Arhitectura Comerciala in Tara Romaneasca Sec 17-19. Hanurile Bucurestene

5/5/2018 Arhitectura Comerciala in Tara Romaneasca Sec 17-19. Hanurile Bucurestene - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/arhitectura-comerciala-in-tara-romaneasca-sec-17-19-hanurile-bucurestene 1/11

ARHITECTURA COMERCIALĂ SEC 17-19

ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ. HANURI BUCURE Ş TENE

de

RALUCA ZAHARIA



ARHITECTURA COMERCIALĂ SEC 17-19 ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ.HANURI BUCUREŞTENE

Raluca Zaharia

Introducere.

Arhitectura comercială istorică, generată şi influenţată de comer ţ este un subiect puţin cercetat la careînsă se face adesea referire în diversele istorii ale localităţilor din Ţara Românească. Scopul acesteilucr ări este acela de a prezenta unele legături istorice, sociale şi economice care au dus la edificarea programelor de arhitectur ă comercială specifice sec 17-19.

Sub termenul general de arhitectur ă comercială a perioadei regăsim sub o formă sau alta echivalentul

din secolele 19, 20 a: magazine, restaurante, cârciumi, cafenele, baruri, hoteluri, pieţe de desfacere a produselor, birouri şi instituţii publice. Tot în această categorie intr ă şi instituţiile de învăţământ,spitaliceşti şi de cultur ă, săli de spectacole, gr ădini publice, terase. Din această varietate unelefuncţiuni şi-au f ăcut apariţia mai devreme decât altele, moment ce coincide cu o deschidere a ţărilor române spre cultura orientală dar şi spre o era a comer ţului intersiv prin domniile fanariote.

Dintre toate programele arhitecturii comerciale ale perioadei hanurile încorporau cele mai multe şi

diverse funcţiuni, ele putând fii atât urbane cât şi extraurbane. Termenul de han sau khan se adoptă şigeneralizează începând cu sec 16 în Pen. Anatolia şi se r ăspândeşte în Imperiul Otoman. Eldesemnează atât în forma urbană cât şi cea rurală, o construcţie-adă post pentru negustori şi caravanelelor dar şi un loc de desfacere a mărfurilor, loc de schimburi, vânzare-cumpărare. Anterior termenuluise utiliza denumirea de caravanserai

1. Caravanseraiurile erau hanurile de drum şi alcătuiau încă dinsec 12-13 o vastă reţea de puncte aşezate optim determinat de condiţiile de mediu, traseu şi destinaţie2.În Ţara Românească termenul este folosit după cum se poate observa pe harta din 1847 pentru a



Fig.1 Hanuri în Pen. Anatolia, imaginea tipică a hanului de tip oriental.

În Ţara Românească hanurile ajung sub forma lor deja consacrată în Orient via domniile fanariote şi odezvoltare a schimburilor comerciale în regiune. Este preferat drumul prin Ţara Românească dinspre şicătre Orient. Negustorii braşoveni şi sibieni ajung uşor în noua capitală la fel şi cei din Stambul via

Giurgiu pe Dunăre. Locul de întâlnire generează târguri oportunităţi de taxe de tranzit şi vânzare demarf ă.

Hanurile bucureştene sec 17-19

Odată cu domniile fanariote comer ţul se dezvoltă, însă principalii actori, comercianţii, nu sunt precums-ar crede de origine română ci mai degrabă str ăini. Acest lucru este notabil după numele acestoraconsemnat în actele de vânzare-cumpărare dar şi în petiţiile adresate dese ori domnitorului. Comer ţuleste un domeniu accesibil acestor minorităţi din mai multe considerente. Pentru început, încă din sec al18-lea nu se f ăcea nicio distincţie între str ăini şi români, atâta timp cât plăteau taxele. Diverselecomunităţi, în special evreii, turcii şi armenii se bucur ă de o libertate confesională nemaiîntâlnită înregiune şi prefer ă Ţările Române, imperiilor.

Deşi str ăinii sunt atestaţi încă din sec 16 prin scrierile lui Dimitrie Cantemir şi Ion Ghica, cea mai



Constantinopolul. Particularitatea lor stă în adaptarea la contextul urban medieval occidental, oferindadă post pentru mărfuri şi negustori, precum şi puncte de desfacere grupate pe considerente etnice. Il

Fondaco dei Tedeschi7 este de fapt un stabiliment de tip han, din Veneţia care era desemnat ca fiind

locul unde toţi negustorii şi călătorii de origine germană tr ăgeau când veneau în oraş. Similar il

Fondaco dei Turchi

8

, dei Armeni. Astfel aceste fondachi par mai mult nişte reprezentanţe comercialeale unor grupuri etnice de comercianţi.

Fig.2 Il fondaco dei Turchi înainte şi după restaurare.

Fig.3 il fondaco dei Tedeschi



puteau închiria separat spaţiile de depozitare de cele comerciale. Nivelul parterului era rezervatschimbului de mărfuri, pr ăvălii cu de toate dar şi dotări precum grajdurile, sala de mese, bucătăria,organizate în jurul cur ţii eventual în construcţii independente. Etajul este rezervat camerelor deînchiriat pentru birouri, negustori, călători. Unele hanuri au de închiriat săli mai generoase, mai multe

camere (apartamente). Regimul de chirii este divers şi evoluează de la o închiriere pe luni şi chiar ani aspaţiilor în perioada sec 17-18, până închirieri cu ziua, mult mai apropiate de regimul hotelier actual,din sec 199.

Diver şii istorici ai Bucureştilor aproximează numărul de hanuri în perioada sec 18 la 145-150, peteritoriul cuprins între barierele oraşului, nici unul însă nu intr ă în detalii cu privire la morfologia lor.George Potra le dedică hanurilor o carte întreagă în care reuneşte informaţia fragmentar ă disponibilă lamomentul acela. Autorul pleacă în prezentarea studiilor de caz de la o clasificare pe criterii

administrative de proprietate şi mai puţin stilistico-funcţională sau temporar ă. Hanurile sunt clasificateîn: hanuri domneşti, mânăstireşti, boiereşti şi negustoreşti, categoriile coexistând temporar unele cualtele .

Începuturile programului sunt dominate de hanurile domneşti care apar încă de la sfâr şitul sec 17,ctitorite de Constantin Brâncoveanu şi Şerban Cantacuzino. Acestea sunt edificii de mari dimensiuni,care au o durată de viaţă net superioar ă celorlalte tipuri prin calitatea execuţiei şi prin folosinţa mai

mult sau mai puţin continuă pe durata secolelor 18 până spre sfâr şit de 19. Acestea ca şi alte categoriisunt administrate fie de mânăstirile cărora sunt închinate, fie de administratori tocmiţi special pentruaceasta.

Concomitent începând cu sec 18 apar hanurile mânăstireşti, boiereşti şi negustoreşti. Iniţiatoriiacestora urmează exemplu hanurilor domneşti, dorind să obţină exclusiv profit de pe urma investiţieilor Ele apar pe principiul concurenţei unei pieţe libere Egumenii mânăstirilor ce au metohuri prin



adaptări şi refuncţionalizări să deservească societatea occidentală a celei de-a doua jumătăţi a sec al19-lea. Până şi hanuri de tipul Hanului lui Manuc sunt transformate în hoteluri11

În anexa 1 este prezentată o cronologie unora din exemplele de hanuri despre care vorbeşte GeorgePotra în Istoricul hanurilor bucure ştene. S-a urmărit, nu numai corelarea temporală a hanurilor între

ele ci anumite evenimente comune pe care le traversează o mare majoritate

Concluziile la care se ajunge în urma realizării acestui grafic sunt:

‐ Apariţia cât şi decăderea programului comercial de han se întâmplă brusc. Momentele suntcorelate cu schimbări sociale şi economice semnificative.

‐ Dispariţia rareori a fost pe care naturală (în urma vreunui incendiu sau cutremur clădirea a fost

într-atât deteriorată încât nu s-a mai reconstruit), de cele mai multe ori este voită. Hanurile sedemolează ‐ Generaţiile mai noi de hanuri, cele care apar în sec 19 sunt rapid adaptate la noul program

similar, cel de hotel, că pătând un aspect corespunzător.‐ Funcţiunile r ămân în conştiinţa locuitorilor chiar şi după dispariţia construcţiei care le

găzduieşte. Banca Naţională, BCR-ul sucursala Lipscani, CEC-ul toate sunt pe locul unor hanuri care erau cunoscute pentru activităţile de zăr ăfarie, unde-şi aveau sediul bancherii perioadei. De fapt unele instituţii ale statului modern până să-şi găsească sediile lor aufuncţionat în localuri ale hanurilor

Am ales spre exemplificare trei hanuri dintre cele menţionate de George Potra în cartea sa, ce auregimuri administrative diferite. Hanul Şerban Vodă Hanul Stravopoleos şi Hanul lui Manuc.

Hanul Şerban Vodă



(ambele au fost incorporate mai târziu în Banca Naţională.) Pe lângă acestea mai erau o serie dezăr ăf ării, ce se ocupau cu tranzacţiile cu monedă str ăină şi conversiile valutare ale epocii.12

Hanul era amplasat pe actualul sit al Băncii Naţionale a României de pe Strada Lipscani. Locaţia luieste cunoscută din planurile istorice ale Bucureştiului dar şi a fost confirmată pe cale arheologică cu

ocazia să păturilor din anii 1970 şi mai recent din 2008-2010 din centrul istoric. Conformdescoperirilor arheologice structura era de formă rectangular ă, avea pivniţe adânci realizate din zidăriede căr ămidă bine arsă, îngustă cu rosturile de grosime cât căr ămida. Sistemul constructiv ajută construcţia să treacă prin numeroase cutremure, printre care şi cel devastator din 1802, fiind necesaredoar reparaţii. Câteva travei bine conservate reprezintă descoperirile arheologice puse în valoare înfaţa Băncii Naţionale.

Finalul său vine în 1882 când este demolat, parte a proiectelor urbane de modernizare a Bucureştiului,capitala Regatului România. Pe locul său se ridică palatul Băncii Naţionale, ce ocupă după cum se poate observa spaţiul liber al cur ţii hanului lăsând fundaţiile, pivniţele şi amprenta vechii construcţiisub traseul str ăzilor E. Carada, Lipscani , Doamnei şi Academiei.

Hanul Stravopoleos



Dintre funcţiunile publice ale hanului amintim o şcoală grecească la 1838. In 1863 arh. Schlatter, înurma unei expertize14 opreşte lucr ările de reparare la corpurile hanului şi trasează strada prin faţa bisericii, tăind hanul în două. Ruinele zidurilor sunt demolate şi înlăturate definitiv în 1871.

Pe locul hanului Stravopoleos avem azi un corp de chili, construite pe amplasamentul unui corp din

hanul vechi la sfâr şitul sec 19, de Mincu, strada Stravopoleos, sub care s-au găsit pivniţe, consemnateşi pe planurile istorice şi de Schlatter în momentul în care a trasat strada. Descoperirile arheologice deaici din campania din 2008-2010 nu au fost în niciun fel puse în valoare.

Hanul lui Manuc

.

Ridicat în 1806 de comerciantul de origine turcă Manuc-bei, om influent în cercurile politice aleî t l i d 19 H l l i M t i t ţi l t ţii i ţi t â ă î



temporar pentru suita armatei ruse pe timpul r ăzboiului ruso-austro-turc din 1808 finalizat cu pacea dela Bucureşti din 1812. Diplomaţii şi oamenii politici ce au participat la semnarea tratatului de pace aufost găzduiţi la han.

Odată cu transformarea în Hotel Dacia, cele 2 săli încă pătoare ale hanului sunt folosite pentru

reprezentaţii teatrale, pentru serate şi baluri.

După 1880 până la începutul primului r ăzboi mondial, când popularitatea Teatrului Dacia dispăruse,sălile sunt folosite ca loc de întâlniri şi dezbateri pentru toate partidele politice ale vremii

Concluzi.

Sfâr şitul unui program comercial prin excelenţă generat de interese pur economice, vine pe fundalul

începutului marii modernizări a României şi al Bucureştilor. Hanurile ca structuri arhitecturale aveauabilitatea de a se adapta noilor funcţiuni de sec 19, după cum o demonstrează şi Hanul lui Manucsupravieţuitorul până în sec 21, doar că proasta lor întreţinere, ruinarea şi transformarea lor în focarede infecţie, duc automat la demolarea lor şi înlocuirea cu nişte clădiri moderne, potrivite epociimoderne.

Cu toate acestea cauzele dispariţiei hanurilor ţin mai mult de dezvoltarea economică decât de o

degradare fizică a construcţiilor. La fel de bine cum s-au ref ăcut, reparat, modificat hanurile în celedouă secole, la fel puteau să se adapteze funcţional şi să meargă mai departe. Printre aceşti factori aidecăderii amintim: dezvoltarea transportului feroviar şi fluvial care concurează tradiţionalele rutecomerciale ale sec 17-18 pe uscat. Progresul tehnologic, scurtarea distanţelor şi a timpilor în caremarfa ajungea la destinaţie, face ca ampla funcţiune de depozitare (marile pivniţe şi magazii) să fiedepăşite. Necesitatea unor vitrine, spaţiu de expunere a mărfii cât mai mare pentru a atrage posibilii

i di l i l d i i f l id i d j b i d l



depozitare, magazine, cazare, alimentaţie publică, birouri, şcoală, cultur ă şi culte (biserica), toateacestea au reuşit să tr ăiască comfortabil sub acelaşi acoperiş în centrul oraşului. Similar hanurilor,astăzi avem mall-urile care, exceptând funcţiunea de cazare ce le lipseşte, se apropie periculos de“cetăţile comerciale ale secolului nostru”.

Pe de altă parte, cea istorică, dacă urmărim poveştile hanurilor bucureştene, aşa cum sunt ele prezentate de George Potra în Istoricul hanurilor bucure ştene, vom observa un scenariu alconstrucţiilor de proastă calitate, f ăcute din materiale perisabile, afectate puternic de incendii,cutremure, inundaţii, nepăsarea chiriaşilor dar şi a administratorilor lor, care se ruinează sub ochii lor.Scenariu care se repeta în nenumărate cazuri de hanuri, scenariu care se repetă şi în prezent cu zonacentrului istoric, şi un scenariu care nu duce la altceva decât la degradarea iremediabilă şi demolarea pentru a face loc altor construcţii în conformitate cu epoca în care tr ăim.

Bibliografie

1. George Potra, Istoricul hanurilor bucure ştene, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 19852. George Potra, Din Bucure ştii de ieri, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 19903. Lelia Zamani, Negustori, negu ştora şi şi negustoreli din vechiul Bucure şti, Vremea, 20054. Constantin C. Giurescu, Istoria Bucure ştilor , Ed.Vremea, 20055. Giuseppe Cina, Bucure şti de la sat la metropol ă , Ed. Capitel, 20116. Andrei Pănoiu, Evolu ţ ia ora şului Bucure şti, Ed. Arhitext, 20117. Rapoartele arheologice ARA cu privire la descoperirile arheologice din Str. Lipscani, 2010 -

planşe8. Ştefan Bâlici, Virgil Apostol, Raport de arhitectur ă – Structurile arheologice de pe strada

Lipscani/ Hanul Ş erban Vod ă , 20109 Pinar Ertepinar Kayamakci Geoarchaeological Investigation of Central Anatolian



Documents

Arhitectura Comerciala in Tara Romaneasca Sec 17-19. Hanurile Bucurestene