Asigurari agricole din Romania

ASIGURĂRILE AGRICOLE ÎN ROMÂNIA

CUPRINS

Introducere....................................................................................................................................... 3

I. Evoluţia asigurărilor agricole din România.............................................................................. 5

1. 1. Repere istorice privind evoluţia societăţilor agricole din România...............................5

1. 2. Dezvoltarea pieţelor asigurărilor agricole după anul 1990.............................................8

1.3. Evoluţii recente pe piaţa asigurărilor din România........................................................10

II. Prezentarea asigurării buchet rural de la Asirom…………………………………………..15

2. 1. Asigurarea facultativă a pădurilor.................................................................................17

2. 2. Asigurarea facultativă a păsărilor emu şi a struţilor......................................................18

2. 3. Asigurarea facultativă a găinilor...................................................................................19

2. 4. Asigurarea facultativă a familiilor de albine.................................................................20

2. 5. Asigurarea facultativă a animalelor...............................................................................22

2. 6. Asigurarea facultativă a peştilor....................................................................................23

2. 7. Asigurarea facultativă a culturilor agricole la valoare fixă...........................................24

2. 8. Asigurarea facultativă a animalelor de companie.........................................................25

2. 9. Asigurarea facultativă a culturilor agricole, a culturilor de legume, a rodului viilor şi a

rodului pomilor fructiferi...............................................................................................26

III. Implicarea statului în asigurările agricole din România......................................................28

3. 1. Legea nr. 381/2002........................................................................................................28

3. 2. Hotărârea nr. 756 din 21 iulie 2010...............................................................................31

Concluzii...........................................................................................................................................37

Bibliografie.......................................................................................................................................38

INTRODUCERE

Datorită acurateţii, incertitudinii dar şi răspunderilor cu care se întâlnesc la fiecare

pas, asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă, experienţa dar şi practica

curentă au impus necesitatea reglementării raporturilor dintre persoanele fizice şi juridice

care iau parte la asigurare, în calitate de asiguraţi, şi respectiv societăţile de asigurare,

bunurile şi persoanele care sunt cuprinse în asigurare, riscurile acoperite prin asigurare,

drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor din asigurare, etc.

Asigurarea este operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul

mutualităţii un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la

producerea unor anumite riscuri, şi îi îndemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe

1

seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri

rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate.

Asiguratorul este persoana juridică (societatea de asigurare), care în schimbul

primei de asigurare încasate de la asiguraţi îşi asumă răspunderea de a acoperi pagubele

produse bunurilor asigurate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma

asigurată la producerea unui anumit eveniment în viaţa persoanelor asigurate sau de a

plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde faţă de terţe persoane.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică (clientul) care, în schimbul primei de

asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi

naturale sau accidente, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot

apărea în viaţa sa, precum şi persoana fizică sau juridică ce se asigură pentru prejudiciul

pe care îl poate produce unor terţe persoane.

Contractul de asigurare sau poliţa, este actul juridic care se încheie între asigurat

şi asigurător în cazul asigurărilor facultative. Prin acest act, asiguratul se obligă să

plătească prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat,

să achite, asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată.

În cazul asigurărilor de bunuri, de regulă, interesul asigurabil este interesul

proprietarului bunului asigurat care este conştient că fără asigurare suportă o eventuală

pagubă determinată de distrugerea sau avarierea bunului.

Orice persoană fizică sau juridică, care este proprietarul terenului agricol cultivat

sau care deţine terenul agricol printr-un act scris şi are un interes legitim vădit sau vreo

răspundere pentru exploatarea, conservarea şi protejarea acestuia, poate încheia o

asigurare agricolă.

Se pot asigura toate culturile agricole şi cereale, plante tehnice, plante medicinale

şi aromatice, leguminoase alimentare, plante de nutreţ, cartof şi legume, culturi

semincere, rodul viilor, pomilor şi hameiului, arbuşti fructiferi, căpşun, culturile din sere,

pepinierele pomicole şi viticole, etc.

În funcţie de solicitarea clientului se pot acoperi prin asigurare: îngheţurile târzii

de primăvară, grindina, efectele directe ale ploilor torenţiale, furtuna/vijelia, alunecările şi

prăbuşirile/surpările de terenuri cultivate, îngheţurile timpurii de toamnă denumite

2

generic riscuri standard sau numai: grindina, efectele directe ale ploilor torenţiale,

furtuna/vijelia denumite generic riscuri standard reduse.

Suma care trebuie plătită, ca prima de asigurare, de o persoană care încheie un

contract de asigurare a culturilor agricole, reprezintă o cotă procentuală din cuantumul

sumei asigurate, iar mărimea acesteia depinde de:

localizarea geografică a terenurilor cultivate;

structura culturilor;

cheltuielile tehnologice necesare pentru fiecare cultură pentru obţinerea

producţiei;

Prima de asigurare se poate plăti: integral la data încheierii contractului de

asigurare sau în rate, cu termene precise de plată, stabilite prin contract. Au nevoie de

asiguarea agricolă:

Persoanele care cultivă terenurile agricole şi doresc să le fie asigurată

protecţia recoltelor împotriva efectelor distructive ale factorilor naturali de risc.

Persoanele care au angajat un credit bancar pentru dezvoltarea unei

activităţi agricole, pe toată durata de rambursare a creditului.

Persoanele care au luat în arendă terenuri

Persoanele care au încheiat un contract de concesionare cu Agenţia

Domeniilor Statului pentru toate culturile de pe aceste terenuri, pe toată durata

contractului de concesionare.

Capitolul 1

EVOLUŢIA PIEŢEI ASIGURĂRILOR AGRICOLE

DIN ROMÂNIA

La început asigurările agricole au existat sub forma unor asociaţii de întrajutorare,

cele mai multe cu caracter local în care regulile erau trasmise prin viu grai între membrii

colectivităţii, treptat reglementarea acestora a căpătat forma scrisă, astfel s-a dezvoltat şi

gradul de organizare a asigurărilor.

1.1. Repere istorice privind evoluţia societăţilor de asigurări agricole

3

În secolul al XII-lea în Islanda au fost consemnate forme primare de asigurare sub

forma unor asociaţii mutuale, constituite câte una la fiecare 20 de gospodării, care

acopereau pe principiul reciprocităţii daunele din pierderile de animale. În secolul al

XVIII-lea, în Scoţia a fost introdusă asigurarea contra riscului de grindină, motivată de

frecvente cazuri de pagubă pe care le-au înregistrat cultivatorii de cereale. În secolul

următor (1832) , în Germania, la Leipzig, Ernest Albert Masius a întemeiat prima

societate germană de asigurări de vite, bazată pe principiile mutualităţii.

În România primele forme ale asigurărilor agricole au apărut în secolul al XVII-

lea, fiind vorba de asociaţii de întrajutorare cu numele de HOPŞA care reuneau

crescătorii de animale dintr-o comună.

Treptat locul asociaţiilor de întrajutorare este luat de societăţi de asigurare care îşi

lărgesc obiectul de activitate, oferind protecţia contra cost pentru riscuri diverse.

În România primele societăţi comerciale autohtone de asigurări s-au înfiinţat în a

doua parte a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, procesul constituirii şi

evoluţiei lor fiind legat de fenomenele de centralizare. Migrare şi expansiune a

capitalului. În peisajul economic al României au apărut societăţi de asigurare ca

Transilvania (1866), Dacia (1871), România (1873), Naţionala (1882), Generala (1887),

Agricola (1906), etc. Cât priveşte riscurile specifice agriculturii societăţile de asigurări

create practicau în mod selectiv asigurări de incendii şi grindină. Asigurarea vitelor, de

exemplu, nu era practicată de către asigurători.

Sub aspect tehnic, tariful de prime aplicat asigurărilor de grindină de către

asigurători se stabilea în funcţie de doi factori şi anume de amplasarea geografică a

culturii şi de felul culturii asigurate. Astfel teritoriul (de până în anul 1918) al României a

fost împărţit în 30 de zone graduale de risc, iar în raport cu sensibilitatea plantelor expuse

la riscul de grindină s-au stabilit patru grupe de risc şi anume :

I. Porumb

II. Cereale păioase

III. Rapiţă, mazăre, fasole şi floarea-soarelui

IV. Plante de nutreţ

4

Tarifele de primă se modificau anual în funcţie de incidenţa de risc şi de

experienţa asigurătorilor. Fiecărui judeţ, iar în cadrul lui, fiecărei moşii sau comune îi era

atribuită o clasă de asigurare din cele treizeci, astfel încât să se stabilească în mod adecvat

tariful de prime aferent fiecărei moşii şi respectiv culturii asigurate. Întrucât riscul de

grindină făcea parte din aşa-zisa categorie a riscurilor grele, societăţile româneşti erau

asigurate la mari reasigurători internaţionali, partea cedată în reasigurare era de

aproximativ de 50%.

În ceea ce priveşte asigurarea animalelor, deşi riscurile de accidente, îmbolnăviri

erau crescute, aceasta nu şi-a găsit materializarea printre produsele societăţilor de

asigurare, rămânând la stadiul de proiect. Necesitatea asigurării animalelor a fost

semnalată încă din anul 1865 când medicul veterinar şef al statului M. Colbea a înaintat

guvernului “Proiectul de lege pentru înfiinţarea unei case generale de asigurare mutuală a

vitelor cornute mari şi mici, precum şi a râmătorilor din România”.

Alte iniţiative şi propuneri de luat în seamă în domeniul asigurărilor animalelor au

avut în anul 1880, economistul Dionisie Pop Martian, medicii veterinari Grigore Vasiliu,

I. St. Furtună, G. Jorcu şi H. Bauman, care în perioada 1901-1910 au prezentat câteva

proiecte şi lucrări legate de înfiinţarea şi funcţionarea unor entităţi de asigurare a animale

lor, fie ca instituţii publice fie ca asociaţii pe ajutor reciproc.

Însă rata ridicată a mortalităţii animalelor a condus la aplicarea unor prime de

asigurare mari şi la apariţia fenomenului de antisecţie a riscurilor, fapte care i-au

descurajat pe proprietari în a-şi asigura animalele. În această situaţie pe plan local, s-au

organizat şi s-au înfiinţat asociaţii mutuale locale de asigurare a animalelor.

Astfel amintim în anul 1909-1912 de existenţa a două asociaţii mutuale mari, una

în Orăştie şi alta la Ciacova în Banat, denumită “Reuniunea proprietarilor de vite”.

Reuniunile au cuprins în activitatea lor 400 de comune şi au plătit despăgubiri de peste

100.000 de coroane. În anul 1937 existau 140 de asociaţii mutuale prin care erau

asigurate 40.000 de bovine şi 3.200 de cai.

În anul 1942 se înfiinţează Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat (RAAS),

instituţie creată pe structura deja existentă a Casei de Asigurări a Ministerului de Interne

(1915). Această instituţie pe lângă asigurările de grindină mai practică şi asigurarea

5

masculilor reproducători, proprietate a judeţelor, a comunelor şi a asociaţiilor de păşunat,

ca asigurare cu caracter obligatoriu.

În timpul celui de-al doilea război mondial activitatea de asigurare a cunoscut un

regres, astfel în anul 1945 în România mai funcţionau numai 13 societăţi de asigurare

româneşti şi 5 reprezentanţe străine. Prin actul naţionalizării din anul 1948 au trecut în

proprietatea statului cele 13 societăţi de asigurare româneşti. Ele au funcţionat în vechea

lor structură organizatorică până la data de 1 septembrie în anul 1949, când au fost puse

în lichidare.

În anul 1949, Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat s-a reorganizat în

Întreprinderea de Stat pentru Reasigurări, limitându-se numai la operaţiuni de reasigurare.

În această etapă de dezvoltare întreaga activitate de asigurări, implicit asigurările agricole

s-au desfăşurat sub monopolul statului, în exclusivitate. Cât priveşte suprafaţa agricolă a

ţării, după reformele agricole şi împroprietăririle din anul 1912 şi respectiv 1945, asistăm

la o fărămiţare a acesteia în mâinile unui număr mare de proprietari (peste 3 milioane de

gospodării), dar care nu aveau forţă necesară pentru o agricultură competitivă.

În anul 1952 s-a înfiinţat Administraţia Asigurărilor de Stat-ADAS, care a preluat

Întreprinderea de Stat pentru Reasigurări.

În perioada 1950-1962 a avut loc un process forţat de desproprietărie a

gospodarilor şi de trecere a pământurilor deţinute de aceştia în proprietatea cooperatistă,

respectiv de stat, astfel încât în anul 1950, 88% din suprafeţele agricole se aflau în

proprietate privată.

Începând din anul 1975 până în anul 1990 se observă un recul în asigurarea

animalelor şi a culturilor agricole, fapt datorat dificultăţilor financiare cu care s-au

confruntat cooperativele agricole, încât nu au fost în măsură să-şi plătească primele de

asigurare datorate. Astfel în anul 1975 se înregistra o pondere de 60, 3 % a asigurărilor de

animale, agricole cât şi alte bunuri, ajungând în anul 1990 la o pondere de 53,5%.

Cu toate neajunsurile manifestate în asigurarea culturilor agricole în perioada

agriculturii cooperatiste, legate de subasigurarea practicată sau de selecţia riguroasă a

riscurilor preluate în răspundere de către ADAS, asigurarea acestor categorii de bunuri şi

valori a jucat un rol pozitiv în activitatea respectivelor unităţi şi în economia naţională în

6

ansamblul ei, permiţând acoperirea unei părţi din pagubele provocate de calamităţile

naturale şi alte evenimente asigurate.

1.2. Dezvoltarea pieţei asigurărilor agricole după anul 1990

Din 1 ianuarie 1991, ASIROM este compania de asigurări tradiţională a

românilor, oferindu-le acestora siguranţă şi confortul de care au nevoie, definind

permanent tendinţele pieţei locale a asigurărilor.

Din anul 1996, asigurările agricole se practică exclusiv pe baze contractuale,

acestea intrând în oferta unui număr restrâns de asiguratori între care pot fi menţionaţi

ASIROM SA, AGRAS SA, ALLIANTZ-ŢIRIAC, OMNIASIG SA, ASTRA SA,

ARDAF SA, ASIBAN SA, iar mai recent, FATA Asigurări, EUROINS România şi

altele.

În anul agricol 2006-2007 au fost asigurate doar 1,8 milioane ha, dintr-un

potenţial de circa 10,5 milioane ha, rezultând un grad de cuprindere în asigurare a

suprafeţelor agricole de numai 17%. Suprafeţele asigurate nu au crescut decât cu

aproximativ 20-25% faţă de anul agricol 2005-2006.

În plus trebuie specificat că performanţa de mai sus s-a obţinut şi cu sprijinirea

agricultorilor de către stat la plata primelor de asigurare. Astfel, în anul agricol 2006-

2007 Statul, prin legea 381/2002 şi Hotărârea Guvernamentală nr. 807/2005 a sprijinit

agricultorii prin subvenţionarea primelor de asigurare, în proporţie de 50%.

Pentru a ajunge la nivelul ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană, unde gradul

de cuprindere în asigurările agricole este în medie de 60%-70%, pentru România, rămâne

un segment de 48%-53% care trebuie preluat în asigurare din totalul suprafeţei agricole

asigurabile. Pe de o parte, acest decalaj este foarte mare şi dificil de recuperat, iar pe de

altă parte, el reprezintă un potenţial însemnat de evoluţie a clasei asigurărilor din ţara

noastră.

Bilanţul agriculturii pe anii 2005-2007 a fost unul negativ, fiind caracterizat de

ierni geroase şi secetoase, situaţie care a afectat culturile agricole însămânţate în toamnă.

Situaţia a continuat cu câteva valuri de inundaţii începând din aprilie 2005 până în

septembrie 2005, şi din nou cu inundaţii în primăvara şi vara anului 2006, cu inteminente,

7

care au afectat culturile agricole din întreaga ţară ducând la o criză a preţurilor cerealelor,

considerat mult prea mic în raport cu cheltuielile făcute. Pe de altă parte, pe piaţă, cererea

nesoluţionată din recolta naţionala a condus la importuri de necesitate, adâncind şi mai

mult criza.

Inundaţiile au adus pagube semnificative în agricultură. Au fost afectate de ape

peste 1.000.000 de ha, fiind înregistrate pagube de aproximativ 500 milioane de Euro în

agricultură, silvicultură şi îmbunătăţiri funciare. De asemenea, de la bugetul statului au

fost acordate despăgubiri în valoare de 400 milioane lei pentru culturile agricole

calamitate. Din cauza inundaţiilor, producţia agricolă s-a diminuat considerabil şi în acest

fel, s-a diminuat cu circa 10% faţă de anul 2004, aportul magriculturii la crearea PIB.

Ultimele luni ale anului 2005 au fost şi ele agitate din cauza virusului gripei

aviare care a afectat mai multe localităţi din estul ţării. Crescătorii de păsări au suferit

pierderi de peste 400 milioane lei, ca urmare a reducerii preţului la carnea de pasăre, după

apariţia focarelor de gripă aviară. Pierderile au fost amplificate cu valoarea cheltuielilor şi

a neîncasărilor de venituri legate de oprirea exporturilor, stocarea cărnii şi stoparea

dezinfecţiilor care se impuneau în urma depistării şi soluţionării focarelor de gripă aviară.

La un astfel de tablou al evenimentelor nedorite care generează pagube

consistente la producătorii agricoli, necesitatea protecţiei prin intermediul asigurărilor

reprezintă o chestiune care nu mai are nevoie de nici o demonstraţie. Piaţa asigurărilor

agricole s-ar putea dezvolta pe baza unor factori care ţin de creşterea veniturilor

agricultorilor dar şi de schimbarea mentalităţii acestora precum şi de alinierea cât mai

rapidă a agriculturii la standardele europene. În plus, în cazul unor riscuri grele(de

catastrofă) care afectează culturile agricole şi animalele, implicarea statului în calitatea de

asigurator se impune de la sine.

1.3. Evoluţii recente pe piaţa asigurărilor agricole din România

În România asigurările agricole sunt practicate de un număr redus de asigurători,

dintre care se remarcă: FATA Asigurări, ASIROM S.A, OMNIASIG S.A, ALLIANZ

ŢIRIAC S.A, etc.

8

În ceea ce priveşte prima jumătate a anului 2008, pe piaţa asigurărilor agricole

valoarea primelor brute subscrise ce apar în tabelul nr. 1 se ridică la 41, 40 milioane lei,

adică la 11, 3 milioane euro. Această valoare reprezintă sub 1 % din subscrierile totale

realizate de societăţile de asigurare din România, constituie costul plătit de către

agricultori pentru acoperirea culturilor de primăvară din anul 2008. Însă în anul 2007, în

întregul an agricol primele brute subscrise pentru clasa asigurărilor agricole s-au ridicat la

54, 76 milioane lei, adică 16, 41 milioane euro.

În acelaşi timp volumul daunelor plătite în contul pagubelor înregistrate la

culturile agricole însumează o valoare de 5, 31 milioane lei, adică 1, 45 milioane euro,

din care cele mai mari obligaţii de plată au revenit companiilor ALLIANZ ŢIRIAC (1,88

milioane), ASIROM (0, 92 milioane lei) şi FATA Asigurări (0,66 milioane lei).

Din tabelul nr. 1.1., dintre asigurătorii care practică asigurări agricole se remarcă

societatea FATA Asigurări care în anul 2008 a înregistrat un volum de prime brute de 12,

18 milioane lei, în anul 2007 ocupând locul trei cu o valoare a primelor brute subscrise de

8,77 milioane lei, adjudecându-şi o cotă din piaţă asigurărilor agricole de 29, 41%. Astfel

în totalul portofoliului societăţii FATA Asigurări această cotă reprezintă un procentaj de

47, 6%.

Tabel nr. 1.1.: Prime brute subscrise în asigurările agricole in perioada 2007-2008

Nr.

crt

Societatea

de asigurări

Ponderea

asig. agricole în

total portofoliul

anului 2008

Prime brute subscrise Cota

de

piaţă

2008,

%

Milioane

Euro

2008

Milioane

Lei

2008

Milioane

Euro

2007

Milioane

Lei

2007

1. 47,58% 3,32 12,18 2,63 8,77 29,41

2.

1,89% 2,07 7,59 5,10 17,00 18,34

3.

0,9% 1,57 5,76 0,28 0,95 13,92

4. 0,65% 1,23 4,53 4,52 15,08 10,94

9

5. 1,54% 0,92 3,37 1,72 5,76 8,13

6.

1,17% 0,67 2,48 1,31 4,39 5,98

7. 0,6% 0,46 1,70 0,23 0,77 4,10

8. 0,52% 0,43 1,57 0,33 1,11 3,80

9 2,21% 0,41 1,49 0,00 0,00 3,60

10. 0,24% 0,17 0,62 0,24 0,82 1,50

11.

0,27% 0,03 0,11 0,04 0,12 0,27

TOTAL 0,98% 11,28 41,40 16,41 54,76 100,00

Sursa: www.lasig.ro

Pe următoarele poziţii în topul primilor cinci asigurători agricoli se clasează în

ordine, ASIROM cu subscrieri de 7, 59 milioane lei şi o cotă de piaţă de 18, 34%,

ocupînd locul întâi în anul 2007 cu o valoare a primelor brute subscrise de 17,00 milioane

lei, urmează OMNIASIG cu o valoare a primelor subscrise de 5, 76% şi o cotă de 13, 92

din piaţă, ocupând locul patru în anul 2007 cu o valoare a primelor subscrise de 0,95

milioane lei.

Aceste societăţi sunt urmate de ALLIANZ-TIRIAC care şi-a adjudecat 10, 94 %

din piaţă, la o valoare a primelor subscrise de 15, 08 milioane lei. La societatea ARDAF

se remarcă valoarea primelor subscrise pe clasa asigurărilor agricole de 3,37 milioane lei,

aferente unei cote de piaţă de 8,13%, ocupând locul patru în anul 2007 cu o valoare a

primelor brute subscrise de 5, 76 milioane lei.

De asemenea se poate releva o evoluţie interesantă în ceea ce priveşte activitatea

de desdăunare a acelor asiguraţi care au înregistrat pagube la culturile calamitate şi au

avut de încasat despăgubiri. Activitatea de desdăunare poate fi caracterizată pe de o parte,

pe baza volumului despăgubirilor plătite în contul pagubelor înregistrate la culturile

10

http://www.lasig.ro/

asigurate, iar pe de altă parte, pe baza ratei daunei calculată ca un raport între primele de

asigurare subscrise şi încasate pentru clasa asigurărilor agricole şi valoarea despăgubirilor

cuvenite asiguraţilor în contul pagubelor înregistrate la cuturile agricole.

Astfel în anul agricol 2006-2007 s-au înregistrat pagube la culturi, cum ar fi

îngheţuri târzii de primăvară (la începutul lunii mai, au produs pagube în special la viţa

de vie, pomi fructiferi şi legume). Iar în perioada mai-septembrie 2007 s-au manifestat

fenomene meteorologice violente, cum ar fi zile caniculare care au dus la instalarea

secetei, urmate apoi de zile cu ploi torenţiale însoţite de grindină şi furtună, iar pe unele

suprafeţe şi inundaţii.

Pagubele înregistrate au fost deosebit de mari, aşa încât societăţile de asigurare au

plătit pentru anul agricol 2006-2007 un volum de daune de circa 48, 3 milioane lei la o

valoare a primelor de asigurare încasate de circa 53, 7 milioane lei. În acest caz rata

daunei a ajuns la o valoare de circa 89, 945%.

În anul 2008 daunele plătite de companiile de asigurări au fost de 5, 31 milioane

lei, adică 1, 45 milioane Euro, iar în anul financiar 2007 daune din asigurări agricole au

fost de 32, 26 milioane lei, circa 9, 70 milioane Euro.

Analiza ratei daunei asigurătorilor la nivelul anului 2007 ne reliefează diferenţe

foarte mari între asigurători în tabelul nr. 2.2.

Se remarcă faptul că societatea ALLIANZ-ŢIRIAC a plătit daune în valoare de

20, 16 milioane de lei la un volum de prime încasate de 15, 08 milioane înregistrând o

rată a daunei de 133, 6 %, adică o pierdere clară pe acest segment.

Tabel nr.1.2.: Daune plătite în asigurările agricole in perioada 2007-2008

Nr.

crt.

Societatea

De asigurări

Daune plătite Rata

daunei şi

locul în

topul

plătitorilor

de daune 2008

Milioane

Euro

2008

Milioane

Lei

2008

Milioane

Euro

2007

Milioane

Lei

2007

1. 0,18 0,66 0,60 2,01 22,9% (4)

11

2. 0,25 0,92 1,51 5,02 29,5% (2)

3. 0,08 0,29 0,04 0,12 12,6% (8)

4. 0,51 1,88 6,04 20,16 133, 6% (1)

5. 0,07 0,27 0,36 1,21 21, 0% (5)

6. 0,11 0,42 0,89 2,97 67,6% (3)

7. 0,00 0,00 0,18 0,61 79,2% (6)

8. 0,11 0,40 0,01 0,04 3,6% (9)

9 - - - - -

10. 0,10 0,38 0,06 0,22 26,8% (7)

11.

0,02 0,08 - - -

TOTAL 1,45 5,31 32,36 32,36

Sursa: www.lasig.ro

Acest lucru a dus la pierderea interesului societăţii respective pentru asigurări

agricole, care a coborât în topul asigurătorilor agricoli de pe locul al doilea pe locul al

patrulea. La fel o daună a ratelor ridicată au înregistrat şi în anul 2007 societăţile

ASTRA-UNIQA S.A şi GENERALI S. A., respectiv au înregistrat valori de 79, 2% şi 67,

6%. Celelalte societăţi au înregistrat rate mici ale daunei la clasa de asigurări agricole,

acestea situându-se între valorile 0 şi 30 %.

Gradul redus de cuprindere în asigurarea de tip contractual a culturilor agricole

din ţara noastră, împreună cu faptul că riscurile de catastrofă au cunoscut o creştere

continuă în ultimii ani a determinat implicarea statului în calitate de asigurător agricol. În

acest sens, în anul 2007 şi 2008 subvenţia de primă acordată de către stat a ajuns la 50,

măsura având ca scop impulsionarea cererii de asigurări agricole în rândul producătorilor

din România.

12

http://www.lasig.ro/

În al doilea rând statul acordă despăgubiri băneşti producătorilor agricoli care au

suferit pagube produse de fenomene naturale şi boli care generează calamităţi naturale.

Plata despăgubirilor suferite de producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice pentru

calamităţi naturale produse numai pentru culturile agricole, animalele, păsările care au

fost asigurate de către societăţile de asigurare.

Se poate sublinia faptul că gradul de cuprindere în asigurare a culturilor agricole

este foarte scăzut în raport cu potenţialul agricol, dar şi raportat la nivelul ţărilor

dezvoltate ale Uniunii Europene. Astfel cum reiese şi pe baza datelor, pentru România

rămâne un segment de 48-53% care trebuie preluat în asigurare din totalul suprafeţei

agricole asigurabile.

Pe de altă parte, acest decalaj este dificil de recuperat, iar pe de altă parte el

reprezintă un potenţial însemnat de evoluţie a clasei asigurărilor agricole din ţara noastră.

Amintim de rolul statului ca asigurător în agricultură, protecţia acestuia este

nelimitată la un număr relativ redus de riscuri, iar acordarea despăgubirii este

condiţionată de existenţa unor contracte de asigurare facultativă pentru culturile

calamitate. Această condiţionare are rolul de a-l proteja cât mai cuprinzător pe

producătorul agricol în cazul apariţiei calamităţilor naturale care determină pagube

bunurilor sale.

Implicarea statului în asigurările agricole va creşte odată cu trecerea anilor, statul

va deveni asigurătorul de bază pentru riscurile catastrofale, iar pentru cele obişnuite,

adică acele evenimente care acţionează pe arii restrânse şi care au o distribuţie aleatorie şi

imprevizibilă, protecţia va fi realizată prin societăţile comerciale de asigurări.

Am putea concluziona faptul că asigurările agricole au o incidenţă redusă din

cauza costului lor ridicat, acoperirea culturilor fiind destul de riscantă pentru mulţi

asigurători din cauza frecvenţei şi intensităţii tot mai crescute a riscurilor, motiv pentru

care în unele cazuri primele de asigurare ajung a fi acoperite, ajungând în unele cazuri

între valorile 6-8% din valoarea de asigurare.

În ceea ce priveşte anul 2009-2010 se remarcă următoarele date care explică

topul celor 10 companii din primul trimestru al anului 2010:

Tabel nr. 1.3.: Prime brute subscrise în asigurările agricole si daune platite in anul 2010

13

Societate de asigurări Prime brute subscrise

2010Daune plătite

2010

12.42 mil.lei 10.76 mil. lei

581.084 lei 233.26 lei

530.9 lei -

916.12 lei 453.36 lei

1198.3 lei -

327.125 lei/2009 -

234.4 lei 120.4 lei

247 mil. lei 142 mil. lei

237mil. lei -

168.44 mil. Lei -Sursa: Colaj de articole din Ziarul financiar 2010

Top 10 Companii de Asigurări conform Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor

1: ASTRA

2: ALLIANZ-ŢIRIAC

3: OMNIASIG

4: GROUPAMA ASIGURĂRI

5: BCR ASIGURĂRI

6: ASIROM

7: UNIQA ASIGURĂRI

8: GENERALI

9: EUROINS(fosta ASITRANS)

10: CARPATICA ASIG

14

http://www.bursaasigurarilor.ro/EUROINSfosta_ASITRANS-md02-l1-id13-cE.html

http://www.bursaasigurarilor.ro/GENERALI-md02-l1-id25-cG.html

http://www.bursaasigurarilor.ro/UNIQA_ASIGURARI-md02-l1-id20257-cU.html

http://www.bursaasigurarilor.ro/ASIROM-md02-l1-id12-cA.html

http://www.bursaasigurarilor.ro/BCR_ASIGURARI-md02-l1-id16-cB.html

http://www.bursaasigurarilor.ro/GROUPAMA_ASIGURARI-md02-l1-id9-cG.html

http://www.bursaasigurarilor.ro/OMNIASIG-md02-l1-id34-cO.html

http://www.bursaasigurarilor.ro/ALLIANZ_TIRIAC-md02-l1-id6-cA.html

http://www.bursaasigurarilor.ro/ASTRA-md02-l1-id14-cA.html

Anul 2010 s-a incheiat sub semnul unei scaderi pentru asigurarile din Romania.

Esentiala pentru piata a fost insa o alta scadere consemnata in premiera in ultimii ani

pentru industria de profil din Romania: diminuarea daunelor pe segmentul asigurarilor

generale.

Anul trecut ne-a adus doua premiera: ASTRA Asigurari a devenit liderul pietei

inca din primul trimestru, conservandu-si pozitia pana la incheierea lui 2010. O alta

premiera este accederea a inca unei companii specializate in asigurari de viata in topul

celor mai importante 10 companii romanesti de asigurari: BCR Asigurari de Viata.

Privind retrospectiv catre 2010, pare ca cifrele devin mai putin importante atunci

cand au semnul minus in fata. Privind prospectiv catre 2011, scenariile optimiste care

anunta scaderi de doar 5% sau cele pesimiste care indica scaderi de 15% intra in plan

secund si fac loc unui alt scenariu, in care cuvantul cheie este: stabilitatea.

Anul 2011 se anunta a fi cel mai greu pentru piata asigurarilor, iar in aceste

conditii, scenariul obligatoriu pentru piata in ansamblu trebuie sa includa neaparat ideea

de stabilitate cu orice pret. Stabilitate cu pretul pierderii clientilor, implicit a cotei de

piata, a scaderii in ierarhii, care trebuie privite cu alti ochi atunci cand miza se schimba.

Capitolul 2

PREZENTAREA ASIGURĂRII BUCHET RURAL DE LA

Cine poate încheia asigurarea?

Asigurarea este destinată locuitorilor din mediul rural, posesori de animale şi

terenuri agricole.

Ce riscuri acoperă asigurarea?

Secţiunea A - Asigurarea locuinţei (clădirii)

Pentru Secţiunea A sunt acoperite următoarele riscuri: incendiu, trăsnet, explozie, cădere

sau prăbuşire a unui aparat de zbor pilotat, a părţilor sale sau a încărcăturii acestuia,

precum şi a altor corpuri, cutremur de pământ, grindină, ploaie torenţială, inundaţie,

15

furtună, uragan, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă, avalanşe

de zăpadă, vandalism, avarii la instalaţii de apă, coliziune cu autovehicule.

Secţiunea B - Asigurarea bunurilor din locuinţă

Pentru Secţiunea B se acoperă aceleaşi riscuri ca la Secţiunea A, la care se adaugă şi

riscul de furt prin efracţie sau prin acte de tâlhărie.

Secţiunea C - Asigurarea de răspundere civilă faţă de terţi

Pentru Secţiunea C se acoperă: sumele pe care Asiguratul este obligat sa le plătească

terţelor persoane păgubite, cu titlu de dezdăunare (daune materiale, vătămări corporale,

deces) şi cheltuielile de judecată.

Secţiunea D - Asigurarea culturilor agricole, împotriva riscurilor de: grindină,

incendiu, furtună, ploaie torenţială - efecte directe, alunecare/prăbusire de teren cultivat.

La acestă secţiune nu se asigură legumele, hameiul, rodul viţei de vie şi rodul pomilor

fructiferi.

Secţiunea E - Asigurarea animalelor (bovinele şi porcinele)

Pentru secţiunea E asiguratorul acordă despăgubiri în cazuri de pieire a animalelor ca

urmare a producerii următoarelor riscuri asigurate:

boli: chirurgicale, obstetricale şi medicale.

accidente: incendiul ca urmare a descărcărilor electrice naturale (trăsnet),

trăsnetul, cutremurul de pământ, furtuna, viscolul, avalanşele de zăpadă, prăbuşiri sau

alunecări de teren, inundaţia, insolaţia, asfixierea, căderea accidentală pe animale a unor

corpuri (ex: copaci, blocuri de gheaţă sau de zăpadă, bolovani).

La secţiunea E nu se asigură ovine, caprine, cabaline, păsări, struţi, familiile de albine,

peştii, etc.

Pe ce perioadă se poate încheia asigurarea?

Pentru Secţiunile A, B şi C, asigurarea se încheie pe o perioadă de un an.

Pentru Secţiunea D, asigurarea poate fi încheiată oricând în cursul anului şi este

valabilă pentru anul agricol în curs, dar cel puţin cu o lună înaintea începerii recoltării

culturii asigurate

Pentru Secţiunea E, asigurarea se încheie oricând în timpul anului, pe o perioadă

de un an sau pe perioada unui ciclu tehnologic, caracteristică speciei respective.

Care este suma asigurată?

16

La Secţiunile A şi B se pot asigura clădirile împreună cu anexele cuprinse în

acestea, alte construcţii, precum şi bunurile aflate la adresa asigurată, la valorile declarate

de Asigurat, reprezentând valoarea reală a acestora.

La Secţiunea C, limitele răspunderii se stabilesc conform solicitării Asiguratului,

dar nu mai mult de suma de 5.000 RON pe întreaga perioadă asigurată şi pe eveniment

combinat, pentru vătămări corporale/deces şi pagube materiale.

La Sectiunea D, suma asigurată pe cultură şi pe hectar se stabileşte la valoare fixă,

respectiv: 400 lei, 600 lei sau 800 lei.

La Secţiunea E, suma asigurată se stabileşte potrivit cererii Asiguratului dar nu

poate depăşi valoarea de pe piaţa locală şi nici valoarea reală a animalelor respective.

Cum se plătesc primele de asigurare?

Primele de asigurare se plătesc anticipat şi integral. La cererea Asiguratului,

Asiguratorul poate accepta ca plata primei de asigurare anuală să fie efectuată şi în rate

egale (de regulă doua rate semestriale sau patru rate trimestriale).

Ce avantaje aduce încheierea acestei asigurări?

Flexibilitate: asiguratul poate încheia două, trei, patru sau cinci secţiuni. În mod

obligatoriu se vor încheia Secţiunea A şi una din Secţiunile D sau E.

Operativitate la încheierea poliţei, fără a fi necesară completarea mai multor

formulare distincte de asigurare.

Promptitudine la plata despăgubirilor. ASIROM plăteşte cu maximă operativitate

avansuri de până la 40% din cuantumul daunei, iar despăgubirile finale se plătesc în cel

mult 10 zile lucrătoare de la data furnizării tuturor documentelor.

Reasigurare: bunurile asigurate sunt protejate prin programe complexe de

reasigurare, încheiate cu cei mai importanţi reasiguratori din lume.

Cine poate beneficia de despăgubiri?

Secţiunea A şi B: Proprietarul locuinţei şi/sau bunurilor asigurate

Secţiunea C: Terţele persoane păgubite

Secţiunea D: Proprietarul culturilor asigurate

Secţiunea E: Proprietarul animalelor asigurate

2.1. Asigurarea facultativă a pădurilor

17


Orice persoană juridică şi/sau fizică cu sediul/domiciliul sau reşedinţa în

România.

Se pot asigura atât pădurile de pe terenurile proprietate a persoanelor juridice

şi/sau fizice, cât şi cele de pe terenurile primite în folosinţă sau luate în arendă de catre

acestea.


Distrugere (daună totală) ori vătămare (daună parţială) a pădurilor în caz de

incendiu, fulger, explozie, prăbuşire de avioane, furtună, greutatea zăpezii.


Asigurarea poate fi încheiată oricând în cursul anului şi este valabilă pentru un an.


Suma la care se face asigurarea pe hectar se stabileşte potrivit cererii asiguratului,

dar nu poate depăşi suma obţinută prin înmulţirea mc/ha specie lemnoasă şi preţul pe

mc/specie lemnoasă.


Primele de asigurare se plătesc anticipat şi integral sau eşalonat, în rate egale,

semestrial sau trimestrial.


Asiguratul, persoană fizica şi/sau juridică, proprietarul pădurilor asigurate.

2.2. Asigurarea facultativă a păsărilor emu şi struţilor


Orice persoană fizică sau juridică cu sediul/domiciliul sau reşedinţa în România,

care deţine păsări emu sau struţi, prezente în exploatare de mai mult de 45 zile.

Păsările emu sau struţii ce pot fi asigurate trebuie sa aibă vârsta cuprinsă între 6 luni şi 10

ani inclusiv şi să fie desemnaţi individual.


18

Pieirea păsărilor emu şi a struţilor ca urmare a producerii bolilor medicale,

obstetricale, chirurgicale şi a accidentelor.


Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an.


Suma la care se face asigurarea/cap se stabileşte potrivit cererii asiguratului dar nu

poate depaşi valoarea de procurare şi nici valoarea de înlocuire existentă pe piaţa locală.


Primele de asigurare se plătesc anticipat şi integral sau eşalonat, în rate

semestriale sau trimestriale.


Beneficiar este asiguratul, persoană fizică sau juridică, proprietarul păsărilor emu

sau struţilor cuprinşi în asigurare.

2.3. Asigurarea facultativă a găinilor ouătoare cu vârsta cuprinsă între 20-72

de săptămâni inclusiv şi a puilor de carne (broiler)


Orice persoană juridica cu sediul/domiciliul sau reşedinţa în România, care deţine

găini ouătoare, în vârstă de 20 - 72 săptămâni inclusiv şi a pui de carne (broiler).

Se asigură numai păsări sănătoase, imunizate împotriva bolilor infecto-contagioase.


Asigurarea se încheie cu acoperirea riscului de pieire a păsărilor ca urmare a

producerii următoarelor accidente:

- incendiu;

- explozie;

- trăsnet;

- electrocutare;

- asfixierea datorată incendiului, asfixierea mecanică accidentală;

19

- prăbuşirea clădirii sau a unei părţi din clădirea unde sunt adăpostite păsările

asigurate ca urmare a: furtunii, greutăţii stratului de zăpadă, cutremurului,

prăbuşirii/alunecării de teren;

- temperaturi scăzute ca urmare a căderii parţiale sau totale a clădirii datorită

producerii celor menţionate la alineatul precedent precum şi a grindinei pe acoperiş.


Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an sau cel puţin perioada unui ciclu de

producţie.


Pentru găinile ouătoare cu vârsta cuprinsă între 20 - 72 săptămâni inclusiv, suma

asigurată se stabileşte pe cap, fără a depăşi însă valoarea de achiziţie sau cea înregistrată

în evidenţele contabile.

Pentru puii de carne, suma asigurată reprezintă costul de producţie pe cap la

sfârşitul unui ciclu de producţie înmulţit cu numărul de capete pe ciclu şi numărul de

cicluri pe an.





Asiguratul, persoana juridică, proprietarul găinilor ouătoare sau puilor asiguraţi.

2.4. Asigurarea facultativă a familiilor de albine



România, care deţin familii de albine cu cel puţin 10 rame standard care conţin puiet

şi/sau hrană, bine acoperite cu albine în perioada activă sau 7 rame standard, în perioada

de repaus .

Se asigură numai stupinele cu cel puţin 20 familii de albine.


Asigurarea se încheie cu acoperirea riscului de pieire a familiilor de albine ca

urmare a producerii bolilor şi accidentelor.

20

Pe ce perioada se poate încheia asigurarea?

Asigurarea se poate încheia oricând în cursul anului şi este valabilă pe o perioadă

de un an din momentul încheierii contractului de asigurare. La cerere, asigurarea se poate

încheia şi pe o perioadă mai mică de un an, dar cel puţin 3 luni.


Reprezintă produsul dintre numărul familiior de albine, numărul kilogramelor de

miere/familie de albine şi preţul/kilogram/sortiment de miere.


Reprezintă produsul dintre numărul familiior de albine, numărul kilogramelor de

miere/familie de albine şi preţul/kilogram/sortiment de miere.

Preţul/kilogram/sortiment de miere nu trebuie să depăşească:

- valoarea specificată în contractul de valorificare a producţiei de miere, pentru

producătorii care au astfel de contracte încheiate cu terţi;

- valoarea mierii pe piaţa locală, pentru producătorii care nu au contracte de

valorificare a producţiei de miere încheiate cu terţi.





Asiguratul, persoană fizică şi/sau juridică, proprietarul familiilor de albine

asigurate.

2.5. Asigurarea facultativă a animalelor



România, care deţin bovine, ovine şi caprine, cabaline, porcine, familii de albine, păsări

şi alte specii.


Boli: chirurgicale, obstetricale şi medicale;

Accidente produse de:

21

• incendiul ca urmare a descărcărilor electrice naturale (trăsnet) şi a avariilor

accidentale ale instalaţiei electrice din adăposturi;

• trăsnetul, cutremurul de pământ, furtuna, viscolul, avalanşele de zăpadă,

prăbuşiri sau alunecări de teren;

• inundaţii din ploi torenţiale;

• atacul animalelor sălbatice, muşcătura şerpilor, înţepătura insectelor veninoase;

• meteorizarea (umflarea) acută a animalelor din cauza furajelor, numai cu

asistenţă veterinară obligatorie astfel: pentru persoane fizice - medicul veterinar de stat de

pe raza teritorială; pentru persoane juridice - medicul veterinar abilitat pentru unitatea

respectivă;

• insolaţia, asfixierea, înecul, loviturile sau rănirile subite, căderile, căderea pe

animale a unor corpuri (exemplu: copaci, blocuri de gheaţă sau de zăpadă, bolovani),

castrarea făcută de organele veterinare.

În cazul porcinelor - la cererea asiguratului - se cuprinde în asigurare şi riscul de

trichineloza cu plata unui adaos de primă.

Pe ce perioada se poate încheia asigurarea?

Asigurarea este valabilă un an de zile sau perioada unui ciclu tehnologic

caracteristică speciei respective (prin ciclu tehnologic se înţelege perioada de timp în care

animalul ajunge la greutatea la care poate fi sacrificat. Ex: porcii în 6 luni ajung la

greutatea la care pot fi sacrificaţi).


Se stabileşte pentru fiecare animal în parte, şi reprezintă:

- valoarea de pe piaţa a unui animal din aceeasi specie, fără a depăşi valoarea reală a

animalului respectiv;

- la porcine aflate în îngrăşătorii, valoarea stabilită pe baza greutăţii medii a porcinelor şi

a preţului de achiziţie al cărnii în viu practicat de societăţile comerciale de industrializare

a cărnii;

- la animalele de reproducţie indigene sau procurate din import, valoarea de procurare

sau de inventar a animalelor respective;


22




Bonusuri, sub forma reducerii cotelor de primă, pe care ASIROM le acordă:

- pentru efective mari de animale asigurate, în cazul persoanelor juridice;

- pentru ani consecutivi de asigurare, la reînnoirea contractului, când nu au existat daune

în anul anterior de asigurare.


Asiguratul, persoana fizică şi/sau juridică, proprietarul animalelor asigurate.

2.6. Asigurarea facultativă a peştilor



România, care se ocupă cu creşterea peştilor în captivitate - amenajări piscicole -

(helesteiele, iazurile, păstrăvăriile, viviere flotabile, staţiile de reproducere artificială, alte

instalaţii destinate reproducerii şi creşterii peştilor).


- furtuna;

- avalanşa;

- prăbuşire/alunecare de teren;

- calamităţile naturale (inundaţie, secetă, cutremur);

- atacul animalelor prădătoare;

- furtul dovedit;

- boli cauzate de agenţi patogeni identificabili (exemplu: necroza hematopoetică

epizootică, necroza hematopoetică infecţioasă, herpes salmonelic, viremia de primăvară a

crapului, septicemia hemoragică virală).


Asigurarea se încheie oricând în timpul anului şi este valabilă un an.


23

Suma la care se face asigurarea se stabileşte potrivit cererii asiguratului, în baza

stocului asigurat în unitate, astfel:

- costul de producţie care rezultă din actele contabile;

- valoarea fixă stabilită de asigurat şi agreată de asigurator.





Asiguratul, persoană fizică şi/sau juridică, proprietarul amenajărilor piscicole.

2.7. Asigurarea facultativă a culturilor agricole la valoare fixă


Orice persoană fizică cu domiciliul sau reşedinţa în România. Se pot asigura

culturile agricole aflate în proprietate, cât şi cele de pe terenurile primite în folosinţă sau

luate în arendă de către aceasta.


Protejarea producătorilor agricoli împotriva pagubelor produse culturilor agricole

ca urmare a manifestării următoarelor fenomene naturale:

- grindina;

- incendiu;

- furtuna;

- ploaie torenţială - efecte directe;

- prabuşire/alunecare de teren cultivat.

Se acordă despăgubiri numai pentru pagubele suferite prin pierderi cantitative (ex.

grîu - boabe, sfeclă - rădăcini, etc.).


Asigurarea este valabilă pentru anul agricol în curs.

Prin an agricol se înţelege perioada de la însămânţare/plantare şi până la recoltare.

Asigurarea se poate încheia oricând în cursul anului dar cel puţin cu o lună

24

înaintea începerii recoltării.


Suma asigurată are o valoare fixă de 200 lei noi, 400 lei noi sau 600 lei noi/

hectar.


Primele de asigurare se plătesc anticipat şi integral.


Încheierea asigurării de către persoane fizice care sunt proprietarii unor loturi mici

de teren sub 10 hectare, la cote de primă foarte mici pentru o sumă asigurată mare (ex:

pentru o sumă asigurată de 200 lei noi/hectar asiguratul va plăti o primă de asigurare de 5

lei).


Asiguratul, persoană fizică, proprietarul culturilor asigurate.

2.8. Asigurarea facultativă a animalelor de companie



România, care deţine câini sau pisici.


Pieirea animalului, urmare a:

• bolilor: chirurgicale, obstetricale şi medicale;

• accidentelor provocate de: incendiul, trăsnetul, cutremurul de pământ, furtună,

avalanşele de zăpadă, prabuşire sau alunecare de teren, inundaţii din ploi torenţiale;

asfixierea, înecul, lovirile sau rănirile subite, căderea pe animalul de companie a unor

corpuri, arsura, înţepătura de insectă, sincopa organismului în timpul unei intervenţii

chirurgicale practicate de urgenţă de un medic veterinar în vederea menţinerii vieţii

animalului de companie.

Asigurarea de sănătate, care acoperă:

• costul intervenţiei chirurgicale efective, consecinţă a unei boli interne,

chirurgicale, obstetricale şi accident;

25

• costul tratamentului după intervenţia chirurgicală pentru boli interne,

chirurgicale, obstetricale şi accidente.


Asigurarea este valabilă un an de zile.


Suma asigurată este stabilită de asigurat, cu un minim impus şi un maxim care nu

poate depaşii valoarea de piaţă a animalului asigurat. Suma asigurată poate fi stabilită în

lei sau valută.



semestriale.


Asiguratul, persoană fizică şi/sau juridică, proprietarul animalelor asigurate.

2.9. Asigurarea facultativă a culturilor agricole, a culturilor de legume, a

rodului viilor şi a rodului pomilor fructiferi



România. Se pot asigura atât culturile agricole, culturile de legume, rodul viilor şi al

pomilor fructiferi de pe terenurile proprietate a persoanelor juridice şi/sau fizice, cât şi

cele de pe terenurile primite în folosinţă sau luate în arendă de către acestea.


Protejarea producătorilor agricoli împotriva pagubelor produse culturilor agricole

ca urmare a manifestării următoarelor fenomene naturale:

- grindina;

- incendiu;

- furtuna;

- ploaie torenţială - efecte directe;

- prabuşire/alunecare de teren cultivat;

- îngheţ timpuriu de toamnă;

26

- îngheţ târziu de primavară.


Asigurarea este valabilă pentru anul agricol în curs.

Prin an agricol se înţelege perioada de la însămânţare/plantare şi până la recoltare.

Asigurarea se poate încheia oricând în cursul anului dar cel puţin cu o lună

înaintea începerii recoltării.


Valoarea la care se face asigurarea pe hectar, reprezentată de:

• suma obţinută prin înmulţirea producţiei medii prevăzută a se realiza pe hectar la

cultura respectivă - declarată de asigurat - cu suma maximă pe kg stabilită de ASIROM şi

prevăzută în contractul de asigurare;

• valoarea cheltuielilor tehnologice necesare pentru realizarea producţiei

principale înscrise în contractul de asigurare (exclusiv cheltuielile de recoltare).

Cheltuielile se stabilesc de asigurat, împreună cu reprezentantul ASIROM, pe baza de

înscrisuri doveditoare.


Primele de asigurare se plătesc anticipat şi integral. Primele de asigurare pot fi

plătite şi eşalonat în maxim 3 rate şi se stabilesc în mod diferenţiat pe grupe tarifare de

culturi şi categorii de judeţe în funcţie de frecvenţa producerii evenimentelor asigurate şi

de sensibilitatea diferitelor culturi faţă de riscurile asigurate.


Bonusuri, sub forma reducerii cotelor de primă, pe care ASIROM le acordă:

- pentru suprafeţe asigurate mari;

- pentru plata integrală a primei de asigurare, la încheierea contractului;

- pentru ani consecutivi de asigurare, la reînnoirea contractului, când nu au existat daune

în anul anterior de asigurare.


27

Asiguratul, persoană fizică şi/sau juridică, proprietarul bunurilor asigurate sau

pesoanei careia i se concesionează despăgubirea conform menţiunii din contract.

Capitolul 3

IMPLICAREA STATULUI ÎN ASIGURĂRILE AGRICOLE

DIN ROMÂNIA

În asigurări, rolul statului se manifestă în două direcţii importante:

- pe de o parte, în calitate de autoritate de reglementare şi supraveghere a

activităţii de asigurare;

- pe de altă parte, în calitate de asigurator.

28

3.1. Legea 381/2002, privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi

naturale în agricultură.

Riscuri asigurabile

Sunt considerate calamităţi naturale pierderile cantitative şi calitative de recolte,

mortalitatea şi/sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr-o manifestare

distructivă a unor fenomene naturale şi a bolilor, pe areale extinse.

Fenomenele naturale şi bolile care generează calamităţi naturale sunt: seceta

excesivă, persistentă în timp şi care afectează terenurile neirigate, inundaţiile din

revărsări de râuri sau de alte ape curgătoare şi ruperi de baraje, ploile abundente şi de

durată, temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistenţă a plantelor,

stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal şi animal, topirea bruscă a

zăpezilor care provoacă inundaţii, revărsări de râuri şi băltiri, uraganul, precum şi alte

dezastre şi catastrofe produse pe areale extinse.

Nominalizarea şi încadrarea în categoria bolilor care generează calamităţi naturale

la plante şi animale se realizează de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Plata despăgubirii producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice, pentru

calamităţile naturale produse de fenomenele naturale şi bolile care generează calamităţi

se efectuează numai pentru culturile agricole, animalele si păsările care au fost asigurate

de către societăţile de asigurare.

Administrarea, utilizarea şi gestionarea sumelor pentru despăgubirea

producătorilor agricoli se fac de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Despăgubirile se acordă producătorilor agricoli în următoarele condiţii:

a) pentru culturile agricole şi plantaţiile afectate de calamităţi naturale, numai

pentru daune ce depăşesc 30% din producţie, nivelul maxim al despăgubirii fiind de 70%

din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului asigurat;

b) pentru animale, păsări, familii de albine şi peşti despăgubirea reprezintă

maximum 80% din valoarea de asigurare, diminuată cu valoarea subproduselor rezultate,

care pot fi valorificate potrivit prevederilor legale.

Constatarea şi evaluarea pagubelor

29

Constatarea si evaluarea pagubelor se face în prezenţa producătorului agricol

afectat şi a unei comisii numite de prefectul judeţului, la propunerea directorului general

al direcţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului

Bucureşti, comisie formată pe plan local din primar, unul sau doi specialişti de la centrul

agricol ori, după caz, de la circumscripţia sanitară veterinară zonală şi un delegat din

partea organelor judeţene ale Ministerului Finanţelor Publice.

Rezultatul constatărilor şi documentele întocmite în acest scop, în dublu

exemplar, semnate de către persoanele implicate în constatarea pagubelor se centralizează

la direcţia generală pentru agricultură şi industrie alimentară judeţeană şi la Prefectura

judeţului.

Direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a

municipiului Bucureşti şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului

Bucureşti au obligaţia preluării şi centralizării actelor de constatare şi a transmiterii

acestora Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în vederea stabilirii sumelor

necesare acordării despăgubirilor.

După verificarea documentaţiilor de constatare a pagubelor, Ministerul

Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor aprobă sumele necesare pentru despăgubirea

producătorilor agricoli, individualizate pe judeţe, care se transmit direcţiilor generale

pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, precum şi direcţiilor sanitare

veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti. Ministerul de resor sesizează Guvernul,

care, în funcţie de calamităţile naturale, precum şi de mărimea zonelor afectate, declară

starea de calamitate naturală prin Hotărâre de Guvern.

Direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, precum şi

direcţiile sanitare veterinare judeţene sunt obligate să respecte destinaţia acestor sume şi

repartizarea lor pe producători agricoli, persoane fizice sau juridice.

Drepturile şi obligaţiile producătorilor agricoli

Producătorii agricoli, conform Legii nr.381/2002, sunt persoanele fizice sau

juridice care au în administrare sau exploatare terenuri agricole, animale, păsări, familii

de albine şi peşti.

Persoanele fizice sau juridice beneficiază de prevederile prezentei legi dacă au

fost afectate de fenomenele naturale şi bolile prevăzute de lege si se află în zona

30

calamitată, declarată prin hotărâre a Guvernului, şi au încheiată poliţa de asigurare prin

societăţi de asigurare agreate de Ministerul Agiculturii.

Producătorii agricoli vor primi despăgubirile în anul producerii lor. În situaţia în

care daunele, ca efect al calamităţilor naturale, sunt totale şi sunt produse în momentul în

care există posibilităţi climatice şi tehnice de înfiinţare a culturilor, despăgubirile se

acordă imediat, după constatare şi evaluare, pentru asigurarea finanţării începerii unui

nou ciclu de producţie.

Pentru a beneficia de despăgubiri producătorii agricoli, persoane fizice sau

juridice, au următoarele obligaţii:

a) să declare şi să înregistreze culturile agricole, animalele, păsările, familiile de

albine şi peştii, contractele de concesionare şi arendare în registrele agricole locale;

b) să întreţină culturile agricole, animalele, păsările, familiile de albine şi peştii

potrivit tehnologiilor şi să ia măsuri pentru prevenirea atacului de boli şi dăunători;

c) să depună o înştiinţare, în scris, la primărie cel mai târziu în 48 de ore de la data

producerii evenimentului, în cazul distrugerii ori vătămării culturilor agricole, plantaţiilor

ori a rodului viilor, plantaţiilor pomicole, de hamei şi de arbuşti fructiferi, şi cel mai

târziu în 24 de ore de la data producerii evenimentului în cazul pieirii animalelor,

păsărilor, familiilor de albine şi peştilor. În acest ultim caz înştiinţarea trebuie să fie

însoţită de un act medico-legal din partea medicului veterinar de stat al circumscripţiei

sanitar- veterinară de care aparţine asiguratul, în care să se precizeze că pieirea acestuia s-

a datorat efectelor produse de fenomenele naturale prevăzute de lege;

d) să prezinte, cu bună-credinţă şi în conformitate cu realitatea din teren, nivelul

estimativ al pagubelor înregistrate.

Producătorii agricoli care, prin atitudinea lor contribuie la producerea sau

majorarea daunelor nu vor beneficia de despăgubiri. De asemenea producătorii agricoli

care fac cu bună ştiinţă declaraţii false în vederea obţinerii de despăgubiri necuvenite

răspund, după caz, civil, material, administrativ sau penal.

Întocmirea de acte de constatare sau de despăgubire cu date nereale constituie

infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale. Sumele încasate nelegal vor fi restituite

la bugetul de stat, indexate cu indicele de inflaţie.

31

3.2. Hotarare nr. 756 din 21 iulie 2010 pentru aprobarea normelor

metodologice referitoare la modul de acordare a ajutorului de stat în agricultură

pentru plata primelor de asigurare din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind

măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor

agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.

74/2010.

Scopul prezentei hotărâri îl reprezintă instituirea unei scheme de ajutor de stat în

agricultură, care se acordă producătorilor agricoli pentru primele de asigurare aferente

poliţelor de asigurare încheiate cu societăţile de asigurare-reasigurare, după cum

urmează:

a) poliţele prevăd acoperirea pierderilor cauzate de fenomene meteorologice

nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale;

b) poliţele prevăd acoperirea pierderilor cauzate de fenomenele meteorologice

nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale, precum şi a altor pierderi cauzate

de fenomene meteorologice nefavorabile şi/sau a pierderilor cauzate de boli ale

animalelor ori ale plantelor sau de infestări parazitare.

Fenomenele meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate unui dezastru natural

se definesc ca fenomene meteorologice, precum îngheţul, grindina, poleiul, ploaia sau

seceta, care distrug 30% din producţia anuală medie a unui producător agricol în 3 ani

precedenţi sau o medie pe 3 ani bazată pe 5 ani precedenţi, cu excepţia celei mai mari şi a

celei mai mici dintre valori.

Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică beneficiarilor dacă se află în una dintre

următoarele situaţii:

a) sunt consideraţi persoane aflate în dificultate financiară, respectiv persoane ce

constituie subiectul procedurilor de faliment, reorganizare judiciară sau lichidare;

b) sunt persoane împotriva cărora a fost emisă o decizie de recuperare definitivă a

unui ajutor de stat, dacă această decizie de recuperare nu a fost deja executată.

Schema de ajutor de stat se aplică beneficiarilor dacă au ca obiect de activitate

exploatarea terenurilor agricole şi/sau creşterea animalelor, păsărilor, familiilor de albine

şi îndeplinesc următoarele condiţii, în funcţie de obiectul de activitate:

32

a) exploatează terenuri agricole în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari,

asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele

asemenea, pentru următoarele categorii: culturi în teren arabil, anuale şi perene, plantaţii

de pomi şi arbuşti fructiferi, de hamei şi de vii, cu excepţia soiurilor de struguri pentru

vin care beneficiază de sprijinului financiar producătorilor din sectorul vitivinicol pentru

asigurarea recoltei de struguri pentru vin, denumite în continuare culturi agricole, şi au

încheiate poliţe de asigurare cu societăţi de asigurare-reasigurare;

b)deţin, cresc sau exploatează animale, păsări şi/sau familii de albine înscrise în

Registrul naţional al exploataţiilor şi/sau în Registrul agricol, după caz, şi au încheiate

poliţe de asigurare cu societăţi de asigurare-reasigurare.

Pentru a solicita ajutorul de stat, beneficiarii depun la centrele judeţene, respectiv

al municipiului Bucureşti ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cereri

pentru culturile agricole, respectiv pentru sectorul zootehnic, după cum urmează:

a) până la data de 31 mai inclusiv, pentru poliţele de asigurare încheiate cu

societăţile de asigurare-reasigurare pentru culturile înfiinţate în toamna anului precedent

şi pentru care s-a plătit contravaloarea acestora;

b) până la data de 31 octombrie inclusiv, pentru poliţele de asigurare încheiate cu

societăţile de asigurare-reasigurare pentru culturile înfiinţate în primăvara anului în curs,

plantaţii de pomi, arbuşti fructiferi, de hamei şi de vii;

c) până la data de 31 ianuarie inclusiv, pentru animale, păsări şi/sau familii de

albine, pentru poliţele de asigurare încheiate cu societăţile de asigurare-reasigurare în al

doilea semestru al anului precedent şi pentru care s-a plătit contravaloarea acestora;

d) până la data de 31 iulie inclusiv, pentru animale, păsări şi/sau familii de albine,

pentru poliţele de asigurare încheiate cu societăţile de asigurare-reasigurare în primul

semestru al anului în curs şi pentru care s-a plătit contravaloarea acestora.

Cererile se depun la centrele judeţene, însoţite de următoarele documente:

a) centralizatoarele poliţelor de asigurare pentru culturile agricole şi/sau pentru

sectorul zootehnic;

b) dovadă cont activ trezorerie;

c)declaraţia pe propria răspundere cu privire la încadrarea beneficiarului în una

dintre categoriile: microîntreprindere sau întreprindere mică ori întreprindere mijlocie;

33

d) certificatul de înregistrare conţinând numărul de ordine din registrul comerţului

şi codul unic de înregistrare atribuit de Ministerul Finanţelor Publice;

e) poliţele de asigurare încheiate pentru culturile agricole, respectiv pentru

animale, păsări, familii de albine şi documentele de plată a primelor de asigurare aferente

acestora;

f) documentul din care să reiasă că obiectul de activitate îl constituie exploatarea

terenurilor agricole şi/sau creşterea animalelor, păsărilor, familiilor de albine, dacă nu

reiese din codul unic de înregistrare.

Centrele judeţene, după verificarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate, a

documentelor şi aprobarea sumelor aferente cererilor de solicitare a ajutorului de stat

pentru plata primelor de asigurare, întocmesc şi transmit APIA situaţiile centralizatoare

cu beneficiarii şi sumele care reprezintă ajutoarele de stat pentru primele de asigurare

plătite. Schema de ajutor de stat se aplică pe perioada 2010-2013.

Considerăm ca este oprtun ca instituţiile guvernamentale din România să se

implice mai activ în asigurările agricole în special, deoarece sectorul agricol ocupă un rol

important în economie.

Judeţele ţării sunt împărţite în funcţie de frecvenţa calamităţilor şi a riscurilor

asigurate pe categorii, în 4-6 categorii de zone.

Tabel nr. 3.1.:Gruparea judeţelor în funcţie de frecvenţa riscurilor asigurate

Categoria Denumirea judeţului

I Buzău, Constanţa, Covasna, Tulcea

II Argeş, Dolj, Ialomiţa, Mehedinţi

III Bacău, Braşov, Cluj, Dâmboviţa, Harghita, Prahova, Sălaj,

Vaslui, Vâlcea, Vrancea, Bucureşti

IV Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Brăila, Galaţi, Gorj,

Hunedoara, Ilfov, Maramureş, Neamţ, Olt, Sibiu, Teleorma

V Alba, Arad, Caraş-Severin, Satu-Mare, Suceava, Timiş

VI Iaşi

Sursa: Mateoc, T., Seulean, V.,(2008), Asigurari destinate agricultorilor,

Edit. Agroprint, Timişoara

Categoria Denumirea judeţului

34

Culturi de câmp Rodul viilor, pomilor şi a hameiului

I Constanţa, Tulcea, cu excepţia unor localităţi

încadrate în zona a II-a

Brăila, Călăraşi, Ialomiţa, Sectorul

agricol Ilfov

Poarta Albă, Castelu, Basarebi, Valu Lui Traian,

Peştera din jud. Constanţa Luncăviţa, Greci,

Cerna, Dorobanţu, Niculiţel din jud. Tulcea

II Localităţi prezentate cu exceptate din zona I a

judeţelor Constanţa şi Tulcea

Brăila, Călăraşi, Ialomiţa, Sectorul agricol Ilfov

Buzău, Constanţa, Dolj, Giurgiu, Galaţi,

Gorj, Mehedinţi, Tulcea, Sectorul

agricol Ilfov

III Arad, Argeş, Bacău, Buzău, Dolj, Giurgiu, Galaţi,

Gorj, Mehedinţi, Olt, Prahova, Teleorman, Timiş,

Vâlcea, Vrancea

Alba, Bacău, Botoşani, Dâmboviţa,

Iaşi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova,

Teleorman, Vaslui, Vâlcea, Vrancea

IV Alba, Bihor, Botoşani, Caraş-Severin, Dâmboviţa,

Iaşi, Maramureş, Mureş, Neamţ, Satu-Mare, Sălaj,

Sibiu, Vaslui, Bistriţa, Braşov, Cluj, Covasna,

Harghita, Satu-Mare, Suceava, Timiş

Argeş (viile şi livezile din zona de

câmpie se încadrează în zona a III-a)

Braşov, Caraş-Severin, Cluj,

Hunedoara, Maramureş, Sălaj, Sibiu,

Arad, Bihor, Bistriţa, Covasna,

Harghita, Satu-Mare, Suceava, Timiş

Sursa: Mateoc T., Seulean V., (2008), Asigurari destinate agricultorilor, Edit. Agroprint, Timişoara,

CONCLUZII

Se înlătură riscul pierderii parţiale sau totale a producţiei agricole şi se creează

premizele reluării ciclului de producţie, fără a mai apela la noi credite bancare. Mărimea

avansului, numărul şi eşalonarea ratelor de prima de asigurare se stabilesc în funcţie de

data începerii răspunderii şi de durata perioadei de asigurare.

Asigurarile agricole joaca un rol semnificativ in stimularea investitiilor in

agricultura si in stabilizarea veniturilor producatorilor agricoli.

Astfel, reintroducerea subventiilor pentru primele de asigurari agricole poate

constitui calea unei dezvoltari durabile atat a clasei de asigurari agricole, cat si a

35

agriculturii din Romania, intr-un context economic nefavorabil, in care acest domeniu ar

putea contribui la "salvarea" cresterii economice.

Se impune, asadar, necesitatea demararii unei platforme regionale de discutii

privitoare la utilizarea sistemelor de asigurari ca un instrument de dezvoltare a sectorului

agricol si la aplicarea unui program complex de transfer al riscurilor financiare pentru

sectorul agricol.

Avand in vedere ca modernizarea agriculturii nu poate avea loc in absenta unui

sistem complex si eficient de asigurari agricole, politicile de dezvoltare a acestui segment

in Romania trebuie sa impartaseasca viziunea reformei agricole a UE. Aceasta se bazeaza

pe comutarea punctului central al reformei de la managementul de piata la managementul

de risc, posibila, insa, doar cu cresterea rolului companiilor private de asigurari.

De fapt, Guvernul francez intentioneaza sa puna dezvoltarea practicilor de risc

management in agricultura in centrul propunerilor de reformare a acestui sector agricol,

pe toata durata mandatului Frantei la conducerea Consiliului Uniunii Europene. Iar in

contextul in care agricultura constituie una dintre principalele ramuri economice din

Romania, stimularea acesteia, odata cu promovarea de catre statul roman a investitiilor in

activitati de cercetare, dezvoltare si echipamente care sa creasca productivitatea pe acest

segment, va duce, cu siguranta, la o impulsionare a cererii pentru asigurarile agricole.

In ceea ce priveste directiile de dezvoltare sanatoasa a acestei piete, aceastea

presupun mai mult decat asigurarea culturilor si animalelor impotriva riscurilor

catastrofale cu grad ridicat de producere. Ele pot fi extinse la asigurarea intregului

patrimoniu al fermierilor, la acoperirea raspunderii acestora fata de terte persoane sau a

afacerilor acestora.

Piata asigurarilor agricole s-ar putea dezvolta, asadar, pe baza schimbarii de

mentalitate a fermierilor si alinierea cat mai rapida a agriculturii la standardele europene

si nu neaparat in urma riscurilor catastrofale in crestere. Astfel, trebuie identificate

modalitatile de promovare a asigurarilor agricole in randul producatorilor si

exploatatorilor agricoli.

Cel mai important pas in acest sens este sprijinul financiar acordat de stat

producatorilor agricoli in achizitionarea produselor de asigurare disponibile pe piata, dat

36

fiind faptul ca acestea sunt, nu de putine ori, destul de greu accesibile ca pret pentru

agricultori.

De fapt, succcesul cresterii rapide a segmentului de asigurari agricole rezida in

coerenta legislativa in sectorul agricol si in capacitatea societatilor de profil de a oferi

produse de asigurare de calitate.

37

BIBLIOGRAFIE

1. Mateoc T., Seulean V., (2008), Asigurari destinate agricultorilor, Edit. Agroprint,

Timişoara,

2. www. 1asig.ro

3. www.portalasigurari.ro

4. www.ossar.ro

5. www.csa-isc.ro

6. www.astraasig.ro

38

http://www.csa-isc.ro/

http://www.ossar.ro/

http://www.portalasigurari.ro/

Documents

Asigurari agricole din Romania