1 APOSTOLIA • NR. 94 - 95 • IANUARIE - FEBRUARIE 2016 A nul 2016 a fost proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Româ- ne ca An omagial al al educației religioase a tine- retului creștin ortodox și ca An comemora- tiv al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivirea- nul și al tipografilor bisericești. A educa are ca și corespondent în lim- ba grecească cuvântul pedevo, care înseam- nă de fapt a face copilul (în grecește, ped – care stă și la rădăcina cuvântului ped-agogie, adică bună-îndrumare) bun (ev – de unde vine și cuvântul ev-anghelie, adică bună-ves- tire). Buna educație creștină a avut, în tradiția noastră străbună, rădăcina în Evanghelie – buna-vestire, primul loc de educare a copiilor fiind în biserică. Dar co- piii educați în biserică deveneau, la rândul lor educatori în biserica cea de acasă, cum numea Sfântul Ioan Gură de Aur Familia creștină. Aici începe de fapt creșterea și educația copiilor care, mai apoi, devin ti- nerii creștini de mâine. Tot aici se aplică, cu blândețe și responsabilitate, și buna-co- rectare (de la grecescul pedepsis, de unde vine în românește pedeapsă) a greșelilor și a neascultărilor copiilor. O educație res- ponsabilă și doritoare de mântuire nu poa- te lăsa totul la bunul plac al copiilor lipsiți de facultatea de a discerne între ce e bine și ce e rău, ce e frumos și ce e urât, ce e fi- resc și ce e nefiresc, mai ales într-o lume care se călăuzește tot mai puțin după prin- CUVÂNTUL EPISCOPULUI SILUAN
Apostolia 94-95_ian-feb_interior_IT.indd1A P O S T O L I A • N R .
9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
A nul 2016 a fost proclamat de ctre Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Româ- ne ca An omagial al al educaiei religioase a
tine-
retului cretin ortodox i ca An comemora- tiv al Sfântului Ierarh
Martir Antim Ivirea- nul i al tipografi lor bisericeti.
A educa are ca i corespondent în lim- ba greceasc cuvântul pedevo,
care înseam- n de fapt a face copilul (în grecete, ped – care st i
la rdcina cuvântului ped-agogie, adic bun-îndrumare) bun (ev – de
unde vine i cuvântul ev-anghelie, adic bun-ves- tire). Buna educaie
cretin a avut, în tradiia noastr strbun, rdcina în Evanghelie –
buna-vestire, primul loc de
educare a copiilor fi ind în biseric. Dar co- piii educai în
biseric deveneau, la rândul lor educatori în biserica cea de acas,
cum numea Sfântul Ioan Gur de Aur Familia cretin. Aici începe de
fapt creterea i educaia copiilor care, mai apoi, devin ti- nerii
cretini de mâine. Tot aici se aplic, cu blândee i responsabilitate,
i buna-co- rectare (de la grecescul pedepsis, de unde vine în
românete pedeaps) a greelilor i a neascultrilor copiilor. O educaie
res- ponsabil i doritoare de mântuire nu poa- te lsa totul la bunul
plac al copiilor lipsii de facultatea de a discerne între ce e bine
i ce e ru, ce e frumos i ce e urât, ce e fi - resc i ce e nefi
resc, mai ales într-o lume care se cluzete tot mai puin dup
prin-
CUVÂNTUL
EPISCOPULUI
SILUAN
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 62
C U V Â N T U L E P I S C O P U L U I S I L U A N
cipiile fi rescului pe care ni le-a predat toc- mai Cel Care ne-a
zidit dup chipul Su i ne-a revelat c împlinirea noastr înseam- n
unirea cu El i asemnarea cu El.
Familia cretin are întemeiat vieuirea i devenirea ei pe Credina în
Dumnezeu Cel în Treime ludat i slvit, având ca i temelie Cuvântul
lui Dumnezeu i clu- zindu-se dup pildele din vieile Sfi nilor i dup
învturile Prinilor Bisericii, care s-au îngrijit duhovnicete de
mântu- irea sufl etelor, precum se îngrijete mama de hrnirea
copiilor ei. De aceea, pstorii Bisericii, episcopii i preoii,
urmând pil- da Sfi nilor Ierarhi i Prini duhovniceti care i-au
precedat, datori sunt, înaintea lui Dumnezeu i a oamenilor, s se
îngrijeas- c cu sfi nenie de învarea credinei i a vieuirii
cretineti în rândul poporului,
pentru a se face împlinitori ai poruncii Domnului Hristos lsat Sfi
nilor Apostoli i, prin ei, nou tuturor slujitorilor altare- lor,
luând aminte la cuv intele din Evanghelia dup Matei, care
zice:
Mergând, învai toate neamurile, botezându-le în numele Tatlui i al
Fiului i al Sfântului Duh, învându-le s pzeasc TOATE câte v-am
poruncit vou (28, 19-20).
Pzirea cuvintelor lui Dumnezeu con- stituie criteriul iubirii
noastre fa de El – Dac m iubete cineva, va pzi cuvântul Meu (In.
14, 23) – ceea ce presupune c educaia cretin nu se limiteaz la
teorie sau la o simpl ideologie care se însuete intelectual i se
pred, prin repetiie, la cei care urmeaz... Educaia cretin presu-
pune însuirea continu a principiilor
Fo to:
H or
ea P
re ja
3A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
C U V Â N T U L E P I S C O P U L U I S I L U A N
predate nou de Domnul, în Evanghelii, principii pe care Sfinii
Apostoli i generaiile de sfini care le-au urmat, i le-au însuit i
le-au predat mai departe, de-a lungul veacurilor, pân la noi.
Pentru a se primi i a se putea însui acest tezaur, este nevoie de o
mentalitate de ucenic, de învcel. Dar pentru aceasta e nevoie i de
modelele care s se doreasc a fi urmate i imitate. De aceea, Domnul
îi laud pe aceia care mai întâi împlinesc i apoi propovduiesc i
înva ceea ce i-au însuit din cuvintele Sale – Cel care va face i va
înva, acela mare se va chema în Împria cerurilor (Mt. 5, 19).
Aceasta este de fapt marea provocare a educaiei i prin- cipala cauz
pentru care ea se afl în criz, cu consecine mult mai grave decât
”criza fi nanciar”... i astfel ne afl m într-un cerc vicios: nu mai
sunt ucenici, pentru c nu mai sunt dascli autentici, i nu mai sunt
dascli – prini, pentru c nu mai sunt uce- nici dornici s învee, cu
mentalitate de di- scipoli, cu sete de a fi învai...
În acest îngrijortor context, Biserica îi are la îndemân pe Sfi ni,
modele de ur- mat în orice epoc, izvoare nesecate de inspiraie
pentru repetate reînnoiri duhovniceti de-a lungul veacurilor. Prin
urmare, dac noi nu suntem sau nu tim s f im modelele de care au
nevoie credincioii sau fi ii notri, se cuvine s fa- cem cel puin
efortul de a le propune mo- delele de via ale sfi nilor din vechime
sau ale celor contemporani cu noi, pen- tru a putea ndjdui la
judecat în mila lui Dumnezeu i a nu fi osândii pentru a fi
închis Împria lui Dumnezeu, nici noi intrând, nici pe alii
îndemnând sau lsând s intre în ea (cf. Mt. 23, 13)...
Proiectul pastoral-misionar Pe urmele Sfi nilor, început deja din
anul 2015, An omagial al misiunii în parohie i mnstire azi, este de
i mai mult actualitate în acest an omagial al educaiei tineretului
orto- dox, propunând tinerilor, i nu numai, s-i caute, s-i cunoasc
i s-i cinsteasc pe sfi nii locului, pentru a i-i face modele i, mai
mult decât atât, PRIETENI, într-o lume în care nici cei care în mod
fi resc ar trebui s le fi e aproape i s-i îndemne la cele
dumnezeieti – prinii i naii – ade- sea nu mai cunosc calea cea
dreapt i nu se mai îngrijesc de mântuirea lor.
Dar exist o cale de a recupera i com- pensa ceea ce, ca prini, ca
nai sau ca pstori, nu tim sau nu putem s facem, pentru educaia
tinerilor notri: s ne rugm pentru ei, zicând mcar câte un Doamne
miluiete, din când în când, i s nu-i judecm, atunci când vedem c nu
fac alegerile cele mai potrivite în via, ci mai degrab s ne pocim
pentru ei, ca i pentru noi înine, încreztori fiind c Domnul Cel
Care, fr de pcat fi ind, S-a pocit pe cruce pentru pcatele noastre
ale tuturor, îi poart i pe ei în mântuito- area Sa iubire care
voiete ca toi oamenii s se mântuiasc i la cunoaterea adevrului s
vin (cf. 1 Tim. 2, 4).
†Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române
a Italiei
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 64
F iecare vârst îi are rostu- rile i importana ei. Dar exist uneori
aniversri cu un caracter mai deosebit. Aa este i cazul împlini- rii
vârstei a 50 de ani pen-
tru Înaltpreasfi nitul Printele nostru Mitro- polit Iosif, în a
19-a zi a lunii februarie a acestui an.
Cei care nu am ajuns înc aceast vârst nu ne putem închipui cum este
s o împlineti, dar putem totui afi rma c ea reprezint o îm-
plinire. E vorba de un jubileu, în sensul biblic al cuvântului,
care încheie apte sptmâni de ani, ani pe care Mitropolitul nostru
i-a petre- cut ca fiind druii de Dumnezeu i lui Dumnezeu, în acelai
timp...
Dar nu este vorba doar de o jumtate de veac, ci este vorba de felul
i mai ales de inten- sitatea cu care s-au trit aceti ani... Înc de
pe bncile Facultii de Teologie de la Sibiu, am cunoscut (i
recunoscut) un viitor slujitor al lui Dumnezeu deja plin de râvn
pentru slu- jirea ce avea s urmeze: întâi la Alba Iulia, ca
duhovnic i dascl, iar apoi în Frana, la studii i la misiune, pentru
a-l vedea chemat la sluji- rea arhiereasc a fi ilor Bisericii
noastre de pe m e l eag u r i l e Eu ro p e i Occ i d e n t a l e i
Meridionale, i luând jugul ostenitoarelor pe-
La ceas aniversar regrinri peste întinderi numrate cu sutele de mii
de kilometri. Pentru aceasta, o parte din- tre noi putem da mrturie
c cel puin ultimii 18 ani, petrecui în slujirea arhiereasc, au fost
ani plini, ani încrcai de griji i poveri ale în- ceputurilor, dar i
îmbelugai în roade duhovniceti, pe care numai împreun-lucra- rea cu
Harul lui Dumnezeu le putea aduce la coacere.
La acest moment aniversar se cuvine s fi e amintii i felicitai i
prinii care l-au adus pe lume i l-au crescut pe Mitropolitul
nostru, mama – Floare i tata – Gheorghe, sufl ete sin- cere i
curate de pe plaiurile Maramureului, rugând pe Dumnezeu s-i
binecuvinteze i s le aduc i mai departe bucurii duhovniceti de pe
seama fi ului lor!
Iar Printelui nostru Mitropolit Iosif îi urm, în numele Sinodului
Mitropolitan i al tuturor clericilor, monahilor i credinciilor din
Mitropolie, belug de Har i de ajutor de la Dumnezeu, sntate i
putere duhovniceas- c, pentru a putea purta, întru a sa mântuire,
povara slujirii Bisericii Sale!
Întru muli i mântuitori ani, Stpâne!
† Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 64
5A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
G Â N D U R I L A N A | T E R E A D O M N U L U I
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 66
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
2. „Zicând: Într-o cetate era un judector care de Dumnezeu nu se
temea i de om nu se ruina. 3. i era, în cetatea aceea, o vduv, care
venea la el, zicând: F-mi dreptate fa de potrivnicul meu. 4. i un
timp n-a voit, dar dup acestea a zis întru sine: Dei de Dumnezeu nu
m tem i de om nu m ruinez, 5. Totui, fi indc vduva aceasta îmi face
suprare, îi voi face dreptate, ca s nu vin mereu s m supere. 6. i a
zis Domnul: Auzii ce spune judectorul cel nedrept? 7. Dar Dumnezeu,
oare, nu va face dreptate aleilor Si care strig ctre El ziua i
noaptea i pentru care El rabd îndelung? 8. Zic vou c le va face
dreptate în curând.”
Doamne, ce frumoas este înelepciunea Ta, cum cu cele simple ale
vieii ne des- coperi nou înelesurile adânci ale existenei noastre.
Un judector fr fric de Dum- nezeu i fr ruine....dar totui rânduit s
fac dreptate.
Oare, Doamne, lai oile Tale cele cuvânttoare pe mâna celor fr frica
Ta, când îneleptul ne spune c frica de Tine este începutul
înelepciunii? (Pildele lui Solomon, 1, 7).1 Cu adevrat toate sunt
în mâna Ta i guvernezi toate.
Cu ce înelepciune lucreaz dreptatea cel nedrept... dac chiar o
înfptuiete? Un judector nedrept se hotrte totui s fac altuia
dreptate...dar rmâne nedrept, fi ind numit aa de Domnul, dup ce
mulumete pe vduv... Nu se gândea el, oare, la linitea lui i la
comoditatea de a nu mai fi deranjat, când a hotrât s mulumeasc pe
cea care cu insisten îi fcea suprare...? El a fost mai întâi, apoi
aproapele. Egoismul ne des-
1 Frica de Dumnezeu este începutul înelepciunii; cei fr minte
dispreuiesc înelepciunea i stpâ- nirea de sine.
Evanghelia de sâmbt în sptmâna a 33-a dup Pogorârea Duhului Sfânt
(Luca 18, 2-8)
PARABOLA
JUDECTORULUI NEDREPT
7A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
parte de Dumnezeu i lucreaz nedrepta- tea.
Eu, Doamne, cel nedrept, de multe ori, fr a avea vreo împuternicire
de la Tine, am judecat „drept” în ochii mei pe cei care Tu m-ai
îndemnat s-i iubesc, nici mcar dându-le linitea dat de judector
vdu- vei. Iart-m. i de câte ori am lucrat bi- nele cu
interes....tiu ca nu rmâne în vecii vecilor.
M minunez de aceast vduv pe care ai lsat-o s m mustre cu struina i
cu- rajul ei. Singur fi ind, nu a inut cont nici de ameninri, nici
de indiferen, nici de puterea celui ce are legea în mân, ci pri-
vind la Cel ce tie toate i ine toate, nu a slbit în cererea ei,
dobândind-o. (1Timo- tei 5, 5-6)2
Împria Ta, Doamne, se ia prin struin (Matei 11,12)3 iar vduva greu
a primit împlinirea dorinei de la un jude- ctor nedrept, cu ce
îndrzneal voi fi eu în faa Dreptului Judector? Dac a fost nevoie de
strduin i struin pentru ceva vremelnic, cu ce râvn va trebui s
lucrez pentru cele venice? Doamne, aju- t-m, c al Tu este i a voi,
i a svâri. (Ep. Filipeni 2,13)4
2. Cea cu adevrat vduv i rmas singur are ndejdea în Dumnezeu i
struiete în cereri i în rugciuni, noaptea i ziua.
3. Din zilele lui Ioan Boteztorul pân acum îm- pria cerurilor se ia
prin strduin i cei ce se silesc pun mâna pe ea.
4. Cci Dumnezeu este Cel ce lucreaz în voi i ca s voii i ca s
svârii, dup a Lui bu- nvoin.
A te strui spre tot lucrul bun este dorina Domnului i Mântuitorului
nostru pentru mântuirea noastr. Toi suntem cu neputine i slbiciuni,
dar nu toi avem silin spre a transforma omul cel vechi prin harul
lui Dumnezeu în om nou. M vd de multe ori cu râvn spre a împlini o
poft oarecare, dar fr tragere de inim pentru împlinirea poruncilor
celor mân- tuitoare. (Romani 7, 19.)5
Cele trupeti sunt mai aproape de om, fiind mai „reale”, iar cele
duhovniceti, pentru c nu se vd, cântresc puin în ochii omului. Dar
dragostea mamei cântrete oare pentru cineva mai puin pentru c nu o
vede? Nu, din contr. Omul nu caut s slujeasc idealurilor înalte,
care sunt sfi nirea i desvârirea lui. (Ma- tei 5, 48)6. Nu cunoate
pe Cel ce poate s împlineasc în el acest lucru. Nu dorete pe Cel
venic, pentru c lumea arat omu- lui altceva, spunându-i ce s
doreasc, ca poft a lumii s creasc în om mai mult de- cât poft a de
venicie. De nu se îmbib de cuvântul Evangheliei, omul pierde din
vedere mreia veniciei i dorina Stpâ- nului de a se sfi ni. Ajunge
astfel s slu- jeasc lucrurilor mrunte i neînsemnate cu mult râvn
întrindu-se totodat i în nepsare.
Ceea ce îl ajut pe om s poat împli- ni chemarea lui mrea este
cuvântul Mântuitorului, sabie a duhului (Efeseni
5. Cci nu fac binele pe care îl voiesc, ci rul pe care nu-l voiesc,
pe acela îl svâresc
6. Fii, dar, voi desvârii, precum Tatl vostru Cel ceresc desvârit
este.
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 68
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
6, 17)7 ce taie din noi toat amgirea lumii acesteia. Trebuie s fi e
prezent în noi mai mult decât este lumea cu ale ei, s fi e co-
moara noastr care nu las inima spre alt- ceva. (Matei 6, 21; Luca
12, 34)8
Cu lucrarea venic iei omul se îndeletnicete înc din aceast lume
cer- cetând Scripturile, care mrturisesc despre Cuvântul Venic al
Tatlui (Ioan 5, 39)9 i descoper c viaa cea venic este cunoaterea
Ta, Dumnezeule, i a Fiului Tu, Mântuitorul meu. (Ioan 17,
3)10.
Cunoaterea adevrat este descope- rire, omul neputând cunoate cele
mai presus de el fr a-i fi descoperite. Scrip- tura este revelaie,
descoperindu-ne un Dumnezeu venic viu i personal cu care omul
relaioneaz, cu care st de vorb zi i noapte deprtându-se de ale
lumii i devenind un ales al Domnului. Aceasta rugciune struitoare
poart pe om la o cunoatere mai adevrat pân la o unire tainic în
Euharistie.
Aleii Ti Doamne sunt cei ce strig ctre Tine ziua si noaptea. i eu
vreau, Dumnezeule, acea tânjire a inimii care nu 7. Luai i coiful
mântuirii i sabia Duhului, care
este cuvântul lui Dumnezeu. 8. Matei : Cci unde este comoara ta,
acolo
va fi i inima ta. Luca :Cci unde este comoara voastr, aco-
lo este inima voastr. 9. Cercetai Scripturile, c socotii c în ele
avei
via venic. i acelea sunt care mrturisesc despre Mine.
10. i aceasta este viaa venic: S Te cunoasc pe Tine, singurul
Dumnezeu adevrat, i pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis
obosete i, dei plânge, bucur, ca în ori- ce loc, orice timp, orice
suspinare s fi e pentru Tine.
Cât de minunat eti, Doamne, întru Sfi nii Ti, c tu mai întâi rabzi
pentru ei îndelung tot pcatul i toat nedreptatea pcatului meu i a
lumii întregi.
Astzi aleii ti cer mila Ta i gândesc cu fric i cutremur la
dreptatea ce se va arta la sfâritul veacurilor. În lume milos-
tivirea Dumnezeului Treimic este la tot pasul, ca vzând omul aa
mare dragoste, mereu s caute spre Cel ce-i poate da odih- n, rost i
sens.
Curând va fi mutarea fi ecruia dintre noi i a lumii întregi în
venicia Tatlui i Dum- nezeului nostru. Vei stârpi din noi i din
lume toat nedreptatea pcatului, artându-o fptur nou, curat i slvit,
pstrând pen- tru venicie lucrrile proprii ei, cunoaterea Ta,
convorbirea cu Tine, lauda venic a Dumnezeului Slavei, pacea care
covârete toat mintea i dragostea ca unire adevrat cu Cel ce este
Iubire. (1 Ioan 4, 8)11.
„D-ne nou, Doamne, s ne împrtim cu Tine mai adevrat în ziua cea
neînsera- t a Împriei Tale” pentru c împreun cu proorocul înseteaz
sufletele noastre dup Tine, Dumnezeule, ca cerbul dup izvoarele
apelor (Ps. 41,1) i nelinitit este împreun cu fericitul pân se va
odihni în- tru Tine.(Fericitul Augustin)
Pr. Marius Lucian Trifi na
11. Cel ce nu iubete n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru c Dumnezeu
este iubire
9A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 610
1. De ce în limba greac srbtoarea Botezului Domnului este numit
Teofania sau Epifania?
Pentru c în acele momente nu a avut loc doar Botezul Domnul în râul
Iordan, prin
mâinile Sfântului Ioan Înaintemergtorul, ci a fost chiar o
participare i o artare, o descoperire a Sfi ntei Treimi. Cerurile
s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât în chip de porumbel i
a stat peste El, iar Tatl a mrturisit: „Acesta este Fiul Meu cel
iubit întru Care am binevoit” (Mt. 3,17).
2. De ce Sfântul Prooroc Ioan Boteztorul este reprezentat in
icoanele ortodoxe având aripi ca de înger?
Sfântul a avut o misiune unic în istorie: a pregtit calea venirii
în trup a Domnului Hristos. Despre acest fapt au scris profeii
Isaia i Maleahi, citai de ctre Sfântul Evanghelist Marcu: „Iat, Eu
trimit îngerul Meu înaintea feei Tale, care va pregti ca- lea
Ta”(Mc. 1,2).
Dar reprezentarea ca înger ne duce cu gândul i la viaa ascetic pe
care acesta a avut-o. Tria în pustie, era îmbrcat cu hain din pr de
cmil, încins cu cingtoare de piele i se hrnea cu lcuste i miere
slbatic.
3. De ce la Boboteaz episcopii si preoii svâresc slujba de sfi nire
a apei?
Mântuitorul Iisus Hristos a venit la Iordan i a primit botezul de
la Ioan. Dar nu pentru a se curi de pcate. El era Dumnezeu-Omul i
nu avea pcate. A venit s sfi neasc El apa i prin aceasta întreaga
creaie. Astfel a readus Duhul Sfânt în creaie, Duh pe care omul îl
pierduse prin cderea în pcat. Botezul Domnului reprezint ast-
De ce…?
11A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
D E C E . . . ?
fel momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseser zvorâte
pentru om i pen- tru întreaga creaie.
Prin slujba de sfi nire a apei se face o lucrare similar: se invoc
harul lui Dumnezeu care sfi nete apa, cu care ulterior sunt stropii
i astfel curii credincioii i întreaga natur înconjurtoare.
Florica Zavate
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 612
DESPRE FOLOSUL
CÂNTRII DUHOVNICETI (I)
C ând în mintea omului apare un gând ru i mintea se învoiete cu el,
atunci facultile interioare ale omului se scindeaz în dou: raiunea
rmas fi del Raiunii Dumnezeieti care art mereu adevrul lucrurilor,
iar partea deja
corupt îl îndeamn pe om s se îndulceasc cu gândul cel ru i s-l
fptuiasc; i la fel stau lucrurile i în ceea ce privete voina i
simirea omului. Aceast dedublare a facultilor sufl eteti a fost
numit pe drept de ctre unii teologi schizofrenie1 sau „ru- perea
minii de Cer”.
Dicionar LITURGIC Fo
ja
13A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
D I C # I O N A R L I T U R G I C
De o astfel de boal sufl eteasc suferim toi, mai mult sau mai puin,
„pentru c nu exist om fr de pcat”, îns de multe ori aceast boal
poate fi uor observat i în exterior, prin exprimarea unor judeci.
Nici rândul clerului nu este scutit de astfel de înelegeri, i a
aminti doar dou: pune- rea în opoziie a teoriei i a practicii, în
sfe- ra cunoaterii i unirii omului cu Dumnezeu; disputa dintre cei
care iubesc buna rându- ial a slujbelor i cei care îi ascund lipsa
pregtirii, criticându-i pe alii pe baza dic- tonului „tipic, tipic
i la inim nimic”2. În cele ce urmeaz, vom strui cu gândul asu- pra
unei probleme care este legat de dis- puta cea din urm, dintre
„tipicari” i „practicani”, i anume – despre folosul cân- trii
duhovniceti (care este contestat une- ori), atât în rugciunea
personal, cât i în cea de obte.
Evagrie Ponticul († 399), care a tra- sat în linii mari regulile
ascezei i misticii rsritene, prin tratatele sale despre „cele opt
gânduri ale rutii”3, ne-a lsat une- le idei valoroase i despre
cântarea duhov- niceasc. El consider c un bun remediu împotriva
gândurilor demonice care ne îndeamn la mânie sau ne inspir întris-
tare i uneori chiar fric i spaim (dou dintre cele opt gânduri
capitale ale rutii, care de multe ori se înlocuiesc unul pe ce-
llalt) este rugciunea cântat:
„Mintea [nous] rtcitoare o stabilizea- z citirea, privegherea i
rugciunea; poft a arztoare [epithymia] o sting foamea, se- tea i
retragerea [anahoreza], iar irascibili- tatea [thymos] agitat o
potolesc psalmodia,
rbdarea i mila; dar lucreaz acestea atunci când sunt fcute la vreme
i dup msuri- le cuvenite, cci cele fr msur i nelavre- mea lor in
puin timp, iar cele care in puin timp sunt mai degrab vtmtoare
decât folositoare”4 „(…) melodia lipit de psalmi schimb
temperamentul trupului i alun- g demonul care pipie spatele, înghea
nervii i tulbur toate mdularele (demo- nul care aduce gânduri de
întristare i une- ori fric) (…)”5
În alt loc, Evagrie vede rugciunea i cântarea chiar ca remedii
generale ale pa- timilor, dar mai ales ca remediu împotriva
neînfrânrii trupului, când zice: „Roag-te cu cuviin i fr tulburare
i cânt cu înelegere i cu bun msur, i vei fi ca un pui de vultur ce
se urc la înlime. Psalmodierea potolete patimile i face s se
liniteasc neînfr ânarea trupului. Iar rug- ciunea face mintea s-i
împlineasc pro- pria cântare (…). Psalmodierea este un lu- cru al
înelepciunii variate; iar rugciunea este începutul cunotinei
nemateriale i simple”6.
Pe aceeai linie a înelegerii rmân i sfi nii Ioan Casian7, Diadoh al
Foticeii8, Sfântul Maxim Mrturisitorul9, Sfântul Ioan Damaschin,
Grigorie Palama (des- pre care puini tiu c în afar de practica
rugciunii inimii el se ocupa i cu dirija- rea stranei stângi de la
Marea Lavr din Muntele Athos, în timp ce la strana dreap- t cânta
„maestrul cântrii duhoviceti” – Sfântul Ioan Cucuzel) i muli
alii.
Dac în cele amintite am vzut folosul cântrii duhovniceti în lupta
cu patimi-
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 614
D I C # I O N A R L I T U R G I C
le, trebuie s mai adugm i faptul c psal- modierea sau cântarea
duhovniceasc este un dar al lui Dumnezeu, o harism, care se druiete
ostenitorilor („Dac nu ai pri- mit înc darul rugciunii sau al
psalmodi- erii, struie cu putere i-l vei primi”10), i care ine
într-un anume fel de înelepciunea variat a lui Dumnezeu (Efes. 3,
10), care lucreaz în felurite chipuri pentru a ori- enta omul spre
mântuire.
De asemenea, cântarea duhovniceas- c este i un act ce vdete o „inim
bun”, pentru c Sfântul Apostol Pavel spune: „Este vreunul dintre
voi în suferin? S se roage. Este cineva cu inim bun? S cânte
psalmi” (Iac. 5, 13). Astfel vedem c rugciunea cântat implic omul
în în- tregime, trup si sufl et.
Despre bazele scripturistice ale cânt- rii în comunitatea
euharistic, despre pe- ricolele care îl „pândesc” pe cel care cân-
t, dar i despre ce înseamn a „cânta cu înelegere”, în articolele
viitoare…
Pr. Daniel Stîng
Note:
1. În limba greac, acest cuvânt, luat ad-literam, însemn ruperea
minii sau scindarea minii, de unde i utilizarea lui în plan
medical, pen- tru boala care are aceeai denumire. Pentru noi,
gândul cel ru frânge unitatea raiunii cu Logosul, ceea ce face ca
mintea sa-i manifes- te schizofrenia prin judeci eronate.
2. În aceeai disput intr i cei care pledeaz pen- tru organizarea
arhitectural i iconografi c a bisericii, dup erminie, cu cei care
consider c locaul de cult poate fi împodobit cu orice
fel de icoane i în orice mod , important fi - ind doar credina i
dragostea omului.
3. Despre cele opt gânduri, Tratatul prctic i Antireticul, în
lucrarea - În lupta cu gânduri- le a diac. Ioan I. Ic jr, Editura
Deisis, Sibiu, 2006; sau alte lucrri de-ale lui Evagrie, în
Filocalie, vol.I
4. Ioan I. Ic jr., op. cit., p.135-137. 5. Ibidem, p.272 6. Cuvânt
despre rugciune, în Filocalia Vol. I,
p. 109. 7. „Îndreptarea cugetrii noastre st în hotrâ-
rea i silina noastr. Când cugetm cu înelegere i neîncetat la legea
lui Dumnezeu i petrecem în psalmi i cântri, în post i pri- vegheri
i ne aducem aminte neîncetat de cele viitoare de Împria Cerurilor,
de gheena fo- cului i de toate faptele lui Dumnezeu, gân- durile
cele rele se împuineaz i nu mai g- sesc loc la noi” (Cuvânt plin de
folos , în Filocalia, Vol. I, p. 160)
8. Sfântul Diadoh, chiar dac consider cântarea un apanaj al celor
care înc se afl în faza de practic i nu a celor copleii de har,
care ajung s se roage doar în inim, totui, recunoate efectul
binefctor al cântrii când zice: „Când suntem apsai de mult tristee,
trebuie s fa- cem cântarea rugciunii cu un glas puin mai mare,
lovind sufl etul cu sunete în ndejdea bu- curiei, pân ce npurul
acela greu va fi împrtiat de valurile melodiei” (Cuvânt ascetic,
Filocalia, Vol. I, p. 440-441)
9. Sfântul Maxim Mrturisitorul, interpretând ver- setul 2 din
psalmul 100 („Cânta-voi i voi înelegea în calea cea fr de prihan de
unde vei veni la mine”) zice: „Cântarea arat fptui- rea virtuoas;
iar înelegerea, cunotina care se adaug la virtute, prin care cel ce
ateapt pe Domnul, priveghind prin virtui, simte venirea lui
Dumnezeu” ( în Capete Gnostice sau Teologice [a doua sut], în
Filocalia Vol. II, p. 248.)
10. Cuvânt despre rugciune, în Filocalia Vol. I, p. 110
15A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
AVVA MOISE DIN PUSTIA SKETIC
POSTUL, UNEALT A DESVÂRIRII
C ea mai roditoare osteneal a prinilor care au ales a-L sluji pe
Dumne- zeu în pustie a fost cu siguran, postul, sub toate aspectele
sale. Greu de dobândit în plintate, practica postului a fost
valorizat de cei care i-au însuit-o prin susinerea importanei
claritii sale, în faa ucenicilor.
Un râvnitor aparte în ale ostenelii postului a fost Avva Moise din
Pustia Sketic. În mod cu totul înelept i pragmatic, acesta îi înva
ucenicii nu numai s posteasc, ci i cum, i mai ales pentru ce s
posteasc. Iat ce le spune acestora:
„Fiilor, toate virtuile i îndeletnicirile au un scop anumit, dup
care potrivindu-se cei ce pri- vesc spre el ajung la inta dorit.
Lucrtorul de pmânt îi lucreaz pmântul având ca scop s-l cureasc de
mrcini i plmid, iar ca int ultim s se bucure de rod. Aadar, i ci-
nul nostru are un scop i o int ultim a lui, pentru care rbdm de bun
voie toat osteneala i truda. inta ultim a fgduinei noastre este
Împria lui Dumnezeu, iar scopul, fr de care este cu neputin a
ajunge la sfâritul acela, este curia inimii. Drept aceea, pentru
acest scop le facem i noi pe toate. Iar de vom uita de scopul
acesta, vom fi nevoii, ca unii ce umblm prin întuneric i cltorim
alturi de calea cea dreapt, s ne poticnim de multe i s rtcim. Cci
nu este aa de mare folosul de pe urma postului, pe cât ar fi de
mare paguba de pe urma mâniei; nici folosul din citire, cât vtmarea
din dispreuirea i întristarea fr atelui. Posturile, privegherile,
citirea Scripturilor, lepdarea de avere i lepdarea de toata lumea,
nu sunt desvârirea însi, ci, precum s-a zis, uneltele desvâririi.
Cci nu într-acestea st desvârirea, ci cu acestea se câtig. Deci în
zadar ne ludm cu postul, cu privegherea, cu srcia i cu citi- tul
Scripturilor, dac n-am dobândit dragoste ctre Dumnezeu i ctre
aproapele.”
CUVÂNT
FILOCALIC
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 616
Maica Siluana
ne rspunde
Maica mea drag, M-am gândit c poate ar fi nevoie, când vei putea, s
alctuii un rspuns scurt cu
privire la toat situaia asta cu maica Rafaela. Sunt muli care se
întreab cum de a în- gduit Domnul toate astea: s se îmbolnveasc dei
ducea o via aa curat, sa nu se afl e nimic despre asta pân ce a
fost prea târziu i în cele din urm chiar s moar?
Noi tim c Domnul are planurile Lui care nu coincid întotdeauna cu
modelele i obinuinele noastre mentale (c noi credem c dac suntem
cumini i asculttori vom tri fericii pân la adânci btrânei), dar
„oriicât ...”, vorba Rafaelei.
Celor care m-au întrebat le-am spus c eu nu tiu un rspuns, dar m-au
întrebat ce spunei Dumneavoastr despre asta.
Srut mana cu drag, Cristina
Draga mea Copil, drag! Dragii mei cei muli care v întrebai! Da,
poate c v sunt datoare un cuvânt legat de „situaia asta cu
Rafaela”!
Îl rog pe Domnul Milei s m lumineze, s-mi dea cuvinte articulate
prin care s pot scoa- te din mine câte ceva din înelesurile care
acum mi se revars în inim i în minte, dar ca durere. E o durere
plin, plin de înelesuri i de sens. E o dimensiune a durerii pe care
înc nu am cunoscut-o. E o „crpare de durere” pe care n-am mai
trit-o i de la care pri- mesc o lumin înc nezrit pân acum. Numai c
nu gsesc cuvinte s v vorbesc des-
17A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
A # I } N T R E B A T
pre ele pentru c nu se ridic, sau nu coboar la nivelul gândului.
Orice încercare de for- mulare în cuvinte se cristalizeaz în
„Doamne Iisuse Hristoase…” Dar când sunt împreun cu micuele mele
(sau cu cei din jur) primesc împreun cu ele puterea rosti- rii
cuvintelor necesare comuniunii noastre. Cuvinte de toate felurile,
dup necesitate, pentru c viaa e o tain fr de sfârit i ne cere s-o
trim. Mulumim, Doamne!
Cum a îngduit, Domnul? Cu durere i dragoste! Boala i moartea
Rafaelei n-au fost pedepse pentru felul ei de via, ci daruri
pe
care, cu adevrat, mintea-raiune a omului nu le poate înelege. Dar
mintea cea de din- colo de raiune le poate primi i tri. Cerei de la
Domnul s v deschid ua acelei mini i vei înelege i vei primi totul
cu pace i recunotin. i cu durere. Fr du- rere nu ne putem nate la
acea nou via i la acea nou înelegere.
Da, Domnul ne-a ascuns boala Rafaelei pân a fost prea târziu ca s
se vindece, dar nu prea târziu c s fi e loc de întâlnire mai fi
erbinte, mai viu, mai profund cu El i cu noi.
Rafaela a învat, în scurta ei via de clugr, s fi e asculttoare i,
din ascultare, a primit fr întrebri darul vieii pe care a trit-o
din plin, i la bine i la ru, cu Domnul! i a gustat din bucuria pe
care nu o poate lua nimeni de la noi! i acum, ndjduim, c a intrat
deplin în locaurile Acelei Bucurii!
Chiar i Rafaela ne-a ascuns boala ca s fi e mai mult cu noi i s ne
arate iubirea ei. Ne-a zâmbit înainte de a fi acoperit cu vemintele
clugreti pentru înmormântare i, apoi, s-a grbit s asculte porunca
întoarcerii în râna din care venim cu trupul. S-a le- pdat astfel i
de ultima posibilitate de a se mândri! A biruit astfel, cu mila
Domnului, i acest cel mai mare i mai de temut vrjma al nostru! C
moartea nu mai era pentru ea un vrjma, ci u de trecere la odihna
cea fgduit. Deja zbovise, de dragul nostru, dincolo de puterile
ce-i mai rmseser. Da, Domnul are gânduri diferite de ale noastre,
dar „planurile Lui” sunt aceleai cu ale noastre. Noi, în ascunsul
nostru, lucrm toat viaa la „planul” Lui de a ne mântui i de a intra
în Împria bucuriei celei venice, în ciuda împotrivirii omului
vechi! Doar c este o lucrare de mare tain a inimii noastre; o
lucra- re de care mintea-raiune, lipit cu totul de planul
supravieuirii, nu poate i nici nu vrea s tie mai nimic. E o tain
care se cere trit i pstrat în tcere i rugciune.
Deschide, Doamne, ochii inimii noastre ca s vad cele nevzute sau
mcar s cre- dem celor ce au vzut i ne-au luminat cu învtura
lor!
Ajut-i Doamne, pe toi copiii Ti ca s fi e cumini pentru a avea
mintea cu Tine, în Tine i nu pentru vreo rsplat din cele
pieritoare!
V mulumesc i v îmbriez cu dragoste i rugciune,
Maica Siluana
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 618
S I N A X A R
Sfânta Muceni Agnia s-a nscut în Roma cea veche, din prini cre-
tini, i a fost crescut de dânii întru buna credin- ; iar în anul al
treispre- zecelea al vieii sale, prin moartea cea vremelnic a scpat
de aici i viaa cea nesfârit a aflat-o. Tânr era cu anii, dar btrân
cu înelegerea cea desvârit, tânr cu trupul, dar în su- fl etul ei
avea înelepciunea crunteelor; era frumoas la fa, dar mai frumoas cu
credina. Aceasta cu dragostea dulcelui ei Iisus rnindu-se, fecioria
sa a logodit-o Lui i afar de El pe nimeni altul n-a voit s-L aib ca
logodnic.
Fiind de bun neam i prea frumoas, prin frumuseea ei a atras ochii i
inima unui tânr, fi ul lui Sofronie, eparhul cetii; încât când se
întorcea de la coala fecioarelor, v-
SFÂNTA MUCENI
(de Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
zând-o acela, îndat s-a robit de dragostea ei; i degrab întrebând i
afl ând casa prinilor ei, multe daruri a început a-i trimite i
multe îi fgdu- ia, voind s-i fi e mireas i s se uneasc prin nun- t.
Iar Sfânta Agnia toate darurile acelea le lepda ca pe nite gunoaie,
ne- socotindu-le i spunând
c e logodit Mirelui Celui mai bun, de la Care are darurile cele
înalte i mai scumpe i Aceluia mireas fi ind, nu poate s-l lase pe
El i s-i schimbe dragostea i credin- a.
Dar tânrul, zicând despre el c e mai cinstit i mai bogat decât ali
tineri de bun neam i socotind c fecioara mai mari da- ruri voiete
de la dânsul, i-a trimis mai mul- te i mai scumpe decât cele
dintâi, pietre i mrgritare, podoabe i haine de mult pre;
19A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
i el însui le-a adus la dânsa, rugând-o pe de o parte singur, iar
pe de alta prin cunos- cui, prieteni i vecini, ca pe nimeni mai
mult decât pe el s nu cinsteasc, tiindu-i numele cel bun al su,
bogiile, casele i motenirile crora ea poate s fi e stpân, de va voi
s se logodeasc cu el.
Atunci, pe fa a început a-i gri lui sfân- ta: „Du-te de la mine
aprinztorule al v- pii pcatului, ptimaule neiubitor al cu- riei i
mâncarea cea pregtit morii celei venice; deprteaz-te de la mine, de
vre- me ce te-a întrecut pe tine alt iubitor al meu, care fr de
asemnare mai mari frumusei mi-a druit i cu inelul credinei Sale m-a
logodit, dar tu nici cu neamul, nici cu dra- gostea nu poi s te
asemeni Lui.
Aceluia Unul îi pzesc credina i Lui cu toat osârdia m încredinez; i
când Îl am pe Acela tovar, fecioar rmân, iubin- du-L, fr prihan
sunt, i atingându-m de El, curat rmân; nici nu voiesc s fac dup
nunt fi i, ci m duc unde nu e durere i roa- dele bune în toate
zilele se înmulesc”.
Auzind acestea nebunul de tânr, mai mult s-a cuprins cu nesioasa
dragoste c- tre dânsa i bolind cu inima, din rnirea de dragoste a
czut în grea boal de jale i de mâhnire; deci, pe pat zcând i din
adân- cul inimii cu greu suspinând, i-a artat la doctori rana
inimii sale. Iar tatl lui, când a auzit acestea, cercetând pricina
bolii, înda- t a trimis la fecioar i la prinii ei, dorind s o
logodeasc ca mireas fi ului lor. Iar ea s-a lepdat ca i întâi,
zicând: „Nicidecum nu m voi lepda de Cel mai înainte logod- nic al
meu”.
Drept aceea, îndat trimiându-i slu- gile, eparhul a adus-o înaintea
judecii sale pgâneti. Iar mai întâi cu momiri, apoi cu îngroziri se
ispitea i se nevoia s o întoar- c de la Hristos i de la fecioria
cea fgdu- it Lui. Îns fecioara lui Hristos nici de mo- mire nu se
înela, nici de îngrozire nu se înfricoa; ci, fi ind îmbrbtat cu
mintea, de cel ce o înfricoa i de cel ce o momea îi btea joc.
Atunci eparhul vorbindu-i despre dra- gostea trupeasc i de însoire,
i-a zis: „Din dou una s-i alegi ie: sau s te uneti cu nunta fi ului
meu, sau zeiei Vesta, dac do- reti fecioria s-i pstrezi, întru
venic slujb s te dai; cci nite fecioare ca aces- tea îi trebuiesc
ei”.
La aceste cuvinte ale aceluia, fericita Agnia a rspuns: „Dac spre
fi ul tu eu nu pot, pentru Hristos al meu, nici mcar a c- uta, apoi
cum a putea s cinstesc pe ido- lul cel surd, mut i neînsufl eit? Pe
zeia ta cea mincinoas i pe necuraii votri zei îi blestem”. Acestea
auzindu-le eparhul Sofronie, i-a zis: „Îi cru tinereile tale i
hulele pe care le-ai zis contra zeilor notri le iert ie, c te vd c
nu ai înelegere desvârit; deci, cru-te i tu singur pe tine i nu
mânia pe zei”.
Iar Sfânta Agnia a zis: „Pentru ce tinere- ile mele ca nedesvârite
i nepricepute le socoteti; ce i se pare c-mi trebuie vreo mil de la
tine? Deci, s tii c nu în ani i în vârsta trupului se pstreaz
credina, ci în- tru înelegere, cci Dumnezeu Atotputernicul laud mai
mult mintea decât anii i binevo- iete înelegerea mai mult decât
anii. Iar zeii
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 620
S I N A X A R
ti, întru a crora urgisire nu doreti a fi eu, las-i ca singuri s se
mânie asupra mea, sin- guri s-mi griasc i s-mi porunceasc, ca s-i
cinstesc i s m închin lor”. Zis-a epar- hul: „Una din dou s-i
alegi: sau cu alte fe- cioare, spre lauda casei tale, s jertfeti
zei- ei Vesta, sau s mergi în casa de desfrânare spre venica ocar a
numelui tu, la femei fr de ruine”.
Iar Sfânta Agnia cu îndrzneal a rs- puns: „De-ai fi tiut cine este
Dumnezeul meu, n-ai fi grit unele ca acestea; iar eu vd puterea
Dumnezeului meu Iisus Hristos i întru nimic socotesc îngrozirile
tale, ndj- duind cu neînvoire c nici zeilor ti nu voi jertfi i nici
fecioria mea cea curat nu se va întina; pentru c am pzitor al
trupului meu pe îngerul lui Dumnezeu i pe Domnul meu Iisus Hristos,
Unul nscut Fiul lui Dumnezeu, pe care tu nu-L tii înc”.
Atunci eparhul, mâniindu-se foarte tare, a poruncit s dezbrace pe
sfânta i s-o duc goal în casa de desfrânare, iar crainicul stri- ga
astfel: „Agnia, ru credincioasa fecioar, care a hulit pe zei ca o
desfrânat, se d în casa de desfrânare”. i fi ind dezgolit sfânta
fecioar spre batjocur, Dumnezeu nelsând pe aceea care ndjduia spre
El, nici lsând s fi e ruinat i batjocorit mireasa Sa, în- dat a
fcut s creasc perii capului ei atât de mari, încât tot trupul ei cu
totul l-a acoperit, ca o hain prea frumoas, încât nimeni nu putea
s-i vad goliciunea ei.
Apoi, intrând în casa cea de pcat, a v- zut pe îngerul lui
Dumnezeu, pe pzitorul cel gata al fecioriei sale, care atât de mult
a luminat-o pe ea cu o negrit lumin, încât pentru mrirea slavei, nu
puteau s caute la dânsa ochii celor fr de ruine i necurai; pentru c
strlucea cmara aceea ca soarele, când strlucete întru puterea sa; i
cu cât încerca cineva cu mai iscoditori ochi s ca- ute la dânsa, cu
atât se întunecau ochii lui de chipul cel nevzut; iar când a
început a se ruga fecioara, a vzut înaintea sa o hain alb, esut nu
de mâini omeneti, ci de mâini în- gereti, cu care îmbrcându-se i
vzând-o potrivit staturii sale, a zis: „Mulumesc ie, Doamne al meu,
Iisuse Hristoase, c rându- indu-m în rândul roabelor Tale, aceast
ha- in mi-ai druit mie”.
Atunci casa pcatului era ca o cas de rugciune i locul petrecerilor
diavoleti se fcuse slluire a casei lui Dumnezeu, des- frânarea cea
necurat s-a fcut cmar fru- moas, unde mireasa lui Hristos, cu înge-
rul ce i se artase ei, luda i cânta pe
21A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
Dumnezeu. i veneau muli rzvrtii cu mintea i aprini cu poft a; dar
temându-se de slava aceea ce înconjura pe fecioar i cunoscând
dumnezeiasca putere ce apra fecioria ei, se înelepeau i
închinându-se, ieeau de acolo.
Apoi, însui tânrul acela, începtorul rului, a venit cu prietenii
si, plin de pati- ma desfrânrii, vrând s fac sil sfi ntei fe-
cioare i vzând c cei care intraser i ie- iser mai înainte de dânsul
nimic au sporit, îi batjocorea, numindu-i neputiin- cioi i miei;
deci, a intrat singur cu în- drzneal, în cmara în care se ruga
sfân- ta, i vzând cereasca strlucire, n-a dat cinste slavei
Domnului, ci fr de ruine, s-a repezit la mireasa lui Hristos; i mai
îna- inte de a se atinge el cu mâna de dânsa, în- dat a nvlit
asupra lui diavolul, i arun- cându-l tare la pmânt, l-a sugrumat i
l-a lsat fr de sufl et. Iar tinerii cei ce venise- r cu dânsul,
vzând c el zbovete mult acolo, socoteau c el svârete lucrul p-
catului; unul din cei mai iubii prieteni ai lui vrând s-l laude, a
intrat acolo, dar g- sindu-l fr sufl et, a început a striga cu mare
glas: „Brbai romani, ajutor! Iat, ferme- ctoarea aceasta cu vrjile
sale a omorât pe fi ul eparhului”.
Alergând îndat mulime de popor i vzând ceea ce se fcuse, unii o
numeau fer- mectoare, alii nevinovat; îns tatl celui mort, auzind
de aceasta, a mers degrab în popor i vzând pe fi ul su zcând fr de
sufl et, cu tânguire a zis ctre dânsa: „O! fr de omenie i mai rea
decât toate femeile, pentru ce ai omorât pe fi ul meu? Au
n-ai
putut cu altul oarecare s-i ari puterea meteugul vrjilor tale? Vai,
mie, ce-ai f- cut? Spune-mi cum l-ai ucis pe el?”
Sfânta, cu blândee, i-a rspuns: „Acela a crui voie poft ea s-o
împlineasc fi ul tu, adic cel din început vrjma al neamului
omenesc, care are putere asupra desfrânailor i netemtorilor de
Dumnezeu i mai ales asupra batjocoririlor de fecioare, acela l-a
ucis pe el; pentru c toi cei care mai îna- inte de el au intrat
sânt vii i sntoi, de vreme ce au dat cinste Dumnezeului tutu- ror,
Cel ce a trimis pe îngerul Su s m îm- brace în aceast hain a
milostivirii i s-mi pzeasc întreaga fecioria mea, cea din scu- tece
fgduit lui Hristos. Deci, vzând toi luminarea cea îngereasc, se
închinau i ie- eau fr vtmare, iar fi ul tu fi ind fr ru- ine i
vrând s se ating de mine, îndat l-a dat pe el îngerul cel
dumnezeiesc sata- nei, spre aceast amar i necinstit moar- te, pe
care o vezi. i iat, nu cu ale mele far- mece, precum ie i se pare,
ci cu puterea i cu porunca îngerului lui Dumnezeu este
omorât”.
Eparhul a zis ctre dânsa: „Ca s m în- credinez c nu cu farmece ai
fcut-o, roa- g pe îngerul tu ca s învieze pe fi ul meu”. Rspuns-a
sfânta: „Dei suntei nevrednici în necredina voastr de o minune ca
aceas- ta, dar pentru c a venit ceasul ca puterea Domnului meu
Iisus Hristos s fi e artat i preamrit, ieii toi de aici ca s fac
obi- nuitele rugciuni Dumnezeului meu”.
Deci, când se ruga cu faa la pmânt, plângând, atunci îngerul
Domnului artân- du-se, a ridicat-o pe ea i a înviat pe tân-
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 622
S I N A X A R
rul cel mort. Ieind afar, a început a striga cu glas mare: „Unul
este Dumnezeu în cer i pe pmânt i pe mare, Dumnezeul cre- tinesc i
ali zei nimic nu sânt, fr numai înelciune a rtcirii, aducând i lor
i al- tora pierzanie venic”. Acestea auzindu-le i vzându-le muli
din popor, au crezut în acea zi 160 de oameni i, mergând, s-au bo-
tezat. Dar acestora, puin mai pe urm, ne- credincioii le-au tiat
capetele, împreun cu al tânrului celui înviat.
Pentru o minune ca aceasta s-au tulbu- rat slujitorii idolilor i
vrjitorii, apoi fcând gâlceav i tulburare mare în popor, strigau
ctre judector: „Scoate în mijlocul nostru pe vrjitoare, ucide pe
fermectoarea aceas- ta, care nu numai trupul ucide, ci i sufl ete-
le i inimile brbteti”. Sofronie, vzând o minune ca aceasta, era
întru nepricepere i voia s elibereze pe sfânta, îns se temea de
rscularea asupra lui a slujitorilor idolilor. i ca s nu fi e
izgonit din patrie, a lsat pe omul su, cel cu numele Aspazie,
pentru împca- rea tulburrii poporului, iar el singur s-a dus
mâhnit, cci n-a putut ca pe sfânta fecioar, dup învierea fi ului
su, s-o libereze.
Aspazie, luând puterea, a po- runcit ca în mijlocul cetii s fac un
foc i s arunce pe Sfânta Agnia spre ardere. i fi ind aruncat sfân-
ta, îndat s-a desprit vpaia în dou pri, fcându-i în mijloc loc i
rcoare, iar asupra celor ce st- teau împrejur, focul se întindea
i-i ardea. Popoul vzând pe fecioar nears, socotea c aceea nu are
pu- tere dumnezeiasc, ci vraj.
Deci, întrtându-se gâlceava, cu glasuri de hul strigau. Iar sfânta
în mijlocul focului, ridicându-i mâinile, se ruga: „Slav ie Atot-
puternice, de toi închinat i slvite Printe al Domnului nostru Iisus
Hristos, prin Care m-ai izbvit de mâinile oamenilor celor necu- rai
i de spurcciune ai pzit sufl etul i tru- pul meu curat. La Tine
merg, Dumnezeul Cel viu i adevrat, Care cu Domnul nostru Iisus
Hristos, Fiul Tu, i cu Sfîntul Duh, împreti în toi vecii.
Amin”.
Svîrindu-i rugciunea i focul stin- gîndu-se, Aspazie, nesuferind
tulburarea poporului, a poruncit s înfi g sabia în gru- mazii sfi
ntei. i astfel Mucenica lui Hristos Agnia, roindu-se cu sîngele su,
s-a dus la nunta Mirelui Celui fr de moarte. Iar p- rinii ei, luînd
cu bucurie cinstitul trup al Sfi ntei Agnia, fi ica lor, l-au dus
la un sat al lor, nu departe de cetate, pe calea ce se nu- mea
Nomentana, unde muli din credin- cioi se adunau la rugciune, mai
ales noap- tea, de frica necredincioilor, care i acolo i pe cale
pândind, mare rutate fceau.
Odat nvlind fr de veste, pe muli i-au rnit, aruncând cu pietre i pe
toi i-au
23A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
gonit i numai o fecioar a rmas, anume Emerentiana, care era de o
vârst cu Sfânta Agnia. Aceea umplându-se de îndrznea- l, ocra pe
tâlhari, zicându-le: „Pentru ce ucidei cu pietre pe oamenii cei
nevinovai? Ce pricin ai afl at la acetia care pe unul Dumnezeu laud
i vou multe bunti v mijlocesc cu rugciunile lor?” Iar ei, mâni-
indu-se, au ucis-o cu pietre. i astfel, rugn- du-se la mormântul
Sfi ntei Agnia, i-a dat duhul su Domnului. i îndat s-a fcut cu-
tremur mare, fulgere i tunete i cea mai mare parte din ucigai au
czut mori, ucii de sus. i într-acea vreme mai mult se f- cea ru
credincioilor celor ce mergeau la mormântul muceniei lui
Hristos.
Prinii Sfi ntei Agnia, mergând noap- tea cu prezbiterii, au splat
cinstitul trup al Sfi ntei Emerentiana, fi ind sângerat, i l-au
îngropat aproape de Sfânta Agnia. Iar ei ne- încetat erau la
mormântul iubitei lor fi ice, în toate nopile priveghind i
plângând. Într-o noapte au vzut o ceat de fecioare, mergând pe lâng
dînii, cu hainele esute cu aur, frumos împodobite i cu slav ce-
reasc luminate, iar în mijlocul lor au vzut pe sfânta lor fi ic,
Agnia, de asemenea str- lucitoare, având de-a dreapta sa un mielu-
el mai alb decît zpada. Aceea spunând c- tre prietenele sale s stea
i s atepte puin, a zis ctre prini: „Nu m plîngei pe mine ca pe o
moart, ci mai ales v bucurai cu mine, cci cu fecioarele acestea am
luat lu- minoase locauri i pe Cel pe Care L-am iubit cu toat inima
pe pmînt, cu Acela m-am unit acum în ceruri”. Acestea zicînd, s-a
fcut nevzut.
Dup muli ani, sosind împratul Constantin cel Mare, fi ica acestuia
bolea cu trupul, cuprins fi ind de bube de la cap pîn la picioare i
nu era loc neatins pe tru- pul ei, încît nici doctorii nu puteau
s-i aju- te cu ceva. i sfat bun luând, a mers noap- tea la
mormântul Sfi ntei Mucenie Agnia i acolo cu neîndoit credin
rugându-se cu lacrimi, a adormit i a vzut în vedenie pe Sfânta
Agnia zicând ctre dânsa: „Îndrznete, Constantio, i crede în Domnul
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul tu, prin care acum te
tm- duieti de rnile tale”.
Deteptându-se din somn Constantia, s-a simit atât de sntoas, ca i
cum nici- odat n-ar fi bolit. i întorcându-se la pala- tul ei, a
spus tatlui su i frailor, cum a t- mduit-o Sfânta Agnia i s-a fcut
bucurie mare în casa împrteasc, încât toat ce- tatea se bucura,
slvind pe Dumnezeu de acea minune preaslvit; i muli mergând la
mormântul sfintei mucenie, primeau multe tmduiri.
Dup aceea, Constantia, fi ica împ- ratului, a rugat pe tatl ei s
zideasc o biseric în numele Sfintei Mucenie Agnia, la mormântul ei,
unde rînduin- du-i viaa, a petrecut în feciorie cu mul- te altele
de neam bun i slvite fecioare, pân la sfâritul ei. i astfel s-a
fcut m- nstire de fecioare lâng biserica fecioa- rei i miresei lui
Hristos, Sfânta Agnia în- tru cinstea i lauda ei i întru slava lui
Hristos, Dumnezeul nostru, Celui îm- preun cu Tatl i cu Sfântul
Duh, slvit în veci. Amin.
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 624
S I N A X A R
S fântul Ioan Th eristìs s-a nscut prin anul 995 (sau, dup ali
istorici, prin 1058), în regiunea italian Calabria, pe teritoriul
cetii Stilo, din prini credincioi, de bun neam i bogai. Tatl su era
arhont al unui sat numit Cursano. În acea perioad, Sicilia se afl a
sub stpânire arab i saracinii fceau adesea incursi- uni în
Calabria, prdând, omorând i luând robi. Aa se face c, venind
aceti
pgâni cu corbiile pe mare, au invadat întreaga regiune, jefuind i
trecând prin ascuiul sabiei pe toi. Ajungând în satul Cursano, pe
tatl Sfântului l-au omorât, iar pe mama sa au luat-o în robie,
dând-o în cstorie unuia din mai marii oraului Palermo. i era mama
fericitului acestuia însrcinat când a fost luat în robie, aa c
Sfântul s-a nascut în Sici- lia, în pmânt saracin. De aceea, era
numit de unii „micul sclav saracin”.
Mama lui, îns, credincioas i cu frica lui Dumnezeu, l-a educat pe
tânarul ei fi u în credina strmoilor si, învându-l în ascuns c
patria lor este Calabria, unde oamenii au obiceiuri alese, nu ca
ale saracinilor. „S tii, fi ule – îi zicea ea --, c aceasta nu e
patria noastr, nici patria ta nu este, i c tu eti fi u de nobil;
iar eu am fost adus în robie aici, în timp ce tatl tu a fost ucis
de acest popor barbar în Calabria, în patria noastr, lâng Stilaro,
în apropierea unui râu ce are deasupra o mnstire numit ... Rodo
Robiano ..., sub muntele Stilo, în sat se afl palatul nostru i
acolo am ascuns toate bogiile noastre”. i indicându-i cu precizie
unde se afl a acel loc, îl sftuia s se întoarc în ara prinilor si,
unde s cear, mai ales, s primeasc Sfântul Botez, pe care doar în
Calabria l-ar fi pu- tut primi.
Îi zicea ea: „Fiule, nimeni nu-i poate mântui sufl etul fr Sfântul
Botez, care se primete în patria noastr, unde triesc cretini
ortodoci; aadar, dac rmâi aici, nu-i vei putea mântui sufl etul,
cci nu are cine s te boteze; iar dac îl vei primi, vei câtiga
Împria
(995/1058, Cursano – 1054/1121, Vallata dello Stilaro,
Bivongi)
SFÂNTUL
IOAN
THERISTIS
(SECERTORUL)
23 FEBRUARIE
25A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
Cerurilor”. Acestea i altele asemenea aces- tora zicându-i fericita
lui mam, i-a aprins în inim râvna de a deveni cretin. Dup ce a vzut
c s-a întrit în aceast încredere în Hristos, a adugat aceste
cuvinte profetice: „Arunc spre Domnul grija ta i El te va hr- ni”.
i zicându-i acestea, a scos din sân o cru- ce mic, pe care cu mult
grij o pstrase în ascuns, i i-a druit-o; i plângând îndelung, i-a
dat binecuvântarea printeasc i l-a tri- mis de la ea. Iar Sfântul
avea paisprezece ani, când a plecat din Sicilia.
Ajungând la rmul mrii, cu ajutorul lui Dumnezeu a gsit o barc mic
ce tra- versa strâmtoarea Messina. Probabil, a tre- cut de partea
cealalt împreun cu unii cretini, poate chiar clugari, în mare tain.
Cci, în acea perioad, erau muli clugri care prseau Sicilia, din
cauza stpânirii arabe, venind în prile Calabriei, unii sta-
bilindu-se în Italia, ajungând chiar pân la Roma. În viaa Sfântului
se povestete c brcua lor a fost vzut, la un moment dat, de ctre
barbari, care veneau în întâmpina- re. Iar Sfântul, scoând
cruciulia i strân- gând-o cu putere în mâini, s-a rugat lui
Dumnezeu. i, o minune, barbarii aceia s-au fcut nevzui.
Ajungând în prile cetii Stilo, locui- torii vzându-l îmbrcat ca un
saracin, a cre- zut c este un barbar; i prinzându-l, l-au adus
dinaintea episcopului Ioan al acelei ceti. Iar episcopul vzându-l,
l-a întrebat: „Cine eti? i ce vrei?” i fericitul a rspuns: „Vin din
ara barbarilor i vreau s devin cretin i s primesc Sfântul Botez,
care, cum am auzit, doar aici se poate primi”.
Episcopul, pentru a-l pune la încercare, i-a zis: „Nu poi fi
botezat, fi ind aa mare cu vârsta, dac mai întâi nu te arunci
într-o oal mare cu ulei încins”. El, fr team, a rs- puns: „Sunt
gata s ptimesc orice; fi e cu vrei domnia da, de-ajuns c primesc
acest Sfânt Botez: cci, de fapt, pentru asta am venit”. Atunci
episcopul a poruncit s fi e pus pe foc o oal mare cu ulei la fi
ert; i-l observa cu atenie pe tânr. Iar acesta sufl a în foc, ca s
se înclzeasc mai repede, fi ind nerbdtor s primeasc Sfântul Botez.
Când a vzut c oala a început s clocoteasc, tâ- nrul a început s-i
scoat hainele, pentru a se arunca în uleiul încins. Vzând acestea
episcopul i minunându-se de curajul su, a alergat în grab ca s-l
opreasc i s nu-i fac vreun ru. i ducându-l în biseric cu mare
cinste, l-a botezat, dându-i propriul su nume, Ioan. Aa cum fcuse
cândva i Ilie, patriarhul Ierusalimului, cu tânrul care mai târziu
a devenit Sfântul Ilie cel Tânr, i el din Calabria. i inându-l lâng
sine destule zile, episcopul l-a învat pe el tai- nele credinei
cretine.
În acele zile, vzând fericitul Ioan mulimea de icoane pe care le
aveau cretinii, întreba despre sfi nii zugrvii: „Aceasta a cui
este? Dar cealalt?”. i ajungând la Sfântul Ioan Boteztorul, a
întrebat: „Iar acesta cine este, îmbrcat cu piele de cmil?” I-au
rs- puns lui: „Acesta e Sfântul Ioan Boteztorul, cruia tu trebuie
s-i imii viaa”. Atunci el i-a rugat struitor s-i povesteasc viaa.
Aa a afl at cum Sfântul Ioan a ajuns în pustie i cum a trit acolo
toat viaa sa. Iar Ioan, au- zind acestea, s-a umplut de dragoste
duhov-
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 626
S I N A X A R
niceasc, i mergând la episcop, i-a cerut îngduina s mearg într-un
loc pustiu, unde s triasc în singurtate i s-i mân- tuiasc sufl
etul. I-au artat, aadar, un loc slbatic, împdurit, aezat mai ctre
miaz- noapte, la vreo dou mile distan, unde se afl a o mnstire, i
i-au zis: „În acea cas tr- iesc nite clugri ce pzesc rânduiala i
în- frânarea marelui Vasile”. Tânrul sfânt, mer- gând în acel loc,
i-a gsit pe sfi nii nevoitori Ambrozie i Nicolae, crora le-a cerut
îngduina s devin clugr alturi de ei. Dar aceia i-au rspuns:
„Întoarce-te în lume, fi ule, cci eti înc tânar; ai venit aici mai
mult s ne faci suprare, decât cu vreo bun intenie”. Dar acela, cu
umilin le-a rspuns: „Nu, prinilor, n-am venit la voi cu vreo rea
voire, ci doresc doar mântuirea sufl etu- lui meu”. Dar ei au
insistat: „Du-te, fi ule, de
la noi, cci nu vei putea s înduri rânduiala marelui nostru printe
Vasile, pe care o inem noi, cci este foarte aspr”. El, îns, le-a
rspuns: „Voi putea, cinstii prini, cu ajutorul lui Dumnezeu i cu
sprijinul vos- tru, s stau în rânduial i s împlinesc toa- te
poruncile; cci de aceea am venit pân aici la voi”. Dar ei l-au lsat
la poart timp de mai multe zile. i retrgându-se, se ru- gau, în
timp ce Sfântul atepta cu rbdare i-i ruga fr încetare s-l
primeasc.
Vzând, deci, prinii rbdarea tânru- lui Ioan, l-au primit în mnstire
i îmbr- cându-l în hainel clugreti, l-au învat rânduiala i
înfrânarea marelui Vasile. i a rmas acolo, trind în sfi
nenie.
Dar nu dup mult vreme, aducându-i el aminte de cuvintele mamei
sale, a poves- tit totul prinilor: cum c el era de pe ace-
27A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
le meleaguri, din satul distrus numit Cursano, fi ul nobilului care
a fost ucis de barbari, i c motenise o avere care sttea înc
îngropat în locul în care fusese caste- lul, i toate celelalte.
Aadar, într-una din zile, Sfântul, însoit de unul din acei prini,
sculându-se, a mers în locul cu pricina i s- pând, a scos comoara
ascuns, pe care, dup rânduiala marelui Vasile, au împrit-o s-
racilor.
Avea Sfântul Ioan o peter nu departe de mnstire. i mergând, s-a
aezat acolo, nevoindu-se. Neavând, ap, s-a rugat i Dumnezeu a fcut
s dea stânca un izvor. (Pân astzi, aceea se numete „Fântâna
Sfântului”, din care credincioii gust i pri- mesc ajutor în nevoile
lor.) Numai Dumnezeu tie înfrânarea i nevoinele Sfântului, lupta
duhovniceasc i mângâie- rile primite de sus. Se spune c sttea înde-
lung în ap îngheat, pentru a-i domoli trupul.
Într-una din zile, fi ind iarn, Sfântul st- tea în ap, cum îi era
obiceiul. i a trecut pe acolo un nobil, împreun cu prietenii si,
întorcându-se de la vântoare. Vzându-l pe Cuvios în ap, a crezut
c-i fcea baie i l-a judecat cu asprime, considerând asta ca pe un
lucru prea luxos i nepotrivit pentru un clugr. Deci întorcându-se
spre cei ce-l însoeau, a zis: „Vedei ce fac aceti clug- ri? Se
spal, ca s par lumii c sunt mai ti- neri”. Zicând acesta, îndat l-a
lovit pe din- luntru o durere groaznic, precum un foc care-l
mistuia. Mergând deci acas, s-a arun- cat pe braele maicii sale,
vitându-se de du- reri insuportabile. Iar aceea cercetându-l,
îl
întreba: „Ce ai fi ule?” „Un foc nesuferit m mistuie i-mi mnânc
trupul”, a rspuns el. „Ce ai fcut? Unde ai fost? Ce drum ai f-
cut?”, l-a întrebat. „Am fost la vântoare – a rspuns el --, i în
faa unei peteri era ap; i am vzut un clugr c se spla i m-a tul-
burat; i îndat a dat peste mine aceast du- rere”. Îndat maic-sa,
alergând la mnsti- re, a czut la pmânt dinaintea clugrilor,
rugându-i pentru iertara pcatului fi ului ei. Iar Cuviosul Ioan,
înduplecat de lacrimile femeii, i-a dat un vas i i-a zis: „Mergi la
peter i umple-l cu ap; apoi du-i fi ului tu s bea. i fcând ea aa
cum i s-a porun- cit, îndat a încetat acel foc i fi ul ei s-a t-
mduit, cu rugciunile Sfântului. Vzând minunea, nobilul i mama sa au
druit m- nstirii o moie, care pân astzi se numete „Pyriton”
(„câmpul focului”), dup acea boal a arsurii sau pârjolului.
Tria în Robiano, astzi Monasterace, un nobil, care se îngrijea de
mnstire, asi- gurând clugrilor cele necesare traiului. Într-un an,
în luna iunie, la vremea seceriului, Sfântul Ioan s-a gândit s-i
fac o vizit. A luat, aadar, într-un co, un vas mic cu vin i nite
pâine, i a plecat la drum. Ajungând în locurile numite Muturabulo
(sau Maturavolo) i Marone, a vzut o mulime de rani ieii la seceri,
în holda sus-numitului nobil. Acetia au început s-l ia în râs i s-l
ocrasc. Dar el, apropiin- du-se de ei i salutându-i, le-a dat de
mân- care din cele ce ducea nobilului. i în timp ce mâncau cu toii,
merindele din co nu se împuinau. Sfântul, vzând aceasta, a czut în
genunchi, mulumind lui Dumnezeu. În
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 628
S I N A X A R
timp ce el se ruga, s-a ridicat un nor i a în- ceput s plou.
Istoria spune c muncitorii se adpostiser la umbra unui copac, pen-
tru a se pune la adpost de ploaie. i chiar s-au lsat prini de somn.
Când s-au trezit, au vzut minunea: aria fusese secerat în în-
tregime, grâul btut, iar paiele legate în sno- pi i aezate la
adpost, dar pe Sfânt nu l-au mai vzut. Întorcându-se la casa
stpânului lor, acesta i-a luat la rost, pentru c era abia trecut de
amiaz, iar munca la câmp era atât de mult, încât ar fi fost
imposibil ca ei s-o fi terminat. Ocrându-i, le zicea: „Nebunilor i
lipsiilor de minte, de ce ai fcut asta? Cine v-a învat pe voi s
lsai munca la miezul zilei, la vremea seceriului?” Dar ace- ia i-au
rspuns: „Stpâne, totul este secerat i legat”. „Cum se poate una ca
asta – a zis el –, de vreme ce ali treizeci de muncitori abia dac
ar termina pân mâine?” Dar ace- ia se jurau c este aa. Atunci i-a
întrebat dac nu cumva au angajat pe careva care s-i ajute. Iar ei
au rspuns: „Pe nimeni n-am avut în ajutor, decât pe un monah dintre
aceia din mnstire, care a venit la noi, ne-a dat de mâncare i
butur, apoi nu l-am mai vzut”. Atunci a rspuns acel nobil: ”Cu
siguran, acel monah, cu ajutorul lui Dumnezeu, a secerat tot câmpul
meu; ci eu voiesc ca aceste câmpuri s fi e ale sale”. i a închinat
mnstirii cele doua moii sus-amin- tite, Maturavolo i Marone, pe
care mns- tirea le are pân în zilele noastre. De atunci, Sfântului
Ioan i s-a zis „Theristìs” sau „Secertorul”.
i muli primeau ajutor de la Dumnezeu, prin rugciunile Sfântului
Ioan. Cci bolna-
vii dobândeau sntatea, cei întristai i asuprii primeau uurare i
mângâiere, pctoii se împcau cu Dumnezeu i pri- meau iertarea. Era
fctor de minuni i renu- mit doctor al tuturor bolilor i
rutilor.
Sfântul Ioan a murit prin anul 1054 (sau 1121) i a fost înmormântat
în Mnstirea numit Madonna del Maestro sau „San Giovanni Tereste”
sau cel Btrân (sau „del Bosco”, adic „din pdure”), de lâng loca-
litatea Bivongi, unde Sfântul s-a nevoit.
Dar i dup mutarea sa din lumea aceas- ta, Sfântul Ioan a continuat
s asculte rug- ciunile celor ce i-au cerut ajutorul, rugându-l cu
credin. Aa s-a întâmplat cu Contele Ruggero Normandul, zis i
Guiscardo, fi ul regelui normand al acelei regiuni, care avea pe fa
un ulcer, pe care nici un medic nu pu- tea s i-l vindece. Auzind el
de minunile ce se svâreau la mormântul Sfântului Ioan, cci muli îi
gseau sntatea din bolile lor, altora le alunga duhurile necurate
care-i chi- nuiau, umplându-se el de îndrzneal, a aler- gat la
moatele Sfântului i srutându-i pi- cioarele, se ruga, zicând:
„Fericite Ioane, îi cer nu pentru mine, ci pentru buntatea i
milostivirea ta; roag-L pe Dumnezeu s m libereze de aceast boal pe
care o am pe fa”. i zicând aceasta, a luat poala hainei Sfântului i
i-a ters faa i îndat s-a liberat de boala sa, rmânând ca i cum n-ar
fi fost nicicând suferind. Vzând acestea, ca i alte minuni care se
svârau dinaintea sa, nobilul L-a sl- vit pe Dumnezeu i pe cel pe
care El l-a prea- mrit, pe Sfântul Ioan Secertorul, i a repa- rat
biserica i mnstirea, înzestrând-o cu multe moii.
29A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
Mnstirea s-a meninut bogat i str- lucitoare pân prin secolul al
XV-lea; avea o bogat bibliotec i odoare nestemate. Pe la jumtatea
secolului al XV-lea, a intrat într-o faz de decaden, astfel încât,
în 1457, Atanasio Calceopulo, „vizitatorul apostolic” al papei,
constata c se afl a în condiii îngrijortoare. În 1579, când papa
înfiineaz Ordinul Bazilian al Italiei, Mnstirea Sfântului Ioan Th
eristìs de la Bivongi a devenit un centru principal al noii
congregaii. Desigur, clugrii ortodoci se retrseser sau fuseser
alungai, iar petera Sfântului zidit. Era cea mai im- portant
mnstire bazilian din sudul Italiei; avea o bibliotec de invidiat i
nite abai ilutri, cum era Apollinare Agresta din Mammola.
În secolul al XVII-lea, bande de tâl- hari, dar i un devastator
cutremur, au f- cut ca mnstirea s fi e abandonat, iar monahii s fi
e transferai, în 1662, în noua mnstirea, închinat tot Sfântului
Ioan Th eristìs, zis „fuori le mura”(„din afara zidurilor”) sau
„San Giovanni il Nuovo”, din Stilo, unde au fost mutate i moatele
Sfântului Ioan, ca i ale pustnicilor Ambrozie i Nicolae. Vechea
mnstire a rmas, astfel, cu totul prsit.
În 1724, un os din braul Sfântului Ioan Th eristìs a fost druit
senatului i arhiepi- scopului de Palermo, care, punându-l într-o
racl de mare pre, l-a aezat în catedral spre închinarea
credincioilor.
În secolul al XIX-lea, mnstirea Sfântul Ioan Th eristìs de la
Bivongi a trecut în pro- prietatea primriei, care, din 1990, a
înce-
put lucrri de restaurare. În 1995, mns- tirea a fost dat
Mitropoliei Ortodoxe Greceti pentru Italia i Malta, aparintoare
canonic de Patriarhia Ecumenic. Iar din 2008, a trecut în grija i
folosul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, adpostind astzi mai
muli vieuitori. Din 2001, se afl în mnstire i o parte din moatele
Sfântului Ioan Theristìs, aduse de la Catolica din Stilo.
Pomenirea Sfântului se face, de ctre Biserica Catolic, la 24
februarie i la 24 iu- nie. Biserica Ortodox îl cinstete la 23 fe-
bruarie.
Troparul Sfântului Ioan Secertorul:
„A lui Moisi i a lui David blândee cu adevrat, a lui Finees i a lui
Ilie dum- nezeiasc râvn, i a lui Avraam credin- agonisind, Ioane
printele nostru cu- vioase, acuma cu dânii dnuieti, bucurându-te:
pentru aceasta Domnului struiete pentru noi.”
Condacul Sfântului Ioan Secertorul:
„Cu puterea Crucii, de cei nsâlnici te-ai izbvit, i dup ispitire
boteza- tu-te-ai, Secertorule; i ale tale lsând, întru Hristos,
Printe, vieuind, cu mi- nunile ai strlucit; pentru aceea acum,
înaintea Treimei stând, nu înceta a soli pentru noi toi.”
Preot Porumb Gelu-Valentin
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 630
J umtate dintre copiii mici sunt lovii de ctre prini de cel puin
trei ori pe sp- tmân, iar violena manifestat fa de
copii este mai des întâlnit decât cea conjuga- l. Dac s-ar încheia
cu btaia, s-ar schimba creierul unei întregi generaii, deoarece
bta- ia produce un stres imens neurobiologic cu efect pe termen
lung. Copiii i adolescenii cu dizabiliti au o probabilitate de 3-4
ori mai mare s fi e agresai psihic sau fi zic. Copilria nu ar
trebui s fi e un privilegiu doar pentru unii, ci fi ecare copil are
nevoie de stabilitate i echilibru.
Expunerea la necazuri la o vârst fraged afecteaz creierul i
organismul copiilor. Traumele din copilrie sunt marcate de abu- zul
fizic sau emoional, de violen verbal, neglijen emoional sau fi zic,
separarea tem- porar sau divorul prinilor, traiul alturi de un
printe bolnav mental, dependent de alco- ol sau alte substane.
Experienele traumati- zante din copilrie sunt cea mai mare
ameninare nerezolvat a sntii publice cu care se confrunt în prezent
populaia, deoa- rece traumele timpurii afecteaz sntatea in-
dividului de-a lungul vieii (boli pulmonare, depresie, riscul
sinuciderii - 65% din pacienii
VIOLENA „ T R A D I I E ” D E F A M I L I E
Oamenii nu plâng pentru c sunt slabi, ci pentru c au fost puternici
pentru prea mult timp...
din spitalele de psihiatrie au suferit traume în copilrie). Trauma
poate sfrâma credinele interioare, dar înelegând amintirea i
acordân- du-i semnifi caii adecvate putem dezvolta me- canisme de
adaptare i crearea unui univers emoional de supravieuire.
„Btaia e rupt din rai”, „Unde d mama, crete”, sunt credine
familiale disfuncionale. Fiecare copil are nevoie de un loc sigur,
armo- nios, în care s se dezvolte echilibrat. Copiii abuzai acas
devin aduli cu lipsuri emoionale grave, care îi pot rni la rândul
lor copiii. La copii, nu toate rnile sunt vizibile. Prin cuvin- te
poi lovi sau poi mângâia un copil. Expre- sii de genul: „Nu eti bun
de nimic!”, „Mi-e ruine cu tine!”, „Mai bine nu te fceam!”, „Cum de
X-ulescu a putut s ia o not mai mare i tu nu?”, sunt gloane pentru
sufl et i minte, care ucid. Modul în care vorbim cu copilul deter-
min tonul vocii lui interioare. Efectele nega- tive ale violenei
verbale pot fi atât fizice (migrene, bâlbâieli, ulcer, constipaie,
indiges- tie), cât i psihice (stim de sine redus, hiper-
sensibilitate, depresie, anxietate, insomnii, iri- tabilitate,
autoagresiune, comportament agresiv, tentative de suicid, abuz de
droguri sau alcool).
31A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
V I O L E N # A – „ T R A D I # I E ” D E F A M I L I E
Întâlnesc tot mai des copii fragili sub aspect emoional, care îi
duc prinii în spate. S pu- nem capt acestui cerc vicios! Vorbele
urâte i grele spuse unui copil de ctre un printe îl vor însoi pe
acesta toat viaa. E mai uor s creti bine un copil decât s încerci s
îl „repari” la ma- turitate.
Adeseori ascultarea traumei poate fi traumatic. Dac prietenul tu
este ru, întreab-l ce s-a întâmplat în copilria lui. Nu judeca!
Fiecare persoan din jurul tu duce o lupt despre care tu nu tii mai
nimic. Cel mai frumos cadou pe care îl poi face unui copil este un
zâmbet, o îmbriare, o privire cald, un cuvânt dulce. Când ne avem
unul pe altul i am decis s vedem dincolo de imperfeciuni, atunci
avem totul i experimentm bucuria.
Numai împreun putem schimba sintagma: „EU TE-AM FCUT, EU TE OMOR”
cu „EU TE-AM FCUT, EU TE FAC FERICIT!”
Ieromonahul Hrisostom Filipescu
ing r
a u
A fost odat un cel negru. Ceilali doi friori ai lui aveau blana
alb, sau aa ziceau ei, pentru c în rea-
litate erau mai degrab de culoare crem. Ace a îl tot necjeau,
spunân- du-i: - Uuu! E un urâel negricios! Celul negru se întrista
i pleca sup- rat. Odat chiar s-a dus la râu, unde s-a sp- lat, dar
nu deveni alb ca ceilali. Doar rci din cauza apei reci. Atunci el
se gândi s mearg la un în- elept i s-l roage s-l ajute s devin alb
ca ceilali cei. Ajuns la poarta lui, a fost întâmpinat de paznic: -
O, ce blni neagr i lucioas ai! Îmi placi nespus de mult! Paznicul
îl conduse la înelept i-l pre- zent, spunând: - Îneleptule, celul
acesta a venit la ne de departe. Nu-i aa c e un cel
tare frumos? Îneleptul privi la micul cel necjit i spuse:
- Da! Cât de minunat a fcut Dumnezeu toate! Dumnezeu este mulumit
de cre- aia Sa. Celului nici nu-i trebui altceva. Era aa de fericit
în acea clip, cum n-a fost niciodat în viaa lui. A îneles c
Dumnezeu l-a fcut anume aa. S-a în- tors la fraii lui împcat cu
sine, fi ind mereu prietenos i vesel cu cei din jur. Nu dup mult
mp, buntatea i ve- selia lui l-au ajutat s devin un cama- rad
nelipsit de joac pentru fraii lui.
Este cu nepu n ca toi s ne iubeasc, dar e foarte cu pu n ca
noi s-i iubim pe toi.
Sfântul Filaret al Moscovei
32
P A G I N A C O P I I L O R
... atunci când mergem la spove- danie, venim s ne întâlnim fa ctre
fa cu un Prieten, nu ca s fi m judecai i osândii, nu cu groa- za în
sufl et pentru ceea ce s-ar pu- tea întâmpla. Venim la Cel Care, fi
- i n d D u m n e ze u d i n c o l o d e suferin, de moarte, a ales
din iu- bire pentru noi, s se fac Om, s ia asupra Sa întregul
nostru des n omenesc i s-i dea viaa pentru noi, drept rscumprare.
Atât viaa, cât i moartea Lui sunt pentru noi o mrturie a iubirii
lui Dumnezeu pentru noi. El ne iube- te atât de mult, încât putem s
ne apropiem de El, fi e c suntem buni, fi e c suntem ri, ndjduind c
ne va primi cu braele deschise. Acesta este Dumnezeu, ctre Care
venim la spovedanie, Cel Care ne ateapt s venim la El pentru a fi
tmduii, mângâiai, sprijinii, iar nu judecai sau osândii. În
rugciunea care se citete îna- inte de spovedanie, preotul spu- ne:
„...nu sunt decât un martor...”. El este chemat de ctre Hristos s
dea mrturie înaintea persoanei care se spovedete, a pctosului, de
faptul c este iubit, c Hristos st de fa, c El nu are o alt do- rin
sau intenie decât mântuirea i bucuria venic a celui care, iat, a
venit. Totodat preotul, în nume- le celui care îi arat cina, se
pune înaintea Domnului spunând:
Hristoase Dumnezeul nostru, acest om a pctu- it cu adevrat. Dar
iat, el se încredineaz ie, Domnul i Mântuitorul nostru. Când vei
veni data viitoare la spovedanie, fi i cu luare aminte la toate
acestea! Gândete-te la fe- lul în care te înfiezi: nu cu teama de a
fi pedep- sit sau respins, ci cu inima deschis pentru a de- erta
înaintea Domnului tot rul i tot ce e îndoielnic în aceast inim. Iar
Hristos te va pri- mi! Vino, deschide-i inima, griete-I sincer
toate gândurile tale, ind c e iubit dincolo de ori- ce
judecat.
Mitropolit Antonie de Suroj, din cartea: „Taina iertrii. Taina
tmduirii”
ai c ...?
33A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 634
S-a nscut la 7 septembrie 1910, în fami- lia agricultorului Stere
Dumitru din lo- calitatea prahovean Htcru. Dup
coala primar din satul natal (1918-1923), a învat croitoria la un
atelier din Broatele, de lâng Câmpina, apoi a urmat Liceul co-
mercial din Ploieti (1927-1932). În urm- torii patru ani a lucrat
ca muncitor forestier la Societatea de cherestea „Valea Teleajenu-
lui”, ajungând chiar un angrosist de lemn i între 1936-1938 având o
bcnie în Ploieti. În 1937 intr în Micarea legionar, în cuibul
„Rarul”. În 1939 lucreaz la Întreprinderea municipal Ploieti, de
unde în noiembrie acelai an va fi incorporat în Regimentul 1
Transmisiuni-Bucureti. La denunul unui comisar de Siguran, cum c ar
fi complotat împotriva primului ministru Armand Cli- nescu i chiar
a regelui Carol al II-lea, Con- stantin Dumitru este arestat. Este
anchetat la Ploieti i Bucureti în condiii groaznice, de nesuportat
pentru un om, astfel obinându-i porecla de „Fachiru”. În fapt, el
îi cunotea pe cei care complotaser. Prin sentina Tri- bunalului
Corpului 2 Armat Bucureti, tâ- nrul Dumitru primete o condamnare de
20 ani munc silnic. Cunoate penitencia-
rul de la Jilava, apoi pe cel din Chiinu, de unde este evacuat la
cedarea Basarabiei, mu- tat la Hui, respectiv Vcreti. Pe fondul as-
censiunii legionarilor la putere, la 11 august 1940 este amnistiat,
dar eliberat abia la 4 sep- tembrie. În timpul guvernrii legionare
refu- z conducerea Corpului Muncitoresc legio- nar de la Ploieti.
La rebeliune, în timp ce se afl a într-o audien în biroul
prefectului de Prahova, este împucat cu trei gloane: dou în spate i
unul în cap. Este operat într-un spi- tal din Ploieti, pentru
glontele din cap me- dicii refuzând s intervin. Deoarece organe- le
antonesciene declanaser seria arestrilor în rândul legionarilor,
dup trei sptmâni de spitalizare Constantin Dumitru fuge din Plo-
ieti. Timp de doi ani se ascunde pe Valea Prahovei i în Bucureti.
Pentru c luase le- gtura cu un legionar, ulterior reinut, la 10
noiembrie 1943 este arestat de Siguran. Este anchetat asupra
presupuselor încercri de reorganizare pe linie legionar, refuzând s
recunoasc acuzaiile. Printr-o sentin a Curii Mariale Bucureti din
24 decembrie 1943 primete o condamnare de 10 ani mun- c silnic.
Este trimis la Aiud, unde se altu- r „grupului misticilor”, din
care fceau par-
SUFERINELE PRINTELUI MARCU (CONSTANTIN) DUMITRU, ZIS „FACHIRU”, DE
LA SIHSTRIA
35A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U
A R I E 2 0 1 6
S U F E R I N # E L E P { R I N T E L U I M A R C U ( C O N S T A N
T I N ) D U M I T R U
te: Traian Trifan, Marin Naidim, Ioan Ianolide i Anghel Papacioc.
Dup rzboi muncete în cadrul fermelor arendate de pe- nitenciar de
la Galda, Unirea i Ciugudel. I se reduce pedeapsa cu doi ani i
jumtate. La expirarea pedepsei nu este eliberat. Dup un tranzit în
lagrul Ghencea-Bucureti, la 17 septembrie 1951 este internat pentru
24 luni în colonia de munc de la Bicaz, unde se ri- dica
hidrocentrala. Aici a lucrat din greu, f- când mai multe norme pe
zi în condiii peri- culoase i scpând cu via în nenumrate rânduri.
Aa a devenit cunoscut printre dei- nui cu numele de „Costic, omul
lui Dum- nezeu”. În noiembrie 1953 este mutat în co- lonia de la
Borzeti, apoi în martie 1954 la Oneti i, în mai acelai an, din nou
la Bor- zeti. De aici, la 8 iunie 1954 este trimis în ancheta
Securitii din Ploieti i rearestat. La controlul medical i se
depisteaz o „dis- trofi e alimentar, edeme corectice ale mem-
brilor inferioare”. Este anchetat pentru „mal- tratarea evreilor”
în timpul rebeliunii legionare. În fapt, era victima unei
nefericite confuzii cu un legionar, contabil de meserie, care în
timpul guvernrii legionare fcuse par- te din poliia legionar, iar
în iunie 1949 pri- mise o condamnare în lips de 20 ani mun- c
silnic (lot format din foti membri ai poliiei legionare). În cele
din urm, Securi- tatea face identifi carea corect a persoanei în
cauz, cu numele de Constantin Dumitres- cu, apoi o trimite în
penitenciarul Aiud. Cu toate acestea, la 18 ianuarie 1955, Constan-
tin Dumitru este trimis în penitenciarul Plo- ieti, iar la 18
februarie acelai an mutat la Gherla.
Aflat în Gherla, la 22 februarie 1955 Constantin Dumitru înainteaz
un memoriu ctre conducerea Ministerului Afacerilor Interne în care
explic abuzurile la care fuse- se supus de ctre Securitate. În
iulie 1955 este mutat la Jilava, în vederea procesului de la
Bucureti. Conform Decretului nr. 421/1955, prin Decizia penal nr.
1412 din 17 decem- brie 1955 este graiat. Este eliberat la 15 apri-
lie 1956 din penitenciarul Jilava.
Înc din timpul deteniei de la Aiud, Constantin Dumitru se gândise s
intre în viaa monahal. Viziteaz mnstirile Plumbuita i Antim, se
întâlnete cu Felix Dubneac, îl gsete pe printele Benedict Ghiu,
care îi recomand s mearg la Cernica pentru încercarea duhovniceasc.
Totui, o vreme locuiete la domiciliul din Ploieti, in- trând în
legtur cu foti cunoscui din peri- oada interbelic sau din vremea
deteniei. În
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A
R I E 2 0 1 636
S U F E R I N # E L E P { R I N T E L U I M A R C U ( C O N S T A N
T I N ) D U M I T R U
duminici i srbtori sau în alte ocazii se în- tâlnete cu acetia, mai
ales în biserici din Ploieti. Îl regsete pe bunul su prieten din
temnia Aiudului, Anghel Papacioc, acum duhovnicul Arsenie de la
mnstirea Slatina. Îi devine ucenic printelui Arsenie, pentru care
la 15 august 1957 intr ca frate în Slatina voievodal.
În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, dup Sfânta Liturghie din
mnstire, este arestat alturi de duhovnicul su. Dup o perchezi- ie,
cei doi sunt trimii, mai întâi la Suceava, apoi spre Bucureti.
Fratele Constantin Dumitru este lsat la Securitatea Ploieti, în
timp ce Arsenie Papacioc trimis în ancheta de la Bucureti pentru
apartenena la Rugul Aprins. Constantin Dumitru este anchetat
timp de un an, în condiii îngrozitoare. Principala acuzaie era de
reorganizare a mi- crii legionare „din fostul jude Prahova” dup
eliberarea din 1956. Era un nou scenariu pus la cale de Securitate,
la ordinul partidului. Anchetatorii susineau c, prin legturile sale
cu foti legionari i clerici, unii din Rugul Aprins, cum era
considerat Arsenie Papacioc, fratele Constantin ar fi participat la
regrupa- rea legionarilor din Prahova. El a refuzat s recunoasc
toate acuzaiile, inclusiv cele pen- tru care fusese anchetat de
Sigurana carlis- t i cea antonescian, în 1939 i 1943. Cu toate
maltratrile fi zice i psihice la care a fost supus, el a refuzat s
accepte acuzaiile i de- claraiile date de ceilali anchetai în lot,
sus- inând c abandonase lupta politic, pentru a se dedica vieii
monahale. Prin Sentina nr. 3 din 16 ianuarie 1960 a Tribunalului
Militar Bucureti, el a fost condamnat la 22 ani mun- c silnic,
pentru „uneltire contra ordinii so- ciale”. A fost trimis la Jilava
(25 octombrie 1959), unde i se luat dulama, apoi la Aiud, unde a
cunoscut rigorile reeducrii orches- trate de colonelul Gheorghe
Crciun. Majoritatea deteniei o suport în Zarc, dar mai ales la
Izolator, atunci când primea pe- depse. De pild, la 1 august 1960
este sur- prins de gardian în timp ce „scria probleme de
religie&rdq