La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea în condiţiile păstrării unor puternice rămăşiţe feudale în România, se dezvoltă tot mai mult relaţiile de producţie capitaliste ceea ce a dus la creşterea exploatării maselor muncitoare de la oraşe şi sate, precum şi la ascuţirea tot mai accentuată a tuturor contradicţiilor sociale.

Această epocă de zbucium a adus prefaceri adânci în structura economică, socială şi politică a ţării Regimul feudal se destramă, subminat de capitalismul în dezvoltare, în timp ce burghezia îşi croia drumul spre putere, facându- se ecoul acelor revendicări populare care au culminat cu evenimentele de la 1848.

Ideile revoluţionare de la 1848 au jucat un rol important nu numai In progresul politic al Principatelor, ci şi în cel cultural. Ele au promovat dragostea de popor, interesul pentru trecutul de luptă, aşezând intelectualitatea înaintată către o cultură naţională şi către studiul folclorului.

Asemenea celorlalte domenii culturale şi artele plastice au simţit influenţa gândirii paşoptiste.

Artişti ai vremii au început să picteze portrete ale fruntaşilor revoluţiei sau chiar scene istorice. Theodor Aman a mers pe calea pregătită de aceştia Integrat în curentul de redeşteptare naţională din Principate, el a ilustrat totodată preocupările şi tendinţele istorice ale literaţilor timpului. Tablourile sale istorice: „Cea din urmă noapte a lui Minai Viteazul", „Unirea Principatelor", „Hora Unirii la Craiova", „Izgonirea turcilor la Călugăreni" au ca sursă de inspiraţie povestirile cronicarilor, publicaţiile şi studiile lui Bălcescu, proza lui Bolintineanu şi Negruzzi.

Unirea Principatelor a avut de asemenea urmări pozitive pentru dezvoltarea culturală.

Prin spiritul comun care le-a stat la bază artele plastice se încadrează alături de literatură în complexul activităţii creatoare care întreţine climatul prielnic dezvoltării mai departe a artei patriotice promovată de ideile paşoptiste. Theodor Aman rămânând personalitatea cea mai reprezentativă a acestei epoci atât sub raportul picturii istorice, cât şi sub cel al tematicii legate de viaţa poporului: „Brâuleţul", „Horă de peste Olt", "Adunaţi la mămăligă ", „Eliberarea ţiganilor ".

Un eveniment important al acestei epoci 1-a constituit câştigarea în 1877 a independenţei noastre de stat. Războiul independenţei a avut un răsunet puternic în rândurile scriitorilor şi artiştilor plastici Alături de alţi creatori Nicolae Grigorescu prin „Atacul de la Smârdan", „Dorobanţul",

..Santinela", a proslăvit cu entuziasm, alături de alţi creatori vitejia ostaşilor români.

„Car cu boi", „Fete lucrând la poartă", „Ciobani", „Ţărancă tânără" sunt numai câteva din pânzele marelui Grigorescu care amintesc de viaţa oamenilor de la ţară.

Asemeni contemporanilor săi, Andreescu, pictor excepţional şi incontestabil cel mai profund dintre peisagiştii români, a fost preocupat şi de viaţa oamenilor din popor („Portret de ţăranca", „La arat", „Copil de ţăran"). Din pânzele lui se deprinde sentimentul apăsător, lumina critică proiectată fără milă asupra realităţii sociale de odinioară, lipsa oricărei concesii făcute clasei posedante.

Cu Andreescu, pictura românească din secolul al XIX-lea îşi atinge cele mai înalte culmi.

În istoria picturii româneşti moderne, Ştefan Luchian se înscrie ca un înnoitor atât prin ineditul aspectelor

de viaţă reflectate, cât şi prin modalităţile de exprimare pe care le-a folosit.

Apropierea de viaţa oamenilor simpli de la oraş şi a ţăranilor deveniţi principalii eroi ai operelor sale, în reprezentarea cărora a pus în valoare frumuseţea morală şi demnitatea lor, conferă artei lui Luchian un autentic caracter popular, o largă bază umanitară. In înfăţişarea veridică a oamenilor simpli, Luchian şi-a exprimat atât dragostea pentru cei asupriţi, cât şi protestul său faţă de traiul amar hărăzit acestora de orânduirea capitalistă, în acest sens, opera lui Luchian se situează pe linia dezvoltării realismului în plastica românească de la începutul veacului al XX-lea: „Moş Niculaie Cobzarul", „La împărţitul porumbului", „După muncă, spre casă", „Spălătoreasă", „Conac incendiat", „1907" - episod al răscoalei

din 1907, sunt numai câteva din nenumăratele lui capodopere. Aman, Grigorescu, Andreescu, Luchian, au

exprimat adeseori, urmaţi de alţii adevărul de sub ochi lor, înfăţişând viaţa socială în accente critice aspre şi convingătoare, combătând convenţionalismul idilic al claselor exploatatoare. Ei au înţeles rolul social şi educativ al artei răspândind prin mijlocirea ei ideile progresiste menite să lumineze şi să descătuşeze poporul.

Opera acestor mari reprezentanţi ai artei româneşti ocupă un loc de frunte în tezaurul artistic al ţării noastre.

Laura Sondor, XII F

Desen realizat de Rebeca Sala, VIII Ce este şmecher la pantof … Ce este bătut în deplasare…. Care este anul care durează o singură zi... Ce insulă se poate ţine cu două degete … Care este cel mai ascuţit animal … Care cheie nu deschide nici o broască … Ce este între deal şi vale …. Cum se cheamă liftul în Anglia…..

Arta sau istoria în imagini

? PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com