Upload
vuongtuong
View
305
Download
12
Embed Size (px)
Citation preview
TULBURARILE DE ANXIETATE
PSYCLINICPsihoterapie si Psihologie Clinicawww.psyclinic.ro
Tulburarile de anxietate pot afecta deopotriva copii sau adulti, barbati sau femei, indiferent de rasa, etnie, nivel de educatie.
Severitatea tulburarilor de anxietate si implicatiile pe care o astfel de tulburare le poate avea asupra calitatii vietii, sunt deseori subestimate. Tulburarile de anxietate pot afecta relatiile personale, calitatea studiului sau a muncii, activitatile zilnice si dezvoltarea personala in general. Unii oameni se adreseaza specialistului (medic psihiatru sau psihoterapeut) inca de la primele simptome, in timp ce pentru altii ajutorul vine dupa ani de suferinta. Informarea corecta va poate ajuta sa identificati de timpuriu simptomele unei tulburari de anxietate si sa luati decizia potrivita cu privire la tratament, pentru a limita efectele anxietatii asupra calitatii vietii dumneavoastra.
In acest ghid, dezvoltat de echipa PsyClinic, puteti afla ce inseamna anxietatea, cum se manifesta, sub ce
forme ne poate afecta, care sunt tratamentele eficiente pentru tulburarile de anxietate si ce poate face
familia pentru a ajuta un pacient cu o astfel de tulburare.
Autori:
Stancescu Raluca, psiholog si psihoterapeut
Chiscu Andrei, psiholog si psihoterapeut
Pana Elena, psiholog si psihoterapeut
Anxietatea – prieten sau dusman?
Anxietatea, starea de teama pe care o resimtim cu totii cand ne aflam in fata unui posibil pericol, ne ajuta zi de zi
sa supravietuim (cand trebuie sa coboram scarile, sa traversam strada, etc) si poate fi utila in multe situatii personale,
sociale sau profesionale.
Exemplu: Anxietate privind un interviu pentru angajare
Ganduri automate
Ex. “Daca nu iau interviul de angajare? Sotia mea va fi foarte suparata, daca nu reusim sa mai platim ratele la masina?”
Emotii
- teama, neliniste
Comportamente
- imi verific CV-ul, imi cumpar o camasa noua, exersez / repet raspunsuri la posibile intrebari pentru angajare
Senzatii fizice
- incordare musculara, senzatia de apasare in piept si nod in gat
Este greu de trasat o linie intre anxietatea normala, adaptativa si cea disfunctionala, clinica. Anxietatea este
considerata un raspuns normal, atunci cand este determinata de un pericol real si daca scade sau dispare odata cu
disparitia pericolului. Atunci cand nivelul anxietatii este disproportionat in raport cu riscul sau severitatea unui posibil
pericol, si daca ea continua si in absenta pericolului, atunci consideram aceasta reactie ca fiind “anormala”. Putem, de
asemenea, evalua acest raspuns si prin prisma impactului pe care acesta il are asupra functionarii persoanei: daca
observam ca anxietatea are un efect psihosomatic sau daca functionarea cognitiva, sociala sau profesionala este
afectata, atunci putem spune ca anxietatea este de nivel clinic.
Anxietatea, care este un raspuns normal si adecvat in fata pericolului, devine o problema de sanatate mintala
atunci cand simptomele:
– sunt severe si foarte neplacute– interfera cu activitatea zilnica (cu viata sociala, de familie, profesionala, etc)– sunt persistente si dureaza de prea mult timp– ne afecteaza calitatea vietii
"Sufar de anxietate?"
Daca esti:
Speriat, temator, ingrijorat, nelinistit Stresat, iritabil, nervos "Cu nervii la pamant"
Te gandesti:
"O sami pierd controlul!" / "O sa innebunesc!" "O sa mor" "O sa lesin!" "O sa ma fac de ras" "Trebuie sa fac asta, altfel ceva rau se poate intampla!" "Nu ar trebui sa gandesc asa ceva! Inseamna ca sunt un om rau!" "Daca ceilalti ar vedea ca sunt anxios, mar respinge" "Ceilalti vor crede despre mine ca sunt..." "Nu o sa fac fata.." "Daca fac ceva rau?" "Daca o iau razna si ma sinucid, sau fac rau altei persoane?" "Trebuie sa fiu in garda, sa fiu pregatit pentru ce e mai rau" "Daca am / iau o boala grava?" Iti vin in minte imagini sau amintiri care te sperie... Ai ingrijorari frecvente, pe care simti ca nu le poti controla
Simti ca:
Inima iti bate repede, cu putere, ai palpitatii Ai dureri / o apasare in piept Ai un "nod in gat" Nu ai suficient aer, simti ca nu poti sa respiri bine Muschii sunt incordati, nu te poti relaxa, tremuri Ametesti, ti se inmoaie picioarele Ai deseori nevoie la toaleta Tie greata, ai probleme digestive sau ai "nervi in stomac" Esti agitat Ai diverse senzatii fizice sau dureri vagi, inexplicabile
Iar ce faci este sa:
Eviti locuri, situatii sau persoane in care / cu care simti ca esti anxios Nu mai faci anumite lucruri, pe care obisnuiai sa le faci Iti iei diverse masuri de siguranta, pentru a putea face activitati obisnuite Verifici de mai multe ori unele lucruri, pentru a te asigura ca e totul in ordine Faci anumite ritualuri mentale (iti distragi atentia, numeri, spui "Va fi bine" sau "Nu e nimic, imi trece", spui o rugaciune, etc) pentru a putea depasi starile de disconfort
. ... atunci este posibil sa suferi de o tulburare de anxietate.
Vulnerabilitatea – Nucleul tulburarilor de anxietate
Vulnerabilitatea se defineste ca fiind perceptia unei persoane despre sine ca fiind subiectul unui pericol intern sau
extern asupra caruia nu detine controlul sau controlul sau este prea mic pentru ai oferi un sentiment de siguranta. In
cazul tulburarilor de anxietate, acest sentiment de vulnerabilitate este intensificat de anumite procese cognitive
disfunctionale. De exemplu, un pacient subestimeaza aspectele pozitive privind propriile sale resurse (minimizare), si
este predispus sasi concentreze (involuntar) atentia asupra propriilor slabiciuni (abstractie selectiva). El vede fiecare
imperfectiune ca pe o prapastie, si fiecare greseala ca pe un dezastru (magnificare si catastrofizare). Astfel, in urma
fiecarei mici greseli pe care va tinde sa o suprageneralizeze, se va simti tot mai vulnerabil in fata pericolului si mai
putin capabil sai faca fata.
Vulnerabilitatea tine atat de factori personali, cat si de factori de mediu. Printre factorii personali se afla fie lipsa
sau prezenta scazuta a unor abilitati (ex. lipsa unor abilitati sociale, in cazul unei persoane cu anxietate sociala), fie
perceptia eronata asupra abilitatilor personale (ex. lipsa increderii ca pot face fata anumitor situatii).
Factorii de mediu tin de contextul, mediul in care ne aflam. Ca exemplu, o persoana care a copilarit intrun oras, va
fi mai vulnerabila daca va pleca in excursie, prima oara in viata, pe munte, neavand experienta si abilitatile necesare
pentru a gestiona situatia la fel de eficient ca o persoana care a crescut intrun sat de munte. Din aceasta perspectiva,
observam importanta expunerii la cat mai multe experiente, acestea avand atat rolul de a ne creste abilitatile cat si de a
ne creste increderea ca putem face fata intro serie de situatii diverse.
Increderea in sine, definita ca autoevaluarea pozitiva privind propriile resurse si calitati pentru a gestiona
problemele si a face fata amenintarilor, joaca asadar un rol important in toate tulburarile de anxietate. In tratamentul
unei tulburari de anxietate, acest aspect trebuie luat in calcul, planul terapeutic trebuind sa includa si cresterea de
abilitati, dar si identificarea si modificarea credintelor disfunctionale privind propria persoana (ex. “Eu sunt mai
slab”, “Intotdeauna am fost mai bolnavicios”, “Eu nu sunt capabila sa fac fata situatiilor de stres, sunt prea emotiva”,
etc)
Ce determina si mentine anxietatea? Modelul cognitivcomportamental
Fiecare situatie sau eveniment prin care trecem este filtrat prin prisma propriilor noastre credinte si experiente, ceea
ce determina o interpretare diferita, de la persoana la persoana. Interpretarea pe care o dam anumitor situatii sau
evenimente, determina modificari in planul emotional si comportamental.
Deseori oamenii tind sa spuna ca emotiile lor se datoreaza unor factori externi, simtinduse astfel incapabili sa le
controleze: “Seful meu ma facut sa ma enervez, pentru ca nu ia placut raportul meu”, “Sotia mea ma face sa ma simt
foarte vinovat, pentru ca numi spune de ce e trista”, “Situatia financiara din Europa ma sperie foarte tare”, etc. In
realitate insa, ceea ce determina starea noastra emotionala, este modul in care interpretam evenimentele si situatiile
prin care trecem.
Iata cateva exemple:Situatia Interpretarea mea (gandurile mele) Emotiile mele
Sefului nu ia placut raportul “Omul asta ma exaspereaza, nu stiu ce vrea, si mam saturat, nu mai am chef sa lucrez la raportul ala!”
frustrare, enervare
Sotia mea e trista “Cred ca e trista din cauza mea. Sigur am facut ceva ce a suparato, de aceea nici nu vrea sami spuna”
vinovatie
Stire la TV despre situatia financiara in Europa
“Ce ma fac? Situatia este catastrofala, o sa intre in faliment toate bancile, o sa ajungem sa nu mai avem ce manca! Daca nu o sami mai pot hrani copiii?!”
teama, panica
Fiecare dintre aceste evenimente poate fi interpretat si privit din multe alte perspective. De exemplu:
Situatia Interpretarea mea / ganduri Emotiile mele
Sotia mea e trista “Probabil are o zi proasta, tuturor ni se intampla” compasiune
Sotia mea e trista “Ce ma enerveaza cand sta asa, si nu vorbeste! Parca ia mancat pisica limba! Ce sa spun, e trista, de parca eu sunt vesel!”
furie, enervare
Sotia mea e trista “Cred ca e suparata din cauza serviciului. Oare ce se intampla? Daca o supara sefa ei si isi da demisia, cum o sa ne descurcam?”
neliniste, teama
Sotia mea e trista “Trebuie sa facem ceva, nu se poate sa stam asa! Normal ca e trista, daca nu facem si noi mai multe activitati. Gata, am hotarat – saptamana viitoare mergem impreuna la munte! Abia astept sai fac surpriza asta!”
bucurie, nerabdare
Terapia cognitiva pune accentul pe aceasta legatura intre modul de a gandi si emotiile pe care le traim. Cercetarile
arata ca persoanele care sufera de tulburari de anxietate interpreteaza, in mod eronat, unele situatii sau evenimente ca
fiind periculoase, acest lucru determinand o stare de teama sau chiar panica.
Terapia cognitiva ajuta la identificarea si modificarea gandurilor automate negative, anxioase, cu ganduri realiste si
rationale.
Atunci cand avem o stare de teama, tindem sa evitam situatia pe care o consideram periculoasa. De fapt, persoanele
cu tulburari de anxietate ajung uneori sasi modifice intreaga viata pentru a evita sa se confrunte cu stimulii
anxiogeni. Mai jos exista o lista cu cateva comportamente specifice in 3 tulburari de anxietate tulburarea de panica,
tulburarea obsesivcompulsiva si anxietatea de sanatate.
Tulburarea de anxietate Comportamente de evitare, verificare, asigurare
Tulburarea de panica si agorafobia Evitari: mijloace de transport(metrou, autobuz), malluri, supermarketuri, tuneluri, poduri, lifturi, restaurante, zone in care nu exista spital in apropiere (ex. pe munte), avion, locuri aglomerate, locuri din care nu poti iesi rapid, etc
Asigurari: medicamente la indemana (ex. calciu, Xanax, etc), apa la indemana, persoana care sa ma insoteasca, verificat pulsul / tensiunea, etc
Tulburarea obsesivcompulsiva (In functie de continutul obsesiilor) Evitari: sa stau cu anumite persoane, sa ating anumite obiecte, sa merg in unele locuri, sa fac diverse activitati
Asigurari: ritualuri mentale, numarat, rugaciuni, facut curatenie / ordine, spalat excesiv, repetari, etc
Anxietatea de sanatate Evitari: spitale, locuri unde sunt microbi sau risc de infectii, oameni bolnavi, unele emisiuni, etc
Asigurari: vizite dese la medic, cautat pe internet informatii despre boli, multe medicamente in casa, medicamente in geanta, etc
Terapia comportamentala pune accentul, in cazul tulburarilor de anxietate, pe importanta expunerii la stimulii
anxiogeni, aceasta avand ca rezultat pe termen lung scaderea sau disparitia starii de teama. Studiile au arata ca
evitarea joaca un rol major in mentinerea anxietatii pe termen lung, chiar daca ajuta, pe moment, persoana sa se
linisteasca.
Raspunsul fiziologic la frica: “Fugi sau lupta!”
Senzatiile fizice care insotesc starea de teama, intalnite in tulburarile de
anxietate, reprezinta un factor major de disconfort pentru persoanele cu astfel
de tulburari. Deseori aceste senzatii fizice sunt interpretate ca fiind un semnal
de pericol, devenind, la randul lor, un factor declansator al reactiei de panica.
Fie ca ne aflam in fata unui pericol real sau doar ne gandim la ceva ce
consideram periculos, corpul nostru va reactiona printrun raspuns automat,
care ne va ajuta sa ne luptam sau sa fugim de pericol: raspunsul “fugi sau lupta”.
Creierul nostru primeste si proceseaza in permanenta semnale din mediu sau din propriul organism. Unele dintre
aceste informatii sunt procesate cognitiv (prin intermediul gandurilor), determinand astfel o serie de emotii. Alteori,
creierul are o reactie automata in fata unui pericol, fara a mai procesa cognitiv informatia. De exemplu, daca vedem ca
din bucatarie vine un fum puternic, vom procesa cognitiv aceasta
informatie “Ce se intampla?! Ceva a luat foc!!!” , iar acest lucru va
determina o stare de teama si un raspuns fiziologic (cresterea pulsului,
incordarea muschilor, accelerarea respiratiei, etc).
In alte situatii de pericol, raspunsul fiziologic este automat: daca traversam
si brusc vedem ca un camion vine cu viteza fara sa incetineasca, vom reactiona
rapid, fara a mai gandi ce se intampla sau ce avem de facut. Muschii se
incordeaza brusc, respiratia se accelereaza, iar in felul acesta corpul e pregatit
sa sara din fata camionului.
Acest lucru se explica prin faptul ca informatia ajunge sa fie procesata de
catre “amygdala” (formatiunea din creier responsabila cu procesarea
informatiei si declansarea raspunsului “lupta sau fugi”) pe 2 cai diferite:
• O cale scurta, de la talamus catre amygdala – pe aceasta cale informatia nu este procesata cognitiv, aparand
doar un raspuns automat in fata pericolului, ca in exemplul cu camionul
• O cale mai lunga, in care informatia trece prin talamus, scoarta cerebrala si apoi ajunge la amygdala; pe
aceasta cale, informatia este procesata cognitiv, ca in primul exemplu, cu fumul din bucatarie.
Cand informatia privind pericolul ajunge la amygdala, aceasta va transmite mai departe semnalul de alarma catre
glandele suprarenale, determinand o descarcare rapida de adrenalina in sange. Adrenalina va produce, la randul ei, o
serie de modificari fiziologice, care vor ajuta corpul sa devina mai puternic si sa poata sa lupte sau sa scape de
pericol.
Chiar si in somn, daca avem un
cosmar, creierul va declansa
raspunsul “fugi sau lupta”,
considerand ca ne aflam in pericol.
Astfel, inima va incepe sa bata cu
putere, respiratia va deveni mai
accelerata, muschii se vor incorda.
Aceste reactii fiziologice sunt
sistemul nostru de protectie in fata
pericolului.
Tabel: Schimbari produse de adrenalina in organism si modul in care sunt resimtite de individ
Schimbari in organism Resimtite ca...
* Cresterea ritmului cardiac (numarul de batai ale inimii / minut), pentru a creste aportul de oxigen si substante nutritive catre principalele organe
Batai de inima puternice
* Accelerarea respiratiei, pentru a creste oxigenarea organismului
Dificultati de respiratie, senzatia lipsei de aer, senzatia de sufocare, ameteala
* Incordarea muschilor Tremurat, dureri, tensiune, incordare
* Incetinirea digestiei Greata, “fluturasi in stomac”
* Intensificarea activitatii glandelor sudoripare, pentru a face fata cresterii ratei metabolice
Transpiratie abundenta
* Dirijarea sangelui catre organele vitale si muschi (prin vasoconstrictie periferica)
Furnicaturi si amorteli la nivelul extremitatilor
* Scaderea salivatiei Senzatia de uscaciune a gurii si de “nod in gat”Dificultati de inghitire
* Dilatarea pupilelor, pentru a depista mai usor pericolul Senzatia de privire incetosata, ameteala
Oamenii care trec prin stari de anxietate intense descriu si o serie de alte senzatii specifice raspunsului “fugi sau
lupta”; fiecare persoana traieste diferit aceste momente de frica, si nu este obligatoriu ca o persoana sa resimta toate
simptomele descrise mai sus.
De ce se declanseaza acest raspuns, in cazul
persoanelor cu tulburari de anxietate?
Tulburarile de anxietate distorsioneaza perceptia asupra
pericolului. Altfel spus, stimuli pe care majoritatea dintre noi
ii considera inofensivi (ex.: o senzatie de ameteala, o intalnire
cu prietenii, un gand sau o imagine violenta, etc), determina,
in cazul unei persoane cu anxietate, o stare intensa de teama sau
chiar panica. Asa cum am mentionat mai sus, chiar si un gand
negativ asupra unui posibil pericol poate sa declanseze aceasi
stare de teama ca si cum neam afla in fata unui pericol real.
* Raspunsul “fugi sau lupta”, caracterizat prin modificari fiziologice determinate de descarcare de adrenalina, este un raspuns natural, adaptativ. Nici una dintre aceste modificari fiziologice nu este periculoasa si nu determina probleme de sanatate pe termen scurt sau lung.
* Raspunsul “fugi sau lupta” nu este specific doar oamenilor. Si animalele, aflate in fata unui pericol, au aceleasi reactii fiziologice ca si oamenii (accelerarea batailor inimii, accelerarea respiratiei, incordarea muschilor, etc).
Tulburarea de panica
Un atac de panica nu este o tulburare in sine. In timpul unui atac de panica, o persoana poate sa resimta urmatoarele
senzatii fizice:
• Batai puternice de inima
• Senzatia de nod in gat, lipsa de aer sau senzatia de sufocare
• Accelerarea respiratiei
• Ameteala
• Tremuraturi, furnicaturi si amorteli la nivelul extremitatilor
• Transpiratie
• Greata, dureri de stomac sau alte simptome gastrointestinale
• Privire incetosata
• Senzatia de derealizare sau depersonalizare
Aceste senzatii fizice sunt insotite de teama persoanei ca va innebuni, va pierde controlul sau va muri.
Desi multi oameni au atacuri de panica dea lungul vietii, doar o parte dintre acestia vor interpreta catastrofic
aceasta experienta, devenind hipervigilenti si mentinand o stare continua de alerta, care ii va predispune la repetarea
atacurilor de panica.
Unele persoane cu tulburare de panica incep sa evite anumite locuri sau situatii in care considera fie ca atacurile de
panica se pot repeta, fie ca “evadarea” in cazul unui atac de panica este foarte dificila.
Printre evitarile si asigurarile la care apeleaza persoanele cu tulburare de panica, se numara:
– Evitarea unor mijloace de transport (metrou, autobuz, microbuz, tren, avion, masina), evitarea liftului, a
restaurantelor, a mallurilor, a pietelor, a zonelor aglomerate, a spatiilor mici si neaerisite, a locurilor in care
au avut anterior atacuri de panica, evitarea activitatii fizice, etc
– Asigurarea ca exista un spital in apropiere, tinut medicamente la indemana (ex. calciu sau xanax in geanta),
apa la indemana, mers insotit de o persoana de siguranta, vizite frecvente la Urgente sau la medic pentru
analize, folosirea unor medicamente pe baza de plante, verificarea pulsului / tensiunii, etc
In timp, aceste comportamente cresc starea de hipervigilenta si mentin gandurile anxioase.
Persoanele care sufera de tulburare de panica sunt prinse in cercul vicios al hipervigilentei si interpretarii
catastrofice a senzatiilor fizice:
Atentie involuntara crescuta asupra starii fizice + “scanarea” corpului (ex “Oare sunt ok?”)
Depistarea oricaror mici schimbari din organism (ex. batai de inima, stari de ameteala firesti, etc)
Interpretarea catastrofica a acestora:“Cred ca iar mi se face rau! Daca o sa fie mai grav?! Daca de data asta lesin?!”
Teama intensa
Declansarea raspunsului “fugi sau lupta” (aparitia senzatiilor fizice)
Atac de panica“Chiar mi se face rau! Acum o sa lesin!”
Tulburarea obsesiv-compulsiva
Tulburarea obsesivcompulsiva se caracterizeaza prin aparitia unor ganduri, imagini sau impulsuri (numite “obsesii) care determina o stare crescuta de teama. Pentru a scadea starea de teama, persoana cu aceasta tulburare va apela la o serie de activitati sau ritualuri (numite “compulsii”).
Obsesii frecvente Compulsii asociate
Ganduri sau imagini legate de contaminarea cu diverse substante periculoase, HIV, murdarie, etc
Spalat / dezinfectat frecvent, excesiv (ex. spalat excesiv pe maini sau corp, sters excesiv anumite parti ale corpului, dezinfectat zilnic obiectele sanitare, etc) Verificarea corpului pentru a depista semne de contaminare Evitarea locurilor sau a atingerii unor obiecte despre care persoana considera ca o pot contamina
Ganduri sau imagini legate de ceva periculos care urmeaza sa se intample din cauza propriei neglijente (ex. explozie de gaz, incendiu, jefuirea casei, etc)
verificarea frecventa a aragazului, a prizelor, a usilor si geamurilor, etc (inclusiv intoarcerea frecventa pentru verificari) evitarea de a fi ultima persoana care iese din casa cereri frecvente de reasigurari din partea altor persoane ca totul e in regula
Imagini, ganduri sau impulsuri legate de ranirea (abuzarea, lovirea, uciderea, etc) unor persoane (de regula persoane dragi). Exemple: imagini conform carora iti lovesti copilul, ganduri ca o sa iti ranesti sotul, etc
evitarea situatiilor in care riscul de ai rani pe cei dragi este mai mare. Ex.: ascund obiectele ascutite, sticlele, nu raman singur/a cu anumite persoane (ex cu copilul), etc neutralizarea gandurilor – te gandesti la ceva care sa indeparteze obsesiile (ex. iti spui ceva, spui o rugaciune, numeri, etc)
Ganduri, imagini, impulsuri cu continut sexual, considerate imorale (Ex. ganduri legate de homosexualitate, imagini ca faci sex cu anumite persoane)
evitarea de a privi, a atinge sau a se afla in preajma anumitor persoane evitarea unor activitati care pot declansa obsesiile (ex. evit sa ma uit la unele scene de dragoste din filme, evit discutiile legate de sex, etc) efectuarea unor activitati care sa contrazica gandurile, imaginile sau impulsurile
Ganduri, imagini cu continut blasfemic sau indoieli privind propria credinta (ex. gandul “ma inchin diavolului”, “il provoc pe Dumnezeu”, etc)
rugaciuni, ritualuri mentale care sa inlature gandurile sau imaginile efectuarea unor comportamente sau activitati care sa infirme gandurile si imaginile consultarea preotului, cautarea asigurarilor din partea altor persoane
Ganduri sau imagini legate de ati face rau singur (inclusiv suicid). Ex: “Daca ma arunc pe geam?”, “Daca ma tai cu cutitul?”, imagini cu propria persoana moarta
evitarea situatiilor in care riscul de suicid e mai mare (ex. evit sa raman singur/a acasa, sa stau langa geam, sa ma apropii de balcon, sa traversez intersectii aglomerate, sa stau pe peron la metrou, etc) cautarea asigurarilor din partea altor persoane ascunderea cutitelor, a obiectelor ascutie sau considerate 'periculoase”
Ganduri legate nevoia de a ordona, aranja anumite lucruri, sau de a desfasura unele activitati intrun anumit mod (poate include si gandul “Daca nu fac X lucru, ceva rau se va intampla”)
ordonarea obiectelor intrun anumit mod (ex. aranjarea hainelor pe culori, ordonarea tacamurilor intrun anumit fel, ordonarea altor obiecte din casa, etc) executarea unor activitati dupa anumite ritualuri (ex. ma spal pe maini de 3 ori, urc scarile si le cobor de 2 ori, numar pana la 10 cand ma urc in masina, etc)
Tuturor ne vin uneori in minte ganduri sau imagini ciudate, violente sau pe care nu le dorim (asa cum in minte ne
vin, tot in mod involuntar, si ganduri placute). Majoritatea dintre noi nu le bagam in seama, trecem rapid peste ele,
fara a ne pune prea multe intrebari.
Unele persoane insa se simt foarte speriate de aceste ganduri, considerand ca:
• Astfel de ganduri sau imagini nu trebuie sati vina niciodata in minte
• Daca gandesti ceva imoral, violent sau ciudat inseamna ca esti o persoana imorala, rea, ciudata, etc
• Daca gandesti un lucru, inseamna ca iti doresti sa se intample / vrei sal faci / ai putea sal faci fara sati dai
seama
• Trebuie sati controlezi gandurile, imaginile sau impulsurile, altfel poti scapa controlul total
Persoanele care prezinta credinte de tipul celor descrise mai sus vor face tot posibilul pentru a impiedica gandurile,
imaginile sau impulsurile nedorite sa mai apara – devenind hipervigilente in a depista momentele in care pot aparea
aceste ganduri, si apeland la diferite mecanisme de evitare si asigurare (compulsii) de tipul celor descrise in tabelul de
mai sus. Astfel, preocuparea legata de indepartarea gandurilor nedorite le va ocupa tot mai mult timp, iar gandurile
vor tinde sa devina tot mai dese cu cat incerci mai mult sa nu te gandesti la ceva, cu atat te vei gandi mai mult.
Cercul vicios al tulburarii obsesivcompulsive arata, in cele mai multe cazuri, astfel:
Aparitia unui gand, imagine sau impuls nedorit (violent, cu continut sexual, imoral, etc)
Interpretarea / judecarea gandului sau imaginii: “De ce am gandit asa ceva?” “Inseamna ca vreau sa fac asta”, “Ma gandesc la asta pentru ca sunt rau, imoral, agresiv, etc”
Frica intensa
“Trebuie sa am grija sa nu -mi mai vina asta in minte (gandul, imaginea, impulsul)”
Cresterea hipervigilentei si a preocuparii pentru depistarea si inlaturarea gandurilor nedorite
Modificarea comportamentului, pentru a evita sau a neutraliza gandurile nedorite (compulsii)
Creste frecventa si intensitatea gandurilor, imaginilor, impulsurilor – devenind “obsesii”
Anxietatea generalizata
Tulburarea de anxietate generalizata se caracterizeaza prin prezenta aproape
permanenta a ingrijorarilor, asupra carora persoana simte ca nu are controlul. Desi nu exista motive reale de
ingrijorare, persoanele cu anxietate generalizata dezvolta scenarii catastrofice cu privire la o serie de aspecte ale
vietii : sanatatea lor sau a familiei, situatia financiara, viata de familie sau viata profesionala. Ziua unei persoane cu
anxietate generalizata este dominata de ganduri negative legate de viitor, insotite de stari intense de disconfort
emotional, dar si fizic. Deseori persoanele cu anxietate generalizata acuza simptome fizice de tipul durerilor
musculare, dificultati de inghitire, oboseala, dureri de cap sau de stomac, carcei si, deseori, insomnie.
Desi realizeaza ca ingrijorarile sunt exagerate, persoanele cu anxietate generalizata simt ca nu se pot opri si nu pot
controla ingrijorarile. Anxietatea generalizata poate fi insotita si de stari depresive, dificultati de concentrare si
iritabilitate crescuta.
Studiile clinice au aratat ca persoanele cu anxietate generalizata au o serie de credinte atat negative, cat si pozitive
legate de ingrijorare:
Credinte negative:
• Ingrijorarile sunt de necontrolat
• Odata ce incep sa ma ingrijorez nu ma mai pot opri
• Nu pot face nimic pentru a opri ingrijorarile
• O sa innebunesc daca ma tot ingrijorez
• O sa ma imbolnavesc daca voi continua sa ma ingrijorez
• Ingrijorarile o sami afecteze starea de sanatate fizica
Credinte pozitive:
• Daca te ingrijorezi, poti sa previi evenimentele nedorite
• Ingrijorarea ma ajuta sa fac fata unor situatii neplacute
• Ingrijorarea ma ajuta sa fiu pregatit pentru orice situatie
• Ingrijorarea ma ajuta sa rezolv problemele
• Daca ma ingrijorez, voi fi mai motivat sa fac anumite lucruri
• Daca ma ingrijorez, nu mi se poate intampla nimic care sa ma ia prin surprindere
Un alt factor implicat in dezvoltarea si mentinerea anxietatii generalizate este intoleranta la incertitudine. Studiile
au aratat ca persoanele cu aceasta tulburare au dificultati mai mari in a tolera nesiguranta si incertitudinea, precum si
emotiile negative. Ingrijorarea le ofera, din aceasta perspectiva, un fals sentiment de control si siguranta.
Acceptarea incertitudinii, cresterea tolerantei la disconfort emotional, dezvoltarea abilitatilor de rezolvare a
problemelor precum si invatarea unor tehnici de relaxare, fac parte din tratamentul cognitivcomportamental al
anxietatii generalizate.
Anxietatea sociala
Cu totii avem emotii in unele situatii sociale: la examene, la interviuri, atunci cand tinem un discurs sau avem
prima intalnire cu o persoana de care ne place. Unii dintre noi sunt mai timizi, si au dificultati in a initia o conversatie
sau se simt inconfortabil cand sunt in centrul atentiei.
Fobia sociala este, insa, mai mult decat o simpla timiditate. Principalele caracteristici care diferentiaza timiditatea de
fobia sociala sunt:
Timiditate Fobia sociala
este o trasatura de personalitate se caracterizeaza prin reticenta si inhibitie sociala persoana nu evita situatiile sociale se poate implica in activitati sociale atunci cand este necesar prevalenta crescuta in randul populatiei nu interfera cu activitatea zilnica
tulburare psihica se caracterizeaza prin anxietate marcanta, chiar panica, in situatii sociale evaluative persoana prezinta performante sociale scazute evitarea situatiilor sociale este frecventa si pervaziva prevalenta mai scazuta in randul populatiei debutul este, de regula, in adolescenta afecteaza domeniul social si profesional
Persoanele cu fobie sociala au standarde excesiv de inalte legate de propria performanta sociala si se indoiesc ca pot
face o buna impresie. In situatii sociale, acestea traiesc un disconfort foarte intens, gandinduse ca vor atrage atentia
asupra lor si se vor face de ras sau se vor comporta intrun mod umilitor, jenant.
Asadar, expunerea la situatii sociale este fie evitata, fie traita cu un disconfort intens. Anxietatea apare dinainte de
intrarea in situatie, fiind determinata de ganduri anticipatorii catastrofice (“O sa ma fac de ras”, “O sasi dea seama ca
sunt anxios”, “Voi fi penibil”, etc), dar continua si dupa incheierea situatiei sociale, cand persoana rememoreaza
fiecare gest pe care la facut, verificand daca a fost bine sau nu. Fiecare stimul ambiguu va fi interpretat in mod
negativ, intarind convingerea ca nu poate face fata acestor situatii (“Nimeni nu ma place”, “Sunt neinteresant”, “Sunt
ciudat / plictisitor / nepotrivit, etc”).
Unele persoane prezinta stari intense de teama sau chiar panica in majoritatea situatiilor sociale, fobia sociala fiind
generalizata. Altele traiesc stari de disconfort doar in anumite situatii, de exemplu in prezenta anumitor persoane sau
in anumite locuri sau activitati sociale.
Printre situatiile care genereaza cel mai intens disconfort se numara:
• Vorbitul in public (la intalniri sociale, discursuri publice, la petreceri, la intalniri de afaceri, etc)
• A canta sau a performa in fata unui public
• Initierea si mentinerea unei conversatii
• A manca sau a bea in fata altor persoane
• A folosi toalete publice
• A scrie in fata altor persoane
Persoanele cu fobie sociala pot prezenta abilitati sociale scazute, iar interventia psihologica trebuie sa aiba ca
obiectiv si cresterii asertivitatii sau a altor abilitati.
Fobiile specifice
Fobia specifica reprezinta teama intensa, irationala de un stimul inofensiv sau foarte
putin periculos. Fricile cele mai des intalnite sunt: frica de inaltimi, frica de tuneluri, frica de zbor, de caini,
paienjeni / gandaci, frica de sange sau injectii, frica de locuri inchise, frica de pasari, frica de soareci, frica de serpi.
Persoanele cu fobie specifica realizeaza ca teama lor este prea intensa, irationala sau nejustificata, insa in momentul
in care se afla in fata obiectului sau situatiei de care se tem (sau uneori doar cand se gandesc la asta), traiesc o stare
intensa de anxietate sau chiar un atac de panica.
Fobiile apar de regula in copilarie sau in adolescenta. Desi cauzele exacte ale dezvoltarii unei fobii specifice nu sunt
cunoscute, studiile arata ca o fobie specifica se intalneste la mai multi membrii ai aceleiasi familii.
Persoanele cu fobie specifica apeleaza, de regula, la tratament specializat atunci cand nu mai reusesc sa evite lucrul
de care se tem, iar fobia interfera cu activitatea profesionala sau cu viata lor personala.
Terapia cognitivcomportamentala, este un tratament eficient, de scurta durata pentru fobiile specifice.
Tulburarea de stres post-traumatic
Tulburarea de stres posttraumatic poate fi experimentata de unii oameni care fie trec
printro situatie periculoasa, fie sunt martorii unui astfel de eveniment. Persoanele care au
suferit un abuz fizic sau sexual (pe termen scurt sau lung), care au avut un accident, care sau confruntat cu un
dezastru natural (ex. cutremur, inundatii, etc), care au fost victimele unui jaf sau a unei tentative de viol, sau au
experimentat alte tipuri de evenimente sau situatii traumatice, pot dezvolta o tulburare de stres posttraumatic. Unele
persoane dezvolta aceasta tulburare fara a fi victimele directe ale unei agresiuni sau ale unei situatii periculoase;
atunci cand o persoana este martora la un eveniment care pune in pericol viata altcuiva – fie cineva apropiat (ex.
decesul unei persoane iubite), fie cineva necunoscut (ex. martorul unui accident de masina), exista posibilitatea de a
dezvolta o tulburare de stres posttraumatic.
Aceasta tulburare de manifesta prin retrairea momentelor traumatice sub forma unor secvente de ganduri sau
imagini (“flashbackuri”), insotite de stare de teama foarte intensa si senzatii fizice (batai de inima, senzatie de
sufocare, etc), cosmaruri, ganduri si imagini infricosatoare. Persoanele cu TSPT evita locurile, situatiile, persoanele
sau obiectele care le amintesc de momentul traumatic si au dificultati in asi aminti experienta prin care au trecut. De
exemplu, o persoana care a avut un accident de masina, sar putea sa nu isi aminteasca exact ce sa intamplat si sa
evite sa se mai urce in masina.
Persoanele cu TSPT se pot simti vinovate, deprimate sau ingrijorate, pot sasi piarda interesul pentru activitatile care
le faceau placere si se pot simti “amortite” emotional. Unele persoane cu TSPT simt o stare de neliniste, agitatie si
iritabilitate crescuta si au probleme cu somnul (dificultati de a adormi, cosmaruri, etc).
Daca observati ca cineva apropiat, care a trecut printrun eveniment traumatic, prezinta astfel de simptome, il puteti
ajuta oferindui suport emotional, intelegere si incurajari. Ascultatil cu atentie si asiguratil ca aceste simptome se vor
diminua odata cu timpul dar si cu ajutor specializat. Nu ignorati afirmatiile legate de suicid sau de autoranire, si
incurajati persoana apropiata sa caute ajutor de specialitate (medic psihiatru, psihoterapeut).
Tratamentul tulburarilor de anxietate
Tulburarile de anxietate pot fi tratate cu medicatie, cu unele forme de
psihoterapie sau ambele. Optiunea privind tratamentul depinde de tipul de
tulburare si de preferinta pacientului. Inainte de a urma un tratament este necesara
consultarea unui medic de specialitate, pentru a determina daca simptomele se
datoreaza unei tulburari de anxietate sau au o cauza fizica.
Tratamentul se stabileste in functie de diagnostic, de severitatea simptomatologiei
si prezenta comorbiditatilor (ex. depresie, abuz de substante, etc), dar si preferintele
pacientului. De exemplu, unele persoane opteaza pentru tratament medicamentos,
avand avantajul ca acesta reduce rapid simptomatologia. Altii prefera sa urmeze o forma de psihoterapie, in care sa
invete cum sa gestioneze anxietatea si sa mentina starea de bine.
Unele tulburari de anxietate pot fi tratate doar prin psihoterapie, si, chiar daca pacientul urmeaza un tratament
medicamentos, este important sa urmeze si o interventie de tip psihologic pentru a invata ce este anxietatea si cum sa
o gestioneze eficient.
Studiile clinice au aratat ca cea mai eficienta forma de interventie psihologica in tulburarile de anxietate este
psihoterapia cognitiv-comportamentala. Terapia cognitiva ajuta persoana sa schimbe tiparele negative de gandire
care mentin frica, iar terapia comportamentala ajuta la identificarea comportamentelor disfunctionale si schimbarea
reactiilor pe care persoana le are in situatiile care ii provoaca teama.
Terapia cognitiv-comportamentala poate fi urmata individual sau in cadrul unei terapii de grup.
Anxietatea in familie
Cand cineva din familie sufera de o tulburare de anxietate, poate fi dificil pentru ceilalti membri sai inteleaga
trairile, gandurile si comportamentele. Unele reactii vi se pot parea absurde, sau va puteti gandi ca persoana in cauza
nu are suficienta “vointa” pentru a depasi situatia. Pentru a intelege mai bine persoana de langa dumneavoastra, este
recomandat sa aflati mai multe despre tulburarile de anxietate – de ce apar, cum se manifesta, care sunt factorii de
mentinere si care sunt pasii necesari pentru recuperare.
Confruntati cu o tulburare de anxietate, cei mai multi dintre noi nu stiu cum sa reactioneze. Este normal, asadar, ca
membrii familiei sa traiasca sentimente de teama, frustrare, vinovatie, confuzie, sau chiar furie. Parintii, in special,
tind sa se invinovateasca atunci cand copilul lor are o tulburare de anxietate. Trebuie sa stiti ca tulburarile de anxietate
sunt cauzate de diferiti factori, multi dintre acestia nefiind in controlul nostru, asadar nu putem spune cine e “de
vina”.
Unii membri ai familiei se pot simti furiosi, gandinduse “De ce nu depaseste pur si simplu problema asta? De ce nu
are vointa?”. Daca va regasiti in aceasta situatie, este bine sa invatati mai multe despre ce inseamna anxietatea;
ganditiva la faptul ca persoanele cu anxietate nu isi doresc sa sufere de aceasta problema si cu atat mai putin sa lase
anxietatea sai afecteze pe cei dragi.
Anxietatea este o problema de sanatate psihica si necesita ingrijire de specialitate (tratament medicamentos sau
psihoterapie), la fel ca alte boli cu care ne confruntam dea lungul vietii.
Alte familii devin foarte ingrijorate si speriate: “Daca nu o sai mai treaca, daca se imbolnaveste mai rau?” sau chiar
“Daca pateste ceva fizic (atac de cord, AVC, etc) din cauza anxietatii?”. Deseori acestia devin foarte grijulii si atenti
cu persoana cu anxietate, transmitand mesaje de tipul “Nu te mai ingrijora, cati face rau”, “Ai grija sa nu te obosesti,
deja te simti rau”, “Sami spui daca nu tie bine, sati dau o pastila”, etc.
In primul rand trebuie sa stiti ca, urmand un tratament adecvat (tratament medicamentos si / sau psihoterapie cognitiv
comportamentala), sansele de vindecare in cazul tulburarilor anxioase sunt foarte mari. De asemenea, este bine de
stiut ca anxietatea nu produce alte boli psihice sau fizice, asadar grija trebuie indreptata catre tratamentul episodului
anxios si nu catre prevenirea altor boli de natura fizica sau emotionala.
Grija excesiva si hiperprotectivitatea pot avea insa un efect nedorit pe termen lung: ele intaresc credinta pacientului
ca se afla in pericol, ca nu este capabil sa depaseasca teama si ca fara o atentie sporita si o stare permanenta de alerta,
lucrurile pot sa devina mai grave; asadar, pe termen lung, acestea “hranesc” anxietatea, in loc sa o diminueze.
Compatimirea excesiva este deseori intalnita impreuna cu hiperprotectivitatea: “Vai, saracul de tine...”, “Of, ce ne
facem..”, “Mie tare mila de tine..”, “Nu stiu cum mai suporti..”, etc; din nou, astfel de mesaje nu sunt de ajutor,
facand pacientul sa creada ca ceea ce i se intampla este groaznic, fara rezolvare si ca el este neputincios in fata
anxietatii.
Minimalizarea este una dintre tehnicile la care apeleaza unii membri ai familiei: “Stai linistit ca nu ai nimic”, “Nu
te mai ingrijora ca nu ai motive”, “Lasa ca o sati treaca”, etc. Din nou, aceasta este o metoda disfunctionala pe
termen lung – astfel de mesaje nu ajuta pacientul sa dobandeasca abilitatile necesare pentru a infrange anxietatea, ba
chiar mai mult, il fac sa se simta neinteles si inadecvat.
Ce poate face familia?
Iata cum puteti ajuta un membru al familiei care se confrunta cu o tulburare de anxietate:
* Observati si confirmati emotiile: ex. “Observ ca iti este foarte teama”, “Vad ca esti foarte speriat, ce crezi ca se va
intampla?” “Inteleg ca iti este foarte frica sa nu patesti ceva”.
* Oferiti suport si intelegere: “E in regula sati fie teama uneori, chiar daca pentru unii motivul poate parea minor”,
“Voi fi langa tine si te voi ajuta sa treci peste asta”, “In viata ne confruntam cu diferite dificultati, cu ajutor specializat
putem trece insa peste ele”, “Stiu ca iti este greu si ca aceasta problema iti afecteaza viata, dar cred ca poti invata, la
fel ca altii, sa gestionezi anxietatea”.
* Ajutatil pe pacient sa gaseasca raspunsuri, in loc sai oferiti sfaturi: “Ce te face sa crezi ca vei pati asta?”, “Ti s
a mai intamplat asta?, “Tu ce tiai spune, daca ai fi in locul meu?, “Care crezi ca este riscul sa patesti ceva ingrozitor?
Pe ce te bazezi?”, “Desi iti este foarte teama, crezi ca ai putea incerca totusi sa faci lucrul acesta (ex.iesit singur din
casa, mers cu liftul / metroul, etc) ?”
* Ajutatil pe pacient sa gandeasca rational si realist, nu neaparat pozitiv! Asigurarile de tipul “O sa fie bine”,
“Bucurate ca nu ai nimic fizic”, “Gandestete la ce e mai frumos in viata ta”, etc il vor ajuta pe pacient sa se simta
mai bine, fix pana la urmatorul moment de anxietate. Pacientul are insa nevoie de metode care sal ajute pe termen
lung: in momentul in care gandurile anxioase preiau controlul, ele vor trebui contrabalansate cu ganduri rationale, nu
pozitive.
Ex. Pacientul: “Imi bate inima foarte tare, o sa fac un atac de cord!
Varianta pozitiva: “Nu ai nimic, calmeazate! E doar in capul tau, gandestete la ceva frumos!”
Varianta rationala: “Ce te face sa crezi ca vei face un atac de cord? Ai o boala de inima? Ti sa mai intamplat sati
bata inima asa de tare? Daca da, ce sa intamplat, ai facut atac de cord? Pot exista si alte motive pentru care sati bata
inima, in afara de iminenta unui atac de cord? Crezi ca e posibil sati bata inima mai tare din cauza ca teai speriat, si,
de fapt, sa fie doar o stare intensa de anxietate?”, etc
Astfel de intrebari pot ajuta pacientul sa inteleaga ca, desi simte unele senzatii fizice care ii provoaca teama, acestea
nu sunt neaparat un semn de pericol iminent, ci se datoreaza unei stari normale, firesti, de teama.
* Ajutati pacientul sa identifice si sa elimine comportamentele de asigurare si evitare si nu va lasati atras in astfel
de comportamente. Comportamentele de asigurare si evitare reprezinta acele activitati pe care pacientul nu le mai face
sau le face in plus pentru a evita anxietatea.
Amintitiva insa ca cel mai bun mod in care puteti ajuta pe cineva care sufera de o tulburare psihica, este sal
incurajati sa caute ajutor de specialitate (medic psihiatru, psihoterapeut).
Unde pot beneficia de tratament adecvat?
Echipa PsyClinic, formata din psihologi cu formare in psihoterapie cognitivcomportamentala, va pune la
dispozitie servicii complexe de tratament al tulburarilor de anxietate:
• Psihoterapie individuala pentru adulti
• Psihoterapie individuala pentru copii si adolescenti
• Consiliere pentru parinti
• Grupuri de terapie
• Programe structurate de tratament
• Ateliere de suport si informare pentru pacienti si
familiile acestora
PsyClinic colaboreaza cu un medic primar psihiatru si un medic specialist Diabet, Nutritie si Boli Metabolice,
oferind astfel pacientilor posibilitatea de a beneficia de tratament multidisciplinar al tulburarilor de anxietate.
Psihoterapie si Psihologie ClinicaCredem in oameni!
PsyClinic – Psihoterapie si Psihologie Clinica
www.psyclinic.ro
+40 726 191 822