormoni, se varsa in sange si transportati prin sange ajung lalocul de actiune.

4

3. Produsii paracrini sunt elaborati in vecinatatea celulelor secretoare ajungand la eleprin difuziune.Substantele ce stimuleaza secretia se numesc secretogoge. Ele actioneaza printr-

unul din urmatoarele doua mecanisme:- dupa interactiunea cu receptorul activeaza adenilciclaza, se formeaza cAMP care

actioneaza prin proteinkinaze, enzime ce fosforileaza deci activeaza diferiteprocese;

- dupa interactiune cu receptorul activeaza fosforilaza C din membrana, care prinfosforilare activeaza fosfatidil-inozitolu rezultand inozotoltrifosfatul. Acestamobilizeaza Ca++ din depozite si stimuleaza transportul transmembranar de Ca++ .

Materialul necesar secretiei provine din sangele capilar iar energia – din scindareaATP.

Mecanismul secretiei

Substantele proteice sunt sintetizate pe ribozomi, trecute in reticolul endoplasmaticsi transportate la aparatul Golgi unde se desavarseste sinteza.

Sunt inconjurate de membrana si depozitate sub forma de vezicule la extremitateaapicala a celulei. Eliminarea se face la sosirea stimulului cand creste permeabilitateapentru Ca++ , patrunderea Ca++ determina fuzionarea veziculelor cu membrana apicala,ruperea membranei si eliminarea continutului veziculei in lumenul glandei (exocitoza).

Apa si sarurile, dupa una din teorii se elibereaza astfel: La sosirea stimulului crestepermeabilitatea membranei pentru Cl, care patrunde in celula. Negativitatea din celulaatrage ionii pozitivi, creste presiunea osmotica din celula, ceea ce atrage apa prinosmoza. In celula creste presiunea, apar mici rupturi ale membranei apicale sicontinutul de apa si saruri este eliminat in lumenul glandei.

Parasimpaticul stimuleaza secretiile la nivelul cavitatii bucale, a stomacului,duodenului si portiunii distale a colonului.

In intestinul subtire si 2/3 proximale ale colonului secretia e stimulata prin reflexescurte si hormonal (gastrina, secretina, CCK).

Functia motorie e realizata de musculatura neteda formata din fibre cu lungimede 500 µm si latime de 5-20 µm.

Ele sunt aranjate in benzi, fiecare din cateva sute de fibre, intre care transmitereaimpulsului se face cu usurinta atat longitudinal cat si transversal incat se considera caunitatea functionala o reprezinta banda si nu fibra musculara. Benzile se ramifica si vinin contact cu benzile vecine.

La nivelul acestor muschi exista o stare de semicontractie continua numita tonus ,peste care se suprapune contractia fazei.

Aceasta activitate mecanica are la baza fenomene electrice ale mambranei .In repaos membrana prezinta un potential de -50 - -60 mV. Acest potential poate

deveni mai negativ – hiperpolarizare sau mai putin negativ – depolarizare.Hiperpolarizarea se insoteste de scaderea excitabilitatii, depolarizarea – de crestere.De valoarea acestui potential depinde tonusul. Peste acest fond au loc variatii de

potential de 10-15 mV cu o frecventa de 3-12/min care se numesc “unde luate” sau“ritm electric de baza” (BER).

Ele se datoreaza generarii de PA in niste celule interstitiale situate intre cele 2straturi musculare, intr-un strat cu o grosime de 3-5 celule. Ele elaboreaza spontan PA.

5

Aceste celule trimit prelungiri ce fac jonctiuni cu celulele musculare, prin care transmitPA generand undele lente.Pe partea ascendenta sau pe platoul undelor lente pot apare niste PA. Ele apar candpotentialul de membrana a devenit mai putin negativ de -40mV ce reprezinta pragulelectric si sunt cu atat mai frecvente cu cat stimulul care le-a declansat este maiputernic sau depolarizarea mai mare.

PA se datoresc deschiderii canalelor lente de Ca++ . Cum Ca++ cupleaza excitatia cucontractia, aparitia PA coincide cu raspunsul mecanic-contractia.

Controlul activitatii motorii se face predominant prin SNE, SNV doar omoduleaza.

Activitatea motorie fazica e reprezentata de:- miscari de propulsie;- miscari de amestecare.

Miscarile de propulsie sunt miscari peristaltice. Oridecate ori o portiune de tubprezinta distensie sau o excitare printr-un factor iritativ, se produce o contractie amusculaturii circulare in sens oral si o relaxare in sens ab oral , ceea ce propulseazacontinutul (legea intestinului).

Aceasta contractie si relaxare se propaga propulsand continutul pe o distantavariabila. Miscarea peristaltica necesita integritatea plexului mienteric.

Miscarile de amestecare se pot datora:- fie prezentei unui sfincter contractat in fata undei peristaltice;- fie sunt contractii segmentare adica contractii ale musculaturii circulare ce impart

tubul digestiv in segmente, urmeaza relaxarea lor si contractia musculaturiicirculare la mijlocul segmentelor anterioare.

FIZIOLOGIA CAVITATII BUCALE

Cavitatea bucala este formata din:- vestibul , situat intre buze si arcadele dentare;- cavitatea propriuzisa, delimitata de:a) palatul dur superior;b) planseul bucal inferior;c) arcadele dentare anterioare;d) orificiul buco-faringian, delimitat de pilierii amigdalieni posterior.

Mucoasa acestei cavitati e formata dintr-un epiteliu pavimentos stratificat. Scheletulprezinta o parte mobila – mandibula, ale carei miscari se datoreaza articulatiei temporo-mandibulare si este determinata de contractia unor grupe musculare.

In cavitatea bucala se gaseste un organ muscular – limba, pe suprafata careia existareceptori gustativi sub forma mugurilor gustativi.

Vascularizatia este asigurata de ramuri ale arterei carotide externe.Inervatia senzitiva se face prin:a) nervul facial (nVII) care are receptorii in 2/3 anterioare ale limbii, are soma in

ganglionul geniculat si fibrele senzitive se termina in centrul salivar superior dinpunte;

b) nervul glosofaringian (nIX) cu receptorii in 1/3 posterioara a limbii, soma inganglionul pietros si terminatiile nervoase in centrul salivar inferior din bulb;

6

c) nervul vag (nX) cu receptorii in mucoasa faringiana si esofagiana, soma inganglionii jugular si plexiform;

d) nervul trigemen (nV), cu receptorii pentru tact, termici si durerosi din mucoasacavitatii bucale si cu soma in ganglionul Gasser.

Inervatia secretorie parasimpatica

- Cu punct de plecare din centrul salivar superior, prin nervul facial, face sinapsa inganglionii din hilul glandelor submaxilare si sublinguale, fibrele postganglionareterminandu-se in glandele respective.

- Cu punct de plecare din centrul salivar inferior din bulb, prin nervulglosofaringian, face sinapsa in ganglionul otic, fibrele postganglionare se terminain glanda parotida.

Inervatia simpatica are primul neuron in coarnele laterale T1 , T2, sinapsa se face inganglionul cervical superior, fibrele postganglionare in jurul carotidei externe si ramurilesale ajung la glandele salivare.

La nivelul cavitatii bucale are loc:1. o functie secretorie – secretie salivara;2. o functie motorie – masicatia.

1. Secretia salivara este produsa de trei perechi e glande exocrine si de un numarmare de glande unicelulare de pe suprafata mucoasei.

Cele trei perechi de glande sunt:- Glandele parotide – sunt situate in lojele parotidiene de langa conductul auditiv

extern. Au o greutate de 25-30 gr., fiecare si isi varsa produsul de secretie princanalul lui Stenon in vestibul, la nivelul molarului II superior.

- Glandele submaxilare – sunt situate in planseul bucal, in vecinatatea unghiuluiintern al mandibulei. Au fiecare cate 7 gr. greutate si isi varsa produsul de secretieprin canalul Warton lateral de fraul limbii;

- Glandele sublinguale – sunt situate deasupra planseului bucal in loja sublinguala,au greutate fiecare de 3-5 gr., iar produsul de secretie se varsa in apropierea frauluilimbii prin 5-6 canale Rivinus (sau canal unic Bartholin).

Toate sunt glande tubulo-acinoase formate din acini si ducte.Acinii sunt captusiti cu celule piramidale, avand apexul spre lumen.Celulele au

caracter secretor (prezinta reticul endoplasmatic si aparat Golgi) si granulatii de secretie.Celulele sunt de doua feluri:a) seroase, cu granulatii de zimogen, ce secreta ptialina (amilaza);b) mucoase, cu granulatii de mucinogen, ce secreta mucina.

Acinii sunt serosi in glandele parotide, mucosi in glandele sublinguale si micsti inglandele submaxilare.

Ductele sunt:a) intercalate;b) striate;c) excretoare.

Ductele intercalate si excretoare joaca rol de conducte.

7

Ductele striate sunt marginite de celule cuboidale, inalte cu microvili spre extremitatealuminala, cu aspect striat spre baza determinat de prezenta invaginatiilor membranei si amitocondriilor ( la fel ca cel din tubul proximal renal).

Ductele striate participa la formarea salivei, ele lipsesc la glandele sublinguale.Acinul si cele 3 ducte formeaza o unitate morfofunctionala numita salivon.Atat in acin cat si in ducte exista celule mioepiteliala cu rolin eliminarea salivei. In

citoplasma celulelor acinare exista miofilamente cu acelasi rol.Glandele unicelulare raspandite pe suprafata mucoasei secreta mucus sub actiunea

stimulilor locali. Ele sunt mai numeroasa in regiunea palatina si labiala.Vascularizatia e asigurata de ramuri din carotida externa si realizeaza un sistem port

avand primul rand de capilare in jurul ductelor si al doilea in jurul acinilor, acinul primindsangele ce a irigat ductul.

Inervatia e vegetativa – decrisa mai sus.

FORMAREA SALIVEI

Saliva formata in acini este saliva primara. Ea contine ptialina (amilaza), mucina, intr-un mediu ionic asemanator lichidului extracelular deci izoosmotic cu plasma.

Substantele proteice sunt sintetizate pe ribozomi, transportate prin reticulendoplasmatic la aparatul Golgi si depozitate sub forma de vezicule la extremitatea apicalaa celulei de unde sunt eliminate in acin prin exocitoza.

In ceea ce priveste substantele anorganice, semnalul secretor creste permeabilitateapentru Cl- la nivelul membranei bazale si laterale. Cl- e transportat activ, ceea ce atrageionii pozitivi in celula. Creste osmolaritatea ceea ce atrage apa. Creste presiunea in celula,aceasta isi mareste volumul, apar mici rupturi ale marginii apicale prin care se eliminacontinutul celular in acin.

Saliva primara ajunsa in ductul striat isi modifica compozitia. Aici Na+ este reabsorbitactiv iar K+ secretat.

Reabsorbtia Na+ este mai puternica ceea ce determina in interiorul ductului unpotential de -70mV. Acest potential determina reabsorbtia pasiva a Cl- . Prin schimb cu Cldar si printr-un proces activ este secretat HCO3

- .In consecinta, in repaos secretor concentratia in saliva a Na si Cl este scazuta (Na+ 15

mEg/l fata de 142 in plasma), cele ale K+ si HCO3- sunt crescute (K+ - 30 mEg/L fata de 4

in plasma, HCO3- 50-70 mEg/L fata de 24 in plasma).

Cum reabsorbtia este mai puternica decat secretia iar ductele sunt f.putin permeabilepentru apa, saliva finala este hipotona ( cu xceptia celei sublinguale unde nu exista ductestriate).

In cresterea debitului salivar, saliva trece mai repede prin ducte, procesele de la acestnivel sunt mai reduse.

In exces de aldosteron, care ca si la nivel renal stimuleaza absorbtia de Na+ si secretiade K+ , ClNa din saliva poate fi redua chiar la zero, iar eliberarea K+ creste.

Prin ducte se elimina o serie de ioni, fenomen constatat prin injectarea unor ioniradioactivi intr-o artera din apropierea glandei. In ordinea aparitiei: HCO3

- ,Cl- ,B2- ,K+ ,I- ,

ureea.

COMPOZITIA SALIVEI

Parnchimul glandular de cca 60 gr. Secreta in 24 de ore 1000-1500 ml saliva, adica0,5-1ml pe gr. /pe ora, in conditii bazale.

In timpul masticatiei 1-2 ml, iar in secretie maxima – 5-8ml pe gr. Si pe ora.

8

Saliva este un lichid incolor, transparent, filant (din cauza mucinei) usor opalescent (celule descuamate, leucocite), hipoton – densitatea de 1003-1008, presiunea osmotica 50mosm/L, cu un pH acid in repaos (5,4-6), ce se alcalinizeaza cand secretia creste (7,8).

Compozitia se modifica cu tipul alimentelor ingerate:- devine abundenta si apoasa cand se consuma alimente uscate;- abundenta in cazul substantelor acide;- bogata in mucus cand se consuma carne.

Este formata din:- 99,4% apa;- 0,6% rezidu uscat: 0,2% substante anorganice

0,4% substante organice.

Substantele anorganice sunt saruri de Na, K, sub forma de cloruri, bicarbonati,fosfati.

Exista si Ca++ care creste cu fluxul salivar.In mediul acid Ca++ e mobilizat din smaltul dentar.In mediul alcalin se formeaza saruri insolubile de Ca++ dand calculi-sialolati in

ductele salivare. Ca++ participa si la formarea tartrului dentar. In saliva exista sisulfocianat - forma de eliminar a ionului CN rezultat din metabolizarea proteinelor. El arerol antiseptic. Prin saliva se elimina si iod, glandele salivare il concentreaza de 60 de ori(rol necunoscut). Se elimina si Fl- necesar mentinerii integritatii dentare.

Substantele organice sunt reprezentate in primul rand de proteine, cele maiimportante fiind enzimele:

Amilaza (ptialina) este o αamilaza ce desface legaturile α 1-4 glicozidice dinamidonul sau glicogenul preparate.

E activata de Cl- , are pH-ul optim de 6,8 si temperatura optima de 370 C.Esteactiva intre pH 4-11, de aceea isi continua actiunea in stomac pana cand pH-ul boluluiscade sub 4.

Degradarea amidonului preparat are loc pana la maltoza, maltotrioza si dextrine(dextrinele rezulta deoarece ptialina nu scindeaza legaturile 1-6 glicozidice de la nivelulramificatiilor).

Lizozimul hidrolizeaza capsula glicozidica a bacteriilor ajutand patrundereasulfacianatului.

Kalicreina formeaza bradikinina, o substanta vasodilatatoare.In saliva mai exista mucoproteine care participa la formarea mucusului ce adera de

alimente favorizand formarea bolului alimentar. De asemenea adera de mucoasa bucalaformand un filtru protector.

Mucusul favorizeaza alunecarea bolului si prin HCO3 neutralizeaza substanteleacide.

Mai exista antigene de grup sanguin care se intalnesc la persoanele secretoare(80%) – sunt glicoproteine.

Exista si IgA, anticorp cu rol de aparare impotriva bacteriilor.

Substante cu rol bactericid :- bactericidina – impotriva lactobacilului si a streptococului;- lactoferina – ce s-a gasit la persoanele fara carii.

9

Substante azotate neproteice:- uree;- acid uric;- creatinina;- aminoacizi;- glucoza 0-5 mg%;- acid lactic;- lipide: colesterol, acizi grasi, fosfolipide.

Rolurile salivei

1). Faciliteaza masticatia si deglutitia;2). Lubrefiaza mucoasa favorizand vorbirea;3). Solubilizeaza multe substante excitand papilele gustative;4). Rol digestiv – descompune amidonul preparat;5). Are proprietati bactericide;6). Reprezinta calea de eliminare a unor substante toxice (Hg, Pb), amicroorganismelor, a ureei.

In lipsa salivei apar ulceratii ale mucoasei bucale deoarece saliva o spala indepartandmicroorganismele si resturile alimentare si are efect bactericid.

Reglarea secretiei salivare se face exclusiv pe baza nervoasa, prin reflexeneconditionate si conditionate.

Reglarea reflex neconditionata este innascuta, se face pe calea unui arc reflex existent,se mentine cat timp acest arc exista si e declansat de un stimul cu importanta biologica.Receptorii sunt cei gustativi, tactili sau durerosi din cavitatea bucala.

Calea aferenta (descrisa anterior) e reprezentata de fibrele senzitive ale nervilor:facial, glosofaringian, vag si trigemen.

Centrii:- salivari superiori din punte;- salivari inferiori din bulb.

Calea eferenta (descrisa anterior) prin nervii facial si glosofaringian.

Reflexul desfasurat pe aceasta cale este parasimpatic si declanseaza o secretieabundenda dar saraca in amilaza.

Concomitent se produce vasodilatatie prin badikinina.Sistemul nervos parasimpatic stimuleaza dezvoltarea glandelor salivare,

metabolismul lor. Denervarea parasimpatica duce la atrofia glandelor salivare.Sistemul nervos simpatic stimuleaza secretia amilazei, dar secretia este putin

abundenta deoarece contracta vasele.Denervarea simpatica nu duce la modificari ale glandelor salivare.Reglarea reflex conditionata are o importanta redusa la om. E declansat de stimuli

care nu au importanta biologica daca acestia se asociaza repetat cu administrarea mancarii.Acesti stimuli capata astfel semnificatie de semnal.Reflexele conditionate se formeaza in timpul vietii, arcul lor reflex fiind completat

la nivelul scoartei cerebrale prin stabilirea unei conexiuni temporare intre centrulstimulului indiferent (vaz, auz,etc.) si proectia corticala a centrilor salivari.

In acest fel, la aparitia excitantului indiferent se declanseaza salivatia inainte deaparitia excitantului cu semnificatie biologica-alimentul.

10

Deci prin reflex conditionat organismul este pregatit pentru a incepe digestiainainte de introducerea alimentului in cavitatea bucala, reprezinta un mijloc mai fin deadaptare.

Reflexul conditionat se poate stinge daca excitantul care l-a produs nu e intarit prinadministrarea alimentului.

Exista factori umorali ce pot influenta activitatea secretorie salivara astfel:- aldosteronul stimuleaza reabsorbtia Na+ si eliminarea K+ ;- ADH (vasopresina) stimuleaza si la acest nivel reabsorbtia apei;- STH ( hormon somatotrop) are actiune trofica asupra acinilor salivari.

Activitatea centrilor salivari bulbo-pontini este influentata de alti centrii:1- participarea scoartei este demonstrata de:- disparitia secretiei salivare in timpul somnului:- formarea reflexelor conditionate;- modificari ale secretiei salivare in dereglari psihice (scade la maniaci, creste la

schizofrenici).2. participarea sistemului limbic e dovedita prin modificari ale secretiei in timpul

reactiilor emotionale.

Secretia salivara are si rol endocrin.In saliva se secreta substante biologic activ in functie de specie (de ex. veninul , panza

de paianjen etc.)La soareci s-a gasit somatostatina si glucagon.De asemenea NGF (factor de crestere al nervilor in ganglionii submandibulari) cu rol

in dezvoltarea ganglionilor simpatici si in ser la om.Administrata creste concentratia NA (noradrenalinei) in tesuturi. Serul antiNGF e

folosit pentru desimpatizare.Un alt factor, tot la soareci EGF (factor de crestere al epidermei) produce keratinizarea

epidermei, fiind necesar pentru eruptia dintilor, deschiderea fantei palpebrale (deschidereaochilor la puii de pisica si caine).

S-au gasit sialogastrona – un inhibitor al secretiei gastrice, parotina cu rol inmetabolismul glucidelor.

Azi s-a realizat un extract din glanda parotida, ce usureaza fixarea Ca++ in oase.

MASTICATIA

Masticatia reprezinta primul act motor digestiv , poate fi efectuata voluntar, dar ingeneral este un act reflex.

Consta in farmitare prin taiere si zdrobire a alimentelor introduse in cavitateabucala si amestecarea lor cu saliva.

Se realizeaza prin apropierea suprafetelor ocluzale ale dintilor ,prin ridicareamandibulei, emailul dentar fiind cel mai dur tesut din organism.

In timpul masticatiei se dezvolta o forta de 6-30 Kg.Amortizarea socului ocluzal se face prin elasticitatea dintelui si prin ligamentul

periodental.La masticatie participa:1. articulatia temporo-mandibulara care permite miscari de:- coborare-ridicare;- propulsie-retropulsie;

11

- lateralitate;- circumductie.

In timpul masticatiei miscarile sunt combinate. Punctul de sprijin al articulatiei,forta dezvoltata de contractia musculaturii si rezistenta opusa de alimente realizeazaparghii.

La masticatie participa muschii masticatori, in primul rand cei mandibulari, caredezvolta forta necesara.

Muschii auxiliari sunt cei ai limbii care plaseaza alimentele intre arcadele dentaresi muschii orofaciali ce mentin saliva si alimentele in cavitatea bucala si le plaseaza intrearcadele dentare.

Muschii mandibulari sunt:1. Ridicatori ai mandibulei:- m. maseter;- m. temporal;- m. pterigoidian intern.2. Coboratori ai mandibulei:- m. digastric;- m. milohioidian;- m. geniohioidian ;- m. pterigoidian extern.Muschii sunt inervati de ramura mandibulara a nervului trigemen (nVc).

Reflexul masticator

In repaos cand cavitatea bucala e inchisa arcadele dentare sunt in raport ocluzalprin tonusul muschilor ridicatori.

Coborarea mandibulei pentru prinderea alimentelor este voluntara.Ridicarea mandibulei care urmeaza este reflexa si se datoreste intinderii fusurilor

musculare din muschii ridicatori alungiti in timpul coborarii mandibulei.Stimulul ajunge prin N.trigemen la nucleul senzorial din mezencefal, apoi trece la

nucleul motor al trigemenului din portiunea ventrala a puntii, iar de aici sunt comandatimuschii ridicatori. Este un reflex miotatic, monosinaptic.

Coborarea mandibulei care urmeaza este si ea reflexa.Prin ridicarea mandibulei sunt stimulati presoreceptorii din ligamentele

periodentale, din pulpa dentara, mucoasa gingivala (5-6 mm) apasati de alimente.Intervin si mecanoreceptorii de pe suprafata dorsala a limbii si din mucoasa

palatului dur. Stimulul ia calea N.trigemen – nucleul senzitiv mezencefalic – nucleulmotor din punte si se comanda contractia m. ridicatori si relaxarea celor coboratori. Acestreflex protejeaza arcadele dentare de o supraincarcare.

Activitatea motorie a mandibulei e controlata si de impulsuri proprioceptive dinarticulatia temporo-mandibulara. Intre nucleul senzitiv din mezencefal si cel motor dinpunte exista nucleul supratrigemenal, care este un nucleu integrator al masticatiei.

El e stimulat de impulsuri de la presoceptori dar si de la proprioceptori (deci cusemnificatii diferite) si are rolul de coordonare a miscarilor complexe de masticatie.

Centrii masticatiei sunt stimulati si de la nivelul amigdalei, a hipotalamusuluiventro-medial(centrul satietatii). Hipoglicemia produce PPSE in muschii ridicatori.

Valoarea functionala a masticatiei – pregateste alimentele pt.digestia chimicafavorizand contactul cu enzimele.

12

O dantura proasta afecteaza alimentatia prin selectia alimentelor pe criteriimecanice si nu gustative.

In cazul consumului de fructe masticatia sparge camasa de celuloza.Masticatia fereste mucoasa digestiva de escoriatii si usureaza golirea diferitelor

segmente ale tubului digestiv.

Deglutitia

Reprezinta trecerea bolului alimentar din cavitatea bucala prin faringe si esofag instomac.

Ea presupune trei timpi:1. Timpul bucal;2. Timpul faringian;3. Timpul esofagian.

1.Timpul bucal este voluntar, incepe prin plasarea bolului alimentar pe parteadorsala a limbii, aplicarea limbii pe palatul dur si contractia muschilor limbii. Bolul esteimpins ca de un piston in faringe care il aspira ( P= -20 cm H2O).

2.Timpul faringianFaringele are o lungime de 12-14 cm si e format din nazo-buco si hipofaringe.In pereti se gaseste musculatura striata bogat inervata ceea ce permite o fina

coordonare a miscarilor in timpul respiratiei, vorbirii, deglutitiei (in deglutitie respiratia seopreste).

Timpul faringian este reflex. Reflexul incepe la contactul bolului alimentar cureceptorii din jurul orificiului buco-faringian(mai ales pilierii amigdalieni).

Contractia limbii impiedica refluxul spre cavitatea bucala, ridicarea valuluipalatului impiedica refluxul spre cavitatea nazala.

Trecerea spre trahee e impiedicata de ridicarea laringelui si plasarea lui subepiglota si de contractia corzilor vocale.

Unda peristaltica incepe in nazofaringe si parcurge faringele in 1 secunda,sfincterul esofagian superior deschis, permite trecerea bolului in esofag.

Deschiderea acestui sfincter are loc in momentul declansarii undei peristaltice.3.Timpul esofagianEsofagul este un organ musculotubar in forma de tub, cu o lungime de 25 cm. in

perete sunt 2 straturi de muschi:- circulari;- longitudinali.

In 1/3 superioara muschii sunt striati, inervati de nervul vag (n.X) cu originea innucleul ambiguu, prin placi motorii.

In 1/3 medie musculatura este mixta: striata si neteda.In 1/3 inferioara musculatura este neteda, inervata de nervul vag (nX) cu originea

in nucleul dorsal al vagului din bulbul rahidian, al 2-lea neuron in plexul mienteric (si aiciexista cele 2 plexuri).

Esofagul are doua sfinctere:- superior sau faringo-esofagian, striat, format din ingrosarea musculaturii

circulare;- inferior sau esofago-gastric , care nu are aspect de sfincter, e reprezentat de

ultima portiune de 2-5 cm a esofagului ce functioneaza ca un sfincter.

13

Sfincterul superior in intervalele dintre deglutitie este contractat (presiune = 40mm Hg), ceea ce impiedica patrunderea aerului in esofag in timpul miscarilor respiratorii.

Sfincterul inferior, in intervalul dintre deglutitie are un tonus crescut ( presiune =30 mm Hg), impiedicand refluxul gastric in esofag.

Unda peristaltica faringiana introduce bolul alimentar in esofag. La contactul cuesofagul se declanseaza o unda peristaltica - unda primara care strabate esofagul in 5-10secunde (lichidele trec in 1 secunda datorita gravitatiei).

Sfincterul inferior se deschide in momentul declansarii undei peristaltice (prininterventia neuronilor inhibitori mienterici) si continutul esofagian este eliminat in stomac.

Daca in esofag au ramas resturi, in locul distensiei esofagului se declanseaza ounda peristaltica secudara, pana la completa eliminare a continutului esofagian instomac.

Controlul sfincterului inferior

Tonusul de repaus realizeaza o presiune de 30 mm Hg, reglat prin n.vag, dartonusul persista si dupa sectionarea vagului, deci un rol important ii revine SNE. Eldepaseste cu 5 mm Hg presiunea din stomac impiedicand refluxul gastro-esofagian.

Relaxarea are loc prin fibre vagale inhibitorii (VIP, NO) si scaderea impulsurilorprin fibre vagale excitatorii (Ac ch) produce relaxarea sfincterului.

Reglarea deglutitiei in timpul faringean si esofagian se face reflex.Stimulii sunt mecanici - contactul mucoasei cu bolul alimentar. Reflexul e

declansat la contactul cu receptorii din pilierii amigdalieni, apoi cu restul mucoasei.Caile aferente prin nervii: glosofaringian (n.IX), trigemen (n.V) si vag (nX).Centrul se afla in bulb .Caile eferente prin nervii: hipoglos (n.XII), glosofaringian (n.IX), facial (nVII),

vag (nX).Acest reflex declanseaza unda peristaltica in faringe si esofag.

DIGESTIA GASTRICA

Stomacul este un organ cavitar, situat intre esofag si duoden. E format din treiportiuni:

- fundul stomacului (fornix) – deasupra orificiului esofago gastric ;- corpul stomacului – portiunea verticala;- antrul piloric – portiunea orizontala care se termina cu sfincterul piloric – o

portiune ingosata a musculaturii circulare gastrice.Peretele stomacului e format ca tot restul tubului digestiv din:- mucoasa;- submucoasa;- musculatura formata din 3 straturi:

circular; longitudinal; oblic intern.

La exterior stomacul e acoperit de seroasa peritoneala.Vascularizatia provine din aorta descendenta.

14

Inervatia – si aici exista cele 2 plexuri ale SNE (sistem nervos enteric).Inervatia vegetativa e realizata prin n. vag (SNP) – sistem nervos parasimpatic si

nervii splanhnici (SNS) – sistem nervos simpatic.Si stomacul are:- o functie secretorie;- o functie motorie.1. Functia secretorie e realizata de glande.Pe intreaga suprafata a mucoasei exista numeroase glande unicelulare ce secreta

mucus.Glandele tubuloase patrund in submucoasa si dupa regiunea in care se gasesc se

numesc:- glande cardiale – pe o distanta de cativa cm in jurul orificiului esofago-gastric.

Ele secreta mucus.- Glande pilorice – situate in antrul piloric din apropierea pilorului. Secreta mai

ales mucus dar si pepsinogen. Celulele gastrice din aceasta regiune secretahormonul gastrina, pe care il varsa in sange.

- Glandele fundice sau oxintice – cele mai importante, se gasesc in corpul sifundul stomacului si au un col si un cap. La nivelul colului se gasesc celule cesecreta un mucus.

La nivelul corpului – celulele oxintice secreta HCl si factorul intrinsec Castle ,iar spre fundul glandei se gasesc celule principale ce secreta pepsinogen.

Celulele epiteliale de pe suprafata mucoasei exfoliaza in timpul functionariinormale si sunt inlocuite prin celulele mucoasei ce migreaza din colul glandelor oxintice.

Produsul de secretie al acestor glande este sucul gastric – un lichid incolor,transparent sau usor opalescent, in volum de 1-1,5l/24 ore, hipoton (densitate 1002-1005),foarte acid – cu un pH=1,5-2. E format din:

- 99% apa;- 1% reziduu uscat:

0,6% substante anorganice; 0,4% substante organice.

Substantele anorganiceSunt reprezentate de: HCl, cloruri de K si de Na, fosfat de calciu si NaHCO3.

Cl- e principalul anion, concentratia Na+ e invers proportional cu secretia, K+ siHCO3

– se gasesc in concentratie mai mare ca in plasma.HCl, la rate mari ale secretiei se apropie de o solutie izotona de HCl.Substantele organiceSunt reprezentate de:1. enzime:- pepsinogen;- labfermentul la sugari;- tributiraza;- gelatinaza;2. mucoproteine bogate in HCO3

–

3. factor intrinsec Castle

Pepsinogenul se secreta in forma inactiva; - in mediu acid trece in pepsina –forma activa, prin clivarea unor legaturi peptidice, cu atat mai repede cu cat pH-ul e maiacid. PH-ul optim e de 1,8-3,5. La un pH de 5 pepsina este inactivata. Ea are si o actiuneautocatalitica.

15

Pepsina incepe digestia proteinelor scindandu-le pana la albumoze si peptone caresunt de fapt niste peptide.

Labfermentul are o actiune optima la un pH 4,5-5,5 fiind activa la sugari la carecoaguleaza laptele. Aceasta actiune la adult o are pepsina.

Tributiraza este lipaza ce actioneaza optim la pH peste 4-5, fiind activa la sugari.Ea scindeaza trigliceridele gata emulsionate din alimente ca laptele, smantana, frisca. Areo importanta redusa la adult.

Gelatinaza lichefiaza gelatina.

Factorul intrinsec Castle este necesar pentru absorbtia vit. B12. E o glicoproteinasecretata de celulele parietale care fixeaza vit. B12, complexul fiind rezistent la digestie.Sub aceasta forma vit. B12 ajunge in ileon unde este absorbita.

Eliberarea factorului intrinsec din celulele parietale e stimulata de factorii cestimuleaza secretia de HCl.

Alte substante organice din sucul gastric sunt mucoproteinele care impreuna cuHCO3

– formeaza mucusul. Acesta acopera mucoasa cu un strat de cca 1mm grosimeavand rol de protectie a mucoasei de actiunea factorilor mecanici dar si de actiunea HCl (ilneutralizeaza) si de actiunea pepsinei (inactivata de pH 5).

Mucusul este secretat permanent deoarece HCO3– si mucina sunt permanent

degradate de pepsina. Secretia de mucus e stimulata prin stimuli mecanici si prin N vag.SN simpatic prin receptorii α inhiba secretia de mucus (aparitia ulcerului gastric

in stari de stres). Aspirina si factorii antiinflamatori nesteroidieni inhiba si ei secretia demucus.

Secretia de HCl

Celulele oxintice prezinta canalicule ce se deschid in lumenul glandei. Pe suprafatacanaliculelor exista numerosi cili. In interiorul acestor canalicule se formeaza HCl printr-un mecanism incomplet elucidat.

1. Cl- e transportat activ din citoplasma in canalicul scazand potentialul in canalicul la-40….-70 mV, ceea ce atrage pasiv ionii de K si Na.

2. In citoplasma apa se disociaza in H+ si OH- .H+ e secretat activ in canalicul in schimbul K+ prin actiunea ATP-azei H+ ,K+

dependente. Na e trecut in citoplasma printr-o pompa de Na+ , astfel in canalicul seformeaza HCl.3. Apa trece in canalicul prin osmoza astfel incat HCl in canalicul are o concentratie

de 160 mmoli/L, un pH+0,8. Aici se formeaza si ClK in concentratie de 15mEg/L.Cei doi componenti trec in lumenul glandei.

4. In citoplasma CO2 ( din metabolismul celulei sau din plasma sanguina) se unestecu OH rezultat din disocierea apei, sub actiunea anhidrazei carbonice formandHCO3

- . Acesta difuzeaza in afara celulei in plasma sanguina in schimbul Cl- .Secretia HCl se insoteste de alcalinizarea sangelui ce vine in contact cu mucoasa

gastrica.Importanta anhidrazei carbonice in formarea HCl reiese din faptul ca inhibitorii

anhidrazei carbonice ca acetazolamida reduce formarea HCl.

Factorii ce stimuleaza secretia de HCl

1. acetilcholina;2. gastrina;

16

3. histamina;1.Acetilcholina – secretie neurocrina – este mediatorul chimic eliberat in

terminatiile vagale sau prin reflexe scurte. Stimulii sunt mecanici (distensia stomacului) sichimici ( substante rezultate din degradarea proteinelor, aciditatea chimului).

2.Gastrina eliberata in sange din celulele G – secretie endocrina – secretia sa estimulata de n.vag prin bombezina (GRP) si inhibata de somatostatina si pH mai mic de 2.

3.Histamina secretata de mastocitele mucoasei din apropierea glandelor, ajunge laglande prin difuziune (secretie paracrina) . Ea potenteaza actiunea celorlalti 2 factori(inhibitorii histaminei ca cimetidina si ranetidina reduc secretia de HCl).

Secretia de HCl e inhibata de somatostatina eliberata de interneuronii din plexuri.Somatostatina e stimulata de pH mai mic de 2 si de factorii duodenali (GIP, VIP) siinhibata de acetilcholina.

PH acid (mai mic de 2) inhiba nu numai secretia de gastrina dar inhiba si directsecretia de HCl. Este un mecanism de autoreglare.

Cat timp HCl este tamponat de substantele proteice din continutul gastric pH-ulscade putin.

Cand substantele proteice sunt neutralizate, pH-ul scade inhiband secretia de HCl.HCl format de celulele oxintice din glandele fundice se amesteca cu secretia

celorlalte glande gastrice. El se gaseste sub forma libera in sucul gastric si combinat cumucoproteine si da un pH de 1,5-2.

In timpul secretiei bazale HCl se formeaza in cantitate de 1,5-2 mEg/ora, dupastimulare maxima (cu histamina) secretia sa ajunge la 22 mEg/ora la barbat si 15mEg/orala femei.

Exprimat in mEg/L in sucul gastric se gaseste sub forma de aciditate libera 15mEg/L, combinat 25mEg/L, totala 40-60mEg/L.

Rolurile HCl1. Activeaza pepsinogenul si creeaza pH-ul optim pentru actiunea pepsinei.2. Formeaza cu proteinele acid albuminele, labilizand structura proteinelor care pot

fi mai usor atacate de pepsina.3. Impiedica procesele de fermentatie si putrefactie.4. Impreuna cu pepsina desprinde Fe+++ din combinatiile organice permitand

actiunea substantelor reducatoare din alimente care reduc Fe+++ la Fe++ absorbabil.Principala enzima digestiva din sucul gastric este pepsina care initiaza

degradarea proteinelor.

Stimularea secretiei de pepsinogenIn general toti factorii ce stimuleaza secretia de HCl stimuleaza si pe cea de

pepsinogen, cei mai puternici stimuli fiind acetilcholina si gastrina.HCl stimuleaza secretia de pepsinogen prin reflexe locale. In lipsa secretiei de

HCl, nu se secreta nici pepsinogenul.Secretia si CCK stimuleaza secretia de pepsinogen.Reglarea secretiei gastrice se face in 3 faze in functie de locul de actiune al

stimulilor:1.Faza cefalica2.Faza gastrica3.Faza duodenala

17

1.Faza cefalica asigura 1/5 din secretia gastrica.In aceasta faza excitantul actioneaza asupra unor receptori mecanici sau chimici

inainte de introducerea bolului alimentar in stomac. Acesti receptori pot actiona prinreflexe neconditionate sau conditionate asupra secretiei gastrice.

In cazul reflexelor neconditionate introducerea alimentelor in cavitatea bucalastimuleaza receptorii de tact si gustativi.

Calea aferenta e cea descrisa la reglarea secretiei salivare. Centrul gastro-secretorse gaseste in bulb (nucleul dorsal al vagului). Calea eferenta e reprezentata prin N. vag.Vagul stimuleaza direct celulele oxintice si parietale, dar stimuleaza si secretia de gastrina(printr-un interneuron ce elibereaza bombezina).

El inhiba secretia de somatostatina.Prin toate aceste actiuni vagul stimuleazasecretia de HCl si pepsinogen.

Calea reflexa conditionata se explica la fel ca in cazul secretiei salivare .Caleaeferenta si aici e reprezentata de N.Vag.

Faza cefalica a fost demonstrata prin prin pranzul fictiv (fistula esofagiana sigastrica).

2.Faza gastrica dureaza 3-4 ore, raspunde de 2/3 din secretia gastrica (cca1500ml).

La patrunderea bolului alimentar in stomac sunt excitati receptorii mecanici prindistensie si cei chimici prin produsii de degradare ai proteinelor.

Se declanseaza:- reflexe vago-vagale;- reflexe scurte.fiind stimulate secretia de HCl si pepsinogen.Distensia antrului piloric prin:- reflexe vago-vagale;- reflexe scurte,stimuleaza secretia de gastrina – deci de HCl si pepsinogen. HCl stimuleaza prinrefexe scurte secretia de pepsinogen.3.Faza intestinala (duodenala) raspunde de o secretie gastrica redusa, stimulata

de prezenta chimului in duoden.La inceputul golirii stomacului, cand pH-ul in duoden e mai mare de 3 predomina

efectul stimulator.Cand pH-ul scade sub 2 predomina efectul inhibitor.Stimularea are loc prin:- distensia duodenului (mecanic);- produsii de digestie proteica (chimic)Ca raspuns la acesti stimuli se secreta gastrina duodenala si e stimulata secretia

gastrica.Enteroxintina secretata de mucoasa duodenala are efect stimulator asupra secretiei

gastrice.Aminoacizii din sange pot stimula secretia de HCl.Inhibarea secretiei de HCl are loc prin prezenta in duoden de:- substante acide;- produsi de digestie ai lipidelor;- hipertonie.Substantele acide actioneaza prin determinarea secretiei de secretina care inhiba

eliberarea de gastrina si inhiba raspunsul celulelor parietale la gastrina.Substantele acide elibereaza si bulbogastrona cu aceleasi efecte.Acizii grasi cu lant lung, monogliceridele elibereaza CCK

18

( colecistokinina) si GIP (gastroinhibitor peptid).Ambele inhiba secretia de HCl.Hipertonia elibereaza un hormon necunoscut ce inhiba secretia de HCl.

FUNCTIA MOTORIE A STOMACULUI

Din punct de vedere motor stomacul:

- joaca un rol de rezervor pentru alimentele ingerate la o singura masa;- joaca un rol de divizare a bolului alimentar si transformarea lui in chim gastric,

ceea ce permite inceputul digestiei;- goleste continutul gastric in duoden in mod controlat, intr-un ritm ce permite

digestia in duoden;

Relaxarea sfincterului esofagian inferior este urmata de relaxarea fundului si a corpuluistomacului (relaxarea receptiva) ce se realizeaza prin fibrele inhibitorii ale nervului vag(secreta VIP, NO).

Alimentele se dispun in corpul stomacului concentric, incepand cu regiunea apropiatade peretii gastrici. Pana la volumul de 1,5 l presiunea in stomac nu creste.

Mixarea continutului gastric alimentar cu sucul gastric se datoreste contractieistomacului care apare la 1-2 ore dupa alimentatie. Ele incep la ½ curburii mici si sunt innumar de 3/min. Sunt determinate de ritmul electric de baza a carui pacemaker se gasesteintre stratul muscular circular si cel longitudinal, pe curbura mare mai sus de mijloc.

Potentialul de actiune generat in acest pacemaker determina pe membrana fibrelormusculare aparitia de unde lente.

Cand depolarizarea ajunge la pragul de -40mV declanseaza raspunsul motor.Acetilcholina si gastrina cresc durata platoului acestor unde crescand intensitateacontractiei. Noradrenalina, neurotensina, secretina, scad platoul si reduc intensitateacontractiei.

La nivelul corpului stomacului aceste contractii sunt slabe. Ele pun in contact suprafatamucoasei pe care se gasesc enzimele, cu alimentele.

Ele au un usor rol de mixare si propulsie.La nivelul antrului piloric contractiile devin mai puternice. Inelele peristaltice patrund

profund intre alimente realizand propulsia spre pilor.Portiunea terminala a antrului si pilorul se contracta simultan cu contractia pilorului

(contractia sistolica a antrului) impingand continutul inapoi – retropulsie.Prin aceste miscari ale propulsiei si retropulsiei antrul realizeaza amestecarea si

maruntirea continutului gastric transformandu-l intr-o pasta semilichida numita chim (antrul se numeste moara pilorica).

Golirea stomacului se realizeaza prin intensificarea peristaltismului antral. (de 6 orimai intens decat undele de mixare). Cand tonusul sfincterului piloric e normal, fiecareunda peristaltica puternica antrala impinge in duoden cativa ml de chim gastric prinsfincterul piloric care in cazul tonusului normal are un orificiu mic prin care permite sitrecerea lichidelor dar impiedica trecerea fragmentelor alimentare.

Functia jonctiunii gastro-duodenale este:1. de a regla golirea continutului gastric cu o frecventa ce sa perimta prelucrarea

chimului de catre duoden;

19

2. de a preveni regurgitarea chimului din duoden in stomac ( mucoasa gastrica poatefi atacata de bila).

Reglarea ratei golirii continutului gastric in duoden se face prin factori nervosi siumorali avand ca punct de plecare stomacul si duodenul.

Factorii gastrici sunt:- distensia stomacului ce actioneaza prin vag si reflexe locale;- gastrina.Acesti factori stimuleaza peristaltismul antral si distensia relaxeaza sfincterul piloric.Factorii duodenali in general reduc rata golirii. Rata golirii depinde de capacitatea

duodenului de a prelucra chimul.Prezenta in duoden a acizilor grasi, a monogliceridelor, a produsilor de degradare

proteica, a pH-ului sub 3,5, a hipertoniei scad rata golirii prin scaderea peristaltismuluiantral si cresterea tonusului piloric.

Mediul acid (sub pH 3,5) actioneaza pe cale nervoasa (sectionarea vagului abolesteraspunsul) dar si prin secretina.

Prin ambele cai se reduc peristaltismul antral si creste tonusul piloric. Secretinastimuleaza secretia pancreatica si biliara favorizand neutralizarea chimului din duoden.

Produsii de digestie ai grasimilor actioneaza prin colecistokinina (CCK) care reduceperistaltismul antral si contracta pilorul. In acest caz se secreta si G.I.P. cu aceeasi actiune.

Hiperosmolaritatea actioneaza prin osmoreceptorii din duoden si jejun deci pe calenervoasa dar si prin eliberarea unui hormon neidentificat.

Produsii de digestie proteica , prin gastrina duodenala contracta sfincterul piloric,deci scad golirea stomacala.

In concluzie reglarea stomacului se face in mai mici masuri sub actiunea factorilorgastrici, mai ales prin mecanisme de feed back de la nivel duodenal, acestea din urmaavand rol inhibitor.

O evacuare anormala este voma.Este un reflex controlat si coordonat de centrul vomei din bulb. Receptorii se

gasesc in diferite regiuni ale corpului (distensia stomacului, a duodenului, leziuni alsistemului genito-urinar, ameteala etc.).

Substantele emetirante actioneaza prin receptorii din stomac, duoden sau de peplanseul ventriculului IV. Acest reflex incepe printr-un peristaltism invers de la mijloculintestinului subtire spre duoden.

Sfincterul piloric si stomacul se relaxeaza.Urmeaza o inspiratie cu glota inchisaprin care scade presiunea intratoracica, iar prin coborarea diafragmului crete presiuneaabdominala. Are loc o contractie a musculaturii abdominale, sfincterul esofagian inferiorse relaxeaza reflex, de asemenea si cel superior si continutul gastric e proiectat in faringe –cavitate bucala.

Chimul gastric ajuns in duoden sufera procese de completare a digestiei mai ales inpartea superioara a intestinului subtire (duoden, jejun) si procese de absorbtie mai ales lanivelul jejunului si a ileonului.

Procesele de digestie au loc sub actiunea secretiilor pancreatice si biliare care sevarsa in duoden si a secretiei intestinale.

Sucul pancreatic

Pancreasul, o glanda mixta situata inapoia stomacului, are capul incadrat depotcoava duodenala si corpul ce se intinde spre splina.

20

Este un organ retroperitoneal. Are o secretie externa– sucul pancreatic, realizata deacini si o secretie interna, realizata de celulele insulelor Langerhans (care secreta hormonicu rol predominant in metabolismul glucidic).

Pancreasul exocrin se aseamana ca structura cu glandele salivare fiind format dinacini si ducte. Acestea se unesc in canalul pancreatic al lui Wirsung, ce se deschide inampula lui Vater impreuna cu canalul coledoc.

Ampula lui Vater se deschide in duoden prin orificiul prevazut cu sfincterul luiOddi.

Uneori exista un canal accesoriu – al lui Santorini.Sucul pancreatic are un volum de cca 1000 ml/24 ore si contine enzime pentru

toate principiile alimentare secretate la nivelul acinilor si o solutie de bicarbonat secretatade ducte.

Enzimele pancreatice :1. tripsina;2. chimiotripsina;3. carboxipeptidaza;4. elastaza;5. nucleaza;6. amilaza pancreatica;7. lipaza pancreatica;8. colesterol esteraza;9. fosfolipaza.

Cele trei enzime principale: tripsina, chimiotripsina si carboxipeptidaza se secretasub forma inactiva de:- tripsinogen;- chimiotripsinogen;- procarboxipeptidaza.Tripsinogenul este activat in duoden de enterokinaza in tripsina. Acesta are o actiune

autocatalitica, dar activeaza celelalte 2 enzime proteolitice.Tripsina si chimiotripsina sunt endopeptidaze, ele actionand in interiorul moleculelor

proteice pe care le scindeaza pana la peptide.Carboxipeptidaza este o exopeptidaza care desprinde aminoacidul de la extremitatea ce

se termina cu COOH, deci in urma acestei actiuni rezulta niste aminoacizi.Pentru a impiedica digestia pancreatica, celulele care secreta tripsina secreta si un

inhibitor al tripsinei. In leziuni pancreatice sau obstructii de ducte, acumularea de enzimeproteolitice poate depasi actiunea inhibitorului si intreg pancreasul poate fi digerat incateva ore (pancreatita acuta).

Degradarea glucidelor se face sub actiunea amilazei care se secreta sub forma activa.Este mai puternica decat amilaza salivara, poate actiona asupra amidonului crud pe care ildegradeaza tot pana la maltoza si dextrine maltotrioza.

Pentru lipide exista:- o lipaza secretata sub forma activa, ce degradeaza trigliceridele din grasimile

emulsionate de sarurile biliare pana la acizi grasi, glicerol si monogliceride (nuscindeaza ac. gras de la C2 );

- o colesterol- esteraza, ce hidrolizeaza esterii colesterolului;- o fosfolipaza, ce desprinde acizii grasi din fosfolipide.Secretia bicarbonatului (HCO3

-) are loc la nivelul ductelor, in secretii maribicarbonatul poate creste la 145 mEg/L avand rolul de neutralizare a HCl.

Mecanismul secretiei

21

In celulele din ducte CO2 + H2O sub actiunea anhidrazei carbonice formeaza H2CO3

(acid carbonic) care disociaza in bicarbonat ( HCO3- ) si ioni de hidrogen ( H+), HCO3

- etransportat activ in lumenul ductului. Ionii de hidrogen se schimba cu Na+ din plasmasanguina prin proces activ.

Na+ trece in lumenul tubar prin proces activ, sau difuzeaza. Transportul bicarbonatuluisi ionilor de Na creeaza un gradient osmotic fata de interiorul celui ce determina osmozaapoi secretia din ducte asigura volumul secretiei pancreatice.

Reglarea secretiei pancreatice se face prin:- acetilcholina din terminatiile vagale sau neuronii din plexuri;- gastrina din antrul piloric;- CCK (colecistokinina);- Secretina, ambele (CCK si secretina) secretate de mucoasa duodenala si a jejunului

superior.Primele 3 stimuleaza secretia acinara, bogata in enzime dar in volum mic.Secretina stimuleaza secretia ductala determinand volumul secretiei.

Cei patru factori se potenteaza reciproc.

Fazele secretiei pancreatice , ca si a celei gastrice sunt:

1. Faza cefalica;2. Faza gastrica;3. Faza intestinala.In faza cefalica actioneaza aceiasi stimuli ca pentru secretia gastrica, calea eferenta e

reprezentata de vag care stimuleaza secretia de enzime, dar volumul de secretie este mic.In faza gastrica – continua stimularea prin vag dar intervine si gastrina.Faza intestinala incepe odata cu patrunderea chimului in duoden, este faza cea mai

importanta, in care se secreta:a) CCK;b) secretina.Colecistokinina (CCK) se secreta sub actiunea alimentelor, mai ales de natura

lipidica. Este un peptid din 33 aminoacizi secreata de celulele “I” din mucoasa intestinuluisuperior. Stimuleaza secretia de enzime.

Secretina este un peptid din 27 aminoacizi secretat de celulele “S” din mucoasaintestinului superior sub actiunea chimului (sub pH 4,5 – mai ales pH 3). Stimuleazasecretia ductala bogata in bicarbonat si cu volum mare.

Secretina prezinta importanta deoarece bicarbonatul neutralizeaza acidul clorhidric(HCl) din chimul gastric ajuns in duoden si astfel impiedica aparitia ulcerului duodenal.De asemenea ceeaza un pH potrivit actiunii enzimelor pancreatice (pH=8).

Secretia biliara

Bila este secretia externa a ficatului, intr-un volum de 600-1200 ml/24 ore.Unitatea structurala si functionala a ficatului este lobulul hepatic, de forma piramidala

(50.000-100.000).Are in centru vena centrolobulara de la care sunt dispuse radiar hepatocitele. Intre

hepatocite se gasesc capilarele sinusoide in care se varsa atat sangele din artera hepaticacat si cel din vena porta, iar capilarele se deschid in vena centrolobulara .

Intre doua siruri ale hepatocitelor se gasesc canalicule biliare, intralobulare, care nu aupereti proprii si in care hepatocitele elaboreaza componentii bilei.

22

Canaliculele biliare intralobulare se continua cu cele extralobulare care capata peretiproprii si care prin unire formeaza cele doua canale hepatice: drept si stang, iar acesteaunindu-se in dreptul hilului formeaza canalul hepatic.

Canalul hepatic se continua cu canalul coledoc ce se deschide in ampula lui Vater. Oderivatie a canalului coledoc este canalul cistic care se deschide in vezica biliara.

Secretia biliara se face in doua etape si este continua:

1. Secretia de hepatocite a componentilor bilei:- sarurui biliare;- pigmenti biliari;- colesterol;- lecitina.2. Secretia de HCO3 Na (bicarbonat de Na) si apa la nivelul ductelor, secretiestimulata de secretina avand rolul de a neutraliza HCl din duoden.

Secretia biliara are doua roluri:a) in digestia si transportul grasimilor – prin sarurile biliare;b) in excretia unor produsi de catabolism nehidrosolubili ca : bilirubina si

colesterolul.

Depozitarea in vezicula biliara

In vezica biliara cu un volum de 20-60 ml se depoziteaza secretia a 12 ore – cca 450ml., deoarece apa si sarurile sunt absorbite continuu ca urmare in special a absorbtieiactive a Na+ , iar restul bilei se concentreaza de 5-20 de ori.

In compozitia bilei (difera bila hepatica de cea biliara) se gasesc:- sarurui biliare;- bilirubina;- colesterol;- lecitina;.Sarurile biliare sunt formate din colesterol. Acesta este transformat in acizi biliariprimari : colic si chenodezocicolic care se combina cu glicocolul si taurina ( acidglicocolic, taurocolic, etc) si se gasesc sub forma de saruri biliare cu Na+ -(glicocolatul de Na, taurocolatul de Na, etc).

Cantitatea de acizi biliari secretata in 24 de ore este de 0,5gr.Sarurile biliare sunt singurul component al bilei cu rol in digestie:

- ele emulsioneaza lipidele deoarece scad tensiunea superficiala a particulelor degrasime care prin agitare se sparg oferind o suprafata mare de contact lipazelor;

- favorizeaza transportul componentilor nehidrosolubili ai lipidelor spre mucoasaintestinala, deoarece formeaza cu acestia complexe hidrosolubile numite micelii(grupuri de acizi biliari dispusi cu partea nehidrosolubila spre centru si cuextremitatile incarcate electric spre periferie; in partea centrala se dizolva lipidele).In lipsa sarurilor biliare se pierd prin scaun cca 40% din lipide.

Circulatia sarurilor biliareIn ileonul distal se absorb 94% din sarurile biliare, restul se elimina.Cele absorbite pe calea venei porte ajung la ficat, unde, la prima trecere sunt

resecretate de hepatocite in bila. Acest circuit se numeste hepato-entero-hepatic,recirculatia are loc de cca 18 ori pana la eliminare, iar cantitatea eliminata prin scaun esteinlocuita prin formarea la nivelul hepatocitului.

23

In circuitul hepato-entero-hepatic exista cca 2,5 gr. saruri biliare. Formareasarurilor biliare e stimulata de ingerarea de saruri biliare.

Colesterolul se elimina cca 1-2 gr/24 ore. Este nehidrosolubil.Sarurile biliare si lecitina formeaza cu el micelii hidrosolubile. In conditii patologice poateprecipita formand calculi biliari. Aceasta se intampla :

- daca absorbtia apei din bila este prea intensa;- daca lecitina si sarurile biliare scad in bila;- daca secretia colesterolului e prea mare;- in caz de inflamare a epiteliului vezicii biliare, care modifica absorbtia apei.Calciul, care se concentreaza in vezicula biliara poate precipita formand calculi opaci

la raze X.

Golirea vezicii biliare

Are loc in timpul digestiei, mai ales la patrunderea lipidelor in duoden, prin contractiaperetilor vezicali si relaxarea sfincterului Oddi.

Cel mai puternic stimul pentru golirea vezicii biliare este hormonul CCK(colecistokinina), eliberat de prezenta lipidelor in duoden.

Alt stimul mai slab este acetilcholina, elibrata de fibrele colinergice din vag si plexulenteric.

Relaxarea sfincterului Oddi are loc:- sub actiunea CCK;- e determinata de unda de relaxare ce precede peristaltismul coledocului;- relaxarea determinata de trecerea undei peristaltice peste duoden – efectul relaxant

cel mai puternic, de aceea bila patrunde in duoden pe fractiuni, odata cu trecereaundei peristaltice duodenale.

Cand cantitatea de grasimi in duoden e suficienta, vezica biliara se goleste intr-o ora.Substantele care stimuleaza secretia biliara se numesc colagoge – saruri biliare.Substantele care stimuleaza golirea vezicii biliare se numesc coleretice – rol

important ii revine CCK.

DIGESTIA IN INTESTINUL SUBTIRE

Intestinul subtire are forma unui tub situat intre sfincterul piloric si valvula ileo-cecala. Are o lungime de cca 3 m la omul viu.La acest nivel are loc:

- definitivarea digestiei;- absorbtia produsilor rezultati din digestie;- eliminarea rezidurilor in intestinul gros.Intestinul subtire este format din 3 parti :1. duoden;2. jejun;3. ileon.

Duodenul este partea fixa a intestinului subtire, cu o lungime de cca 25 cm sidiametrul de 5 cm, are forma de potcoava si e situat retroperitoneal.

Partea mobila a intestinului subtire e formata din jejun (2/5) si ileon (3/5), neexistandintre ele o separare distincta.

Peretele este format ca in tot restul tubului digestiv din mucoasa, submucoasa, 2straturi musculare si seroasa peritoneala care acopera duodenul dar inconjoara restul

24

intestinului subtire continuandu-se cu mezenterul prin care trec vasele de sange si nervii sicare se continua cu peritoneul ce acopera suprafata posterioara a abdomenului.

Suprafata mucoasei intestinului este marita prin prezenta unor pliuri ale mucoasei –valvule conivente si a numeroase prelungiri digitiforme – vilozitati intestinale mainumeroase in duoden si partea superioara a jejunului.

Vilozitatea este acoperita de un strat de celule epiteliale (enterococite), care lasuprafata dinspre lumen prezinta microvilozitati ce formeaza marginea in perie.

In interiorul vilozitatii se gaseste tesut conjunctiv strabatut de capilare sanguine, incentru se gaseste chiliferul central (capilar limfatic).

Glandele din intestinul subtire sunt:- glandele lui Brunner;- glandele (criptele) lui Lieberkuhn

Glandele lui Brunner se gasesc in prima parte a duodenului. Ele secreta mucus.In tot intestinul subtire, la buza vilozitatilor se gasesc glande tubulare numite criptele

lui Lieberkuhn care sercreta sucul intestinal.Functia motorie e reprezentata de:

- contractii de mixare – contractii segmentare- contractii de propulsie – unde peristaltice.De fapt ambele feluri de contractii produc si mixare si propulsie dar de intesitati

diferite.Contractiile segmentare sunt contractii ale musculaturii circulare la intervale regulate

ce impart intestinul in segmente. Ele se relaxeaza si apare un nou set de contractii lamijlocul segmentelor anterioare.

Aceste contractii deplaseaza chimul de 8-10 ori pe minut amestecandu-l cu sucuriledigestive.

Frecventa lor e determinata de ritmul electric de baza care este de 12/min in duoden side 8-9/min in restul intestinului.

Undele intestinului au o directie aborala, se deplaseaza mai repede in intestinulproximal (0,5-2 cm/sec), ele mor dupa 3-5 cm (miscarea reala este de 1 cm/min decidistanta de la pilor la valvula ileo-cecala este parcursa in 3-5 ore).

Activitatea peristaltica este influentata de factori nervosi si umorali.SNP stimuleaza, SNS inhiba activitatea motorie intestinala.

Factorii nervosi:- reflexul gastro-enteric : distensia stomacului prin plexurile mienterice stimuleaza

peristaltismul;- reflexul duodeno enteric :distensia duodenului are acelasi efect – stimuleaza

peristaltismul.Distensia unei parti a intestinului subtire, declanseaza prin reflexe mienterice

contractia muschilor circulari deasupra distensiei si relaxare in sens abortal,declansand o unda peristaltica (contractie precedata de relaxare) acest aspect fiindconsiderat “legea intestinului”.

Factorii umorali sunt:

1. gastrina;2. CCK;3. Insulina;

25

4. Serotonina.Cei patru factori umorali stimuleaza peristaltismul.5. secretina;6. glucagonul.Factorii 5 si 6 inhiba peristaltismul.La nivelul valvulei ileo-cecale peristaltismul se opreste pana la ingerarea de noi

alimente cand are loc reflexul gastro-ileal ce intensifica peristaltismul la acest nivel.

Functia valvulei ileo-cecale

Intre ileon si cec se gaseste o valvula, precedata de o ingrosare a musculaturii circulare– sfincterul ileo-cecal. El ramane usor contractat impiedicand trecerea chimului cuexceptia refluxului gastro-ileal cand se relaxeaza.

Gastrina stimuleaza si ea peristaltismul din ileon si relaxeaza sfincterul ileo-cecal.Asupra eliminarii chimului din ileon actioneaza si stimuli de la nivelul cecului.

Destinderea sau iritarea cecului contracta sfincterul si inhiba peristaltismul. Acesti stimuliactioneaza pe cale reflexa prin reflexe ce se inchid in plexurile mienterice dar si inganglionii prevertebrali simpatici.

In 24 de ore se elimina in cec un volum de 1500 ml chim.

Functia de secretie a intestinului subtire

Glandele Brunner din duoden secreta mucus, secretia fiind stimulata de stimuli tactilisi iritativi, stimuli vagali, hormoni mai ales secretina.

Mucusul protejeaza mucoasa de actiunea sucului gastric acid. Simpaticul inhibasecretia de mucus ceea ce explica aparitia ulcerului duodenal in starile de stres.

Criptele lui Lieberkuhn situate la baza vilozitatilor secreta sucul intestinal intr-unvolum de 1800 ml/24 ore care are compozitia lichidului extracelular, cu un pH de 7,5-8.Acest lichid reprezinta vehicolul pentru absorbtia substantelor din chim, fiind rapidreabsorbit la nivelul vilozitatilor.

Secretia se datoreste unor procese active atat pentru clor cat si pentru bicarbonat, caredetermina si secretia de natriu conform gradientului electric, de asemenea osmoza apei.

Enterocitele contin enzime digestive in marginea in perie, digestia avand loc lacontactul cu suprafata luminala a microvilozitatilor (digestia de contact) inainte deabsorbtie. Enzimele sunt:

- peptidaze - scindeaza peptidele in aminoacizi;- dizaharidaze:

zaharaza - scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza; maltaza – scindeaza maltoza in 2 molecule de glucoza; izomaltaza- scindeaza dextrinele in glucoza; lactaza – scindeaza lactoza in glucoza si galactoza.

Deci dizaharidele sunt scindate in monozaharide.- lipaza (exista in cantitati mici) - ce scindeaza trigliceridele in glicerol si acizi grasi.

Celulele epiteliale din profunzimea criptelor prezinta continuu mitoze, celulele noimigreaza dealungul membranei bazale in afara capilarelor spre varful vilozitatii sedescuameaza si ajung in secretiile intestinale.

Ciclul lor de viata dureaza 5 zile.In sucul intestinal propriuzis nu exista enzime.

26

Reglarea secretiei intestinului subtire se face predominant prin reflexe localedeclansate de stimuli tactili sau de iritare, deci depinde de sosirea chimului si decantitatea lui.

Secretina si CCK stimuleaza si ele secretia, dar rol dominant il au enzimele.

DIGESTIA IN COLON

Intestinul gros (colonul) are un diametru mai mare decat cel subtire, are olungime de cca 1,5 m si e format din:

- cec – o prima portiune largita la care este atasat apendicele;- o portiune ascendenta – colon ascendent ce se termina cu flexura hepatica;- colon transvers – ce se intinde intre flexura hepatica si cea splenica;- colon descendent, sigmoid, rect, ultimii centrimetrii poarta denumirea de canal

anal care se deschide la exterior prin anus prevazut cu 2 sfinctere: intern – din musculatura neteda, involuntar; extern – din musculatura striata, supus vointei

Peretele intestinului gros e format din aceleasi straturi ca restul tubului digestiv cuunele modificari:- mucoasa nu prezinta nici valvule, nici vilozitati;- stratul muscular longitudinal e discontinuu, format din 3 benzi numite tenii. Din

cauza tonusului acestor tenii peretii dintre tenii proemina formand haustre .Functia colonului consta in absorbtia apei si a electrolitilor din chim. Aceasta absorbtie

are loc in prima jumatate a colonului si se refera la 90% din apa si electroliti, principalulmecanism fiind cel de absorbtie activa a Na+.

In colon exista o bogata flora microbinana care ataca resturile alimentare ajunseaici (inclusiv celuloza). Ea sintetizeaza vitamine: K, B12, complex B absorbite demucoasa colonului.

Functia motorieSi aici exista :

- contractii de mixare;- contractii de propulsie.

Contractiile de mixare sunt contractii din loc in loc ale musculaturii circulare pe odistanta de cca 2,5 cm. Contractia simultana a musculaturii longitudinale produceformarea de haustre, aceste contractii numindu-se haustrale.

Ele mixeaza continutul si il deplaseaza lent in directie anala. Se intalnesc mai frecventin cec si in colonul ascendent favorizand absorbtia apei si a electrolitilor (din cei 1500 mlapa patrunsa in cec raman 80-200 ml).

In 8-15 ore chimul e transportat de la valvula ileo cecala la colonul transvers devenindsemisolid (bol fecal).

Miscarile de propulsie sunt “miscari in masa”.Ele apar de cateva ori pe zi, mai frecvent in prima ora dupa dejun. Constau in formarea

unui inel de contractie apoi are loc o contractie pe o distanta de cca 20 cm.Contractia dureaza cca 30 de secunde, urmeaza o relaxare 2-3 minute, apoi o noua

contractie in masa (acest fel de contractie dureaza 10-30 minute) continutul fiind impins insens anal.

27

Cand materiile fecale au ajuns in canalul anal distensia acestuia declanseaza senzatiade necesitate.

Aparitia contractiei in masa e facilitata prin reflexe gastro si duodenocolice.SNP le creste intensitatea, SNS o reduce.Iritarea colonului (colita ulceroasa) poate initia contractiile in masa, deasemenea

distensia unui segment de colon.

Defecatia

In cea mai mare parte a timpului rectul este gol deoarece exista un sfincter functionalla 20 cm de anus, la jonctiunea dintre rect colonul sigmoid.

Aici exista si un unghi ce opune rezistenta la umplerarea rectului.Cand contractiile in masa imping materiile fecale in canalul anal apar:

- senatia de necesitate;- distensia peretelui, prin reflexe locale scurte initiaza o unda peristaltica in colonul

descendent.Aceasta unda se asociaza cu relaxarea sfincterului intern prin stimuli inhibitori din SNE.

Reflexul e slab, e intarit prin reflexul parasimpatic ce se inchide in maduva sacrala,caile aferenta si eferenta sunt reprezentate de fibre din nervii pelvici.

Ca urmare a acestui reflex se intensifica unda peristaltica din colonul descendent sise relaxeaza sfincterul intern.

Simultan sunt declansate si alte reflexe:- inspiratie profunda;- expiratie cu glota inchisa.

Prin contractia muschilor abdominali creste presiunea in abdomen deci si in colon.Daca sfincterul extern voluntar se relaxeaza defecatia are loc.Defecatia e oprita de contractia voluntara a sfincterului extern striat. In acest caz

reflexul moare in cateva secunde si reapare cand o noua cantitate de materii fecale ajung inrect.

La noii nascuti si la cei cu maduva sectionata reflexul de defecare provoacaautomat golirea colonului fara controlul sfincterului extern.

Functia secretorie a intestinului gros

Functia secretorie a intestinului gros consta in principal in secretia de mucus decelulele mucoase de pe suprafata mucoasei colonului. Aici se secreta se bicarbonat (HCO3- ) prin transfer activ. Secretia de mucus si bicarbonat e stimulata mecanic direct si prinreflexe scurte. Si aici se gasesc criptele Liebrkuhn care secreta numai mucus. Stimulareaparasimpaticului (nerv vag, nervi pelvici) stimuleaza secretia.

Mucusul are rolul de a proteja mucoasa si fiind aderent favorizeaza formareabolului fecal.

In caz de iritare intensa la nivelul intestinului se secreta cantitati mari de apa sielectroliti care dilueaza factorii iritanti si determina o miscare rapida a continutuluiintestinal spre anus producand diaree.

28

DIGESTIA SI ABSORBTIA

Digestia, adica descompunerea principiilor alimentare are loc prin hidroliza subactiunea enzimelor specifice.

Absorbtia consta in trecerea produsilor finali ai digestiei prin mucoasa intestinaladin lumenul intestinal in mediul intern (sange sau limfa).

Acest proces este favorizat de suprafeta mare a mucoasei digestive (250-300 m2 )datorita valvulelor conivente (maresc suprafata de 3 ori), a vilozitatilor (maresc de 10 ori)si a microvilozitatilor (maresc de 20 de ori).

Deasemenea mentinerea tonusului sfincterului ileo-cecal, mentine chimul mai multtimp in intestin.

Absorbtia are loc la toate nivelele tubului digestiv dar cea mai mare parte aprocesului are loc la nivelul mucoasei intestinului subtire.

Mecanismele absorbtiei sunt:- pasive- active

In cazul mecanismelor pasive trecerea substantelor are loc conform gradientilorde concentratie si electrici, fara consum de energie.

Aceste mecanisme pasive constau in:- difuziune simpla;- difuziune facilitata de un transportor;- osmoza.

In cazul mecanismelor active trecerea se face impotriva gradientilor deconcentratie sau electrici, cu consum de energie rezultata din scindarea ATP.

Mecanismele active sunt:- Mecanism primar;- Mecanism secundar.

a) Mecanismul activ primar se bazeaza pe un transportor cu actiune ATP-azica,energia rezultata din scindarea ATP fiind folosita direct in acest proces detransport.

b) Mecanismul activ secundar consta intr-un cotransport; o substanta transportatapasiv, dar pe un transportor (difuziune facilitata), o alta substanta se fixeaza peacelasi transportor dar e transportata activ folosind energia data de diferentaelectro-chimica pentru prima substanta. Dar acest gradient electrochimic esterealizat printr-un mecanism activ primar ( ex. cotransport glucoza-Na+ ).

Astfel la nivelul membranei bazale, Na+ e trnsportat din celula in sange cuajutorul ATP-azei Na-K dependente, deci prin mecanism activ primar. Acesta scadeNa+ din celula creind un gradient de concentratie a Na+ intre lumen si celula.

Din lumen Na+ se transporta prin difuziune facilitata deci cu un transportor pecare fixeaza si o alta substanta – de ex. glucoza, care e transportata activ.

Digestia si absorbtia glucidelor

Principalii hidrati de carbon din regimul alimentar sunt: amidonul, zaharoza(fructe), lactoza (lapte).

In cavitatea bucala, sub actiunea amilazei salivare se digera 3-5% din amidonulpreparat, dar ageasta digestie continua in stomac cca 1 ora (pana la pH 4) timp in careamidonul, in proportie de 30-40% este degradat la maltoza, maltotrioza si dextrine.

29

In duoden, in 15-30 minute tot amidonul (inclusiv cel crud) e degradat deamilaza pancreatica inn maltoza, maltotrioza, dextrine.

La contactul cu marginea in perie a enterocitelor din vilozitati dizaharidele suntdegradate in monozaharide astfel:

- maltaza descompune maltoza in 2 molecule de glucoza;- izomaltaza descompune dextrinele in glucoza;- zaharaza descompune zaharoza in glucoza si fructoza;- lactaza descompune lactoza in glucoza si galactoza.

In regimul alimentar predomina amidonul, iar produsul final e reprezentat inproportie de 80% de glucoza.

Absorbtia se face sub forma de monozaharide in duoden si partea superioara ajejunului, in mai mica masura in restul intestinului subtire.

Principalele monozaharide absorbite sunt:- galactoza (1,1);- glucoza (1);- fructoza (0,4).

Primele doua prin mecanism activ secundar, de contratransport cu Na+ , iarfructoza prin difuziune facilitata. Ea este transformata in enterocit in glucoza. Dinenterocit in sange trecerea se face prin difuziune facilitata.

Din cele 20-60 gr. amidon, 6-10% nu sunt absorbite si se elimina, servind incolon ca substrat pt. bacterii.

Digestia si absorbtia proteinelor

Necesarul de proteine este de 0,5-0,7 gr/kg/24 ore, la care se adauga proteinele dinsecretiile digestive (10-30gr/24 ore) si din celulele descuamate (10-30 gr/24 ore). Toatesunt digerate.

Digestia proteinelor incepe in stomac sub actiunea HCl si a pepsinei, carehidrolizeaza 10-20% din proteine pana la albumoze si peptone.

Importanta este degradarea colagenului ce se gaseste in carne intre fibrelemusculare si impiedica patrunderea enzimelor la fibrele musculare.

In intestinul superior intervin tripsina, chemotripsina si carboxipeptidaza carehidrolizeaza proteinele in peptide mici, rezultand si putini aminoacizi (carboxipeptidaza).

In marginea in perie a enterocitelor se gasesc peptidaze care hidrolizeaza peptidelela aminoacizi .

Absorbtia se face sub forma de amino-acizi dar si di si tripeptide care suntscindate in enterocit in aminoacizi de peptidazele din citoplasma enterocitului.

Mecanismul absorbtiei este activ secundar, de cotransport cu Na (exista cel putin 5proteine transportoare diferite).

La nivelul membranei bazo-laterale (spre sange) absorbtia se face prin difuziunefacilitata.

In colon se adauga proteinele din mucus, bacterii, celule descuamate.

Digestia si absorbtia lipidelor

In alimente lipidele se gasesc sub forma de:- trigliceride;- colesterol si esteri ai acesuia;- fosfolipide.

30

Digestia lipidelor incepe in stomac unde exista o tributiraza cu actiune slaba, careactioneaza asupra lipidelor emulsionate din alimente.

In intestin are loc emulsionarea lipidelor sub actiunea sarurilor biliare, ce permitecontactul lipazelor cu lipidele pe o suprafata mare. Aici actioneaza lipaza pancreatica ,foarte puternica care hidrolizeaza in 1 minut grasimile neutre patrunse in duoden, inglicerol, acizi grasi.

Rezulta si monogliceride (C2).Colesterolesteraza scindeaza esterii colesterolului.Fosfolipaza desprinde acizii grasi din fosfolipide rezultand lizofosfatidele.Transportul de la locul hidrolizei la mucoasa intestinala se face sub forma de

micelii, ceea ce permite continuarea digestiei si absorbtiei produsilor rezultati din hidrolizatransportati intre microvili.

97% din lipide se absorb. In lipsa acizilor biliari se absorb doar 50%, in lipsalipazei pancreatice se absorb foarte putine deoarece lizofosfotidele participa la formareamiceliilor.

Produsii reultati prin scindarea lipidelor traverseaza prin difuziune membranaluminala a enterocitului.

Acizii grasi cu lant scurt sunt trecuti in in sange.Dupa intrare in enterocit lipidele patrund in reticolul endoplasmatic neted se

resintetizeaza trigliceridele, esterii colesterolului, fosfolipidele.Aici se sintetizeaza si trigliceride noi folosind pentru sinteza α glicerofosfatul

(forma activa a glicerolului) rezultat din metabolismul glucozei.In enterocit se formeaza chilomicronii din:

- colesterol 1%;- trigliceride 85-92%;- fosfolipide 6-8%.

Fosfolipidele se dispun cu gruparile polare spre exterior si acopera 82% dinsuprafata. Restul de 20% e acoperit de β lipoproteine sintetizate in enterocit βlipoproteinele sunt necesare exocitozei chilomicronilor, in lipsa lor enterocitul se incarcacu lipide si absorbtia lor inceteaza.

Chilomicronii trec in: chiliferul central- circulatia limfatica- circulatia sanguina.Absorbtia lipidelor este totala la jumatatea jejunului.Acizii biliari se absorb in ileon prin:

- proces activ de cotransport cu Na pentru acizii biliari conjugati;- difuziune pentru acizii biliari neconjugati sau dehidroxilati.

Absorbtia apei si a ionilor

In 24 de ore se ingera 2l apa, in sucurile digestive – cca 7l in 24 ore, deci in total,in tubul digestiv in 24 de ore sunt cam 9l de apa, din care 1,5l trec in colon si cca 100-200ml se elimina prin ,materiile fecale, restul se absoarbe.

Absorbtia apei se face pasiv prin osmoza. De fapt prin osmoza apa trece in ambelesensuri prin mucoasa digestiva.

In duoden, daca chimul care ajunge aici este hiperosmotic, apa din sange trece induoden pana cand chimul devine izoosmotic.

In jejun si ileon apa urmeaza prin osmoza substantele absorbite ( se pot absorbi cca5-7l in 24 ore, excesul se elimina ca diaree).

Na+ - 5-8 gr din alimente/24 ore si 25-30 gr din sucurile digestive. E absorbitdealungul intregului intestin:

31

- din enterocit in sange trece prin transport activ primar cu ajutorul ATP-azei Na+ -K+ dependente;

- la nivelul membranei luminale – prin difuziune facilitata.In jejun rata absorbtiei este mai mare datorita prezentei glucozei, galactozei, a

aminoacizilor care folosesc acelasi transportor la nivelul membranei luminale si astfel sestimuleaza reciproc.

Tot la nivelul membranei luminale are loc antiportul H+ K+ care se secreta.In colon transportul de Na+ se face impotriva unui gradient mare (25 mM in lumen,

120 in plasma).Absorbtia Na+ este urmata pasiv de Cl- . Procesul de absorbtie a Na+e stimulat e

aldosteron.

Cl- si HCO3-

In duoden HCO3- se secreta intra in structura mucusului.

In jejun Cl- si HCO3 se absorb proveniti din suc pancreatic si bila.In ileon si colon Cl- se absoarbe, HCO3

– se secreta ( in antiport, cu o proteinatransportoare.)

HCO3– se absoarbe ca CO2 (HCO3

– + H+ = H2 CO3 → H2O + CO2 )

K+ (potasiul)

In jejun si ileon se absoarbe, in colon se poate secreta sau absorbi ( in lumen sub25 mM – se secreta, peste 25 mM se absoarbe). In diarei se pierde, putand duce lahipopotasemie ce determina aritmii.

Ca mecanism de absorbtie: apa si ionii pot traversa mucoasa prin jonctiunile dintreenterocite deci paracelular sau prin celule transcelular.

In duoden predomina transportul paracelular (jonctiunile sunt mai putin stranse) inrest – transcelular. Enterocitele de la varful vilozitatilor participa la absorbtie (cele de labaza – la secretii).

Reglarea absorbtiei

SN Simpatic, Adrenalina, Noradrenalina, somatostatina, encefalina stimuleazaabsorbtia apei si a electrolitilor, histamina si alte substante eliberate de mastocitestimuleaza secretia (diarea din starile inflamatorii).

SN Parasimpatic scade absorbtia.

Absorbtia Ca++

Este activa la nivelul duodenului si a jejunului. Prin marginea in perie transportulse face cu ajutorul unei proteine transportoare, tot o proteina il transporta prin enterocitfiind in schimb cu Ca++ din mitocondrii si din reticulul endoplasmatic.

In membrana bazo-laterala exista:- o ATP-aza dependenta de Ca++ ;- scimb Na+/ Ca++ prin mecanism activ secundar.

Metabolitul vit.D – 1,25 dihidroxi vit.D se fixeaza pe receptorul nuclear si inducesinteza proteinelor transportoare de Ca++ si ATP-azei dependente de Ca++ .

32

Absorbtia fierului (Fe)

Se ingera 15-20mgr/24 ore din care se absoarbe 0,5-1mgr.Absorbtia e limitata de tendinta Fe de a forma complexe insolubile cu fosfati,

tanin, fibre. Vitamina C reduce Fe trivalent la Fe bivalent (Fe+++ → Fe++) ce are tendintamai mica de a forma complexe insolubile.

Enterocitele din duoden si jejun elibereaza in lumen o transferina care fixeaza Fe,receptorii de pe membrana enterocitelor fixeaza acest complex care este introdus inenterocit prin endocitoza.

In lipsa Fe din circulatie capacitatea de absorbtie creste. Pentru prevenireaexcesului, Fe se pierde odata cu descuamarea enterocitelor.

Vitaminele hidrosolubile ( complex B-uri, vit.C)

Vitaminele hidrosolubile sunt absorbite prin difuziune simpla sau facilitata, vit.B12necesita combinarea cu factorul intrinsec.

Vitaminele liposolubile (vit. A,D,E,F,K)

Vitaminele liposolubile se absorb la fel ca lipidele, fiind transportate de micelii sitrecute in limfa sub forma de chilomicroni. Absorbtia e stimulata de prezenta lipidelor inalimentatie.

COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

Comportamentul alimentar la omul sanatos asigura un echilibru intre necesitatileorganismului si aportul alimentar. Acesta se realizeaza prin senzatiile de foame si desatietate de care depinde aportul alimentar.

Senzatia de foame, o senzatie a necesitatii ingestiei de alimente e insotita de o starede agitatie, uneori insotita de o jena epigastrica.

Senzatia de satietate e o senzatie de satisfactie, de placere, de lipsa necesitatiiingestiei de alimente.

Aceste senzatii se datoresc existentei in hipotalamus a 2 centrii:1. centrul foamei situat in hipotalamusul lateral;2. centrul satietatii situat in hipotalamusul ventro-medial.Acesti centrii au fost evidentiatipe animale.

Experientele au aratat ca excitarea lor produce senzatiile de foame sau satietate, iardistrugerea lor – lipsa acestor senzatii.

Centru foamei este activ permanent si este temporar inhibat de centrul satrietatii.Daca se face o sectiune sub hipotalamus dar deasupra mezencefalului senzatiile

amintite dispar dar se mentine salivatia, masticatia, acte legate de alimentatie, a carorcentrii se gasesc in trunchiul cerebral.

O serie de centrii situati mai sus, mai ales cei apartinand sistemului limbicinfluenteaza activitatea centrilor hipotalamici, astfel lezari ale amigdalei duce la hiperfagiiinsotite de orbire psihica, adica lipsa alegerii mancarii ( consuma alimente alterate, chiarobiecte).

In mecanismele de functonare a acestor centrii intervin o serie de factori umorali:- noradrenalina inhiba centrul satietatii, determina aparitia senzatiei de foame;- dopamina, serotonina stimuleaza centrul satietatii;

33

- peptidele opioide (Endorfina) dezinhiba centrul foamei, ceea ce duce la obezitate.In acest fel se explica obezitatea in starile de stres.Mecanismele de reglare a activitatii acestor centrii sunt:

- pe termen scurt;- pe termen lung.

Cele pe termen scurt se numesc si mecanisme alimentare. Ele regleaza aportulalimentar in timpul unei mese.

Cele pe termen lung sau nutritionale mentin depozitele energetice deci greutateacorpului.

Mecanismele pe termen scurt au la baza stimuli cu punct de plecare din tubuldigestiv, cum ar fi distensia stomacului, a duodenului. Secretia de CCK, insulina,glucagon, ar avea si ele un rol in cadrul acestor mecanisme.

Si stimuli cu punct de plecare de la receptorii din cavitatea bucala intervin inaparitia senzatiei de satietate deoarece un animal cu fistula esofagiana, deci la carealimentele se elimina din tubul digestiv, ajunge la satietate in timpul unei mese, daraceasta actiune este mai slaba si de durata mai scurta.

Mecanismele pe termen lung sunt incomplet elucidate. S-a constatat cafunctionarea centrului satietatii depinde de consumul de glucoza al lui.

Administrarea de glucoza marcata indica concentrarea glucozei in acest centru, iarhiperglicemia sau administrarea insulinei (centrul este situat in afara barierei hemato-encefalice) determina o utilizare crescuta a glucozei si in acelasi timp cresterea frecventeiPA in acest centru al satietatii (explica senzatia de foame si tendinta la obezitate ladiabetici).

In ultimul timp se acorda o tot mai mare atentiei influentei asupra centruluisatietatii, a concentratiei acizilor grasi din sange care il stimuleaza.

In acelasi timp s-a constatat ca depozitele lipidice mai ales cele viscerale nu suntdoar simple depozite energetice ci, celule adipoase si monocitele de la acest nivel secretasubstante active cu diferite roluri printre care si cel de reglare a aportului energetic.

Acum 12 ani s-a descoperit ca celulele adipoase secreta o substanta – leptina, carela nivel central stimuleaza centrul satietatii, iar periferic creste consumul acizilor grasi siscade depunerea de tesut adipos din viscere.

Cresterea concentratiei amino-acizilor in sange stimuleaza si ea centrul satietatii.Deci ar exista teorii: glicostatica, lipostatica si aminostatica ce ar participa le

reglarea activitatii centrilor hipotalamici.Expunerea la frig determina hiperfagie, la cald reduce consumul de alimente, deci

ar exista si o teorie termostatica a reglarii pe termen lung.Principalela concluzie este ca scaderea depozitelor energetice activeaza centrul

foamei, iar cresterea lor, la omul sanatos – il inhiba.Alimentatia este stiinta relatiei dintre produsele alimentare si om.Principiile alimentare au rol:

- plastic (de refacere a structurii uzate);- energetic (de furnizare a energiei);- functional (de formare a unor substante ce indeplinesc niste functii ca: enzime,

hormoni, etc.)Prin alimentatie trebuie stabilit un echilibru intre aportul alimentar si consum.Animalele pot alege alimentele in functie de substantele lipsa din organism.De ex.

un animal suprarenopriv , deci care din lipsa de aldosteron pierde Na+ , mananca sare.

34

Omul are apetitul pervertit in sensul ca alege alimentele in special in functie degustul lor. De aici necesitatea stabilirii unei ratii alimentare care sa-i asigure performantelefizice si intelectuale, adaptabilitate, longevitatea.

Ratia alimentara trebuie sa contina:- glucide;- lipide;- proteine;- vitamine;- saruri minerale;- fibre alimentare;- apa in cantitate adecvata.

Glucidele reprezinta sursa energetica principala pentru sistemul nervos si muscular(1gr=4,1 Cal).

Necesarul minim este de 100 gr/24 ore. In mod normal trebuie sa reprezinte 60-65% din necesarul energetic adica 400 gr/24 ore, din care zahararurile rafinate sa nudepaseasca ¼ din aport.

Daca consumul de glucide este scazut, se consuma proteine ca sursa energetica, deasemenea are loc degradarea acizilor grasi cu formarea de corpi cetonici.

Excesul de glucide suprasolicita pancreasul, duce la carenta de vit.B1, iar excesulde fainoase duce la scaderea Ca++ .

Copiii trebuie sa consume 300-500 gr./zi.In efortul fizic consumul creste pana la 500gr/zi.Oamenii in varsta e bine sa limiteze consumul la 200-300gr./zi.Lipidele, trebuie sa reprezinte 15-35% din necesarul energetic adica cca 1

gr/Kgr/24 ore. Trebuie sa predomine in alimentatie acizii grasi nesaturati, esentiali dinuleiurile vegetale, din peste.

In lipsa lipidelor din alimente apar: denutritia, tulburari de termoreglare, oprire increstere, chiar leziuni renale, micsorarea randamentului la efort fizic, oboseala.

In exces apare hipercolesterolemia si tendinta la arteroscleroza.Copiii trebuie sa consume 2-3 gr/kgr//zi.Persoanele in varsta – 0,6 – 0,9 gr/kgr/zi.In efort fizic intens sau in expunere la frig pana la 35% din necesarul energetic.De asemenea este necesar aportul de factori lipotropi in lipsa carora are loc

incarcarea grasa a ficatului.ProteineleMinimul fiziologic este de 1gr/kgr/24 ore.Optimul fiziologic este de 1,4 gr/kgr/24 ore sau de 12,5% din necesarul energetic.Proteinele animale trebuie sa reprezinte 40-50% din aportul proteic deoarece

aminoacizii esentiali se gasesc in proteinele animale.Proteinele vegetale sunt incomplecte (de ex. zeina din malai nu are lizina si

triptofan). De asemenea proteinele de origine animala contin aminoacizii in proportiioptime.

In perioada de crestere sunt necesare 2-3gr/kg/zi, la varstnici – 1,5gr/kg/zi. Lafemei in timpul sarcinii, al alaptarii 2-2,2gr/kg/zi.

Vitaminele si mineralele sunt asigurate de alimentatia mixta obisnuita.Necesarul de fibre – 5-25gr/zi, din fructe, legume, paine integrala. Ele retin apa,

cresc volumul materiilor fecale accelerand tranzitul, fixeaza si elimina toxine, virusuri,substante cancerigene, influenteaza favorabil activitatea bacteriana.

Necesarul de apa : 2000-2500 ml/24 ore provenind din:- apa exogena - 1000-1500 ml;

35

- din alimente – 700 ml;- apa metabolica – 300 ml.

Principalele criterii ale unei alimentatii rationale1. Asigurarea tuturor componentilor alimentari in cantitati optime si in proportii

optime;2. Asigurarea unei bune stari de nutritie;3. Alimentatia sa fie adecvata varstei, activitatii, starii fiziologice;4. Sa fie diversificata;5. Regimul sa fie variat;6. Evitarea alimentelor nocive sau insalubre;7. Proprietatile organoleptice – conform obisnuintei8. Repartizarea pe 3-4 mese; In cazul a 3 mese:

a. 30% dimineatab. 50% la pranz;c. 20% seara

9. Asigurarea cu material fibros;10. Respectarea conditiilor fiziologice:ore fixe,ordinea felurilor, ambianta, timp

suficient.

METABOLISMUL ENERGETIC

Organismul necesita energie pentru:- procesele de sinteza;- contractia musculara;- transport activ prin membranele celulare;- conducere nervoasa;- secretie glandulara.Aceasta energie este furnizata de ATP, care se formeaza prin:- degradarea oxidativa a glucozei, acizilor grasi, aminoacizilor;- glicoliza anaeroba (2 moli ATP pe mol de glucoza).

In fiecare din cele 2 legaturi macroergice (legaturi fosfat) sunt depozitate 12.000Calorii/mol in conditii fiziologice.

O alta substanta ce furnizeaaza energie este creatin fosfatul (CP), legaturamacroergica a acestuia contine 13.000 Cal/mol. Spre deosebire de ATP, CP nu poateceda energie pentru procesele vitale ci furnizeaza energia pentru refacerea ATP.

In efort, energia din ATP e suficienta timp de 1 secunda, ATP se reface pe seamaCP (cateva secunde), pe seama glicolizei anaerobe (1-2 minute), degradarea oxidativareface rezervele de ATP si CP. (datoria de O2).

In timpul formarii ATP 35% din energie se transforma in caldura. In timpultransferului energetic de la ATP la sistemele functionale celulare se elibereaza o nouacantitate de caldura astfel incat cca 27% din energia din alimente este folosita desistemele functionale celulare.

Si in timpul acestei utilizari o mare parte se transforma in caldura (frecarea singeluide peretii vasului, frecarea dintre structurile din muschi in timpul contractiei).

Singura exceptie o reprezinta lucrul mecanic efectuat de muschi. Din aceasta cauzase poate considera ca in repaos toata energia din alimente este transformata in caldura,iar consumul energetic al organismului se exprima in calorii.

36

Unitatea de masura – caloria – este cantitatea de caldura necesara pt. a ridicatemperatura 1 gr. de apa cu 10 C. Caloria mare sau kilocaloria este de 1000 ori maimare.

In repaos (in pat) un barbat de 70 kg consuma 1650 Cal/24 ore.Factorii care influenteaza consumul energetic:

1. Efortul fizic – consumul energetic creste cu intensitatea efortului. O persoana cedepune o activitate sedentara consuma 2000 – 2500 Cal/24 ore. Consumul maxim– de 6000 – 7000 Cal/24 ore (cosasi, alpinisti).

2. Actiunea dinamica specifica – este cresterea consumului energetic dupa ingestiide alimente:

dupa glucide, lipide – de 4%; dupa proteine – 30% si dureaza 3-12 ore

3. Varsta – consumul energetic scade cu varsta;4. Hormonii tiroidieni:

in hipertiroidie consumul energetic creste cu 50-100%; in hipotiroidie consumul energetic scade la 40-60%

5. Sistemul nervos simpatic prin Adrenalina si Noradrenalina stimuleaza activitateacelulara;

6. Hormonii masculini cresc consumul energetic cu 10-15%;7. STH – creste consumul energetic cu 15-20%;8. Clima – consumul energetic este cu 10-20% scazut la tropice;9. Somnul – scade consumul energetic cu 10-15%.10. Malnutritia prelungita – scade cu 20-30% consumul energetic.

Pentru compararea consumului energetic intre indivizi se determina metabolismulbazal = consumul energetic minim in conditii de veghe, determinarea facandu-se inconditii bazale:- inanitie de 12 ore, inanitie de proteine de 24 ore;- repaos fizic 1-2 ore;- la temperatura de confort;- se elimina factorii de excitare fizici, psihici, alimentari, medicamentosi.

Metabolismul bazal se exprima in functie de valoarea standard, fiind cuprins intre+10% si -5%.

TERMOREGLAREA

Temperatura orala este in medie 36,5-37 grade ( in rect cu 0,6 mai putin). Eavariaza usor cu temperatura mediului si cu efortul fizic deoarece mecanismele de reglarenu sunt perfecte ( in efort intens poate ajunge la 38 grade, in mediu rece – 36 gradeCelsius).

Aceasta homeostazie termica (omul – animal homeoterm) se realizeaza printr-unechilibru intre productia de caldura (termogeneza) si pierdere de caldura (termoliza).

Termogeneza are loc prin mecanisme chimice:- rata bazala a tuturor celulelor ( foarte ridicata in ficat, unde temperatura sq e de

400 C);- activitatea musculara;- efectul tiroxinei;- efectul tonusului simpatic.

Termoliza are loc la nivelul pielii prin procese fizice.

37

Caldura produsa in organism e transferata pielii prin intermediul sangelui si sepierde spre aer sau alt mediu inconjurator (apa in cazul innotului).

Tesutul adipos din hipoderm reprezinta un strat izolator termic, conductibilitatealui calorica fiind scazuta (i/3 din a altor tesuturi). El permite mentinerea temoeraturiicentrale constanta chiar daca temperatura pielii se apropie de cea a mediului extern.

Debitul sanguin prin plexul venos al pielii variaza intre 0 si 30%, din debitulcardiac si este controlat de SNSimpatic care contracta arteriolele si anastomozele arterio-venoase. In acest fel se modifica si conducerea caldurii spre piele.

Mecanismele fizice ale termolizei sunt:1. Iradierea;2. Conductia;3. Evaporarea.

Iradierea este pierderea de caldura prin radiatii infrarosii (λ=5-20μm). Toateobiectele care nu sunt la 0 absolut emit aceste radiatii. Daca temperatura corpului este maimare ca a mediului inconjurator, corpul pierde o mai mare cantitate de caldura decatprimeste de la obiectele din jur.

O persoana dezbracata intr-o camera la temperatura normala pierde prin iradiere60% din caldura.

ConductiaCaldura e determinata de energia cinetica a miscarii moleculelor. Moleculele

cutanate prezinta continuu o miscare vibratorie, care este transferata aerului mai rececrescand viteza de miscare a moleculelor din aer.

Cand temperatura aerului o egaleaza pe cea a corpului pierderea de caldurainceteaza pana cand aerul este indepartat prin convectia curentilor de aer. O micaconvectie are loc permanent pentru ca aerul cald se ridica.

Un om dezbracat intr-o camera fara miscarea aerului pierde prin conductie 12%din caldura.

Vantul creste pierderea de caldura prin convectie.In apa pierderea de caldura prin conductie este mai mare deoarece apa are o

caldura specifica mare deci absoarbe multa caldura si are o conductibilitate calorica mare.EvaporareaApa are o caldura latenta mare – la evaporarea 1 gr apa se pierd 0,58 Cal.Apa de pe suprafata corpului provine din:

- perspiratie insensibila;- transpiratie.

Perspitratia insensibila are loc prin difuziunea apei prin piele, are o valoare decca 600ml/24 ore, prin ea se pierd 12-14 Cal/ora. Ea nu poate fi controlata.

Transpiratia este realizata de glandele sudoripare si este stimulata de simpaticulcolinergic controlat de hipotalamusul anterior.

Evaporarea transpiratiei reprezinta singurul mijloc de pierdere a caldurii candtemperatura mediului egaleaza sau depaseste temperatura corpului. Prin transpiratie sepierde Na+ .

Efectul hainelorHainele opresc aerul in apropierea pielii si intre straturile de haine. In acest fel

zona de izolare creste si actiunea curentilor de convectie scade. Un costum obisnuit de

38

haine reduce pierderea calorica la 50%. Eficienta hainelor scade daca ele se uda(transmiterea caldurii creste de 20 de ori).

Aclimatizarea la caldura se face prin:- intensificarea transpiratiei;- scaderea concentratiei Na+ din transpiratie prin secretie de aldosteron;

La neaclimatizati, expusi unui mediu cald transpiratia e de 700 ml/ora. Dupa 1-6 saptamani creste la 2l/ora, iar concentratia Na+ scade de la 15-30 gr/zi la 3-5 gr/zi.

Reglarea temperaturiiReceptorii ce sesiseaza modificarile de temperatura sunt – centrali si periferici.Prin termode s-a demonstrat ca in hipotalamusul anterior, in aria preoptica se

gasesc neuroni termodetectori sensibili la cresterea temperaturii sangelui si mai putini (cca/3) sensibili la scaderea temperaturii sangelui.

Frecventa PA in acesti termodetectori creste de 2-10 ori ca raspuns la cresterearespectiv scaderea temperaturii cu 10 grade Celsius.

In piele se gasesc mai ales receptori pentru rece, pentru cald de 10 ori mai putini.Se gasesc termoreceptori si in restul corpului mai ales in : maduva spinarii, rinichi,

inima, viscere abdominale, in jurul venelor mari. Si aici predomina receptorii pentru rece.Receptorii periferici transmit impulsurile hipotalamusului.

Mecanismele efectoare au centrii in hipotalamusul posterior.1.Mecanisme de scadere a temperaturii:- vasodilatatia cutanata prin inhibarea centrului simpatic din hipotalamusul

posterior, ceea ce poate creste transferul de caldura spre piele pana la de 8 ori;- transpiratia, la peste 37 grade Celsius, fiecare grad in plus determina cresterea

transpiratiei ce indeparteaza de 10 ori rata bazala de producere a caldurii.- scaderea producerii de caldura.2. De crestere a temperaturii:- vasoconstrictie cutanata prin centrii SN Simpatic din hipotalamusul posterior;- piloerectie – importanta la animale deoarece mentine un strat izolator de aer;- cresterea producerii de caldura prin : frison, tonus simpatic crescut, secretie de

hormoni tiroidieni.Stimularea frisonuluiCentrul primar pentru frison e localizat in regiunea dorso-mediana a

hipotalamulsului posterior. Aceasta regiune e inhibata de centrul detector pentru cald dinhipotalamusul anterior si e excitat de termoreceptorii pentru rece din piele si organeleinterne.

Stimulul e transmis neuronilor motori si creste tonusul in muschii scheletici. Candacesta depaseste nivelul critic apare frisonul (probabil prin mecanism oscilant de intinderea fusurilor neuromusculare.

In frison maxim producerea de caldura creste de 4-5 ori.Excitarea simpatica creste rata metabolismului in parte ca rezultat al decuplarii

fosforilarii oxidative direct proportionala cu cantitatea de grasime bruna (se gaseste laanimal si la copil in regiunea interscapulara, nu si la adult).

Cresterea eliberarii de hormoni tiroidieni se realizeaza ca urmare a cresteriisecretiei TRH. Hormonii tiroidieni cresc oxidarile celulare. Secretia hormonilor tiroidienise intensifica doar dupa cateva saptamani necsare hipertrofiei glandei tiroide.

Reglarea temperaturii corpuluiS-a constatat ca procesele de termogeneza si cele de termoliza incep de la o

anumita temperatura numita punct de referinta, la om in jur de 37,1 grade Celsius.

39

Termodetectorii din hipotalamusul anterior au un ritm spontan de elaborare a PA (activitate de pace maker). Ei sesizeaza temperatura hipotalamica si o traduce intr-unanumit ritm de elaborare a PA care corespunde unui anumit punct de referinta ce mentinetemperatura corpului la o anumita valoare.

Stimulii de la receptorii periferici modifica punctul de referinta in sensul ca:- termoreceptorii pentru rece cresc valoarea lui adica o scadere mai mica a

temperaturii hipotalamice initiaza raspunsul termogenetic;- termoreceptorii pentru cald scad valoarea punctului de referinta, reactiile

termolitice fiind declansate la o crestere mai mica a temperaturii hipotalamice.Deci regiunea preoptica din hipotalamusul anterior integreaza stimulii de la receptoriiperiferici cu cei de la termodetectorii hipotalamici.

Aceasta integrare determina marimea si sensul raspunsului hipotalamic caredeclanseaza mecanismele termogenetice si termolitice mentinand constanta temperaturacorpului.

In ariile corticale cu care acesti centrii au legatura este initiata activitateatermoreglatoare comportamentala.

Controlul comportamentalIncalzirea centrala (hipotalamica) duce la senzatia psihica de supraincalzire, iar cea

de racire la senzatia de racire. Persoana ajusteaza corespunzator mediul pentru a refaceconfortul termic.

La om este singurul mecanism eficient mai ales in regiunile reci.

Tulburarile de reglare termica

Febra apare in:- afectiuni bacteriene;- tumori cerebrale;

Substantele care produc febra se numesc pirogene. Ele sunt:- proteine straine;- proteine proprii denaturate;- bacterii;- toxine bacteriene.

Ele actioneaza direct asupra centrilor hipotalamici sau prin interleukina I, deoarecebacteriile si toxinele fagocitate de de leucocite, macrofagele tisulare sau de celulele Killersunt digerate si se elibereaza interleukina I numita si pirogen care actioneaza asuprahipotalamusului anterior.

Pirogenul creste punctul de referinta deci face ca temperatura corpului sa creasca.Organismul reactioneaza prin instalarea frisonului, vasoconstrictie cutanata si temperaturacreste pana la cea stabilita de noul punct de referinta.

Leziuni la nivelul hipotalamusului sau compresia hipotalasmului prin tumoradetermina si ele instalarea febrei.

Hipertermia consta in cresterea temperaturii corpului in conditiile in carecapacitatea organismului de a se apara de excesul de caldura este depasita.

Aceasta se intampla cand temperatura mediului a ajuns la 34,5 grade Celsius siumiditatea este de 100%.

Cand temperatura corpului a ajuns la 41-42 grade Celsius se instaleaza soculcaloric caracterizat prin:

- ameteli;- dureri abdominale;- delir;

40

- pierderea cunostintei.Apar hemoragii locale, leziuni celulare inclusiv in creier, ce pot fi letale.

Aclimatizarea la cald se instaleaza dupa cateva saptamani de lucru la temperaturi siumiditate ridicata prin:

- cresterea volumului de transpiratie;- cresterea volumului plasmatic;- diminuarea pierderii de Na+ prin transpiratie si urinii sub actiunea aldosteronului a

carui secretie creste.

Expunerea la frig duce la hipotermie

Dupa 20-30 minute de imersie in apa inghetata, cand temperatura centrala scade la25 de grade Celsius se instaleaza moartea prin stop cardiac sau fibrilatie ventriculara.

Se poate evita daca se aplica caldura extern.Scaderea temperaturii sub 26 de grade Celsius duce la pierderea capacitatii de

reglare termica (scade rata termogenezei).Se dezvolta somnolenta sau coma ce deprimaactivitate SNC.

Scaderea locala a temperaturii produce degeraturi.Daca in celule s-au format cristale de gheata afectarea e permanenta, poate duce la

gangrena.Hipotermia artificiala se foloseste in interventii chirurgicale pe cord deoarece

scade frecventa cardiaca si intensitatea proceselor metabolice permitand oprirea circulatieipentru cateva minute.

Se administreaza un sedativ puternic (scade activitatea centrilor hipotalamici), apoise face racirea corpului prin aplicare de gheata (sau alte mijloace).

Poate fi mentinuta temperatura la 32 grade Celius cateva zile, chiar o saptamana.