CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Musceluluil Anul VIII l nr. 437 l 3 - 9 decembrie 2009 l 8 pagini l preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTRRIINNIITTAASS (95,3 FM)

Din iubirea nemãsuratã a BunuluiDumnezeu, în Universul

nesfârºit au rãsãrit frumuseþi vãzute ºinevãzute. Ochiul nostru ºi inima plinã deiubire nu pot cuprinde darurile de preþ pecare ni le-a fãcut Dumnezeu nouã, cuimperialã bogãþie. Dacã avem putere decuprindere ºi înþelegere, vom puteadescoperi cu mare uºurinþã purtarea degrijã a lui Dumnezeu, în primul rând,pentru cã ne-a zidit ºi ne-a dat bucuria dea vedea rodirile din frumuseþea lumiivãzute.

Atunci când venim pe lumeaaceasta, din fiinþa pãrinþilor,

zidiþi de Dumnezeu pe pãmânt, noiprimim patru mari daruri: În primul rând,darul vieþii, minunea naºterii, creºterii ºidevenirii. Chiar ºi învãþaþii, înainte deIisus Hristos ne-au lãsat scris, precumSofocle, în cartea sa, „Antigona”: „Înlume-s multe mari minuni, minuni maimari ca omul nu-s!” Aºadar, viaþanoastrã este minunea minunilor! În aldoilea rând, dupã darul naºterii pe lumeaaceasta, Dumnezeu ne-a dat darul de adeveni cetãþeni ai Împãrãþiei luiDumnezeu, prin Sfântul Botez, în numeleSfintei Treimi: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt.În al treilea rând, la Sfântul Botez noiprimim numele unui sfânt sau al uneisfinte. În al patrulea rând, ni s-a dat unînger pãzitor, potrivit poruncii luiDumnezeu, aºa cum ni se aratã în SfântaScripturã.

Dacã unele din fetiþele nãscute auprimit ºi primesc nume ca: Maria,

Elena, Vasilica, Ioana, Margareta, Catinca,Ruxandra, Eufrosina, Ecaterina sau altenume, auzim rostindu-se ºi numelepreafrumos de Filoteea. Acest nume setraduce: „iubitoare de Dumnezeu”, dingrecescul „filos” ºi „theos.” Cetateaistoricã a Argeºului, din mila luiDumnezeu, a avut darul ca sã primeascã învatra sa, prin anii 1396, prin ostenealaevlaviosului domn al Þãrii Româneºti,Mircea cel Bãtrân, moaºtele SfinteiMuceniþe Filoteea.

Din mãrturiile istorice ale timpului,aflãm cã o bunã vreme, moaºtele

Sfintei Muceniþe Filoteea au stat alãturi desfintele moaºte ale Cuvioasei Maiciinoastre Parascheva, în cetatea Târnovei ºiapoi în cetatea Vidinului, de pe malulDunãrii, cetate vecinã cu ÞaraRomâneascã. Aºa se explicã faptul cã azi,în toate bisericile din Þara Româneascã ºichiar din întreaga Românie, zugraviipicteazã pe cele douã sfinte împreunã.Când inspiratul psalmist David a scris:„Minunat este Dumnezeu întru sfinþii Sãi”,am înþeles, Cler ºi popor, cã puterea luiDumnezeu se aratã efectiv, nu numai înzidirea naturii, ci ºi în minunile care sesãvârºesc prin moaºtele sfinþilor care s-auproslãvit printr-o viaþã aleasã. ªi noi, ceicare credem în Dumnezeu, putem devenicasnicii Lui ºi împreunã vieþuitori cusfinþii, izvorâþi din vatra neamuluiromânesc.

Sfinþii Români strãjuiesc þara,ferindu-o de bântuielile vrãjmaºilor

ºi de alte nenorociri care ameninþã viaþa

noastrã de zi cu zi. Ca ºi în alte pãrþi aleþãrii, strãjuite de sfinþi, la Argeº, SfântaFiloteea ocroteºte, prin rugãciunile salecãtre Dumnezeu, Þara Româneascã,dreptmãritorii creºtini cinstind cudeosebitã evlavie moaºtele sale fãcãtoarede minuni. De când sunt la Argeº, amvãzut adânca ºi delicata cinstire a SfinteiFiloteea de cãtre argeºeni, numindu-odirect ºi dulce: Sfântuliþa! Aceastãexprimare din iubire, tãlmãceºte faptul cãSfânta Filoteea este consideratã nu numaifãcãtoare de minuni, ci ºi casnica fiecãruiadintre argeºeni, ocrotitoarea apropiatã, dinfamilia fiecãrui gospodar.

La fiecare priveghere, în cele treipraznice sau hramuri ale Mãnãstirii

Argeºului, când se face procesiune cusfintele sale moaºte: Izvorul Tãmãduirii,Adormirea Maicii Domnului (15 august) ºiSfânta Filoteea (7 decembrie) a fiecãrui an,creºtinii din Argeº, împrejurimi, sau dinþarã, fac rugãciuni într-o liniºte absolutã,împodobiþi cu lumânãri aprinse, ca înnoaptea Învierii. Suntem datori sã-Imulþumim lui Dumnezeu, de aleselebucurii duhovniceºti pe care ni Le-a dãruitDumnezeu de fiecare datã. De mare folossufletesc mi-a fost sã vãd mereu, zeci ºimii de copii care sunt aduºi de pãrinþi sãcinsteascã pe Sfânta Filoteea, astfel fiindconsideratã ocrotitoarea pruncilor, atinerilor, ca ºi a noastrã, a tuturora, celor dediferite vârste. În orice necazuri care auvenit asupra þãrii ºi mai ales asupraArgeºului, creºtinii ºi-au pus nãdejdea înDumnezeu ºi Sfânta Filoteea. Ei suntsiguri cã Sfânta Filoteea îi apãrã de oriceprimejdii, aºa cum cred românii ceievlavioºi iubitori de Dumnezeu ºi sfinþiiSãi.

Tuturor celor care poartã numeleSfintei Filoteea ºi credincioºilor

care se închinã la sfintele sale moaºte, paceºi bucurie în Duhul Sfânt ºi sã devenim toþiiubitori de Dumnezeu ºi de sfinþii Sãi.

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

SFÂNTA FILOTEEA, Candela din Carpaþi

Sã fii cel mai iubit dintre pãmânteni, cum azis Marin Preda, nu este o treabã deloc

uºoarã, darãmite a fi cel mai iubit sfânt din lume,cred cã nu este mai puþin uºor, ci dimpotrivã. Totm-am întrebat, cum de a ajuns Sfântul Nicolaecelebru? ªi tot gândind aºa, a început sã ne fiedrag ºi sã avem bucurie în inimã, atunci când îipomenim numele. Iar acum, când se prãznuieºteziua lui cea scumpã, Sfântul Nicolae mi-adesluºit mintea ºi înþelesul numelui de Nicolae.

În limba greacã numele sfântului secompune din douã cuvinte nicos (luptãtor,

învingãtor) ºi laos (popor), ceea ce ar însemna,dupã cum singuri vedeþi: învingãtor de popoare!Cine poartã în plenitudine acest nume din veac?Chiar Iisus Hristos! ªi iatã cã Sfântul Nicolaeeste copilul lui Dumnezeu al cãrui nume, prinvrerea lui Iisus Hristos, este cunoscut pânã lamarginile lumii. Când spun aceasta, am în vederefaptul, cã toate neamurile lumii prãznuiesc înluna decembrie, luna cadourilor! Ce sã însemneaceasta, dacã nu chiar recunoaºterea mondialã aSfântului Nicolae?

Iatã, spre marea noastrã bucurie, SfântulNicolae (+340) a biruit veacurile, prin darul

lui Dumnezeu, fãcând mari ºi multe minuni pânãazi ºi pânã în veac, atât cât vom fi pe acestpãmânt. Cred cã fiecare dintre noi, dacã s-a rugatdoar un pic, a primit imediat ajutorul lui efectiv.Nu pot sã nu spun ºi de data aceasta minunea pecare eu însumi am vãzut-o la Mãnãstirea Sinaia,prin anul 1980, deci acum 26 de ani.

Restauram biserica mãnãstirii ºi schelaînchiriatã de la Primãria oraºului costa

13.500 lei grei ºi mi s-a impus s-o achitãm rapidcã altfel vor fi penalizãri. Nu aveam nimic întolbã, era aproape Crãciunul, de mâncare nu eraºi mai aveam ºi aceastã belea. Cuprins de jalemare, m-am dus în bisericã ºi îndreptându-mãspre icoana Sfântului Nicolae (donatã de Carol I,regele românilor, mãnãstirii, el primindu-o de laþarul Rusiei în dar!), i-am zis, precum auziþi:Sfinte Nicolae, tu nu vezi ce necazuri avem? Tustai aici în bisericã, ai icoanã scumpã, candela îþilumineazã faþa, cãldurã este, iar noi n-avem demâncare ºi pe deasupra Primãria nu ne iartã dedatorie! Vezi, cautã ºi tu acolo în traistã ºi dã-nebarem praful care a mai rãmas din darurile datealtora.

M-am mai uitat o datã în ochii SfântuluiNicolae ºi dintr-odatã m-a apucat o

sfialã de-mi pocnea obrazul de ruºine,gândindu-mã cã n-am fãcut o rugãciunesfântului, ci un reproº. ªi aºa am ieºit grabnic dinbisericã sã nu mã trezesc cu vreo palmã dinpartea sfântului, zicându-mi, fãrã ocoliºuri, cãhalal sã-mi fie de aºa rugãciune. A doua zi sãvezi minunea, cei 13.500 de lei s-au adunat pânãla ora douã, dupã masã. De la Bucureºti, au venitzece mii de lei, de la persoane diferite. Când i-amîntrebat cum de au trimis la Mãnãstirea Sinaiaajutorul, mi-au spus, spre uimirea mea, cãnoaptea le-a apãrut în vis Sfântul Nicolae ºi le-aspus sã trimitã ajutor grabnic la MãnãstireaSinaia! Am rãmas uimit de ajutorul imediat, chiardacã rugãciunea lui Calinic a fost cât un bob demic.

Pãrintele Florin Iordache, fãcând un sondajprintre copiii mai mari sau mai mici, care

îl aºteaptã pe Moº Nicolae, publicat în ArgeºulOrtodox, mi-a adus o mare bucurie ºi mulþumescsfinþiei sale, cât ºi pruncilor care au rãspuns aºade frumos. Nu pot sã nu redau aici cele spuse deAndreea Ciobotea (grupã pregãtitoare): „Eu ºtiuo poveste cu o minune pe care a fãcut-o MoºNicolae.

„Au fost odatã un moº ºi o babã. ªi într-un anei nu au mai avut bani sã meargã la Bisericã ºi sãaducã mâncare pentru sãraci de ziua SfântuluiNicolae. Atunci baba a spus sã ia covorul dincasã ºi sã meargã cu el la târg spre a cere pe elcinci galbeni. De toþi banii apoi sã cumperebunãtãþi ºi sã le aducã acasã pentru a le împãrþi laBisericã. Pe drum, moºul s-a întâlnit cu un ombãtrân, mai bãtrân decât el, cu o barbã mare ºialbã ºi cu pãrul alb. Bãtrânul i-a zis cã vrea sãcumpere covorul, iar atunci moºul a cerut cincigalbeni ºi a mers la târg sã facã cumpãrãturile.Bãtrânul, între timp, a mers la babã ºi i-a înapoiatcovorul. Moºul a venit acasã cu ceea cecumpãrase. Când au pus laolaltã cumpãrãturile ºicovorul, au rãmas foarte miraþi.

Dupã ce au povestit amândoi ce seîntâmplase, ºi-au dat seama cã bãtrânul

acela semãna foarte mult cu Sfântul Nicolae dinicoana pe care o aveau la ei acasã”. Iar o altã fatã,Andreea Sima, din clasa a XI-a, a mãrturisit:„Aflând cã Moº Nicolae este de fapt SfântulNicolae, am încercat sã învãþ din mers cum sãtrãiesc aceastã sfântã zi. Am învãþat sã-l las peSfântul Nicolae sã intre în viaþa mea. Aceasta ºipentru cã el are un dar pentru toþi, copii, pãrinþi,bunici, strãbunici, pentru toatã familia. Pentruaceasta toþi oamenii trebuie sã-ºi cureþe nu numaicizmuliþele, ci mai ales sufletul care trebuiegãtite, primenite pentru a strãluci. Darul lui MoºNicolae este în primul rând o razã de speranþã, debucurie ºi mai ales de credinþã în Dumnezeu”.

Iatã ce prunci minunaþi are dumbrava cu floria Argeºului ºi Muscelului. Aº dori sã

reamintesc cã Dumnezeu, prin Sfinþii Sãi, ajutãgrabnic doar celor în stãri absolut de limitã, adicãatunci când noi nu mai putem face nimic cuputerile noastre slãbãnoage. Strigãtul laDumnezeu este auzit ºi minunea se sãvârºeºte.Este, aºadar, necesarã legãtura de inimã între omºi Dumnezeu. Dar, Doamne, câþi dintre noi nu amprimit semnul minunii lui Dumnezeu? Dacãle-am scrie, fiecare ar fi o bucurie pentru cei carevor veni dupã noi! Ar fi o speranþã!

Deci, fiecare am scris minunile de care ne-aînvrednicit Dumnezeu! Doamne,

binecuvânteazã-ne pe toþi, iar azi, îndeosebi, pecei care poartã numele Sfântului Nicolae!Tuturor, mulþi ºi buni ani cu sãnãtate ºi pace!

SFÂNTUL NICOLAE,cel mai iubit sfânt din lume

Argeºul Ortodox

2

Colegiul de redacþieFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CAliNiCal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Diacon Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, Andrei Cãnuþã, diacon Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Când vei ieºi la rãzboi împotriva vrãjmaºilor tãi ºi DomnulDumnezeul tãu þi-i va da în mâinile tale ºi-i vei lua în robie, ºivei vedea printre robi femeie frumoasã la chip ºi o vei iubi ºi veivrea s-o iei de soþie, s-o aduci în casa ta, sã-ºi tundã capul sãu,sã-ºi taie unghiile, sã-ºi dezbrace de pe ea haina sa de robie, sãlocuiascã în casa ta ºi sã-ºi plângã pe tatãl sãu ºi pe mama satimp de o lunã; iar dupã aceea vei intra la ea, ca sã fii bãrbatulei ºi ea sã-þi fie femeie. Iar dacã ea în urmã nu-þi va mai plãcea,sã-i dai drumul sã se ducã unde va vrea, dar sã n-o vinzi peargint ºi sã n-o prefaci în roabã, pentru cã ai umilit-o(Deuteronom 21, 10-14).

Dumnezeu rãpeºte cu mânã tare ºi cu braþ înalt

Rãzboiul împotriva duºmanilor, este lupta nevãzutãîmpotriva vrãjmaºilor diavoli. Numai în Domnul Dumnezeuavem biruinþa, cãci Hristos i-a prãdat pe ei de ceea ce era depradã la ei, încât, coborându-Se pânã în cele mai de jos alepãmântului, a prãdat iadul, rãpind spre eliberare pe drepþii vechice pe nedrept erau robiþi acolo.

Aceasta s-a dovedit ºi în planul istoriei, când Dumnezeu S-amilostivit de poporul Israel, pornind rãzboi împotriva stãpâniriitiranice a egiptenilor.

Femeia frumoasã la chip ºi vrednicã de rãpit se identificã atâtprin interpretare tipologicã, dar ºi prin cea anagogicã.

Femeia pe de o parte este chipul Sinagogii pe care Domnula scos-o din stãpânirea Egiptului ºi a adus-o în casa Lui-alcãtuindu-i în pustie cortul sfânt, unde a pregãtit-o prin slujirileLegii, pentru apropierea de Hristos (Galateni 3, 24), tãindu-ipãrul ºi unghiile ºi eliberând-o de veºmintele robiei.

Capul e mintea, perii- înþelesurile greºite ce rãsar din ea. Raderea perilor reprezintã lepãdarea înþelesurilor greºite

dobândite în petrecerea idolatrã a Egiptului. De asemenea,tãierea unghiilor lungi, sub care se adunã mizeria, aratã

lepãdarea de necurãþie. Înnoirea hainelor înseamnã

lepãdarea robiei ºi îmbrãcarea învieþuirea dupã Lege ca într-ohainã strãlucitoare.

Pe de altã parte, femeia e chipal fiecãrui credincios care dupãce s-a dezbrãcat de omul celvechi cu faptele lui, l-a îmbrãcatpe cel nou, înnoit dupã chipulCelui ce l-a zidit pe el (Coloseni3, 9-10). Iar prin Botez ne facemîmplinitori poruncii: Îmbrãcaþi-vã în Domnul Iisus Hristos(Romani 13, 14), ºi lepãdândhainele robiei satanice, Îimulþumim lui Dumnezeu ca profetul: Sã se bucure sufletul meuîntru Domnul, cã m-a îmbrãcat în haina mântuirii ºi înveºmântul veseliei (Isaia 61, 10).

Dar femeia va plânge pe tatãl sãu ºi pe mama sa o lunã dezile. Aceasta pentru cã aºa se petrece cu cei chemaþi la unitatefamiliarã cu Dumnezeu, trebuie sã-ºi elibereze mintea degânduri necuvenite ºi de amintirile deºarte ºi sã stãruiascãneîmprãºtiat în unirea cu El.

De aceea Fãcãtorul rânduieºte ºi îngãduie aceastã vreme deplângere, ca unul care cunoaºte mãsura slãbiciunilor omeneºti.Cã El a cunoscut zidirea noastrã, adusu-ªi-a aminte cã þãrânãsuntem (Psalm 102, 14). El ºtie cã dezlipindu-ne de lume, nuobiºnuim sã ne despãrþim de aceasta cu totul dintru început.Pentru cã suntem slabi ºi mintea alunecã uºor la amintireaîmprãºtierilor lumeºti. Deoarece virtutea e suitoare, iar cãrareace duce spre rãu foarte coborâtoare. Aceasta s-a întâmplat sã opãtimeascã ºi mulþimea iudeilor care, deºi rãscumpãraþi dinEgipt îºi aminteau de cele de acolo ºi plângeau zicând: De am fimurit, loviþi de Domnul în pãmântul Egiptului. ªi se ridicauîmpotriva lui Moise zicând: Pentru ce ne-ai adus în pustia

aceasta? (Ieºire 14, 11). O lunã va plânge, stabilindu-se cã vremea

îngãduitã pentru aceasta este de scurtã duratã.Nu se spune cã Legiuitorul a poruncit plânsul,ci mai degrabã se aratã cã l-a îngãduit, îlsuportã ºi îl înþelege ca unora ce suntem slabi.Dar nici nu ne-a îngãduit sã bolim pururea ºisã stãruim în amintirea vechii familiaritãþi culumea, nepermiþând a ne complace înnostalgia pãtimaºã a celor lumeºti. Ci numai olunã de zile, adicã o scurtã perioadã de timp.Dupã aceasta, harul scuturã tristeþea,îmboldind la unirea duhovniceascã: Ascultãfiicã ºi vezi, ºi pleacã urechea ta, ºi uitã pepoporul tãu ºi casa tatãlui tãu. Fiindcãpofteºte Împãratul frumuseþea ta (Psalm 44,

11). ªi dupã ce a plâns pe tatã ºi pe mamã îþi va fi þie femeie. Cã

dupã ce ne-am eliberat de lume, ne lipim de Dumnezeu printr-ounire duhovniceascã. Fiindcã cel ce se lipeºte de Domnul, unduh cu El este (I Corinteni 6, 17).

Iar dacã nu o voieºti pe ea, o vei slobozi liberã ºi nu o veivinde pe arginþi. Dupã cum s-a ºi întâmplat cu Sinagoga iudeilorce nu a crezut în Hristos, fãcându-se nedoritã. Ba a mai fost ºiscoasã din casa dumnezeiascã.

Faptul cã nu va fi vândutã, întãreºte încrederea cã nu va fiînapoiatã ºi predatã robiei satanei ºi supusã iarãºi cu totul voilorlui. Pentru cã, în pofida faptului cã au cãzut din familiaritatea cuHristos, Israel a rãmas într-un oarecare raport cu Dumnezeu,continuând sã mãrturiseascã monoteismul ºi pãstrând iubireafaþã de Moise ºi de Lege.

Însã nu o vei dispreþui pe ea, pentru cã ai umilit-o. Umilirese numeºte aici lucrarea ºi intervenþia dumnezeiascã prinpoveþele de tot felul. Iar lucrarea aceasta rãmâne în veci spre amãrturisi o oarecare participare a iudeilor la viaþa dumnezeiascã.

Prof. Andrei CÃNUÞÃ

În umbrã, în Lege ºi în Scripturã (LIX)

CCeellee ccuu pp rr ii vv ii rree ll aa ffeemmeeiiaa lluuaattãã pp rraaddãã ddee rrããzzbboo ii

Introducere Slujbele care urmeazã în Molitfelnic sunt legate de sfârºitul vieþii

pãmânteºti a omului. În acest sens, întâlnim mai multe slujbe carecuprind: rânduiala înmormântãrii mirenilor, rânduialaînmormântãrii pruncilor, rânduiala înmormântãrii preoþilor ºidiaconilor de mir, rânduiala înmormântãrii cum se face la Paºti ºipeste toatã Sãptãmâna Luminatã; Evangheliile care se citesc lastâlpi: Evangheliile Învierii; rânduiala Parastasului; Litia micãpentru morþi; rugãciune care se citeºte de cãtre preot la împãrþireahainelor ºi a altor lucruri care se dau pentru cei adormiþi ºirânduiala binecuvântãrii ºi sfinþirii crucii ce se aºeazã la mormânt.Cele mai vechi rugãciuni pentru cei plecaþi din viaþa aceasta s-aupãstrat în Evhologhionul Episcopului Serapion de Thmuis (înEgipt), în Epistola I cãtre Corinteni a Sfântului Clement Romanul(capitolele 9-l2 ºi 17-l8) din secolul I. Dupã minuþioase ºi îndelungatecercetãri, s-a ajuns la concluzia cã rugãciunile ºi cântãrile propriu-zise din Slujba înmormântãrii aparþin Sfântului Teofan Graptul delângã Ierusalim ºi Sfântului Ioan Damaschin (675-749).Învãþãtura ortodoxã despre moarte din ritualul înmormântãrii

Moartea, în învãþãtura creºtina ortodoxã, este receptatã ca o trecere dela viaþa temporala la viaþa veºnicã. Aceastã trecere este afirmatã înritualul de înmormântare al mirenilor: „Murind vreunul dintre creºtini,îndatã rudeniile sã cheme pe preot; acesta venind la casa unde este trupulmortului, îºi pune epitrahilul, pune tãmâie în cãdelniþã ºi, cãdind trupulmortului ºi pe cei de faþã”, începe slujba care se face acasã. ªi urmeazãun ritual distinct, altul decât slujba înmormântãrii din bisericã. ªi maimult, înainte de a începe slujba, venind la bisericã, pun trupul rãposatuluiîn pridvor ºi se citeºte psalmul 90. Este atât de evidentã similitudinea curânduiala Botezului încât, ceea ce spune patriarhul Atenagora, devine o

evidenþã ontologicã. La Botez, copilul vine dintr-o lume mãrginitãîntr-alta, nemãrginitã, din lumea creatã, în Biserica lui Hristos, ce-ideschide perspectiva împãrãþiei, vine de la moarte la viaþã, de pe pãmântla cer. La înmormântare, cel mort este adus din lumea mãrginitã înBisericã, într-un spaþiu echivalent cu nemãrginirea, cu veºnicia, cuÎmpãrãþia Prea Sfintei Treimi. Atât la Botez, cât ºi la înmormântare sepoate vorbi de o trecere, dintr-o stare existenþialã într-altã stare deexistenþã, pe o poartã deschisã de Sfânta Tainã a Botezului, care neîncorporeazã în Viaþa în Hristos, potrivit lui Nicolae Cabasila. Cel înviatne lasã sã trecem prin moarte în viaþã. Noi suntem botezaþi în moarteaLui, ca sã participãm la viaþa Lui. Viaþa noastrã se îngusteazã treptat,pânã ce Botezul nostru ºi moartea noastrã coincid. Comentând analiticspusele patriarhului Atenagora, pãrintele Dumitru Stãniloae accentua:„De fapt, chiar dacã am trãi veºnic pe pãmânt ca persoane, viaþa noastrãar rãmâne în afara sensului. Moartea este taina prin care trebuie sã trecemca sã intrãm deplin în sensul deplin al existenþei, egal cu plenitudinea ei.Chiar iadul implicã, dintr-un punct de vedere, un sens prin faptul cã ne

scoate din ceaþa ambiguã a vieþii pãmânteºti.” Aici se evidenþiazã clarsuperioritatea învãþãturii de credinþã ortodoxã, care aruncã într-o cu totulaltã luminã perspectiva vieþii pãmânteºti. Bunãoarã, Moartea este nunumai o trecere ºi o poartã, ci ºi o punte spre o existenþã netrecãtoare „ceare ca sens plenitudinea ei în Dumnezeu”. O punte face legãtura întredouã entitãþi coerente, douã subiecte, douã realitãþi. Ea nu anuleazãexistenþa uneia în detrimentul celeilalte. Legãtura este organicã ºicomplementarã, potrivit cântãrii: „în cãmãrile cereºti, biruitorii mucenicipururea Te roagã pe Tine, Hristoase: pe acest credincios pe care l-aimutat de pe pãmânt, învredniceºte-l sã dobândeascã bunãtãþile celeveºnice”.

Pãrintele Stãniloae vorbeºte nu numai de o punte, ci chiar de oprãpastie, în sensul celei evocate de Mântuitorul Hristos în parabolaBogatului nemilostiv ºi a sãracului Lazãr: „Moartea este prãpastia saupuntea universalã de trecere spre o altã existenþã, spre existenþa veºnicã.În general, moartea dã sens ºi adâncime vieþii noastre pãmânteºti, ajutândchiar prin aceasta la maturizarea spiritualã ºi la mântuirea noastrã.”Aceastã punte sau prãpastie a celor douã tãrâmuri sau lumi este susþinutãîn slujba înmormântãrii de sfânta cruce sau icoana ce se aºeazã pe pieptulmortului ºi pe care credincioºii o sãrutã, în timp ce preoþii slujitori cântãstihirile de la sãrutarea mortului: „Veniþi, fraþilor, sã dãm mortuluisãrutarea cea mai de pe urmã, mulþumind lui Dumnezeu; cãci acesta,ieºind din rudenia sa, de groapã se apropie, ne mai îngrijindu-se de celedeºarte ºi de trupul cel mult pãtimitor. Unde sunt acum rudele ºi prietenii,cãci iatã ne despãrþim? Sã ne rugãm ca Domnul sã-i facã odihnã”. Dacãsuntem atenþi la întrebarea „unde sunt acum rudele ºi prietenii, cãci iatãne despãrþim?”, accentul cade pe ideea finalã: „Sã ne rugãm ca Domnulsã-i facã odihnã”, ceea ce înseamnã cã aceastã despãrþire nu este de fapto realã despãrþire, ci una temporarã, care nu este definitivã. Este oatenþionare cã legãtura dintre cele douã lumi rãmâne susþinutã princomuniunea iubirii ºi a rugãciunii. Dar nu numai cã nu ne despãrþimpentru veºnicie, ci, apropiindu-ne ºi noi de groapã cu fiecare clipã trãitãaici pe pãmânt, sã nu ne mai îngrijim de „cele deºarte ºi de trupul celmult pãtimitor”, ci sã vizãm o spiritualizare, o înduhovnicire a sensuluiexistenþei noastre în trup. Sã primeze grija pentru suflet, „pentru lucrulcel nemuritor” cum cântãm în troparul cuvioºilor. În numerele viitoare,vom reda fiecare slujbã în parte, încercând sã punctãm ceea ce arepropriu fiecare dintre aceste rânduieli.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicul tâlcuit

Slujba înmormântãrii

Argeºul Ortodox

3

OOrr ii zzoonntt ccrreeººtt iinn

Episcopia Araduluiridicatã la rangul de Arhiepiscopie, iar PreasfinþitulTimotei la rang de Arhiepiscop

Episcopia Aradului a fost ridicatã sâmbãtã, 28 noiembrie,la rangul de Arhiepiscopie, iar Preasfinþitul Timotei a fostridicat în rang de Arhiepiscop.

Ceremonia a avut loc la Catedrala „Sfânta Treime” dinmunicipiul Arad, imediat dupã sãvârsirea Sfintei Liturghiioficiatã de Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, înconjuratde un sobor de 14 ierarhi, informeazã Radio TRINITAS.

În cuvântul rostit cu acest prilej, Preafericitul PãrintePatriarh Daniel a arãtat ce a stat la baza ridicãrii Eparhiei larang de Arhiepiscopie: „Episcopia Aradului este ridicatã larang de Arhiepiscopie, potrivit hotãrârii Sf. Sinod ºi potrivitvredniciei ºi statorniciei în credinþã a acestei eparhii. Aici laArad ne aflãm într-o cetate a credinþei creºtine, care areînceputuri mult mai vechi decât eparhia ca atare. În pãrþileacestea au existat sfinþi daco-romani, au existat episcopi însec al VIII-lea, au existat mãrturisitori ai credinþei careîmpreunã se roagã în ceruri ca Hristos Domnul sã ajute peslujitorii Lui ºi pe toti credincioºii Lui sã se pregãteascãpentru a intra în Împãrãþia Cerurilor.”

Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a mai mentionat apoicã nu întâmplãtor a fost aleasã aceastã datã a ridicãriiEpiscopiei la rang de Arhiepiscopie: „Suntem bucuroºi cãaceste evenimente au loc acum, înainte de a prãznui ziuanaþionalã bisericeascã, Sf. Apostol Andrei, ocrotitorultuturor românilor creºtini, ºi în apropiere de ziua naþionalãcivilã, 1 decembrie. Este semnificativ faptul pentru cã aici laArad în 1918 s-a plãmãdit, s-a încurajat, s-a gandit în modsistematic ºi eficient Unirea cea mare din 1918, iar ConsiliulNaþional pentru unirea Transilvaniei cu Patria Mamã, a þinuto mulþime de ºedinþe chiar în reºedinþa Episcopiei. Toateacestea se leagã, demnitatea bisericeascã, cu demnitatearomâneascã naþionalã ºi cu bucuria de a împãrtãºi ºi altorabucuria proprie ºi de a arãta comuniunea frãþeascã cu toþi ceicare mãrturisiþi credinþa creºtinã, având conºtiinþa cã oricatam fãcut, este loc de mai bine.”

La rândul sãu Înaltpreasfinþitul Timotei, Arhiepiscop alAradului a mulþumit celor prezenti ºi a vorbit despreimportanþa zilei de astãzi: „Este zi de praznic, ajun desãrbãtori religioase ºi naþionale, când fiinþa noastrã se simteînãlþatã. Fiecare participant încearcã în chip firesc emoþii dediferite intensitãþi, simþim laolaltã cu toþi cã este o sãrbãtoarea bisericii, ca ºi a þãrii, a întregului popor drept credincios,înscriindu-se cu precãdere în cronica locului acestei cetãþisub ocrotire cereascã. Drept aceea, Preafericite PãrintePatriarh, Vã rog sã îmi îngãduiþi a Vã exprima întreagagratitudine pentru ceea ce ati facut spre cinstirea si folosulEparhiei Aradului de mai multã vreme, iar acum, prinînãlþarea în rangul ecleziastic dupã ce cu un an în urmã aþibinecuvântat Altarul în care s-a slujit Sfânta Liturghie.Însoþim mulþumirea întregului cler ºi popor cu asigurareaascultãrii fieºti ºi cu cele mai alese dorinþi de sãnãtate, viaþãîndelungatã ºi mãreþe fãptuiri spre propãºirea bisericiistrîmoºeºti ºi a patriei dragi.“

Duminicã, 29 noiembrie 2009, în Duminica a XXX-a dupãRusalii, a avut loc în Catedrala „Sfântul Nicolae“ din Devainstalarea primului Episcop al Devei ºi Hunedoarei, înpersoana Preasfinþitului Gurie Georgiu, informeazã „ZiarulLumina

Sfânta Liturghie arhiereascã ºi ceremonia de întronizare aprimului Episcop al Devei ºi Hunedoarei a fost oficiatã decãtre Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române, alãturi de 23 de ierarhi membri ai SfântuluiSinod, preoþi ºi diaconi. La eveniment au mai participatautoritãþi centrale ºi locale, oaspeþi de seamã ºi câteva mii decredincioºi.

Episcopia Devei ºi Hunedoarei, sufraganã a MitropolieiBanatului, cu reºedinþa în municipiul Deva ºi cu jurisdicþia înjudeþul Hunedoara, a fost înfiinþatã în ºedinþa Sfântului Sinoddin data de 18-19 iunie 2009, iar Preasfinþitul Gurie Georgiu afost ales în data de 29 octombrie 2009, de cãtre Sfântul Sinodal Bisericii Ortodoxe Române, ierarh titular al nou înfiinþateiEpiscopii a Devei ºi Hunedoarei.

Momentul festiv al instalãrii primului Episcop al Devei ºiHunedoarei a început cu Sfânta Liturghie, sãvârºitã dePatriarhul Daniel, înconjurat de 23 de ierarhi membri aiSfântului Sinod, preoþi ºi diaconi.

La finalul Sfintei Liturghii, Întâistãtãtorul Bisericii nostre adeschis festivitatea solemnã de aºezare în scaun a primuluiEpiscop al Devei ºi Hunedoarei, iar IPS Teofan, MitropolitulMoldovei ºi Bucovinei, a citit Tomosul sinodal, prin care aufost prezentate argumentele de ordin istoric, pastoral ºimisionar ºi argumentele de ordin administrativ ºi organizatoricbisericesc pentru înfiinþarea acestei noi eparhii ºi s-a evidenþiatcã, de-a lungul vremii, judeþul Hunedoara a dat Bisericii ºineamului mari personalitãþi cu contribuþii însemnate la istoria,cultura ºi spiritualitatea poporului român.

„Colaborare rodnicã în comuniune frãþeascã“

În continuare, IPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului, cadelegat al IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, a citit Gramatamitropolitanã de instalare, iar Pãrintele Patriarh a oferit PSGurie însemnele episcopale (mantia, crucea, engolpionul ºicârja arhiereascã) ºi l-a aºezat dupã rânduialã pe primulEpiscop al Devei ºi Hunedoarei în scaunul arhieresc, de undeacesta a binecuvântat poporul drept-credincios.

De asemenea, IPS Timotei, în calitate de Arhiepiscop alAradului ºi pãstor al acestei regiuni, a evidenþiat la acest ceasde viaþã nouã a clerului ºi credincioºilor de pe aceste plaiuritrecutul istoric de bunã frãþietate cu ceilalþi creºtini ºi asubliniat cã nou înfiinþata episcopie „se poate mândri în oraºulde reºedinþã cu o catedralã nouã ºi trei noi biserici, iar în judeþ,cu nouã noi mãnãstiri ºi douã încã în construcþie, pe lângã alteedificii sau bunuri bisericeºti, adãugate la cele vechi“ ºi ºi-aexprimat faþã de Patriarhul României ºi de ceilalþi ierarhi aiBisericii „cele mai alese mulþumiri pentru modul chibzuit încare au rãspuns dorinþelor clerului ºi poporului hunedorean înîmplinirea aºteptãrilor pe mãsura înfãptuirilor înaintaºilor ca ºia nãzuinþelor de viitor. Dorim în rugãciune fierbinte cãtreBunul Dumnezeu ca noul ierarh, împreunã cu preoþii ºicredincioºii sãi, sã aibã întru toate bunã sporire cu sãnãtate ºilungime de zile, noi mulþumind pentru colaborarea rodnicã dintrecut ºi cu anticipaþie pentru cea viitoare în comuniuneafrãþeascã dupã chipul Sfintei Treimi, Cãreia se cuvine slava înveci“.

„O eparhie nouã, dar cu untrecut istoric vechi ºi cu obogãþie de valori spirituale“

Patriarhul României a felicitat pe cel dintâi episcop alDevei ºi Hunedoarei ºi a evidenþiat cã acum existã o marebucurie pentru întreaga Bisericã a neamului nostru, deoareceîn partea de Vest a þãrii „a apãrut o eparhie nouã, dar cu untrecut istoric vechi ºi cu o bogãþie de valori spirituale inspiratedin credinþa creºtinã ortodoxã. Ne bucurãm cã astãzi, într-o zicaldã de noiembrie, PS Gurie este primit aici la Deva, înaceastã frumoasã Catedralã episcopalã“.

Cuvântul de primire pentru ierarhul Devei ºi Hunedoarei,din partea clerului, cinului monahal ºi a credincioºiloreparhiei, a fost rostit de cãtre pãrintele Vasile Vlad, profesor laFacultatea de Teologie de la Arad ºi paroh la Biserica Ghelari,din judeþ, care a exprimat bucuria tuturor credincioºilor pentruprimirea unui astfel de pãstor. „Vã primim cu toatã dragosteaºi cu toatã ascultarea duhovniceascã-canonicã de care suntemîn stare ºi vã cerem sã pãstraþi ºi sã pãziþi odorul acesta,tezaurul credinþei ortodoxe întreg ºi neºtirbit, care se va ceredin mâinile Preasfinþiei Voastre tot atât de întreg ºi neºtirbit,dar înmulþit la cea de a doua ºi slãvitã iarãºi venire. Bine aþivenit acasã Preasfinþite Pãrinte ºi sã ne trãiþi întru mulþi ºifericiþi ani“, a spus pãrintele Vlad.

Misiune cu tinerii ºi întãrirea vieþii monahale

La finalul momentului solemn de instalare a primuluiEpiscop al Devei ºi Hunedoarei, noul Chiriarh a rostit un

cuvânt în care a subliniat cã actualul judeþ Hunedoara nu estedeloc lipsit de tradiþie bisericeascã, el dând Bisericii mulþiepiscopi de renume, iar din punct de vedere administrativ-bisericesc, actualul teritoriu al Eparhiei Devei ºi Hunedoarei aaparþinut vreme de aproape douã secole de MitropoliaTransilvaniei, iar vreme de mai bine de o jumãtate de veac, deMitropolia Banatului. De asemenea, ierarhul de la Deva a spuscã va încerca sã dea relevanþã misiunii Bisericii OrtodoxeRomâne de la nivel naþional în teritoriul eparhiei noastre,„misiune sublim oglinditã prin Centrul de Presã BASILICA alPatriarhiei Române, cuprinzând o televiziune naþionalã, unradio creºtin ortodox ºi un cotidian misionar. Vom opta lanivel local pentru o îmbinare a pastoralei cu activitatea social-filantropicã spre a conferi un plus de vigoare ºi de relevanþãmisiunii Bisericii; vom insista pentru «instituþionalizarea»unor forme de misiune cu tinerii, materializate în tabere detineret; un accent sporit vom pune pe dinamizarea orei deReligie ºi pe cateheza parohialã; de asemenea, vom luptapentru întãrirea vieþii monahale pe teritoriul nostru eparhial“,a spus PS Gurie al Devei ºi Hunedoarei.

În încheiere, a avut loc un polihroniu pentru PatriarhulRomâniei, pentru Episcopul Devei ºi Hunedoare ºi pentru toþicei prezenþi, iar Preasfinþitul Gurie a binecuvântat poporul depe esplanada Catedralei.

www.basilica.ro

Primul Episcop al Deveiºi Hunedoarei

Argeºul Ortodox

4

Dupã ce a fost alungat din cer, îngerul cãzut a luptat cuînverºunare pentru a-l îndepãrta pe om de Dumnezeu. Cu atâtmai mult, vrãjmaºul din iad se va strãdui,pânã la sfârºitul veacurilor, sã ne împiedicesã devenim moºtenitori ai Împãrãþiei Tatãluiceresc în care el nu va mai ajunge niciodatã.Astfel, cei care cad în capcanele întinse dediavol, se vor îndepãrta definitiv de Domnulfie prin respingerea realitãþii existenþei Lui,fie prin renegarea (abandonarea) daruluicredinþei dobândit prin Botezul în IisusHristos.

Nicio altã religie nu a fost atât deprigonitã aºa cum a fost ºi încã mai estecreºtinismul ortodox. Dupã aproape cincidecenii de ateism, poporul român a datdovadã de neclintire în credinþa strãbunã.Mãrturii stau în acest sens miile de biserici ºimãnãstiri ce sfinþesc plaiurile mioritice,precum ºi mulþimea credincioºilor de toatevârstele. Numai aceastã credinþã statornicãºi deseori tãinuitã l-a apãrat pe românulcreºtin-ortodox de cãderea în cursaregimului fãrã Dumnezeu. „Ateismul este omoarte vie pentru oameni ºi pentru popoare... Credinþa te vaapãra de ateism..., de acel întuneric mai gros decât oriceîntuneric ºi mai rece decât orice îngheþ” (N. Velimirovici (foto),Lupta pentru credinþã, Ed. Rotonda, 2009). Nu mai vorbim demartirii veacului trecut, din temniþele terorii comuniste.

Un creºtin va dovedi cã are iubire ºi rãbdare fãrã marginiatunci când va reuºi sã-l îndrepte pe un ateu pe calea credinþei.Efortul este suprem, dar ºi rãsplata va fi pe mãsurã. Dupãînþeleapta judecatã a Sfântului Efrem Sirul, necredinþa înDumnezeu este pãcat de moarte ºi se datoreazã mai mult omului,

atunci când se leagã pe sine de lucrurile trecãtoare ºi de slavadeºartã a acestei lumi. Iar Mântuitorul Iisus Hristos spune: „Cum

puteþi voi sã credeþi, când primiþi slavã uniide la alþii (duhul lumii) ºi slava care vine dela unicul Dumnezeu n-o cãutaþi” (Ioan 5,44). Episcopul Nicolae Velimiroviciconstata faptul cã „ateii nici mãcar nu ºtiucã existã o apãrare împotriva morþii... Chiarde la moarte credinþa te apãrã ºi te vaapãra”.

Triumful credinþei creºtine îndefavoarea ateismului a fost evidenþiat în’89, împlinindu-se încã o datã cuvinteleînþeleptului Solomon: „Necredinciosul sescufundã în nimicnicie” (Pilde 10, 23).Apostolul neamurilor defineºte credinþa înEpistola cãtre Evrei: „Credinþa esteadeverirea celor nãdãjduite ºi dovedirealucrurilor nevãzute” (Evrei 11, 1).

Pânã la sfârºitul vieþii lui, un ateu încã Îlmai poate descoperi pe Dumnezeu,convingându-se singur de atotputernica Luiexistenþã. Acest lucru este posibil numaidacã necredinciosul are un dram de

înþelepciune ca sã-ºi dea seama de întunericul spiritual în care atrãit pânã atunci. Însã cel care, deºi descoperise credinþa, seleapãdã la un moment dat de ea, cãzând în apostazie, nu se vamai mântui în veci. Din nefericire, pentru mulþi dintre noi s-auîmplinit cele rostite de Iisus Hristos cu veacuri în urmã: „Dacãcineva nu rãmâne întru Mine, se (usucã) aruncã afarã ca omlãdiþã ºi se usucã; ºi o adunã ºi o aruncã în foc ºi arde” (Ioan15, 6). Aºa cum viþa-de-vie nu mai produce fructe dacã estesmulsã din rãdãcina ei, tot astfel, cel ce-ºi reneagã credinþa nu semai poate mântui.

Abandonarea credinþei creºtine poate fi urmatã ºi deadoptarea oricãrei alte religii lipsite de sens. Aceasta înseamnãtransformarea apostaziei în trãdare faþã de Dãtãtorul vieþii. Deaceea, lepãdarea de credinþa creºtinã este un pãcat împotrivaDuhului Sfânt. Cel care îl sãvârºeºte nu mai crede nici înpocãinþã, pierzând ºansa mântuirii întru viaþa veºnicã.

Apostazia sau lepãdarea de credinþã este situaþia creºtinilorcare resping în mod intenþionat adevãrul descoperit cu privire ladumnezeirea lui Iisus Hristos ºi la rãscumpãrarea ºi ispãºireaprin jertfa Sa. Apostazia diferã de erorile sau abaterile de ladreapta credinþã, care pot apãrea din neºtiinþã sau rãtãciredatoritã uneltirii demonice.

Întrebarea pe care ºi-o pun mulþi dintre noi este: de ce apareapostazia? Deoarece credinþei îi poate lipsi cel puþin unul dinatributele sale: fie dreptatea, fie deplinãtatea, fie statornicia, fiefaptele. Dacã un organ al trupului nostru nu funcþioneazã ºi nupoate fi tratat, boala începe sã macine întregul organism pânã ladeces. „Nu este nevoie sã vinã Antihrist ca unii ortodocºi sã selepede de credinþa lor. Se leapãdã de Hristos toþi cei care trãiescîn patimi, toþi cei care se leapãdã de Bisericã pentru a trãi dupãpropriile pofte (Danion Vasile- Despre înaintemergãtoriiAntihristului, 2004).

Odatã cu integrarea noastrã în Uniunea Europeanã;Dumnezeu iarãºi ne încearcã iubirea faþã de El ºi nãdejdea înfãgãduinþele Sale. Vom reuºi sã ne pãstrãm concepþia creºtinã deviaþã, care Îl are în centru pe Hristos Dumnezeu ºi Evanghelia Saori ne vom însuºi concepþia europeanã care se bazeazã peraþiunea autonomã dupã care omul este mãsura tuturorlucrurilor? Iatã marea provocare pe care civilizaþia europeanã aadus-o în viaþa noastrã spiritualã. În funcþie de rãspunsul nostru,aurul se va lãmuri prin foc ºi grâul se va alege de neghinã.Domnul sã ne îndrepte paºii pe calea cea bunã.

Amalia CORNÃÞEANU

Credinþa strãmoºeascã între ateism ºi apostazie

Chiar dacã noi ne depãrtãmde Dumnezeu, Dumnezeurãmâne, mereu, aproape de noi– spunea, odatã, Sfântul IoanGurã de Aur. Mi-am reamintitaceste vorbe, în clipa în caream început sã citesc una dintrecãrþile pãrintelui profesor LeonDurã (Nu evreii au rãstignit peHristos!, Editura: Logos,Râmnicu Vâlcea, 2008). Greuîþi mai poþi gãsi cuvintele, dupãlectura acestei cãrþi, sfiindu-tesã nu greºeºti sau nu omiþiceva… ªi totuºi… dorinþaîmpãrtãºirii rândurilor cititeeste mai mare decât teama…

Cartea pãrintelui Leon Durã este o cartede gânduri… o carte, care aduce în sufletîmpãcare ºi credinþã. Vorbeam cândvadespre „blestemul” poporului ales,remarcând faptul cã singurul „blestem” carear putea sã existe asupra poporului ales esteacela pe care el – de bunãvoie – ºi l-aînsuºit. Poporul însuºi s-a auto-blestemat –dacã putem spune aºa – prin propriilecuvinte rostite ºi asumate, totodatã:„Sângele Lui asupra noastrã ºi asupracopiilor noºtri!” (Matei 27, 25). „Straºniculºi înspãimântãtorul blestem se ridicã greoispre cer. ªi astfel fu scrisã de un înger cuslove de foc. Aceasta îi era propriaosândire.” (susþine Maria Corelli, în carteasa – Baraba). ªi totuºi, pentru creºtini,Crucea ºi simbolostica Crucii rãmânefocarul de maximã incandescenþã a iubiriidivine. Punctul ei suprem de moarte ºi deînviere. ªi atunci cine a blestemat poporulales, când Mântuitorul Însuºi a strigat de pe

Cruce: „Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu cefac” (Luca, 23,34)?Dumnezeu n-ablestemat niciodatãomul – nici pentrucãderea în pãcat, nicipentru rãstignireaFiului Sãu. Dacãexistã vreun blestemeste acela pe careiudeii înºiºi ºi-l asumãîn faþa atâtor popoare:blestemul necredinþei!Poporul iudeu Îlaºteaptã încã pe Mesiadar El a venit ºi va

veni ºi a doua oarã „sã judece viii ºimorþii”. Abia atunci ochii lor se vordeschide ºi vor crede în El ºi-I vor cereiertare pentru tot. Noi toþi Îi vom cereiertare!... Mântuitorul nostru – Luminalumii – va gãsi pe cei ce vegheazã ºi pe cei

ce dorm, pe cei ce plâng ºi pe cei ce Îlaºteaptã...

În nicio scriere nu se regãseºte apãratãmai bine „cauza” poporului iudeu decât încartea pãrintelui Leon Durã. Aici, talentulscriitoricesc ºi înþelepciunea duhovniceascãfuzioneazã firesc, într-o idee omogenã ºi totaici se împleteºte stilul literar cu adevãrulteologic. Pãrintele recurge la un stilmetaforic pentru a sublinia cã poporul aleseste poporul lui Dumnezeu ºi este unulsingur: lumea întreagã. Lumea întreagã,care a fost, cândva, un singur popor cu osingurã limbã vorbitã (înainte de TurnulBabel). Astfel, pãrintele face o incursiunealegoricã în religia mozaicã, folosindtermenii specifici ºi redând emoþia intrãriiîntr-o sinagogã, punerea chipei, împãrþireadarurilor de Hanuca ºi ideea ca Mântuitoruleste acolo: „Evreii iudaizanþi s-au luptat (cutimp ºi fãrã timp) pentru a menþineEvanghelia lui Hristos aproape deSinagogã. Ei au fost interesaþi de scrierileneo-testamentare. Aceºti evrei au conservatscrierile Noului Testament. Sinagoga –evreii practicanþi ai cultului Mozaic – arespins aceastã iniþiativã. / Victoriasinodalilor participanþi la Sinodul IEcumenic (Niceea – 325) a fost recunoscutãde Sinagogã. Iar evreii iudaizanþi au cedatEvanghelia lui Hristos, Bisericii. / Rãmâneaamprenta acelor vremuri în Utrenie (în celeºapte laude) ºi în Sfânta Liturghie (trei lanumãr) a Bisericii de Rãsãrit.”

Aceastã metamorfozã sau transpunereprin metaforã – amestecul neamurilor –leagã începutul de sfârºit ºi alfa de omega:„ºi va fi o turmã ºi un pãstor” ( Ioan 10, 16).

-va urma-Amalia Elena CONSTANTINESCU

DDaarruu llssuupprreemm.. .. ..

Decembrie – luna Darului, a bucuriei, a sãrbãtorii,a colindelor.

Darul suprem vine chiar de la Dumnzeu – NaºtereaDomnului Iisus Hristos, acum Dumnezeu vine înmijlocul oamenilor, întreaga iconomie dumnezeiascãeste cuprinsã în evenimentul Naºterii Domnului.Aceastã miºcare a lui Dumnezeu spre noi este un darcurat, exemplul pentru oameni ca la rândul lor sãdãruiascã pentru a se asemãna cu El.

Aºa cum spunea Pãrintele Stãniloaie: ,,Lumea estedarul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, vieþuireanoastrã este un dar”. Aºadar omul dãruieºte, pentru ase asemãna cu Dumnezeu, iar faptul cã omul facelegãtura dintre obiectul – dar ºi aceastã perioadã,contureazã zilele de sãrbãtoare care semnificã bucuriade a dãrui.

Este vremea schimbãrii, în care nu trebuie sã dai,ci sã dãruieºti. Acest lucru trebuie sã plece din suflet,dezinteresat, neobligat de nimeni.

Aceastã vreme este a Crãciunului.Acum ne autodepãºim, abandonãm vechiului din

noi, iar împreunã cu Hristos ne naºtem la o viaþã nouãºi îmbrãcãm haina de sãrbãtoare.

Faptul cã lãsãm casa învãluitã în spirit desãrbãtoare, bucuria care o umple, colindãtorii care neaduc vestea, zânbetele celor dragi, toate ne aratã cãeste perioada speranþei, a dragostei divine, a Daruluimai presus de daruri.

Sã lãsãm BUCURIA sã ne cuprindã, devenindBeteleemul biblic, iar sufletul nostru peºtera în cares-a nãscut Domnul Hristos, pentru ca El sã vinã, sãrãmânã ºi sã sãlãºluiascã în noi, nicio clipã sã nuamânãm, sã nu ezitãm ci sã-L primim cum se cuvine,curãþiþi de puterea postului, înfrumuseþaþi de puterearugãciunii ºi luminaþi de faptele noastre bune cãtre ceiaflaþi în nevoi.

Robert NICOLAE

ÎMPÃCARE ªI CREDINÞÃ (I)VORBIND EVREILOR

DESPRE ÎNCEPUT ªI SFÂRªIT…

Argeºul Ortodox

5

Cuvântul rugãciunii în acest moment parecã a rãmas fãrã rãspuns ºi de aceea preotulrosteºte: Ale Tale dintru ale Tale Þie îþiaducem de toate ºi pentru toate.

Poporul rãspunde lin ºi dulce: Pe Tine Telãudãm, Te binecuvântãm, îþi mulþumim,Doamne, ºi ne rugãm Þie, Dumnezeuluinostru.

În fiecare timp ºi loc, pentru toatebinefacerile Lui, Îi aducem daruri dindarurile pe care El Însuºi ni le oferã. Îidãruim din cele cu care ne-a înzestrat lacreaþie, pecetluindu-le cu pecetearecunoºtinþei. Darurile de pâine ºi vin adusela Sfânta Liturghie, nu reprezintã doarofranda de recunoºtinþã a omului, ci a întregiicreaþii. ªi astfel, zidirea, creaþia luiDumnezeu, reprezentatã de Cinstitele Daruri,se întoarce ºi se oferã din nou prin noi, luiDumnezeu. Acesta le întoarce, nu doar caSfântã Împãrtãºanie, ci ºi ca dar ºi hardumnezeiesc pentru viaþa noastrãduhovniceascã, adicã hrana nemuririi, „spreiertarea pãcatelor ºi viaþa de veci”. Preotulluând în mâini darurile creºtinilor lebinecuvânteazã deºi, o datã atinse, eleînceteazã sã fie bunuri de uz comun ºi devinsimboluri consacrate ale Jertfei dumnezeieºti.

Aºadar, Sfânta Liturghie suplineºte omulºi creaþia, cãzutã ºi ea împreunã cu omul, dincauza lui. (De aceea spunem cã prin cãdereaprotopãrinþilor s-a rãzvrãtit întreaga fire:animalele s-au sãlbãticit iar pãmântul s-aumplut de spini ºi pãlãmidã). Înainte decãderea protopãrinþilor, viaþa lumii create ºi aomului, încoronarea zidirii, era o liturghieneîntreruptã ºi autenticã. Toate se îndreptaucãtre Dumnezeu ºi se ofereau Lui caliturghie, jertfã ºi comuniune sfântã, ca sã fieînapoiate ºi dãruite de Dumnezeu omului, cahar divin, pentru viaþa cea adevãratã ºinemuritoare a omului”.

Pânã acum, pâinea ºi vinul erau CinstiteleDaruri, dãruite ºi afierosite pentru SfântaJertfa, simboluri ale Crucii, morþii ºiînmormântãrii Domnului. Prin cuvintele ...Ale Tale dintru ale Tale..., darurile se oferãpentru Jertfa Golgotei ºi, în câteva momente,vor deveni Trupul ºi Sângele lui Hristos.

Aceastã prefacere tainicã (nutransubstanþiere), necuprinsã ºi mai presus de

fire, se va realiza prin chemarea SfântuluiDuh. Romano-catolicii vorbesc despretransubstanþiere ºi nu au rugãciunea deinvocare a Sfântului Duh. Noi ortodocºii,însã, repetãm în cadrul Sfintei Jertfe, cucredinþã ºi fidelitate ceea ce Domnul asãvârºit ºi a spus în seara Joii celei Mari.Aceastã lucrare a anamnezei, „Aceasta s-ofaceþi întru pomenirea Mea”, este vie ºirealã. Deci, chemãm pe Sfântul Duh sãpecetluiascã lucrarea, prin harul ºi energiileLui, ca minunea sã devinã realitate. SfântulDuh este Cel ce sãvârºeºte Jertfa de peCruce a Bisericii: Prefãcându-le cu DuhulTãu cel Sfânt! Iar când preotul îiîmpãrtãºeºte pe creºtini, trebuie sã-i spunãfiecãruia în parte: „Se împãrtãºeºte robullui Dumnezeu (N) cu Trupul ºi Sângele luiHristos, spre iertarea pãcatelor ºi spreviaþa de veci. Amin”. Aceste formule suntrezumatul cuvintelor de instituire: „Luaþi,mâncaþi..., Beþi dintru Acesta toþi...”.Domnul le rosteºte la Cina cea de Tainã, iarnoi preoþii, la fel, când îi împãrtãºim pecredincioºi cu Preacuratele Taine.

În jurul anilor 1990 a murit la SfântulMunte un cãlugãr care, aºa cum îºi amintescpãrinþii aghioriþi, era bâlbâit tare. Nu puteasã vorbeascã bine, iar când trebuia sã seapropie de Sfânta Împãrtãºanie, chipul luiarãta înfricoºãtor. Aceasta pentru cã, atuncicând era mic, la 12 ani, iubea atât de multbiserica ºi Sfânta Liturghie încât a hotãrât são sãvârºeascã singur. Avea un unchi preot ºia luat pe ascuns din biserica satului undeslujea acesta, cele necesare pentru SfântaLiturghie: Sfântul Potir, Sfântul Disc,Evanghelia, prescurã, vin ºi celelalte. A luatchiar ºi niºte veºminte mai vechi. ªi, într-o zi,pe când era singur acasã, s-a pregãtit, s-aîmbrãcat, a fãcut Proscomidia ºi apoi„Sfânta Liturghie”. Dupã tipic, a ajuns ºi lamomentul „împãrtãºirii”. Când a pus în gurãpâinea, a simþit cã este carne crudã..., ºi l-acuprins groaza ºi a îngheþat. Când în SfântulPotir a vãzut sânge, a leºinat! Când s-auîntors pãrinþii acasã, l-au gãsit pe fiul lorfãrã cunoºtinþã, iar pe o mãsuþã Sfintele Vasecu care „slujise” Sfânta Liturghie. Auchemat preotul ºi au încercat sã afle cum s-aîntâmplat. Copilul, bâlbâindu-se, cu multãgreutate a reuºit sã le povesteascã celeîntâmplate. L-au chemat ºi pe episcopullocului care împreunã cu preoþii au adus„cele slujite” pe Sfânta Masã a bisericii dinsat. A doua zi au slujit ºi au sfinþit pâinea ºivinul, aproximativ ca cele pregãtite pentruLiturghia Darurilor mai înainte sfinþite.Copilul n-a putut sã-ºi revinã niciodatã ºi la20 de ani a devenit cãlugãr la Sfântul Munte.Se împãrtãºea totdeauna cu multã fricã ºiþinut de alþi cãlugãri. Era chinuit de gândulcã ar putea sã se trezeascã în gurã cu carnecrudã...” .

De ce Dumnezeu a îngãduit acest lucru nuºtim, deci „Sã stãm bine, sã stãm cu fricã”.Cuvintele acestea nu se spun în zadar laSfânta Liturghie.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS, Explicarea

Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unorevenimente ºi a unor experienþe din vieþile

sfinþilor, preoþilor, monahilor ºicredincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti,

2005, pag. 343-345.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor,

monahilor ºi credincioºilor (XLIII)

AAllee TTaallee dd iinn tt rruu aallee TTaa llee ÞÞiiee îî þþ iiaadduucceemm ddee ttooaattee ºº ii ppeenntt rruu ttooaatteeO viaþã tumultoasã în slujba

Cuvântului. Un „slujitor de primã mânã,un dascãl iscusit, un predicator avântat,un misionar neobosit” ... „Un sufletgingaº adãpostit într-o staturãputernicã”. Gazdã primitoare aintelectualitãþii clujene, adevãratamfitrion pentru viitorul arhiereuValeriu Anania, pentru Victor Papilian,Lucian Blaga, pentru îndrãgita poetãcreºtinã Zorica Laþcu (viitoarea maicãTeodosia), Ion Luca, Valentin Raus, IonelBulboacã, Francisc Pãcurariu ºi alþi atleþiai literelor. Un preot mãrturisitor în toatãputerea cuvântului, care avea sã guste dinmucenicia temniþelor comuniste de laSatu-Mare, Gherla, Jilava ºi Aiud.Vrednicul pãrinte Florea Mureºanu.

Sinteza unei vieþide excepþie

„Florea Mureºanu reprezintã sufletultare, teologul complet, erudit ºi responsabil,care a ºtiut sã facã teologia mãrturisitoare ºivie, într-un regim ostil ºi ateu, prin însuºiexemplul vieþii lui intense ºi ireproºabile”(Martiri pentru Hristos, din România, înperioada regimului comunist, Ed.IBMBOR, 2007, pag. 504).

Slujitor luminat al Clujului de odinioarã,Pãrintele Mureºanu a vãzut întâia razã asoarelui ceresc în casa þãrãneascã a unoroameni simpli, neºtiutori de carte, Gheorgheºi Maria. A deschis prima carte în satul sãunatal, unde a urmat ºcoala primarã înperioada 1913-1919. ªi-a continuat studiilela Dej, la liceul „Andrei Mureºanu”,obþinând diploma de bacalaureat la Cluj, înanul 1926.

În perioada 1926-1930 a urmat cursurileAcademiei Teologice Ortodoxe din Cluj,absolvindu-le cu diploma „Magna cumlaudae”, dovedind aceeaºi râvnã ºi lacursurile Facultãþii de Filosofie ºi Litere dinCluj, pe care le-a urmat în paralel cu studiileteologice. Iscusinþa minþii sale îmbrãþiºatãde o delicateþe sufleteascã fãrã egal a fãcutsã i se acorde din partea Patriarhiei Româneo bursã de studiu pentru specializare laUniversitatea francezã din Strasbourg, înperioada 1 noiembrie - 31 iulie 1931.

ªapte ani mai târziu, cãsãtorit curâvnitoarea învãþãtoare Eugenia Adam,hirotonit deja preot al unei parohii din OcnaSibiului ºi tatã a doi copii – Delia ºi Andrei-Porfir, Pãrintele Florea Mureºanu îºipregãteºte doctoratul în teologie laUniversitatea din Berlin, ca bursier alFundaþiei „Humboldt”, cu teza„Responsabilitatea moralã” (tezã care nu aputut fi susþinutã niciodatã din pricina„râvnei” ateiste a regimului).

În anul 1945 se înscrie la cursuriledoctorale ale Facultãþii de Teologie dinCernãuþi (Suceava), obþinând titlul de doctorla 6 noiembrie 1948 cu lucrarea „Cazania luiVarlaam - prezentare în imagini, 1643-1943”.

Indiferent de locul de slujire, protopop alcetãþii Transilvaniei, paroh al unui sat sãracde munte ori slujitor al catedralei din Cluj,catehet al ºcolilor primare, profesor,colaborator al ziarelor ºi revistelortransilvãnene (Renaºterea, Viaþa ilustratã,Tribuna Ardealului, Veniþi de luaþi luminãori Telegraful român), pãrintele Mureºanu areuºit sã închege comunitatea de credincioºi,sã înzestreze Biserica cu pãmânturi, obiectenecesare cultului ºi monografii de o certã

valoare, sã fie solidar cu studenþimeaclujeanã, susþinându-i manifestãrile, sã fiegazdã bunã intelectualilor din cetateaardeleanã. Valeriu Anania, actualulMitropolit Bartolomeu al Clujului, „îlcaracterizeazã în culori patriarhale pepãrintele Mureºanu, gazda cenaclului, nici ellipsit de fineþea intelectualului erudit,preocupat de probleme cãrturãreºti”(Ibidem, pag. 503).

Salvator al copiilorevrei ºi condamnatla 25 de ani demuncã silnicã

În urma Dictatului de la Viena (30 august1940), nevoit sã rãmânã în Cluj cu risculvieþii, temerarul pãrinte Mureºanumãrturiseºte: „Am trãit câteva sãptãmânifugar ca sã nu fiu spânzurat”, perioadã încare salveazã de la moarte doi copii evreiurmãriþi de cãtre autoritãþile hortiste.Dovedeºte un curaj ºi un eroism aparte înperioada de opresiune hortistã, înfruntândnenumãrate riscuri alãturi de soþia sa,scriitoarea Eugenia Mureºanu, desfãºurândo campanie publicistã ºi editorialã susþinutã.

Acest curaj neobosit l-a dovedit în toatãactivitatea culturalã ºi misionarã, suspectatãde cãtre oamenii Securitãþii, „care au începutsã se intereseze tot mai mult de el încã dinanul 1949, cerând detalii concrete despre elºi activitatea lui”.

Aceastã urmãrire nu este zadarnicã, cãciîn anul 1952 este condamnat împreunã cusoþia sa de cãtre ateii comuniºti la 25 de anide muncã silnicã la Canal. Soþii Mureºanunu au fãcut decât un singur an de detenþieîmpreunã (1952-1953), perioadã care i-amarcat profund atât fizic, cât ºi sufleteºte.

Impresionat de condiþiile insuportabile ºide moartea care se fãcea prezentã la fiecarepas, curajosul pãrinte Florea promite sãridice un altar Domnului dacã va scãpa de laCanal. Astfel, în primãvara lui 1953 ridicã laSuciu de Sus din Maramureº o bisericuþã cuhramul „Sfânta Treime”, în numele cãreia aplantat trei cireºi care stau mãrturie pânã azilegãmântului din exil.

„Cu toate cã a avut o comportareireproºabilã, la o sãptãmânã dupã serbareahramului din anul 1958, în noaptea de 11/12iunie a fost arestat de Securitate. I-au fostconfiscate cãrþile, socotite mistice de cãtrecomuniºti ºi de propagandã reacþionarã ºi,umilindu-l, i le-au pus în spate, în doi saci pecare i-a cãrat pânã spre culmea Brezei, întimp ce era biciuit” (Ibidem, pag. 504).

În urma unui proces grãbit exagerat, cusentinþã rapidã de 25 de ani de muncã silnicãsub învinuirea de spionaj ºi subminareaautoritãþii de stat, cutezãtorul slujitor FloreaMureºanu a gustat din potirul muceniciei laînchisorile Satu-Mare, Gherla, Jilava ºiAiud, „unde s-a dovedit un sprijin spiritualpentru tinerii pe care îi îmbãrbãta ºi pentrubãtrânii cu care împãrþea hrana”...

La începutul anului 1961 s-a stins dinlumea celor ce cuvântã în grai omenesc,trupul sãu binecuvântat de roua haruluiSfântului Duh fiind aruncat într-o groapãcomunã, nivelatã ºi betonatã dupã umplere.Rãmânem cu certitudinea cã PãrinteleFlorea va mijloci pentru noi la StãpânulHristos cu acelaºi curaj...

Roxana DRAGOª

Pãrintele Florea Mureºanu

Mãrturisitor „incomod” al dreptei credinþe

CAMPANIA „DIN TEMNIÞE SPRE SINAXARE“

Argeºul Ortodox

- continuare din numãrul trecut -Varlaam avea o concepþie substanþialistã despre

Dumnezeu ºi se afla în concordanþã cu Parmenideºi cu Platon în aceastã chestiune. Datoritã acesteiconcepþii filosofice despre natura lui Dumnezeu,substanþialistã ºi intelectualistã, Varlaam nu puteasã înþeleagã distincþia între fiinþa sau natura SfinteiTreimi ºi energiile divine necreate ºi mai ales nicilegãtura dintre ele. Acuzaþia de diteism adusãînvãþãturii palamite despre distincþia ºi legãturadintre natura ºi energiile divine necreate estegratuitã ºi superfluã ºi totodatã trãdeazã caracterulintelectualist necreºtin al concepþiei lui Varlaam.Centrul de gravitate al disputei dintre apãrãtorii ºipracticanþii vieþii isihaste sau mistice ºi detractoriiacestora îl constituie adevãrul despre luminataboricã, Lumina în care S-a descoperit IisusHristos la Schimbarea Sa la faþã pe munteleTaborului.

În descrierea ºi comentarea acelei minuniSfântul Grigore Palama sintetizeazã,sistematizeazã ºi formuleazã esenþa învãþãturii salemistice (isihaste), învãþãturã ce stã la baza practiciivieþii isihaste sau mistice în care un loc central îlocupã Rugãciunea lui Iisus sau Rugãciunea inimii.

În primul rând Sfântul Grigore Palama cu multãînþelepciune face o distincþie clarã între ceea ceeste în Sine Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ºiceea ce apostolii, ucenicii ºi ceilalþi oamenicunoºteau ºi ceea ce înþelegeau despre El dincuvintele ºi faptele lui minunate. În al doilea rândeste important sã ne oprim asupra unui aspectextrem de important pentru ascetica ºi misticacreºtinã ºi mai cu seamã pentru adevãrata eiînþelegere ºi anume este vorba de caracteruliniþiatic al cunoaºterii lui Dumnezeu în Lumina Sanecreatã.

Pe muntele Taborului Mântuitorul îi ia cu Sinedoar pe cei trei Apostoli: pe Petru, pe Iacov ºi peIoan. Din punct de vedere mistic aceastã alegere(elecþie) are un caracter eminamente iniþiatic ºi sefundamenteazã pe dialogul nevãzut ºi chiarneînþeles de subiecþii umani, al omului cuDumnezeu. În al treilea rând alegerea sau elecþiaeste o lucrare a lui Dumnezeu ºi mai puþin o lucrarea omului. Tot astfel viaþa misticã sauduhovniceascã trebuie privitã ºi înþeleasã în primulrând ca dar al lui Dumnezeu. În al patrulea rândtema muntelui ca temã biblicã este eminamente otemã misticã. Asemenea urcuºului lui Iisus pemuntele Taborului este ºi urcuºul mistic alsufletului sau al omului la sau spre unirea cuDumnezeu sau cu Hristos. În al cincilea rând, cineajunge pe vârful muntelui, în viziunea SfântuluiGrigore Palama, vede asemenea celor trei apostoliLumina necreatã ce izvorãºte din fiinþa divinã ºieste din eternitate proprie persoanelor sauipostasurilor treimice.

Aceastã Luminã izvorãºte din veci din fiinþadivinã comunã ipostasurilor dumnezeieºti, eaizvorãºte neîncetat din fiinþa Fiului lui Dumnezeuchiar ºi dupã Întruparea Lui, dar lumea nu poate são vadã ºi sã o perceapã datoritã limitãrii(contingenþei) ºi pãcãtoºeniei ei. Cei trei apostoliau fost ridicaþi, înãlþaþi la limita superioarã a puteriilor de înþelegere, de vedere realã ºi de cunoaºtererealã a Luminii necreate sau a Luminii neapropiateîn care locuieºte Dumnezeu (I Timotei VI, 16).

Apostolii au vãzut cu ochii lor de lut lumina ceieºea din trupul lui Iisus ºi din veºmintele Lui ºi auînþeles cã nu existã nimic în lume ca sã se poatãcompara cu aceastã dumnezeiascã realitate. Totastfel în tradiþia misticã rãsãriteanã toþi mariimistici au înþeles cã la aceastã realitate mai presusde lume trebuie sã ajungã lumea fiindcã stareanaturalã existenþialã desãvârºitã este starea misticãca unire sau comuniune a oamenilor cu Hristos,Fiul lui Dumnezeu Întrupat.

De aceea cuprins de o mare bucurie care i-ainundat fiinþa, Sfântul Apostol Petru a exclamat:„Doamne, bine este nouã sã fim aici. Sã facem treicolibe, una Þie, una lui Moise ºi una lui Ilie”,neºtiind ce sã spunã.

În al ºaselea rând, un alt aspect al vieþii misticece reiese din starea ºi cuvintele Sfântului ApostolPetru este altruismul desãvârºit al trãirii mistice.Sfântul Apostol Petru nu se mai preocupã de sinesau de ceilalþi apostoli, ci numai de Iisus Hristos,

de Moise ºi de Ilie. În al ºaptelea rând, teofania de pe muntele

Taborului ca realitate absolut misticã evidenþiazãceea ce Sfinþii Pãrinþi apãrãtori ai Sfintei Treimi auînvãþat împotriva unor eretici asemenea luiVarlaam despre unitatea de fiinþã a Persoanelortreimice ºi despre prezenþa ºi lucrarea lor, de laTatãl prin Fiul în Sfântul Duh, Treimea iconomicãîn lume.

Rugãciunea lui Iisus, deºi practicatã în tradiþiamisticã rãsãriteanã din perioada Bisericii primare,cunoaºte o dezvoltare nemaiîntâlnitã în SfântulMunte începând cu secolul a X-lea ºi culminând cusecolul al XIV-lea, în timpul Sfântului GrigorePalama.

Sfântul Grigore Palama este nu numai monahulde geniu, ca dar al lui Dumnezeu în ceea ce priveºteexplicarea teologicã-teoreticã a Rugãciunii lui Iisussau a Rugãciunii inimi, ci ºi un mare practicant alei. Sfântul Grigore Palama explicã într-un modstrãlucit ºi convingãtor natura, scopul ºi foloaseleduhovniceºti sau mistice ale Rugãciunii lui Iisus:„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieºte-mã pe mine pãcãtosul”.

În tradiþia misticã a rãsãritului ortodox începândcu Evagrie Ponticul ºi cu Macarie EgipteanulRugãciunea minþii sau a inimii nu este oîndeletnicire particularã sau comunionalã episodicãsau secvenþialã ci o stare permanentã. Monahul nuse roagã din când în când, ci permanent saucontinuu ºi mai presus de aceasta devine el însuºirugãciune. „Cine este teolog seroagã ºi cine se roagã este teolog”– Evagrie Ponticul, sau: „Eudorm, dar inima mea vegheazã” –Omiliile macariene.

În Sfântul Munte Rugãciunealui Iisus sau Rugãciunea inimiieste puternic rãspânditã ºi intenspracticatã. Varlaam de Calabria adorit sã experimenteze personalrugãciunea inimii ca sã înþeleagãraþiunea ºi scopul ei, însã fiind cutotul strãin (profan) tradiþieimistice rãsãritene concluziile saleau fost derizorii ºi nedemne deamintit.

Sfântul Grigore Palama,teoreticianul ºi practicantul prinexcelenþã al Rugãciunii inimii, a dat o explicaþieteologicã-misticã a raþiunii ºi sensului acesteirugãciuni. Astfel, când monahul rosteºte cuvintele„Doamne Iisuse Hristoase” el recunoaºte calitateade Domn a lui Iisus, adicã recunoaºte ºimãrturiseºte cã este Dumnezeu. Prin cuvintele„Fiul lui Dumnezeu” el recunoaºte cã Iisus este Fiual lui Dumnezeu. Prin cuvintele „miluieºte-mã pemine pãcãtosul” recunoaºte pe de o parte propriastare de pãcãtoºenie, iar pe de altã parte cereneîncetat sã fie miluit, adicã sã fie mântuit prinlucrarea lui dumnezeiascã.

Poziþia, atitudinea, starea, meditaþia sau stareade contemplaþie a monahului în timpul rugãciuniiau menirea de a-l face pe acesta apt ºi capabil decoborârea lui Hristos prin Duhul Sfânt în inimã,haric (ca energie divinã necreatã) ºi ipostatic îninimã sau în sens profund ºi autentic, mistic,urcarea lui Hristos din adâncul inimii în inimãfãcându-se prezent acolo ºi simþit prin har ºiipostatic sau personal. Aceasta pentru cã înparcursul mistic locul cel mai sus al transcendenþeieste deopotrivã cel mai de jos, cel mai adânc ºi maiabisal loc din inima omului.

Teologia Sfântului Grigore Palama estedeopotrivã o teologie harismaticã (misticã) pe de oparte, dar ºi o teologie raþionalã (a cunoaºteriiraþionale) fundamentatã pe revelaþia naturalã ºi peposibilitatea cunoaºterii raþionale. Astfel, „însecolul al XIV-lea, cu precãdere în timpul ciocniriidintre isihaºti ºi antiisihaºti, dintre metodateologicã a Sfântului Grigore Palama ºi cea ascolasticilor din Apus ºi Rãsãrit, a ieºit în evidenþãnu numai diferenþa dintre teologia apuseanã ºi cearãsãriteanã, dar îndeosebi metodologia teologicãdublã a pãrinþilor Bisericii Ortodoxe… Orientareapatristicii, de fapt, însumeazã douã direcþii, fiecaredin ele cu funcþionalitatea ºi specificitatea sa.Totuºi, aceste douã direcþii funcþional legate între

ele, nu se abat de la drumul comun al adevãrului.Aceste douã direcþii ar putea fi amintite, la modulgeneral, chiar dintru început: e vorba de teologiaharismaticã ºi de cea ºtiinþificã, se raporteazã cucertitudine la distincþia fundamentalã dintre creat ºinecreat pe care tradiþia ortodoxã a fãcut-o, prindiverse moduri de exprimare, de la primii sãi paºi.Cu alte cuvinte, la creat se raporteazã teologiaºtiinþificã, iar la necreat cea harismaticã” (NikosMatsoukas, Introducere în gnoseologia teologicã,Editura Bizantinã, 1997, pag. 117-118).

Viziunea misticã a Sfântului Grigore Palama aredouã coordonate fundamentale. În primul rândviaþa misticã sau duhovniceascã este dar ºi lucrarea lui Hristos prin Duhul Sfânt. În primul Hristoscoboarã personal sau ipostatic ºi prin harul divin înmintea, inima ºi în simþurile monahului,transformându-le, spiritualizându-le ºi înãlþându-lela cel mai înalt nivel al posibilitãþilor omeneºti, darrãmânând ceea ce sunt. În al doilea rând estenecesarã ºi pregãtirea permanentã sau continuã amonahului.

Aceastã stare de vrednicie permanentã amonahului (isihastului) nu poate fi conceputã fãrãinvocarea neîncetatã a numelui lui Iisus(Rugãciunea lui Iisus).

Astfel, teologia Sfântului Grigore Palamadeparte de a fi speculativã sau intelectualistã este oteologie existenþialã ºi experiatã în viaþaduhovniceascã sau misticã a monahilor de laMuntele Athos.

În viziunea teologicã aSfântului Grigore Palamaenergiile divine necreatereprezintã o punte sau o scarã dediamante prin care Sfânta Treimecoboarã de la Tatãl, prin Fiul înSfântul Duh în creaþie, fãrã sã seîmpãrtãºeascã dupã fiinþã saudupã ipostasuri.

Învãþãtura ortodoxã despreenergiile divine necreate a feritortodoxia de doctrine ºi sistemefilosofice ºi teologice precum:panteismul, dualismul religios ºifilosofic, monoteismul abstract,raþionalismul sauintelectualismul antisomatic ºiasomatic. Învãþãtura despre

energiile divine necreate pãstreazã nealteratãabsoluta transcendenþã a lui Dumnezeu precum ºiprezenþa lui în lume ca posibilitate a unirii omuluicu El nu dupã naturã ci dupã har. În acest sensSfântul Grigore Palama afirmã: „Acum suntluminat sã numesc dumnezeire ºi darul ºi energiaîndumnezeitoare împãrtãºitã de sfinþi, aceasta fiindnumitã cu acelaºi apelativ al fiinþei din care iese înmod natural; acum cã nu are o imitare sau relaþiecare sã o cuprindã în limitele naturii lucrulîndumnezeirii, ci aceastã lucrare ºi har al Duhuluise vede de cei vrednici ca o luminã, iar aceasta estecomunã Sfintei Treimi ºi nu una asemãnãtoare, ciuna în mod numeric, pusã în miºcare ca dintr-ocauzã Tatãl, ieºind prin Fiul ºi arãtatã în DuhulSfânt” (Sfântul Grigore Palama, Fecioara Maria ºiPetru Athonitul – prototipuri ale vieþii isihaste ºialte scrieri duhovniceºti, Editura Deisis, Sibiu,2005, pag. 163).

Aºadar, pentru Sfântul Grigore Palama unireacu Dumnezeu dupã har este condiþie a cunoaºteriilui Dumnezeu în luminã e mai presus nu numai decunoaºterea raþionalã, ci ºi de cea prin credinþã. Eae mai presus deci ºi decât cunoaºterea prin relaþie.Cãci apofatismul ei e vedere mai presus de orice felde cunoaºtere, chiar decât cea negativã (Pr. prof.dr. Dumitru Stãniloae, Teologia DogmaticãOrtodoxã, vol. I, Editura Institutului Biblic ºi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti1978, pag. 137).

În concluzie Sfântul Grigore Palama prinînvãþãtura sa despre energiile divine necreate ºi înlupta sa cu adversarii acesteia a reuºit sã sedelimiteze de o doctrinã teologicã scolasticã despregraþia creatã. Doctrina scolasticã despre graþiacreatã este de origine filosoficã ºi pãstreazã ºiperpetueazã o concepþie pãgânã apãrutã înantichitatea greacã ºi dezvoltatã în perioadaelenisticã ºi anume problema existenþei unui

intermediar sau a unor intermediari întretranscendenþa absolutã a lui Dumnezeu ºi creaþie.

Esenþa disputei dintre Varlaam de Calabria ºiSfântul Grigore Palama este legatã de problemamediatorului între transcendenþa lui Dumnezeu Celnecreat ºi lumea imanentã creatã. Varlaam estetributarul ºi continuatorul unei vechi tradiþiifilosofice care-ºi are originea în platonism preluatãde o parte a teologiei creºtine. Este vorba deproblema mediatorului între transcendent ºiimanent ºi totodatã cea a posibilitãþii de participarea creatului la necreat, de la sensibil la inteligibil.Varlaam respinge învãþãtura Sfântului GrigorePalama despre energiile divine necreate, desprenecreabilitatea harului divin ºi a luminii taborice pemotivul logic sau raþional cã între Dumnezeu Celnecreat ºi lumea creatã nu poate exista o legãturãdirectã sau nemijlocitã.

Occidentul creºtin a preluat, a pãstrat ºi acontinuat o concepþie dualistã bazatã pe o rupturã(o falie) radicalã între transcendenþã ºi imanenþã,între planul absolut transcendent ºi planulimanenþei lumii sensibile. În timp ce Varlaamrãmâne prizonier acestei tradiþii ºi propune ocunoaºtere raþionalã de tip scolastic a luiDumnezeu, Sfântul Grigore Palama se distanþeazãatât de platonism, cât ºi de neoplatonism. El preiaunele categorii din filosofia aristotelicã însãasemenea Sfântului Vasile cel Mare, SfântuluiMaxim Mãrturisitorul, le foloseºte fãrã sãmicºoreze cumva învãþãtura creºtinã cu privire laraportul dintre transcendenþa lui Dumnezeu ºilumea creatã.

Sfântul Grigore Palama foloseºte acestecategorii nu în maniera logicii aristotelice sau aterþului exclus ci în modelul gândirii antinomice,paradoxale sau dogmatice a teologiei ortodoxe saua terþului inclus. Sfântul Grigore Palama iaatitudine împotriva unei doctrine creºtineoccidentale influenþate de platonism. În deplinãconcordanþã cu Pãrinþii Capadocieni, cu SfântulDionisie Areopagitul, cu Sfântul MaximMãrturisitorul ºi cu Sfântul Simeon Noul Teolog,Sfântul Grigore Palama învaþã cã în virtutealibertãþii Sale absolute ºi ca Persoanã Supremã sauca Treime de Persoane, Dumnezeu poate intra încomunicare atât mijlocitã, prin îngeri, saunemijlocitã, prin întruparea Fiului sau a Logosuluidivin.

Lãmurin în chip teologic învãþãtura creºtinãdespre energiile divine necreate, Sfântul GrigorePalama învaþã cã Dumnezeu în chip antinomic sauparadoxal este împãrtãºibil ºi neîmpãrtãºibil. Cualte cuvinte, Dumnezeu Se comunicã pe Sine, Sedeschide spre creaþie ºi întrã în creaþie dupãenergiile sau lucrãrile Sale (fiindcã este unDumnezeu personal), dar rãmâne ceea ce este înSine absolut neîmpãrtãºibil dupã fiinþa sau naturaSa. Paradoxul gândirii palamite merge (se înalþã) ºimai departe sau mai sus atunci când inspirat deteologia Sfântului Dionisie Areopagitul abordeazãproblema absolutului transcendent al lui Dumnezeunu numai dupã fiinþa, ci ºi în ceea ce priveºtemodul în care poate fi perceput ºi înþeles de noicaracterul Sãu personal. Astfel, Dumnezeu în Sineeste mai presus de fiinþã ºi mai presus de unu ºitrei. Dumnezeu, „cea mai înaltã pozitivitate” estesuprafiinþã sau supraexistenþã tripersonalã sautripersonalitate supraexistentã sau suprafiinþialã.

Asemenea Sfântului Dionisie Areopagitul,Sfântul Grigore Palama învaþã cã suprafiinþa sausupraexistenþa lui Dumnezeu sau mai bine zisDumnezeu sau Supradumnezeu, cum Îl numeºteSfântul Dionisie, este „bunãtatea”.

Prin Sine sau în Sine Supradumnezeul SfântuluiDionisie ºi al Sfântului Grigore Palama, în chipabsolut liber se comunicã atât mijlocit prinenergiile divine necreate din eternitate în modperpetuu ºi prin îngeri în creaþie, dupã planuliconomiei divine ºi direct în mod obiectiv, real ºitotal sau desãvârºit prin întruparea Fiului sau aLogosului divin. Fãrã sã trãdeze cu nimic teologiacreºtinã, Sfântul Grigore Palama a rezolvat într-unchip comprehensibil problema mediatorului ºiproblema comunicãrii lui Dumnezeu ºi cea aparticipãrii lumii create la El, folosindu-se decategoriile filosofiei aristotelice ºi de mareacontribuþie a culturii elenistice, neoplatonice.

Contribuþia teologicã a Sfântului GrigorePalama a fost decisivã pentru viitorul întregiiortodoxii, al teologiei ortodoxe ºi al experierii ei înviaþa culticã sacramentalã ºi în viaþa misticãcomunionalã sau personalã a monahilor ºi a tuturorcreºtinilor ortodocºi.

Pr. prof. dr. Ion POPESCUFacultatea de Teologie Ortodoxã

„Sfânta Muceniþã Filoteia”

6

Teologia misticã în gândirea ºi practica Sfântului Grigore Palama (III)

Argeºul Ortodox

3 decembrie1861 - Cu ocazia deschiderii

Camerelor, Alexandru Ioan Cuza aanunþat cã Înalta Poartã ºi PuterileGarante au recunoscut UnireaPrincipatelor.

1901 - S-a înfiinþat societatea„Tinerimea artisticã” de cãtre pictoriiªtefan Luchian, Nicolae Vermont,Constantin Artachino, Gheorghe Petraºcuº.a.; gruparea milita pentru o artã realistã,pentru subiecte luate din viaþa þãranilor, aoamenilor de rând.

1991 - A murit Petre Þuþea, eseist,filosof, economist ºi om politic român.

2005 - Proclamarea canonizãriiSfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica.Sfântul a trãit între anii 1730-1806.Cuviosul Gheorghe a revigorat viaþamonahalã în Schitul Cernica, iar mai apoila Mãnãstirea Cãldãruºani, unde aorganizat o mãnãstire cu viaþã de obºtedupã tipicul Muntelui Athos ºi al obºtilorpaisiene din Moldova.

4 decembrie1855 - A fost inauguratã „ªcoala de

micã chirurgie” de la Spitalul „MihaiVodã” din Bucureºti.

1864 - Domnitorul Alexandru IoanCuza a promulgat Codul Penal român,alcãtuit dupã modelul Codului Penalfrancez ºi al Codului Penal prusac, avândla bazã ºi unele legi penale autohtone.

1940 - A fost încheiat acordul româno-german de la Berlin privind „colaborareaeconomicã” pe 10 ani, prin care economiaRomâniei era complet subordonatã „noiiordini economice europene”.

1987 - A trecut în eternitate ConstantinNoica, filosof ºi eseist român, mentorspiritual al unor intelectuali români,

membru post-mortem al AcademieiRomâne (n. 1909)

5 decembrie1857 - A apãrut, la Bucureºti, gazeta

politicã ºi literarã „Naþionalul”.1864 - Domnitorul Alexandru Ioan

Cuza a promulgat Legea instrucþiunii,prima lege prin care învãþãmântul eraorganizat în mod unitar ºi erau stabiliþianii de studiu: învãþãmântul primar, depatru ani, gratuit ºi obligatoriu, celsecundar, de ºapte ani ºi universitar, detrei ani.

1872 - S-a nãscut Gheorghe Petraºcu,pictor ºi academician român, fondator alunui curent artistic, caracterizat printr-uncolorit grav, concentrat ºi prin forþa deevocare a obiectelor ºi priveliºtilor, prinseîn mediul lor imediat..

1944 - Armata românã începe luptelepentru eliberarea oraºului Budapesta(Ungaria).

6 decembrie1864 - Se nãºtea vrednicul de

pomenire Preafericitul Pãrinte Nicodim-al doilea patriarh al Bisericii OrtodoxeRomâne (1939-1948) (foto), ºi membrude onoare al Academiei Române (d.1948).

1890 - A murit Anton Mocioni -politician, deputat în parlamentul de laBudapesta, fondator al bãncii „Albina”din Sibiu.

1912 - A murit Ion Mincu, arhitect,membru fondator ºi preºedinte alSocietãþii Arhitecþilor din România,întemeietorul ºcolii româneºti dearhitecturã (n. 1852)

1944 - Depune jurãmântul ultimulguvern dinainte de 1989 în care eraureprezentate partidele burgheze (6

decembrie 1944- 5 martie 1945). Premierera Nicolae Rãdescu, PNÞ ºi PNLdeþineau 7 ministere, iar FND, 8ministere.

7 decembrie1881 - A fost întemeiatã „Societatea

Politehnicã din România”; primulpreºedinte a fost Dimitrie Frunzã.

1884 - Se nãºtea Petru Groza -politician român ºi prim-ministru înprimul guvern comunist al României între1945 ºi 1952, jurist, deputat, ministru,preºedinte al Consiliului de Miniºtri,preºedinte al Prezidiului Marii AdunãriNaþionale.

1941 - Între România ºi Anglia,Canada ºi Noua Zeelandã se instituiestarea de rãzboi.

8 decembrie1832 - A apãrut la Bucureºti, sub

conducerea lui Ion Heliade Rãdulescu,

primul numãr din „Buletin, gazetaadministrativã”, primul periodicromânesc oficial, actualul „MonitorOficial” al României.

1876 - S-a nãscut Constantin I. Moisil,profesor de istorie, arheolog ºi numismatromân, directorul CabinetuluiNumismatic al Academiei, membru deonoare al Academiei Române, tatãlmatematicianului Grigore C. Moisil.

1921 - Inaugurarea Operei Române dinBucureºti cu spectacolul „Lohengrin”, deRichard Wagner, traducerea lui ªt. O.Iosif, dirijor George Enescu, în regia luiAdalbert Markowsky.

1991 - A fost aprobatã prin referendumnaþional noua Constituþie a României,adoptatã de Adunarea Constituantã la 21noiembrie 1991; elaborarea, dezbaterea ºiadoptarea Constituþiei au durat un an ºijumãtate.

9 decembrie1880 - S-a nãscut Avram Imbroane -

teolog, om politic bãnãþean, luptãtorpentru unirea Banatului ºi Ardealului cuRomânia, deputat.

1894 - În Bucureºti se introduc primeletramvaie electrice (purtând numãrul 14),de la Cotroceni la Obor.

1916 - Bãtãlia de la Caºin. O nouãofensivã lansatã de trupele germano-austro-ungare este opritã pe valeaCaºinului, valea ªuºiþei ºi valea Putnei,linie de o mare importanþã strategicã, cecompleta linia de fortificaþii Focºani-Nãmoloasa.

1967 - Marea Adunare Naþionalã a alesîn funcþia de preºedinte al Consiliului deStat pe Nicolae Ceauºescu, în locul luiChivu Stoica.

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Calendarul evenimenteloristorico-religioase

3 - 9 decembrie

Înainte de crearea lumiivãzute, conform revelaþieisupranaturale, Dumnezeu a creatlumea spiritualã, lumea îngerilor(Facere 1, 1). Aceasta confirmãfaptul cã, într-adevãr, în afarã deom mai existã ºi alte fiinþepersonale, înzestrate cu libertate,cu diferenþa cã natura lor estenumai spiritualã.

Îngerii sunt grupaþi în treipleiade, fiecare pleiadã având încomponenþa ei trei cete.(cf.Dionisie PseudoAreopagitul,Despre ierarhia cereascã,ierarhia bisericeascã).Administrându-ºi în moddefectuos libertatea, o partedintre îngeri au produs unscandal în lumea spiritualã, faptcare a dus la ceea ce întreagaomenire cunoaºte drept cãdereaîngerilor sau alungarea luiLucifer. Conducãtor al cetelorDomniilor, Stãpâniilor ºi Puterilor,Lucifer a devenit în urmascandalului (dorinþa lui de a-ºiridica scaunul mai la rãsãrit decâtrãsãriturile), demon, diavol – cel

care se împotriveºte, cel caredezbinã.

Cuvântul scandal vine de lagrecescul Skandalon ºi aºa cumafirmã W. Berclay a fost puþinîntrebuinþat în antichitate. În

Septuaginta ºi mai apoi în NoulTestament termenul este desîntâlnit, lucru demonstrat ºi despecificaþiile ecleziastice pecare C. Alexander le face atuncicând traduce cuvântul scandalîn limba francezã (veziDictionaire grec-francaise,scandalon).

Iniþial, cuvântul scandalsemnifica un obstacol, opiedicã, pentru ca mai apoi sãdefineascã „pârghia pentrumomeala dintr-o capcanã” (W.Berclay, Analizã semanticã aunor termeni din NoulTestament, pag. 230). ÎnVechiul Testament cuvântulscandal este folosit atât cusensul de piatrã de poticniresau piedicã, dar ºi cu sensul decursã, capcanã (W. Barclay,ibid., pag. 231).

În Noul Testament, scandalondesemneazã atât un obiect material,aºa cum este piatra de poticnire saucapcana (cursa), dar treptat capãtã ºiun sens spiritual: amãgire, încercare,chiar smintealã sau ispitã. Altfel

spus, scandalon este ceea ce neamãgeºte, ceea ce ne înºalã sau neispiteºte, ceea ce intrã în contact cunoi prin intermediul simþurilor (darnu numai) ºi ne produce o tulburare.

Sfântul Vasile cel Mare mergemai departe în utilizarea cuvântuluiscandal, atunci când îlîntrebuinþeazã în a XLI-a regulãmoralã, în cadrul cãreia impunecreºtinilor sã se depãrteze de la totceea ce produce tulburare, de la totceea ce aduce smintealã minþiiorientatã spre Dumnezeu: „Secuvine ca tot ce scandalizeazã sã sestârpeascã, chiar dacã s-ar socoti cãeste ceva foarte convenabil ºi foartenecesar” (Sfântul Vasile cel Mare,Regula 41, Regulile morale, PSB,vol. 18, pag. 135).

Aici observãm cum ierarhulcapadocian înþelege prin scandalonatât realitatea externã ce producetulburarea sufletului, dar, ºi aici estenoutatea, ºi ceea ce face posibilãintrarea în suflet a acesteia. Altfelspus, prin scandalon putem înþelegesimþurile ºi organele aferente care,prin preluarea informaþiilor

amãgitoare, produc dezechilibrusufletesc.

Dar, oare, aceste simþuri ºiorganele lor aferente sunt rele, devreme ce ierarhul capadocian necere sã le stârpim?

Chiar dacã face apel la versetele7, 8 ºi 9 din al XVIII-a capitol de laMatei, unde scandalon este utilizatde 5 ori, Sfântul Vasile cel Mare nuconsiderã cã organele simþurilorsunt rele, aºa cum nici Domnul IisusHristos nu a considerat aceasta,cerând scoaterea ochiului sau tãiereamâinii. Atât Domnul, cât ºi ierarhulcapadocian, vãd în stârpireascandalului, ºtergerea aceleiorientãri antropologice a firii umaneºi implicit a organelor simþurilorspre rãu (concupiscentia). Cu altecuvinte, ochiul nu trebuie scos,mâna nu trebuie tãiatã, ci estenecesarã o tãiere împrejur a ochiuluisau a mâinii, o cauterizare a aceleiorientãri nesãnãtoase care subzistãîn fiecare dintre organele simþurilor,ca pãrþi componente ale trupuluiuman.

Pr. Napoleon Nicolae DABU

7

Regulile morale ale Sfântului Vasile cel Mare (XLI)

SSãã ttãã iieemm rrããuu ll dd iinn rrããddããcc iinnãã

Argeºul OrtodoxCMYK

Sfinþirea primei biserici pentru copii, În Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului

În ziua de prãznuire a Sfântului Stelian Paflagonul,26 noiembrie 2009, cu mila ºi cu ajutorul MilostivuluiDumnezeu, Cel în Treime lãudat, Tatãl, Fiul ºi SfântulDuh, s-a târnosit Biserica cu hramul „Sfântul Stelian”,din incinta complexului Mavrodolu din Piteºti, decãtre Înalt Preasfinþia Sa Calinic, Arhiepiscop alArgeºului ºi Muscelului.

Purtãtori de grijã în a o împodobi ºi a o înzestra cutoate cele cuvenite au fost Înalt Preasfinþia Sa Calinic,Întâistãtãtorul Argeºului ºi Muscelului, Consiliul ºiComitetul Parohial al Bisericii Mavrodolu, enoriaºii ºiînchinãtorii din oraºul Piteºti.

Lucrãrile au fost orânduite de Pãrintele ConsilierEparhial Constantin Onu, preotul paroh al BisericiiMavrodolu din Piteºti ºi P.C. Florin Narcis Maxim,preotul paroh al Bisericii „Sfântul Stelian”.

Programul liturgic propus ºi aprobat de ÎnaltPreasfinþitul Calinic se desfãºoarã în duminici ºisãrbãtori bisericeºti între orele 09:00-12:00, astfel:

pentru slujba Utreniei cei prezenþi sunt implicaþiîn declamarea psalmilor ºi textelor cu exprimarerecitativã ºi vor susþine dupã putinþã cântãrile de lastrana, iar în cadrul Sfintei Liturghii ei sunt „toatasuflarea” care laudã pe Domnul.

În cursul sãptãmânii existã deja în derulare unprogram catehetic, dupã metodologia aprobatã deSfântul Sinod, Hristos împãrtãºit copiilor ºicontinuã alternativ, de la o sãptãmânã la alta, cuorã de religie, orã de picturã bisericeascã, orã demeditaþii (limba românã, matematicã º.a.), orã demuzicã (cor), teatru religios.

Pe plan educaþional se aflã în desfãºurare ºi altecâteva proiecte, rod al parteneriatelor semnateîntre biserica noastrã ºi diferite instituþii dinPiteºti. Astfel, putem aminti de:

- Culturã civicã ºi culturã religioasã însocietatea contemporanã – Proiect educaþionaldesfãºurat cu sprijinul urmãtoarelor instituþii

partenere: Arhiepiscopia Argeºului ºiMuscelului, Parohia „Sfântul StelianPaflagonul” din Piteºti, ªcoala Nr. 18 dinPiteºti, D.G.A.S.P.C. Argeº ºi Asociaþia„Sprijin pentru viaþã”;

- Împreunã suntem mai siguri – Proiect departeneriat educaþional ºi cooperare înrealizarea ºi desfãºurarea programului ªcoalãdupã ºcoalã, semnat de Parohia Mavrodolu dinPiteºti ºi ªcoala Nr. 18 din Piteºti;

-Cu sufletul curat – Proiect de parteneriateducaþional semnat între: Parohia Mavrodoludin Piteºti ºi ªcoala Nr. 18 din Piteºti;

- Educaþie ºi credinþã – Proiect educaþionalavând ca Instituþii partenere: ArhiepiscopiaArgeºului ºi Muscelului, Parohia „SfântulStelian Paflagonul” din Piteºti ºi GrãdiniþaSpecialã Nr. 10 din Piteºti;

- Lãsaþi copiii sã vinã la Mine! – Proiecteducaþional semnat între: Parohia Mavrodoludin Piteºti ºi Grãdiniþa Specialã Nr. 10 din

Piteºti;- Biserica în ochii copiilor – Protocol de parteneriat

educaþional semnat între: Parohia Mavrodolu dinPiteºti ºi Grãdiniþa cu program prelungit Nr. 14 dinPiteºti;

- La rugãciune tot pãmântul – Proiect – Program deeducaþie pentru viaþã, semnat între Parohia Mavrodoluºi ªcoala Nr. 1 din Mãrãcineni;

- Hristos împãrtãºit copiilor - Proiect care seadreseazã copiilor cu vârste cuprinse între 6 ºi 17 ani,se desfãºoarã în bisericã ºi are ca scop: educaþiabiblicã, formarea duhovniceascã ºi sãdirea Cuvântuluilui Dumnezeu în inimile tinerilor.

Binecuvânteazã Doamne ºi sfinþeºte pe cei ce iubescpodoaba casei Tale, tineri ºi adulþi care se vor ruga înBiserica „Sfântul Stelian”, acum ºi pururea ºi în veciivecilor.

Preot Narcis MAXIM

Dupã o zi în care predicase neîncetat poporului ºidiscutase cu fariseii ºi cu ucenicii Sãi, Iisus Hristoscontinua sã se afle încã în mijlocul lor. Atunci câtevamame au vrut sã-ºi aducã pruncii la El pentru a cãpãtabinecuvântare. Ucenicii nu doreau însã sã tulbureliniºtea Domnului ºi de aceea nu le lãsau sã se apropie.Atunci Mântuitorul a spus cuvintele mângâietoare ºipline de dragoste: „Lãsaþi copiii sã vinã la Mine” (Luca18, 16). Respectând vorbele Fiului Domnului ºiconºtientizând totodatã datoria pe care acestea oimplicã, Înalt Prea Sfinþitul Calinic, Arhiepiscop alArgeºului ºi Muscelului a avut iniþiativa unei bisericidedicate în special celor mai mici dintre credincioºiiortodocºi: o bisericã în care ei sã vinã, sã se roage ºi sãli se explice noþiunile de bazã din tradiþia creºtinã.

La 26 noiembrie, a fost sfinþitã Biserica purtând hramul„Sfântului Stelian”, protectorul copiilor, lãcaº de cult careface parte din parohia Mavrodolu, sub grija pãrinteluiparoh Constantin Onu. Zeci de preoþi ºi diaconi au oficiatslujba de inaugurare a lãcaºului ºi alãturi de sfinþiile lor,

pãrinþi, bunici ºi copii s-au bucurat de acestnou Altar, singurul din judeþ care esteconstruit special pentru micuþi. Pentru a dabinecuvântare locului ºi oamenilor, însuºiÎnalt Prea Sfinþitul Calinic, ArhiepiscopulArgeºului ºi Muscelului a fost prezent laslujbã: „Piteºtiul are un mare noroc sã aibãîncã un altar în plus. Mulþumim lui Dumnezeuºi tuturor celor care aþi venit astãzi sã fimmartori la sfinþirea acestui altar pentru prunciidin Piteºti ºi pentru noi toþi cei care trebuie sãrãmânem prunci ai lui Dumnezeu pentrutotdeauna”.

Icoanele ºi picturile din bisericã au oînãlþime cu puþin peste doi metri, tocmaipentru a le înlesni celor mici accesul la ele.„S-a binecuvântat de cãtre Înalt Prea SfinþiaSa Calinic ca loc de rugãciune pentru copiiacest spaþiu adaptat, amenajat care, în acestecondiþii, iatã, capãtã proporþii normale pentru cei mici. Vã daþi seama cât de potrivitã este perspectiva privirii

unei icoane la doi metri deasupra capului”, a cuvântatpãrintele paroh Constantin Onu.

Hramul bisericii nu a fost ales întâmplãtor,slujitorii Domnului oprindu-se la Sfântul Stelianpentru un motiv întemeiat îmbrãcat de cãtre pãrinteleprofesor Ion Bria într-o urare pentru credincioºi: „Sãaveþi în el un sprijinitor pentru copiii dumneavoastrã,pentru sãnãtatea lor ºi a familiilor dumneavoastrã ºipentru faptul cã el este ocrotitorul celor mici,pruncilor, ºi mamelor care nu pot avea copii”.

Dupã cum este rânduit la sfinþirea fiecãrui nouAltar, femeile au avut singurul prilej de a sãruta masade cult, iar copiii au primit Trupul lui Hristos, purtaþide mânã sau pe braþe de cãtre pãrinþi ºi bunici. Înbiserica copiilor se vor desfãºura, pe lângã SfântaLiturghie, proiecte sociale, lecþii deschise de religie,serbãri ºcolare cu tematicã religioasã ºi conferinþeeducative. Din cadrul parohiei Mavrodolu mai faceparte ºi biserica „Surdo-muþilor”, funcþionalã înprezent, dar încã neinauguratã oficial.

Raluca NICULA