ARMONIZAREA LEGISLAÞIEI ROMÂNE CU ... - Consiliul · PDF filecu reglementările comunitare din cadrul Consiliului Legislativ şi cu referire numai la ... de act normativ este analizat,

Buletin de informare legislativã nr. 3/2002 3

STUDII, OPINII, INFORMĂRI

CONTRIBUŢIA CONSILIULUI LEGISLATIV

LA ARMONIZAREA LEGISLAŢIEI ROMÂNE

CU ACQUIS-UL COMUNITAR

Niculina Vrânceanu,consilier, Consiliul Legislativ

Activitatea de armonizare a proiectelorşi propunerilor de acte normative, desfăşuratăde Consiliul Legislativ în baza Legiinr.73/1993, se încadrează în actualul proceslegislativ general, impus de necesitateaarmonizării legislaţiei naţionale cu legislaţiaUniunii Europene, obligaţie stabilită din punctde vedere juridic, în principal prin Acordul deAsociere, semnat de România cu ComunităţileEuropene şi ratificat prin Legea 20/1993. Înconformitate cu art.69, "Părţile recunosc că ocondiţie importantă a integrării economice aRomâniei în Comunitate este armonizarealegislaţiei prezente şi viitoare a României cucea a Comunităţii. România se va strădui săasigure ca legislaţia sa să devină gradualcompatibilă cu cea a Comunităţii".

Evoluţia politico-economică aRomâniei, intervenită de la data perfectăriiAcordului, în sensul urgentării procesului deaderare la Uniunea Europeană, a impusadoptarea, în completarea normei menţionatemai sus, şi a altor acte juridice prin care s-astatuat procedura necesară a fi respectată deiniţiatorii de proiecte de acte normative, învederea elaborării unui cadru juridic menit săfaciliteze îndeplinirea acestui deziderat.

Astfel, în Legea 24/2000 privindnormele de tehnică legislativă pentruelaborarea actelor normative, la art.29"Cuprinsul motivării" se prevede: "Pentrufiecare proiect de act normativ motivareatrebuie să cuprindă o menţiune expresă cuprivire la compatibilitatea acesteia cureglementările comunitare".

În sprijinul aceleiaşi idei, HotărâreaGuvernului nr. 555/2001 de adoptare a

Regulamentului privind procedurile pentrusupunerea proiectelor de acte normative spreadoptare Guvernului prevede că "proiectul deact normativ trebuie corelat cu...reglementările comunitare şi cu tratateleinternaţionale la care România este parte...".

In respectarea acestor prevederi,proiectele şi propunerile legislative, susceptibilesă intre sub incidenţa reglementărilorcomunitare şi care ajung la Consiliul Legislativpentru avizare, sunt susţinute în documentaţiade prezentare de argumente menite să invocealinierea acestor norme juridice la normeledreptului comunitar şi contribuţia lor larealizarea armonizării legislative.

Din activitatea desfăşurată la nivelulDepartamentului pentru armonizarea legislaţieicu reglementările comunitare din cadrulConsiliului Legislativ şi cu referire numai laacele proiecte (sau propuneri) de actenormative, în care se prezintă ca argumentîn susţinerea adoptării armonizarealegislaţiei cu normele juridice din UniuneaEuropeană, se desprind unele observaţii dincare rezultă complexitatea şi dificultateaacestui proces.

Văzut din prisma examinării la careeste supus în cadrul departamentului despecialitate al Consiliului, un proiect (saupropunere) de act normativ este analizat, înprimul rând, prin raportarea lui la elementeleesenţiale cu care trebuie, de altfel, să operezeiniţial elaboratorii acestuia :I. conceptul de armonizare a legislaţiei şiintegrat acestuia termenul de acquis comunitar; II. obligaţiile si angajamentele asumate deRomânia în actuala etapă de preaderare.

Studii, opinii, informări

Buletin de informare legislativã nr. 3/20024

I. Conceptul de armonizare a legislaţieişi, integrat acestuia, termenul de acquis

comunitar

1. Conceptul de armonizare alegislaţiei utilizat nu numai în legislaţia actualăromână, ci şi în legislaţia celorlalte 11 statecandidate, precum şi în legislaţia comunitarăeste susceptibil de diferite definiţii şiinterpretări, alături de cel de aliniere,apropiere, coordonare, unificare (alegislaţiilor).

Se consideră că, în general, termeniicoordonare, apropiere, (rapprochement) şiarmonizare au fost utilizaţi ca noţiunisinonime de către autorii Tratatului de la Romaprivind Comunitatea Economică Europeană înanul 1957. Ulterior redactării acestuia, evoluţiaşi construcţia Uniunii Europene şi practicadiferenţiată stabilită de aderarea şi integrareacelorlalte 9 state membre au impus diferenţiereaprin nuanţarea acestor noţiuni (care suntutilizate des în tratatele ce au modificat tratateleconstitutive) şi avem astfel:

Noţiunea de coordonare între ele anormelor juridice diferite şi care semnifică (înmod simplist) tendinţa de a elimina contrastelefie substanţiale, fie logice care există între ele,fără a aduce schimbări în conţinutul al acestora.

Apropierea legislaţiilor, în accepţiuneacea mai utilizată, este acţiunea de a combinasau asocia, în virtutea analogiilor sauraporturilor, diferite norme sau texte juridice.

Prin raport cu acestea două,armonizarea legislaţiei reprezintă un sistemmai evoluat, pentru că armonizând două normese încearcă să se elimine tot ceea ce s-a opusproducerii de efecte similare în aplicarea lor.

Armonizarea poate să atingăsubstanţa reglementărilor în cauză, dar, înprincipiu, lasă să subziste diversităţile deorigine, de structură şi de redactare aacestora.

Termenul de armonizare se regăseşte întratatele ulterioare Tratatului de la Roma, ex.,în art. 51 din Tratatul de la Maastricht,conform căruia "Liberalizarea serviciilorbancare şi de asigurări care sunt legate demişcările de capital trebuie să fie realizate prinarmonizare cu liberalizarea circulaţiei decapital", sau în art.93: "Consiliul, statuând înunanimitate pe baza propunerii Comisiei....adoptă dispoziţiile privind armonizarealegislaţiilor relativ la cifra de afaceri, la accizeşi la alte impozite indirecte, în măsura în care

această armonizare este necesară pentruasigurarea instituirii şi funcţionării pieţeiinterne".

Cu titlu de excepţie, precizăm căexistă, în cadrul dispoziţiilor Tratatului UniuniiEuropene, un domeniu unde se prevede expresinterdicţia armonizării legislaţiei, şi anume încadrul Titlului XII -"Cultura" art.151,domeniu în care: "Consiliul adoptă... acţiuni deîncurajare, cu excepţia oricărei armonizări adispoziţiilor legislative şi regulamentare aleStatelor Membre." şi care nu face decât săaplice un principiu fundamental al construcţieiUniunii Europene, definit în doctrină prinsintagma "unitate în diversitate".

In contextul creat de aplicarea actelornormative, conceptelor şi regulilor existente, sepoate spune că procesul de armonizare alegislaţiei române cu legislaţia comunitară sedesfăşoară, în principal, prin efectuarea uneianalize comparative, având ca finalitaterealizarea concordanţei normelor juridiceinterne cu cele comunitare (acquis-ulcomunitar), prin eliminarea dispoziţiilorcontrare, crearea de noi norme sau decompletare a celor existente (cel mai adesea),păstrându-se structura şi limbajul de redactarespecific şi propriu sistemului naţional dedrept.

2. Legat de conceptul de armonizarecu acquis-ul comunitar, o primă problemăridicată, în procesul examinării proiectuluisupus avizării, este de a stabili dacă acesta aretangenţă - la modul general (din prismarespectării principiilor fundamentale), sau lamodul concret (act normativ expres prezentat)- cu dreptul comunitar ori face parte dincategoria actelor normative în care statul arelatitudinea să-şi stabilească propriile reguli .

Au fost situaţii în care în Nota deFundamentare sau în Expunerea de Motive nus-a identificat întotdeauna clar calitatea unuiproiect de a intra sub incidenţa dreptuluicomunitar, invocându-se, cu titlu generic, dreptargument de adoptare, necesitatea modernizăriilegislaţiei ("in conformitate cu legislaţiastatelor occidentale cu îndelungată tradiţiedemocratică") sau pentru "integrarea înUniunea Europeană".

Din experienţa Departamentului despecialitate al Consiliului Legislativ,exemplificând cu citate din documentele deprezentare anexate la proiectele analizate,rezultă că sunt cazuri în care nu s-a cristalizat oviziune clară şi riguroasă a apartenenţei normeijuridice externe, la care fac trimitere iniţiatorii,



existând de multe ori o tentaţie de a invoca şiatunci când nu este cazul necesitateaarmonizării legislaţiei interne cu normeleUniunii Europene.

În acest sens, pe lângă precizareacorectă a apartenenţei normei invocate, înpractică au apărut mai multe prezentări (carefără a fi eronate, pot crea confuzii), din carecităm:

"Implementarea Convenţiei ConsiliuluiEuropei... prin preluarea normelor acesteiareprezintă un obiectiv fundamental al politiciide mediu... în armonizarea legislaţiei cureglementările Uniunii Europene".

"Reglementarea conflictului de interesese regăseşte atât în legislaţia europeană(italiană, cehă), precum şi în cea a statelor decommon law (britanică şi nord americană),ceea ce impune armonizarea legislaţiei".

Au existat şi formulări care "de facto"nu sunt eronate pe fond, dar care pot da naşterela neclarităţi teoretice şi care erau redactate însensul: "Ratificarea Tratatului OrganizaţieiMondiale pentru Proprietate Intelectuală, îndomeniul dreptului de autor, va contribui .. şi laalinierea legislaţiei în domeniu la normeleinternaţionale, proces necesar aderăriiRomâniei la Uniunea Europeană...".Exemplele pot continua.

Se poate constata astfel şi existenţa uneitendinţe de a confunda sau mai exact asuprapune o reglementare internaţionalămodernă, relativ recentă pe plan mondial sauinternaţional, cu reglementările comunitareelaborate de instituţiile Uniunii Europene şila care, în virtutea politicii promovate după1989, trebuie să ne aliniem.

In tentativa de a face o clasificareschematică în funcţie de apartenenţa normelorexterne cu care iniţiatorii intenţionează săalinieze/armonizeze proiectele prezentate,considerăm că acestea sunt susceptibile de a fiarmonizate cu:

i) acquis-ul comunitar.Proiectele prezentate fac trimitere

uneori la acquisul comunitar în ansamblu, ladreptul comunitar, sau, cel mai adesea la oreglementare concretă - directivă,regulament, decizie - adoptată de instituţiilecomunitare.

Situaţia în care iniţiatorul face trimiterela acquis-ul comunitar sau la dreptul comunitar,în ansamblu, presupune o primă operaţiune deidentificare a domeniului din legislaţiacomunitară sau, când nu se poate aceasta, oanaliză a proiectului din prisma tuturor

principiilor şi mai ales a spiritului careguvernează întregul acquis comunitar.

Identificarea sau definirea domeniuluijuridic comunitar (inclusiv a normei juridicecomunitare atunci când este cazul), aprincipiilor comunitare, ori stabilirearaporturilor şi eventualelor interferenţe întreacestea, ori eventuala lor ierarhizare în vedereaprocedării la preluarea/adaptarea lor înlegislaţia internă, reprezintă un proces laboriosşi necesar, întrucât în cei aproape 45 de ani deevoluţie dinamică şi sinuoasă, dreptulcomunitar s-a construit şi structurat de altămanieră decât dreptul românesc.

Fără a putea epuiza subiectul arătăm căacquis-ul comunitar este un termen cu oîncărcătură mai mult decât juridică, a căruicomplexitate de definit derivă din însăşistructura şi funcţionalitatea "sui generis" aorganismelor care l-au elaborat (instituţiilecomunităţilor europene) şi din funcţionalitatealui ca atare. El reprezintă un concept relativnou, nu numai în limbajul juridic românesc,dar şi internaţional, fiind preluat ca atare -acquis communautaire- chiar şi în texteleredactate în limba engleză.

Termenul acquis communitar nu seregăseşte în Tratatul de la Roma privindComunitatea Economică Europeană, 1957, darapare de mai multe ori în Tratatul UniuniiEuropene de la Maastricht, din 1992, conformcăruia: "Uniunea dispune de un cadruinstituţional unic care asigură coerenţa şicontinuitatea întreprinse în vederea atingeriiobiectivelor sale prin respectarea şidezvoltarea acquis-ului comunitar" (Art.3).

In legislaţia românească termenul deacquis comunitar a fost definit în Hotărâreade Guvern nr. 1367/decembrie 2000 privindconstituirea şi funcţionarea grupului delucru pentru studierea concordanţeidispoziţiilor şi principiilor ConstituţieiRomâniei cu acquisul comunitar, înperspectiva aderării la Uniunea Europeană.In conformitate cu dispoziţiile art. 1, prin acquiscomunitar se înţelege:

"a) dispoziţiile Tratatului instituindComunitatea Europeană, semnat la 25 martie1957 la Roma şi ale Tratatului privind UniuneaEuropeană, semnat în 1992 la Maastricht,...,precum şi ale oricăror alte tratate, care le vormodifica şi completa pe acestea, până la datala care tratatul pentru aderarea României laUniunea Europeană va intra în vigoare;

b) regulamentele, directivele şi deciziileemise de instituţiile Uniunii Europene ca acte



cu putere obligatorie, precum şi celelalte acteadoptate de instituţiile din Uniunea Europeană,cum ar fi : declaraţii, rezoluţii, strategiicomune, acţiuni comune, poziţii comune,concluzii, decizii cadru şi altele de acest fel;

c) convenţiile multilaterale deschisenumai statelor membre ale Uniunii Europene,precum şi cele deschise unui număr mai marede state la care statele membre din UniuneaEuropeană şi, după caz, Comisia Europeană,sunt părţi, desemnate ca atare de către acesteadin urmă ca făcând parte din acquis;

d) jurisprudenţa Curţii de Justiţie aComunităţilor Europene;

e) Acordul European ratificat prinLegea 20/1993".

In volumul editat sub egida ConsiliuluiLegislativ şi intitulat Integrarea Europeană:Dicţionar de termeni comunitari, semnat deAndrei Popescu şi Ion Jinga, acquis-ulcomunitar este definit mai detaliat, în sensul căsunt incluse, pe lângă actele menţionate mai susşi "declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrulUniunii Europene", precum şi "acţiunilecomune, poziţiile comune, convenţii semnate,rezoluţii, declaraţii şi alte acte adoptate încadrul politicii Externe şi de SecuritateComună (PESC- al 2-lea pilon UE) şi acooperării din domeniul Justiţiei şi AfacerilorInterne (JAI- al 3-lea pilon UE)".

Sintagma drept comunitar sau formulareglementări comunitare se regăseşte înnotele de prezentare ale proiectelor menţionate,utilizate la fel de frecvent de iniţiatori, aceastaconstituind parte componentă a acquis-uluicomunitar.

Strict juridic, este o noţiune cu o arie decuprindere mai restrânsă decît noţiunea deacquis comunitar. Astfel, dreptul comunitarconstituie ansamblul regulilor aplicabile înordinea juridică comunitară, principiilegenerale ale dreptului şi jurisprudenţa Curţiieuropene de Justiţie, precum şi normele a cărororigine este exterioară şi a căror aplicabilitatederivă din relaţiile externe ale Comunităţilor.Aceasta reprezintă sinteza ce s-ar desprinde dinultimele definiţii asupra dreptului comunitar,prezentă în doctrină.

Sursele de bază ale dreptului comunitarsunt reprezentate, în primul rând, de tratateleconstitutive - sursa originară - pe care s-auconstruit celelalte forme de acte normativecomunitare (dreptul derivat). Regulile dintratatele comunitare se situează, astfel, la bazaierarhiei ordinii juridice comunitare şistabilesc cadrul şi limitele, iar prioritatea

acestora este garantată prin mai multemijloace de drept jurisdicţional care permitsancţionarea "violării tratatelor".

Sursele (izvoarele) dreptului derivat,reprezentat de diversele ramuri ale dreptuluicomunitar special, se regăsesc în art. 249 dinTratatul CE care prevede: "În îndeplinireamisiunii lor şi în condiţiile stabilite prinprezentul Tratat, Parlamentul Europeanîmpreună cu Consiliul, Consiliul împreună cuComisia, adoptă regulamente şi directive, iaudecizii şi formulează recomandări sau avize".

Nici o dispoziţie din tratat nu stabileşteo ierarhie şi nici una nu are vocaţie să se supună(sau să se subordoneze) una alteia. Intre eleexistă totuşi diferenţe privind procedura deimplementare sau aria de aplicare.

Actele juridice cele mai uzitate însusţinerea politicilor economice şi sociale aleUniunii Europene sunt regulamentele,directivele şi deciziile, fiecare dintre acesteaavând caractere, modalităţi de aplicare saudestinaţii proprii.

Un proiect de act normativ supusavizării poate, fără să reprezinte în modobligatoriu transpunere unui act normativcomunitar de genul celor prezentate mai sus, săîncalce principiile cuprinse în dreptul comunitarsau stabilite în acquis. Ne referim la principiilefundamentale care guvernează Piaţa Internă, dincare enumerăm numai principiul celor patrulibertăţi stabilite prin Tratatul de la Maastricht(circulaţia persoanelor, bunurilor,capitalurilor şi serviciilor) sau principiileliberei concurenţe. Iniţiatorii au obligaţiarespectării acestora în dispoziţiile proiectelorprezentate, cel mai adesea exprimate prinasigurarea de tratament non discriminatoriupentru cetăţenii din Uniunea Europeană sauevitarea acordării ajutoarelor de stat (amesteculstatului) în alte condiţii decât cele stabilite prinexcepţiile expres prevăzute în Acord şi în tratate.Au fost proiecte în care, argumentate pe situaţiieconomice proprii perioadei pe care o traversăm,s-au pus sub semnul întrebării respectareaacestor principii (ex. proiectul legii zonelordefavorizate, o variantă a proiectului legiiavocatului sau recentul proiect la legeacooperaţiei).

ii) reglementările interne ale statelormembre ale Uniunii Europene.

Există situaţii în care iniţiatorulutilizează ca model legislaţia unui stat membru(Franţa, Belgia etc.), sau chiar legislaţia SUA,invocând necesitatea armonizării legislaţieicu reglementările comunitare sau necesitatea



adaptării legislaţiei la cele mai moderne legiîn domeniu (aşa a fost cazul primului proiectprivind semnătura electronică, ce a fost iniţialelaborat înaintea Directivei comunitare sauproiectul privind parcurile tehnologice ori legeasocietăţilor de off-shore). Aici, teoretic lucrurilepar să fie mai simple, întrucât procesul dearmonizare implică necesitatea alinierii nu lalegislaţia franceză sau belgiană, ci lalegislaţia elaborată de instituţiile de resortale Comunităţii Europene. Precizăm căUniunea Europeană nu are personalitate juridicăca atare şi această sintagmă nu este utilizată întextele juridice: ex. Acordul de Asociere esteîncheiat cu Comunităţile Europene şi nu cuUniunea Europeană.

Menţionăm că din punct de vederepractic sau mai exact al finalităţii realizate esteposibil ca pe fond, deşi se invocă drept model olege naţională, prin conţinut să se realizeze "defacto" (şi indirect) armonizarea cu dreptulcomunitar în domeniu. Acest lucru este posibilavând în vedere că norma externă invocată sauluată ca model reprezintă, la rândul ei,transpunerea sau aplicarea directă a uneinorme comunitare. Aşa a fost cazul Legii8/1996 a dreptului de autor şi drepturilorconexe, sau a Legii privind Audiovizualul, încare s-au folosit mai multe modele naţionale (înspecial francez, spaniol sau belgian). Acestelegi române au fost, la vremea adoptării lor,apreciate de Comisia Europeană ca fiindarmonizate cu dreptul comunitar.

iii) reglementările internaţionale, ceemană de la structuri cu vocaţie europeană saucu vocaţie mondială, cum ar fi OMC, OMS,OMPI etc.

În cazul în care se invocă alinierea ladispoziţiile conţinute într-o reglementareinternaţională emisă de o structură europeană(cel mai adesea Consiliul Europei) sau oorganizaţie cu vocaţie mondială, inclusivratificarea acestora, problema se raportează lafaptul dacă dispoziţiile acestora fac parte saunu din acquis-ul comunitar.

Precizăm că în articolele introductiveale Tratatului de la Amsterdam se prevedeincluderea în acquis-ul comunitar a convenţiilorinternaţionale elaborate de Consiliul Europei şide Organizaţia Naţiunilor Unite în ceea cepriveşte regimul juridic de protecţie adrepturilor fundamentale ale omului,menţinerea păcii şi întărirea securităţiiinternaţionale, ca şi "principiile Actului finalde la Helsinki şi obiectivele Cartei de la Paris,

inclusiv cele relative la frontierele exterioare".(art.11 al Titlului V din Tratat).

Există şi alte domenii în care tratateleUniuni Europene fac trimitere la acorduri şi altetratate internaţionale, situaţie în care problemaarmonizării cu acquis-ul comunitar estediscutabilă, de la caz la caz. (domeniile cele maisusceptibile de apartenenţă la acquis fiindprotecţia mediului, lupta împotriva terorismuluisau al stupefiantelor, etc.)

Ceea ce îngreunează uneoriidentificarea acestor norme este faptul că uneledin acestea pot avea un conţinut identic sauasemănător, întrucât procesul de legiferare (peplan comunitar, european, mondial) impuneelaborarea de norme juridice unitare uneori înconţinut, întrucât sunt menite să cuprindă şi săreglementeze realităţi sociale şi economicesupuse unor provocări comune (procesulcontradictoriu şi atât de controversat deglobalizare sau, mai nou, lupta împotrivaterorismului). Această identitate sau apropierede conţinut poate crea confuzii în identificareasau ierarhizarea lor, cu atât mai mult cu câtunele operează în aceleaşi spaţii teritoriale şi înacelaşi domeniu şi nu există precizareaorganismului emitent.

Au fost şi situaţii generate de confuziadintre Consiliul European al ComunităţilorEuropene şi Consiliul Europei (ceea cedoctrina internaţională diferenţiază prinsintagmele Europa celor 15 şi Europa celor 45).

II. Obligaţiile şi angajamentele asumate deRomânia în actuala etapă de preaderare

1. Avizarea unui proiect de actnormativ, din perspectiva alinierii lui la dreptulcomunitar, se raportează nu numai la cadruljuridic comunitar, ci şi la obligaţiile şiangajamentele decurgând din etapa actuală depregătire a aderării, activitate coordonată peplan naţional de Ministerul IntegrăriiEuropene în conformitate cu dispoziţiileHotărârii Guvernului nr.1075/2001. Astfel, activitatea de armonizare alegislaţiei interne cu acquis-ul comunitar, carereprezintă o componentă majoră în cadrulprocesului de aderare la Uniunea Europeană şifără de care nu se poate concepe integrarea înUniune, se concentrează, din punct de vederetehnic-procedural, şi asupra condiţiilor în carese adoptă şi se implementează acquis-ulcomunitar şi mai ales asupra posibilităţii de aconveni perioade de tranziţie, limitate caobiect şi durată.



In acest sens este de precizat că,dincolo de obligaţiile strict juridice, există ostrategie politică de administrare şi coordonarea activităţii de armonizare, proprii acesteiperioade, când se desfăşoară negocierile învederea aderării şi în cadrul căreia suntstabilite principiile de bază care trebuie avute înconsiderare în procesul de armonizare. Astfel:

- acquis-ul trebuie preluat înîntregime, nefiind posibile derogări, ci numaiangajamente tranzitorii şi tehnice limitate cadurată şi întindere;

- nici un capitol de negociere nu estedefinitiv închis până când cele 31 de capitolenu sunt închise;

- orice punct de vedere exprimat deoricare dintre părţi asupra unui capitol denegociere nu va prejudicia poziţia cu privire laalt capitol de negociere.

In cadrul strategiei de administrare aîntregii activităţi de armonizare a legislaţiei,Consiliul Legislativ în activitatea de examinareîn vederea avizării (la fel ca şi iniţiatorii, dealtfel) este chemat să ţină cont de priorităţilestabilite prin Programul Naţional de Aderare aRomâniei la Uniunea Europeană, de rezultateleprocesului de negociere (reorganizat prinHotărârea Guvernului 273/2001), precum şiRaportul anual de ţară elaborat de ComisiaEuropeană.

Astfel, Programul Naţional de Aderarea României la Uniunea Europeană (PNAR),document de sinteză care se elaboreazăperiodic, ultima actualizare fiind în iunie 2002,este instrumentul pentru aplicarea acesteistrategii pe plan intern, având ca obiectivgeneral îndeplinirea criteriilor de aderare şiacoperă perioada 2002-2005, etapelearmonizării legislaţiei fiind eşalonate pe douătermene: pe termen scurt, perioada 2002 -2003şi pe termen mediu, perioada 2004-2005.Ultima actualizare a PNAR-ului îşi propune sărealizeze o evaluare obiectivă şi cuprinzătoare astadiului actual de pregătire a României pentruaderarea la UE, precum şi un tablou detaliat alobiectivelor şi măsurilor necesare pentruîndeplinire criteriilor de aderare.

Prin comparaţie cu conţinutulAcordului de Asociere, PNAR-ul are odesfăşurare mult mai vastă şi detaliată, fiindstructurat pe capitolele din dreptulcomunitar şi stabileşte nu numai obiectivelenecesare pentru îndeplinirea celor trei criteriide aderare (stabilite de Consiliul de laCopenhaga 1993, Madrid 1995 şi de la SantaMaria da Feira în 2000), dar conţine

responsabilităţi clare. Astfel, anexa acestuiaprevede şi inventariază concret actelecomunitare ce urmează a fi transpuse înlegislaţia română în toate sectoarele economiceşi sociale, document care este de referinţă înevaluarea făcută de către Departamentulpentru armonizarea legislaţiei cureglementările comunitare din cadrulConsiliului Legislativ pentru fiecare proiect înparte.

In prezent, Guvernul a adoptat unProgram de măsuri pentru intensificarea şiaccelerarea pregătirilor în vederea aderării şicare să asigure îndeplinirea angajamentelor dearmonizare legislativă şi construcţieinstituţională pentru anul în curs.

2. Procesul de negociere, susţinut deGuvernul României cu Comisia Europeană(deschis ca urmare a deciziilor ConsiliuluiEuropean de la Helsinki 1999 şi Nisa 2000) afost lansat la 15 februarie 2000 şi se desfăşoarădupă o procedură complexă, stabilită de comunacord de către România şi Comisia Europeană,în cadrul cărora baza de negocieri o reprezintă"documentul de poziţie" elaborat de Guvern. (încare există fişe elaborate pentru fiecare actnormativ în parte şi sunt prezentate eforturilelegislative, bugetare, sociale necesare), precumşi impactul pe care îl are aplicarea fiecăreimăsuri de implementare. Procesul de Negociereeste structurat pe 31 de capitole, ce urmeazăstructura pe domenii a legislaţiei comunitare,capitolul 30 fiind destinat Instituţiilor, iarcapitolul 31 reprezintă categoria "Diverse".

In prezent (sfârşitul semestrului I,2002), sunt deschise 27 de capitole şi s-auînchis provizoriu 13 capitole. Au rămas astfelde deschis până la finele anului

- capit. 3 - libera circulaţie aserviciilor;

- capit. 7 - agricultura;- capit. 29 - prevederi financiar

bugetare. La Consiliul European de la Copenhaga

din iarna acestui an, urmează să se stabilească unaşa zis "nou itinerar de parcurs - road map",având ca obiectiv finalizarea negocierilor deaderare în prima parte a anului 2004 şi în urmacăruia se va stabili în mod clar o dată a aderării.

3. Raportul periodic întocmit anual deComisia Europeană, începând din anul 1999, faceo evaluare a progreselor realizate de România învederea aderării la Uniunea Europeană şi suntanalizate nu numai gradul de preluare aacquis-ului comunitar, dar şi modul de



implementare a acestuia de către structurilenaţionale, precum şi evoluţia şi funcţionareaacestora.

Consiliul Legislativ prinDepartamentul de specialitate analizează toateproiectele supuse examinării în vederea avizăriidin prisma tuturor informaţiilor (ce cuprinddate, condiţii, angajamente asumate, perioadede adoptare sau de graţie), care se regăsesc înaceste documente oficiale, iar concluziile seregăsesc într-un referat al cărui conţinut estepreluat în avizul final.

In concluzie, activitatea de armonizaredesfăşurată de Departamentul pentruarmonizarea legislaţiei cu reglementărilecomunitare, din cadrul Consiliului Legislativ, seînscrie şi se articulează cu întreaga activitatelegislativă desfăşurată, în prima fază deiniţiatorii de proiecte legislative şi în etapeleulterioare de Ministerul Integrării Europeneşi de Guvernul României, contribuind, astfel, înmăsura competenţelor şi atribuţiilor sale, laefortul legislativ general impus de etapa actualăde preaderare la Uniunea Europeană.



SIMPLIFICĂRI ÎN LEGISLAŢIA ROMÂNĂ

CU PRIVIRE LA ÎNREGISTRAREA ŞI AUTORIZAREA

FUNCŢIONĂRII COMERCIANŢILOR

drd. Benonica Vasilescu consilier, şef de sector

Consiliul Legislativ

Prin Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr.76/2001 s-a creat un cadrulegislativ nou privind formalităţileadministrative pentru înregistrarea şiautorizarea funcţionării comercianţilor, avândca scop instituirea unei proceduri unice şi câtmai simplificate, care să faciliteze cetăţeanuluioperaţionalizarea unei afaceri, concentrând într-unsingur loc efectuarea tuturor formalităţilorlegate de dobândirea calităţii de comerciant.

Noutatea reglementării a constat înînfiinţarea Biroului unic în cadrul camerelor decomerţ şi industrie teritoriale care, prinactivităţile ce a fost autorizat să le efectueze,vine în sprijinul viitorilor comercianţi,scutindu-i pe aceştia de multitudineaoperaţiunilor care trebuiau realizate anterior şiulterior înregistrării. În acest sens, camerele decomerţ şi industrie teritoriale şi instituţiilepublice interesate au avut la dispoziţie 30 dezile pentru organizarea şi funcţionarea Birouluiunic, desemnând reprezentanţii care îşi vordesfăşura activitatea în cadrul noii structuri.

Până la aprobarea sa prin Legeanr.370/2002, respectiv în perioada 31 mai 2001– 2 iunie 2002, Ordonanţa de urgenţănr.76/2001 a avut o redactare destul de sumară,care a generat o serie de dificultăţi, la care s-auadăugat dificultăţile legate de modalitatea depunere în practică a noii reglementări şi deorganizarea Biroului unic.

Vom prezenta în continuare conţinutuliniţial al Ordonanţei de urgenţă a Guvernuluinr.76/2001, după care vom prezenta noutăţileaduse prin legea de aprobare, reglementări care,aplicate în mod corect la nivelul Biroului unic,facilitează atât procedurile de înregistrare şiautorizare a noilor comercianţi, cât şi cele carevizează modificarea actelor constitutive sau

preschimbarea actualelor certificate deînmatriculare.

Astfel, potrivit Ordonanţei de urgenţănr.76/2001, în baza unei cereri de înregistraretip şi a furnizării tuturor datelor necesare dinpartea solicitantului (care trebuia să achitetaxele şi tarifele aferente), se declanşauprocedurile pentru înregistrarea şi autorizareafuncţionării comerciantului.

Fiind în acest fel sesizat, Biroul unicavea obligaţia de a presta, evident, contra cost,următoarele servicii:

a) rezervarea firmei şi efectuarea, înnumele titularului cererii, avărsămintelor reprezentând aportulîn numerar la capitalul social;

b) redactarea actului constitutiv şiobţinerea autentificării sau, dupăcaz, a dării de dată certă acestuia;

c) redactarea şi obţinerea declaraţieipe propria răspundere afondatorilor, a administratorilor şi acenzorilor că îndeplinesc condiţiileprevăzute de lege;

d) susţinerea cererii de înregistrare acomerciantului în faţa judecătoruluidelegat.

În cazul în care erau bunuri imobile subscrise caaport în natură la capitalul social, Biroul unic, lacererea şi pe cheltuiala titularului cererii, prestaobligatoriu şi următoarele activităţi:

a) obţinerea evaluării, prin expertiză,a bunului;

b) obţinerea certificatului constatatoral sarcinilor cu care, eventual, estegrevat respectivul bun.

Modelul şi conţinutul cererii deînregistrare tip şi al certificatului deînregistrare, inclusiv al anexei la acesta, au fost



stabilite prin Hotărârea Guvernuluinr.599/2001, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr.358 din 4 iulie 2001.

Cu privire la forma actului constitutiv,deşi nu o spune în mod expres, ordonanţa deurgenţă modifică dispoziţiile din Legeanr.31/1990 privind societăţile comerciale,potrivit cărora actul constitutiv se încheie înforma autentică. Într-adevăr, prin nouareglementare s-a instituit obligativitateaîncheierii actului constitutiv în forma autenticănumai în cazurile când:

a) printre bunurile subscrise ca aport înnatură la capitalul social se află un teren;b) forma juridică a societăţii comercialeimplică răspunderea nelimitată a asociaţilorsau a unora dintre ei, pentru obligaţiilesociale;c) societatea comercială se constituie prinsubscripţie publică.Actele adiţionale modificatoare ale actelor

constitutive urmează şi ele regimul juridicstabilit de prezenta ordonanţă de urgenţă pentruactele constitutive.

În ceea ce priveşte intabularea bunurilorimobile, menţionăm că, potrivit noiireglementări, dovada intabulării acestora estenecesară numai în cazul în care respectivelebunuri sunt subscrise ca aport în natură lacapitalul social, situaţie în care, aşa cum amarătat mai sus, solicitantul poate apela laserviciile Biroului unic.

O altă noutate esenţială pentru viitoriicomercianţi constă în aceea că, în cadrulprocedurii unice, se realizează şi înregistrareafiscală. Această procedură are la bazătransferarea pe cale electronică a datelor întrecamera de comerţ şi industrie teritorială şiMinisterul Finanţelor Publice, astfel încâtcomerciantul obţine, în acelaşi timp, atâtcertificatul de înmatriculare, cât şi certificatulde înregistrare fiscală şi/sau înştiinţarea deplătitor de accize şi/sau TVA.

Acest lucru se realizează prin atribuirea decătre Ministerul Finanţelor Publice a unui codunic de înregistrare care va fi utilizat de toatesistemele informatice care prelucrează dateprivind comercianţii, precum şi de comerciant înrelaţiile cu terţi, inclusiv cu autorităţile şiinstituţiile publice, pe toată durata funcţionării lui.

Menţionăm că, în înţelesul prezenteiordonanţe de urgenţă, termenul “înregistrare”semnifică atât înmatricularea şi înscriereamenţiunilor în registrul comerţului, cât şi luareaîn evidenţă a comercianţilor la instituţiile şiautorităţile publice abilitate. De aceea, acest act

normativ reglementează şi modalitatea obţineriiavizelor/autorizaţiilor, acordurilor cerute delege, în funcţie de tipul de activitate ce urmeazăa fi desfăşurată. Pentru funcţionarea efectivă acomercianţilor, în funcţie de obiectul lor deactivitate, sunt necesare următoarele autorizaţii:

- avizul şi/sau autorizaţia pentru prevenireaşi stingerea incendiilor (PSI) emise debrigăzile şi grupurile de pompieri militari;- avizul şi/sau autorizaţia sanitară emise dedirecţiile de sănătate publică teritoriale;- autorizaţia sanitară veterinară emisă dedirecţiile sanitare veterinare teritoriale;- acordul şi/sau autorizaţia de mediu emisede inspectoratele teritoriale de protecţie amediului;- autorizaţia de funcţionare din punct devedere al protecţiei muncii emisă deinspectoratul de stat teritorial pentruprotecţia muncii. Avizele, autorizaţiile şi/sau acordurile se

eliberează de autorităţile competente prinreprezentanţii lor la Biroul unic, în bazadocumentaţiilor specifice fiecărui tip de avizdepuse de solicitanţi şi sunt cuprinse în anexa lacertificatul de înregistrare.

În cazul neeliberării unuia sau mai multoravize, autorizaţii şi/sau acorduri, comerciantulpoate solicita reluarea procedurii de obţinere aacestuia, în termen de 90 de zile de la datarespingerii, cu dovada achitării din nou a taxeiaferente (art.7 alin.(1)).

Menţionăm că nerespectarea termenului de90 de zile sancţionează pe comerciant cureluarea întregii proceduri de autorizare afuncţionării şi cu plată integrală a tuturortaxelor aferente.

Condiţiile pentru eliberarea avizelor,autorizaţiilor şi/sau acordurile necesare pentruautorizarea funcţionării comercianţilor,perioadele de valabilitate şi modalitatea dereînnoire a acestora, precum şi cuantumultaxelor aferente s-au stabilit prin HotărâreaGuvernului nr.625/2001 pentru aprobareaprocedurilor de autorizare a funcţionăriicomercianţilor, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr.358 din 4 iulie 2001.

Referitor la actele ce trebuie publicate înMonitorul Oficial, noua reglementare prevedecă o dată cu efectuarea înregistrării, un extras înformă simplificată al încheierii judecătoruluidelegat se comunică din oficiu direcţieigenerale a finanţelor publice teritoriale, precumşi Regiei Autonome “Monitorul Oficial” sprepublicare, pe cheltuiala comerciantului.



Pentru asigurarea unei publicităţi corecte,extrasul în formă simplificată al încheierii, vizatde judecătorul delegat, trebuie să cuprindă celpuţin următoarele elemente:

- data încheierii; - datele de identificare a

asociaţilor/acţionarilor;- denumirea şi, dacă există, emblema

societăţii comerciale;- sediul;- forma juridică;- obiectul de activitate pe scurt;- capitalul social;- durata societăţii;- codul unic de înregistrare.Menţionăm însă că, la cererea şi pe

cheltuiala comerciantului, atât încheiereajudecătorului delegat, cât şi actul constitutiv,vizat de judecătorul delegat, se pot publicaintegral.

Reglementând o procedură unică deînregistrare, care are ca scop atribuirea unui codunic de înregistrare, Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr.76/2001 prevedea şiobligativitatea comercianţilor constituiţi până ladata intrării ei în vigoare de a preschimba, întermen de 12 luni, actualul certificat deînmatriculare şi codul fiscal cu noul certificatde înregistrare conţinând codul unic deînregistrare atribuit, după expirarea acestuitermen respectivele acte fiind nule de drept(art.16 alin.(1) şi (5)).

Prin derogare de la prevederile art.28alin.(2) lit.c) din Legea notarilor publici şi aactivităţii notariale nr.36/1995, cuantumuriletaxelor şi onorariilor pentru autentificarea ori dareade dată certă actelor constitutive şi declaraţiilor pepropria răspundere ale fondatorilor,administratorilor şi cenzorilor privind îndeplinireacondiţiilor prevăzute de lege, precum şi ale celorpentru modificarea acestora s-au stabilit în sumăfixă prin Hotărârea Guvernului nr.600/2001privind stabilirea onorariilor în sumă fixă pentruserviciile prestate de notarii publici în vedereaînregistrării şi autorizării funcţionăriicomercianţilor.

Respectiva ordonanţă de urgenţăabilitează Guvernul ca prin hotărâre săreglementeze şi cuantumul taxelor şi tarifelorpercepute de camerele de comerţ şi industrieteritoriale pentru efectuarea operaţiunilor deînregistrare şi autorizare a funcţionăriicomercianţilor, precum şi taxele perceputepentru publicarea în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a IV-a a încheierii

judecătorului delegat la înregistrareacomercianţilor.

Cu privire la aceste aspecte au fostadoptate Hotărârea Guvernului nr.601/2001,publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.358 din 4 iulie 2001, respectivHotărârea Guvernului nr.610/2001, publicatăîn Monitorul Oficial al României, Partea I,nr.373 din 10 iulie 2001.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr.75/2001 cuprinde norme referitoare lasancţionarea persoanelor din cadrul autorităţilorşi instituţiilor publice abilitate care refuză înmod nejustificat eliberarea documentelorsolicitate ori întârzie nejustificat eliberareaacestora în termenele prevăzute.

Astfel, respectivele fapte constituiecontravenţie şi se sancţionează cu amendă de la5.000.000 lei la 10.000.000 lei, agenţiiconstatatori fiind din rândul personaluluiabilitat de Ministerul Întreprinderilor Mici şiMijlocii şi Cooperaţie.

Noua reglementare modifică cadrullegislativ referitor la înfiinţarea, înregistrarea şiautorizarea funcţionării comercianţilor, eatrebuind să fie corelată cu dispoziţiile Legiinr.31/1990 privind societăţile comerciale, legeacadru în materie, precum şi cu celelaltedispoziţii referitoare la obligaţiilecomercianţilor.

Aşa cum am arătat, Ordonanţa deurgenţă nr.76/2001 s-a aplicat în formaprezentată până la data de 12 iunie 2002, dataintrării în vigoare a Legii nr.370/2002 deaprobare a acesteia, act normativ care a adussubstanţiale îmbunătăţiri vechiului conţinut alordonanţei de urgenţă.

Prin această lege, o parte din texte aufost reformulate, dându-se prin aceasta un sporde precizie normativă, iar altele au fostcompletate cu noi dispoziţii menite să uşurezeprocedura instituită.

Astfel, prin alin.(6) al art.3 s-areglementat obligaţia persoanelor fizice şi aasociaţiilor familiale ca, în termen de 15 zile dela obţinerea autorizaţiei administrative emisă deautoritatea administraţiei publice locale, săsolicite înregistrarea în registrul comerţului,prin Biroul unic.

Textul noului alineat reglementează şisancţiunea nerespectării acestei obligaţii şianume nulitatea de drept a autorizaţieiadministrative.

Pentru o reglementare completă, art.3în noua sa redactare cuprinde 5 noi alineate care



clarifică diferitele situaţii în legătură cuobţinerea autorizaţiilor necesare.

În acest sens, alin.(8) precizează faptulcă obţinerea respectivelor autorizaţii nu estenecesară în cazul în care în spaţiul destinatsediului social sau sediului secundar nu sedesfăşoară activităţile ce constituie obiectul deactivitate al comerciantului.

În această situaţie, comerciantul vadepune o declaraţie pe propria răspundere înacest sens, iar reprezentanţii în Biroul unic airespectivelor autorităţi publice vor completaanexa la certificatul de înregistrare cumenţiunea “Nu este necesară în această etapă”.

De menţionat că în acest caz nu sepercepe nici o taxă, comerciantul avândobligaţia să obţină autorizaţiile necesare înaintede începerea oricărei activităţi.

Necesitatea acestei reglementări sejustifică, deoarece în redactarea iniţială,Ordonanţa de urgenţă nr.76/2001 impuneaobligativitatea obţinerii autorizaţiilor, fără să sefacă vreo distincţie între cazurile deosebite ceapăreau în practică. În plus, se percepeau taxepentru toate autorizaţiile, atât pentru sediulsocial care, de regulă, îl reprezintă domiciliulpersoanei fizice şi unde nu se desfăşoară nici unfel de activitate dintre cele menţionate înobiectul societăţii comerciale, cât şi pentrusediile secundare, în care, în situaţia nouluicomerciant autorizat, nu se desfăşoară nici unfel de activitate la momentul constituirii.

Noul alin.(9) al art.3 reglementează înmod explicit faptul că în situaţia în care lasediul social sau la unul dintre sediilesecundare, în momentul solicitării înregistrăriişi autorizării funcţionării comerciantului, nu potfi autorizate unele dintre activităţile înscrise înobiectul de activitate, certificatul de înregistrarese eliberează în mod obligatoriu cu menţionareaîn anexa la acesta a activităţilor autorizate înaceastă etapă.

Comerciantul constituit în acestecondiţii poate desfăşura deci, numai activităţilepentru care a fost autorizat, urmând ca celelalteactivităţi să fie desfăşurate numai dupăobţinerea autorizaţiilor necesare prin Biroulunic.

Pentru o reglementare strictă, alin.(10)al art.3 prevede că pentru sediul social şi pentrufiecare sediu secundar se va elibera câte o anexăla certificatul de înregistrare, care va cuprinde şicodurile CAEN ale tuturor activităţilorautorizate să se desfăşoare în cadrul acestora.

De asemenea, alin.(12) al aceluiaşiarticol precizează că activităţile desfăşurate la

adresa sediului social şi la fiecare sediusecundar nu fac obiectul înregistrării prinmenţiuni de alte sedii secundare. Dacă ulteriorînregistrării şi autorizării funcţionării seintenţionează începerea desfăşurării unor noiactivităţi în cadrul acestora, comerciantultrebuie să solicite Biroului unic eliberarea denoi anexe cuprinzând autorizaţiile necesare.

Alin.(13) al art.3 reia norma cuprinsă înalin.(7) al aceluiaşi articol din redactareainiţială a Ordonanţei de urgenţă nr.76/2001,potrivit căreia modelul şi conţinutul cererii deînregistrare tip şi ale certificatului deînregistrare, inclusiv ale anexei la acesta sestabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Având în vedere modificărilesubstanţiale aduse prin Legea nr.370/2002, întemeiul art.3 alin.(13) din ordonanţa de urgenţă,a fost adoptată Hotărârea Guvernuluinr.572/2002 pentru stabilirea modelului şiconţinutului cererii de înregistrare şi alecertificatului de înregistrare a comerciantului,publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.413 din 14 iunie 2002, care aabrogat Hotărârea Guvernului nr.599/2001 cuobiect similar de reglementare.

În vechea redactare, art.4 al Ordonanţeide urgenţă nr.76/2001 enumera, aşa cum amarătat, serviciile pe care, la cererea şi pecheltuiala solicitantului, Biroul unic era obligatsă le presteze.

În noua sa redactare, respectivul articoldistinge între activităţile de asistenţă acordatesolicitanţilor care, de această dată, sunt prestatede camerele de comerţ şi industrie teritoriale, înstructuri distincte de Biroul unic, şi operaţiunilepe care este obligat să le efectueze Biroul unic.

Astfel, potrivit art.4 alin.(2), activităţilede asistenţă prestate în mod obligatoriu, lacerere şi pe cheltuiala solicitanţilor, de cătrecamerele de comerţ şi industrie, includurmătoarele servicii:

a) obţinerea rezervării firmei şi,după caz, a emblemeicomerciantului;

b) redactarea actelor constitutive şi aactelor modificatoare ale acestora,darea de dată certă sau, după caz,obţinerea autentificării acestora;

c) efectuarea, în numelesolicitantului, a vărsămintelorreprezentând aportul în numerarla capitalul social;

d) redactarea declaraţiilor pepropria răspundere afondatorilor, administratorilor,



împuterniciţilor sucursalelor şi acenzorilor că îndeplinesccondiţiile prevăzute de lege şidarea de dată certă pe declaraţie;

e) obţinerea evaluării prin expertizăa bunurilor subscrise ca aport înnatură la capitalul social şiobţinerea, după caz, pentrubunurile imobile a:

- dovezii intabulării;- certificatului constatator al

sarcinilor cu care, eventual,este grevat respectivul bun;

f) îndrumarea pentru completareacorectă a cererii de înregistrare şiautorizare a comerciantului;

g) îndrumarea pentru întocmireadocumentaţiilor tehnice învederea obţinerii autorizaţiilor defuncţionare.

Textul alin.(3) al art.4 enumerăurmătoarele operaţiuni ce trebuie efectuate deBiroul unic:

a) primirea, verificarea, înregistrareacererilor de înregistrare şi a actelordoveditoare;

b) susţinerea cererii de înregistrare acomerciantului în faţa judecătoruluidelegat;

c) obţinerea înregistrăriicomerciantului în registrulcomerţului;

d) obţinerea avizelor, autorizaţiilor şi,după caz, a acordurilor defuncţionare prin reprezentanţiidelegaţi ai autorităţilor publiceavizatoare;

e) eliberarea către comerciant acertificatului de înregistrare şi aanexei la acesta şi, după caz, acelorlalte documente, potrivitreglementărilor în vigoare;

f) comunicarea, în scris, cătresolicitant, a răspunsului motivat încazul neeliberării unei autorizaţiiori a refuzului înregistrării înregistrul comerţului;

g) încasarea taxelor şi tarifelor aplicatede instituţiile publice implicate înprocedura de înregistrare şiautorizare a funcţionăriicomercianţilor.

Menţionăm că, în temeiul ordonanţei deurgenţă, a fost adoptată Hotărârea Guvernuluinr.575/2002 prin care sunt enumerate serviciilede asistenţă şi condiţiile concrete de acordare a

acestora de către camerele de comerţ şiindustrie teritoriale, precum şi cuantumuriletarifelor pentru aceste servicii.

Textul art.6 al ordonanţei de urgenţă afost modificat prin lege, suferind atâtîmbunătăţiri în redactarea primelor 3 alineate,cât şi completări. Astfel, noul alin.(4) statueazăcă procedura eliberării autorizaţiilor necesarefuncţionării comercianţilor, prevăzută laalin.(3), se aplică numai obiectivelor şidomeniilor specifice de activitate stabilite prinhotărâre a Guvernului, pentru toate celelaltesituaţii fiind suficiente declaraţiile pe propriarăspundere ale solicitanţilor că îndeplinesccondiţiile de funcţionare prevăzute de lege.

Aşa cum am arătat, în cazul neeliberăriiuneia sau mai multor autorizaţii, comerciantulpoate solicita reluarea procedurii de obţinere aacesteia, în termen de 90 de zile de la datarespingerii, cu dovada achitării din nou a acelortaxe sau tarife pentru care referatele de evaluareconţin concluzii negative.

Semnalăm însă, că în timp ce în vechearedactare, nerespectarea termenului de 90 dezile conducea la reluarea procedurii deautorizare a funcţionării, cu plata integrală ataxelor aferente, alin.(2) şi (3) ale art.7reglementează două situaţii diferite pentru carese aplică sancţiuni distincte.

Astfel, potrivit alin.(2), nerespectareatermenului de 90 de zile atrage anulareacertificatului de înregistrare şi radierea dinoficiu a comerciantului din registrul comerţului,pe baza încheierii judecătorului delegat. În acestcaz, solicitantul nu va mai putea înfiinţa o altăpersoană juridică cu scop lucrativ decât cureluarea întregii proceduri de constituire şiautorizare a funcţionării.

A doua situaţie, reglementată dealin.(3) al art.7, are în vedere modificareaactelor constitutive care implică obţinerea deautorizaţii, caz în care nerespectarea termenuluide 90 de zile atrage radierea din oficiu amenţiunii respective din registrul comerţului, înbaza încheierii judecătorului delegat, lasesizarea camerei de comerţ şi industrieteritoriale.

Textul art.8 consacră atribuţia firească aautorităţilor competente de a elibera autorizaţiica, în cazul neîndeplinirii condiţiilor pentru careau fost eliberate, să dispună anularea uneia saumai multor autorizaţii, menţionând despreaceasta în anexa la certificatul de înregistrare.Această anulare se efectuează în baza unuiproces-verbal care trebuie temeinic motivat înlegătură cu neconformităţile constatate şi actele



normative ale căror prevederi au fost încălcate,act care se transmite atât comerciantului, cât şiBiroului unic.

După înlăturarea situaţiilor care auimpus măsura anulării, comerciantul areobligaţia reluării, prin Biroul unic, aprocedurilor de obţinere a autorizaţiilor care aufost anulate, cu plata corespunzătoare a taxelorşi tarifelor aferente.

În cazul în care comerciantul obţinereautorizarea funcţionării, acest lucru semenţionează în rubricile corespunzătoare dinanexa la certificatul de înregistrare.

Cu privire la contravenţii, noul art.12sporeşte limita minimă a amenzii de la 5 la 10milioane lei, precum şi limita maximă de la 10la 50 milioane lei.

În noua sa redactare, art.17 obligăcomercianţii, constituiţi anterior datei intrării învigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, de asolicita Biroului unic în termen de 18 lunipreschimbarea actualului certificat deînmatriculare şi a certificatului de înregistrarefiscală cu noul certificat de înregistrareconţinând codul unic de înregistrare atribuit.

Menţionăm că în vechea formă,ordonanţa de urgenţă prevedea un termen mairedus şi anume doar 12 luni, termen care expirala 31 mai 2002.

Potrivit alin.(2) al art.17, procedurastabilită pentru eliberarea noului certificat deînregistrare şi a anexei cuprinzând autorizaţiilepentru sediul social şi pentru fiecare sediusecundar se aplică în mod corespunzător şi însituaţia preschimbărilor.

Pentru buna desfăşurare a acesteiactivităţi însă, alin.(3) al art.17 reglementeazăchiar o eşalonare a solicitărilor de preschimbarecare se face de către fiecare cameră de comerţ şiindustrie teritorială, în funcţie de numărul decomercianţi înregistraţi din anul 1990 şi până ladata de 1 iulie 2001.

În noua sa redactare, art.17 are învedere şi cazul în care comerciantul desfăşoarăo serie de activităţi în sedii secundare situate înalte judeţe, situaţie în care, în cadrul proceduriide preschimbare, anexele cuprinzândautorizaţiile de funcţionare a acestor sedii, cuexcepţia sediilor secundare cu statut desucursală, se eliberează numai după obţinereacertificatului de înregistrare şi a anexei pentrusediul social (alin.(7)).

Dacă în vechea redactarea, sancţiuneapentru nerespectarea termenului depreschimbare era nulitatea de drept acertificatului de înmatriculare şi a celui de

înregistrare fiscală, potrivit actualului art.17alin.(10), respectivele certificate se anulează,textul făcând distincţie între comercianţipersoane fizice şi asociaţii familiale şicomercianţi persoane juridice.

Astfel, comercianţii persoane fizice şiasociaţiile familiale se radiază din oficiu, pebaza încheierii judecătorului delegat.Comercianţii persoane juridice se dizolvă dedrept şi intră în lichidare potrivitreglementărilor legale în materie.

Constatarea dizolvării de drept se faceprin încheiere a judecătorului delegat la oficiulcomerţului, la sesizarea camerelor de comerţ şiindustrie teritoriale şi, după caz, a oricărorpersoane interesate.

Atât radierea comercianţilor persoanefizice şi asociaţii familiale, cât şi constatareadizolvării de drept a comercianţilor persoanejuridice sunt supuse publicităţii legale care seface prin afişare la oficiul registrului comerţuluia încheierii judecătorului delegat, precum şiprin Internet.

Potrivit alin.(11) al art.17, încheierea deconstatare a dizolvării de drept este supusănumai recursului, în termen de 15 zile de laafişarea la oficiul registrului comerţului. Încazul în care nu s-a declarat recurs sau recursula fost respins, comerciantul persoană juridicăintră în lichidare, operaţiune care se face întermen de maxim 6 luni de la data la careîncheierea a devenit irevocabilă şi la finelecăreia respectivii comercianţi sunt radiaţi dinoficiu din registrul comerţului.

Articolul 17 cuprinde în finalul săudouă alineate, alin.(12) şi (13), care vor săaducă un spor de precizie normativă în ceea cepriveşte preschimbarea actualului certificat deînmatriculare, respectiv modalitatea depreschimbare în raport cu autorizaţia de mediu.

În acest sens, alin.(12) statuează că însituaţia în care, în momentul solicităriipreschimbării, comercianţii deţin autorizaţii alcăror termen de valabilitate nu a expirat,preschimbarea se face pe baza unei declaraţii pepropria răspundere, potrivit căreia nu s-auschimbat condiţiile de funcţionare care au statla baza emiterii acesteia.

În acest caz, reprezentanţii delegaţi laBiroul unic vor completa poziţiacorespunzătoare din anexa la certificatul deînregistrare, fără a mai fi necesară reluareaprocesului de autorizare şi fără plata taxelor şitarifelor aferente respectivelor autorizaţii.

Având în vedere că eliberareaautorizaţiei de mediu necesită o perioadă mai



îndelungată, acest aspect a fost evidenţiat încuprinsul alin.(13) al art.17, care reglementeazăposibilitatea preschimbării certificatului deînmatriculare şi în situaţia în care comerciantulnu deţine acordul şi/sau autorizaţia de mediu,însă face dovada sau declară pe propriarăspundere că a solicitat inspectoratuluiteritorial de protecţie a mediului competentdeclanşarea procedurii de eliberare a respectiveiautorizaţii ori că procedura de eliberare aautorizaţiei se află în curs de derulare.

Din punct de vedere al normelor detehnică legislativă, apreciem că ultimele douăalineate ale art.17 ar fi trebuit inserate înainteanormelor care reglementează consecinţeleexpirării termenului de preschimbare acertificatului de înmatriculare.

O altă noutate, care rezultă dincuprinsul Ordonanţei de urgenţă nr.76/2001republicată, se regăseşte în cuprinsul art.18alin.(3), care statuează că, prin derogare de ladispoziţiile referitoare la înregistrarea înregistrul comerţului din Legea nr.109/1996privind organizarea şi funcţionarea cooperaţieide consum şi a cooperaţiei de credit,

organizaţiile cooperatiste se înregistrează înregistrul comerţului în temeiul încheieriijudecătorului delegat, pronunţată în baza actuluide constituire autentificat şi a statutului,întocmite în conformitate cu prevederile legalecare guvernează activitatea organizaţiilorcooperatiste.

Toate aceste noutăţi referitoare laînregistrarea şi autorizarea funcţionăriicomercianţilor s-au impus din necesitatea uneireglementări mai riguroase a acestui domeniu,care să faciliteze aplicarea Ordonanţei deurgenţă nr.76/2001 şi să soluţioneze cuoperativitate diversele solicitări alecomercianţilor sau ale potenţialilor comercianţi.

Cât de eficientă este în practică nouaprocedură, care depinde în principal de bunaorganizare a Biroului unic, nu o poate spunedecât cel care, în dorinţa perfectării unei afacerise adresează camerelor de comerţ şi industrieteritoriale, dar şi actualii comercianţi, obligaţi lapreschimbarea certificatului de înmatriculare cunoul document care cuprinde codul unic deînregistrare.



O ABORDARE BAZATĂ PE TEHNOLOGII WEB ADAPTIVE

A BAZELOR DE DATE PENTRU ACTIVITĂŢI LEGISLATIVE

dr. Cristian KEVORCHIANşef departament informatică

Consiliul Legislativ

1. Preliminarii

Internet-ul joacă un rol din ce în ce maimare în informarea multor categorii despecialişti în complexul proces de luare adeciziilor. Satisfacerea exigenţelor de informarea acestora este o problemă complicată pusăspecialiştilor din domeniul TehnologieiInformaţiei (TI), problemă cu care se confruntăşi departamentul de specialitate din cadrulConsiliului Legislativ.

Este unanim acceptat rolul central pe careaplicaţiile software îl au în cadrul activităţiilegislativului, acestea având rolul îmbunătăţiriiserviciilor suport de decizie, în procesul deelaborare şi adoptare a legilor. Aceastădezvoltare şi necesitatea utilizării pe o arie câtmai largă a unor informaţii din domeniullegislativ a dus la apariţia, utilizarea siproiectarea unor aplicaţii bazate pe modelulclient/server, care oferă date distribuite,portabilitate între platforme şi un accesstandardizat la resurse.

Lucrarea noastră tratează o metodă deîmbunătăţire a serviciilor de informare autilizatorilor site-ului www.clr.ro proiectat şiimplementat de specialişti din cadrulDepartamentului de Informatică al ConsiliuluiLegislativ, prin utilizarea unor tehnici adaptive,care să permită o îmbunătăţire a calităţiiserviciilor către utilizatori. La o primă vedere s-ar părea că modul de prezentare este puţin maiarid pentru cei mai mulţi din cititorii acesteipublicaţii, dar avem scuza că ne adresămexclusiv segmentului reprezentat de specialiştiiîn tehnologia informaţiei care lucrează îndomeniul procesării electronice a informaţieilegislative.

2. Arhitectura aplicaţiei

Modelul client/server se bazează pe orelaţie dintre client si server de tipulcomandă/control, în care clientul iniţiazăcererea si serverul este cel ce o duce la

îndeplinire transmiţând rezultatul clientului.Aplicaţia este procesată prin divizarea ei întrecele două entităţi ale modelului, iar transferulde date este bidirecţional.

Spre deosebire de un sistem de tipulfile/server în care datele sunt aduse de pe “fileserver” pentru a fi procesate pe o maşină locală,în acest sistem comenzile sunt transmise asuprabazelor de date localizate pe server, rezultatulfiind transmis înapoi clientului.

Arhitectura aleasă influenţează decisiv toatecomponentele software. Ea trebuie să ţinăseama atât de complexitatea aplicaţiei, cât şi denivelul de integrare şi interfaţare cerut. Laacestea se adaugă numărul utilizatorilor,distribuţia locaţiilor de lucru, natura reţelelor,precum şi tipurile de tranzacţii. Toate acesteatrebuie să determine tipul arhitecturii utilizate.Trebuie să subliniem faptul că alegereaarhitecturii afectează timpul de dezvoltare,flexibilitatea acesteia, precum şi întreţinereaaplicaţiei.

Gradul de adaptare al aplicaţiei proiectate ladiferite noi standarde şi tehnologii depinde demodul în care sunt proiectate şi implementate înreţea componente în cadrul diferitelor entităţisoftware ale modelului.

Cele mai populare tipuri de arhitecturimulti-tier (platformă multiplă) sunt cu două(two-tier) respectiv trei (three-tier) entităţi.

2.1 Arhitectura two-tier

În această variantă, componentele uneiaplicaţii (interfaţa cu utilizatorul, componentade procesare şi datele aferente aplicaţiei) suntdistribuite între două entităţi: codul aplicaţiei,pe entitatea client şi baza de date, pe entitateaserver.

Aplicaţia client implementează unmecanism în baza căruia se transmite cererea deprocesare server-ului. Modul de prezentare alcererii aparţine în exclusivitate componenteiclient, procesarea fiind partajată între client şiserver, iar datele – stocate şi accesate de pe



server. PC-ul client îşi asumă întreagaresponsabilitate a funcţionării logice aaplicaţiei, timp în care motorul bazei de dateverifică integritatea acesteia. Într-o topologietwo-tier motorul bazei de date (data engine)este cel ce procesează cererile clientului,limbajul utilizat fiind o formă a SQL;transmiterea unei cereri de procesare cătreserver implică faptul că aplicaţia client trebuiesă interpreteze construcţiile sintactice aleserverului sau să fie translatate printr-o aplicaţie(API). Cunoaşterea structurilor de date stocatepe entitatea server si denumirea lor este ocondiţie obligatorie în definirea economieiaplicaţiei. Datele transmise entităţii client pot fimanipulate de acesta cum doreşte, rezultatelefiind “centralizate” pe server.

Implementarea unui sistem riguros desecuritate într-o arhitectură de acest tip este oproblemă complicată deoarece un utilizatortrebuie să deţină parole pentru fiecare serverSQL, iar creşterea utilizatorilor poate conducela scăderea gradului de securitate a aplicaţiiloraflate pe server. În prezent, majoritateaaplicaţiilor client/server sunt proiectate sălucreze cu produse middleware care duc lacreşterea securităţii, ele deţinând proceduri desecurizare a accesului la date.

2.2. Arhitectura three-tier

Această arhitectură a apărut datoritălimitărilor arhitecturii prezentate anterior, eaaduce ca noutate separarea componentelor deprocesare de cele de interfaţă .

Când clientul solicită o cerere pentru accesla date stocate într-o bază de date sau oprocesare a acestora, cererea se face cu ajutorulunui server intermediar. La nivelul acestuiserver se pot efectua procesări de date sau cereriasemenea unui client la alte servere. Servereleacestui nivel (mijlociu) pot fi multi-fir cuposibilitatea de a fi accesate de clienţi multipli.

Sistemele three-tier pot fi implementateutilizând o varietate de tehnologii care sebazează în majoritatea cazurilor pe apelulprocedurilor la distanţă (RPC). Lucrul cuproceduri RPC asigură o flexibilitate deexploatare sporită a sistemului, în comparaţiecu apelurile SQL efectuate de client înarhitectura precedentă, aceasta, în primul rând,datorită faptului că parametrii necesari cereriiefectuate de client sunt foarte uşor de transmis,iar specificaţiile structurilor de date permitmodificarea, structurilor back-end (aflate peservere). Este posibilă astfel reorganizarea

datelor ierarhic, relaţional sau obiectual,permiţând Consiliului Legislativ să simplificetrecerea la noi tehnologii legate de organizareabazelor de date, fără a fi nevoie de modificări lanivelul aplicaţiei client.

Un alt avantaj este acela că lucrând cuentităţi software separate se poate realiza oalocare flexibilă a resurselor. Entităţile niveluluimijlociu (servere) ale arhitecturii pot fi alocatedinamic şi repartizate în funcţie de necesităţileConsiliului.

Traficul în reţea este redus prin faptul căserverele nivelului mijlociu preiau date de lastructuri înainte să le distribuie la clienţi înreţea, PC-urile client fiind dedicate doarprezentării, resursele fizice fiind puţinsolicitate.

Din punctul de vedere al dezvoltăriisoftware, abordarea modulară a oferitposibilitatea reutilizării unor module cu efortminim de programare.

În concluzie, această arhitectură adoptată şide noi dă posibilitatea utilizării pe termenlung a aplicaţiilor indiferent de modificărileapărute în panelul de cerinţe al nivelelor dedecizie din cadrul Consiliului Legislativ.

Reutilizarea codului, întreţinerea simplă şiuşurinţa în migrarea către noi platforme serverşi medii de programare a făcut să agreămaceastă arhitectură.

Aplicaţia noastră se bazează pe tehnologiaASP de la Microsoft. Aplicaţia are o arhitecturăthree-tier, aşa cum este prezentată în fig. 1.Familia de script-uri ASP din “2-tier” poateconstitui un gateway pentru sistemul back-endcare gestionează accesul la resursele aplicaţiei.

Fig. 1 www.clr.ro – arhitectura aplicaţiei



Mai concret, arhitectura folosită îndezvoltarea aplicaţiei fiind una pe trei nivele (3-tier) avem:

• Nivelul "User Interaction" – D/HTML,CSS, browser

• Nivelul "Presentation" – ASP, IIS• Nivelul "Data Service" – VB COM+,

ADO, OLE DB; IIS, ACCESS XP.

3. Analiza fluxurilor de date prinagenţi web

În cadrul unor sisteme complexe cum suntcele pentru managementul informaţiilorlegislative este importantă identificareadiferitelor categorii de utilizatori în funcţie decerinţele acestora.

O clasă este reprezentată de un grup deutilizatori cu atribute asemănătoare deexploatare a aplicaţiei web. Structura acesteiclase se poate modifica în timp în funcţie dedinamica informaţiilor care fundamenteazăpolitica de exploatare a aplicaţiei.

Este foarte important pentru proiectanţii şiadministratorii site-ului Consiliului Legislativ,www.clr.ro, să cunoască gradul de satisfacereal utilizatorilor. O soluţie ar fi ca, pe baza unuiformular electronic, să culegem periodicimpresiile utilizatorilor. Soluţia ar fi acceptabilăîn condiţiile în care clasa utilizatorilor ar fisuficient de omogenă, iar sondarea ar fi făcutăla perioade de timp nu prea apropiate.

Pentru noi sondarea gradului de satisfacerea utilizatorilor este o problemă permanentă şi eanecesită date culese permanent. În fig. 2prezentăm o metodologie de determinare a“scorului de satisfacere” pentru diversele clasede utilizatori ai aplicaţiilor disponibile lawww.clr.ro. După identificarea claselor deutilizatori şi a particularităţilor ce lediferenţiază, se trece la cuantificarea şideterminarea gradului de satisfacere a acestora.

Cuantificarea gradului de satisfacere este oproblemă delicată, bazată pe o extrem dedetaliată analiză a cerinţelor formulate lanivelul clasei de utilizatori. Obiectivul acesteianalize este dezvoltarea unei clase de algoritmipentru managementul coeficientului desatisfacere a utilizatorului. Acest lucru nu esteun dat la un anumit moment, constituind unindicator de performanţă, care să se găsească înpermanenţă în atenţia proiectanţilor şiadministratorilor site-ului, aşa încât prinsoluţiile propuse să satisfacă dinamicacerinţelor utilizatorilor.

Arhitectura pe care o avem în vederepentru rezolvarea acestei probleme se bazeazăpe conceptul de agent software introdus deM. Wooldrige [Wo95].

F

19

ig. 2. Determinarea gradului de satisfacerea utilizatorilor site-ului www.clr.ro



În funcţie de informaţiile culese de aplicaţiaagent sunt încărcate variante ale paginilor webpentru care coeficientul de satisfacere ataşatclasei din care face parte utilizatorul estemaxim. Trebuie subliniat faptul că aceastăabordare modifică “modul clasic” de proiectarea aplicaţiilor web. Prin combinareatehnologiilor web cu cele orientate pe agenţisoftware se obţin variante superioare în parteade server care fac ca performanţele aplicaţiei săcrească şi implicit gradul de satisfacţie autilizatorului.

În ultima parte a lucrării prezentăm câtevadetalii legate de această tehnologie.

4. Agenţi software

Definiţiile termenului de agent softwaresunt împărţite, fiind trataţi drept agenţi softwareatât “asistenţii inteligenţi", cât şi programelecare implementează funcţii cognitive sau caremigrează, în vederea execuţiei, de pe uncalculator pe altul.

O definiţie cuprinzătoare este prezentată în[Bu01], “agenţii sunt entităţi software posedândfuncţii comportamentale într-o manierăautonomă şi continuă în medii colectivecompuse din agenţi şi procese”.

Caracteristicile care descriu agenţiisoftware sunt:

• Reacţia – funcţia de a se comporta selectiv• Autonomia – comportament

independent de utilizator, orientat scopuluipredefinit.

• Comunicarea – funcţia de a comunicacu procese sau agenţi software prin intermediulunui limbaj de nivel înalt.

• Inferenţa – posibilitatea de a operaconform unei specificaţii abstracte, utilizândcunoştinţe anterioare despre scopul urmărit şisituaţiile survenite.

• Adaptabilitatea – posibilitatea de aînvăţa pe baza experienţei acumulate.

• Mobilitatea – funcţia de a migra de peo platformă pe alta

O clasificare în funcţie de elementeleprimare poate fi:Criteriul Clasificare

Mobilitate statistici, mobili

Inferenţă deliberativi, reactivi

Atributeprimare

colaborativi, colaborativi deînvăţare, de interfaţă şi inteligenţi

Rol Informativ, distribuiţi în Internet.

De asemenea, agenţii pot fi clasificaţi înfuncţie de elementele structurale de control, demediul de operare (baza de date, sistem defişiere, reţea, Internet), de limbajul deprogramare sau de aplicaţii.

Această clasificare include viruşii în cadrulagenţilor software, împreună cu agenţii dedivertisment şi cei cu sarcini specifice.

Etapele de proiectare a unei aplicaţiiorientate agent necesare evaluării şiimplementării unei politici de satisfaceremaximă a utilizatorului implică următorii paşiîn crearea unui model agent:

a) dezvoltarea unui model al serviciilor b) crearea unui model al cunoştinţelor pe

baza modelului interacţiunilor şimodelul agent [Ka01]

În mod paradoxal, pe cât de uşor seutilizează web-ul pe atât de greu este realizatmanagementul metainformaţiilor care suntutilizate de agenţii software.

De exemplu, tag-urile HTML, furnizeazăun instrument puternic de prezentare ainformaţiilor în WEB, dar nu furnizeazăinformaţii despre structura logică a acestora.Cercetări recente au generat noi ontologii caresă implementeze semantici bazate pe tag-uri.Amintim în acest sens DAML (DARPA AgentMarkup Language) [Ka01]. Pentru aplicaţianoastră se pun câteva probleme pentru carespecialiştii trebuie să găsească soluţii:

1. construcţia unei semantici pe bazacăreia agentul software poate “înţelege”structurile informaţionale de la nivelul aplicaţieinoastre;

2. constituirea unei baze de cunoştinţe pebaza căreia agentul să furnizeze informaţiidespre satisfacerea utilizatorului;

3. Categoriile de informaţii extrase deagentul software din server-ul web legate declasa din care face parte utilizatorul.

Aşa cum deja a fost precizat un agent mobileste un program care se poate muta dintr-un nodîn altul al unei reţele independent de voinţautilizatorului.

Integrarea agenţilor web se poate realizaprin serverul web, un exemplu în acest sens îlconstituie WASP (Web Agent-based ServiceProviding) [Fu98]. Integrarea agenţilor mobiliîn server-ul web înseamnă că “server-ul weblansează, recepţionează şi execută agenţimobili”. Drept limbaj de implementare poate fifolosit Java, care are deja implementat RMI,dând posibilitatea dezvoltării de aplicaţiidistribuite.


Bu

Procesarea datelor Web şi managementulagenţilor este realizat prin intermediul SAE(Server Agent Environment). Practic aceastăcomponentă integrează funcţia de managementa agenţilor cu cea a serverului WEB fără amodifica codul acestuia.

Mobilitatea este cuvântul de ordine încomunicaţiile acestui început de secol. Prinaducerea Internet-ului şi a serviciilor de transferdate în zona telefoniei celulare şi a altorterminale wireless se obţine o lărgire a gamei deutilizatori a bazelor de date legislative, accesulla acestea putând fi făcut printr-un simplutelefon mobil ce recunoaşte WAP (WirelessApplication Protocol) sau alt dispozitivwireless. Din sala de şedinţă a Parlamentuluisau sala de judecată a unui tribunal aceste bazede date pot fi accesate în vederea obţinerii deinformaţii necesare fundamentării deciziilor denatură legislativă sau juridică. Tehnologiaexistă, modelul de programare WAP fiindprezentat mai jos:

Conjugarea acestor tehnologii în cadrulunui sistem unitar sunt definitorii pentruperformanţa aplicaţiei pe care o construim,pentru satisfacerea exigenţelor utilizatorilornoştri.

Bibliografie

Bu01 S.C. Buraga, Analiza şi proiectareaaplicaţiilor orientate agent, NETReport, 105, Anul 10, Iunie, 2001

Fu98 Stefan Funfrocken, How toIntegrate Mobile Agents into WebServers, WET-ICE’97 Workshop onCollaborative Agents in DistributeWeb Applications, June 18-20, 1997,Boston, MA

Je01 Jennifer McManis and co. AnAdaptive Web Server Applications,www.eeng.dcu.ie

Ka01 Lalana Kagal and co. Agents

letin de informare legislativã nr. 3/2002 21

Fig. 3 Modelul de programare WAP

making sense of the Semantic Web,DAML program (http://www.daml.org/)

Wa01 WAP Architecture, WirelessApplication Protocol ArchitectureSpecificationWAP-210-WAPArch-20010712

Wo95 M. Wooldrige, N.R. Jennings.Intelligent agents: Theory andpractice, "Knowledge EngineeringReview", 10(2), 1995, p.115-152



LIMBAJUL LEGII, LEGILE LIMBAJULUI*

Marc RICHEVAUXprofesor, Université du Littoral Dunkerque, Franţa

"Ce qui se conçoit bien s'énonce clairement et les mots pour le dire viennent aisément"

Boileau (L'art poétique)**

Complexitatea în creştere a normei dedrept apare ca un factor de nesiguranţă,incomprehensiune şi ineficienţă, dar din păcate,această constatare reprezintă un fapt cunoscut şide multe ori repetat1. Sunt vizate toatedomeniile din sfera juridică, dar, mai ales,dreptul social, cu o complexitate inerentă uneiramuri de drept care vrea să fie sensibilă laconjunctura economică şi socială şi la practiciledin întreprinderi, însă la care se adaugă şicomplexitatea unei tehno-ştiinţe2.

Un exemplu deosebit de semnificativ îlreprezintă Legea "Aubry II" privind reducereatimpului de muncă3, care, conform păreriigenerale, reprezintă un monument decomplexitate4. În plus, din grija de a adaptarapid norma juridică la realităţile economice şisociale ale momentului, reformele se succed

* Marc RICHEVAUX, "Langage de la loi, lois dulangage". Articol bazat pe Comunicarea la cea de-a 8-a Conferinţă a Academiei internaţionale dedrept lingvistic, Universitatea MihailKogălniceanu, Iaşi, 24-26 mai 2002 şi transmisredacţiei "Buletinului de informare legislativă" decătre autor, spre a fi tradus şi publicat.** Ceea ce este bine conceput, se enunţă în modlimpede, iar cuvintele care exprimă aceasta, vin cuuşurinţă (n.tr.)1 J. BÉGUIN, Peut-on remédier à la complexitécroissante du droit? Mélanges, Blaise, Ed.Economica, 1995; J. CARBONNIER, Droit etpassion sous la V-ème République, Flammarion,1996.2 E. MORIN, Le Monde, 22 septembre, 1988.3 Loi du 19 janvier 2000.4 D. BOISSARD, 35 heures, un monument decomplexité, "Liaisons sociales", janvier 2000.

într-un ritm accelerat, astfel încât dreptul devineo succesiune de imagini vagi - un domeniu alimprovizaţiei şi al insecurităţii juridice5.

Totuşi, legea ar trebui şi ar putea fisolemnă, concisă şi permanentă. În prezent,legiuitorul care doreşte să obţină un asemenearezultat dispune de instrumentele necesare. Într-adevăr, o redactare legislativă eficientă sefoloseşte şi de legistică6, ştiinţă care permite săse obţină un text juridic de bună calitate7, iarcâteodată, este posibil ca unele din precepteleacesteia să fie reluate într-un text de lege.8

5 J.C. JAVILLIER, Le droit du travail en temps réel,sem. Soc. Lamy, no. 575, 18 novembre 1991.6 C.A. MORAND, Introduction à la légistique,Intervention au V-ème Congrès international deméthodologie juridique, Montreux, 24-27 septembre1997.7 Adam LOPATKA, The legal linguisticrequirements adressed to Polish lawmakers,Intervention à la 8-e Conférence de l'Académieinternationale de droit linguistique, UniversitéMihail Kogălniceanu, Iaşi, 24-26 mai 2002; SiminaMASTACAN Compétence linguistique etperformance juridique, Intervention à la 8-eConférence de l'Académie de droit linguistique,Université Mihail Kogalniceanu, Iaşi, 24-26 mai2002.8 Par exemple, la Loi roumaine no. 24/2000 sur lesrègles de technique législative applicables àl'élaboration des actes normatifs, "MonitorulOficial" no. 139/2000, Sorin POPESCU et VictoriaŢăndăreanu, L'utilisation du langage législatif dansla rédaction des actes normatifs, Intervention à la 8-e Conférence de l'Académie internationale de droitlinguistique, Université Mihail Kogălniceanu, Iaşi,24-26 mai 2002.



Redactarea legislativă se reflectă îndocumente9 menite să fie înţelese de cătrepersoanele cărora le sunt destinate, pentru caacestea să le poată aplica.

Textul legislativ vehiculează o gândire"unică", cea a legiuitorului, analizată decomentatori, nu numai ca purtătoare a uneiintenţii, a unui anumit sens, dar şi pentru că eaface cunoscută o voinţă care se impune tuturor.Ea se exprimă sub formă de imperative şi denorme care obligă o anumită persoană sau îipermit acesteia să întreprindă o anumităacţiune. Legiuitorul încearcă mai puţin săstipuleze ceea ce este, decât ceea ce trebuie săfie, iar vocabularul acestuia, precum şi sintaxa10

vor reflecta cu prioritate această voinţăprescriptivă conceptuală şi responsabilă.

Legea reprezintă, în primul rând,cuvântul legiuitorului, cel pe care el îl adreseazăcetăţenilor11, prin care el le face cunoscutedrepturile şi obligaţiile.

Astfel, ca orice limbaj, cel allegiuitorului îndeplineşte două funcţii: deexpresie a gândirii (A) şi, de asemenea, de modde comunicare12, tributar formării discursuluijuridic (B).

La o primă abordare, aceste douăfuncţii ar putea fi conţinute în întregime detextul de lege sau, cel puţin, astfel suntprezentate lucrurile, în mod frecvent, de cătrejurişti. Însă, ele sunt poate mai puţin simpledecât în această prezentare obişnuită.

A. Textul de lege, expresie a gândiriilegiuitorului.

În afara caracterului său normativ,legea sau mai exact, textul care o vehiculeazăare o funcţie de expresie a gândirii şi o funcţiede comunicare a acesteia. Această funcţie estedeparte de a fi nelimitată, iar scopul propus nueste întotdeauna atins. Atunci când se încearcădepăşirea acestor limite sau, mai modest,înţelegerea cauzelor, se constată faptul că în 9 Tamara LĂCĂTUŞU, Considerations on thewritten legal language, Intervention à la 8-eConférence de l'Académie internationale de droitlinguistique, Université Mihail Kogălniceanu, Iaşi,24-26 mai 2002.10 Louis BEAUDOIN, Spécificité systémiques etlinguistiques du langage de droit, Intervention à la8-e Conférence de l'Académie internationale de droitlinguistique", Université Mihail Kogalniceanu", Iaşi,24-26 mai, 2002. 11 G. CORNU, Le langage du législateur, Annales,Université de Neufchâtel, 1977-1978, p.37.12 MOUNIN, La linguistique comme scienceauxiliaire du droit, Payot et Rivage, 1997.

ceea ce priveşte cheile de analiză a discursuluifurnizate de lingvistica contemporană, ele sedovedesc a fi parţial inadaptate la discursuljuridic.

Să intrăm în cadrul analizei discursului,reluat în triada enunţiativă a lui Benveniste:EU, AICI, ACUM ("JE, ICI, MAINTENANT").

Discursul juridic ar trebui să poatăadopta o formulă care să fie, bineînţeles,apropiată, dar totuşi diferită şi care ar putea firezumată sub forma EU-uri, ACOLO ŞI ÎNALTĂ PARTE, MÂINE ("JE-S, LA ETAILLEURS, DEMAIN").

Înţelegerea textului de lege reprezintă opreocupare constantă a juriştilor, considerată ocondiţie a eficienţei textului. Or, a fostdemonstrat faptul că înţelegerea legii nureprezintă o condiţie suficientă pentru eficienţă,care, în aceeaşi măsură dacă nu chiar mai mult,ţine atât de comunicarea legislativă, cât şi detextul votat13.

1. Comunicarea legislativăAceastă comunicare legislativă nu mai

poate să se deruleze pe modelul telegrafic a luiJakobson, ci trebuie să se desfăşoare conformunui model orchestral, definit de Winkin.Conform acestui model, legiuitorul, atât înredactarea textului, cât şi în acţiunea decomunicare a acestuia, pe care trebuie să odesfăşoare începând cu dezbaterile pregătitoarevotării legii, trebuie să încerce să ia înconsiderare aşteptările tuturor destinatarilortextului.

Astfel, aceştia sunt comparaţi cu oorchestră în care ar trebui făcute eforturi, defiecare dată când este posibil, pentru ca toţimembrii potenţiali ai orchestrei să cânteîmpreună. Graţie unei acţiuni de demagogie, însensul propriu şi nu cel peiorativ al termenului,o asemenea modalitate ar permite obţinereaunei eficienţe a legii, bazată pe "autoritatea" ei.

În acest caz, legea ar fi aplicată fărădificultate, în conformitate cu ceea ce s-a votat,ea fiind astfel mai bine cunoscută, mai bineînţeleasă, mai bine primită, deci mai bineaplicată. Însă, câteodată este posibil calegiuitorul să nu dorească acest lucru în modreal, deoarece în anumite circumstanţe,exprimarea legislativă nu corespunde, în modvoluntar, cu gândirea profundă a autoruluitextului de lege.

13 P. DELNOY, La communication législative,Intervention au V-ème Congrès international deméthodologie juridique, Montreux, 24-27 sept. 1997.



2. Gândirea adevărată a legiuitoruluiSe pune însă problema notelor false

interpretate de membrii orchestrei care, întimpul concertului, citesc o partitură diferită decea a şefului de orchestră, ea provenind, totuşi,de la acelaşi compozitor.

Cum poate fi rezolvată aceastăproblemă?

În general, cheile de analiză adiscursului, puse în lumină de lingvisticacontemporană, explică bine cum este construitşi cum este transmis mesajul emis de cătreautorul unui text oral sau scris. Textul legii,întotdeauna scris, se confruntă cu câtevadificultăţi în ceea ce priveşte intrarea în acestetipare. Legea este prezentată, în general, cafiind voinţa legiuitorului14. Acest lucru, în mareparte, ţine de condiţiile de elaborare ale textuluide lege care sunt foarte diferite prin natura lor,de condiţiile de elaborare a altor texte. Însă,astăzi, pentru a atrage atenţia opiniei publicesau pentru a răspunde solicitărilor diferitelorgrupuri sociale, acţiunea politică a luat formaunei gesticulări legislative15. Ea se traduce printexte, în care implicitul are, adesea, mai multăimportanţă decât explicitul16, iar acest lucru odetermină să multiplice: legile-spectacol, legilede marketing politic, legile care "înşealăaparenţele", legile temporare, legileexperimentale, legile-"schiţe" pentru alte legi,legile incoerente, legile DDOS (legi cuprinzânddiverse dispoziţii privind ordinea socială), dar acăror calitate redacţională necesară bunei lorimplicări este mai puţin importantă, deoareceele sunt mai mult destinate să atragă atenţiaopiniei publice decât să aibă un caracternormativ.

"Legile - spectacol"Este vorba de o categorie de legi, din

păcate, din ce în ce mai numeroasă, al cărortext, în realitate, este mai puţin important. Înacest tip de text, ceea ce contează în ochiipromotorului, este calitatea redacţională acomunicatului Consiliului de Miniştri care 14 COUDERC et BECANNE, La loi méthode dudroit, Dalloz, 1994.15 Pascale AMAURIC, Trop de lois tue la loi,"Journal du dimanche", janvier 2001.16 Andrassy, GYORGY, Explicit and implicitlanguage rights, Intervention à la 8-e Conférence del'Académie internationale de droit linguistique,Université Mihail Kogalniceanu, Iaşi, 24-26 mai2002; Simina, MASTACAN, Compétence linguistique etperformance jurdique, Intervention à la 8-e Conférence del'Académie internationale de droit linguistique,Mihail Kogălniceanu, Iaşi, 24-26 mai 2002.

însoţeşte anunţarea proiectului de lege. Acestatrebuie să reuşească să inducă în conştiinţacetăţenilor ideea că promotorul proiectului delege a înfruntat problema şi a rezolvat-o.

Astfel s-a întâmplat în cazul legii locuride muncă pentru tineri, care ar fi trebuit,conform spuselor promotorilor, să rezolveproblema şomajului, rezultatul fiind însănesiguranţa crescută a tinerilor17. După câţivaani de funcţionare a experienţei care trebuia săfie limitată în timp (prevăzută iniţial pentru 5ani, ea trebuia să înceteze după ce-şi atingeascopul), deşi a fost prelungită, doar 1/3 dintinerii cărora nu li se mai aplică sistemul demăsuri au un loc de muncă temporar, în timp ceceilalţi fie mai beneficiază de aceste măsuri, fiedevin şomeri.

La fel şi în cazul legii franceze,denumite de modernizare socială, anunţată caun mare progres în materie. Aceasta trebuia săpună o frână în calea concedierilor bursiere, alcărei text definitiv ridică concediereaeconomică, inclusiv concedierile bursiere, larangul de mod normal de gestiune aîntreprinderii18 şi care revine pe larg asupracuceririlor sociale precedente, astfel încâtjuriştii, specialişti în materie, au calificat-odrept "lege de regresie socială"19. Tot aşa şi încazul politicii sociale a Uniunii Europene careîn materie de muncă este construită în jurulneologismului "employabilité" - capacitatea dea accepta orice loc de muncă, în orice condiţii20.Pe drept cuvânt, pentru a-şi atinge scopulpropus, aceste "legi-spectacol" ar putea să selimiteze la un articol unic astfel redactat:"Având în vedere comunicatul Consiliului deMiniştri din data de…, Domnul X…, Ministrulde…a rezolvat problema".

Cel puţin, aşa consideră opinia publică.Chiar dacă numărul lor creşte în

proporţii care de-a lungul timpului ar puteadeveni neliniştitoare, din fericire aceste tipuride texte reprezintă încă excepţii. De asemenea, 17 S. BALLET, La réforme de l’apprentissage:nouvelle étape vers la précarisation, "Droit ouvrier"1988; Jean-Paul DOMERGUE, Les formes juridiqueset administratives de l'emploi précaire, "Droitouvrier", 1997; Gilles SERAUD, Le contrat jeune:L'invention du contrat du travail à durée indéterminéeaffecté d'un terme?, "Droit ouvrier", 1999.18 Loi du 17 janvier, 2002.19R.P.D.S, 2 janv.2002, Premier regard sur la loi demodernisation sociale, ouvrage collectif sous ladirection de Laurent MILLET.20 Marc RICHEVAUX, L'Europe sociale,Intervention lors du colloque Europe - Etat des lieux,Université de Bourgogne, mai 2001.



limbajul juridic serveşte, din ce în ce mai des, lamascarea unor texte care au aparenţa unornorme juridice, dar al căror scop adesea estealtul. Astfel, apar texte care, în mod formal, auaparenţa unor legi, însă pot exista dubii în ceeace priveşte funcţia normativă deţinută deacestea cu adevărat, cel puţin, nu întotdeauna cutitlu principal.

Legi de marketing politicEste vorba, de exemplu, despre acele

prevederi legislative anunţate ca trebuind săpermită interzicerea concedierilor bursiere şi alcăror rezultat principal a fost evitarea urmăririipenale pentru autorii lor, permisă de legislaţiadeja existentă21.

Legi "cu aparenţă înşelătoare"În cazul acestora, realitatea concretă a

dispozitivului este contrară celor anunţate! Lafel şi pentru legile AUBRY privind cele 35 deore care, sub acoperirea unei aparente reduceri atimpului de muncă, instituie o flexibilitatecrescută şi care, prin introducerea în textul legiia noţiunii de timp de muncă efectiv, ca măsurăa acestuia, duc în realitate la o creştere aperioadei de timp muncite22. De asemenea, estecazul legii23 care în spatele unei noi definiţii adelictelor săvârşite fără intenţie ascunde o legedestinată să permită asigurarea impunităţiialeşilor şi care neexprimând în mod limpedeceea ce ea este ar fi avut drept consecinţă oagravare a sancţiunilor…pentru alţii24.

Legi experimentale Este cazul, " legii cincinale"25, votate

pentru o perioadă de timp de 5 ani, în anul 1993şi care a depăşit termenul prevăzut, precum şi anumeroaselor legi menite să facă să dispară sau

21 Marc RICHEVAUX, Fermeture d'usines, planssociaux: la révolution c'est appliquer fermement laloi existante, Université Mihail Kogălniceanu, Iaşi,Bulletin scientifique, no.11, ed. Cugetarea. 22 Marc RICHEVAUX, Les lois AUBRY relativesaux 35 h. ou l'irrésistible ascension de la flexibilité,Innovations, no.13, 2001-1.23 Loi du 10 juillet 2000 modifiant l'art. 121-3 duCode pénal.24 Marc RICHEVAUX, Nouvelle définition desdélits non-intentionnels, responsabilité pénaleaggravée pour les employeurs en cas de décès oublessures au travail, "Droit ouvrier", 2001.25 Loi du 20 décembre sur l'ensemble de sesdispositions, voir "Droit ouvrier" décembre 1994,no. spécial, La durée et l'aménagement du temps detravail après la loi quinquennale.

cel puţin să limiteze munca temporară26 şicărora le este caracteristică ineficienţa.

Legi temporare Un astfel de exemplu îl constituie legea

"locuri de muncă pentru tineri"27 care trebuia sădispară la 5 ani după ce şi-a atins scopulproclamat - dispariţia şomajului tinerilor, însătermenul a fost prelungit.

Legi - schiţe ale unei alte legi Astfel, de exemplu, Legea denumită

"Aubry I" privind reducerea timpului demuncă28, care, de la depunerea sa la biroulParlamentului, anunţa că ea va fi revizuităulterior, printr-o altă lege care a intervenit29

efectiv (Legea Aubry II) privind reducereatimpului de muncă.

Legi - "demisie" Legi în care legiuitorul încearcă să

schiţeze un cadru pentru lege, delegândpartenerilor sociali grija de a defini conţinutullegii30.

Legi DDOS care cuprind diversedispoziţii privind ordinea socială

Este vorba de legi care la fiecaresesiune parlamentară sau aproape sunt votate la"repezeală" de câţiva parlamentari caredimineaţa devreme sunt încă prezenţi înhemiciclu, pentru a remedia imperfecţiuniletehnice ale legilor votate pe aceeaşi temă însesiunea precedentă şi care servesc, deasemenea, la introducerea fără dezbatere, într-un text normativ, a unor dispoziţii care, altfel,ar fi făcut obiectul unor contestaţii ulterioare.31

Legi - repetiţie Este vorba de legi care la interval de

câţiva ani reiau o lege votată anterior, astfelîncât ea se dovedeşte a fi ineficientă, obligându-l pe legiuitor la amânări ale lucrului, cum sunt,de exemplu, numeroasele modificări ale

26 Prea numeroase spre a fi citate 27 Loi du 13 juin 199628 Loi du 13 juin 1996 relative à la réduction dutemps de travail dite loi Aubry I29 Loi du 19 janvier 2000 relative à la réduction dutemps de travail dite loi Aubry II30 Les lois "Aubry", précitées31 Pascal RENNES, Droit du travail: les dispositionsdiverses d'ordre social ou l'art d'accommoderquelques alouettes avec le mauvais cheval de laflexibilité, "Droit ouvrier", 1985; Laurent MILLET,La sécurité sociale dans les lois du 3 janvier et 9juillet 1984 portant DDOS, "Droit ouvrier", 1985.



Codului Penal menite să lupte împotriva munciiclandestine32.

Legi incoerente De exemplu, Legea de modernizare

socială care, în scopul afişat de a lupta maieficient împotriva hărţuirii morale înîntreprinderi, reia dispoziţiile existente deja înCodul Penal33, diminuând pedepsele prevăzute,dar menţinând şi ceea ce exista deja.

Legi "care conţin multe idei diverse"Caracterizate prin regruparea fără nici o

logică într-un acelaşi text de lege a unordispoziţii care nu au nici o legătură între ele34.Unele, ca de exemplu Legea de modernizaresocială, reuşesc chiar performanţa de a puteaintra în toate categoriile precedente.

În afara acestor ipoteze extreme,exprimarea gândirii profunde a legiuitoruluiîntr-un text care poate fi aplicat este tributarăcondiţiilor de formare a discursului juridic.

B. Formarea discursuluiChiar dacă cele două noţiuni nu coincid

exact şi chiar dacă există, în acest caz, un abuzde limbaj, juriştii au considerat, de obicei,limbajul legislativ ca fiind expresia gândiriilegiuitorului, ca şi când aceasta putea fi şi era înîntregime conţinută în limbaj, ca şi cândlimbajul era reflecţia exactă a gândirii.

Astfel, conform părerilor exprimate demajoritatea juriştilor, legea este prezentată cafiind expresia gândirii legiuitorului, vehiculatăprin litera textului şi denumită limbaj legislativ.

O astfel de prezentare areinconvenientul că presupune, în principiu, că ogândire poate fi în întregime conţinută de unlimbaj şi exprimată în totalitate de acesta.Bergson a demonstrat însă contrariul35.

Avantajul este reprezentat desimplificarea considerabilă a sarcinii deinterpretare a juristului, prin anularea saudiminuarea nuanţelor neexprimate ale gândirii.Prin ştergerea lor artificială devine posibilă ointerpretare unică sau cel puţin susceptibilă de 32 A se vedea diferitele versiuni ale art. 324-9 şiurm. din Code pénal 33 Fanny BAYART et Hélène LABAY, Harcèlementmoral, l'opportunité d'une nouvelle loi? mémoire,Université Lille, mai, 2002.34 Mathieu GOSSENS et Sébastien LEGRAND,Droit pénal du travail et modernisation sociale,mémoire, Université Lille, mai, 2002.35 H. BERGSON, Essai sur les données immédiatesde la conscience, 1889, Payot, réédition, P.U.F., 1997.

unicitate a textului votat, singura referinţă lainterpretarea sa.

Noţiunea de text clar se află în centrulaplicării dreptului.

Se pare că în ceea ce priveşte condiţiileîn care este elaborat textul de lege, acestea suntde natură să poată face ca un astfel de obiectivsă devină dacă nu irealizabil, cel puţin foartedificil de atins.

Cuvântul este plat, precis, ferm şi nuare nici un fel de strălucire. Gândirea esteîntotdeauna mai profundă decât limbajul.

Însă, cum pot fi traduse toate acestenuanţe într-un text al cărui scop este ca el să fieaplicat de către toţi în acelaşi mod, nuanţe carecorespund unei gândiri unice a unui autor unic?

Dar tocmai condiţiile de elaborare adiscursului legislativ nu ascultă de nici oschemă care să permită să se ajungă cu uşurinţăla un astfel de rezultat.

Lingvistica contemporană analizeazădiscursul ca fiind cel al unui autor unic EU("JE"), pronunţat într-un loc non-neutru aici("ici"), enunţat în momentul prezent în care eleste pronunţat ACUM ("MAINTENANT").

Discursul legislativ ţine de o gândirepluralistă, existând mai mulţi autori cu gândiridiferite care nu se întâlnesc întotdeauna şi care,adesea, nu încearcă cu adevărat acest lucru.

EU ("Je-S") emis, mai mult decâtpronunţat în doi - (cele două Camere aleParlamentului bicameral), locuri care se vorneutre şi care obligă să se caute mai departedecât textul scris al legii.

AICI şi ÎN ALTĂ PARTE enunţat laprezent, dar pentru viitor. Dacă actul deenunţare este făcut la prezent, el se va aplica înviitor. Mâine.

În această privinţă, cheile de analiză adiscursului considerat ca fiind expresia gândiriicelui care îl pronunţă, pe care ni-l furnizeazălingvistica contemporană sunt parţial inadaptatela discursul juridic.

Ele se aplică cu destulă uşurinţă ladiscursul analizat în general ca o afirmaţie aunui autor unic EU ("JE").

Să precizăm, totuşi, că cititorul textuluisau cel care receptează un text oral participă laconstruirea sa şi poate fi calificat şi el dreptautor.

Într-adevăr, nu există o unicitate asubiectului, deoarece chiar dacă textul esteprodus de către o singură persoană, un autor



unic, destinatarul colaborează36 şi el laproducerea acestuia.

Pronunţat într-un loc unic AICI ("ICI"),suportul discursului este de natură să influenţezeconţinutul său. Oamenii politici au înţeles bineacest lucru în ceea ce priveşte utilizareaaudiovizualului pentru a face să treacă mesajele lor.

Se poate susţine că redactarea textuluivotat în final poate fi foarte diferită în funcţiede faptul dacă dezbaterile care o preced vor facesau nu obiectul unei retransmisii televizate.

Prezentul ACUM ("MAINTENANT").În numeroase cazuri, viitorul textului esterelativ indiferent pentru cel care îl emite. El areîn vedere emiterea unui mesaj oral pentrumomentul în care vorbeşte sau a unui mesajscris pentru care perenitatea nu este neapărathotărâtoare pentru ceea ce el scrie.

Cel care emite textul doreşte ca astăzisă se cunoască gândirea lui de moment, caremâine, fără nici un fel de prejudiciu pentrudiscursul său prezent, va fi uitată sau chiarmodificată. Universitarul speră adesea, fără săcreadă prea mult în acest lucru, că discursul său,exprimat în cursuri, va fi înţeles şi reţinut celpuţin până în momentul examenelor.

Totuşi, este cazul să fie deosebit scrisulde oral. Oralul dispare în prezent, nu estenevoie să fie datat. Documentul scris este defiecare dată reactualizat în lecturi: data scrieriieste deci importantă.

Aceste elemente rezumate în triadaenunţiativă (Benveniste, citat mai sus) sunt denatură a avea o influenţă hotărâtoare asupraconţinutului mesajului transmis prin textulautorului, aceasta fără ca autorul să fie tulburatpeste măsură în legătură cu receptarea de cătrecititor a unui mesaj diferit de cel emis/transmisde textul scris.

Autorul unui text literar ştie foarte binecă acesta nu reprezintă decât un pretext pentruinterpretări virtuale. Poetul se adresează atâtsensibilităţii cititorului37, cât şi unei "descifrări"de către acesta a textului scris. Chiar dacă oastfel de afirmaţie merită să fie nuanţată, estepuţin important pentru un poet dacă scrierile luisunt transformate de către cititori într-un textdiferit de cel al cărui autor el este.

36 J. LACAN, Fonction et champ de la parole et dulangage en psychanalyse, Ecrits, Ed. du Seuil, 1966,p. 237.37 A se vedea de ex. Mihai EMINESCU sau PaulELUARD, Oeuvres complètes, La pleiade sau altele.

Filozoful emite o opinie în legătură cucare el ştie bine că este supusă riscului de a fiprost înţeleasă, criticată, discutată, câteodatăacesta fiind, de fapt, motivul pentru care el oemite.

În aceste tipuri de texte, mesajul primitpoate fi foarte diferit de mesajul emis, fărăconsecinţe grave, deoarece ele nu au nimicnormativ. Autorii lor nu încearcă să impunăcititorilor un model de comportament, or, prinaceasta, ele diferă de textul legislativ care are oviziune normativă.

Atunci când edictează un text de lege,legiuitorul speră să modifice comportamentulcetăţeanului în sensul dorit de textul pe care îlscrie. Acest aspect al textului corespunde cuceea ce Jakobson denumeşte funcţia conativă alimbajului38, care este prezentă, de exemplu, înimperativ. Ea se reflectă în faptul că limbajuljuridic datorită caracterului său normativ esteprescriptiv şi că timpurile utilizate sunt, cel maides, imperativul, prezentul şi/sau viitorul care,în cadrul normei de interpretare a legii, arevaloare de imperativ.

Dar cine este Legiuitorul, acestpersonaj unic cu multiple feţe?

Poate fi el recunoscut în EU ("JE") şicum poate fi el identificat?

Condiţiile de elaborare ale discursuluilegislativ explică, în mare parte, dificultăţileîntâlnite de un text de lege, confruntat cu opractică care nu primeşte întotdeauna acelaşimesaj cu cel emis de către legiuitorul care aredactat textul de lege care va fi aplicat.

Privită mai îndeaproape, gândirealegiuitorului este mult mai puţin unică decât arputea să ne facă să credem o analizăsuperficială a textului votat.

Pentru practicienii dreptului privat,deliberarea legislativă reprezintă mai puţindomeniul închis al unei competiţii politice decâtmodul de formare al unei reguli de drept.39

Unul din obiectivele legii este de a faceastfel încât decizia să fie luată după furnizareaunei informaţii cât mai complete posibil, iarasupra textului care face obiectul examinării săse facă auzite cât mai multe opinii.

Însă, pe bună dreptate, activitatealegislativă este adesea prezentată ca o cursă cuobstacole în care fiecare caută mai mult săprevaleze punctul său de vedere decât să 38 R. JAKOBSON, Linguistique et poétique. Essaide linguistique générale, Coll. Arguments, ed. DeMinuit, 1963 p.216-217.39 M. COUDERC et J.C. BECANNE, La loi, Dalloz,coll. Méthodes du droit, 1994.



participe la elaborarea unei opere comune.Acest lucru face ca sinteza care va trebui săreiasă în urma deliberării să fi mai greu derealizat şi relativizează mult unicitatea gândiriilegiuitorului de care vorbesc juriştii.

În aceste condiţii, o sinteză care, dealtfel, nu este neapărat dorită, nu esteîntotdeauna uşor de obţinut.

Când sinteza este realizată, acest lucruse întâmplă, adesea, prin recurgerea la standardesuple, la care se consimte cu atât mai uşor cu câtfiecare dintre protagonişti, în diferiţii termeniutilizaţi pentru a scrie textul care va fi votat, nufoloseşte acelaşi conţinut. Această situaţie,bineînţeles, complică în mod deosebit, sarcinainterpretului. Astfel, formulele de scriere alelegii reprezintă câteodată mai mult "puncte desprijin" pentru una sau alta din interpretărileviitoare ale textului care este redactat, decât unmesaj clar avându-i ca destinaţie pe cititori/utilizatori. Din acest punct de vedere, geneticaliterară - disciplina care s-a dezvoltat în ultimiiani şi al cărei scop îl reprezintă studiereaelaborării textului literar prin intermediulbruioanelor unui autor (ştersături, adăugiri,retuşări…) ar putea fi utilizată în studiereatextului de lege definitiv care şterge întregulproces al producerii sale, după cum şterge şimultiplicitatea enunţătorilor săi.

Aceasta cu atât mai mult cu câtinterpretarea textului de lege, prin referirea lalucrările pregătitoare denumite, de asemenea,schiţe de lege, prezintă câteva similitudini cugenetica literară.

Ţinând cont de condiţiile de elaborareale legii, gândirea legiuitorului devine plurală.

Ea este rezultatul unei deliberări, care,adesea, ia forma unor confruntări, ceea cedăunează unicităţii discursului, astfel încât,câteodată, se poate vorbi de o pluripaternitate alegii40, care nu permite să se ajungă în modautomat la un text caracterizat prin claritate,deşi una din virtuţile dezbaterii parlamentareeste aceea de a permite ameliorarea calităţiitehnice a textului tocmai datorită dezbaterii.Acest rezultat este adesea obţinut la Senat,politicul pur având tendinţa de a fi exprimat maimult la Adunarea Naţională decât la Senat, undese pare că se poartă mai multă grijă textuluiînsuşi, în timp ce Adunarea pare mai interesatăde caracterul politic al mesajului. Mesajul emiseste de la plecare dublu şi, câteodată,contradictoriu, chiar dacă, în definitiv, textul

40 P. SAVATIER, L'art de faire des lois, Sirey, 1927.

adoptat este acelaşi, atunci când este vorba deun text polifonic.

Astăzi, majorităţi compuse din grupuriîn care libertatea de vot a fiecăruia dintremembri tinde să devină regulă înlocuiescgrupurile de "yes-meni"41, în care nerespectareadisciplinei de fier însemna pentru persoanarespectivă excluderea automată sau aproape, încare libertatea de vot era cu totul excepţională,în aşa fel încât se puteau aproape număravoturile pe grupuri şi nu pe indivizi, iar cei careaveau anumite stări de spirit în legătură cu unproiect sau o propunere pe care grupul lor doreasă-l voteze nu puteau să le exprime deloc, decâtîn afara cadrului parlamentar.

În situaţia actuală, un rezultat frecventeste acela că în momentul votului grupulparlamentar se exprimă prin abţinere, justificatăprin nepronunţare, iar în timpul dezbaterilorexistă o mare libertate de expresie pentrufiecare dintre membri. Libertatea de expresieeste cu atât mai mare cu cât, dacă grupul nudoreşte să refuze textul prezentat de cătreguvern al cărui membru şi sprijin critic este, eldoreşte adesea cu putere să-l amendeze sau celpuţin să marcheze puternic deosebirile, fără amerge, totuşi, până la un refuz net al textuluipropus.

Astfel, astăzi, mai mult decât ieri,fiecare proiect sau propunere, corespunzând laorigine unei gândiri unice în legătură cu care sepoate spera că este coerentă, este expus unoracţiuni care aduc atingere acestora din parteaoricărui parlamentar. Ce se întâmplă? Dintr-ointenţie, adesea excelentă, fiecare desprindecâte o bucată din săracul proiect primitiv,pentru a o înlocui, conform ideii proprii, atât debine, încât, trunchiat, desfigurat, împărţit, acestproiect nefericit şchiopătează din Cameră înCameră şi riscă prea des să ajungă cu treicapete, un singur braţ şi şase picioare, conceputde tot atâţia parlamentari, pentru a fi adoptat,totuşi, de nişte părinţi orbi la monstruozitateacopilului.

În fapt, legiuitorul nu are adesea decâtun rol redus în construirea legii.

Proiectele sau propunerile de lege caresunt depuse la biroul Adunării parlamentare şicare nu sunt examinate, în general, decât încalitate de puncte de plecare a proceduriilegislative reprezintă în realitate consecinţaunui parcurs, mai mult sau mai puţin obscur,prin mintea oamenilor, în diverse grupuri, însertare ale administraţiei… a anumitor idei, a 41 Alain PEYREFITTE, C'était de Gaulle,Flammarion, 1997.



căror origine este adesea foarte dificil deidentificat şi care, în mod progresiv, au fostamplificate, amendate, îmbogăţite sautrunchiate, înainte de a face obiectul iniţiativeiîn sens formal. Geneza iniţiativei esteinseparabilă de iniţiativa însăşi, iarcomplexitatea acestei geneze este evidentă42.Într-un asemenea parcurs, libertateaparlamentarului în momentul dezbaterii poate fifoarte redusă de efectele genezei textuluiînaintea dezbaterii, însă rareori ea este nulă. Înpractică, acest parcurs se reflectă în documente,care, fără să aibă acest statut, sunt foarteapropiate de anteproiectele de texte, dar cuautori numeroşi şi, pentru unele dintre ele,aproape necunoscuţi.

Ce poate fi mai dificil decât încercareade a analiza modul în care s-a născut o idee, dea determina paternitatea acesteia?

Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ea nueste întotdeauna revendicată de cei de la care eaemană, iar autorii pot fi numeroşi.

Legea este rezultatul unei tranzacţiioperate de-a lungul întregului proces alelaborării sale şi ea începe cu mult înainteadezbaterii în Parlament.

Tranzacţia este acceptată, dar câteodatărefuzată, ca de exemplu - printr-o circulară deinterpretare a textului votat -, redactată astfelîncât ea prezintă ca normă de interpretarecorespunzând gândirii legiuitorului, punctul devedere care a fost susţinut de Guvern şi refuzatde Parlament, cum a fost cazul pentru anumiteaspecte ale noului Cod Penal francez, aplicabilîncepând cu anul 199443.

Legea trebuie să fie expresia voinţeigenerale. Or, în prezent, ea pare să aibă câtevadificultăţi în ceea ce priveşte îndeplinireaacestui rol. Legea pierde din claritate şi dincoerenţă.

Ea tinde să nu mai devină expresiavoinţei Legiuitorului care păstrează o amploarea concepţiei, ci expresia unui legiuitor care paresă nu aibă nici posibilitatea, nici dorinţa să iadistanţa necesară faţă de problemelemomentului prezent.

Legea, prin tehnicitatea şi specializareasa în creştere, apare din ce în ce mai mult cafiind expresia voinţei unor tehnocraţi fără niciun fel de legitimitate sau a unor grupuri depresiune care exprimă interesele unor categoriisociale sau socioprofesionale precise - vorbim 42 S. BASTID-BURDEAU, La genèse de l'initiativeparlementaire, 1997, p.22.43 Circ. Application nouveau Code pénal, Dalloz,(annexe)

de opinia publică, clasele sociale, sindicate,partide politice, forţe obscure44-, fiecare dinacestea luptând pentru a obţine normaconsiderată ca fiind cea mai favorabilăintereselor sale.

În aceeaşi măsură cu activitateaparlamentarilor, legea tinde să devină cea aunor elemente externe Parlamentului.

Proiectul care se află la originea legiieste de multe ori rezultatul unor reflecţii aleunor tehnocraţi care nu văd în acesta decâtmijlocul de a rezolva problema care li se pune.

Pentru ei, Parlamentul devine numai unmijloc de trecere obligatoriu pentru atransforma proiectul lor în lege. Ei s-ar mulţumifoarte bine cu o procedură legislativă limitată laaplicarea sistematică a unui vot blocat fără odezbatere prealabilă, dacă acest lucru nu ar danaştere atâtor probleme politice Guvernuluicare recurge la acest lucru (adoptarea fărădezbatere a textului, din momentul în careGuvernul angajează responsabilitatea sa, însă înacest caz, există riscul ca el să dispară)45.

Juriştii care se află la SecretariatulGeneral al Guvernului şi sunt însărcinaţi curedactarea proiectelor şi care ar putea să seerijeze în specialişti în redactarea textelor cuvocaţie legislativă, au o concepţie în legătură curolul lor, care îi împinge să stea în spatelepoliticului, chiar dacă calitatea tehnică şiredacţională a unui text trebuie să sufere.

Elementele externe au o importanţăcare nu poate fi neglijată, câteodată chiarconsiderabilă în elaborarea legii, astfel, înFranţa, parlamentarii au din ce în ce mai multtendinţa ca în textul pe care se pregătesc să-lvoteze, să se folosească de jurisprudenţă îngeneral şi de cea a Consiliului Constituţional înspecial46.

Astfel, caracterul polifonic al textului lacare se ajunge nu s-ar mai recunoaşte cuadevărat în EU ("JE"), ci într-un eu-uri ("je-S")menit să marcheze caracterul său totodată unicşi plural.

În neutralitatea sa căutată, "JournalOfficiel" (legi şi decrete), care se limitează lapublicarea brută fără nici un comentariu a

44 P. RIPPERT, Les forces créatrices du droit,L.G.D.J., 1955.45 Article 49.3 Constitution française46 F. SARAMITO, Non grévistes contre grévistesou….les préjugés de la chambre sociale de la Courde cassation, obs. Cass.soc. 8 décembre 1983, "Droitouvrier", 1984, p.199; FRAISSEK, Le Conseilconstitutionnel et le législateur: collaboration ouconcurrence, Petites affiches, 23 juillet, 1990, p.10



textului legii votate, al cărui mesaj este lipsitcâteodată de claritate, îl obligă pe utilizatorullegii ca pentru a o descifra şi pentru a-i înţelegesensul, să se raporteze mai întâi la "JournalOfficiel" al dezbaterilor. Acesta, din aceeaşigrijă de a rămâne neutru, nu publică, fără niciun comentariu, decât integralitatea dezbaterilor,care, în fapt, nu reprezintă decât o infimă partedin procesul de elaborare a legii, obligându-l peutilizator să caute şi în altă parte voinţalegiuitorului, pentru a o găsi în comentariiledoctrinale care poartă amprenta subiectivităţiiautorului şi care nu corespunde întotdeauna cuceea ce legiuitorul a dorit sau a exprimat. La felse întâmplă şi în cazul în care utilizatorul legiicaută sensul acesteia, raportându-se lajurisprudenţă şi, de asemenea, la o interpretare atextului care corespunde mai mult intereselorsale decât cu voinţa reală a legiuitorului; astfel,AICI ("ICI") non-neutru ar deveni mai multAici şi în altă parte ("Ici et là ailleurs"), în faptmult mai puţin neutru decât se pare.

Proliferarea juridicului are dreptconsecinţă dispoziţii legale şi de reglementaredevenite prea numeroase pentru a fi cunoscute,prea tehnice, prea prost redactate, pentru a ficonvingătoare. Ele sunt adesea prost aplicate,câteodată prost înţelese, devenind astfel din ceîn ce mai greu să te limitezi la litera textului,adesea insuficientă pentru a permite aplicareaacestuia.

Astfel, textul aplicat de către practicianşi/ sau judecător nu mai este cel scris deParlament, ci un alt text reconstruit prinsubiectivitatea cititorilor săi cu ajutorul unormateriale diverse, comentarii doctrinale,jurisprudenţă anterioară problemei sau care sereferă la chestiuni apropiate, rezultate aleaplicărilor dorite de practicienii al căror textînsuşi nu reprezintă în fapt decât o infimă parte.

Locurile unde poate fi găsit sensultextului devin diverse persoane oficiale şioficioase, iar pentru a stabili sensul legii eştiobligat să cauţi aici şi acolo ("Ici et là"), înbuletine oficiale (legi şi decrete, dezbateri), înaltă parte, acolo unde pot fi găsite diversecomentarii ale unor texte votate.

Ne gândim în această situaţie, evident,la exegeza biblică şi la cea a juriştilor dinsecolul trecut care graţie aportului lingvisticiicontemporane ar putea cunoaşte o nouă tinereţe,precum şi la altele (diverse culegeri juridice).

Mâine. Caracterul normativ aldiscursului juridic, al cărui scop este cel de aobţine o modificare a comportamentuluicititorilor săi, îl obligă pe autor să se îngrijoreze

mai mult în legătură cu viitorul textului săudecât cu prezentul acestuia, dacă el îşi enunţătextul astăzi (acum), el vorbeşte pentru viitorulmâine.

El scrie pentru mâine, el caută să obţinăo aplicare efectivă a ceea ce scrie. Din acestpunct de vedere, este important pentru unlegiuitor care doreşte să fie eficient, să încercesă includă în textul pe care îl scrie toateelementele de natură să uşureze înţelegereamesajului său de către destinatari.

Pentru aceasta, legea, astăzi, flecară,instabilă, banalizată ar trebui să fie solemnă,concisă şi permanentă. Astăzi, din moment celegiuitorul are voinţa politică corespunzătoare,el dispune de mijloacele tehnice care îi permitsă reuşească.

Traducere Svetlana Baciu,expert, Consiliul Legislativ

BIBLIOGRAFIE

BASTID-BURDEAU (S.), La genèsede l'initiative parlementaire, 1997.

BENVENISTE (E.), Problèmes delinguistique générale, Gallimard, t. I et II, 1966.

BERGSON (H.), Essai sur les donnéesimmédiates de la conscience, 1889, Payot,réédition, P.U.F, coll.Quadrige, 1997.

BLANC (L.), Histoire de la révolutionde 1848, cité par P.BRODU, Du marchandage,thèse, Paris, 1894.

BOITEL (M.), Juridisme bourgeois etlégislation ouvrière, le torpillage de laprotection légale des délégués du personnel etles membres des comités d'entreprise, "Droitouvrier", 1966.

BOULARD (G.) et DRAY (P.), Justicehâtive, justice rapide, quand une justice hâtiveretarde l'issue du procès !, J.C.P. 1997.

CABRILLAC (M.), Droit civil, cours,Dalloz, 1997.

CARBONNIER (J.), Sociologiejuridique, P.U.F, 1978.

CHALARON (P.), Pour un nouveauconcept de marchandage ou trafic de maind'oeuvre, "Droit social", 1980.

COHEN (M.), R.P.D.S., 1997. CORNU (G.), Le langage du

législateur, Annales, Université de Neufchâtel,1977/1978.

COUDERC (M.) et BECANNE (J.C.),La loi, Dalloz, coll. Méthodes du droit, 1994.



DELMAS-MARTY (M.), Le Flou dudroit, P.U.F, 1986.

DOROY (F.), Le préjudice causé ausalarié dans le délit de marchandage, "Droitsocial", 1994.

FRAISSEK, Le Conseil constitutionnelet le législateur: collaboration ou concurrence,Petites Affiches, 23 juillet 1990.

JAKOBSON (R. Ch. W.), Linguistiqueet poétique: Essai de linguistique générale,Coll. Arguments, Ed. De Minuit, 1963

LACAN, (J.) Fonction et champ de laparole et du langage en psychanalyse, Ecrits duSeuil, 1966.

LYON-CAEN (G.) et PELISSIER (J.),Les grands arrêts de la jurisprudence en droitdu travail, n.95, Sirey, 1978, p.240.

MINE (M.) et autres, Le licenciementdes salariés protégés, Economica, 1996.

PELISSIER (J.), Le droit delicenciement, Dalloz, 1974.

PEYREFITTE (A.), C’était de Gaulle,Flammarion, 1997.

PLAISANT, (G.), La loi n. 89-1010 du31 décembre 1989 relative au surendettementdes particuliers, J.C.P., 1990.

RICHEVAUX, (M.), Quelquesprincipes théoriques relatifs à l’interprétationde la norme, "Droit ouvrier", 1991, p.39.

RIPPERT, (P.), Les forces créatricesdu droit, L.G.D.J., 1955.

SARAMITO (F.), Non grévistes contregrévistes ou… les préjugés de la chambresociale de la Cour de Cassation, obs. Cass.Soc. 8 décembre, 1983, "Droit ouvrier", 1984,p.199.

SAUSSURE (F. de), Cours delinguistique générale, Payot, 1916.

SAVATIER (J.), L'art de faire les lois,Sirey, 1927.

SINAY (H.), Un tournant en droit dutravail: les arrêts Perrier, 1974, ch. 235.

THOMAS (G.), Les licenciements nonéconomiques des salariés et la jurisprudence dela Cour de Cassation, "Droit ouvrier", 1982,p.117.

TOUFFAIT (A.) et TUNC (A.), Pourune motivation plus explicite des décisions dejustice, "Revue trimestrielle de droit civil", 1974,p.487.

VERDIER, (J.M.), Du contrat au statut etdu droit individuel aux libertés publiques, J.C.P.,1972

DIN TRECUTUL CONSILIULUI LEGISLATIV

M E D A L I O N

DUMITRU APOSTOIU, fost preşedinte al Consiliului Legislativ Un valoros practician al dreptului

Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANUPreşedinte de Secţie expertConsiliul Legislativ Consiliul Legislativ

În 1982, la doi ani după ce reputatul prof.univ. dr. Ioan Ceterchi, primul preşedinte al

Consiliului Legislativ cea funcţionat în perioada

energie şi entuziasm, ataşat de colegi, plin desolicitudine şi înţelegere faţă de semenii săi.1

Calea urmată de Dumitru Apostoiupentru a ajunge să ocupe o asemenea demnitatede stat importantă nu a fost, desigur, uşoară.


1971 - 1989, a plecat dela această prestigioasăinstituţie, ca urmare aimplicării sale în altedomenii de activitate, s-apus capăt interimatului laconducerea organismuluijuridic menţionat.Instituţia reuşise, subconducerea lui Ion

Ceterchi, să păstreze faimoasa tradiţie aConsiliului Legislativ interbelic, ce a fostdesfiinţat în 1948, de a include în rândurilesale pe unii dintre cei mai valoroşi jurişti aimomentului respectiv. Astfel, între juriştii careau colaborat cu profesorul Ioan Ceterchi laConsiliul Legislativ s-au numărat: Ion Nestor,Constantin Bejenaru, Victor Dan Zlătescu, IoanBusuioc, Artur Hilsenrad, Constantin Oprişan,Mihai Constantinescu, Nae Androne, IlariuMrejeru, Victor Ionescu, Iuilian Poenaru etc.Având în vedere personalităţile din domeniuljuridic care activau la Consiliul Legislativ,succesorul lui Ioan Ceterchi trebuia săîntrunească, pe lângă o temeinică pregătireprofesională, şi o serie de calităţi morale. Oasemenea persoană s-a dovedit a fi DumitruApostoiu. De altfel, reputatul jurist GheorgheDobrican, care l-a cunoscut îndeaproape peDumitru Apostoiu, îl caracteriza pe acesta cafiind omenos, conciliant, cinstit, sincer, corect,plăcut în relaţiile cu oamenii, debordând de

După absolvirea Facultăţii de Drept dinBucureşti, unde s-a remarcat prin rezultateleobţinute, Dumitru Apostoiu a avut posibilitateasă acumuleze o bogată experienţă în domeniuljustiţiei. Stagiatura a făcut-o la fostul TribunalRaional Lehliu, devenind apoi preşedinte lafostul Tribunal Raional Drăgăneşti-Vlaşca, ca,după aceea, să ajungă preşedinte la o secţiecivilă din cadrul fostului Tribunal RegionalBucureşti. Rând pe rând, a fost preşedinte alTribunalului Judeţean Ialomiţa (din 1968) şi alTribunalului Bucureşti (din 1974). În lunga sacarieră, ca preşedinte de instanţe, a format sutede judecători, cărora le-a insuflat spiritul dejustiţie şi dreptate.

Impunându-se ca un practiciandesăvârşit al dreptului şi demonstrând că este,totodată, un bun organizator, Dumitru Apostoiua fost promovat preşedinte al ConsiliuluiLegislativ la 22 mai 1982, funcţie pe care adeţinut-o doar până la 1 noiembrie 1982,îndeplinind, în continuare, şi alte funcţii despecialitate juridică în organele centrale de stat.Consiliul Legislativ reprezenta pentruspecialiştii incluşi în rândurile sale o veritabilăoază în perioada dictaturii comuniste, deoareceaici puteau să realizeze, în linişte şi deplinăsiguranţă, un valoros schimb de experienţădeosebit de benefic în cadrul procesului de

1 Gheorghe Dobrican: In memoriam: DumitruApostoiu, în "Palatul de Justiţie", serie nouă,nr.11/2001.

Din trecutul Consiliului Legislativ


pregătire, coordonare şi sistematizare alegislaţiei. La menţinerea unei astfel deatmosfere de lucru academice şi-a aduscontribuţia şi Dumitru Apostoiu. În scurtaperioadă de timp în care a condus ConsiliulLegislativ a ştiut să creeze un atât de necesarspirit de echipă, tocmai ca urmare acompetenţei, generozităţii şi a afecţiunii cu careobişnuia să-şi trateze colaboratorii.

După 1989, Dumitru Apostoiu afuncţionat ca notar de stat la Notariatul de Statal Capitalei, iar din anul 1995, ca notar publicîn Bucureşti şi a devenit, de asemenea, membrual Uniunii Juriştilor din România. În noua sacalitate de notar, întâi de stat şi apoi public,Dumitru Apostoiu a continuat să fie acelaşi omdedicat intereselor profesiei, dornic să-şi ajutecolaboratorii şi, în general, pe oamenii care auapelat la serviciile lui. Aceştia l-au iubit şiapreciat, pentru că s-a dovedit a fi un om cureale calităţi morale şi spirituale.

Dumitru Apostoiu a participat lareuniunea ştiinţifică, din cea de a doua decadă alunii decembrie 2000, dedicată împlinirii a 75de ani de la înfiinţarea Consiliului Legislativ înţara noastră şi cinci ani de existenţă a actualuluiConsiliu Legislativ, fapt ce i-a dat prilejul săaprecieze, în intervenţia sa, activitatea beneficădesfăşurată în cursul timpului de această

importantă instituţie juridică. Simpozionul aprilejuit, totodată, lansarea monografiei"Consiliul Legislativ - tradiţie şi modernitate",realizată de un colectiv coordonat de ValerDorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor şifost preşedinte al instituţiei reînfiinţate în anul1996, şi Sorin Popescu, preşedinte de secţie laactualul Consiliu Legislativ, şi din care au făcutparte Victoria Ţăndăreanu, Ilariu Mrejeru şiTudor Prelipceanu. Această lucrare a reuşit sădemonstreze, in opinia participanţilor lareuniune, că cel de al treilea Consiliu Legislativreprezintă o nouă şi actuală verigă în lanţulpreocupărilor României moderne spre a seasigura o legislaţie cât mai bună şi utilă.

În pofida calităţilor pe care le avea,existenţa lui Dumitru Apostoiu a fost marcată,în ultimii săi ani, de unele greutăţi care aucontribuit la dispariţia sa prematură.

S-a stins ca o făclie la 15 noiembrie2001, în Bucureşti, la numai 66 de ani, în urmaunui atac de cord. În scurta viaţă pe care a dus-oa fost preocupat, după cum remarca GheorgheDobrican, ajuns şi el notar public, de intereselealtora, neglijându-şi propriile interese, fapt ce aatras însă stima, dragostea şi respectul celorcare l-au cunoscut.


AGENDA CONSILIULUI LEGISLATIV

Vizita preşedintelui Consiliului Legislativ în Olanda. O delegaţie condusă de domnulDragoş ILIESCU, preşedintele Consiliului Legislativ, a efectuat, în perioada 20-21 iunie 2002, o vizităoficială în Olanda, la invitaţia omologului său, domnul H.D. Tjeenk Willink, vicepreşedinteleConsiliului de Stat olandez.

Prima zi a vizitei a inclus o serie de întâlniri cu membri şi experţi ai Parlamentului olandez,care a culminat cu primirea delegaţiei române de către doamna Maria van der Hoeven, vicepreşedinteal Camerei Reprezentanţilor. Au fost discutate, cu acest prilej, aspecte de interes comun privindprocedurile legislative în cele două ţări, cu accent pe rolul Consiliului de Stat şi, respectiv, ConsiliuluiLegislativ în procesul de elaborare a legislaţiei.

Cea de-a doua zi a vizitei a inclus întâlniri cu domnul vicepreşedinte H.D. Tjeenk Willink şicu alţi membri ai Consiliului de Stat olandez, în cadrul convorbirilor fiind evidenţiate punctelecomune, dar şi deosebirile dintre cele două instituţii cu rol de avizare a actelor normative, precum şiatribuţiile ce le revin în procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu reglementările comunitare.

În închierea vizitei au fost discutate perspectivele viitoarei cooperări dintre Consiliul de Statdin Olanda şi Consiliul Legislativ din România. În acest context, domnul preşedinte Dragoş Iliescu alansat omologului său olandez invitaţia de a efectua o vizită în România, perioada de desfăşurare aacesteia urmând a fi stabilită de comun acord de cele două părţi.

Conferinţa internaţională de drept şi limbă. România a găzduit la Iaşi, în perioada 24-26mai 2002, a VIII-a Conferinţă Internaţională de Drept şi Limbă, care se înscrie în preocupărileAcademiei Internaţionale de Drept Lingvistic de a încuraja cercetările juridico-lingvistice pertinente.

Consiliul Legislativ a fost reprezentat la lucrările acestei conferinţe de domnul Sorin Popescu,preşedinte al Secţiei de evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare, care a prezentat comunicareaintitulată "Folosirea limbajului legislativ în România".

Respectiva comunicare, ce a fost elaborată de domnul Sorin Popescu împreună cu doamnaVictoria Ţăndăreanu, şeful Serviciului de informare şi documentare legislativă din cadrul ConsiliuluiLegislativ, scoate în evidenţă importanţa legisticii formale în găsirea unui limbaj legislativ adecvat,care să permită o receptare facilă a mesajului normativ.

Congresul Avocaţilor din România. Consiliul Legislativ a fost reprezentat la lucrărileCongresului Avocaţilor, desfăşurat la Neptun-Olimp în perioada 14-16 iunie 2002, de domnul SorinPopescu, preşedintele Secţiei de evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare, care a prezentat cu acestprilej un mesaj, adresat participanţilor la această importantă manifestare, de către preşedinteleConsiliului Legislativ.

Ziua Justiţiei la Uniunea Juriştilor din România. În cadrul manifestărilor organizate deUniunea Juriştilor din România, cu ocazia Zilei Justiţiei, a fost lansată lucrarea "Regimurile politicedin Uniunea Europeană şi România", apărută sub îngrijirea prof. univ. dr. Genoveva Vrabie, a căreiprefaţă a fost semnată de dr. Dragoş Iliescu, preşedintele Consiliului Legislativ. Cu acest prilej, dlDragoş Iliescu a făcut o prezentare a volumului.

Seminarul "România - perspective de integrare europeană şi euroatlantică". DomnulDragoş Iliescu, preşedintele Consiliului Legislativ, a prezentat în cadrul celei de a doua secţiuni aacestui seminar, desfăşurat în ziua de 17 iulie la Palatul Parlamentului şi intitulat "România în procesulde extindere a Uniunii Europene", comunicarea cu tema "Modificarea Constituţiei în vederea aderăriila Uniunea Europeană".


NOI APARIŢII EDITORIALE

Dr. Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică: Dreptul munciiBucureşti, Lumina Lex, 2002, 499 p.

În atenţia celor interesaţi de studiuldreptului muncii, semnalăm apariţia laEditura Lumina Lex, a volumului "Dreptulmuncii", care este rodul colaborării benefice,în interes ştiinţific, a două personalităţi deprestigiu în materie, dr. Valer Dorneanu şiGheorghe Bădică.

Apariţia lucrării, care tratează vastaproblematică a acestei importante ramuri dedrept, a cărei evoluţie a cunoscut şi cunoaşteîn ţara noastră, o dinamică foarte vie, dar şiinstabilitate, complexitate şi diversificare,trebuind să facă faţă unor realităţi economico-sociale polivalente, în continuă prefacere şieterogene, constituie, fără îndoială, uneveniment editorial, dar şi ştiinţific.

Lucrarea vine să adauge unremarcabil plus de informaţie competentă încunoaşterea monografică, teoretică şipractică a acestei discipline juridice,completând în mod necesar literaturaştiinţifică în materie, putând fi utilizată cusucces şi în scopuri didactice.

Importanţa acestui demers ştiinţific,cu deosebită pondere valorică în cadrulliteraturii de specialitate, constă, în maremăsură, în faptul că a avut în vederelegislaţia românească în materie de-a lungulîntregii evoluţii a dreptului munciiautohton, de la prima măsură de ordinlegislativ în România, în domeniulraporturilor de muncă, care a fost Legeasanitară din 16 iunie 1874, ce reglementaprotecţia muncitorilor în domeniul igienei şi

siguranţei muncii, până la legislaţia învigoare la 31 decembrie 2001. Semnificaţiasa mai reiese şi din faptul că a abordat vastaproblematică a disciplinei dreptului munciiîntr-un stil analitic, care poate capacita, înegală măsură, comunitatea specialiştilor înmaterie, a studenţilor facultăţilor de drept şinu în ultimul rând cetăţenii, beneficiaridirecţi ai reglementărilor în domeniul munciişi în cele conexe acestuia.

Lucrarea la care facem referire secaracterizează prin rigoare ştiinţifică, prinprezentarea tuturor aspectelor privindgeneza, evoluţia istorică, locul şi rolulacestei discipline în cadrul sistemului dedrept românesc, principiile, cadrul legal,trăsăturile caracteristice, implicaţiilepractice ale conceptelor şi instituţiilor cucare operează dreptul muncii, prin definireasau redefinirea unor concepte din aceastămaterie extrem de complexă a dreptului.

Printr-un studiu solid fundamentat şiaprofundat, din punct de vedere teoretic,autorii au reuşit să pună în evidenţă atâtelementele specifice legislaţiei române, darşi notele comune cu legislaţia internaţionalăîn materie, prin valorificarea inspirată adreptului comparat, prin trimitere ladoctrina şi jurisprudenţa română şi străină,prin interesante şi valoroase noutăţi deordin teoretic, pertinent argumentate,apelând şi la modele aparţinând altor statecu o mai lungă experienţă în materie. Înacest sens, autorii lucrării prezintă pe

Noi apariţii editoriale


parcursul tratării întregii problematici,opinii, atât convergente, cât şi divergente,din studii şi lucrări cu tematică similară sauincidentă, ale unor specialişti români şistrăini.

Remarcăm faptul că apariţia acesteilucrări pare a fi constituit o adevăratăprovocare pentru accelerarea demersurilorpentru definitivarea proiectului noului Codal muncii, de către Guvernul României,proiect care urmează a fi dezbătut fărăîntârziere în vederea adoptării de cătreParlament.

În acest sens, apreciem, caremarcabile şi obiective, referinţeleautorilor lucrării privind actualul Cod almuncii, adoptat prin Legea nr. 10/1972,care ar fi trebuit să fie situat în vârfulierarhiei sistemului legislaţiei muncii şi "artrebui să joace rolul unui act fundamental îndomeniul raporturilor de muncă, oadevărată Constituţie a muncii". "Dinpăcate, - se arată în continuare -, actualulCod al muncii nu poate fi calificat astfel,fiind adoptat de vechiul regim totalitar şipurtând amprenta şi sechelele acestuia".

Consecvenţi aceluiaşi principiu alobiectivităţii, autorii afirmă în capitoluldedicat principiilor fundamentale aledreptului muncii că "acest Cod este căzut îndesuetudine şi se impune cu stringenţăabrogarea şi înlocuirea acestuia cu un codadecvat noii noastre democraţii, bazată pestatul de drept."

Semnificativă pentru exigenţa cucare este abordată problematica studiuluiştiinţific, în lucrarea la care ne referim, esteopinia autorilor exprimată în secţiuneaprivind definiţia dreptului muncii, pe care oconsideră ca un demers ştiinţific care "estedeopotrivă ambiţios şi anevoios."

Conchizând prezentarea şi analizacâtorva concepte din dreptul comparat înmaterie, se apreciază că "dreptul munciiconstituie acea disciplină a ştiinţelorjuridice care studiază totalitatea aspectelorteoretice şi practice ale raporturilor juridicede muncă născute între angajatori şiangajaţii subordonaţi acestora în bazacontractelor individuale şi colective demuncă, precum şi rolul statului îndesfăşurarea acestor raporturi."

În acest sens, autorii fac precizareacă nu fac parte din obiectul dreptuluimuncii acele relaţii sociale care privescmunca prestată în propriul interes, cum esteaceea desfăşurată de persoane în propriagospodărie pentru satisfacerea unor nevoipersonale şi cele care privesc exercitareaunei profesii liberale, reglementate prinnorme juridice nespecifice dreptuluimuncii, cum ar fi cea de notar, avocat,medic, farmacist, medic veterinar,administrator judiciar şi lichidator, auditorfinanciar, consilier în proprietateindustrială, expert criminalist, expertcontabil şi contabil autorizat, consultant deplasament în valori mobiliare şi alteasemenea, care au dobândit deja un statutoficial prin acte normative intrate în vigoaredupă evenimentele din decembrie 1989. Darşi activităţile cooperatorilor sau afuncţionarilor publici reglementate denormele altor ramuri de drept suntconsiderate, de către autorii lucrării şi nunumai de către aceştia, că nu intră subincidenţa dreptului muncii.

Considerăm că prezintă interes,pentru economia lucrării la care ne referim,scurtul istoric al evoluţiei dreptului muncii,în a cărui debut se apreciază că acest drept afost o creaţie a capitalismului, dar germeniai acestei discipline au apărut în lume, încădin secolul al XII-lea o dată cu înfiinţareaorganizaţiilor corporatiste a meseriilortradiţionale, care funcţionau pe principiimonopoliste.

Referindu-se la ţara noastră, autoriievidenţiază trei etape istorice în evoluţiadreptului muncii, prima etapă începând odată cu apariţia la sfârşitul secolului al XIX,a primelor activităţi de tip industrial bazatepe folosirea muncii salariate în România şiîncheindu-se în anul 1944, o dată cuinstalarea comunismului. A doua etapă înevoluţia dreptului muncii, reprezentândperioada regimului totalitar comunist,instaurat în anul 1944 care a durat până îndecembrie 1989, este caracterizată prinînlocuirea tuturor reglementărilor anterioareşi printr-o multitudine de acte normative"care consacrau în mod formal cele maiînsemnate drepturi şi libertăţi democraticedin domeniul muncii, dar, pe de altă parte,



constrângeau raporturile de muncă într-oconcepţie rigidă, etatistă şisupercentralizatoare". Evenimentele dindecembrie 1989 au deschis calea unei noietape în evoluţia dreptului muncii, încontextul măsurilor politice şi legislativemenite să instaureze un regim democraticbazat pe statul de drept şi economia depiaţă.

Caracterizând această etapă, autoriiarată că în paralel cu măsurile de abrogare areglementărilor retrograde, a început unproces de creare a unui nou cadru legislativîn domeniul muncii care să consacrelibertatea muncii, recunoaşterea dreptului lagrevă, instituţionalizarea principiuluinegocierii principalelor elemente aleraporturilor de muncă, noua organizare asindicatelor, liberalizarea pieţei muncii,instituţionalizarea tripartitismului social, cafactor reglator al raporturilor de muncă,procedura soluţionării conflictelor demuncă etc., ţinând cont şi de programul detranspunere a acquis-ului comunitar, dar şide convenţiile Organizaţiei Internaţionale aMuncii şi documentele Consiliului Europei.

Precizând că nu-şi propun să facă oanaliză asupra legislaţiei muncii din ultimiiani, autorii lucrării apreciază că "în aceastăperioadă, legislaţia a înregistrat o dinamicăextraordinară, determinată de ritmulschimbărilor social-economice, deproblemele imprevizibile şi inedite care au

apărut în procesul de tranziţie spre economiade piaţă", dar constată totodată "o regretabilăinstabilitate legislativă", argumentând aceastaprin faptul că au fost adoptate în domeniulraporturilor de muncă peste 100 de legi şipeste 200 de ordonanţe şi hotărâri aleGuvernului, dar multe din acestea au suferit lascurt timp, amendamente de naturamodificărilor sau completărilor, ori au fostabrogate.

Pentru o determinare cât mai exactăa problematicii tratate, pentru coerenţastudiului efectuat şi pentru atingereafinalităţilor propuse, autorii au găsit necesarşi util şi au reuşit într-un mod accesibil şiatractiv să efectueze analize amănunţite şicomparaţii ale diverselor accepţiuni aleconceptelor cu care se operează în prezentîn sistemul dreptului muncii şi care facobiectul unor capitole distincte dincuprinsul celor şase părţi ale lucrării.

Consideraţiile expuse mai sus vin săreliefeze, o dată în plus, contribuţia ştiinţificăvaloroasă adusă doctrinei dreptului munciiromânesc prin această lucrare şi, de ce nu, aEditurii Lumina Lex, pentru reuşita saeditorială prin publicarea "Dreptului muncii",realizat de dr. Valer Dorneanu şi GheorgheBădică.

Sorin Popescu Adriana Butnaru



Ion Predescu, Bianca Predescu - Mandatul deparlamentar şi imunitatea parlamentară

Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2002, 264 p.

Preocupările pentru perfecţionareamecanismelor constituţionale sunt tot maiprezente în societatea românească, fiindapreciate ca o normalitate juridică. În cadrulacestor preocupări un loc cu totul deosebit îlocupă doctrina juridică, care încearcă săstabilească şi să explice atât rezultatele pozitivedesprinse din funcţionarea mecanismelor create,cât şi eforturile pentru îmbunătăţirea acestorasau chiar pentru adaptarea lor în conformitatecu realităţile în schimbare. Un domeniu pe caredoctrina juridică s-a ferit însă să-l examineze înmod corespunzător şi, cu atât mai puţin, să-lelucideze a fost cel al imunităţii parlamentare.Dimensiunile imunităţii parlamentare, ca şiprocedura ridicării ei nu au fost corectpercepute, nu au fost exact înţelese şi evaluatede cetăţeni, de mass-media, cât şi, mai ales, decei direct interesaţi şi de aceea au fost tratateprin felurite soluţii de împrumut de la alteinstituţii juridice cu care imunitateaparlamentară nu are sau are prea puţinătangenţă. Ion Predescu şi Bianca Maria CarmenPredescu şi-au propus să investigheze tocmaiacest aspect nevralgic în recenta lor lucrare"Mandatul de parlamentar şi imunitateaparlamentară", apărută la Editura ScrisulRomânesc din Craiova, aducându-şi, astfel, ocontribuţie de seamă la dezvoltarea doctrineijuridice din domeniul respectiv.

Autorii au remarcat că înţelegereagreşită a imunităţii parlamentare, componentăde bază a statutului de parlamentar, a datnaştere la confuzii în rândul opiniei publice,fapt ce a contribuit, în mare măsură, laaprecierea defavorabilă de către unii cetăţeni aParlamentului României şi a parlamentarilor şişi-au propus, în consecinţă, să combată un astfelde efect negativ. De altfel, lucrarea lor, de unînalt nivel ştiinţific, se impune prin problemelepe care le analizează şi prin rezolvările pe carele propune în domeniul teoriei de larg interesprivind mandatul parlamentar şi imunitateaparlamentară.

La baza acestei lucrări, care oferăcititorului explicaţii clare şi corecte, stă obogată şi diversă documentaţie de doctrină şilegislaţie, precum şi o îndelungată practicăparlamentară a unuia dintre cei doi autori.Astfel, senatorul Ion Predescu, ce s-a remarcatca avocat pledant în Baroul Dolj, al căruipreşedinte a fost, este considerat printre cei maide seamă jurişti ai generaţiei sale. Orecunoaştere a marilor sale realizări în profesiea reprezentat-o şi alegerea sa, începând din mai1990, legislatură de legislatură, în funcţia desenator. În această calitate, a fost, timp de maimulţi ani, preşedinte al Comisiei Juridice aSenatului şi apoi vicepreşedinte al acesteia, afăcut parte din Biroul Permanent al Senatului şia deţinut funcţia de preşedinte al Comisiei decercetare a abuzurilor. A mai fost, totodată,membru al Comisiei constituţionale şi ministrual justiţiei (1996), fiind, în prezent, secretar alComisiei pentru elaborarea propuneriilegislative privind revizuirea unor texte dinConstituţia României. De remarcat că I.Predescu a contribuit esenţial la elaborareamultor legi importante, adoptate în perioadapost-revoluţionară şi îndeosebi cele privindautoritatea judecătorească, precum şi aRegulamentelor parlamentare.

La rândul ei, Bianca Maria CarmenPredescu a absolvit Facultatea de Drept dinBucureşti în anul 1985, fiind şi ea câţiva aniavocat în Baroul Dolj. Ca urmare a bogatei saleactivităţi ştiinţifice şi profesionale şi a obţinerii,în 1997, a titlului de doctor în drept, a ajunsconferenţiar la Facultatea de Drept "NicolaeTitulescu" a Universităţii din Craiova, iar dinianuarie 2000 este şef al Catedrei de Dreptprivat de la această Facultate.

Un rol deosebit de important pentrufinalizarea cu succes a lucrării l-a jucatîndelungata experienţă de parlamentar a lui IonPredescu, care a putut constata din interiorulforului legislativ aspectele pozitive, dar şi celenegative ale activităţii acestuia. Pentru



clarificarea problemelor întâmpinate în cursulrealizării studiului lor, cei doi autori au făcut oanaliză pertinentă a Constituţiei României, adeciziilor Curţii Constituţionale pronunţate înmaterie, a Regulamentelor CamerelorParlamentului, a hotărârilor adoptate de celedouă Camere, a dreptului parlamentar român şia practicii parlamentare cristalizată în ţaranoastră după Revoluţia din Decembrie 1989.

O mare atenţie au acordat cei doi autorimodului în care imunitatea parlamentară estereglementată în Constituţie. De remarcat, înacest context, că una dintre modificărileimportante ce se va aduce, probabil,Constituţiei din 1991, vizează tocmai instituţiaimunităţii parlamentare.

Cei doi specialişti fac o prezentareexhaustivă, în cele două părţi ale volumului, pede o parte, a mandatului de parlamentar, trecândîn revistă: termenul de mandat, al mandatului deparlamentar sub aspectul sensurilor, criteriilor,al dobândirii sale, al duratei, conţinutului,naturii sale juridice, al trăsăturilor sale, iar, pede altă parte, în secţiunea a doua a cărţii setratează imunitatea parlamentară, evidenţiindu-se conceptul acesteia, măsurile de protecţie amandatului de parlamentar prin prisma aplicăriiimunităţii parlamentare, cele două categorii ale

imunităţii parlamentare: inviolabilitatea şiiresponsabilitatea sau lipsa răspunderii juridice,caracteristicile lor comune, durata, proceduraridicării imunităţii parlamentare.

Autorii pledează pentru reglementareaunitară, într-o lege organică, pe care o poateoferi Legea Statutului deputaţilor şi senatorilor.Încercarea de transpunere în realitate a uneiasemenea legi, în 1996, s-a încheiat cu un eşec,ca urmare a declarării acestei legi de cătreCurtea Constituţională ca fiindneconstituţională în întregime, dar pe un motivde procedură. Nevoia unei legi organice care săreglementeze Statutul deputaţilor şi senatorilorar putea să revină în actualitate şi să-şi găseascărezolvarea în actuala legislatură.

Lucrarea, ce se remarcă printr-o valoarejuridică deosebită, constituie, totodată, unîndemn adresat celorlalţi specialişti în domeniuldreptului public român de a completa custudiile lor ideile celor doi autori, a cărorpersonalitate ştiinţifică este pe deplindemonstrată în paginile acestui volum.

Sorin Popescu Tudor Prelipceanu


dşcnc

peocTîdcccr

îcrspc

ecsoEdes

saaPasM


Bianca Maria Carmen Predescu, Ion Predescu,Aristide Roibu - Principiul subsidiarităţii

Bucureşti, Monitorul Oficial, 2001, 107 p.

Explicarea realităţilor politico-juridicein spaţiul Uniunii Europene prin complexitateai diversitatea problemelor comunitare, dar maiu seamă prin dinamica acestora reprezintăeîndoielnic o provocare pentru orice jurist,onstituindu-se într-un act temerar.

Una dintre cele mai sensibileroblematici, în jurul căreia gravitează însăşivoluţia pe mai departe a construcţiei europene, constituie dezbaterea asupra partajăriiompetenţelor între Uniune şi Statele membre.rasarea unei linii foarte clare de demarcaţie

ntre zona competenţelor exclusive şi zonauală a competenţelor în care atât Uniunea,ât şi statele sale componente exercită atribuţiioncurente, reprezintă o sarcină dificilă ceomportă întotdeauna o analiză extrem deiguroasă şi de atentă.

Totodată, un asemenea subiect almpărţirii competenţelor se impune a fi abordatu maximă prudenţă dat fiind şi gradul deelativitate a problemei, ce induce prin efecteleale o stare de echilibru între ansamblulărţilor privite în individualitatea lor şi întregulomunitar.

Într-un asemenea context juridicuropean, marcat de procesul sinuos alonstrucţiei europene, principiulubsidiarităţii a însemnat una dintre soluţiileriginale avansate la nivelul instituţiilor Uniuniiuropene, al cărui scop l-a constituit corectareaezechilibrelor funcţionale şi asigurareachilibrului dorit în procesul de integrare atatelor europene.

Unui astfel de subiect, extrem deensibil, pe măsura complexităţii sale, dar şi actualităţii pe care o prezintă, cei trei distinşiutori, Bianca Maria Carmen Predescu, Ionredescu şi Aristide Roibu, îi rezervă nouapariţie editorială, intitulată "Principiulubsidiarităţii", ieşită de sub tiparulonitorului Oficial.

Dovedindu-se buni cunoscători aimecanismelor şi fenomenelor caracteristicespaţiului comunitar şi având la bază odocumentare pe măsură, autorii abordează într-un stil logic şi coerent, tematicasubsidiarităţii, tratând cu prioritate, în parteaintroductivă, o serie de subiecte relevante,dintre care se detaşează modelul european dedezvoltare, constantele dezvoltării, precum şianaliza comparativă între competenţele statelormembre şi cele ale Uniunii Europene.

După un asemenea preambul, în cadrulcelorlalte capitole, cu aceeaşi rigoare, tematicaeste tratată de-o manieră sistematizată,urmărindu-se, cronologic, coordonatele apariţieiistorice şi evoluţiei conceptului desubsidiaritate, reflectate îndeosebi în TratateleUniunii Europene.

Fără a omite aspectele de ordinetimologic şi terminologic, o cerinţă necesarăcoerenţei demersului ştiinţific, lucrarea conţineşi o interesantă dezbatere, având ca repercompararea subsidiarităţii cu alte fenomenepolitico-juridice (federalismul) ori cu cele denatură pur administrativă (descentralizarea).

Dincolo de analiza evoluţieisubsidiarităţii, reflectată succesiv în TratateleUniunii (CECO, CEE, CEEA etc.), ponderealucrării însă, mai exact centrul de greutate aldemersului autorilor îl reprezintă cercetareacalitativă a temei, în special prin marcareamomentului trecerii de la subsidiaritateaimplicită la cea explicită.

Pe baza diverselor opinii exprimate înliteratura de specialitate, evocate pe parcursullucrării şi care demonstrează de altfelpolemicile încă aprinse asupra naturii şimodului de interpretare a subsidiarităţii,finalul cărţii cuprinde opinia autorilor, una pecât de critică pe atât de clară. Se avansează,astfel, ideea unui concept filosofic asupra



subsidiarităţii, percepută mai degrabă ca "osituaţie de facto, mai mult decât de jure".

Sesizându-se caracterul său ambiguu,se enunţă, totodată, posibilitatea îmbogăţiriiconţinutului juridic al principiului, într-un viitorapropiat, potrivit "pragmatismului prudent cecaracterizează modelul european dedezvoltare".

Fiind printre puţinele lucrări despecialitate, dacă nu chiar singura apărută înRomânia, ce abordează, în exclusivitate, otematică precum cea a subsidiarităţii, nouaapariţie editorială are darul de a aduce îndezbaterea juriştilor, a specialiştilor dindomeniul integrării europene şi nu numai, unfenomen ce trebuie să preocupe din ce în ce maimult din perspectiva procesului de aderare aţării noastre la Uniunea Europeană.

Mai mult, cartea lansează indirect şiideea necesităţii unei alte percepţii, areconsiderării raporturilor dintre Uniune şistatele membre, ca de altfel, dintre acestea dinurmă şi proprii lor cetăţeni.

Perceput, alături de alţi autori, ca oreplică la tendinţele centralismului european,

principiul subsidiarităţii, aşa cum esteexplicat în lucrarea de faţă, are rolul de acontribui la construcţia unei Europe maiapropiate de cetăţeni, în respectul "realităţilorspecific naţionale şi locale", dar care sărăspundă totodată şi unui deziderat al"eficienţei" în spaţiul comunitar, în concordanţăcu obiectivele Uniunii.

Împrumutând caracterele uneimonografii, cartea concentrează de-o manierăsintetică aspectele cele mai importante aleimplicaţiilor principiului în cadrul organizării şifuncţionării Uniunii Europene, autorii insistândasupra rolului deosebit al acestuia în asigurareaechilibrului din spaţiul european.

Considerăm că această carte va suscita,aşadar, un real interes, atât în mediul academic,cât şi în rândul juriştilor şi specialiştilor dinadministraţia publică, dar şi în rândulcetăţenilor, ale căror preocupări sunt îndreptatespre "integrarea europeană" şi asupraviitorului Europei.

Cezar Manda


42

200deos"Su

unudoctteorconspub

refeprobmaiesendrepnormexis

a doacesparţacesdin

lunginfocelointe

elema stacalitnormteorintenoţiintepers


ANGHEL ION - Subiectele de drept internaţionalBucureşti, Editura Lumina Lex, 2002, 456 p.

La Editura Lumina Lex - Bucureşti,2, a apărut, într-o prezentare graficăebită, ediţia a doua, adăugită, a lucrării

biectele de drept internaţional".Autorul, prof. univ. dr. Ion M. Anghel,

l dintre cei mai reputaţi reprezentanţi airinei româneşti în domeniu, în egală măsurăetician şi practician, este în prezentilier, şef de sector în cadrul Secţiei de drept

lic a Consiliului Legislativ.Cartea se situează printre lucrările de

rinţă în doctrina românească privindlematica subiectelor de drept internaţional,

ales pentru faptul că este focalizată, înţă, asupra factorilor generatori de norme det internaţional şi a destinatarilor acestore, fără de care dreptul internaţional nu ar

ta.Structurată pe cinci capitole, lucrarea s-

rit a cuprinde mai ales elementele noi aletor teme, faţă de abordările tangenţiale oriiale de care s-a bucurat, până în prezent,t subiect în literatura juridică de specialitateţara noastră.

Autorul prezintă în mod exhaustiv, de-aul a 400 de pagini, elementele uneirmări complete a profesionistului, dar şi ar care studiază dreptul şi relaţiilernaţionale contemporane.

Lucrarea debutează cu prezentareaentelor personalităţii juridice internaţionaletului ca subiect de drept internaţional şi aleăţii acestuia de a fi destinatarul direct alelor unui sistem de drept dat, în contextul

iei pluralităţii subiectelor în comunitatearnaţională. În cuprins este dezvoltatăunea de stat ca subiect de dreptrnaţional, în evoluţia sa istorică şipectivele instituţiei

statului, a elementelor definitorii alesuveranităţii, relevându-se raportul dintresuveranitate şi principiul integrării europene,temă deosebit de actuală.

Notabilă este modalitatea expuneriievoluţiei problematicii internaţionalizării unorteritorii şi a colectivităţilor nestatale pentru amarca trecerea de la categoria subiectelor dedrept internaţional cu organizare esenţialteritorială la cele cu caracter diferit, ca şiprezentarea evolutivă a consacrării prin normede drept internaţional a drepturilor şiîndatoririlor fundamentale ale omului

Într-o manieră exemplară sunt tratatediferitele aspecte legate de recunoaştereastatelor ca subiecte de drept internaţional,conceptul imunităţii de jurisdicţie a acestora,cât şi codificarea reglementărilor privindsuccesiunea statelor în diverse materii aledreptului internaţional.

Cu simplitate, claritate şi conciziunesunt tratate varii aspecte privind popoarele şimişcările de eliberare naţională, dar mai alespersoanele fizice, ca alte subiecte de dreptinternaţional.

De asemenea, cu mult curaj şi foartetranşant, sunt analizate societăţiletransnaţionale, ca agenţi juridici de interespublic şi privat, supuşi competenţelor statelor acăror naţionalitate o au şi care nu pot fidestinatari ai regulilor de drept internaţional,aceste societăţi nefiind subiecte ale acestuidrept.

Apreciem că o astfel de lucrare nu artrebui să lipsească din biblioteca oricăruispecialist în drept şi relaţii internaţionale.

Victor Diaconu



Dr. Iulian Poenaru: Regimul juridic al contravenţiilor: Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001

Bucureşti, Lumina Lex, 2002, 125 p.

La editura Lumina Lex, specializatăîn punerea în valoare a lucrărilor juridice, aapărut, în condiţii editoriale şi graficedeosebite, o nouă lucrare de cercetareconsacrată unui domeniu foarte vast şicomplex, cel al contravenţiilor. Lucrareaeste realizată de un jurist recunoscut şirespectat în materia dreptului penal şi aldreptului contravenţional, dr. Iulian Poenaru,consilier, şef de sector, la Secţia de dreptpublic din cadrul Consiliului Legislativ.

Hotărârea de a fi autor al unei cărţicu o problematică atât de vastă, reprezintă odatorie faţă de literatura de specialitate, deinstituţia unde lucrează, de prestigiul de carese bucură şi de titlul ştiinţific pe care-ldeţine.

Monografia se deschide cu câtevaconsideraţii generale în care autorulargumentează că se impune să vorbim despreun regim juridic al contravenţiilor pentru catoate actele normative emise, la orice nivel,să se înscrie între coordonatele şi limiteleprincipiilor şi soluţiilor juridice cuprinse înactul normativ privind regimul juridic.

Sunt abordate, în primul rând,instituţiile juridice de bază ale răspunderii înacest domeniu: natura juridică a răspunderiicontravenţionale, conceptul de contravenţie,subiecţii răspunderii contravenţionale şisancţiunile contravenţionale.

Examinând aspectele de fond alerăspunderii contravenţionale, autorulmenţionează că această răspundere este, înprimul rând, o formă a răspunderii juridice,o parte componentă a acesteia, esenţialpentru configurarea ei fiind faptul căprincipiile, conţinutul şi consecinţele ce ocaracterizează sunt reglementate prin lege,dându-i, astfel, caracterul unei răspunderilegale.

Referitor la subiecţii raportuluijuridic de drept contravenţional lucrareascoate în evidenţă faptul că, în premieră, îndreptul românesc a fost instituitărăspunderea contravenţională a persoaneijuridice. Astfel, potrivit noului regim juridical contravenţiilor, persoana juridicărăspunde contravenţional în nume propriu şiîn mod direct.

Sunt prezentate, de asemenea,schimbările de concepţie ce au intervenit înmateria sancţiunilor contravenţionale, noulsistem sancţionator fiind diversificat, maisuplu şi, cel puţin teoretic, mai funcţional.

Problemele dreptului contravenţionalprocedural referitoare la competenţareglementării contravenţiilor, agentulconstatator al contravenţiei, actul deconstatare al contravenţiei şi de aplicare asancţiunii, precum şi căile de atac, în aceastămaterie, sunt examinate într-un stil clar şiconcis, suscitând un interes aparte.

Într-un capitol final al lucrării,autorul îşi exprimă convingerea că opiniile şianalizele unor specialişti, în acest domeniu,vor fi binevenite şi necesare, problemeleregimului juridic al contravenţiilor rămânânddeschise.

Volumul cuprinde, de asemenea,referinţe legislative şi bibliografice privindactele normative şi lucrările de specialitatepublicate până la 1 ianuarie 2002.

"Regimul juridic al contravenţiilor"este o lucrare de certă valoare ştiinţifică şide deosebită utilitate practică, motiv pentrucare suntem convinşi că se va bucura de obună apreciere în rândul juriştilor şi vacontribui, semnificativ, la formarea doctrineişi literaturii de specialitate dintr-un domeniunou, cel al Dreptului contravenţional.

Doina Tătaru


REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

ARTICOLE DIN REVISTELE STRĂINE DE DREPT

INTRATE ÎN BIBLIOTECA CONSILIULUI LEGISLATIV

- Bibliografie adnotată∗-

JOURNAL OF LAW AND SOCIETY 1. BLACK, JULIA. - Regulatory conversations = Convorbiri despre reglementare. În: Journal oflaw and society. - Boston : Blackwell Publishing, vol.29, nr.1, mar. 2002. - p.163-196.

În vederea realizării unei reglementări, un rol important îl joacă convorbirile ce se poartă în acest scop. Autoarea şi-a propus să studieze interacţiunea comunicativă care are loc în "spaţiul" reglementării. Analiza limbajului utilizat încadrul discuţiilor menţionate duce la concluzia că interacţiunea comunicativă este o parte constitutivă a procesuluide reglementare, contrbuind, în mare măsură, la soluţionarea conflictelor şi contestaţiilor ce pot apare în acestproces.

2. BRAITHWAITE, JOHN. - Rewards and regulation = Recompensă şi reglementare. În: Journalof law and society. - Boston : Blackwell Publishing, vol.29, nr.1, mar. 2002. - p.12-26.

În domeniul reglementării, recompensa se dovedeşte a fi mai puţin folositoare, având în vedere că ea ridicăproblema riscului pe plan moral. Pentru cei implicaţi în procesul reglementării, recurgerea la pedeapsă se constată afi mult mai eficientă. O anumită utilitate o prezintă, totuşi, în acest domeniu, recompensele nepecuniare, cum ar fiaprecierea şi scrisoarea de recunoaştere a calităţii.

3. DAVIES, LOUISE. - Technical cooperation and the international coordination ofpatentability of biotechnological inventions = Cooperarea tehnică şi coordonarea internaţionalăpentru brevetabilitatea invenţiilor biotehnologice. În: Journal of law and society. - Boston : BlackwellPublishing, vol.29, nr.1, mar. 2002. - p.137-162.

Pe plan internaţional, coordonarea şi armonizarea regulilor de brevetare întâmpină greutăţi, fiind limitate la nivelulprincipiilor generale. Nerealizarea unui consens internaţional cu privire la brevetare a încurajat cooperareaneoficială, dezvoltarea reţelelor de brevetare transnaţionale, cum este cazul oficiilor trilaterale, care se ocupă dereglementarea problemei brevetelor de invenţii în domenii în care apar des litigii, cum este cel al biotehnologiei.

4. HODGSON, JACQUELINE. - Hierarchy, bureaucracy, and ideology in French criminaljustice: some empirical observations = Ierarhie, birocraţie şi ideologie în justiţia penală franceză:unele observaţii empirice. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, vol.29, nr.2,iun. 2002. - p.227-257.

Ierarhia, birocraţia şi ideologia sunt trei trăsături principale ale procedurii de urmărire penală ce sunt respectate şide justiţia penală franceză. Autoarea surprinde impactul acestor elemente asupra deciziei pe care o ia procurorul,ofiţerul judiciar care are responsabilitatea de a superviza majoritatea investigaţiilor din domeniul penal. Activitateaacestui procuror se desfăşoară sub deviza reprezentării interesului public.

5. LANGE, BETTINA. - The emotional dimension in legal regulation = Dimensiunea emoţionalăîn reglementarea juridică. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, vol.29,nr.1, mar. 2002. - p.197-225.

Studiul reglementării juridice implică şi analiza stării emoţionale, cunoscut fiind faptul că o asemenea reglementareinclude şi o componentă socială. O atentă observare şi o bună cunoaştere a stării emoţionale a părţilor în cauză potcontribui, atunci când este cazul, la promovarea înţelegerii unei probleme cheie avută în vedere de reglementareajuridică.

6. MAHER, IMELDA. - Competition law in the international domain: networks as a new formof governance = Legea concurenţei în domeniul internaţional: reţelele, o nouă formă de guvernare.În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, vol.29, nr.1, mar. 2002. - p.111-136.

Legea concurenţei în domeniul internaţional este privită în mod deosebit de Uniunea Europeană şi SUA. În timp ceUE este interesată de evoluţia legii concurenţei la nivelul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, SUA pun accentul

∗ Lucrare realizată de Svetlana Baciu şi Tudor Prelipceanu, experţi la Consiliul Legislativ

Referinţe bibliografice


pe acordurile bilaterale privind aplicarea acestei legi. Modul în care UE şi SUA şi-au modificat poziţiile, în ultimiiani, în această problemă evidenţiază creşterea influenţei şi a importanţei reţelelor transnaţionale de oficiali şi experţiîn privinţa internaţionalizării legii concurenţei.

7. MORGAN, ROD. - Magistrates: the future according to Auld = Magistraţii: viitorul dinperspectiva [lordului] Auld. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, vol.29,nr.2, iun. 2002. - p.308-323.

Viitorul rol al magistraţilor în Marea Britanie, în rândul cărora intră şi judecătorii de district, este prezentat dinpunctul de vedere al unui jurist cu multă experienţă. Astfel, în opinia sa, în cazurile serioase de urmărire penalăputerea de decizie nu trebuie să aparţină unui singur magistrat. El consideră că este necesară lărgirea compoziţieisociale a magistraturii şi se pronunţă pentru implicarea tuturor magistraţilor de la un tribunal în judecarea şi luareadeciziilor în cazurile importante.

8. PEREZ, OREN. - Using private-public linkages to regulate environmental conflicts: the caseof international construction contracts = Utilizarea legăturilor dintre sectoarele privat şi publicpentru reglementarea conflictelor de mediu înconjurător: cazul contractelor de construcţiiinternaţionale. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, vol.29, nr.1, mar. 2002.p.77-110.

În vederea reglementării conflictelor de mediu, sectoarele privat şi public îşi pot aduce împreună contribuţia, înmod eficient. Această situaţie este întâlnită în cazul contractelor de construcţii internaţionale, ce se pot confrunta cuserioase probleme ecologice. Este adus în discuţie un model de contract alternativ în domeniul construcţiilorinternaţionale, bazat pe concepţia înlăturării separaţiei dintre sectoarele privat şi public şi care vizează inclusivimplicarea politicului, într-o anumită măsură, pentru surmontarea problemelor existente.

9. PERRY, AMANDA J. - The relationship between legal systems and economic development:integrating economic and cultural approaches = Relaţia dintre sistemele juridice şi dezvoltareaeconomică: integrarea abordării economice cu cea culturală. În: Journal of law and society. - Boston:Blackwell Publishing, vol.29, nr.2, iun. 2002. - p.282-307.

Relaţia dintre reformele juridice şi dezvoltarea economică se impune a fi studiată dintr-o perspectivăinterdisciplinară, luându-se în calcul inclusiv domeniul cultural. De altfel, autorul pledează pentru reducereadiferenţei de atitudine între modul în care este privit factorul economic în comparaţie cu factorul cultural, avându-seîn vedere influenţa pe care o pot exercita valorile culturale pe plan juridic şi se pronunţă pentru integrarea factoriloramintiţi.

10. PICCIOTTO, SOL. - Introduction: Reconceptualizing regulation in the era of globalization =Introducere: Reconceptualizarea reglementării în era globalizării. În: Journal of law and society. -Boston : Blackwell Publishing, vol.29, nr.1, mar. 2002. - p.1-11.

Conceptul de "reglementare" a devenit omniprezent în ultimii ani. În general, acest concept se referă la mijloaceleprin care orice persoană, organism sau instituţie este ghidată să se comporte într-o manieră corespunzătoare, înconformitate cu regulile stabilite. Atât fenomenul cât şi conceptul de "reglementare" ridică unele problemefundamentale cu privire la natura şi viitorul formelor de organizare socială în era globalizării.

11. SANDERS, ANDREW. - Core values, the magistracy, and the Auld report = Valorifundamentale, magistratura şi raportul [lordului] Auld. În: Journal of law and society. - Boston:Blackwell Publishing, vol.29, nr.2, iun. 2002. - p.324-341.

Lordul Auld se pronunţă, în raportul său, în favoarea rolului important care le revine magistraţilor în justiţie, înMarea Britanie, şi-i critică pe cei care pun accentul pe juriu. El apreciază acurateţea şi corectitudinea pe care omanifestă magistraţii în procese şi-şi exprimă îndoiala faţă de gradul de pregătire în domeniul dreptului almembrilor unui juriu, mai ales când este vorba de un proces penal. În opinia autorului articolului, membrii unuijuriu sunt însă mai vigilenţi în privinţa apărării sistemului de valori, a drepturilor omului decât magistraţii.

12. SCOTT, COLIN. - Private regulation of the public sector: a neglected facet of contemporarygovernance = Reglementarea privată a sectorului public: o faţetă neglijată a guvernăriicontemporane. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, vol.29, nr.1, mar.2002. - p.56-76.

Autorul consideră că reglementarea organelor sectorului public de organizaţii private constituie un aspectimportant, dar neglijat al obiectivelor guvernării contemporane. În Marea Britanie, de pildă, sunt delegaţi aşa-zişireglementatori privaţi pentru a exercita controlul asupra organelor publice, centrale şi locale. Aceştia pot stabilistandardele pentru control, elementele de monitorizare, ca şi cele pentru efectuarea practică a controlului, având învedere sporirea eficacităţii activităţii lor.

13. VERSCHRAEGEN, GERT. - Human rights and modern society: a sociological analysis fromthe perspective of systems theory = Drepturile omului şi societatea modernă: o analiză sociologicădin perspectiva teoriei sistemelor. În: Journal of law and society. - Boston: Blackwell Publishing, vol.29, nr.2, iun. 2002. - p.258-281.



Teoria sistemelor a lui Niklas Luhmann pregăteşte terenul pentru o teorie cu adevărat sociologică a drepturiloromului. În consecinţă, bazându-se pe concepţia lui N. Luhmann, autorul analizează funcţia socială a drepturiloromului şi arată de ce aceste drepturi constituie un element central al societăţii moderne. El consideră, de altfel, cădrepturile omului reprezintă o veritabilă instituţie socială.

14. VINCENT-JONES, PETER. - Values and purpose in government: central-local relations inregulatory perspective = Valori şi obiective ale guvernării: relaţiile dintre autorităţile centrale şilocale din perspectiva reglementării. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing,vol.29, nr.1, mar.2002. - p.27-55.

În domeniul reglementării, se constată, în prezent, tendinţa cooperării şi chiar a realizării unui parteneriat mai strânsîntre autorităţile centrale şi cele locale. În Marea Britanie, noul stil de reglementare laburist, deşi, în concepţiaautorului, mai eficient decât cel conservator, a suferit însă un eşec în ce priveşte implementarea valorilorfundamentale ale deschiderii şi participării la determinarea obiectivelor care au în vedere reglementarea.

MODERN LAW REVIEW

15. CHARLESWORTH, HILARY. - International law: a discipline of crisis = Dreptulinternaţional: o disciplină a crizei. În: Modern law review. - Boston : Blackwell Publishers, vol.65,nr.3, mai 2002. - p.377-392.

Specialiştii în drept internaţional au tendinţa să se concentreze asupra crizelor intervenite pe plan mondial.Intervenţia NATO în Kosovo, în 1999, reprezintă, de pildă, un studiu de caz pentru ei. Autorul se pronunţăîmpotriva concentrării acestor specialişti pe situaţiile de criză, pentru că o asemenea tendinţă duce la sărăcireadreptului internaţional.

16. O'DELL, EOIN. - Restitution, rectification, and mitigation: negligent solicitors and wills, again= Restituire, rectificare şi atenuare: din nou despre avocaţi şi testamente redactate neglijent. În:Modern law review. - Boston : Blackwell Publishers, vol.65, nr.3, mai 2002. - p.360-376.

Curtea de Apel din Marea Britanie a confirmat recent că atunci când un avocat a redactat greşit un testament,beneficiarul moştenirii prevăzut în testament poate să rectifice o asemenea greşeală şi să recupereze pierderea ce i-afost cauzată. În acest fel se evită îmbogăţirea nejustă a unei persoane ce nu are drept de moştenire.

17. ROBERTS, PAUL. - Double jeopardy law reform: a criminal justice commentary = Reformalegii incriminării repetate pentru aceeaşi faptă: un comentariu privind justificarea penală. În: Modernlaw review. - Boston : Blackwell Publishers, vol.65, nr.3, mai 2002. - p.393-424.

Ministerul de Interne din Marea Britanie a cerut Comisiei Juridice din această ţară reconsiderarea legii referitoare laincriminarea repetată pentru aceeaşi faptă, ca urmare a solicitării de "schimbare a acestei legi" rezultată din ancheta,denumită MacPherson, asupra unui caz de omucidere ce a făcut vâlvă în Anglia. În consecinţă, Comisia Juridică afinalizat o lucrare care conţine propuneri provizorii de reformă privind această lege, ce vor fi supuse dezbaterii celorîn drept.

18. WALKER, NEIL. - The idea of constitutional pluralism = Ideea de pluralism constituţional. În:Modern law review. - Boston : Blackwell Publishers, vol.65, nr.3, mai 2002. - p.317-359.

Unii specialişti consideră că limbajul dreptului constituţional este cu uşurinţă manipulat din punct de vedereideologic. În opinia lor, o reabilitare a acestui limbaj este posibilă doar ţinându-se seama de pluralismulconstituţional. Se caută, astfel, evitarea concentrării exagerate a dreptului constituţional asupra statului.

REVUE CRITIQUE DE DROIT INTERNATIONAL PRIVÉ 19. AUDIT, MATHIAS. - Les contrats de travail conclus par l'Administration à l'étranger =Contractele de muncă încheiate de Administraţie în străinătate. În: Revue critique de droitinternational privé. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.39-69.

După părerea autorului, trebuie stabilit dacă noul regim aplicabil contractelor de recrutare a funcţionarilor înstrăinătate şi ale căror baze au fost stabilite prin decizia "Tegos", emisă de Consiliul de Stat în anul 1999, sedovedeşte a fi sau nu satisfăcator atât pe plan practic, cât şi pe plan teoretic. Analiza realizată de autor duce la unrăspuns nuanţat.

20. WILDERSPIN, MICHAEL ; LEWIS, XAVIER. - Les relations entre le droit communautaireet les règles de conflits de lois des Etats membres = Relaţiile dintre dreptul comunitar şi regulileprivind conflictele de legi ale statelor membre. În: Revue critique de droit international privé. - Paris :Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.1-38.

Pentru judecătorul naţional, care doreşte să controleze conformitatea cu dreptul comunitar primar a regulilornaţionale privind conflictul de legi, a regulilor de drept material sau a regulilor de procedură naţionale, prima grijătrebuie să fie aceea de a veghea la compatibilitatea acestor reguli în raport cu interdicţia de discriminare directă sauindirectă bazată pe cetăţenie. De-a lungul anilor, Comunitatea a adoptat, în anumite directive, un mare număr dereguli care pot avea un impact direct sau indirect asupra regulilor privind conflictul de legi a statelor membre.



REVUE DE SCIENCE CRIMINELLE ET DE DROIT PÉNAL COMPARÉ 21. ANDRADE, AURÉLIE DE. - Une particularité de la procédure pénale applicable auxmilitaires: l'avis du ministre de la Défense = O particularitate a procedurii penale aplicabilemilitarilor: avizul ministrului apărării. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. -Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.71-80.

Procedura penală care se aplică militarilor pe timp de pace, în ciuda unor asemănări puternice cu procedura penalăde drept comun, la sfârşitul reformei din 1999, prezintă încă particularităţi. Avizul ministrului apărării sau aautorităţilor militare abilitate prin hotărâre ministerială poate fi perceput ca fiind una din aceste particularităţi.Această intervenţie a instituţiei militare constituie un punct de întâlnire formal între materia disciplinară şi materiapenală.

22. BERNARDI, ALESSANDRO. - Europe sans frontières et droit pénal = Europa fără frontiereşi dreptul penal. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.1-14.

Într-o Europă fără frontiere, ale cărei ţări-membre s-au inspirat din aceleaşi valori fundamentale, anumite diferenţeîntre legislaţiile penale naţionale riscă câteodată să cauzeze nu numai o pierdere a "persuasivităţii", dar, mai ales, opierdere a "eficienţei practice" a legii penale a statului, ţinând cont de facilitatea pentru cetăţeanul european de acălători şi de a sta pe teritoriul altor state care aparţin aceluiaşi "spaţiu de libertate". Problema rămâne în acest cazde a înţelege dacă această posibilitate pentru fiecare, de a se supune cu uşurinţă legislaţiei penale celei maifavorabile, trebuie apreciată în mod pozitiv sau negativ.

23. CARIO, ROBERT. - Victimisation des ainé(e)s et aide aux victimes = Victimizarea persoanelorîn vârstă şi ajutorul oferit victimelor. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. -Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.81-94.

Conştientizarea victimizării persoanelor în vârstă este de dată recentă. În jurul anilor '80, cercetătorii au semnalatcondiţiile de viaţă dramatice în care se află o parte a acestora, supuşi neglijenţelor sau unor tratamente inacceptabile.Totuşi, politici publice specifice întârzie să fie puse în practică, în ciuda raporturilor oficiale şi a anchetelorepidemiologice astăzi incontestabile. Rămâne deci, de parcurs, un drum lung, atât la nivelul creşterii semnificative amijloacelor financiare, cât şi la cel al evoluţiei mentalităţilor pentru ca persoanele în vârstă să continue să se bucurepe deplin de toate drepturile.

24. DINTILHAC, JEAN-PIERRE. - Rôle et attributions du Procureur de la République. Histoireet évolutions. Nouvelles attributions résultant de la loi du 23 juin 1999 renforçant l'efficacité dela procédure pénale et de la loi du 15 juin 2000 renforçant la présomption d'innocence et lesdroits des victimes. Perspectives. = Rolul şi atribuţiile Procurorului Republicii. Istorie şi evoluţii.Noi atribuţii rezultând din Legea din 23 iunie 1999 care dezvoltă eficienţa procedurii penale şi a legiidin 15 iunie 2000 privind prezumţia de nevinovăţie şi drepturile victimelor. Perspective. În: Revue descience criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.35-46.

Procurorul Republicii şi magistraţii Parchetului care îl compun se află, din ce în ce mai des, în centrul atenţiei.Ministerul Public, împreună cu Parchetele generale de pe lângă Curţile de Apel, precum şi Curtea de Casaţie ocupăun loc esenţial în funcţionarea instituţiei judiciare. După părerea autorului, trebuie privit în urmă, în istorie:începând cu secolul al XIII-lea, nu poate exista o bună justiţie fără judecători şi fără magistraţii Ministerului Public,independenţi de puterea politică.

25. HAMON, FRANCIS. - A propos du statut pénal du chef de l'Etat: convergences et divergencesentre le Conseil Constitutionnel et la Cour de Cassation = Pe marginea statutului penal al şefuluistatului: convergenţe şi divergenţe între Consiliul Constituţional şi Curtea de Casaţie. În: Revue descience criminelle et de droit pénal comparé. - Paris: Dalloz, nr. 1, ian.-mar.2002.- p.59-70.

În mai puţin de trei ani, Consiliul Constituţional şi Curtea de Casaţie a trebuit să se pronunţe asupra statutului penalal şefului statului. Curtea a confirmat imposibilitatea acţionării în justiţie a Preşedintelui la instanţele ordinare pedurata mandatului, dar a estimat că Înalta Curte de Justiţie nu era competentă decât pentru actele de înaltă trădare.

26. JAUFFRET SPINOSI, CAMILLE. - La structure du droit français = Structura dreptuluifrancez. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, apr.-iun. 2002. - p.265-276.

Indiferent de modul în care evoluează dreptul francez şi de contribuţiile comunitare şi europene, el se bazează peanumite concepte proprii. Structura dreptului francez a fost modelată de ramurile şi categoriile dreptului roman şi deideea revoluţionară a supremaţiei legii, votate de reprezentanţii poporului.

27. ROBERT, MARC. - La Recommandation 2000 (19) du Conseil de l'Europe sur les principesdirecteurs pour les Ministères Publics de l'Europe = Recomandarea 2000 (19) a ConsiliuluiEuropei privind principiile directoare pentru Ministerele Publice ale Europei. În: Revue de sciencecriminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.59-70.

Recomandarea adoptată la data de 6 octombrie 2000, de către Comitetul miniştrilor Consiliului Europei asuprarolului Ministerului Public în sistemul de justiţie penală defineşte, pentru prima dată, pe plan internaţional,



principiile directoare din care ar trebui să se inspire Parchetele Europei. Ea urmăreşte prin aceasta un obiectiv dearmonizare în jurul unor concepte majore de eficacitate şi de respect al drepturilor individuale, obiectiv devenitindispensabil prin transformarea sistemelor politice ale Europei Centrale şi Orientale şi prin dezbaterile care agităsistemele juridice din vest asupra statutului şi locului Parchetelor.

28. SICURELLA, ROSARIA. - "Nulla poena sine culpa": un véritable principe communeuropéen = "Nulla poena sine culpa": un adevărat principiu comun european. În: Revue de sciencecriminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.15-34.

Pentru dreptul UE, recunoaşterea principiului "nulla poena sine culpa", în calitate de principiu general al sistemuluirepresiv comunitar, precum şi atenţia manifestată cu privire la exigenţele care sunt legate de acesta, prindocumentele cele mai recente, confirmă importanţa atribuită acestui aspect al teoriei generale a dreptului penal înaplicarea oricărui sistem de responsabilitate.

REVUE FRANÇAISE DE DROIT CONSTITUTIONNEL 29. BERTILLE, VÉRONIQUE ; OLIVA, ERIC; PHILIP, LOÏC. - Jurisprudence du Conseilconstitutionnel - 1er octobre-31 décembre 2001 = Jurisprudenţa Consiliului Constituţional - 1octombrie-31 decembrie 2001. În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : PressesUniversitaires de France, nr.49, ian.-mar.2001. - p.151-198.

Cronica este dedicată jurisprudenţei Consiliului Constituţional din Franţa, fiind asigurată de Grupul de Studii şiCercetări asupra Justiţiei Constituţionale şi se referă la perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2001.

30. BOULOC, BERNARD. - Le point de vue du pénaliste = Punctul de vedere al specialistului îndrept penal. În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France,nr.49, ian.-mar.2002. - p.43-50.

Autorul prezintă punctul de vedere al specialistului în drept penal în legatură cu problema responsabilităţiiPreşedintelui Republicii. Astfel, el se referă la importanţa deciziei Consiliului Constituţional (94-408 din 1999)asupra statutului Preşedintelui Republicii şi la chemarea în justiţie a Preşedintelui Republicii.

31. DELPÉRÉE, FRANCIS. - La responsabilité du chef de l'Etat: Brèves observationscomparatives = Responsabilitatea şefului statului: Scurte observaţii comparate. În: Revue françaisede droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr. 49, ian.-mar.2002. - p. 31-42.

Problema responsabilităţii şefului statului nu este specifică numai Franţei, ci şi altor state europene. Pornind de lamiturile instituţionale privind imunitatea absolută a regilor, inclusiv celor din Europa, sau a Preşedintelui care artrebui tratat într-o societate egalitară ca simplu cetăţean, autorul doreşte să demonstreze că punctul de plecare alraţionamentului este greşit. El se referă astfel la statutul distinct al Regelui şi al Preşedintelui, statut care este şiapropiat în majoritatea statelor europene în ceea ce priveşte acţiunea represivă şi cea civilă.

32. FAVOREAU, LOUIS. - De la responsabilité pénale à la responsabilité politique du Président dela République = De la responsabilitatea penală la responsabilitatea politică a Preşedintelui Republicii. În:Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.49, ian.-mar.2002. -p.7-29.

În cadrul articolului dedicat responsabilităţii penale şi celei politice a Preşedintelui Republicii, responsabilitateapenală este privită de autor ca fiind un mijloc de a pune în cauză responsabilitatea politică a şefului statului. Sunt, deasemenea, prezentate contribuţiile dreptului constituţional comparat, deciziile Consiliului Constituţional şi ale Curţiide Casaţie din Franţa, legate de acest subiect.

33. GÉLARD, PATRICE. - L'actualité constitutionnelle en Russie, dans les Etats de la CEI et del'Europe de l'Est et dans les Etats toujours ou anciennement communistes (novembre 2001-janvier 2002) = Actualitatea constituţională în Rusia, în statele CSI şi din Europa de Est şi din statelecare mai sunt în prezent sau foste comuniste (noiembrie 2001-ianuarie 2002). În: Revue française dedroit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.49, ian.-mar.2002. - p.243-256.

Cronica se referă la actualitatea constituţională din Rusia, statele CSI şi din Europa de Est şi statele care mai sunt înprezent sau foste comuniste, în perioada noiembrie 2001 - ianuarie 2002.

34. GOUTTES, RÉGIS DE. - Conclusions sur l'arrêt de l'assemblée plénière de la Cour deCassation du 10 octobre 2001 = Concluzii asupra deciziei Adunării plenare a Curţii de Casaţie din10 octombrie 2001. În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires deFrance, nr.49, ian.-mar.2001. - p.51-78.

Autorul îşi prezintă concluziile cu privire la Decizia Curţii de Casaţie din 10 octombrie 2001. Aspectele vizate deautor sunt: problema audierii Preşedintelui în calitate de martor şi cea a punerii în cauză a responsabilităţii penale aPreşedintelui.

35. MAUS DIDIER. - La pratique constitutionnelle française : 1 avril-30 septembre 2001 =Practica constituţională franceză : 1 aprilie-30 septembrie 2001. În: Revue française de droitconstitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.49, ian.-mar.2002. - p.95-150.



Cronica practicii constituţionale franceze se ocupă de aspecte care se referă la viaţa constituţională cotidiană,alegerile locale, pregătirea alegerilor din primăvara anului 2002, precum şi statutul penal al şefului statului.

36. PHILIP, LOÏC. - Droit constitutionnel financier et fiscal. La nouvelle loi organique du 1-eraoût 2001 relative aux lois de finances = Drept constituţional financiar şi fiscal. Noua lege organicădin 1 august 2001 privind legile din domeniul finanţelor. În: Revue française de droit constitutionnel. -Paris : Presses Universitaires de France, nr.49, ian.-mar.2002. - p.199-212.

Reforma procedurii bugetare operate de legea organică din 1 august 2001 care va înlocui ordonanţa organică din1959 este calificată drept revoluţionară şi reprezintă, după părerea autorului, modernizarea cea mai importantăîntreprinsă de mai mulţi ani. Ea se va traduce printr-o profundă transformare a dreptului bugetar şi, în consecinţă, ametodelor de gestiune ale administraţiei. Ea ar trebui, de asemenea, să ducă la o reînnoire a Parlamentului, ceea cear putea conduce la o reechilibrare a puterilor şi la modificarea funcţionării instituţiilor.

37. SCOFFONI, GUY ; PHILIPPE, XAVIER; CALLON, JEAN-ERIC. - Droit constitutionnelétranger. L'actualité constitutionnelle dans les pays de "common law" et de droit mixte (juillet-décembre 2001), Afrique du Sud, Irlande, Royaume-Uni = Drept constituţional străin: Actualitateaconstituţională în ţările de "common law" şi de drept mixt (iulie-decembrie 2001): Africa de Sud,Irlanda, Marea Britanie. În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitairesde France, nr.49, ian.-mar.2001. - p.213-242.

Cronica de drept constituţional străin se raportează la anul 2001 şi prezintă aspecte ale actualităţii constituţionaledin ţările de "common law" şi de drept mixt: Africa de Sud, Irlanda şi Marea Britanie.

REVUE INTERNATIONALE DE DROIT COMPARÉ 38. ARDANT, PHILIPPE. - Responsabilité politique et pénale des chefs d'Etat, des chefs degouvernement et des ministres = Responsabilitatea politică şi penală a şefilor de stat, a şefilor deguvern şi a miniştrilor. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législationcomparée, nr.2, apr.-iun.2002. - p.465-486.

Istoria responsabilităţii guvernanţilor în Franţa traduce ezitările între voinţa de a nu le conferi privilegii în raport cualţi cetăţeni, grija de a le oferi protecţie pentru a le permite să-şi exercite funcţiile în siguranţă şi cea de a îi obliga sărăspundă pentru gestiune în faţa aleşilor naţiunii şi eventual pentru actele lor în faţa judecătorilor. Responsabilitateapolitică aproape că a dispărut, iar revelarea unor "afaceri" implicându-i pe guvernanţi a pus în lumină lacune,insuficienţe ale normelor privind responsabilitatea lor penală.

39. BYK, CHRISTIAN. - Le génie génétique: une ingénierie diabolique ou les méprises de lapolitique européenne = Ingineria genetică: o inginerie diabolică sau erorile politicii europene. În:Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, apr.-iun.2002. -p.339-370.

Articolul este consacrat politicii europene a biotehnologiilor şi, în mod special, rolului jucat de drept în cadrulacestora, în condiţiile în care opinia publică este foarte îngrijorată în ceea ce priveşte pericolul social presupus (însens etic, cultural, antropologic) al biotehnologiilor. Autorul consideră biotehnologiile ca fiind un motor dedezvoltare industrială şi un instrument al unei noi revoluţii medicale. Problema care se pune este aceea de a afladacă în era revoluţiei genetice şi a comunicaţiilor sub influenţa biotehnologiilor, această trecere la un nou mod deviaţă nu implică şi o atingere adusă vieţii şi libertăţii.

40. CAMMILLIERI-SUBRENAT, ANNE. - L'incitation à la haine et la Constitution = Incitareala ură şi Constituţia. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législationcomparée, nr.2, apr.-iun.2002. - p.513-548.

Incitarea la ură reprezintă orice acţiune, atitudine sau comportament care îndeamnă la ură faţă de o altă persoană,ură de rasă sau xenofobă. Ea rezultă din orice formă de fanatism religios sau politic şi are ca instrument principallimbajul scris sau verbal. Franţa s-a dotat cu un regim juridic special, constituit dintr-un ansamblu de normedistribuite în toate ramurile dreptului - de la dreptul social la dreptul penal, de la dreptul civil la dreptuladministrativ, permiţând lupta contra formelor variate de incitare la ură. Acestei eterogenităţi a regimului îirăspunde, totuşi, unitatea jurisprudenţei Consiliului Constituţional.

41. DEBOUZY, OLIVIER ; POR, DAVID. - Recent evolutions and foreseeable trends of Frenchproduct liability rules: apocalypse later? = Evoluţii recente şi tendinţe previzibile ale reglementărilorprivind răspunderea pentru produsele franceze: mai târziu apocalipsa? În: Revue internationale de droitcomparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, apr.-iun. 2002. - p.311-338.

Legea răspunderii pentru produsul defect, apărută recent în peisajul legislativ francez, este de inspiraţie americană.Între factorii care au contribuit la apariţia acestei legi se înscriu creşterea preocupării în Franţa pentru protecţiaconsumatorului şi reducerea constantă pe plan social a acceptării riscurilor în viaţa de zi cu zi. De altfel, factoriimenţionaţi au transformat profund reglementările franceze care guvernează răspunderea faţă de calitatea produsului.

42. DECAUX, EMMANUEL. - L'applicabilité des normes relatives aux droits de l'homme auxpersonnes morales de droit privé = Posibilitatea de a aplica normele privind drepturile omului la



persoanele juridice de drept privat. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société delégislation comparée, nr.2, apr.-iun.2002. - p.513-548.

Dreptul comunitar, ca şi cel privind drepturile omului şi-au făcut intrarea în forţă, în sistemul juridic francez, înbeneficiul societăţilor private, ca şi al particularilor. După părerea autorului, se impune un efort prealabil de definirea conceptelor, înainte de a schiţa un bilanţ al drepturilor garantate, în Franţa, persoanelor juridice de drept privat, învirtutea surselor constituţionale şi a surselor internaţionale.

43. DELION, ANDRÉ. - L'insolvabilité des entités publiques autre que l'Etat = Insolvabilitateaentităţilor publice, altele decât statul. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société delégislation comparée, nr.2, apr.-iun.2002. - p.603-612.

In doctrina publică franceză, entităţile publice titulare ale "puterii publice" trebuie să merite încrederea cetăţenilorcare şi-au ales responsabilii şi nu trebuie deci, să fie financiar slabe. Au fost stabilite dispoziţii de dreptadministrativ pentru a se evita incapacitatea de plată a datoriilor. Aceste dispoziţii se referă la două feluri de entităţipublice, altele decât statul, care în Franţa sunt colectivităţile teritoriale şi instituţiile publice.

44. FAUVARQUE-COSSON, BÉNÉDICTE. - L' enseignement du droit comparé = Predareadreptului comparat. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législationcomparée, nr.2, apr.-iun. 2002. - p.293-310.

În timp ce se vorbeşte de globalizarea, mondializarea dreptului, trebuie constatată partea destul de redusă lăsatăpredării dreptului comparat în facultăţile de drept, care, după părerea autorului, trebuie promovată în Franţa. Existăo tradiţie de cercetare fundamentală în domeniu, dar cursul de drept comparat nu are succesul meritat. Metodele depredare ar putea fi adaptate pentru a răspunde la preocupările practice ale studenţilor. De asemenea, este necesară oreformă în profunzime a disciplinei, pentru a ţine cont de evoluţia profundă a dreptului, iar dreptul comparat trebuiesă dobândească o nouă dimensiune, verticală, pentru a se integra în sfera juridică transnaţională.

45. GERMAIN, MICHEL. - Les droits des minoritaires (droit français des sociétés). = Drepturilepersoanelor aflate în minoritate (dreptul francez al societăţilor). În: Revue internationale de droitcomparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, apr.-iun.2002. - p.401-414.

O problemă clasică a dreptului societăţilor, o reprezintă dreptul persoanelor aflate în minoritate, iar Legea francezădin 1966, recent codificată în Codul Comercial, îşi propune să realizeze protecţia acestora, într-o manieră eficientă.Autorul consideră necesar să prezinte drepturile acţionarilor minoritari, efectuînd o analiză a dreptului pozitiv.

46. HERZOG, ROBERT. - Le système financier local en France: la décentralisation n'est pas lefédéralisme = Sistemul financiar local în Franţa: descentralizare nu înseamnă federalism. În: Revueinternationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, apr.-iun.2002. - p.613-638.

Concepţia extensivă a expresiei "federalism financiar" este în prezent acceptată de mediile economice, dar ea nueste în mod ştiinţific fondată şi este inoportună deoarece contribuie la dezbinarea categoriilor conceptuale. Trebuiemenţinută deosebirea dintre descentralizare şi federalism, chiar în domeniul financiar care nu este completindependent de sistemul instituţional şi juridic. De puţin timp, expresiile "federalism fiscal" sau "federalismfinanciar" sunt folosite într-un sens lărgit, dar totuşi economic, de către organizaţiile internaţionale cu ocaziaasistenţei aduse reformei instituţiilor în ţările aflate în curs de dezvoltare sau în tranziţie.

47. IDOT, LAURENCE. - Les limites et le contrôle de la concurrence dans la perspective d'uneharmonisation internationale = Limitele şi controlul concurenţei în perspectiva unei armonizăriinternaţionale. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée,nr.2, apr.-iun.2002. - p.371-400.

Sunt prezentate caracteristicile generale ale dreptului francez al concurenţei, dreptul practicilor anticoncurenţiale şiperspectivele de armonizare internaţională.

48. LABRUSSE-RIOU, CATHERINE ; BELLIVIER, FLORENCE. - Les droits de l'embryon et dufoetus en droit privé = Drepturile embrionului şi ale fetusului în dreptul privat. În: Revue internationalede droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, apr.-iun.2002. - p.579-602.

Condiţia juridică a fiinţei umane concepute şi nenăscute încă reprezintă un subiect deosebit de important în Franţa,atât în legislaţie, cât si în jurisprudenţă. Chiar dacă medicina permite caracterizarea unor diferenţe între fetus şiembrion, dreptul francez consideră că viaţa umană de la data cunoscută sau prezumată a concepţiei până la naşterereprezintă un proces continuu care face să devină arbitrară o distincţie între embrion şi fetus. O primă parte aarticolului este consacrată condiţiei embrionului sau fetusului "in utero", iar o a doua parte, celei a embrionului "invitro". Astfel, embrionul "in utero" face obiectul unor dispoziţii legale răspândite în diverse coduri sau legielaborate în epoci diferite şi duc totodată la un contencios civil sau penal deloc neglijabil. Statutul embrionului "invitro", începând cu 29 iulie 1994, este supus Codului sănătăţii publice şi nu a dat loc, încă, unei jurisprudenţe înconsecinţă.

49. LECAT, JEAN-JACQUES. - La propriété et le contrôle des compagnies aériennes. Le cas d'AirFrance = Proprietatea şi controlul companiilor aeriene. Cazul Air-France. În: Revue internationale dedroit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, apr.-iun.2002. - p.415-440.



Studiul prezintă diverse aspecte privind transformările prin care trece compania "Air-France", precum şifuncţionarea acesteia. Sunt examinate regulile de funcţionare ale companiei Air-France care ţin de dreptulsocietăţilor anonime, de dispoziţiile specifice stipulate prin Codul aviaţiei civile şi de regulile aplicabile datorităparticipării majoritare a statului care, după părerea autorului, pun în evidenţă echilibrul dificil între autonomia degestiune şi controlul statului.

50. MERCADAL, BARTHÉLEMY. - La légitimité du juge = Legitimitatea judecătorului. În: Revueinternationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, apr.-iun. 2002. - p.277-292.

Recunoaşterea legitimităţii judecătorului este cea pe care justiţiabilii i-o acordă acestuia, iar realitatea sociologicăconfirmă faptul că deciziile sale fac să-i fie apreciată legitimitatea. Aspectele vizate de autor sunt: legitimitateajudecătorului prin statutul său şi legitimitatea judecătorului prin hotărârile sale.

51. RIFFAULT-SILK, JACQUELINE. - La lutte contre la corruption nationale et internationalepar les moyens du droit pénal = Lupta împotriva corupţiei naţionale şi internaţionale prin mijloaceledreptului penal. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée,nr.2, apr.-iun.2002. - p.639-662.

Transformările dreptului penal francez în materie de luptă împotriva corupţiei, crearea de structuri instituţionaleoriginale pentru prevenirea şi detectarea acestor practici, ca implicarea autorităţilor franceze în negocierea deinstrumente convenţionale în cadrul organizaţiilor internaţionale stau mărturie în legătură cu luarea în considerarede către Franţa a necesităţii de a ţine cont de urgenţa unei mobilizări interne şi internaţionale împotriva fenomenelorde corupţie.

52. ROUSSILLON, HENRY. - La saisine du Conseil Constitutionnel. Contribution à un débat =Sesizarea Consiliului Constituţional. Contribuţie la o dezbatere. În: Revue internationale de droitcomparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, apr.-iun.2002. - p.487-512.

Problema sesizării judecătorului constituţional, în general, şi a Consiliului Constituţional francez, în special, esteuna din cele mai importante ale contenciosului constituţional. Articolul se referă la aspecte privind dreptul pozitiv înanul 2002, ceea ce va duce la demonstrarea faptului că este vorba de o "sesizare limitată şi încadrată" a Consiliuluişi la aspecte legate de o eventuală lărgire a acestei sesizări, cu consecinţe considerabile.

53. RUIZ-FABRI, HÉLÈNE. - La Convention de Rome créant la Cour Pénale Internationale:Questions de ratification = Convenţia de la Roma care instituie Curtea Penală Internaţională:Probleme legate de ratificare. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société delégislation comparée, nr.2, apr.-iun. 2002. - p.441-464.

Franţa face parte din cele 120 de state care au votat în favoarea Convenţiei de la Roma care instituie Curtea PenalăInternaţională. Prin semnarea acesteia la 18 iulie 1998, ea devine cel de-al 8-lea stat care o ratifică. Articolulprezintă acest proces de ratificare, atât în aspectele sale procedurale, cât şi cele fundamentale.

54. SOULIER, JEAN-LUC ; SLEE, SANDRA. - La protection des données à caractère personnelet de la vie privée dans le secteur des communications électroniques. Perspective française =Protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice.Perspectivă franceză. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législationcomparée, nr.2, apr.-iun.2002. - p.663-676.

Una din problemele juridice care au apărut în urma folosirii instrumentelor informatice şi în special a Internet-ului,în ultimii 20 de ani, atât la locul de muncă, cât şi acasă, o reprezintă protecţia datelor personale şi a vieţii private.Primele dispoziţii legislative legate de protecţia vieţii private au fost adoptate, în Franţa, în anul 1978, atunci fiindcreată şi Comisia Naţională a Informaticii şi a Libertăţilor. De asemenea, UE a adoptat o directivă în anul 1995,existând numeroase alte directive europene şi legi naţionale care protejează dreptul la viaţa privată prinreglementarea sau interzicerea anumitor practici legate de utilizarea Internet-ului şi a poştei electronice. Articoluleste consacrat analizării acestor prevederi.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT CIVIL 55. BÉCHILLONE, DENYS DE. - Porter atteinte aux catégories anthropologiquesfondamentales? Réflexions, à propos de la controverse "Perruche", sur une figurecontemporaine de la rhétorique universitaire = Atingere adusă categoriilor antropologicefundamentale? Reflecţii pe marginea controversei "Perruche". În: Revue trimestrielle de droit civil.Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.47-70.

Controversa "Perruche" oferă ocazia şi mijloacele pentru o critică destul de radicală din partea autorului. Pornindde la un interviu dat de Pierre Legrand, autorul ajunge la o concluzie care se depărtează de decizia "Perruche" şidezbaterile suscitate de aceasta.

56. GHESTIN, JACQUES. - Les données positives du droit = Datele pozitive ale dreptului. În:Revue trimestrielle de droit civil. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.11-30.

Existenţa ordinii în societate este determinată de anumite reguli de drept, cărora fiecare persoană trebuie să-şisubordoneze comportamentul. Pe lângă norme juridice, există o serie de reguli care au menirea să ghideze relaţiile



interumane - morale, religioase etc. Dintre regulile sociale trebuie stabilite cele care trebuie calificate drept reguli dedrept, date pozitive ale dreptului. Aceasta, în concepţia autorului, este problema recunoaşterii datelor pozitive aledreptului. Însă, aceste reguli trebuie să facă o diferenţiere între ceea ce este interzis şi ceea ce este permis. Astfel, laexigenţa recunoaşterii regulilor de drept se adaugă şi cea a unei cunoaşteri practice a acestora, care este strâns legatăde găsirea unei soluţii juste.

57. JESTAZ, PHILIPPE ; JAMIN, CHRISTOPHE. - Doctrine et jurisprudence: cent ans après =Doctrină şi jurisprudenţă: după o sută de ani. În: Revue trimestrielle de droit civil. - Paris : Dalloz,nr.1, ian.-mar.2002. - p.1-10.

La împlinirea vârstei de 100 de ani, "Revue trimestrielle de droit civil" nu pare să fi îmbatrânit şi nici nu şi-arenegat tradiţia. La început de secol XXI, autorii propun o nouă lectură a textului fondator calificat adesea drept"manifest" - cel a lui Adhémar Esmein - şi se pune întrebarea dacă el a fost urmat în toate direcţiile pe care le-aindicat.

58. RÉMY, PHILIPPE. - Planiol: un civiliste à la Belle Epoque = Planiol: un "civilist" dinprimii ani ai secolului XX. În: Revue trimestrielle de droit civil. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.31-46.

Ambiguităţile, tensiunile perioadei 1880-1914 din istoria dreptului francez se regăsesc la toţi civiliştii din primii aniai secolului XX -"Belle Epoque"-, însă autorul acordă o atenţie deosebită studierii surselor doctrinei şi metodelor luiMarcel Planiol - civilistul cel mai celebru, dar şi cel mai puţin studiat din acea perioadă.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT COMMERCIALET DE DROIT ÉCONOMIQUE

59. CHAMPAUD, CLAUDE ; DANET, DIDIER. - NRE (Loi no. 2001-420 du 15 mai 2001relative aux nouvelles régulations économiques) = NRE (Legea nr. 2001-420 din 15 mai 2001privind noile reglementări economice). În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droitéconomique. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.17-32.

Legea nr. 2001-420 din 15 mai 2001 nu a trecut neobservată şi priveşte "noile reglementări economice" (NRE).Articolul se referă la modificările aduse de această lege în dreptul concurenţei.

60. VIENNOIS, JEAN-PIERRE. - La portée du droit communautaire de la concurrence et lemythe du champ d'application exclusif du droit national = Influenţa dreptului comunitar alconcurenţei şi mitul câmpului de aplicare exclusiv al dreptului naţional. În: Revue trimestrielle dedroit commercial et de droit économique. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.1-16.

Proiectul Regulamentului de aplicare al articolelor 81 şi 82 al Tratatului CE a dus la dezbateri care au vizat şiproblema câmpului de aplicare al dreptului comunitar al concurenţei. Proiectul prevede aplicarea exclusivă adreptului comunitar, aspect care putând indica un regim unic şi obligatoriu a dus la controverse. Pe de altă parte,dreptul naţional, în unele puncte, consacră soluţii diferite de soluţiile comunitare şi este singurul aplicabil în unelecazuri. Autorităţile naţionale franceze par conştiente de necesitatea unei influenţe lărgite a dreptului comunitar alconcurenţei. În concluzie, câmpul de aplicare exclusiv al dreptului naţional al concurenţei se dovedeşte a fi un mit.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT EUROPÉEN 61. GIRERD, PASCAL. - Les principes d'équivalence et d'effectivité: encadrement oudésencadrement de l'autonomie procédurale des Etats membres? = Principiile de echivalenţă şi deeficienţă: încadrare sau scoatere din cadru a autonomiei procedurale a statelor-membre? În: Revuetrimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p. 75-102.

Modalitatea de aplicare a principiilor de echivalenţă şi de eficienţă indică faptul că există dificultăţi de articulareîntre sistemul juridic comunitar şi sistemele juridice naţionale. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europeneconsideră că în lipsa reglementării comunitare, trimiterea la dreptul naţional se face conform unor modalităţi caretrebuie să respecte atât principiul de echivalenţă, cât şi cel de eficienţă. Autorul analizează rolul acestor principii dinpunctul de vedere al integrării juridice comunitare, în prealabil fiind degajată semnificaţia acestora. Curtea, înafacerile care pun în joc autonomia procedurală a statelor membre, face o trimitere sistematică la aceste principii.

62. KARYDIS, GEORGES. - L'ordre public dans l'ordre juridique communautaire: un conceptà contenu variable = Ordinea publică în sistemul juridic comunitar: un concept cu conţinut variabil.În: Revue trimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.- mar.2002. - p.1-26.

Dreptul comunitar reprezintă un sistem juridic distinct cu concepte şi definiţii proprii şi de aceea trebuie pusăproblema definirii şi funcţionalităţii conceptului de ordine publică în cadrul acestui sistem juridic comunitar. Esteanalizat conceptul de "ordine publică comunitară", în relaţie cu alte două aspecte ale interesului public comunitar şianume interesul public economic şi interesul public "politic-social".

63. ROSSI, LUCIA SERENA. - "Constitutionnalisation" de l'Union Européenne et des droitsfondamentaux = "Constituţionalizarea" Uniunii Europene şi a drepturilor fundamentale. În: Revuetrimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.27-52.



Dezbaterile privind Constituţia europeană sunt adesea caracterizate prin tentativa de a aplica Uniunii Europene unuldin modelele deja existente la nivelul statelor membre. După părerea autorului, este necesar să se realizeze o analizăa principiilor pe care este axată construcţia europeană, pornind de la evoluţia sa supranaţională, care nu a încetat săse accentueze în cursul diferitelor etape, până la adoptarea Cartei drepturilor fundamentale. Această analizădemonstrează că sistemul juridic european se deosebeşte printr-un proces întotdeauna dinamic, ceea ce face ca,astăzi, atenţia să se îndrepte nu asupra Constituţiei europene în sine, ci asupra procesului de constituţionalizare.

64. SADELEER, NICOLAS DE. - Les clauses de sauvegarde prévues à l'article 95 du Traité CE.L'efficacité du marché intérieur en porte-à-faux avec les intérêts nationaux dignes de protection= Clauzele de protecţie prevăzute de articolul 95 al Tratatului CE. Eficacitatea pieţei interne înechilibru instabil cu interesele naţionale demne de protecţie. În: Revue trimestrielle de droit européen.Paris : Dalloz, nr.1, ian.-mar.2002. - p.53-74.

Trei clauze de protecţie prevăzute de articolul 95 al Tratatului CE autorizează statele membre să urmărească unnivel de protecţie mai ridicat decât cel reţinut la capătul procesului de armonizare destinat să asigure funcţionareapieţei interne. În ciuda lămuririlor aduse de Tratatul de la Amsterdam, există încă numeroase probleme în ceea cepriveşte aplicarea lor.

ROMANIAN JOURNAL OF EUROPEAN AFFAIRS

65. ANGHEL, ION M.. - Suveranitatea şi aprofundarea integrării în Uniunea Europeană =. În:Romanian journal of european affairs. - : , vol.2, nr.1, apr.2002. - p.82-90.

Intrarea României în Uniunea Europeană implică o serie de modificări legislative, inclusiv de ordin constituţional,fiind necesară punerea în concordanţă a dreptului intern cu cel comunitar, crearea unei compatibilităţi între acestea.Pentru atingerea acestui scop, trebuie să se ţină seama de faptul că în Uniunea Europeană are loc un transfer desuveranitate de la statele membre la instituţiile comunitare. Pierderea suveranităţii se produce într-un grad mai mare,ca urmare a faptului că UE a creat organisme supranaţionale care pot lua hotărâri obligatorii pentru statele membre.Având în vedere aceste realităţi, autorul consideră că este nevoie de o studiere atentă a modului în care să se facăadaptarea corespunzătoare a Constituţiei României, ţinând seama de ordinea juridică a UE de care nu se poate faceabstracţie.



CĂRŢI RECENT ACHIZIŢIONATE DE BIBLIOTECACONSILIULUI LEGISLATIV*

- Bibliografie indexată**-

1 - ADAM, IOAN. - Drept civil. Drepturi reale / Conf.univ.dr. Ioan Adam. - Bucureşti : EdituraALL BECK, 2002. - 809 p. - (Juridica. Curs universitar). - ISBN 973-655-206-3 : 499000 lei.

SUBIECT: România; drept civil; drepturi reale; patrimoniu; proprietate publică; proprietate privată; publicitateimobiliară

347.2/A17

2 - BARAC, LIDIA. - Elemente de teoria dreptului / Lidia Barac. - Bucureşti : Editura ALLBECK, 2001. - 287 p. - (Juridica. Curs universitar).- ISBN 973-655-155-5 : 199000 lei.

SUBIECT: România; teoria dreptului 340.11/B28

3 - BĂDESCU, MIHAI. - Teoria răspunderii şi sancţiunii juridice / Dr. Mihai Bădescu. -Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2001. - 132 p. - (Concepte fundamentale în teoria şi filosofiadreptului ; 1). - Bibliogr. p. 129. - ISBN 973-588-376-7 : 60000 lei.

SUBIECT: teoria dreptului; filosofia dreptului; istoria dreptului; răspundere juridică; responsabilitate juridică;sancţiune juridică

340.11/B15

4 - BULAI, COSTICĂ ; FILIPAŞ, AVRAM; MITRACHE, CONSTANTIN. - Instituţii de dreptpenal: Curs selectiv pentru examenul de licenţă / Costică Bulai, Avram Filipaş, ConstantinMitrache. - Bucureşti : Editura Trei, 2001. - 574 p. - ISBN 973-9419-90-9 : 250000 lei.

SUBIECT: drept penal; infracţiune 343.3/.7/B91

5 - CĂRPENARU, STANCIU D. ; DAVID, SORIN; PREDOIU, CĂTĂLIN. - Societăţilecomerciale : reglementare, doctrină, jurisprudenţă / Stanciu D. Cărpenaru, Sorin David,Cătălin Predoiu, Gheorghe Piperea. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2002. - XVIII, 611 p. -(Comentarii ALL BECK). - ISBN 973-655-162-8 : 599000 lei.

SUBIECT: România; drept comercial; societate comercială; jurisprudenţă comercială. 347.72/S65

6 - CERNEA, EMIL. - Contribuţii la istoria dreptului românesc / Emil Cernea. - Bucureşti :Editura Universităţii "Titu Maiorescu", 2001. - ISBN 973-98628-2-9.

Vol. 1 / Emil Cernea. - Bucureşti : Editura Universităţii "Titu Maiorescu". - 2001. - 320 p. -ISBN 973-98628-2-9 : 148000 lei.

SUBIECT: România; istoria dreptului 34(091)/C35

7 - CIOBANU, VIOREL MIHAI ; BOROI, GABRIEL. - Drept procesual civil : Curs selectivpentru examenul de licenţă / prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu, prof.univ.dr. Gabriel Boroi. -Bucureşti : Editura ALL BECK, 2002. - 358 p. - (Sinteze şi teste). - ISBN 973-655-160-1 : 299000 lei.

SUBIECT: România; drept procesual civil 347.91/C51

* Lucrările apărute în editura ALL BECK reprezintă donaţia acestei edituri către Consiliul Legislativ*∗ Lucrare realizată de Eliza ORBESCU, expert la Consiliul Legislativ



8 - Decizii si hotărâri 2000 / Curtea Constituţională. - Bucureşti: Monitorul Oficial, 2001. - 1032 p. - 225000lei. SUBIECT: România; Curtea Constituţională, decizii; jurisprudenţă constituţională 342.565.2/C95

9 - Executorii judecătoreşti : Competenţă ; organizare ; drepturi şi îndatoriri ; organizareaactivităţii ; onorarii minimale ; [legislaţie].- Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2001.- 88 p.- 50000 lei.

SUBIECT: România; procedură judiciară; personal judiciar; Curte de Apel; executor judecătoresc; legislaţie 347.96/E97

10 - FILIP, GHEORGHE ; CRĂCIUN, DUMITRU; MANTALE, MIHAI. - Dreptul muncii şisecurităţii sociale / Gheorghe Filip, Dumitru Crăciun, Mihai Mantale, Septimiu Panainte, RomeoButnariu. - Iaşi : Editura Junimea, 2001. - 300 p. - (Seria Jus). - ISBN 973-37-0616-7 : 200000 lei.

SUBIECT: dreptul muncii; raport juridic de muncă; sindicate; contract de muncă 349.2/D82

11 - FLORESCU, DUMITRU C. - Drept civil : Contracte speciale / Conf.univ.dr. Dumitru C.Florescu. - Bucureşti : Editura Universităţii "Titu Maiorescu", 2001. - 528 p. - Bibliogr. p. 525. -ISBN 973-98628-0-2 : 198000 lei.

SUBIECT: România; drept civil; contract special; practică judiciară 347.44/F68

12 - FLORESCU, DUMITRU C. - Drept civil : Succesiunile / Conf.univ.dr. Dumitru C. Florescu. - Bucureşti: Editura Universităţii "Titu Maiorescu", 2001. - 400 p. - Bibliogr. p. 397. - ISBN 973-98628-3-7: 168000 lei.

SUBIECT: România; drept civil; dreptul familiei; drept succesoral; moştenire 347.65/F68

13 - GEORGESCU, I.L. - Protagonişti ai dreptului comercial român / I.L. Georgescu.- ediţia a 2-aadăugită. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002. - 160 p. - ISBN 973-588-459-3 : 100000 lei.

SUBIECT: România; drept comercial; istoria dreptului 347.7/G32

14 - GORUNESCU, ELENA. - Dicţionar francez-român / Elena Gorunescu. - Bucureşti : EdituraTeora, 2001. - 1327 p. - Bibliogr. p. 1327. - ISBN 973-20-0027-9 : 450000 lei.

SUBIECT: dicţionar explicativ; limba franceză (038)=133.1/G72

15 - HURDUZEU, GHEORGHE ; CONSTANTIN, PETRE; KEVORCHIAN, CRISTIAN. -Acoperirea şi speculaţia pe pieţele la termen de mărfuri agricole / Gheorghe Hurduzeu, PetreConstantin, Cristian Kevorchian. - Bucureşti : Editura RAO, 2002. - 148 p. - Bibliogr. p.147. -ISBN 973-8180-57-0.

SUBIECT: economie; bursă; piaţă financiară 336.76/H95

16 - Istoria Românilor / Academia Română, Secţia de Ştiinţe istorice şi arheologie. - Bucureşti :Editura Enciclopedică, 2001. - ISBN 973-45-0381-2 : vol.1-4 : 1500000 lei.

Vol. 1 : Moştenirea timpurilor îndepărtate / Coordonatori : acad. Mircea Petrescu-Dîmboviţa,Alexandru Vulpe . - Bucureşti : Editura Enciclopedică. - 2001. - XXIX, 929 p. : fig.,h.,il. color. -Bibliogr. la sfârşitul capitolelor. - Indice. - ISBN 973-45-0382-0.

Vol. 2 : Daco-romani, romanici, alogeni / Coordonatori : prof.univ.dr. Dumitru Protase, dr.Alexandru Suceveanu. - Bucureşti : Editura Enciclopedică. - 2001. - XXI, 869 p. : fig.,h.,il color. -Bibliogr. la sfârşitul capitolelor. - Indice. - ISBN 973-45-0389-8.

Vol. 3 : Genezele româneşti / Coordonatori : acad. Ştefan Pascu, acad. Răzvan Theodorescu. -Bucureşti : Editura Enciclopedică. - 2001. - XVI, 736 p. : fig.,h.,il color. - Bibliogr. la sfârşitulcapitolelor. - Indice. - ISBN 973-45-0390-1.

Vol. 4 : De la universalitatea creştină către Europa "patriilor" / Comitetul de redacţie al volumului: acad. ŞtefanŞtefănescu şi acad. Camil Mureşanu, prof.univ.dr. Tudor Teoteoi. - Bucureşti: Editura Enciclopedică. - 2001. - XVII,957 p.: fig.,h.,il. color + [7] f. planşe. - Bibliogr. la sfârşitul capitolelor. - Indice. - ISBN 973-45-0391-X.

SUBIECT: România; istorie; civilizaţie; cultură 949.8/I-87



17 - Întreprinderi mici şi mijlocii : legislaţie ; [înfiinţare, credite, stimulare, atribuţii minister,program de dezvoltare, limite amenzi]. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2001. - 172 p. - 80000 lei.

SUBIECT: România; drept comercial; drept public; întreprinderi mici şi mijlocii; legislaţie 347.72/I-58

18 - LEŞ, IOAN. - Sisteme judiciare comparate / Ioan Leş. - Bucureşti : Editura ALL BECK,2002.- VII, 568 p. - (Juridica. Studii juridice). - ISBN 973-655-164-4 : 299000 lei.

SUBIECT: drept; sistem judiciar; drept comparat; România; Marea Britanie; Elveţia; Franţa; Germania; Italia;Portugalia; Spania; Suedia; SUA; Canada; personal judiciar; magistrat

347.97/L52

19 - LUPŞAN, GABRIELA. - Dreptul familiei / Gabriela Lupşan. - Iaşi: Editura Junimea, 2001.-305p. - (Seria Jus). - ISBN 973-37-0643-4 : 180000 lei.

SUBIECT: România; drept civil; dreptul familiei 347.6/L94

20 - MAZILU, DUMITRU. - Dreptul internaţional public : Curs / Prof.univ.dr. Dumitru Mazilu. -Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2001.

SUBIECT: drept internaţional public; istoria dreptului; tratat internaţional; organizaţie internaţională; justiţieinternaţională; stat

341.1/.8/M53

21 - MĂGUREANU, FLOREA. - Drept procesual civil / Florea Măgureanu. - ediţia a 5-arevăzută şi adăugită. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2002. - XX, 624 p. - (Juridica. Cursuniversitar). - ISBN 973-655-208-X : 379000 lei.

SUBIECT: România; drept procesual civil 347.91/M15

22 - MREJERU, THEODOR ; MREJERU, BOGDAN CONSTANTIN; MREJERU, MARIANAGENOVEVA. - Neexecutarea contractului de comerţ internaţional / Prof.univ.dr. TheodorMrejeru, dr. Bogdan Constantin Mrejeru, Mariana Genoveva Mrejeru. - Bucureşti : Editura Rosetti,2001. - 236 p. - Bibliogr. p. 197. - ISBN 973-85480-3-9 : 150000 lei.

SUBIECT: dreptul comerţului internaţional; contract comercial; Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pelângă Camera de Comerţ şi Industrie a României

341.9:347.7/M93

23 - NISTOREANU, GHEORGHE ; BOROI, ALEXANDRU. - Drept penal : Curs selectiv pentruexamenul de licenţă / Prof.univ.dr. Gheorghe Nistoreanu, prof.univ.dr. Alexandru Boroi. - Bucureşti :Editura ALL BECK, 2002. - XIX, 538 p. - (Sinteze şi teste). - ISBN 973-655-209-8 : 349000 lei.

SUBIECT: România; drept penal; drept penal special 343/N78

24 - PATRICIU, VICTOR-VALERIU ; VASIU, IOANA; PATRICIU, ŞERBAN-GEORGE. -Internetul şi Dreptul / Victor-Valeriu Patriciu, Ioana Vasiu, Şerban-George Patriciu. - Bucureşti :Editura ALL BECK, 1999. - IX, 456 p. - Bibliogr. p. 452. - ISBN 973-9435-40-8 : 150000 lei.

SUBIECT: informatică; Internet; drept; resurse de drept electronice; România 681.3/P44

25 - PĂIUŞAN, CRISTINA ; CIUCEANU, RADU. - Biserica ortodoxă română sub regimulcomunist / Cristina Păiuşan, Radu Ciuceanu. - Bucureşti : Institutul Naţional pentru StudiulTotalitarismului, 2001. - Antetitlu : Academia Română.

Vol. 1 : 1945-1958 / Cristina Păiuşan, Radu Ciuceanu. - Bucureşti : Institutul Naţional pentru StudiulTotalitarismului. - 2001. - 367 p. - Antetitlu : Academia Română. - Index. - ISBN 973-85454-5-5.

SUBIECT: România; Biserica Ortodoxă Română; istorie; regim comunist 949.8:281.95/P13

26 - PREDESCU, LUCIAN. - Enciclopedia României "Cugetarea" : Material românesc.Oameni şi înfăptuiri / Lucian Predescu. - ediţie anastatică. - Bucureşti : Editura Saeculum I.O. :Editura Vestala, 1999. - 960 p. : il. - ISBN 973-9399-03-7 ISBN 973-9418-02-3 : 350000 lei.

SUBIECT: România; cultură; civilizaţie; enciclopedie 930.85(498)(031)/P90



27 - Tratate ale Consiliului Europei : Texte esenţiale / [Coordonatorul ediţiei prof.univ.dr. AndreiPopescu]. - Bucureşti : Consiliul Europei, 2002 (Monitorul Oficial). - 656 p. - ISBN 973-567-363-0.

SUBIECT: Consiliul Europei; tratat; drept european 341.217(4)UE/T81

28 - Tratatul de la Nisa : Text tradus şi comentat / Volum coordonat de Vasile Vese, AdrianIvan ; traducere coordonată de Rodica Baconsky; traducere de Monica Bali, Maria Moldovan, IustinMureşanu. - Cluj-Napoca : Editura Dacia, 2001. - 164 p. - (Colecţia "Ştiinţe sociale". Seria"Politica"). - ISBN 973-35-1304-0 : 57000 lei.

SUBIECT: Tratatul de la Nisa; Uniunea Europeană; extindere; aderare; integrare europeană; acquis comunitar;Consiliul European

341.217(4)UE/T81

29 - TRĂILESCU, ANTON. - Actele administraţiei publice locale / Conf.univ.dr. Anton Trăilescu.- Bucureşti : Editura ALL BECK, 2002. - 274 p. - (Praxis). - ISBN 973-655-204-7 : 154000 lei.

SUBIECT: România; drept administrativ; administraţie publică locală; act administrativ 342.9/T80

30 - VINTILĂ, GHEORGHE ; FURTUNĂ, CONSTANTIN. - Daunele morale. Studiu de doctrinăşi jurisprudenţă / Gheorghe Vintilă, Constantin Furtună. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2002. - XI,226 p. - (Praxis). - ISBN 973-655-157-1 : 139000 lei.

SUBIECT: România; drept civil; răspundere civilă; daune morale; măsuri reparatorii; drept comparat 347.5/V64

31 - VOICU, MARIN ; VERIOTTI, MARIA. - Jurisprudenţă maritimă română 1887-2001 /Marin Voicu, Maria Veriotti. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2001. - 636 p. - Bibliogr. p. 619. -ISBN 973-588-393-7 : 250000 lei.

SUBIECT: România; drept maritim; drept civil; drept comercial; jurisprudenţă 347.79/V83

Documents

ARMONIZAREA LEGISLAÞIEI ROMÂNE CU ... - Consiliul · PDF filecu reglementările comunitare din cadrul Consiliului Legislativ şi cu referire numai la ... de act normativ este analizat,