Upload
victorrazvans
View
240
Download
1
Embed Size (px)
Citation preview
= APROB =
ŞEF CATEDRA ŞTIINŢE UMANISTICE ŞI LIMBI STRĂINE
locotenent-colonel Anatolie Leşcu
01 septembrie 2010
PROIECT DIDACTIC
la disciplina:
CONSTRUCŢIA EUROPEANĂ
pentru studenţii Institutului Militar, anul I(infanterie, artilerie, transmisiuni, carabineri, grăniceri)
TEMA2. Şedinţa nr. 1.
PRINCIPIILE CONSTRUCŢIEI UNIUNII EUROPENE
Discutat şi aprobat la şedinţa comisiei metodice a catedrei
nr. 59 din 05 mai 2010
I. SECVENŢA INTRODUCTIVA
1. Primesc raportul militarului de serviciu şi mă salut cu plutonul.2. Dau indicaţii militarului de serviciu pentru a pregăti baza materială instructivă.3. Verific prezenţa militarilor după registru şi aspectul lor exterior.4. Dau indicaţii pentru înlăturarea neajunsurilor descoperite în aranjarea ţinutei şi pe mesele de studiu.5. Verific asigurarea materială şi dau indicaţii pentru lichidarea neajunsurilor.6. Verific însuşirea materialului precedent de către militari (5-6 întrebări de control).7. Anunţ tema şi scopul lecţiei (dau scris).8. Anunţ problemele de învăţământ (dau scris).9. Trec la expunerea materialului de învăţământ.
PLANULde educaţie a militarilor în timpul
desfăşurării şedinţei
I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:- aduc la cunoştinţa militarilor articolul Nr. 13 al Regulamentului serviciului interior: „Să suporte cu tărie greutăţile serviciului militar";- amintesc regulile de comportare dintre militari şi menţinerea disciplinei militare la şedinţe.
II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:
- urmăresc executarea regulilor de comportare dintre militari;- urmăresc menţinerea şi respectarea disciplinei, militare;- urmăresc păstrarea bunurilor materiale din clasa de studiu de către militari.
III. PARTEA FINALĂ:
- apreciez cum a fost întreţinută disciplina militară în timpul desfăşurării şedinţei.
2
TEMA Nr.2.
ŞEDINŢA Nr.1. PRINCIPIILE CONSTRUCŢIEI UNIUNII EUROPENE
SCOPURILE:
1. DeA studia şi de a însuşi scopul, formele şi conţinutul obiectului de studiu. 2. De a dezvolta la militari gândirea logică, capacitatea de analiză, sinteză şi iniţiativă. 3. De a educa la militari hotărârea, disciplina şi organizarea.
DURATA: 2 ore.
FORMA DEEVALUARE: prelegere
LOCUL DE DESFĂŞURARE: Clubul 1
BIBLIOGRAFIA:
1. Efremov V. Prelegerea nr. 2. PRINCIPIILE CONSTRUCŢIEI UNIUNII EUROPENE, institutul militar, varianta electronică, biblioteca.
2. Enciu N., Enciu V. Construcţia Europeană, Chişinău, 2007.3. Enciu N. Politologie,Chişinău,2005.4. John Pinder. Uniunea Eurpeană. Foarte scurtă întroducere. Bucureşti,2008. 5. Ian Bache, Stephen George. Politica în Uniunea Europeană.Chişinău,2009.
ASIGURAREAMATERIALĂ:
- computator, proector- cretă;- caiete;- stilouri;
3
PROBLEMELE DE STUDIU1.Principiile fundamentale.2. Principiile de activitate ale UE.3. Criza de creştere ai UE. 4.Problema Constituţiei Europene.
Repartizarea timpului:
1. Secvenţa introductivă – 10 min
2. Secvenţa de bază:
- întrebarea întîi – 15 min- întrebarea doi - 15 min- întrebarea trei - 15 min- întrebarea patru - 15 min
3. Secvenţa finală – 10 min
4
II. SECVENŢA DE BAZA
1. Principiile fundamentale de activitate ale Uniunii Europene.
În 1945, în urma celui de-al doilea război mondial, doar
două supraputeri rămîn pe scena mondială - SUA şi URSS,
ambele dispunînd de un potenţial dincolo de orice concurenţă.
Chiar dacă între 1945 şi 1949 Statele Unite sunt singurele care
dispun de arma atomică, factorul nuclea ler descurajează să
recurgă la înfruntarea directă pentru a-şi soluţiona diferendele
care le opun. În aceste condiţii, toate celelalte state de pe
continentul european sunt devalorizate, rolul lor, în cel mai bun
caz, fiind acele de sateliţi.
Este adevărat că dimensiunea teritoriului sovietic, precum
şi protecţia pe care o asigură ţările din Europa Centrală şi de
Est, evită ca vreo ameninţare să planeze asupra acestei ţări.
Totuşi, Statele Unite sunt convinse de superioritatea
instituţiilor lor şi de caracterul artificial şi împotriva naturii al
sistemului socioalist, aşa cum este el aplicat în Uniunea
Sovietică şi în ţările pe care le controlează. Aceasta deoarece,
în viziunea americană, handicapurile economice ale ale
Uniunii Sovietice erau atât de mari, încât ele nu puteau fi
depăşţite. Mai devreme sau mai târziu, regimul trebuia să se
prăbuşească din interior, din cauza deficitului democratic de 5
care suferea, ca şi din cauza imposibilităţii de a asigura un
nivel de trai corespunzător.
Originea Consiliului Europei.
Această formulă a fost lansată de către Winston Churchill
în unele declaraţii ale sale din timpul celui de al doilea Război
Mondial, în octombrie 1942. Mişcarea Europei Unite în
Anglia.
Liga Europeană de Cooperare economică- Belgia.
Consiliul francez pentru o Euroă Unită.
Uniunea Europeană a federaliştilor – Olanda.
Formează Comitetul Internaţional Comun pentru Mişcarea
Unităţii Europene - 1947.
La Haga 8-10 mai 1948 Congresul Europei.
“Mesajul către europeni”. La 28 octombrie 1948 se crează
“Mişcarea Europeană.”
Creat la 5 mai 1949 prin Tratatul de la Londra şi avînd
sediul la Strasbourg, Consiliul Europei include nu numai ţările
Uniunii Europene ci şi majoritatea statelor continentului
european, mai ales. din dislocarea blocului sovietic, - în total
46 de membri. Rolul său, în esenţă consultativ, constă în
6
asigurarea respectării libertăţilor individuale, în promovarea
valorilor democraţiei liberale.
Statutul de membru al Consiliului Europei comportă trei
aspecte. membre cu drepturi depline sunt statele semnatare ale
Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi care se supun
jurisdicţiei Curţii de la Strasbourg, membre asociate sunt state
din afara Europei, cum ar fi SUA, iar membre cu statut special
de invitat sunt statele candidate la statutul de membru deplin.
Organele Consiliului Europei sunt Adunarea
Parlamentară compusă din parlamentari naţionali, care votează
rezoluţii, fiind transmise apoi Comitetului de Miniştri, organ
de decizie, format din Miniştrii de externe ai ţărilor membre,
care decid în unanimitate Organului deliberativ şi celui de
decizie li se adaugă un purtător de cuvînt al democraţiei locale,
Congresul autorităţilor regionale şi locale, şi ca organ
jurisdicţional, Curtea Europeană a Drepturilor Omului
În perioada 1949-1957, Consiliul Europei a avut ca obirct
principal integrarea politică a statelor Europei. Numeroase
impulsuri de dezvoltare a Comunităţilor Europene au venit şi
de la Consiliul Europei. În perioada de constituire a Consiliului
Europei s-a elaborat Convenţia Europeană a Drepturilor
7
Omului din 1950. Începând cu anul 1958 Consiliul Europei s-a
dedicat unor obiective preponderent politice şi culturale, printre
acestea numărându-se lupta împotriva criminalităţii, sprijinirea
educaţiei, culturii, protecţia mediului şi protecţia datelor. Cel
mai important domeniu în care activează Consiliul Europei
prezent este cel al drepturilor omului. Baza juridică constituie
Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, din 4
noiembrie 1950, cu cele 14 Protocoale adiţionale adoptate
ulterior. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se aplică
în statele care au ratificat-o, dar şi în Uniunea Europeană, în
baza art. 6 alin.2 din Tratatul Uniunii Europene. Standardul de
protecţie a drepturilor omului, asigurat prin Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului are, prin urmare, în lipsa unui
catalog al drepturilor omului proprii UE, o importanţă
deosebită.
În aparenţă, UE a evoluat dintr-un organ comercial într-un
partener economic şi politic. Definitivarea Uniunii Europene s-
a făcut prin ratificarea de către ansamblul ţărilor membre ale
Comunităţii Europene a Tratatului de Maastricht (Olanda), pe 7
februarie 1992. Ca preşedinte al Convenţiei pentru Viitorul
Europei, fostul preşedinte francez Valery Giscard d'Estaing a
8
propus schimbarea numelui Uniunii Europene în Europa Unită,
dar această moţiune nu fost aprobată. Inovaţiile aduse cu
crearea Uniunii Europene, cuprindeau pe scurt:
1. Includerea unei serii de domenii politice noi în cadrul
politicii specificat în Tratat. Printre acestea se numărau politica
mediului, menţionată anterior, dar şi politica cercetării şi a
tehnologiei, precum şi politica regională.
2. Realizarea pieţei interne ca obiectiv inclus în Tratat.
3. Modificarea şi completarea modalităţilor de luare a
deciziei deja existente Aici era vorba, printre altele, de
introducerea unei noi proceduri de decizie, care prevedea
majoritatea calificată în cadrul Consiliului Miniştrilor, precum
şi modalităţi de influenţare cu mult mai puternice pentru
Parlamentul European, care până în acel moment nu avusese
decât o funcţie consultativă.
Toate acestea au reprezentat un pas important în direcţia
supranaţionalizării iar în domeniul politicii materiale, o
extindere de proporţii a formulei de integrare, adică a
domeniilor politice incluse în cooperarea, prevăzută în Tratat,
în cadrul CE — astfel pot fi rezumate într-o singură frază
modificările aduse de AUE. Trebuie însă să fim conştienţi de
9
faptul că aceste schimbări nu ar fi fost posibile fără nenumăraţii
paşi făcuţi în anii ce au urmat instituirii CEE, precum şi fără
experienţele acumulate în această perioadă la nivelul,
cooperării dintre statele membre. în prezent Uniunea
Europeană numără în rândurile sale 27 de ţări:
2. Criza de creştere ai UE. Problema Constituţiei
Europene.
Dezbaterile privind alegerea şi implementarea unui model
de evoluţie, pentru Europa datează inca din anii '60-70. Un
inventar riguros al literaturii problemei este făcut de Andrei
Marga in lucrarea „Filosofia unificării europene". Autorul
trece in revista modelele identificate pe parcursul timpului, in
paralel cu analiza premiselor adoptate şi a metodelor diferite de
modelare.
„Europa atlantizată" presupune menţinerea in continuare
intactă, a moştenirii postbelice, adică aplicarea de către statele
europene a unor politici proprii, dependente fiecare in parte de
Statele Unite. Deşi este asigurata astfel bunăstarea şi
securitatea, conform modelului, se va menţine fragmentarea
continentului pe entităţi naţionale, facilitând renaşterea
naţionalismului, posibila sursa de conflicte.
10
Modelul „Europei evolutionare" consta în acceptarea
condiţiilor existente, în refuzul de a opera schimbări, lăsând
totul pe seama istoriei.
„Europa parteneriatului" permanentizează statu-quo-ul
postbelic, iar statelor li se oferă posibilitatea de a recurge la
alianţe in funcţie de interesele urmărite si pe cont propriu
„Europa dezintegrată" constituită din statele existente,
fară alianţe semnificative este caracterizată prin instabilitate
accentuată şi în consecinţa permite marilor puteri să-şi
consolideze poziţiile pe continent.
O „Europa a patriilor" se considera ca este incapabilă să
asigure securitatea pe continent şi ameliorarea relaţiilor Est-
Vest, pentru că se face abstracţie de regulile care afectează
suveranitatea naţionala.
Nici ultimul model, cel al unei „Fedgratii europene
independente", nu este apreciat ca fiind satisfăcător, pentru că
realizarea unor „state unite" menţine dilema naturii regimurilor
politice şi nu rezolvă problema controlului continentului de
către marile puteri.
Cele doua categorii de premise, analizate de autor, sunt
premisele normative, adică transformarea valorilor în norme, şi
11
premisele factuale, cea ce presupune luarea în considerare a
parametrilor contextuali. În privinţa metodelor de modelare
utilizate sunt amintite: „speculaţia utopică", bazată pe
imaginaţie, pe anticiparea variantelor de acţiune; „metoda
realistă down to earth", echivalentă cu explorarea realităţii,
identificarea nevoilor şi formularea răspunsurilor.
Andrei Marga este de părere ca dintre toate aceste formule
vehiculate, cea mai adecvata a rămas Europa federată în forma
„statelor unite ale Europei". Argumentele aduse în acest sens,
sunt principiile exprimate de Denis de Rougemont in
„Atitudinea federalista", conform cărora: „federaţia presupune
renunţarea la orice idee de hegemonie organizatoare;
federalismul înseamnă a aranja un ansamblu, şi nu a-1
sistematiza; federalismul nu cunoaşte problema umanităţii, căci
fiecare grup etnic poate juca un rol care nu depinde mecanic de
cifra membrilor săi sau de kilometrii pătraţi pe care-i ocupă;
federaţia nu are ca scop ştergerea diversităţii naţiunilor, ci
salvgardarea calităţilor lor; federalismul presupune cultivarea
complexităţii in locul simplităţii dictate de considerente
administrative; federaţia se formează din aproape în aproape,
12
prin adeziunea persoanelor şi grupurilor, şi exclude acţiunea
unui centru".
O problemă importantă pentru UE prezintă adoptarea unei
Constituţii, adoptarea cărea este destul de anevoioasă.
III. SECVENŢA FINALA
1. Repet tema şi scopul şedinţei.2. Apreciez cum a fost atins scopul şedinţei.3. Evidenţiez principalul şi fac concluzii generale.4. Răspund la întrebări.5. Dau 2-3 întrebări de control.6. Dau sarcini la pregătirea individuală, indic bibliografia.7. Fac totalizarea şi anunţi notele, menţionez neajunsurile.8. Dau indicaţii la executarea ordinei în clasă.9. Anunţ sfârşitul şedinţei.
Conferenţiar universitar, dr. filozofie Valeriu Efremov
13