Atlas Plante Medicinale

5/7/2018 Atlas Plante Medicinale - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/atlas-plante-medicinale 1/234

PLANTE MEDICINALE

DIN FLORA

REPUBLICII MOLDOVA

(Atlas)

Anatolie Nistreanu



Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALEDIN FLORA REPUBLICII

MOLDOVA(Atlas)

Chişinău, 2006



Idee:Dennis Zeedyk

Director Executiv PDBA

Aliona PidghirnaiaConsultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafic ă şi design:Vladimir TofanConsultant

Elena Morari



PROIECTUL DE DEZVOLTARE

A BUSINESSULUI AGRICOL

SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOLDE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA

PENTRU A SPORI VENITURILEŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ

ÎN ZONELE RURALE

Proiectu l de Dezvo l tare a Businessului Agricol (PDBA) lansat îniunie 2004 este finanţat de Agenţia

Statelor Unite pentru DezvoltareInternaţională (USAID) şi esteimplementat de organizaţia americanănon-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are dreptscop sporirea veniturilor şi crearealocurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe planinternaţional a Sectorului Agricol de

Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şirespectiv pentru a-i mări potenţialul deexport şi capacitatea comercială.

PDBA consolidează Sectorul AVÎ din

Moldova abordând patru elementeprincipale ale lanţului valoric:

· Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intrape pieţe noi de export, pentru a

diversifica liniile de produse şi asatisface mai bine cererea;

·C o n s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i businessului agricol de a exportaproduse agricole în stare proaspătăşi prelucrată pr in prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarealegăturilor de piaţă;



·Îmbunătăţirea capacităţii fermierilorde a asigura volumul şi calitateanecesară ale produselor agricolepentru a susţine exporturile competitive prin consolidareaabilităţilor manageriale la nivel

tehnic şi de afaceri;·Consol idarea asociaţ i i lor de producători şi industriale pentru afacilitata colaborarea pe întregul lanţvaloric.

Constrângerile şi barierele cu care seconfruntă producătorii, prelucrătorii şiexportatorii în cadrul lanţului AVÎ suntsoluţionate prin prestarea asistenţei

tehnice în procesul de producere,recoltare, gestionare post-recoltare şipăstrare la rece (managementullanţului frigorific).

Beneficiarii PDBA includ micii p roducă to r i , p r e luc ră to r i i ş i exportatorii de produse agricole devaloare înaltă (PAVÎ) cu potenţialcomercial, precum şi asociaţiile deproducători şi exportatori de PAVÎ, şiafaceri agricole rurale.

Pentru a solicita asistenţă tehnică şi

consultanţă în domeniul businessuluiagricol din partea PDBA, vă puteţiadresa la biroul CNFA Moldova: Str.Bulgară 33/1, Chişinău, MD-2001,tel. 022 577930, fax 022 577931 sauputeţi vizita pagina web a CNFA(www.cnfa.md ,www.cnfa.org).



Bazele procesului de colectare aproduselor vegetale

Colectarea produselor vegetaleinclude un şi de operaţii, începând curecoltarea şi terminând cu adoptareamăsurilor despre corectitudineapăstrării lor. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei dupădescrierea ei botanică. Pentru aceastae necesar de a o compara cu desene

din atlas, carte, cu ierbarul, diapozitive.Dacă planta după toate caracterelemorfologice coincide cu descriereabotanică se poate de-o colectat.

Colectarea şi prelucrarea primară

a produselor vegetale.Creşterea plantelor este în directă

legătură de condiţiile înconjurătoare.Condiţiile de climă şi sol imprimă planteiun anumit ritm de dezvoltare care estediferit la plantele crescute în condiţiineasemănătoare. Factorii care au oinfluenţă deosebită asupra creşteriiplantelor sunt:·

condiţiile atmosferice. Datorităcondiţiilor atmosferice diferenţiale dela an la an, plantele medicinale sedezvoltă şi ajung la maturitate latermene diferite în decursul anilor şi

chiar în acelaşi an;·condiţiile de sol . Momentul optim derecoltare este influenţat de terenul pecare cresc plantele;·expoziţia şi lumina. Pe terenurile cuexpoziţie sudică, plantele înflorescmai repede decât pe cele cuexpoziţie nordică sau estică;·altitudinea influenţează puternic



momentul optim de recoltare. La şes, înflorirea se produce mult mai

devreme decât la deal saumunte.Stabilir ea în mod corespunzător a

momentului optim va trebui făcută pebazine naturale, în mod diferenţiat,ţinând seama de condiţiile de creştere aplantelor.

Recoltarea organelor subteraneadică a rădăcinilor, rizomilor, bulbilor şituberculilor se face primăvara timpuriu

sau toamna târziu. În această perioadăpărţile subterane au cea mai marecantitate de principii active. Rădăcinileplantelor de doi ani se culeg în toamnaprimului an de vegetaţie, în decursul

iernii sau primăvara celui de al doileaan. Rădăcinile plantelor anuale serecoltează cu puţin timp înainte de înflorire. Rădăcinile se recoltează cudiferite unelte (sapă, plug, hârleţ, furcă),

în funcţie de forma lor, terenul pe carecresc şi adâncimea la care ajung. Dupăaceasta ele se scutură bine de pământ,unele numai prin spălare, se înlăturăpărţile necorespunzătoare, se taiecoletul (partea de sus care este plină demuguri de unde începe să creascătulpina), rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi.

Recoltarea mugurilor foliari. Acesteorgane se formează toamna, iarrecoltarea lor se face primăvaratimpuriu când planta îşi intensificăactivitatea ei de vegetaţie. Recoltarea

se termină când solzişorii care acoperămugurii încep să se desfacă, muguriiplesnesc şi se alungesc. Ei se culegnumai cu mâna, ciupindu-se mugurii de



pe ramurile laterale ale arborilor ajunşila maturitate. Se interzice ruperea

mugurilor terminali de pe tulpinaprincipală a coniferelor, deoarece prinaceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime.

Recoltarea frunzelor , deşi, îngeneral, are loc primăvara, atunci cândacest organ a ajuns la o dezvoltarenormală, ea variază însă de la specie laspecie. În cazul plantelor erbacee

recol tarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. Deasemenea, mai trebuie amintit căfrunzele care conţin uleiuri volatiletrebuie recoltate pe timp noros, iar

celelalte pe vreme cu soare.Recoltarea frunzelor se face cumâna, prin ciupire sau prin strujirea lorde pe tulpină. În general, frunzele seculeg fără peţiol (podbal, pătlagină,nalbă) sau se lasă numai codiţelefoliolelor, îndepărtându-se peţiolulprincipal (nuc, zmeur). Frunzele preamici nu pot fi recoltate prin ciupire şi niciprin strujire, operaţia fiind neeconomicăpentru culegători. În acest caz serecoltează ramurile întregi cu frunze, seusucă sub această formă şi cândfrunzele s-au uscat sunt desprinse

printr-o uşoară lovire a ramurilor(merişor, afin).Recoltarea florilor are loc atât cu

puţin timp înainte de înflorire, adică înboboc (salcâmul japonez), cât şi în

timpul înfloririi (tei, muşeţel, albăstrele), însă în nici un caz mai târziu, adicădupă ce floarea s-a trecut. Timpul celmai prielnic pentru recoltarea florilor



este în jurul prânzului, pe vreme uscatăşi de obicei însorită. Florile, în general,

se recoltează întregi, adică cu petale,sepale etc., rupându-se cu o codiţă câtmai scurtă, însă la unele se culegnuma i pe ta l e l e ( l umânăr i că , albăstrele). Recoltarea florilor se facecu mâna prin ciupire, cu foarfeca, înbuchete, cu piepteni speciali.

Recoltarea părţilor aeriene se facecând ele sunt înflorite, în aşa fel ca

produsul rezultat să conţină cât maimulte flori. Nu se va recolta partealignificată a plantelor, lipsită de ramuricu frunze; când plantele au crescutprea înalte, se recoltează numai

vârfurile în lungime de 20-25 cm, împreună cu ramurile. Pentru a protejaplantele în vederea unor recoltăriulterioare nu este recomandatărecoltarea prin smulgere.

Recoltarea părţilor aeriene se facenumai pe vreme uscată rupându-se cumâna, cu ajutorul secerii, a cosoruluisauaunuialtobiecttăios.

Recoltarea fructelor variază înfuncţie de natura fructului; astfel, în

cazul fructelor cărnoase (afin, soc,ienupăr), recoltarea lor se recomandăsă se facă atunci când ele sunt complet

dezvoltate, iar cele uscate înainte dedeschiderea lor, când seminţele suntdeplin dezvoltate, însă maturizarea şideschiderea lor având loc în timpuluscării. Această operaţie se efectuează

toamna până la căderea brumei.Recoltarea seminţelor în scopuri

terapeutice trebuie făcută cândseminţele au ajuns la maturitate, iar în



cazul când fructele, care le conţin suntdehiscente, înainte de desfacerea lor

spontană.Recoltarea scoarţei . De la unele

specii de plante se foloseşte în scopurimedicinale numai scoarţa recoltată fiede pe tulpini, fie de pe ramuri şi chiar depe rădăc in i . Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii esteprimăvara până în momentul formăriiprimelor frunze, deoarece, pe de o

parte, în această perioadă scoarţaconţine o cantitate suficientă de principiiactive, iar, pe de altă parte, ea se poatedesprinde uşor de partea lemnoasă aorganului respectiv. Indiferent de

anotimp şi de organul folosit serecomandă ca recoltarea să se facă pevreme uscată, f ără umiditate şi cusoare, cu excepţia, după cum amprecizat mai sus, organele ce conţin

uleiuri volatile. Recoltarea se face cuajutorul unui briceag cu care se factăieturi până în ţesutul lemnos în formăde cerc la distanţe de 10-15 cm unelede altele, după care se unesc printr-oaltă tăietură în linie dreaptă de-a lungulramurii. Cu vârful briceagului, cu mânasau cu ajutorul unei pene de lemnnetede şi bine ascuţite se face

descojirea. Mai departe se înlăturăcojile prea bătrâne, care prezintăcrăpături şi îngroşări, cele cu muşchisau alge, înnegrite şi cu resturi de lemn.

După recoltare se trece la

pregătirea plantelor medicinale învederea uscării lor. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarealor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor



străine organice şi minerale, precum şia impurităţilor, care pot fi:

- corpuri străine organice: toateplantele sau părţile de alte plante decâtcea recoltată. Astfel, la muşeţel suntsocotite drept corpuri străine organiceflorile altor specii de muşeţel, depătlagină şi de graminee, resturi detulpini şi flori de urda-vacii, fragmentede nuiele, rogojini, paie etc.;

- corpurile străine minerale sunt

nisipul, praful, pietricelele, bucăţile depământ. Ele se amestecă cu plantelecând recoltarea s-a făcut cu diferiteunelte, mecanic sau când plantelerecoltate au fost întinse până la

transportul lor în locuri nepodite saunecorespunzător pregătite;- impurităţi sunt şi alte părţi din

planta medicinală decât organulrecoltat. Astfel, la frunzele de afin,resturile de tulpini, ramurile saurădăcinile din herba de cimbrişor,constituie impurităţi.

De asemenea, impurităţi sunt

socotite şi părţile decolorate saubrunificate ale produsului respectiv.Corpurile străine organice, minerale şiimpurităţile nu vor putea depăşianumite limite, exprimate în procente şi

stabilite prin condiţiile tehnice derecepţie.

Uscarea produselor vegetale.

Problema uscăr i i p lante lor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de:

- organele (părţile) de plantă



folosite, textura şi conţinutul în apă alacestora;

- natura principiilor active şi aechipamentului enzimatic din organelesupuse deshidratării.

Uscarea reprezintă veriga finală înobţinerea unui produs de calitate, înţelegând prin aceasta nu numaiaspectul comercial al produsului, ci înmod deosebit păstrarea neschimbată aconţinutului şi a compoziţiei chimice a

acestuia. Ea începe în momentulrecoltării plantei.Pentru a nu fi expuse alterării şi

pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principi i active

majoritatea produselor uscate dinplantele medicinale şi aromatice nutrebuie să conţină mai mult de 14%apă.

Uscarea corectă a diferitelor părţi deplantă recoltate necesită cunoaştereastructurii chimice a principiilor active.Cu toate că nu se cunoaşte în detalitateesenţa proceselor biochimice ce se

produc în timpul uscării, practica îndelungată a stabilit că pentru uscareaplantelor ce conţin uleiuri volatiletemperatura maximă nu trebuie să

odepăşească 30-35 C, iar pentru cele cu

heterozide şi alcaloizi este cuprinsăo între 50 şi 80 C corespunzător.Uscarea plantelor medicinale se

poate realiza pe două căi, şi anume:naturală, la soare sau la umbr ă, şiartificială.

Uscarea la soare. Aceasta este ceamai simplă şi mai economică metodă,fiind utilizată numai pentru anumite părţi



ale plantei ca: rădăcini, rizomi, scoarţe,muguri, fructe sau seminţe, al căror

conţinut este mult mai stabil, razelesolare neputând deprecia aspectulcomercial al produsului. Direct înbrazde se pot usca şi herba sau chiarfrunzele unor specii, dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şirouă. În orice caz uscarea direct încâmp este întotdeauna însoţită demulte pierderi nerecuperabile. De

aceea se practică uscarea pe platformespecial amenajate. În vederea utilizăriiraţionale a acestora produsele supuseuscării se vor aşeza pe ramesuprapuse. Pentru evitarea pierderilor

atât ramele, cât şi platformele deuscare vor fi acoperite cu prelate,rogojini sau coli de hârtie. Locurile deuscare vor fi neapărat protejate decurenţi de aer. În timpul uscării

p r oduse l e v o r f i p e rmanen t supravegheate şi întoarse pentrugrăbirea şi uniformizarea deshidratării.

Prin uscarea la soare foarte multepărţi ale plantei se decolorează,deoarece razele solare distrug repedeclorofila din părţile verzi şi pigmenţiigalbeni din flori.

Uscarea la umbră. Metoda este cea

mai răspândită în zonele cu condiţiiclimaterice instabile şi mai ales înregiunile deluroase şi montane. Pentruuscarea la umbră se vor folosi podurilecaselor, şcolilor, orice încăperi goale,

şoproane, şuri, magazii, etc. Acestespaţii vor fi în prealabil dezinfectate,văruite, curăţite, reparate etc. şi înspecial se vor crea posibilităţi de



aerisire continuă. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur

produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului.Uscar ea artificială. Această metodă

s-a impus ca urmare a extinderii şiconcentrării culturilor de plantemedicinale şi aromatice, a necesităţiiscurtării duratei de uscare şi a spoririigaranţiei obţinerii unor materii prime decalitate corespunzătoare. Se cunosc

uscătoarecuaerreceşicuaercald.Prin uscare, produsul suferă o seriede modificări. Datorită pierderii apei,volumul său scade, din care cauză îşimodifică aspectul, mai ales la

suprafaţă. Numai părţile tari îşi schimbăpuţin forma (scoarţele, seminţele,rădăcinile), în timp ce frunzele, fructele,florile şi părţile aeriene se zbârcesc.Culoarea produsului vegetal uscat

trebuie să rămână însă neschimbată.Frunzele r ămân verzi, florile îşipăstrează culoarea naturală. Culoareaarată dacă uscarea a fost făcută sau nu înmod corespunzător.

Produsul uscat trebuie mânuit câtmai puţin posibil, pentru că se sfărâmăla cea mai mică atingere, uneoripierzându-şi complet valoarea.

Aducerea produsului vegetal înstare finită.

Produsele vegetale ajunse ladepozitele centrale sunt recepţionatecalitativ şi cantitativ. Uneori, produselesosite au acumulat umezeală în timpultransportării. Ele nu pot fi depozitate şinici prelucrate în asemenea condiţii,



deoarece prin păstrare vor mucegăisau înnegri, depreciindu-se calitativ. De

asemenea, maşinile nu le vor puteaprelucra în condiţii optime dacă au oumiditate peste normă. În aceste cazurise face imediat o uscare suplimentară. Înainte ca produsele vegetale să fie

livrate beneficiarilor interni (industriachimico-farmaceutică, farmacii etc.)sau la export, sunt controlate cu atenţiela masa de prelucrare. Operaţia se face

manual la flori, frunze, părţi aeriene,rădăcini. La alte plante însă sau pus lapunct diverse procedee mecanice, cuajutorul cărora se curăţă seminţele,unele flori şi chiar unele frunze. Prin

aceste operaţii se îndepărtează mai cuseamă praful, pământul fin şi nisipul.D u p ă a c e a s t a u r m e a z ă

operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de

anumite dimensiuni uniforme, aşa cumsunt cerute de industrie, farmacii sau laprepararea speciilor medicinale. Pentruaceasta se folosesc maşini speciale,site şi anumitemori.

Ambalarea şi marcarea produselorvegetale.

Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă, pergaminate,

în cutii de lemn sau de carton înconformitate cu cerinţele documentaţieitehnice de normare.

Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe

ambalaj. Se arată denumirea asociaţieice a efectuat recoltarea produsuluivegetal, denumirea produsului vegetal,greutatea neto şi împreună cu



ambalajul, luna şi anul recoltării,numărul partidei, inscripţiile DTN la

produsul vegetal corespunzător. În fiecare ambalaj se introduce foaiade ambalare cu inscripţiile: denumireaasociaţiei care a efectuat colectareaprodusului vegetal, denumirea produsului vegetal, numărul partidei,numele sau numărul răspunzătoruluide ambalare.

Conservarea produselor vegetale.

După ambalare, în cazul când nupot fi expediate imediat, produsele

vegetale trebuiesc depozitate încamere corespunzătoare, deoarecenumai astfel se poate asigura o bunăpăstrare a lor. De obicei însă, indiferentde măsurile luate, după un timp îndelungat, activitatea lor este multdiminuată până dispare complet. Dinaceastă cauză este bine ca produselevegetale să fie prelucrate cât mai

repede după obţinerea lor sau stoculdin depozite să fie reînnoit anual maiales dacă la sondajele făcute s-aconstatat o cantitate din ce în ce maimică de principii active.

Încăperile în care sunt depozitateprodusele ambalate trebuie să fieextrem de curate, bine aerisite, uscate,cu luminozitate corespunzătoare şi sănu permită diferiţilor agenţi dăunători săpătrundă în interior.

Organele subterane, scoarţele,fructele şi seminţele se păstrează maibine în încăperi luminoase, fiind astfel



mai puţin expuse agenţilor dăunători(rozătoare, insecte, etc.).

Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. La fel se procedeazăşi cu cele aromatice. În încăperile depozitului cu produse

vegetale, nu este permis să sedepoziteze petrol, benzină, naftalinăsau orice substanţe cu miros puternic,din cauză că ar putea să impurificemirosul produselor vegetale.

În depozite, aşezarea sacilor sau aba lo tur i lo r t rebu ie făcută pe postamente speciale confecţionate dingrinzi de lemn uscate. Sacii, baloturileetc. să nu fie aşezate în număr prea

mare unul peste altul, pentru a evitadegradarea produselor prin fărâmiţare.Produsele în depozit se păstrează

în cantităţi mari întregi nefărâmiţate,folosindu-se în general ambalajul încare au fost pr imi te sau se reîmpachetează în vederea expedierii.

Ocrotirea plantelor medicinaledin flora spontană În ţara noastră cresc cele mai

diferite şi cele mai căutate plantemedicinale. Această bogăţie trebuie

însă păstrată, întreţinută şi dezvoltatăpentru ca ea să fie folosită an de an.Fără o grijă permanentă, această marediversitate de plante medicinale poatesă descrească şi chiar să dispară. Aşas-a întâmplat în trecut când datoritărecoltărilor neraţionale s-a ajuns caunele plante medicinale să fie pe calede dispariţie (imortelă, ghiocei,



lăcrămioare). Azi, aceste plante suntdeclarate monumente ale naturii, iar

recoltarea lor este interzisă.Micşorarea rezervelor poate avealoc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. Acest lucru se petrece mai cu seamă cuacele plante care sunt an de an foartecăutate sau prezintă un mai mareinteres pentru culegători, cum şi cuacele plante care au capacitate redusăde înmulţire sau nu sunt lăsate să

ajungă la deplina lor maturitate pentrua-şi încheia ciclul complet de viaţă.Pentru a pre întâmpina micşorarea

bogăţiei de plante medicinale, pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din

ele, pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturiitrebuie luate anumite măsuri deprotecţie şi înmulţire.

Culegătorii trebuie să cunoascăbine particularităţile fiecărei plante.Culesul nu trebuie făcut total, lăsându-se exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se

înmulţească; se vor l

ăsa din loc în loccâteva plante deplin dezvoltate lafiecare 3-4 metri pătraţi. La plantele dela care se culeg mugurii se vor protejavârfurile de creştere (pin, plop). Coaja

va fi luată de pe o parte din ramuri,lăsând ramurile subţiri să se dezvolte,iar tulpina principală trebuie să rămânănevătămată. Atunci când se culegflorile, se vor lăsa neatinse restul

organelor şi o parte din flori. În cazul muşeţelului, acesta serecoltează pe măsură ce capituleleflorale se dezvoltă, însă îndată ce ele



au trecut de maturitatea tehnică derecoltare vor fi lăsate pentru ca

sămânţa scuturată să formeze orezervă care să asigure apariţiaplantelor şi în anul următor.

Frunzele se recoltează de la planteprin ciupire sau strujire. În acest caz,pericolul dispariţiei lor este mic,deoarece o parte din frunze rămân peplantă pentru a o hrăni şi întări, învederea formării pe deplin a organelor

de înmulţire, florile şi seminţele. Cândplantele sunt cosite sau tăiate de labază şi apoi recoltate frunzele, pericolulde dispariţie este mai mare. Recoltareaplantei întregi se face de obicei la câţiva

centimetri de la suprafaţa pământului.Pentru menţinerea plantelor dinaceastă grupă se vor lăsa din loc în locexemplare neculese, cu atât mai multe,cu cât capacitatea de înmulţire a plantei

respective este mai mică. La plantelede la care se recoltează rădăcinile,pericolul de dispariţie fiind cel mai mare,recoltarea lor se va face toamna câtmaitârziu, după ce planta şi-a format şirăspândit seminţele. Este bine ca laplantele care se înmulţescmai greu prinseminţe (lemn dulce, omag) şi îngeneral la plantele perene, după

scoaterea rădăcinilor sau rizomilor săse replanteze în acelaşi loc coletul,partea de sus a rădăcinii tăiată care arecâţiva muguri şi câteva fire subţiri derădăcină sau bucăţi tinere de rizomi.

Pe lângă aceste măsuri de caretrebuie să ţină seama un culegătorconştient, este bine să se organizezerecoltări de seminţe care să fie



răspândite pe locurile naturale decreştere a plantelor medicinale.

Oamenii, care se ocupă curecoltarea şi achiziţionarea plantelormedicinale au îndatorirea de a menţinebogăţia naturală a ţării, a supravegheaca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare, ci să fie bine organizată,permiţându-se achiziţia numai a acelorplante dintr-un sat, comună, raion sauregiune unde nu există pericolul de

dispariţie. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegătoriatât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale, cât şi anormativelor corespunzătoare, de

urmărit ca plantele culese să nu disparădin zona respectivă.



ALBĂSTRELEDenumirea latină:

Centaurea cyanus L.Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză:

CornflowerFamilia: Asteraceae

1. ALBĂSTRELE



Descriere. Plantă erbacee curădăcină fusiformă. Tulpina erectă,

muchiată cu frunze alterne, liniare, adânc crestate. Florile de pe disc suntviolacee, cu corola regulat tubuloasă,iar cele marginale albastre.

Răspândire. Creşte prin locuriuscate, pietroase, pe margineadrumurilor şi mai ales pe lângă lanurile

degrâuşisecară.

Organul utilizat, recoltare. Florileligulate, de culoare albastr ă se adunănumai pe timp uscat, după ce roua s-aridicat şi în momentul când ele suntcomplet deschise. Eliminarea florilorcentrale, culese eventual din greşeală,se face înainte de uscare, deoarece din

produsul uscat ele se înlătură foartegreu. În cazul uscării cu ajutorul călduriiartificiale, temperatura nu trebuie să

0depăşească 35 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. În florile marginale seconţin antociane, cumarine, heterozida

centaurina, tanin, mucilagii, săruri deK,Mgetc.Sub f o rmă de i n fuz ie se

administrează în tratamentul bolilorrenale, iar extern sub formă de

cataplasme şi spălături în diferite bolide ochi. Întră în compoziţia speciilormedicinale diuretice. Substanţeleamare îmbunătăţesc digestia.



ALBUMEALĂDenumirea latină:

Gnaphalium uliginosum L.Denumirea rusă:

Сушеница топяная

Denumirea engleză

:Marsh cudweed Familia: Asteraceae

2. ALBUMEALĂ



Descriere. Plantă anuală erbaceecu înălţimea de 5-25 cm. Tulpina de la

bază ramificată, puternic pubescentă.Frunze alterne, l iniar-alungite, acoperi te cu perişori cenuşi i . Inflorescenţa – paneraşe, aşezate în

fascicule dense la vârful tulpinilor.Florile sunt de culoare galben-deschisă cu rostru; florile mijlocii sunttubulare, cele ligulate – filiforme.Fructul – achenă verde-cenuşie sau

cafenie-deschisă.

Răspândire. Creşte în lunciinundabile, pe malurile râurilor, caburuiană în grădini.

Organul utilizat, recoltare. Ca

produs vegetal se folosesc părţileaeriene de albumeală, recoltate în tottimpul înfloririi.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Planta conţine caroten,ulei volatil, rezine, substanţe tanante,flavonozide.

Infuzia şi granulele din părţi aerienede albumeală se întrebuinţează laulcere stomacale şi duodenale.Extracţiile uleioase, obţinute din părţiaeriene de albumeală, se folosescpentru uz extern la lecuirea bolnavilorcu plăgi puroioase greu cicatrizabile,arsuri ale pielii.



ALUN

Denumirea latină:Corylus avellana L.Denumirea rusă:

Лещина обыкновенная Denumirea engleză:

Common hazel Familia: Corylaceae

3. ALUN



Descriere. Arbust cu frunzeobovate, alterne, pe margini inegal-

dublu-serate, pe dos păroase, maiales pe nervuri. Florile mascule înamenţi, iar cele femele – îni n f l o r es cen ţe a s emănă t oa re

mugur i l o r. F ruc tu l – achen

ă globuloasă înconjurată de o cupălungă, uneori tubuloasă, cu marginilaciniate.

Răspândire. Creşte în păduri decâmpie şi deal, la marginea pădurilorde fag, pe soluri calcaroase, fertile,afânate.

Organul utilizat, recoltare. Frunzele verzi, întregi şi nepătate serecoltează în iunie-iulie; mugurii (prinstrujire) – toamna târziu după cădereafrunzelor, iar florile la înflorire. Uscarease face la umbră, în straturi subţiri.

0Uscareaartificialăpânăla50 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Uleiul volatil din frunzemanifestă proprietăţi vasoconstrictive;polifenolii formând membrane decoagulare pe ţesuturi lezate rezultă oacţiune hemostatică şi dezinfectantă,iar flavonozidele potenţează acţiunea

antihemoragică, mărind rezistenţacapilarelor.



ANGELICĂDenumirea latină: Angelica arhangelica L.Denumirea r usă:

Дудник лекарственный Denumirea engleză:

AngelicaFamilia: Apiaceae

4. ANGELICĂ



Descriere. Plantă erbacee, bianuală sau perenă. Organelesubterane sunt reprezentate de unrizom gros şi de rădăcini. Tulpinaapare începând cu anul al doilea devegetaţie, este robustă, cilindrică,

fistuloasă, de culoare galbenă-verzuie. Frunzele sunt de trei ori penatsectate, cu foliole ovate, inegal serate,cu zimţi. Florile sunt grupate în umbeleglobuloase.

Răspândire.Creşte în apropiereaapelor curgătoare, pe locuri adăpostiteşi însorite.

Organul utilizat, recoltare. Rădăcinile de angelică se recolteazătoamna. Se scutură de pământ şi,dacă este nevoie, se spală repede într-un curent de apă şi se pun la zvântat.Fructele se recoltează în stadiul depârgă. Se usucălasoaresauînpoduri

bine aerisite. Uscare artificială, la 35-040 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,

întrebuinţări. Părţile subterane aleplantei conţin ulei volatil în compoziţiacăruia se găsesc substanţe furano-cumarinice. Au mai fost identificaţi

acizi organici şi graşi, substanţetanante, oze. Se foloseşte datorităp ropr ie tăţ i lor sa le aromat ice, stimulente, stomahice şi carminative.



ARDEI

Denumirea latină:Capsicum annuum L.

Denumirea rusă:Перец горький

Denumirea engleză:Red pepper Familia: Solanaceae

5. ARDEI



Descriere.Plantă ierbacee, anuală,cu tulpină sufructescentă glabr ă,

ramificată. Frunze alterne, ovale,acuminate, cu marginea întreagă, deculoare verde închis. Flori albe, destulde mari, solitare sau câte două la loculde bifurcare a tulpinii şi la subsuoarafrunzelor. Ovar bilocular, care lamaturitate se transformă într-un fructbaciform foarte variabil camărime.

Răspândire. Astăzi se cultivă înEuropa, Asia Mijlocie în mai multevarietăţi, cu gust iute sau dulce, înterapeutică fiind întrebuinţate varietăţileiuţi.

Organul utilizat, recoltare. Fructele de ardei se recoltează lamaturitate şi se usucă în locuri ferite derazele solare directe şi la o temperatură

omoderată (cca 30 C), pentru a sepăstra culoarea roşie sau roşie-portocalie.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Gustul iute, arzător esteimprimat de capsaicina, localizată încelule secretoare separate. În fructe semai conţine ulei volatil şi gras,carotenoide, de care depinde culoareafructelor, acid ascorbic etc.

Fructele de ardei şi preparatelemedicamentoase din ele au acţiune

rubefiantă şi revulsivă, care nu producvezicaţii. Sunt folosite la combatereadurerilor reumatice, nevralgice, lumbago.



ARIN

Denumirea latină: Alnus incana Moanch.

Denumirearusă:Ольха серая

Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae

6. ARIN



Descriere. Arbore cu coroana îngust ovată. Frunze ovale, oval-lanceolate, ovate sau ovat-eliptice, cumarginea zimţată. Flori mici, grupate în amenţi, cele feminine fără periant,aşezate câte două în subsuoara

solzilor inflorescenţei şi care înspretoamnă se lignifică formând conuriscurte, ovale de culoare brună, iar celemasculine sunt aşezate în subsuoarasolzilor amenţilor lungi. Fructe –nucule cu aripioare.

Răspândire. Creşte pe malurilerâurilor şi pe soluri mlăştinoase. Seadmite la întrebuinţarea în medicină şia doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth., care sedeosebeşte de prima specie prinaceea că are frunze rotunde cu

marg inea z imţată , pe par tea superioar ă strălucitoare, verzi-închise,glabre, pe cea inferioară – verzi-mate;frunzele tinere sunt foarte lipicioase.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc conurile dearin, recoltate toamna sau iarna cândeleselignificăcomplet.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Conurile de arin conţinsubstanţe tanante în componenţacărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid

galic.Decoctul din conuri se foloseşte caastringent la colite şi enterite, areacţiune antidiareică.



ARMURARIUDenumirea latină:Silybum marianum Gaerth.

Denumirea rusă:Расторопша пятнистая

Denumirea engleză:Milk ThistleFamilia: Asteraceae

7. ARMURARIU



Descriere. Plantă erbacee, anualăsau bienală cu tulpină erectă, ramificată, glabr ă sau slab tomentoasă.Frunzele sunt mari, spinoase, marmorate cu alb şi îmbracă bineplanta. Florile liliachii sunt organizate în

antodii mari, spinoase. Fructele suntachene cu papus, de culoare galben-brună, cu gust amărui..

Răspândire. La noi se întâlneşte

numai în culturi, uneori, apărândspontan în sudul ţării. Cere temperaturăridicată mai ales în timpul înfloritului şifructificării, cerinţe moderate faţă deumiditate şi sol.

Organul utilizat, recoltare. Fructele mature se recoltează dimineaţa, pe soare, după cădereafrunzelor, prin tăierea antodiilor. Se

usucă, treier ă şi selectează.C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,

î n t rebu in ţă r i . Î n a fa ră de flavanolignane (silimarină) fructele mai

conţin tiramină, histamină, ulei volatil,lipide, glucide, saponozide, vitamine C,E, K, flavonozide, acizi organici,mucilag. Silimarina este indicată caantihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora, în tratamentul inflamaţiilor hepatice,hepatite cronice, ciroză hepatică.Complexul enzimatic din achene

asigur ă asimilarea siliciului, cu rolbenefic în procesele de oxidare, deaceea este indicat în stări de oboseală,surmenaj intelectual, efort prelungit.



ARONIE

Denumirea latină: Aroniamelanocarpa (Michx.) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная

Denumirea engleză:Black chokeberry

Familia: Rosaceae

8. ARONIE



Descriere. Arbust multianual cunumeroase ramuri – de la 10-15 până

la 50-60 la cei vârstnici. Frunze simplede formă eliptică sau invers-ovate,peţiolate, cu marginea dinţată, primăvara verzi-întunecate, iar la

începutul căderii lor devin roşii-purpurii. Flori cu corole albe grupate îninflorescenţe corimbiforme. Fructe –drupe negre cu depunere finăalbăstruie, suculente.

Răspândire. Planta în Europa afost introdusă în cultură la sfârşitulsecolului XIX, mai întâi ca decorativă,apoi şi medicinală.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc fructeleproaspete, recoltate la maturitate. Ele

se păstrează în loc rece (nu mai multode 5 C) şi ferit de razele directe aleluminii. Termenul de păstrare până la 2luni. Se pot usca.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. În fructele proaspete seconţin heterozide f lavonoidice, substanţe tanante, vitaminele C, E,

PP, acizi organici, microelemente,carotenoide, zaharuri etc. Fructeleproaspete se folosesc în profilaxiainsuficienţei P-vitaminice şi cahipotensive. Din fructele proaspete şi

uscate se obţine suc prin metoda depresare, care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelorproaspete.



BRUSTURDenumirea latină: Arctium lappa L.Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză:Burdock Familia: Asteraceae

9. BRUSTUR



Descriere. Plantă erbacee, bienală,cu o r ădăcină puternică, cărnoasă,brună. În primul an de viaţă formează orozetă de frunze lat-triunghiulare sauovate, verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe

cea inferioară. Tulpina cilindrică,păroasă se formează în anul al doilea.Flori purpurii în calatidii globuloase,protejate de un involucru cu ţepi ce auvârful întors.

Răspândire. Plantă rezistentă lasecetă şi temperaturi extreme, întâlnită

pe terenuri necultivate, pe margineadrumurilor, căilor ferate, pe lângăgarduri, zăvoaie inundabile.

Organul utilizat, recoltare. Recoltarea rădăcinilor se efectueazătoamna pentru cele de un an şiprimăvara la plantele de doi ani;frunzele (f ără peţiol ) – înainte de înflorire. Se usucă la umbră într-unsingur rând. Uscarea artificială la 35-

050 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Acţiunea diuretică, sudorifică, depurativă, coleretică, hipoglicemiantă, antifuruncul-oasă estedeterminată de principiile active: nitratde potasiu, ulei volatil, acid cafeic,vitamine din complexul B, lactone etc.



CASTANDenumirea latină: Aesculus hippocastanum L

Denumirea rusă:Каштан конский Denumirea engleză:

Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae

10. CASTAN



Descriere. Arbore înalt de 20 - 30m, cu un ritidom solzos, de culoare

brună, mult ramificat. Ramurile salepoartă muguri lipicioşi, lucioşi şi frunzeopuse, lung peţiolate, digitat-compuse. Florile reunite în panicule

compuse, terminale, erecte. Fructuleste o capsulă cărnoasă, sferică, cunumeroşi ghimpi.

Răspândire. Creşte prin toateparcurile şi pe marginea drumurilor şistrăzilor. Preferă soluri profunde,nisipoase.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc: seminţele,care se recoltează toamna la completalor maturitate; florile culese în zilele

sen ine , când 50 - 60% d in inflorescenţe sunt deschise şi frunzele, care se culeg f ără peţiol întimpul înfloririi. Uscarea se face încamere bine ventilate, iar cea

0artificială, sub 65 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Castanele conţin

saponozide, derivaţi cumarinici şiflavonici. Seminţele sunt bogate înamidon, ulei gras, albumine.

Castanele servesc la extragerea

escinei, substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă, ce seutilizează în tratamentul varicelor,flebitelor şi hemoroizilor.



CĂLINDenumirea latină:

Viburnum opulus L.Denumirea rusă:

Калина обыкновенная

Denumirea engleză:S nowball Familia:Caprifoliaceae

11. CĂLIN



Descriere. Arbust indigen curădăcină puternic ramificată. Tulpini cuscoar ţă netedă, galben-brună, apoicenuşie. Frunze lat-ovate, trilobate, cumarginile dinţate şi peţiolul canaliculat,toamna se colorează în roşu. Flori

a l be , g rupa te dens î n c ime umbeliforme terminale. Fructe, drupesferice, roşii.

Răspândire. Creşte pe soluri

bogate, reavăn-jilave până la umede,prin păduri şi tufărişuri, păduri deluncă, tuf ărişuridepemalulrâurilor.

Organul utilizat, recoltare.

Scoarţa se recoltează primăvara, lapornirea în circulaţie a sevei. Uscarease face la soare, în strat subţire sau înpoduri bine aerisite. Fructele se culeg

la maturitate deplină împreună cupedunculi, se usucă artificial la 60-o80 C; după uscare pedunculii se

înlătură.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Scoarţa conţine vitaminele K, C, caroten, saponozidetriterpenice, rezine; f ructele – vitaminele C

şi P, acizii clorogenic,cofeic, ursolic, carotenoide, glucide,pectine, substanţe tanante, săruri deK. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică, tonic general

al sistemului nervos şi sedativ uterin.Fructele în specii se folosesc caremediu vitaminic, hipotensiv, deasemenea diuretic şi sudorific.



CĂTINĂDenumirea latină:Hippophae rhamnoides L.Denumirea rusă:

Облепиха крушиновидная Denumirea engleză:

Sea BuckthornFamilia:Eleagnaceae

12. CĂTINĂ



Descriere. Arbust tufos cu rădăcinisuperficiale. Tulpina ramificată cu

scoarţa brun-închisă. Lujerii anualisolzoşi, cenuşii-argintii. Frunzealterne, liniar-lanceolate, întregi, scurtpeţiolate, pe faţa inferioară cenuşii-

argintii cu solzi ruginii. Flori galbene-ruginii, cele mascule grupate îninflorescenţe globuloase, iar celefemele în raceme. Fructe, drupe"false", ovoide, portocalii.

Răspândire. Creşte în pâlcuri sautufărişuri întinse, pe nisipuri şi pietrişuri, pe prundişurile din lungulrâurilor, izlazuri, coaste pietroase.

Organul utilizat, recoltare. Culegerea fructelor se efectuează dela începutul maturizării, când ele aucantitatea cea mai mare de vitamina C

şi se continuă până la primul îngheţ. Învederea conservării vitaminei C,fructele de cătină se usucă numai pecale artificială, la o temperatur ă de 70-

080 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Fructele conţin acidascorbic, carotenoide, vitamine E, B ,2PP, P, acid folic, ulei. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului, arsurilor şi înginecologie. Sucul apos, filtrat şi îndulcit cu zahăr, adăugându-se şi 2%carbonat de calciu este transformat în

sărurile de calciu ale unor aciziorganici, existenţi în fructele de cătină,constituie un sirop vitaminizat şirăcoritor.



CERENŢELDenumirea latină:

Geumurbanum L.Denumirea rusă:

Гравилат городской

Denumirea engleză:Herbbennet Familia: Rosaceae

13. CERENŢEL



Descriere.Plantă ierbacee, vivacecu un rizom cilindric, din care îşi iau

naştere numeroase radicele. Tulpinadreaptă, ramificată; frunzele bazilaresunt penatcompuse cu 5-7 folioledinţate pe margini, iar cele tulpinalesunt mai mari şi trifoliate. Flori deculoare galben-aurie, solitare, în vârfultulpinii sau la subsuoara ultimelorfrunze.

Răspândire. Planta este foarterăspândită în partea europeană prinlocurile umede, păduri şi luminişuri.


produs vegetal se folosesc rizomii curădăcini de cerenţel, recoltaţi primăvara devreme sau toamnatârziul. După scoatere din pământ sescutură, se cur ăţă de părţile aeriene,

se spală într-un curent puternic deapă, se lasă câteva zile la zvântat, apoiseusucă.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,întrebuinţăr i . Planta conţ ine substanţe tanante, acid galic şi elagic,mucilagii, rezine. Se mai conţineheterozida geozida, care, prin

hidroliză, pune în libertate eugenol,substanţă bactericidă răspunzătoarede mirosul de cuişoare pe care-l aurizomii. Planta se foloseşte întratamentul dispepsiilor gastrice, al

enteritelor de natură infecţioasă şi alhemoragiilor. Întră în compoziţiaspeciilor medicinale antidiareice şipentru gargară.



CICOAREDenumirea latină:

Cichorium intybus L.Denumirea rusă:

Цикорий обыкновенный

Denumirea engleză:Chicory Familia: Asteraceae

14. CICOARE



Descriere. Plantă bienală sauperenă cu o rădăcină lungă, subţire,

spiralată. Tulpina florifer ă, dezvoltându-se abia în anul al doilea, este verde-deschisă, muchiată, cavă în interior şipubescentă. Frunzele în rozetă din

primul an şi cele bazale sunt peţiolate şiovat-lanceolate, cele tulpinale suntsesile, uşor amplexicaule şi mai adesealanceolate. Florile sunt de culoarealbastră-azurie.

Răspândire. Planta este prezentă în câmpie, prin pagişti, luminişuri, înfaneţe, pe marginea drumurilor şi acăilor ferate, în poienele din pădure.

Organul utilizat, recoltare. Frunzele şi parti le aeriene serecolteaza in prima parte a perioadei deinflorire, când tulpinile nu au intrat in

faza de lignificare. Radacinile serecol tează toamna târziu sau primăvara devreme. Se spală într-uncurent de apă, se usucă la soare, în

poduri cu tablă.Compoziţie chimică, întrebuinţări Planta conţine acid cicoric, principiiamare, inulină, colină, flavonozide,

substanţe minerale, ulei volatil, tanin.Radacina de cicoare are proprietăţilaxative, depurative, diuretice, maistimulează sistemul nervos (cafea dec icoare) , secreţ ia de b i la s i

îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. Seutilizează pentru scăderea nivelului dezahăr în sange, deasemenea înobezitate, constipaţii cronice.



CIMBRIŞORDenumirea latină: Thymus serpyllum L.

Denumirea rusă:Чабрец

Denumirea engleză:Wild t hymeFamilia: Lamiaceae

15. CIMBRIŞOR



Descriere. Plantă vivace, cu ramuriculcate la pământ, care prind rădăcini.

Din aceste ramuri cresc numeroasetulpini cilindrice, păroase, de culoareverde-roşiatică. Frunze mici, opuse,glabre, de formă ovală, cu marginea

întreagă. Privite în zare, frunzeleprezintă nişte puncte transparente,care sunt în realitate celule cu uleivolatil. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase.

Răspândire. Creşte pe soluri aride,pietroase, nisipoase, cu expoziţiesudică, în fâneţe de pe dealuri,ajungând până în zonamuntoasă.

Organul utilizat, recoltare. Părţileaeriene se culeg f ără rădăcini, la începutul înfloririi. Recoltarea se face

cu foarfeca sau cuţitul. Înainte deuscare se înlătură rădăcinile şi ramurilelemnoase.


întrebuinţări. Părţile aeriene decimbrişor conţin ulei volatil, alături decare se conţine un principiu amar(serpilina), acid ursolic şi oleanolic, acizicafeic şi rozmarinic, flavone, tanin,rezine. Se foloseşte sub formă deinfuzie sau sirop aromatic, îndeosebi înmedicina infantilă, ca stomahic,antispastic şi coleretic, în tratamentul

tusei şi al gripei. Are, de asemenea şiproprietăţi cicatrizante, antidiareice,diuretice şi antivirale. Se mai foloseştepentru băi medicinale.



CIMBRU

Denumirea latină:Thymus vulgaris L.Denumirea rusă:

Тимьян обыкновенный

Denumirea engleză:

Common t hymeFamilia: Lamiaceae

16. CIMBRU



Descriere. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi

acoperită cu un suber de culoarecenuşie. Frunze mici, alungit romboidale, ovate sau lanceolate.Flori mici şi grupate în pseudoverticile

aşezate la subsuoara frunzelor dinvârful tulpinilor. Caliciul este tubular,iar corola bilabiată şi colorată în roz.Fructe - nucule elipsoidale.

Răspândire. Ca plantă cultivatăcimbrul are o largă răspândire înGrecia, Spania, Portugalia, Franţa, Algeria, Germania, Ungaria, Bulgaria,

România, Moldova.

Organul utilizat, recoltare. Serecoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori.Se usucă la umbră sau în uscătorii la

035 C.


întrebuinţări. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin, acidcafeic, flavonozide, un principiu amar,precum şi triterpenoide reprezentate

prin acizii ursolic şi oleanolic. Thymiherba se întrebuinţează sub formă deinfuzie, extract fluid în tuse, bronşite şituse convulsivă, datorită proprietăţilora n t i s e p t i c e ş i c a l m a n t e . Componentului principal al uleiuluivolatil i se atribuie proprietăţi ant ibacteriene, antimicotice şi antihelmintice.



CIUBOŢICA CUCULUIDenumirea latină:

Primula veris L.Denumirea rusă:

Первоцвет весенний

Denumirea engleză:CowslipFamilia: Primulaceae

17. CIUBOŢICA CUCULUI



Descriere.Plantă erbacee cu rizomcilindric, din care pornesc numeroase

r ădăcini adventive, dese, subţiri,ramificate la vârf. La suprafaţapământului din rizom se formează orozetă de frunze eliptic-ovale, cu

suprafaţa reticulată, vârful obtuz,marginea crenată sau ondulată, pe faţainferioară des-păroasă şi cu nervuriproeminente, peţiol aripat, lung. Tulpinafloriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii,

grupate într-o umbelă simplă.

Răspândire. Planta are cerinţeridicate faţă de umiditate, comună prin

pajişti, fâneţe, păşuni însorite, poieni,luminişuri de pădure, livezi, lunci.

Organul utilizat, recoltare.Rizomiicu rădăc ini se recoltează primăvara detimpuriu şi în timpul înfloririi. Se spală într-un curent de apă. Se usucă lasoare sau în poduri învelite cu tablă,bine aerisite. Uneori se mai recoltează

frunzele şi florile. Se usucă la umbră într-un singur strat. Uscare artificială la035 – 40 C.


întrebuinţări. Rizomii cu rădăcini deciuboţica cucului conţin saponozidetriterpenice. S-au mai izolat: amidon,zaharuri, ulei volatil, enzime, substanţetanante, flavonozide, săruri minerale.Datorită măririi şi fluidificării secreţieibronhice rizomii şi rădăcinile deciuboţica cucului se utilizează caexpectorant, sub formă de decoct.



COACĂZDenumirea latină:Ribes nigrum L.Denumirea rusă:

Смородина черная

Denumirea engleză:Black currant Familia:Saxifragaceae

18. COACĂZ



Descriere. Arbust tufos cu r ădăciniadventive. Tulpini viguroase, erecte,

negricioase. Lujeri cenuşii care seexfoliază în partea inferioară. Frunzesubrotunde, cordiforme, cu 3-5 lobitriunghiulari, neregulat-dublu-seraţi, pe

dos cu glande galbene mirositoare şinervuri pubescente. Flori verzui-roşcate, dispuse în raceme. Fructe,bace sferice, negre, gust dulceag.

Răspândire. Planta este întâlnităpe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase,prin păduri şi tufişuri, lunci, zăvoaie, înregiunile deluroase şi muntoase, dinpărţile nordice. Se cultivă cu succes pemarginea aleilor din grădini, pemarginea parcelelor şi în apropiereagardurilor.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc fructele,recoltate lamaturitate.


întrebuinţări. Fructele conţin vitaminele C, P, B , B , K, caroten,2 6

zaharuri, acizi organici, deasemeneaflavonozide, microelemente, substanţetanante. Fructele posedă acţiunefavorabilă în maladiile gastrointestinale(ulcer duodenal, gastrite, colite), înafecţiuni hepatobiliare, nefrite şi p i e l o n e f r i t e , î n u n e l e b o l i

cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie, ateroscleroză.Din fructe se pregătesc specii, siropuri vitaminice.



COADA CALULUIDenumirea latină:

Equisetum arvense L.

Denumirea rusă: Хвощ полевой

Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae

19. COADA CALULUI



Descriere. Plantă perenă, erbacee.Tulpini de două feluri: fertile şi sterile.

Cele fertile apar primăvara, de culoarebrun-deschisă, f ără ramuri, cu frunzeconcrescute care se termină cu un spicsporifer oval. Tulpinile sterile apar la

începutul verii, de culoare verde-deschis, cu coaste evidente,aspre şitari, ramificate verticilat; tulpina însecţiune prezintă o lacună centrală,ramurile sunt pline în interior şi cu patrumuchii la exterior.

Răspândire. Planta este foartecomună prin fâneţele şi luncile umede,

pe râpe şi la marginea apelor, peterenuri nisipoase şi argiloase.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţile

aeriene - tulpinile sterile, recoltatevara, pe timp uscat şi însorit. Uscarealor se face repede în poduri bineaerisite, deoarece produsul înnegrit

pierde proprietăţile sale terapeutice.C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,

întrebuinţări. Produsul vegetal conţinesaponozide triterpenice, flavonozide,săruri de siliciu şi potasiu, ulei volatil,acizi organici, substanţe tanante şiamare, caroten, vitamina C. Produsulprezintă o acţiune diuretică în gută şi

reumatism, bolile de rinichi şi vezică; prescris ca expectorant în bronşite; înt u b e r c u l o z a p u lmo n a r ă , c a remineralizant.



COADA ŞORICELULUIDenumirea latină: Achillea millefolium L.Denumirea rusă: Тысячелистник

обыкновенный

Denumirea engleză:

Common yarrow Familia: Asteraceae

20. COADA ŞORICELULUI



Descriere. Plantă perenă, erbaceecu un rizom lignificat, din care se

dezvoltă stoloni subterani. Ea prezintădouă feluri de tulpini: cele florifere, carepoartă inflorescenţele, sunt ramificate, înalte, erecte, cu internodii lungi,

pubescente, şi cele cu internodii scurte,care poartă numai frunze. Frunzea l te rne, 2 -3-penate , sec ta te , lanceolate, cu un numărmare de lacinii.Cele bazale sunt mai scurte, iar cele

tulpinale mai lungi. Florile albe, uneoricu o nuanţă cenuşie sau roz,dispuse încorimb.

Răspândire. Planta creşte cel mai

adesea la marginea drumului, în locuriuscate, acoperite cu iarbă, pe margineaogoarelor, păşuni, poiene, râpe.

Organul utilizat, recoltare. Părţile

aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor, în zile senineşi calde. Uscarea se face la umbră, înstrat subţire sau în uscătorii.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Principiul activ al planteieste uleiul volatil. Gustul amărui alplantei este dat de lactone. Se maiconţin flavonozide, vitamina K, tanin,glucide, substanţe anorganice. Subformă de infuzie, decoct şi speciiamare, gastrice se întrebuinţează castomahic, astringent şi aromatic amar.

Se mai utilizează în tratamentulhemoroizilor şi arsurilor. Datorităachilinei are acţiune coleretică, mărindcantitatea bilei.



CORNDenumirea latină:Cornusmas L.Denumirea rusă:

Кизил обыкновенный Denumirea engleză:

Cornelian cherry Familia: Cornaceae

21. CORN



Descriere. Arbust sau arbore miccu lemnul tare şi scoarţa de culoare

galbenă-cenuşie cu crăpătur i . Ramurile tinere verzi, co coasteproeminente, acoperite cu peri scurţi;mai târziu glabre, de la cenuşiu-galben

până la roşii-brune. Frunze ovate pânăla lanceolate cu vârful ascuţit şi peţiolipubescenţi. Flori galbene grupate încime umbeliforme, care se deschid înaintea frunzelor.

Răspândire. Creşte spontan printufişuri, margini de pădure, zăvoaie dinzona de deal, des formează desişuri

cu alţi arbuşti. Rezistent la ger, secetă;se cultivă.

Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează primăvaradevreme în timpul circulaţiei intense asucului sau toamna târziu la sfârşitulperioade de vegetaţie, iar fructele – la maturizare deplină. Uneori odată cu

fructele se recoltează şi frunzele.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Scoar ţa, bogată întaninuri se utilizează ca febrifug.Fructele conţin acid ascorbic, tanin,pectine, flavonozide şi au acţiunea s t r i n g en t ă , a n t i d i a r e i că ş i antidizenterică. În medicina populară

cornul se foloseşte în dereglări alefuncţiilor tractului gastro-intestinal.Decoctul din frunze se utilizează întratamentul viermilor intestinali.



COŞACIDenumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall.Denumirea rusă: Астрагалшерстистоцветковый

Denumirea engleză:Milk vetchFamilia: Fabaceae

22. COŞACI



Descriere.Plantă perenă, erbaceecu un rizom gros, cilindric. Tulpini

erecte, roşiatice, pubescente. Frunzealterne, compuse, imparipenat-partite,cu 12-14 perechi de foliole alungit-ovale şi bractee alungit-lanceolate.

Florile galbene, pufoase, grupate încapitule sferice.

Răspândire. Planta se întâlneşte

rar, desişuri nu formează. Creşte înpoiene, printre arbuşti de stepă, învăile râurilor şi pantele dealurilor. Nueste pretenţioasă faţă de sol şiumiditate.

Organul utilizat, recoltare. Părţ ileaeriene se recolectează în faza debutonizare sau la începutul înflorii

plantelor, până la ivirea pe frunze apetelor ruginii. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului, fărătulpini lignificate. Uscarea se face la

umbră, înstratsubţiresauînuscătorii.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Părţile aeriene ale

plantei conţin saponozide triterpenice,flavonozide, amidon, mucilag, aciziorganici, săruri minerale. Infuzia,obţinută din produsul vegetal, dilatăvasele sanguine, are acţ iune

hipotensivă, sedativă şi diuretică; seutilizează la hipertonie, stenocardie,insuficienţe cardio-vasculare, nefriteacuteşicronice.



CREŢUŞCĂDenumirea latină:Filipendula ulmaria LDenumirea rusă:

Лабазник вязолистный Denumirea engleză:

M eadow sweet Familia: Rosaceae

23. CREŢUŞCĂ



Descriere. Plantă erbacee, perenă,rizom orizontal, noduros din care

pornesc r ădăcini adventive, filiforme.Tulpină erectă, glabr ă, unghiular ă,roşcată, de obicei simplă. Frunzepenate, cu 3-5 foliole perechi din care

cea terminală este mai mare şiprevăzută cu 3-5 lobi palmaţi, faţasuperioară glabră, cea inferioar ă alb-păroasă, pe margine serate; stipelemari, închis serate. Flori albe-crem

dispuse în cimemultiflore.Răspândire. Planta creşte prin

zăvoaie, pajişti umede, marginearâurilor, şanţuri.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene de creţuşcă, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă în strat subţire,

0artificial la temperaturi până la 35 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Părţile aeriene conţin

aldehidă salicilică, vanilină, ceruri,tan inur i , substan ţe m inera le , flavonoide, avicularină, spireozid,gaulterozidă etc. Datorită gaulterozideişi spireozidei, al căror agliconi sunt

derivaţi ai acidului salicilic, produsul areacţ iune ant i reumat ismală , ia r flavonoidele sunt r ăspunzătoare deacţiunea lui diuretică. Sub formă de

infuzie şi în special asociat cu coaja desalcie se întrebuinţează ca adjuvant întratamentul reumatismului articularacut şi ca diuretic şi diaforetic.



CRUŞINDenumirea latină:Frangula alnusMill.Denumirea rusă:

Крушина ольховидная Denumirea engleză:

Alder buck t hornFamilia: Rhamnaceae

24. CRUŞIN



Descriere. Arbust cu ramuri alternelipsite de spini. Scoarţa este netedă, deculoare brun-cenuşie la exterior şigalbenă la interior, lucitoare. Frunzealterne, de formă ovală, ascuţite la vârf,cu marginea întreagă, netede şi

lucitoare. Flori mici, de culoare alb-verzuie, strânse în grupuri la subsuoarafrunzelor. Fructe globuloase, la început verzi, apoi de culoare roşie, iar lamaturitate devin negre-violacee cu 2-3

seminţe.

Răspândire. Planta creşte în păduride luncă, zăvoaie, pe malul apelor,

mlaştini, comun la câmpie şi dealuri.Organul utilizat, recoltare.

Scoarţa se recoltează în momentulcând începe dezvoltarea frunzelor. Nu

se vor recolta cojile de pe ramurile deun an, care se recunosc prin lipsalenticelelor şi cele bătrâne cu crăpăturiadânci, deoarece sunt sărace în

principii active. Sunt uscate pe calenaturală, la soare sau în uscătoriiotermice la 40 C


întrebuinţări. Principiile active suntreprezentate de derivaţii antracenici.Aumai fost identificate saponozide, acidulascorbic, mucilagii, substanţe amare.

Scoarţa de cruşin se administrează calaxativ sau purgativ, în funcţie de doză,precum şi împotriva hemoroizilor, încompoziţia speciilor depurative.



CUCURBEŢICĂDenumirea latină: Aristolochia clematidis L.

Denumirea rusă:Кирказон ломоносовидный

Denumirea engleză:Birthwort Familia: Aristolochiaceae

25. CUCURBEŢICĂ



Descriere.Plantă erbacee, perenăcu rizom scurt, ramificat, galben-brun,

de la care pleacă rădăcini adventive.Tulpină simplă, erectă cu noduri.Frunze alterne, cordiforme sau ovat-triunghiulare, lung-peţiolate, cu vârf

obtuz şi aspect pielos. Flori tubuloase,ventriculate la bază, de culoare verdepal cu tentă gălbuie, aşezate câte 3-5 lasubsuoara frunzelor. Fructul globulos,galben-verzui cu seminţe castanii-

brune.Răspândire. Planta creşte prin

semănături, vii, crânguri, tufărişuri,marginea pădurilor şi drumurilor, pe

malurile râurilor, poiene.Organul utilizat, recoltare.Rizomii

şi rădăcinile se colectează toamna, lasfârşitul perioadei de vegetaţie, părţile

aeriene – în timpul înfloririi şi pentruseminţe se culeg fructele în iulie-august, se usucă şi se freacă pentrueliberarea lor.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Planta conţine aciziaristolochici, alcaloizi, alantoină, tanin,flavonozide, substanţe amare, rezine. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiuneimunostimulatoare, favorabilă întratamentul unor infecţii cronicizate(fistule anale şi dentare, plăgi greuvindecabile); la supradozare sunt toxici

şi iritanţi. Planta se mai utilizează îna n o r e x i e , n e v r o z e , d u r e r i premenstruale şi ca antiinflamator ;posedă acţiune purgativă drastică.



DENTIŢĂDenumirea latină:Bidens tripartita L.Denumirea rusă:

Череда трехраздельная Denumirea engleză:

Three-lobe beggarticksFamilia: Asteraceae

26. DENTIŢĂ



Descriere. Plantă ierbacee, anualăcu rădăcină rămuroasă, deasă, uneorifusiformă. Tulpină erectă, glabr ă,ramificată, înaltă până la 100 cm.Frunze opuse, glabre, 3-5 lobate, incis-serate, peţiol de obicei aripat. Calatidii

solitare aşezate în vârful ramurilor, cufoliole involucrale foliacee, cele internealungit-ovate, gălbui-brunii. Nu are florimarginale ligulate. Fructe – acheneturtite, slab-păroase sau glabre, fin-

spinoase pe colţuri, prevăzute cu 2-4sete spinoase.

Răspândire.Creşte prin mlaştini cuşi fără turbă, şanţuri umede, în zona demargine a lacurilor, râurilor, pe lângăizvoare, fântâni, locuri ruderale umede.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene de dentiţă, recoltate până şi întimpul înfloririi. Se rup frunzele şi părţilesuperioare tinere.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,întrebuinţări. Părţile aeriene conţin ocantitate însemnată de caroten, acidascorb ic , subs tan ţe tanante , flavonozide, substanţe minerale,

mucilagii, ulei volatil. Infuzia din plantăare proprietăţi diuretice, sudorifice, uşorlaxative, sedative, efecte stimulatoriiasupra c i rculaţ iei ar ter iale ş i

amplitudinii contracţiilor cardiace. Lacopii se fac băi cu decoctul planteipentru întăr i rea organismului, vindecarea de urticarii şi scrofuloză.



DRĂCILĂDenumirea latină:Berberis vulgaris L.Denumirea rusă:

Барбарис обыкновенный Denumirea engleză:

Common barberr y Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ



Descriere. Arbust ramificat curizom orizontal, cu lemnul galben-

aprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoarecenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinere-br ăzdate, brune-gălbui sau cenuşii-

gălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi însubsuoara cărora se află lăstari scurţicu fascicule de frunze. Frunze invers-ovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi,florile în raceme. Fructe - bace roşii.

Răspândire. Creşte spontan printufărişuri, la marginea ogoarelor, înlocuri însorite sau umbrite. Se cultivă caarbust ornamental şi medicinal.

Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpulbutonizării. De pe tulpini şi ramuri

scoarţa se obţine primăvara, sub formăde jgheaburi sau tuburi înguste, de perădăcini – toamna. Fructele se culeg lamaturitatea deplină, iar r ădăcinile serecoltează toamna târziu.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şirădăcinile conţin alcaloizi din şirulizochinolinei. Fructele conţin glucide, înspecial glucoza şi fructoza, acidascorbic, pectine, acid malic, gume.Datorită berberinei produsul vegetalposedă acţiune colagogă, hemostatică,

tonic stomahică, febrifugă, diuretică.Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.



FECIORICĂDenumirea latină:

Herniaria glabra L.

Denumirea rusă:Грыжник голый

Denumirea engleză:Rupturewort

Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ



Descriere. Plantă erbacee, anuală,bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare,

lungi până la 30 cm, ramificate, glabresau foarte scurt păroase, formând tufedese circulare. Frunzele sunt dispuseopus, mici, eliptice sau lanceolate.

Florile mici, grupate în glomerule lasubsuoara frunzelor, de culoare verzuieşi alcătuite din 5 sepale libere, glabre,fără peţiol şi cu androceul format din 5stamine libere. Fructul monosperm,

aspru, mai lung decât caliciu, seminţelentiforme, negre, lucioase.

Răspândire. Planta creşte prin

locurile nisipoase şi pietroase, surpături.


aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în stratsubţire, de preferat în poduri acoperitecu tablă.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Părţile aeriene def ec io r i că con ţ in saponoz ide , deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexulsaponinic acţionează în sensul creşteriidiurezei şi al activării metabolismului.Infuzia se foloseşte pentru tratarea de

afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuniale vezicii urinare (litiază vezicală),cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, înalbuminurie.



FERIGĂDenumirea latină:

Dryopteris filix-max L.Denumirea rusă:

Мужской папоротник

Denumirea engleză:Male fernsFamilia: Aspleniaceae

29. FERIGĂ



Descriere. Plantă ierbacee, vivacecu un rizom gros, târâtor. În secţiune,

rizomul şi resturile de peţiol sunt deculoare verde. Frunzele sunt alungiteavând de o parte şi alta a nervureiprincipale numeroase foliole, de

culoare verde-închis, care la rândul lorsunt divizate în aripioare (segmente)mai mici. Pe spatele acestor aripioare,de-a lungul nervurei, se observăgrămăjoare de sporangi (sori)

conţinând spori, cu ajutorul căroraferiga se înmulţeşte.

Răspândire.Planta creşte în păduri

de foioase, tufărişuri, locuri umbrite,buruienişuri de depresiune, sporadică înmolidişuri.


produs vegetal se folosesc rizomii , carese recoltează toamna împreună curesturile de peţioli rămaşi din aniitrecuţi. Rizomul se poate recolta şi

primăvara în momentul când frunzelesuntîncăînfazadecârje.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Principiile active dinrizomii de ferigă sunt derivaţi aifloroglucinolului în diferite stadii decondensare, denumite global filicină.Deoarece, substanţele active din

r izomul de ferigă paral izează musculatura netedă a celor mai multespecii de tenie, constituie unul din celemai bune tenifuge, naturale, indigene.



FRAG DE PĂDUREDenumirea latină:Fragaria vesca L.Denumirea rusă:

Земляника лесная Denumirea engleză:

Wild strawberry Familia: Rosaceae

30. FRAG DE PĂDURE



Descriere. Plantă erbacee, perenăcu rizom cilindric, orizontal. Stolonii

supratereşti târâtori, înrădăcinează lanoduri. Frunze trifoliate, lung-pedunculate, cu foliole ovate, pemargine dinţate, faţa inferioară scurt-

păroasă. Stipele lanceolate, lung-acuminate, pe faţă brun-roşcate, pedos alipit-păroase. Flori albe, tipul 5,dispuse în cime, cu pediceli păroşi.Fruct, achenă înfiptă în receptacul, caredevine zemos, aromat.

Răspândire. Planta este întâlnită în pajişti, fâneţe, păduri rărite, tufărişuri

etc.Organul utilizat, recoltare. Ca

produs vegetal se folosesc frunzele defrag, recoltate f ără peţiolul principal şifără tulpinile târâtoare. Uscarea se facela umbră, în strat subţire, în uscătorii

0artificiale la temperatura de 40-50 C.Fructele se folosesc proaspete.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţăr i . Planta conţ ine vitaminele A, B , B , C, acizi organici,1 2

zaharuri, urme de ulei volatil, flavonozide, săruri minerale, substanţetanante. Infuzia se întrebuinţează întratamentul diareii, cistitei, pentrustimularea diurezei cu eliminarea de

acid uric şi a toxinelor, deasemenea ladiabet zaharat şi anemii. Fructele catonic, depurativ, hipotensor, reglorhepatic.



GĂLBENELEDenumirea latină:

Calendula officinalis L.Denumirea rusă:

Нoготки лекарственные

Denumirea engleză:M arigold Familia: Asteraceae

31. GĂLBENELE



Descriere. Plantă anuală saubianuală, cu tulpina erectă, ramificată.Frunze alterne, sesile, întregi,pubescente sau glabre; cele inferioareoblanceolate, rotunjite la vârf ; frunzelemijlocii şi superioare sunt lanceolate.

Inflorescenţele sunt antodii terminale,formate din flori ligulate periferice, deculoare portocalie, şi din flori centralesterile, tubuloase, galbene-portocalii.

Răspând i r e . P l a n t a e s t e r ăspândită aproape în toată Europa caplantă ornamentală, prin mai toategr ădinile.

Organul utilizat, recoltare. Florilese recoltează la deschiderea primelor2-3 rânduri de flori ligulate; se rup cumâna, fără codiţe. Se usucă în straturisubţiri, afânate.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. În paneraşele florale se

conţin carotenoide. Mirosul florilor estedeterminat de prezenţa urmelor de uleivolatil. Se mai conţine acidul ascorbic,rezine, substanţe amare, flavonozide,tanin, acizi organici. Planta posedăacţiune emenagogă, coleretică, a n t i s p a s t i c ă , c i c a t r i z a n t ă , antiinflamatoare, fiind utilizată întratamentul dismenoreelor şi al

tulburărilor menstruale, deasemeneadă bune rezultate în tratamentulplăgilor, rănilor, înţepăturilor de insecte,degerăturilor, arsurilor.



HAMEIDenumirea latină:

Humulus lupulus L.Denumirea rusă:

Хмель обыкновенный

Denumirea engleză:Common hopFamilia: Cannabaceae

32. HAMEI



Descriere.Plantă erbacee, vivace,cu rizomi târâtori lungi. Tulpina

volubilă, poartă frunze opuse, cu 3-5lobi dinţaţi, cordate la bază, cubractee. Florile mascule dispuse înciorchine ramificate, iar cele femele

grupate câte două la baza unei bracteialcătuind o inflorescenţă aproapeglobuloasă. Fructificaţiile sunt conurifalse, formate din bractee galben-verzui, reunite în jurul unui ax central,alcătuind un con globulos, denumitstrobil, fiecare bractee având la bazasa câte o achenă; bracteea şi achenasunt acoperite cu numeroase glande

rezinoase de culoare galben-aurie.Răspândire. Planta creşte spontan prin lunci, crânguri, păduri,malurile râurilor.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc numaiconurile femele, recoltate când auculoare galben-verzuie. Se usucă laumbră sau în încăperi bine aerisite.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Principiul activ este ooleo-rezină localizată în perii glandulari, formată dintr-un ulei volatil

şi rezină. Compuşii fenolici suntprezenţi prin flavonoide, cumarine,acizi fenolici. Produsul vegetal estebogat în vitamine din grupul B, acidascorbic, tocoferoli. Planta prezintă

propr ietăţ i sedat ive b lânde, antispastice, tonic amare; întră încompoziţia speciilor calmante şisedative.



HOLERĂ (GHIMPE, SCAI)Denumirea latină: Xanthium spinosum L.Denumirea rusă:

Дурнишник колючий Denumirea engleză:

Spiny cocklebur Familia: Asteraceae

33. HOLERĂ (ghimpe, scai)



Descriere. Plantă erbacee, anualăcu rădăcină fusiformă. Tulpina ramificată, pubescentă, cu spinitrifurcaţi la baza fiecărei frunze. Frunzeopuse, lung obovate, obovate sauascutit romboidale, uneori trilobate,

peţiolate. Culoarea frunzelor pe fatasuperioara este verde dar in dreptulnervur i lor p r incipale, dator i ta pubescentei verde albicioasa, pe fatainferioara – sur-alb-păroasă. Flori miciverzui grupate în calatidii globuloase.

R ăspândire. Planta creşte spontanprin locuri necultivate, pe lângă

drumuri, garduri, în jurul clădirilorpărăsite.


aeriene, recoltate în timpul verii. Seusucă în strat subţire în locuri bineaeresite.

C o m p o z i t i a c h i m i c a , î n t rebu in ţă r i . C on ţ i ne a c i z i po l i feno lcarbox i l i c i ( ca fe ic ş i clorogenic), taninuri catehice, b-sitosterol, saponine triterpenice, urmede ulei volatil. Specia este utilizată inafecţiuni ale căilor urinare şi prostatite,ca antitumoral; sialagog şi diuretic, înfebra intermitenta şi impotriva turbării.

Cercetările farmacodina-mice audemonstrat că posedă actiune anticongestivă, epitelizant-cicatrizantăşi dezinfectantă.



HREANDenumirea latină: Armoracia

rusticana GaerthDenumirea rusă:

Хрен обыкновенный

Denumirea engleză:Horse radishFamilia: Brassicaceae

34. HREAN



Descriere. Plantă ruderală, erbacee, vivace prin r ădăcinăpivotantă, groasă. Tulpina dreaptă,ramificată în partea superioară, cufrunze mari alungit-ovate, cordate,peţiolate (cele bazale) sau sesile

( t u l p ina le ) . F lo r i m ic i , a l be , numeroase, grupate în racem. Fructul – siliculă globuloasă.

Răspândire.Planta creşte în locuri

umede, prin văi, pe lângă garduri şicasedelocuit; deasemenea se cultivă.

Organul utilizat, recoltare. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se

recoltează toamna târziu, dupăuscarea frunzelor, sau primăvaradevreme; cele groase înainte deuscare se despică longitudinal. Uscarea se face la umbr ă, în stratsubţire sau în uscătorii.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Rădăcinile conţin

tioglicozide (sinigrozida), ulei volatil,alături de glucide, aminoacizi, vitamineB,C, săruri minerale, enzime. Hreanulmod i f i că sec re ţ i i l e b ronh ice , stimulează diureza şi exercită, în plus

o acţiune balsamică şi antiseptică. Îndoze mici este eupeptic, diuretic şistimulent general. În doze crescutedevine iritant şi provoacă gastrite,

enterite, nefrite, cistite. Nu serecomandă suferinzilor de hemoroizi,dereglări de ritm cardiac, stări congestive.



IARBĂ MAREDenumirea latină: Inula helenium L.Denumirea rusă:

Девясил высокий

Denumirea engleză:ElecampaneFamilia: Asteraceae

35. IARBĂ MARE



Descriere. Plantă erbacee, perenăcu o tulpină dreaptă, puternică, păroasă

şi ramificată în partea superioară. Înpământ are un rizom scurt, cilindric,cărnos. La baza plantei se află frunzemari alungit-ovale, cu marginea dinţată,

lung peţiolate. Frunzele superioare suntalterne, sesile, ovale şi înconjoarătulpina. Florile formează capitule mari,galbene, având florile ligulate şitubuloase.

Răspândire. Planta creşte prinfâneţe umede, pe lângă pâraie, în lunci,livezi, în regiunea pădurilor de deal.

Organul utilizat, recoltare. Toamna se recoltează rizomii curădăcinile de la plante viguroase, de celpuţin 2-3 ani. Se scot din pământ cuajutorul cazmalei, se îndepărteazăpărţile aeriene, se spală într-un curentde apă, apoi se înlătură rădăcinilecioturoase, subţiri, lemnoase şi seci.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Părţile subterane aleplantei conţin ulei volatil, inulină,saponozide şi terpene. Decoctul esteun calmant al tusei şi modificator alsecreţiilor bronhice. Acţionează atât caexpectorant, cât şi ca spasmolitic, darmai posedă şi o acţiune general-tonică.

Se prescrie în tratamentul bronşitelorcronice, catar bronhic, în tusea cronicăa bătrânilor, bronşită emfizemică.



IARBĂ ROŞIEDenumirea latină:

Polygonum persicaria L.Denumirea rusă:

Горец почечуйный

Denumirea engleză:LadysthumbFamilia: Polygonaceae

36. IARBĂ ROŞIE



Descriere. Plantă erbacee, anuală.Tulpină erectă, glabr ă, ramificată, cunoduri bazale pronunţate şi ochreetubuloasă prevăzută cu peri. Frunzelealterne, lanceolate sau oblong-lanceolate, lung-acuminate, glabre, des

cu pete brune-roşietice, scurt peţiolatesau sesile. Tecile dens îmbracă tulpina,cu perişori alipiţi de suprafaţă. Flori albesau roşietice, neglanduloase, grupate în spice axilare şi spice terminale.

Răspândire. Planta creşte prinlocuri mlăştinoase, pe marginearâurilor, pâraielor, lacurilor, din zonadealurilor până în cea subalpină.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene de iarbă roşie, recoltate în faza

înfloririi. Se taie părţile plantei înfloritecu lungimea până la 40 cm, înlăturândtulpinile lignificate de la bază. Se usucăla umbră în strat subţire în încăperi bineaerisite.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Părţile aeriene conţinflavonoidele: hiperozida, avicularina,cvercitina, izocvercitina, rutinozida,kempferolul; vitaminele C şi K,substanţe tanante şi pectinice, poliholozide, acizi organici, ulei volatil.Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie

se foloseşte ca remediu hemostatic lahemoragii uterine şi hemoroidale şi capurgativ la constipaţii atonice şispastice.



IEDERĂDenumirea latină:Hedera helix L.Denumirea rusă:

Плющ обыкновенный

Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae

37. IEDERĂ



Descriere. Liană cu tulpini lignificate, viguroase, care se fixeazăde arbori sau de pereţii caselor cuajutorul unor crampoane (rădăcini),dezvoltate la nivelul nodurilor de petulpini. Frunze alterne, cu 3-5 lobi

triunghiulari, lipicioase şi persistente.Flori galbene-verzui mici în formă deumbele sferice grupate în raceme.Fructul este o bacă globuloasă neagrăcu4-5seminţe,toxic.

Răspândire. Planta creşte pesoluri bogate în humus prin păduriumbroase şi umede, deasemenea pe

stânci şi ziduri, în zăvoaie. Se cultivă înparcuri, grădini ca plantă decorativă.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc frunzele,

recoltate în faza înfloririi. Se usucă laumbră în strat subţire în încăperi bineaerisite.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Frunzele conţin saponozide triterpenice, deasemeneavitamine din grupul B, săruri minerale,i od l ega t , f l avonoz ide , ac iz i polifenolici, steroli, caroten, fitoncide.Se utilizează în bronşite acute şic r on i ce , a s tm b ronh i c , t u se convulsivă, migrene, dureri de ficat şi

stomac; ulceraţii, micoze şi alteafecţiuni dermice. Frunzele proaspeteseaplicăpearsurişirănipuroioase.



IENUPĂRDenumirea latină:Juniperus communis L.Denumirea rusă:Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză:

Common j uniper Familia: Cupressaceae

38. IENUPĂR



Descriere. Arbust cu frunze înformă de ace, ascuţite la vârf, aşezate

în verticil câte 3 la un loc. Florile femeleau aspectul unor muguri, de culoareverde şi sunt formate din 3 solzisuperiori. După fecundare, solzii

superiori devin cărnoşi formândfructul, globulos, sferic. Florilemascule au forma unor conuri. Galbule(seminţe + înveliş cărnos) sferice, la început verzui, apoi negre-albăstrui.

Răspândire. Arbustul creşte înpâlcuri sau formând tufărişuri, în rariştişi margini de păduri, poiene, păşuni.Preferă locuri luminoase, aerisite, cu

umiditate atmosferică ridicată.Organul utilizat, recoltare.

Fructele se recoltează când sunt deculoare neagră-albăstruie. Se

recoltează prin scuturarea ramurilordeasupra unei prelate aşezate subarbust. Ramurile se scutură uşorpentru ca pe lângă fructele coapte să

nu se scuture şi cele neajunse lamaturitate, încă verzi şi care formeazăproducţia anului următor.


întrebuinţări. Fructele de ienupărconţin ulei volatil. însoţit de răşini,zahăr invertit, pectine, acizi organici,pr incipiu amar iuniper ina. Se întrebuinţează ca diuretic, stomahic,

antireumatic şi sudorific. Administratun timp mai îndelungat provoacă iritaţiirenale, care conduc, în primă fază, laalbuminurie.



IPCĂRIGEDenumirea latină:

Gypsophila paniculata L.Denumirea rusă: Гипсолюбка

(качим) метельчатая

Denumirea engleză: Baby’s breathFamilia: Caryophyllaceae

39. IPCĂRIGE



Descriere. Plantă perenă cu rizomgros de 2-8 cm, care se continuă cur ădăcini lungi de 1,5-2 cm. Tulpini multramificate la bază formând tufe dese,aproape sferice. Frunzele suntdispuse opus, lanceolate, întregi,

ascuţite, cu 3 nervuri şi suprafaţăceroasă. Florile numeroase, foartemici, albe sau slab roz, dispuse înpanicul. Fructul monosperm, aspru,mai lung decât caliciu, seminţe

lentiforme, negre, lucioase.Răspândire. Planta nu suportă

terenuri grele, creşte prin locurilenisipoase, de-a lungul pâraielor şi

râurilor, pe lângă garduri şi drumuri, înlizierele pădurilor de pin. Se cultivă cadecorativăînflorării.


Rădăcinile se recoltează toamna, lasfârşitul perioadei de vegetaţie, de laexemplarele de 3-4 ani, cândconţinutul de substanţe active este mai

bogat. Se reţin numai rădăcinile,lăstarii subterani replasându-se. Seusucă la soare sau în uscătorii termice.


întrebuinţări. Constituentul principaleste gipsozidaA (gipsozida saponina),deasemenea zaharuri, cantităţi mici deulei volatil, săruri minerale. Rădăcinilesunt utilizate pentru proprietăţile lor

expectorante (în bronşite), diuretice şidepurative; deasemenea pentrucombaterea viermilor intestinali şi cacicatrizant pentru răni.



IZMĂ BUNĂ (mentă)Denumirea latină:Mentha piperita L.

Denumirea rusă:Мята перечная

Denumirea engleză:Peppermint Familia: Lamiaceae

40. IZMĂ BUNĂ (mentă)



Descriere. Plantă erbacee curădăcini adventive fibroase. Tulpina

patrunghiulară, compusă din noduri şiinternoduri, mai mult sau mai puţinerectă, puternic ramificată. Frunzeopuse, ovat-lanceolate până la

lanceolate, cu marginea limbuluiserată, pe partea superioar ă netede, iarpe cea infer ioară au nervur i proeminente; colorate în verde închis cu glande oleifere. Inflorescenţa este

de forma unui spic, conic alungit.

Răspândire. Plantă care preferăsolurile fertile de luncă, luto-nisipoase,

cu apă freatică la mică adâncime,heliofilă.

Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează când acesteaajung la lungimea de 6 cm. Părţileaeriene se recoltează pentru uscarecând plantele sunt înflorite în proporţiede 15-20%, iar pentru extragerea

uleiului volatil, când plantele sunt înflorite peste 25%.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Frunzele de mentăconţin ulei volatil (principiu activ), lipide,sitosterol, acizii ursolic şi oleanolic,taninuri, flavonozide, caroten. Ele seprescriu ca spasmolitic, colagog şi

antiemetic; întră în componenţaspeciilor cu acţiune carminativă,gastrică, colagogă şi calmantă.Tincturase foloseşte ca analgezic.



41. LEURDĂ

LEURDĂDenumirea latină:

Allium ursinum L.Denumirea rusă:

Лук медвежий (черемша)

Denumirea engleză:Wildgarlic Familia: Liliaceae



Descriere. Plantă perenă curădăcini fibroase pornite dintr-un bulb

ovoidal. Tulpina floriferă erectă cu treimuchii. Frunze (2) ovat-lanceolate saueliptictic-lanceolate cu două nervuriparalele, la bază treptat îngustate într-

un peţiol lung; verzi- închise pe parteasuperioară şi mai deschise pe ceainferioară. Flori albe, grupate îninflorescenţe umbeliforme.

Răspândire. Creşte pe soluribogate în humus, umede, prin păduriumbroasedefag,tei,stejar.

Organul utilizat, recoltare.Recoltarea frunzelor se efectuează întimpul înfloririi, pe timp uscat, după ce

se ridică roua. Bulbii se sapăprimăvara devreme sau toamna târziu.Plantaaremirosdeusturoi.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Planta conţine unprincipiu activ la nivelul musculaturiiuterine, dar încă neidentif icat

structural. Se conţine ulei volatil,fitoncide, vitamina C, săruri minerale. Produsul vegetal se foloseşte pentrumărirea tensiunii arteriale, elimenareatoxinelor din organism (combateintoxicaţia cu nicotină), activeazăperistaltismul intestinal, este vermifug,febrifug.



42. LEVĂNŢICĂ

LEVĂNŢICĂDenumirea latină:Lavandula angustifolia Mill.

Denumirea rusă: Лаванда узколистная

Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae



Descriere. Plantă perenă curădăcină lignificată. Tulpina, ramificată

puternic de la bază, formează o tufăaproape globuloasă, semisferică; ceabătrână este brună, cu scoar ţaexfoliată, iar ramificaţiile tinere sunt

patrunghiulare, pubescente. Frunzeopuse, liniar-lanceolate, acute; celeinferioare cenuşii, pe ambele feţepăroase, cu peri ramificaţi, stelaţi, celesuperioare cenuşii-verzi, mai puţin

păroase. Florile sunt grupate într-oinflorescenţă spiciformă.

Răspândire.Planta creşte pe soluriafânate, permeabile, relativ uscate.

Organul utilizat, recoltare.Recoltarea inflorescenţelor cu r ămăşiţi scurte de tulpini se face în

prima jumătate a zilei, când conţinmaximum de ulei volatil şi se transportăimediat la locul de extragere a uleiuluisau uneori la cel de uscare.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Florile proaspete del evănţ ică conţ in u le i vo la t i l , deasemenea tanin, cumarine, acid

ursolic, un principiu amar, rezine,substanţe pectice. Florile, ca atare, sefolosesc ca stimulent aromatic, cavermifug în medicina tradiţională, cainsecticid. Uleiul de levănţică, ca şi celde melisă, conduce la o normalizare afuncţiei cardiace; se foloseşte pentrucorectarea mirosului unguentelor şicremelor medicinale.



43. LUMÂNĂRICĂ

LUMÂNĂRICĂDenumirea latină:Verbascum thapsiforme Schrad.Denumirea rusă:

Коровяк скиперовидный

Denumirea engleză:MulleinFamilia: Scrophulariaceae



Descriere. Plantă ierbacee, bianuală, cu tulpina dreaptă, cilindrică,

ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. Întreaga plantă esteacoperită cu peri deşi şi stelaţi, ceea ce îi dă un aspect catifelat. Florile suntaşezate în formă de spic la vârful tulpiniisau al ramurilor.

Răspândire. Creşte prin locuri însorite, pe terenuri nisipoase şi

pietroase, de-a lungul gardurilor. La noise întâlneşte peste tot.

Organul utilizat, recoltare. Începând din luna iunie se culeg florile

f ără sepale (corola cu staminele).Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf,culegerea florilor se poate continuapână în luna septembrie. Cercetările auarătat că pr inc ip iu l lor act iv (saponozidele) se află numai în florilecomplet deschise. Uscarea trebuie săse efectueze repede, la temperatura de

o

m a x i m u m 4 5 C , p e n t r u preîntâmpinarea brunificării.

Întrebuinţăr i . Propr ie tă ţ i le expectorante şi emoliente (datorită

mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciilepectorale, sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. Datorităsaponozidelor, f lavonoz idelor, iridoidelor, sterolilor mai au acţiuneantiinflamatorie, diuretică, antivirală,an t ih is tamin ică , an t ispas t ică , antimicrobiană.



44. MĂCEŞ

MĂCEŞDenumirea latină:Rosa canina L.Denumirea rusă:

Шиповник собачий

Denumirea engleză:Rose-hip

Familia: Rosaceae



Descriere. Arbust cu ghimpi; frunzecompuse, formate din mai multe foliole

ovale, dinţate pe margini, cu 2 stipele labaza. Flori de culoare roz, uneori albe,cu 5 sepale, 5 petale, numeroasestamine dispuse pe un receptacul, carela maturitate devine cărnos, de culoareroşie. În acest receptacul se aflănumeroase achene, în realitateadevăratele fructe, cărora în modobişnuit se spune seminţe.

Răspândire. Creşte prin tufişuri, pedealuri, la marginea drumurilor şi apădurilor.


Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoareacărămizie spre roşu-portocaliu. Maitârziu, măceşele întră în perioada desupracoacere şi le fac inutilizabilepentru scopuri medicinale. Fructelerecoltate nu se vor lăsa la soare,deoarece se încing uşor, scadeconţinutul în vitamina C. După

eliminarea corpurilor străine şi aimpurităţilor, fructele se transportă lalocul de uscare.


întrebuinţări. Fructele de măcieşconţin vitaminele C, B , K, PP,2

provitamina A, zaharuri, acid malic şicitric, pectine, taninuri, uleiuri volatile,dextrină, săruri de K, Ca, Fe, Mg.

Siropul, extractul, infuzia se utilizeazăca vitamin- izant, astringent şi antidiareic, iar uleiul – la arsuri,

dermatite, decubitus.



45. MĂLIN

MĂLINDenumirea latină:

Padus aviumMill.Denumirea rusă:

Черемуха обыкновенная

Denumirea engleză:Bird Cherry Familia: Rosaceae



Descriere. Arbust sau arbore cucoroană deasă. Rădăcina rămuroasă.Tulpină dreaptă. Scoar ţa netedă,cenuşie-negricioasă. Frunze eliptice,obovate sau oblong-ovate, brusc-acuminate, la bază rotunjite, groase,uşor zbârcite, pe margine acut-serate,pe faţa inferioară cu smocuri de peri lasubsuoara nervurilor. Flori albe,mirositoare, grupate în raceme.Fructe, drupe sferice mici, negre,

strălucitoare cu seminţa rotund-ovatăşi miezul dulce-astringent.

Răspândire. Planta creşte prinpăduri de luncă, tuf ărişuri, zăvoaie,vegetând sporadic în regiunea de dealşimunte,rarlacâmpie.


produs vegetal se folosesc fructele demălin, recoltate la maturizare deplină.Se rup raceme întregi, iar după uscarela soare sau în uscător ii termice (40-

060 C)pedunculiiseînlătură.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. În fructe se conţinsubstanţe tanante condensate, ulei

volati l şi gras, acizi organici, flavonozide; în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şiulei gras. Decoctul, sucul şi geleul dinfructe de mălin, datorită acţiunii

astringente, se întrebuinţează, caremediu antidiareic, se socoate, căchiar un strugure de mălin mâncatpoate opri diareia.



46. MĂRAR

MĂRARDenumirea latină:

Anethum graveolens L.Denumirea rusă:

Укроп огородный

Denumirea engleză:Common dill Familia: Apiaceae



Descriere.Plantă erbacee anuală.Rădăcina pivotantă, slab - ramificată.Tulpină cilindrică, fistuloasă, striată,verde, înaltă până la 160 cm, glabră.Frunze tripenat-sectate, cu foliolefiliforme, peţiolate. Flori mici, gălbui-

verzui, grupate într-o umbelă c ompusă . C a l i c i u l i p să s au neînsemnat. Fructe, diachene oval-eliptice, cafenii.

Răspândire. În sudul Europeimărarul creşte sălbatic, printrecereale.Astăzi cunoscut pe tot globul.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc fructele demărar, recoltate la maturizarea a 50-60%dinumbele.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. În fructe au fostidentificate cumarinele bergaptena,

scopoletina, umbeliferona; ulei volatilformat din limonen şi carvonă. Conţin,de asemenea, şi ulei gras, vitamineleC, PP, carotenoide. Posedă proprietăţistomahice, carminative, antispasticeşi diuretice. Se utilizează sub formă deapă aromatică, ca infuzie sau chiaruleiul volatil picurat pe o bucată dezahăr. Ca ant ihemoro ida l se

administrează sub formă de clisme cuinfuzie. Preparatul Anetinum, careconţine totalul tuturor compuşilorfenolici posedă acţiune spasmolitică.



47. MESTEACĂN

MESTEACĂNDenumirea latină: Betula pendulaRoth. (B.verrucosa Ehrh.)

Denumirea rusă: Березапоникающая (бородавчатая)

Denumirea engleză:Silver birchFamilia: Betulaceae



Descriere. Arbore cu scoarţa albăşi netedă în tinereţe, crăpându-se la

bătrâneţe. Frunze alterne, glabre, înformă de romb sau triunghi, ascuţite lavârf, dinţate pemargini. Cele tinere suntlipicioase datorită unor glande ce

secretă o răşină. Florile bărbăteşti seformează în timpul verii, iernează subformă de amenţi, iar primăvara sedeschid. Florile femeieşti ies din mugurinumai primăvara o dată cu apariţia

frunzelor.

Răspândire. Creşte peste tot, atât în păduri de foioase, cât şi de conifere,

în poieni, pe pante, drumuri, ca arboreornamental pe marginea străzilor, îngrădini sau parcuri.


Frunzele tinere se recoltează începânddin luna mai, când sunt lipicioase, şicontinuă până la sfârşitul lunii iulie.Mugurii se recoltează de pe ramurile

tinere prin strujire. C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,

întrebuinţări. Frunzele de mesteacănconţin ulei volatil, taninuri, rezine,vitamina C, heterozide. Mugurii conţinulei volatil în componenţa căruia întrăbetulina, betulol, cariofilen; se maiconţin flavonozide, compuşi triterpenici.

Infuzia, decoctul din frunze şi muguriposedă acţiune diuretică (la edeme deprovinenţă renală şi cardiacă) şicolagogă (la colecistite).



48. MUR

MURDenumirea latină:

Rubus caesius L.

Denumirea rusă:Ежевика (ожина)

Denumirea engleză:Blackberry Familia: Rosaceae



Descriere. Arbust cu lăstari târâtori,subţiri, cilindrici, ghimpi scurţi. Frunze

trifoliate cu foliole romboidal-ovate şimarginea neregulat serată, pe parteasuperioar ă dispers-păroase, pe ceainferioară tomentoase. Flori albe, mici,

grupate în raceme scurte. Fructepolidrupe cărnoase, globuloase, negre-albăstrui, pline de seminţe, cu gustastringent-acrişor.

Răspândire. Creşte pe malurilerâurilor, în tufişuri, pe râpele pădurilor,preferând luminozitatea directă. Îngrădini întâlnim de obicei specii hibride,

rezultate din încrucişarea cu alte specii.

Organul utilizat, recoltare. Lăstariitineri, frunzele se recoltează înainte şi

în perioada de înflorire, fructele lamaturizare, iar rădăcinile toamna târziu,sau primăvara devreme.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Fructele, frunzele conţinsubstanţe tanante, cea ce le conferăproprietăţi astringente, antidiareice. Au

mai fost identificate zaharuri, pectine,caroten, vitamine C, din grupa B, săruride potasiu, cupru, mangan. Aceşticompuşi activează procesele deel iminare a toxinelor pe cale

gastrointestinală, renală şi prin g landele sudor ipare. Dator i tă conţinutului în acizi organici fructelesunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie.



49. MUŞEŢEL

MUŞEŢELDenumirea latină: Chamomillarecutita L. (Matricaria chamomilla L.)

Denumirea rusă:Ромашка аптечная

Denumirea engleză:C hamomil eFamilia: Asteraceae



Descriere. Plantă anuală curădăcina pivotantă, fusiformă. Frunze sesile, inserate altern, bifidat compuse,bi- sau tripenat sectate. Florile,reprezentate prin inflorescenţe, suntgrupate în capitule compuse din flori

l igulate, de culoare albă, iar

receptaculul - din flori tubulare, deculoare galbenă-aurie. Fructul este oachenămică, de culoare argintie.

Răspândire. Creşte pe ogoare, peterenuri uscate, locuri virane, în alteculturi, pe lângă drumuri. Preferă locuri însorite, pe soluri diferite, de la celenisipoase până la cele argiloase.

Organul utilizat, recoltare. Recoltarea florilor se face atunci când50% din florile tubulare sunt deschise,

iar florile ligulate au un aspect proaspătşi se află în poziţie orizontală.Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţemailungide1cm.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Florile de muşeţel auacţiune antiinflamatoare, cicatrizantă şiantialergică datorită azulenelor şi

bisabololului din uleiul volatil. Proazulenele, care sunt substanţeamare, au acţiune stomahică şicarminativă.Acţiunea spasmolitică esteatribuită flavonozidelor şi cumarineloralături de care se mai conţin mucilag,colină, acid ascorbic, fitosteroli şi acizigraşi. Are o largă întrebuinţare îndermatologie şi cosmetică.



50. NALBĂ DE PĂDURE

NALBĂ DE PĂDUREDenumirea latină:Malva silvestris L.Denumirea rusă:Просвирник (мальва) лесной

Denumirea engleză:

Commonmallow Familia: Malvaceae



Descriere. Plantă erbacee, bianuală cu rădăcină pivotantă, cărnoasă . Tulpina erectă sau ascendentă, păroasă, ramificată. Frunze lung-peţiolate, cu limb rotundpână la reniform, păros, cu 3-7 lobi

semicirculari sau triunghiulari, pemargine neregulat-seraţi. Flori roşii-violacee dispuse la subsuoara frunzelor.

Răspândire. Creşte pe terenurinecultivate, în culturi de cartof, sfeclă,pe lângă garduri, marginea drumurilor,şanţuri, dealuri aride, rar prin tăieturi de

pădure şi fâneţe.Organul utilizat, recoltare. Se

folosesc frunzele, recoltate f ără peţiolpână în perioada înfloririi. Dacăfrunzele sunt sănătoase, neatacate derugină, ele se pot recolta în continuare.Florile de nalbă se recoltează deasemeni manual, complete sau fără

caliciu, în momentul deplinei maturaţii.C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,

întrebuinţări. Produsul vegetal conţinemucilagii, acizi organici, taninuri, urmede ulei volatil, vitaminele A şi C.Prezenţa mucilagiilor conferă celordouă produse vegetale proprietăţidemulcente. Planta se recomandă în

afecţiuni ale bronhiilor, în gargarisme, în tratamentul furunculozei, întrădeasemenea în compoziţia speciilorpectorale.



51. NALBĂ MARE

NALBĂ MAREDenumirea latină:

Althaea officinalis L.Denumirea rusă:

Алтей лекарственный

Denumirea engleză:Marshmallow Familia:Malvaceae



Descriere. Plantă ierboasă curizom scurt şi numeroase rădăcini de

culoare cenuşie deschis la suprafaţă,albă până la slab gălbui la interior, cugust dulceag, mucilaginos. Tulpinileacoperite cu frunze de culoare verde-albicioasă aşezate altern, având unpeţiol lung. Flori de culoare alb-roz,fructul este turtit, compus dinnumeroase achene.

Răspândire. Creşte prin locuriumede, pe malurile râurilor şi pemarginea şanţurilor. Apare mai rar printufişuri. În prezent se cultivă în multeţări.

Organul utilizat, recoltare.Părţile aeri ene se recoltează înaintede înflorire, începând de la vârfulplantei. În cazul când frunzele suntsănătoase, neîngălbenite şi neatacatede boli, recoltarea poate continua şi întimpul înfloririi. R ădăcinile se scot dinpământ în momentul când planta s-a

uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Spălarea nu este permisă,deoarece apa dizolvă cu uşurinţămucilagiile.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , î n t r e b u i n ţ ă r i . A c ţ i u n e a farmacodinamică principală estedeterminată de mucilag, datorităcăruia este utilizată ca emolient. Întră

în compoziţia speciilor pectorale iarsub formă de gargarisme este utilizatăpentru acţiunea antiinflamatoare întratamentul inflamaţiilor gingivale.



52. NEGRILICĂ

NEGRILICĂDenumirea latină:Nigella sativa L.Denumirea rusă:

Чернушка посевная Denumirea engleză:

Black c uminFamilia: Ranunculaceae



Descriere. Plantă ierboasă anualăcu rădăcină pivotantă subţire. Tulpina

cilindrică sau muchiată, ramificată,p ubescen tă . F r unze a l t e r ne bipenatpartite cu lacinii liniare. Flori deculoare alb-albăstrui, mari, solitare, în

vârful tulpinii sau ramurilor. Fructuleste polifoliculă, cu numeroaseseminţe negre, curbate, trunchiate,având suprafaţa acoperită cu asperităţi.

Răspândire.Creşte ca buruiană însemănături, pe locuri părăsite.

Vegetează bine pe soluri mijlocii,afânate, este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice.

Organul utilizat, recoltare.Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. Plantase secer ă, leagă în snopi, apoi se

treieră.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Nigelona, componentulcarbonilic al uleiului volatil, posedăproprietăţi antispastice, fiind activă înb r onhospasmu l p r o voca t d e histamină. Uleiul volatil se manifestă

ca diuretic, carminaiv, depresiv şianalgezic. În medicina populară plantaeste folosită în indigestii, colici, în bolide piept şi contra viermilor intestinali.



53. OBLIGEANĂ

OBLIGEANĂDenumirea latină: Acorus calamus L.

Denumirea rusă: Аир болотный

Denumirea engleză:Sweet flag Familia: Araceae



Descriere. Plantă perenă, erbacee,cu un rizom orizontal, gros, cărnos, cu

1-2 rânduri de rădăcini adventivegă lbu i . Tu lp ina aer iană es te tetraunghiulară şi poartă o singurăfrunză la subsuoara căreia se dezvoltă

o inflorescenţă. Frunzele pornite dinrizom, sunt înguste, cu teacă, roşcate labază, cu limbul întreg, ascuţit la vârf.Florile sunt grupate într-o inflorescenţăde tip spadice, cilindrică.

Răspândire.Creşte pe lângă iazuri,bălţi, mlaştini, atât pe malul apelorcurgătoare, cât şi al celor stătătoare.

Organul utilizat, recoltare. Rizomii se recoltează toamna, după evacuareaapei şi zvântarea terenului, cu ajutorulunor greble sau furci. Rizomii recoltaţise spală de mâl, se curăţă de părţileaeriene şi rădăcină, cele groase sedespică. Se aşează la zvântat timp decâteva zile la umbră, apoi se usucă.

C o m p o z i ţ i a c h i m i c ă , întrebuinţări. Produsul vegetal conţineulei volatil, amidon, tanin, rezine,heterozida amară acorina, acidascorbic. Datorită principiilor amare şicelorlalţi compuşi ai uleiului volatil,produsul vegetal are acţiune stimulentăasupra secreţiilor gastro-intestinale.

Este un bun stomahic, carminativ şiprezintă acţiune sedativă. Se foloseşteca eupeptic amar în tratamentulanorexiilor şidispepsiilor.



54. ODOLEAN

ODOLEANDenumirea latină:Valeriana officinalis L.

Denumirea rusă:Валериана лекарственная

Denumirea engleză:ValerianFamilia: Valerianaceae



Descriere. Plantă perenă, erbaceecu rizom vertical, care dezvoltă stoloni

şi formează rădăcini. În primul an formează numai o rozetă de frunzeimparipenat sectate. Tulpini fistuloase,cu suprafaţa brăzdată. Frunzele

tulpinale sunt opuse, marginea întreagăsau serat dinţată. Inflorescenţa este unracem corimbiform de culoare roşiatică,violacee-roz sau albă.

Răspândire. Creşte în locuri umede, de-a lungul apelor, precum şi înstaţiuni mai înalte, pe locuri stâncoasesau în păduri mai puţin umede.

Organul utilizat, recoltare.Rizomiicu rădăcini se recoltează toamna târziu(cel mai bine în primul an de viaţă). Setaie partea aerianădelacolet,securăţăde pământ prin scuturare, se spală într-un curent de apă în timp cât mai scurtpentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă

lazvântat1-2zile,apoiseusucă.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Principiul activ nu este

încă definitiv cunoscut, se presupuneexistenţa unui fitocomplex bazat pesinergismele ce se stabilesc între diferiţicomponenţi (ulei volatil, valepotriaţi,enzime, glucide, lipide, flavonozide).

Odoleanul are acţiune sedativă asuprasistemului nervos şi cardiac; mai estehipnotic şi antispastic, spasmolitic lanivelul tractului gastrointestinal.



55. OSUL IEPURELUI

OSUL IEPURELUI

Denumirea latină:Ononis spinosa L.Denumirea rusă:

Стальник колючий Denumirea engleză:

Spiny restharrow Familia: Fabaceae



Descriere. Subarbust cu rizomcontinuat într-o rădăcină flexibilă,

cenuşie. Tulpină lignificată la bază,ramificată, păroasă, foarte spinoasă.Frunze superioare simple, cele inferioare trifoliate, cu foliole ovale,dinţate pe margine, glandulos-păroase.Flori papilonate, roz cu dungi mai închise, dispuse la subsuoara unorbractei.

Răspândire. Creşte prin fâneţe şipăşuni uscate, prin locuri nisipoase,mărăcinişuri şi de-a lungul apelor.Spontan se întâlneşte altă specieOnonis arvensis L., care se deosebeşte

prin flori mari, roze, grupate îninflorescenţe spiciforme, aşezate câtedouă pe pedunculi scurţi în subsuoarafrunzelor.

Organul utilizat, recoltare. Rădăcinile trebuie recoltate toamnatârziul sau primăvara devreme. Pentrua asigura înmulţirea plantei se taie

partea cioturoasă care constituiecoletul şi se îngroapă în acelaşi loc.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Principiile active de bază

sunt heterozidele izoflavoniceononinaşi onospina. Se mai conţin onocerina,acid citric, substanţe tanante, ulei grasşi volatil. Planta se foloseşte cah emo s t a t i c ( l a h emo r o i z i ) , normalizează scaunul (la constipaţiicronice) ; ca remediu diuretic, favorizează expulzarea calculelorrenali şi înlesneşte eliminarea clorurilor.



56. PĂDUCEL

PĂDUCELDenumirea latină:Crataegus sanguinea Pall.Denumirea rusă:Боярышник кроваво-красный

Denumirea engleză:

Redhaw hawthornFamilia: Rosaceae



Descriere. Arbust cu tulpină multramificată. Lujeri brun-verzui, glabri,lucitori, cu spini. Frunze alterne,rombic-ovate, cu 3-7 perechi de lobiseraţi pe margine, pe faţa superioarăglabre, pe cea inferioară cu smocuri deperi. Florile sunt constituite pe tipul 5, cu15-20 stamine cu antere de culoareneagr ă. Fructele sunt globuloase, uşorovale de culoare roşie.

Răspândire. Creşte prin păduri şitufişuri, izolat prin poienile din regiuneade câmpie până la regiunea muntoasă.Des se cultivă în parcuri.

Organul utilizat, recoltare. Florilese recoltează în momentul când începsă se deschidă, pe timp uscat. Fructelese culeg toamna în momentul când ele

se înroşesc. Florile trebuie uscate înstraturi subţiri, fără accesul luminiidirecte, iar fructele se pot usca şi lasoare.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Flavonozida principalăeste hiperozida, alături de care segăsesc vitexina, rutozida, acizii

clorogenic şi cafeic, carotenoide, uleivolatil. Păducelul are activitatecardiovasculară; a fost pusă în evidenţăacţiunea simpaticolitică, hipotensivă,vasodilatatoare şi sedativă asuprasistemului nervos central. Se recomandă în scleroză coronariană lapersoane în vârstă, pentru tratamentulunui cord hipertonic.



57. PĂPĂDIE

PĂPĂDIEDenumirea latină:Taraxacum officinalis L.Denumirea rusă:Одуванчик лекарственный

Denumirea engleză:

Common dandelionFamilia: Asteraceae



Descriere. Plantă erbacee, perenă,cu rizom gros scurt, vertical, care dă

naştere unei rădăcini pivotante. Totsistemul posedă o culoare neagră laexterior şi albă la interior. Frunzelanceolate, atenuate în peţiol, inegal

invers fidate, cu lobii triunghiulari acuţisau obtuzi. Nervura mediană are pefaţa superioară aspect de şanţ.Inflorescenţele sunt dispuse în antodiuşi alcătuite numai din flori ligulate, de

culoare galbenă.

Răspândire. Creşte pretutindenidin regiunea de şes până în ceadeluroasă , pr in f âneţe, locuri necultivate, la marginea drumurilor etc.

Organul utilizat, recoltare. Frunzele şi părţile aeriene se

recoltează înainte şi la începutul înfloririi, iar rădăcinile toamna sauprimăvara devreme.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. În sucul laticifer al planteise conţine taraxacină, substanţă amarăcu structura guaianică, carotenoide.Din r ădăcini au fost izolaţi compuşi

triterpenici, în general cu caracteralcoolic, deasemenea sitosteroli şistigmasteroli, inulină. Se mai conţineulei gras şi oze. Atât rădăcinile cât şipărţile aeriene ale păpădiei seutilizează ca tonice amare. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice,colagoge şi de mărire a poftei demâncare.



58. PĂTLAGINĂ MARE

PĂTLAGINĂ MAREDenumirea latină:Plantagomajor L.Denumirea rusă:Подорожник большой

Denumirea engleză:

Common plantainFamilia: Plantaginaceae



Descriere. Plantă erbacee, perenăcu rizom scurt şi rădăcini fasciculate.

Frunze lat-ovate, glabre, cu trei-şaptenervuri, brusc-atenuate în peţiol,dispuse în rozetă. Flori galbene-albicioase, grupate într-un spic. Fruct,

capsulă ovoidală.

Răspândire. Creşte la margineadrumurilor, în locuri cultivate şi necultivate, păşuni umede, fâneţe,locuri bătătorite, nisipoase, de lacâmpie până în zona subalpină.


Frunzele de pătlagină se recolteazăatât înainte cât şi în timpul înfloritului, petimp uscat, după ce se ridică roua.Frunzele se taie de la suprafaţa

pământului cu peţiolul nu mai lung de 5cm. Se usucă la umbră în strat subţire,oartificial la 40-50 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări.Frunzele conţin mucilag, vitaminele A,C, K, acid oleanolic, tanin, flavone,pectine şi posedă proprietăţi emoliente,

uşor hemostatice, astringente. Sefolosesc în tratamentul gastritelorcronice anacide, bronşite, astmbronhic, diaree, ulcer gastrointestinal,

hipertensiune arterială, iar externpentru tratarea afecţiunilor vasculare,stomatitelor, laringitelor, traheitelor,rănilor purulente, ulceraţiilor.



59. PELIN

PELINDenumirea latină: Artemisia absinthium L.

Denumirea rusă:Полынь горькая

Denumirea engleză:Wormwood Familia: Asteraceae



Descriere. Plantă vivace cu tulpinaramificată în partea superioară, acoperită cu frunze aşezate altern. Întreaga plantă are un aspect alb-cenuşiu din cauza perilor deşi şimătăsoşi. Frunzele de la bază sunt lungpeţiolate, pe măsură ce înaintează petulpină, peţiolul este mai scurt. Ele suntadânc divizate în lobi lunguieţi cumargini întregi. Florile formează micicapitule globuloase, de culoare gălbuie,

aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor.Toate florile din capitul sunt tubuloase.

Răspândire. Creşte prin locurinecultivate şi uscate, pe lângă garduri,locuinţe, drumuri.

Organul utilizat, recoltare. Frunzele de pelin se recoltează pe

timpul înfloririi, iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Frunzele bazilare şivârfurile înflorite ale plantei dupătăierea cu foarfecele, cuţitul se întind înstraturi subţiri, în locuri aerisite şi se usucă la umbră, artificial temperatura

0nu trebuie să depăşească 35 C.


întrebuinţări. Principiile amare alepelinului sunt formate din sesquterpene(proazulene). Pelinul se foloseşte catonic amar, stomahic, vermifug şiemenagog; este partea componentă apreparatelor stomacale, speciilorcolagoge şi de mărire a poftei demâncare. Trebuie administrat însă cuatenţie din cauza toxicităţii tuionei.



60. PIPERUL BĂLŢII

PIPERUL BĂLŢIIDenumirea latină:Polygonum hydropiper L.

Denumirea rusă:Горец перечный

Denumirea engleză:Water-pepper Familia: Polygonaceae



Descriere. Plantă erbacee, anuală.Tulpină glabr ă, roşiatică, erectă sau

ascendentă. Frunze alterne, lanceolate,glabre, ascuţite sau obovate, la bază îngust cuneiforme. Tecile sunt peliculare, roşietice, cilindrice, pe

suprafaţă glabre, pe margine uneori cuperişori subţiri. Inflorescenţele spiciforme, constituite dintr-un perigon 4(-5) laciniat, cu 6 (-8) stamine, ovarsuperior cu 2-3 stiluri.

Răspândire.Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prinlocuri umede pe malurile râurilor,lacurilor, mlaştinilor.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene, recoltate în timpul înfloririi.

Planta se taie la înălţimea de 4 - 5 cmdeasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare, în locuriferite de razele solare directe.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Principiile active de bazăsunt flavonozidele; se mai conţinvitaminele C şi K, substanţe tanante şi

pectinice, mucilagii, acizii organici, uleivolatil. Planta este utilizată ca hipotensivşi hemostatic în hemoptizii, hemoragiigastrice, vezicale, hemoroidale. Estefolosit şi în ginecologie, pentrutratamentul meno- şi metroragiilor, saudupă raclarea uterului. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelorantihemoroidale.



61. PIR

PIRDenumirea latină: Agropyron

repens P.B. (Elytrigiarepens (L.) Nevski )

Denumirea rusă: Пырей ползучий

Denumirea engleză: Cou ch grassFamilia: Poaceae



Descriere. Plantă erbacee,perenă cu rizom lung târâtor,

stolonifer, galben. Tulpină erectă,verde, cenuşiu-verde sau albăstruie,cu noduri. Internodurile sunt fistuloaseşi au un lumen redus. Frunze liniare,

cu teacă despicată ce înconjoarătulpina şi limb îngust, lung. Floridispuseînspiccompus.

Răspândire. Planta creşte pe

terenuri părăsite, pe margineadrumurilor, prin pajişti, grădini, pelângă garduri.

Organul utilizat, recoltare. Rizomii se recoltează primăvaratimpuriu sau toamna târziu. Se înlăturăpărţile aeriene, se spală într-un curentde apă şi se usucă în strat subţire lasoaresauîncamerebineaerisite.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , î n t r ebu in ţă r i . P i r u l c on ţ i ne

polifructozani (tr i t icină, inulină), mucilag, săruri de potasiu şi fier,carotenoide, vitamine din complexul B, A. Acţiunea antibiotică s-ar datoraformării unei cetone, ca urmare aoxidării agropirenului din uleiul volatil.Sub formă de decoct este utilizat cadiuretic, depurativ, diaforetic. Dea s e m e n e a a r e ş i a c ţ i u n e

cardiovasculară, scăzând presiuneaarterială, ca tonic general, cuproprietăţi stimulative ale poftei demâncareşialeuneibunedigestii.



62. PLĂMÂNĂRICĂ

PLĂMÂNĂRICĂ(mierea ursului)Denumirea latină:

Pulmonaria officinalis L.Denumirea rusă:Медуница лекарственная

Denumirea engleză:Lungwort Familia: Boraginaceae



Descriere. Plantă ierbacee, perenă cu rizom târâtor, ramificat, din

care pornesc rădăcini adventive.Tulpini le erecte, neramif icate, cilindrice, cu peri tari. Frunzele rozeteieliptice sau cordat-ovate, lung

peţiolate; cele tulpinale – spatulate saualungit-ovate, cu vârful ascuţit. Florimici, la început roşii-purpurii, apoiviolet-albăstrui, grupate în cimă

scorpiodă.Răspândire. Creşte în locuri

umbrite, pe soluri cu umiditateaccentuată, prin pădurile de foioase,

fâneţe, margini de păduri, maluriumbroase ale pâraielor.


Frunzele şi părţile aeriene serecoltează în timpul înfloririi şi după înflorire, pe timp frumos, după ce s-aridicat roua. Uscarea se înfăptuieşte înstrat subţire în condiţii naturale sau în

uscătorii artificiale.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Planta conţine mucilag

şi alantoină, alături de saponozide,acid silicic, substanţe tanante, vitamina C, rutozidă şi microelemente.Se foloseşte în afecţiuni ale veziciiurinare, hemoroizi, diaree, ulcergastric şi duodenal, deasemeneaafecţiuni ale căilor respiratorii, tuse,laringite, răguşeală, catar bronşic,expectoraţii cu sânge.



63. PODBAL

PODBALDenumirea latină:

Tussilago farfara L.Denumirea rusă: Мать-и-мачехаDenumirea engleză:

Coltsfoot Familia: Asteraceae



Descriere. Plantă ierbacee, vivace cu un rizom cărnos, din care

cresc frunze rotunde, cu marginidinţate, peţiol semicilindric. Culoareafrunzei pe faţa superioară este verde,iar pe cea inferioară albicioasă din

cauza perilor deşi. Florile de culoaregalbenă sunt aşezate în inflorescenţecapitule.

Răspândire. Creşte prin locuriumede, văile râurilor, în şanţuri, pelocuri argiloase şi abrupte, comună în întreaga ţară.

Organul utilizat, recoltare.Frunzele de podbal sunt recoltate fărăpeţiol, începând din luna aprilie şi până în iunie, când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). La recoltare se vorprefera plantele expuse soarelui,deoarece acestea sunt mai bogate înmucilagii.

Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o

otemperatură de 40-50 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Frunzele de podbalconţin 7-8% mucilagiu, inulină, unprincipiu amar, tanin, saponozide,

carotenoide, flavone, de aceia infuziadin frunze de podbal are acţiuneemolientă, expectorantă şi antiinfla-matoare.



64. POCHIVNIC

POCHIVNIC

Denumirea latină: Asarum europaeum L.Denumirea rusă:

Копытень европейский Denumirea engleză:

European wild ginger Familia: Aristolochiaceae



Descriere. Plantă ierbacee, perenăcu rizom subţire, superficial, albicios,

ramificat, din care pornesc rădăciniadventive firoase. Tulpinile aerienepornesc din rizom, ascendente,scvamiforme. Frunze c ircular-reniforme, de obicei hibernante, lung-peţiolate, scurt păroase. Flori întunecat-purpurii, solitare, cu miros depiper.

Răspândire. Creşte în locuri umbrite, umede, pe soluri grele prinpădurile de foioase.


Frunzele se recoltează în timpul înfloririi, iar părţile subterane toamnatârziu. După recoltare se rup frunzelebrunificate, se cur ăţă de alte impurităţi.Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii

0artificiale la temperatura de 30-35 C


întrebuinţări. Planta conţine uleivolatil, bogat în azaronă şi aldehidăazarilică, care confirmă şi toxicitateaprodusului. Au mai fost identificatevitaminele C şi B, săruri minerale, tanin,

zaharuri, rezine. Preparatele de Asarum se remarcă, în primul rând, prinacţiunea lor vomitivă (emetică), iar îndoze mici, expectorantă. În doze şi maireduse are proprietăţi diuretice,sudorifice şi antibiotice pe un marenumăr de germeni pa togeni . Întrebuinţarea se recomandă numai cuprescripţia medicului.



65. PORUMB

PORUMBDenumirea latină:Zeamays L.Denumirea rusă:КукурузаDenumirea engleză:Maize, cornFamilia:Poaceae



Descriere. Plantă ierbacee, anualăcu rădăcini fasciculate, bine

dezvoltate. La primele 2-5 noduritulpinale se formează rădăcini adventive, de sprijin. Tulpină cilindrică,plină cu măduvă, prevăzută cu noduri.Frunze lanceolate, dispuse altern pedouă rânduri, cu nervura medianăpronunţată. Florile mascule suntgrupate într-un panicul terminal, femele– ştiuleţi.

Răspândire. Preferă soluri custructură lutoasă, luto-nisipoasă, cernoziomuri levigate, cerinţe termiceridicate în tot cursul vegetaţiei.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se foloseşte mătasea(stilurile şi stigmatele recoltate de laflorile femele), care se culege înainte de

maturizarea porumbului, când boabelese află în faza de lapte. Se usucă laumbră şi se prezintă sub forma uneimase filamentoase galben verzuiepână la brun roşcat.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Produsul vegetal conţinevitaminele K, C, B , B , B , flavonozide,1 2 6

saponozide, săruri de potasiu,

stigmasterol şi sitisterol, lipide, substanţe minerale, alantoină etc.Infuzia, extractul fluid şi siropul sefolosesc în disfuncţiile hepatobiliare,litiază biliară, menstre neregulate şi

dureroase, tulburări de menopauză,cistite, afecţiuni ale sistemului cardiovascular, l i t iază renală , hidropizie, reumatism, hemoragii.



66. PORUMBAR

PORUMBAR

Denumirea latină:Prunus spinosa L.Denumirea rusă:

Терн (терновник)Denumirea engleză:

Black t hornFamilia: Rosaceae



Descriere. Arbust spinos; tulpina cunumeroase ramificaţii laterale. Lujeri

cenuşii, acoperiţi cu perişori. Frunzealungit-eliptice, alungit-obovate, cubaza cuneată, pe margine crenat-serate, pe faţa de jos pubescente. Florialbe, solitare, apar înaintea frunzelor.Fructe – drupe globuloase, albăstrui-negricioase, brumate, comestibile.

Răspândire. Spontan creşte pe

coaste însorite, dealuri pietroase,fâneţe, păşuni, margini de pădure,poiene; formează desişuri spinoase.


Frunzele se culeg în luna iulie, florile –

la începutul înfloririi, fructele – lamaturizare deplină, rădăcinile maisubţiri se recoltează toamna la sfarşitul

vegetaţiei. Toate se usucă în straturisubţiri în camere bine aeresite.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , î n t rebu in ţă r i . F lo r i l e con ţ i n flavonozide, leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică; fructele –antociane, taninuri, glucide, acidascorbic. Se folosesc pentru efectul lor

c a a n t i d i a r e i c , a s t r i n g e n t , antidizenteric, şi în tratamentul leucoreei, ca diaforetic şi depurativ. Înunele localităţi ca antidiareic se flosescrădăcinile, scoarţele de pe rădăcină şitulpini. O utilizare eficace o are scoarţade pe tulpini contra durerilor de inimă.Florile sunt menite şi ca antidiabetice şica antiastmatice.



67. REVENT

REVENT

Denumirea latină:Rheumpalmatum L.Denumirea rusă:

Ревеньтангутский

Denumirea engleză:

Chinese rhubarbFamilia: Polygonaceae



Descriere. Plantă erbacee, perenăcu rădăcini cărnoase, viguroase, ce

pornesc dintr-un rizom puternic,napiform. Tulpina cilindrică, goală, cuarticulaţii evidente şi ohree ca unmanşon membranos la fiecare nod, apare în anul al doilea. Frunze bazalemari, cordiform-palmat-lobate, mailungi decât late, lobii cu 1-2 dinţi, cu faţasuperioară aspră. Flori roz sauroşietice, dispuse în inflorescenţe

paniculiforme. Răspândire. Planta preferă cerinţemoderate faţă de căldură, umiditate,luminăşisoluri.

Organul utilizat, recoltare. Recoltarea rădăcinilor se face numai dela plante în vârstă de 6-10 ani,pr imăvara sau toamna, după maturizarea seminţelor. După curăţire

de pământ şi spălare sunt mundate,operaţie prin care se îndepărteazăsuberul şi o parte din parenchimulcortical, apoi se usucă, adeseori înşirându-se pe o sfoară.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Reventul conţine douăg rupu r i d e p r i n c i p i i a c t i v e , reoantracenozide şi reotanoide,

deasemenea acizi organici, ulei volatil,enzime. În doze mici are acţiuneantidiareică şi totodată excitant alsecreţiei gastrice. În doze mai mari,principiile purgative atingând dozaterapeutică acţionează mai întâi laxativ,apoi purgativ. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătireacompoturilor, geleurilor, dulceţei.



68. ROIBĂ

ROIBĂDenumirea latină:

Rubia tinctorumL.Denumirea rusă:

Марена красильная

Denumirea engleză:Madder Familia: Rubiaceae



Descriere. Plantă erbacee, perenă.Rădăcinile au la exterior o culoare roşie

brună, iar la interior, roşie. Tulpinatârâtoare sau agăţătoare, cu patrumuchii, prevăzute cu peri mici şi aspri.Frunze lanceolat-eliptice, dispuse câte

4-6 în verticii, pe nervuri şi margini cuperi acuelaţi, aspri şi retorşi. Flori mici,palid-galbene, grupate în cime laxe,pauciflore.

Răspândire. Creşte pe lângăgarduri, prin vii, pe coastele dealurilor.Este introdusă în cultură.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc rizomii şirădăcinile, recoltate până la începutulvegetaţiei sau toamna târziul dupămaturizarea seminţelor. Părţile subterane se curăţă de pământ şi seusucă.


î n t r e b u i n ţ ă r i . P r i n c i p a l a antraheterozită o constituie acidulruberitric; se mai conţin acizi organici(citric, tartric, malic), flavonozide,zaharuri, pectine, albumine. Sefoloseşte, în special ca diuretic şisaluretic, spasmolitic, tonic şi emenagog. Extractul este folosit întratamentul calculozei renale, datorită

eficienţii preparatului în eliminareacristalelor şi a calculelor renali. Mai esteindicat în cisti te, pielonefri te, insuficienţa renală.



69. ROINIŢĂ

ROINIŢĂDenumirea latină:Melissa officinalis L.

Denumirea rusă:Мелисса

Denumirea engleză:Lemon balmFamilia: Lamiaceae



Descriere. Plantă perenă, erbaceecu rizomul orizontal, colorat în brun-

gălbui, lignificat. Tulpina ierboasă,patrunghiular ă, glabr ă la bază şipăroasă în partea superioară. Frunzeopuse, cu limbul frunzei de formă ovată,cu v

ârful obtuz şi marginile crenat-serate. Frunzele sunt acoperite cu perişi glande. Florile grupate în verticile aşezate la noduri, la subsuoarabracteelor.

Răspândire. Roiniţa creşte în floraspontană prin locuri necultivate, prinluminişurile din pădurile de stejar şi secultivă ca plantămedicinală şi meliferă.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene de roiniţă. Epoca optimă de

recoltare este sfârşitul butonizării şiapariţia primelor flori deschise. Se varecolta pe timp însorit, călduros şi fărăvânt, după ce s-a ridicat roua.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Pe lângă uleiul volatil, înfrunzele de roiniţă mai sunt prezenţiacizi cafeic, clorogenic, substanţe

amare şi minerale, taninuri, mucilagii,acizii oleanolic şi ursolic. Principalaacţiune farmacodinamică a părţiloraeriene de roiniţă este spasmolitică şisedat ivă , d in care cauză se administrează în afecţiuni nervoase aletractului gastro-intestinal şi nevrozecardiace. Posedă, de asemenea, oacţiune carminativă evidentă.



70. ROSTOPASCĂ

ROSTOPASCĂDenumirea latină:Chelidonium majus L.Denumirea rusă:

Чистотел большой

Denumirea engleză:

CelandrineFamilia: Papaveraceae



Descriere. Plantă cu rizom brun-roşiatic. Tulpini erecte, în partea de sus

ramificate, goale, iar în partea de jos cuperişori. Frunze alterne, în partea desus verzi, cea de jos - albăstrii, penat-sectate, inferioare peţiolate, celesuperioare sesile. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate, cudinţi rotunjiţi. Florile galbene-aprinse,grupate în umbele simple.

Răspândire. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată, deaceea creşte prin locuri umbroase dinpăduri, tufărişuri, grădini, pe lângăgarduri, în jurul locuinţelor. Iubeşte

soluri uşoare, chiar nisipuri.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene de rostopască, care serecoltează în timpul înfloririi. Se usucăfără întârziere.

C o m p o z i ţ i a c h i m i c ă ,

întrebuinţări. Părţile aeriene aleplantei conţin alcaloizi, saponozide,flavonoide, acid ascorbic, carotenoideşi acizi organici. Infuzia şi extracteleobţinute din rostopască se folosesc în

tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilorbiliare, papilomatozei laringelui şiintestinelor. Însă administrarea încantităţi mari poate avea acţiune toxicăconstând din iritaţia tubului digestiv,vomă, respiraţie încetinită. Suculproaspăt de plantă se întrebuinţeazăpentru extirparea negilor, prin aplicarealatexului în strat gros.



71. SALCÂM GALBEN

SALCÂM GALBENDenumirea latină:

Sophora japonica L.Denumirea rusă:

Софора японская

Denumirea engleză:Japanese pagodatreeFamilia: Fabaceae



Descriere. Arbore cu scoarţanetedă, de culoare verde- închis.

Frunze asemănătoare celor de salcâmalb, însă cu foliolele ceva mai mici. Floride culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie,grupate în inflorescenţe piramidale,ramificate, aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus, spre deosebire deflorile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. Fructele sunt nişte

păstăi cărnoase.Răspândire. La noi se cultivă

numai în scopuri ornamentale prinparcuri, grădini, uneori în plantaţii şiperdele forestiere.

Organul utilizat, recoltare. Bobocii florali se recoltează în

momentul formării lor, atunci cândcaliciul şi corola sunt bine distinse. Înaceastă perioadă primele flori încep săse deschidă. Fructele se recolteazăimature. Uscarea se înfăptuieşte la aerliber sau în uscătorii la o temperatură de040 C.


întrebuinţări. Atât bobocii florali cât şifructele ca principiu activ de bază conţinrutozida, alături de pectine, mucilagii,glucide, betulinol. Rutozida estefolosită în tratamentul unor afecţiuni ale

rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor, în cazuri de fragilitate capilară, accidente circulatorii, hipertensiunearterială, hemoragii cu diferite cauze.



72. SALCIE

SALCIEDenumirea latină:Salix alba L.Denumirea rusă:

Ива белая (верба, ветла)

Denumirea engleză:Whitewillow Familia: Salicaceae



Descriere. Arbore cu scoarţacafeniu-închisă, cr ăpături longitudinale;ramurile tinere de culoare cafenii-gălbuisau roşietice, lucioase, pubescente.Frunze înguste sau late, lanceolate,ascuţite la vârf, pe partea superioară

verzi-închise, pe cea inferioară verzi-deschise. Flori unisexuate grupate înamenţi, care apar odată cu frunzele.

Răspândire. Creşte pe lângă ape,pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie,mlaştini şi prin păduri umede. Plantafiind înmulţită vegetativ prin butăşire

este folosită la fixareamalurilor.

Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvarăpână în timpul verii (când conţinutul însalicozidă este maximum) de peramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura

ambiantă.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări.Scoarţa conţine tanin şi oheterozidă specifică salicozidă, alăturide populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă

plachetară şi sedativă se utilizează înartroze şi alte afecţiuni reumatismale,d ismenoree, durer i pe lv iene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.



73. SALVIE

SALVIEDenumirea latină:

Salvia officinalis L.Denumirea rusă:

Шалфей лекарственный

Denumirea engleză:Common sageFamilia: Lamiaceae



Descriere. Plantă perenă cu unrizom ramificat, lignificat. Tulpina

lemnoasă la bază, erectă, machiată înpartea superioară, pubescentă şi foarteramificată. Frunze opuse, lanceolatesau ovate, fin zimţate, uniform

reticulate, cu nervuri proeminente pepartea inferioară, pubescente, deculoare albă-cenuşie sau verde-argintie. Flori brune-violacee grupate înpseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde

formează inflorescenţe spiciforme.

Răspândire. Planta prefer ă cerinţeridicate faţă de căldură, cu veri

caniculare şi ierni blânde, preferă solurilutoase, uşor-alcaline.

Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea

tehnică în faza de butonizare, care esteconsiderată a fi optimă, deoarececonţinutul de ulei volatil atinge valorilecelemai ridicate.

Compoziţie chimic, întrebuinţări.Principiul activ de bază este uleiulvolatil. Afar ă de aceasta se conţinsubstanţe tanante, acizii ursolic şioleanolic, flavonozide, vitamina C,enzime, lipide. Frunzele de salvie sef o l o s e s c c a a n t i n e v r a l g i c , hipoglicemiant şi coleretic, de

asemenea ca antisudorific. Sub formăde gargarisme se utilizează întratamentul anginei, ca antiinflamatorbucal şi faringian.



74. SĂPUNĂRIŢĂ

SĂPUNĂRIŢĂDenumirea latină:

Saponaria officinalis L.Denumirea rusă:Мыльнянка лекарственная

Denumirea engleză:Soapwort Familia: Caryophyllaceae



Descriere.Plantă erbacee cu rizomcilindric, ramificat, târâtor, cu suber

roşcat, din care pornesc rădăcini.Tulpină erectă, puţin sau delocramificată. Frunze eliptice, opuse, cu 3nervuri puţin concrescute la bază,marginea limbului întreagă. Flori albesau roze, cu caliciu gamosepal,tubulos, frumos mirositoare. Fruct,capsulă cu numeroase seminţereniforme, negre.

Răspândire.Planta creşte pe locurinisipoase, însorite, pe marginearâurilor, a drumurilor, pe lângă garduri, înzonadeşesşideal.

Organul utilizat, recoltare. Rădăcinile de săpunariţă se recolteazătoamna târziul sau primăvara devremepână la începutul vegetaţiei; se scot dinpământ cu casmaua. Se spală într-uncurent de apă. Se usucă la soare, înstrat subţire sau în locuri bine aerisite.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Constituentul principaleste saporubina; se mai conţin, underivat flavonic, cantităţi mici de lipide,ulei volatil şi substanţe minerale.

Sapona r ina se f o l oseş te ca expectorant, diuretic, depurativ, antireumatic, antinevritic. Extern seadministrează în dermatoze, pitiriasis,pentru tratamentul faringitei, împotriva

oxiurilor. Nu se depăşesc dozele pentrucă apare fenomenul de toxicitate,constând din tremurături, uscarea guriişi gâtului.



75. SCLIPEŢI

SCLIPEŢIDenumirea latină:Potentilla erecta L.Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая

Denumirea engleză:Common tormentil

Familia: Rosaceae



Descriere. Plantă perenă cu rizomscurt, neuniform îngroşat, acoperit cu

numeroase rădăcini adventive. Tulpinidrepte, subţiri, slab păroase, în parteade sus ramificate. Frunzele bazilaresunt tri- sau cincilobate, lung peţiolate

cu foliole cuneat-obovate, cele tulpinaletrilobate, sesile cu stipele mari. Florilesolitare, galbene, cu 4 petale pe floriferi.

Răspândire.Planta creşte pe soluri

calcaroase, turboase, umede, prinpoieni, marginea pădurilor.


produs vegetal se folosesc rizomii desclipeţi, recoltaţi primăvara de timpuriusau toamna cât mai târziul. Se sapă,scutur ă de sol, curăţă de r ădăcini, sespală într-un curent de apă rece şi dupăzvântare se usucă.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Rizomii conţin substanţe

tanante, acid galic, chinic şi elagic. Aumai fost identificate flavonozide,saponozide, amidon, răşini, ulei volatil.Rizomii posedă proprietăţi astringenteşi hemostatice. Se folosesc la bolileinflamatorii ale tractului gastro-intestinal, chiar la dizenterie. Se întrebuinţează la diferite hemoragiiinterne (stomacale, intestinale,

uretrale). Produsul vegetal de asemenea, poate fi folosit, cu bunerezultate în aplicaţii externe, pentrutratamentul degerăturilor.



76. SCORUŞ

SCORUŞDenumirea latină:Sorbus aucuparia L.Denumirea rusă:

Рябина обыкновенная Denumirea engleză:

Rowan or mountain ashFamilia:Rosaceae



Descriere. Arbore indigen cutulpină relativ dreaptă, scoar ţă netedă,lucioasă, cenuşiu-pătată în tinereţe,mai târziu cu ritidom negricios. Lujeritomentoşi în tinereţe, apoi bruni-roşcaţi,glabrii, lucitori. Frunze alterne,

imparipenat- compuse, cu folioleoblong-lanceolate, acute sau obtuze lavârf, marginile acut-serate, spre bazăsesile; toamna, înainte de cădere, secolorează vişiniu. Flori albe, păroase,

dispuse în corimbe terminale, erecte.

Răspândire. Scoruşul creşte înregiunile de deal, sporadic în câmpie,prin luminişuri, păduri rărite. Se cultivăca plantă decorativă în parcuri.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc fructele de

scoruş, recoltate la maturitate, pânăsau după îngheţuri, prin rupereaciorchinelor în întregime. Uscareaartificială timp de 3-4 ore.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări . Fructele conţ in carotenoide, acid ascorbic, pectine,sorbitol, vitamina P, acizi organici,

substanţe amare şi tanante. Sefolosesc pentru tratamentul scorbutului,dar a fost preconizată utilizarea lor şipentru tratamentul diabeticilor, caurmare a conţinutului ridicat în sorbitol;calmant al tusei, antituberculos, întratamentul reumatismului. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminiceşi polivitaminice.



77. SCUMPIE

SCUMPIEDenumirea latină:

Cotinus coggygria Scop.Denumirea rusă:

Скумпия кожевенная

Denumirea engleză: SmoketreeFamilia: Anacardiaceae



Descriere. Arbust ramificat cuscoarţa brună-cenuşie şi lemnul

galben. Frunze alterne simple elipticepână la ovate, peţiolate, cu bazacuneată, la vârf rotunjite sau uşor-emarginate, pe margini întregi, cunervuri puternic proeminente, zdrobiteemană miros de morcov. Toamnafrunzele devin de culoare roşie închisăcu nuanţă violetă. Flori mici, grupate într-o paniculă.

Răspândire . Spontan este r ăspândit pe povârnişuri pietroase,printre arbuşti. Pe larg se cultivă caplantă medicinală şi decorativă (maiales în parcuri).

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc frunzele,

recoltate de la începutul înfloririi până lamaturizarea completă a frunzelor.Frunzele se usucă în încăperi bineaerisite sau în uscătorii termice.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Principiile active de bazăsunt substanţele tanante. Au mai fostidentificate flavonozide, ulei volatil.Frunzele de oţetar se folosesc ca sursăde obţinere a taninului – ca remediuastringent şi antiinflamator. Seutilizează în procesele inflamatorii alecăii bucale, faringelui, laringelui, la

arsuri, ulcere, fisuri; la otr ăviri peroralecu sărurile alcaloizilor şi metalelor greledeoarece taninul formează compuşiinsolubili cu aceste substanţe.



78. SIMINOC

SIMINOCDenumirea latină:

Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă:

Бессмертник песчаный

Denumirea engleză:Ever lasting Familia: Asteraceae



Descriere. Plantă erbacee, perenăcu tulpină erectă, neramificată, acoperită cu peri mici, surii, des-foliată.Frunze alterne cu marginea întreagă,cele inferioare lanceolate peţiolate,mijlocii şi superioare – sesile, liniar-

lanceolate sau alungite, pe ambele feţecu peri mici, surii. Flori galbene, grupate în calatidii globuloase, adunate înpanicul corimbiform.

Răspândire. Planta creşte înregiunea de câmpie, prin locuri înierbate şi nisipoase.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc florile desiminoc, recoltate la începutul înfloririiplantei, când paneraşele încă nu s-audeschis cu totul, dar sunt bine

dezvoltate. La recoltarea prea devremeprodusul o să constea din paneraşemici, iar la întârzierea colectării înprodus o să avem receptacule goi.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Florile de siminoc conţinflavonozide. Au mai fost identificatevitamina C, caroten, substanţe tananteşi amare, vitamina K, microelemente.Utilizat în tratamentul colicistitelor,hepatitelor, colangitelor, şi ca colicistochinetic, produsul vegetal

reduce greaţa, senzaţia de durere dinregiunea ficatului, meteorismul, vărsăturile, reduce dimensiunileficatului mărit patologic.



79. SOC

SOCDenumirea latină:

Sambucus nigra L.

Denumirea rusă:Бузина черная Denumirea engleză:Elder Familia: Caprifoliaceae



Descriere. Arbust cu tulpinaneregula t rami f icată , scoar ţa

verucoasă, cenuşiu-verzuie. Lujerigroşi, verzui-cenuşii, cu măduvăspongioasă, albă-gălbuie. Ramurilepoartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice, acute,cu miros neplăcut. Florile de culoarealbă sunt reunite în cime corimbiformeplate. Fructele drupe negre.

Răspândire. Socul este o specieeuroasiatică întâlnită pe soluri fertile,afânate, bogate în humus. Întâlnită lanoi prin păduri, lunci şi zăvoaie, pelângă garduri.

Organul utilizat, recoltare. Florilede soc se recoltează când 75% din florisunt deschise. Se usucă la soare

puternic, cu florile în sus, într-un singurstrat, pe rame acoperite cu hârtie. Petimp nefavorabil se usucă în poduriacoperite cu tablă, bine ventilate.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Constituentul principal alflorilor de soc este o heterozidă-sambunigrozida. Mirosul greţos al

florilor proaspete este conferit de oserie de amine alifatice. Florile maiconţin mucilag, urme de ulei volatil,tanin, acizi organici, saponozide,rutozidă. Ele au acţiune diuretică,sudorifică şi emolientă, laxativă,antireumatică şi antinevralgică; externpentru tratarea arsurilor, abceselor,furunculelor.



80. SORBESTREA

SORBESTREADenumirea latină:

Sanguisorba officinalis L.Denumirea rusă:Кровохлебка лекарственная

Denumirea engleză:Great burnet Familia: Rosaceae



Descriere. Plantă perenă, erbaceecu rizomi bruni, groşi, orizontali,

lignificaţi. Tulpini cu coaste, glabre,erecte, în interior deşerte, în partea desus ramificate. Planta dezvoltă o rozetăbazilară de frunze mari, lung peţiolate,imparipenate, cu 7-25 foliole alungit-ovate, pe partea inferioară verzi-albăstrii. Frunzele tulpinale rare, sesile.Florile mici de culoare roşie-închisă, cuper ian tu l s imp lu , g rupate în

inflorescenţe capitulare ovale sau oval-cilindrice – spice.

Răspândire. Planta creşte prin

fâneţe umede, marginea pădurilor, înpoiene, printre arbuşti.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc rizomii şi

rădăcinile, recoltate toamna dupăfructificare. Produsul mai întâi sevestejeşte la aer apoi se usucă laumbră, în poduri cu tablă, în stratsubţire.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,întrebuinţări. Produsul conţinesubstanţe tanante, acid galic şi elagic,

amidon, ulei volatil, saponozide,substanţe colorante. Decoctul dinsorbestrea posedă acţiune astringentă,hemostatică, antiinflamatoare şi antiseptică. Se foloseşte la boli

gastrointestinale (enterocolite, diaree),hemoragi i u ter ine, hemoroiz i , deasemenea în stomatite, gingivite,alte procese inflamatorii.



81. SOVÂRV

SOVÂRVDenumirea latină:Origanum vulgare L.Denumirea rusă:

Душица обыкновенная Denumirea engleză:C ommon marjoram, Oregano

Familia: Lamiaceae



Descriere. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii, verde, uneori roşietică,acoperită cu peri, lemnoasă şi ramificată la partea superioară. Frunzeopuse, scurt peţiolate, de formă ovală,aproape glabre, cu marginea întreagăsau uşor dinţată. Privite în zare seobservă puncte transparente (celule cuulei volatil). Florile au culoareapurpurie, rareori albă, reunite înbuchete la vârful tulpinii şi al ramurilor.

Răspândire.Planta creşte mai alesprin tăieturi de păduri, margini depădure, poieni, tufărişuri, margineapădurilor, de la câmpie până înregiunea subalpină.


aeriene de sovârv. Se recoltează planta înflorită, de la punctul de unde începesă se ramifice. În perioada de înflorire şimai ales în orele de dimineaţă, plantaconţine cea mai mare cantitate de uleivolatil. Se usucă la umbră, în locuri bineaerate, în uscătorii termice la

0temperaturanumaimarede35 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Produsul vegetal conţineulei volatil, tanin, antociane, flavone, înacid ascorbic. Produsul vegetal posedăacţiune antiseptică, stomahică, antispastică şi se găseşte în compoziţiaspeciilor antibronşitice, sudorifice şisedative. Uleiul volatil posedăproprietăţi antimicrobiene.



82. SPORICI (urzicuţă)

SPORICI (urzicuţă)Denumirea latină:Verbena officinalis L.Denumirea rusă:Вербена лекарственная

Denumirea engleză:

V ervain,WildhyssopFamilia: Verbenaceae



Descriere. Plantă erbacee, anualăcu tulpina erectă, cu 4 muchii,ramificată. Frunze opuse, peţiolate,cele inferioare ovat-triunghiulare,aproape până la bază simplu-penat-sectate, cele superioare mai puţin

divizate. Florile au culoarea palid-roşiisau palid-violete, rareori albe, reunite înspice.

Răspândire. Planta creşte mai

ales prin tăieturi de păduri, pe şesuri,mirişti, în apropierea izvoarelor, mairar prin tufărişuri, marginea pădurilor,dealuri pietroase.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene, recoltate în perioada de înflorire. Se taie din apropierea soluluişi se usucă la umbră, în locuri bineaerate; în uscătorii termice la

0temperatura nu mai mare de 40 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de naturăiridoică, verbenozida, care este unparasimpatometic slab. Are şi propr ie tăţ i ga lactogoge. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. În medicina populară se foloseşte cav u l n e r a r , a n t i i n f l am a t o r ş i

antimigrenos, în tratamentul colicilorhepatice, renale şi de splină. Aceastăspecie este utilizată pentru atenuareadurerilordecap.



83. STEJAR

STEJAR

Denumirea latină:Quercus robur L.Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză:

C ommon oak Familia: Fagaceae



Descriere. Arbore foios cu ocoroană largă, ramuri puternice.Scoar ţa cu ritidom brun-negricios, tare,adânc brăzdat longitudinal ş i transversal. Lujerii viguroşi, muchiaţi,glabri, bruni-măslinii. Frunze lobate

până la penatfidate, cu 4-8 perechi lobiobtuzi sau rotunjiţi, inegal separaţi prinsinusuri neregulate, glabre, pieloase lamaturitate. Flori unisexuat-monoice,dispuse în ciorchine.

Răspândire. Stejarul preferă soluriprofunde, fertile, cerinţe ridicate faţă decăldura verii, rezistent la geruri,

pretenţios faţă de lumină, creşte înpăduri, cultivat în parcuri.

Organul utilizat, recoltare. Se

recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi aramurilor de 3-5 ani, al căror diametrunu trebuie să depăşească 10 cm.Recoltarea începe primăvara, cândseva începe să circule intens.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Scoar ţa conţine taninurimixte, deasemenea flavonoide,

substanţe amare şi pectice, calciuoxalic. Produsul se utilizează caastringent, hemostatic şi antidiareic.Sub formă de pulbere fină se foloseşte

pentru pudrarea plăgilor, mai ales înarsuri; decoctul – în gargarisme, întratamentul stomatitelor, sub formă declisme la tratarea hemoroizilor.



84. SUNĂTOARE

SUNĂTOAREDenumirea latină:

Hypericum perforatum L.Denumirea rusă:Зверобой продырявленный

Denumirea engleză:St . John’ s wort Familia: Hypericaceae



Descriere.Plantă perenă cu tulpinadreaptă, lemnoasă la partea inferioară

şi ramificată începând de la jumătate.Tulpina este cilindrică, având 2 muchii în lungime pe care se observă punctenegre. Frunze opuse, sesile, de formăovală, glabre, cu marginea întreagă.Privite în zare se observă pungitransparente cu ulei volatil şi puncteglanduloase negre pe margini şi faţasuperioară. Florile – corimb.

Răspândire.Planta creşte pe locuridestul de uscate, calcaroase sausilicioase, prin fâneţe, la margineadrumurilor şi pădurilor, tăieturilor depădure, locuri necultivate.

Organul utilizat, recoltare. Sefolosesc părţile aeriene de sunătoare,

culese de la începutul înfloririi şi până înmomentul formării fructelor. Un produsde calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare deboboci.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţăr i . Planta conţ ine antraderivaţi, tanin, flavonozide, acizi

cafeic, clorogenic, vitamina C, carotenoide. Se utilizează în tulburăridepresive. Prezenţa derivaţilor flavonicidetermină acţiune favorabilă asupravaselor, prin sporirea rezistenţei şi

permeabilităţii capilarelor, precum şiprin vasodilatare. Datorită acţiuniiantiinflama-toare şi colagoge, în boli alestomacului, intestinului şi ficatului.



85. SULFINĂ

SULFINĂDenumirea latină:

Melilotus officinalis L.Denumirea rusă:

Донник лекарственный

Denumirea engleză:Yellow sweet clover Familia: Fabaceae



Descriere. Plantă erbacee, anualăsau bienală cu tulpina erectă, cilindrică,glabr ă, ramificată. Frunze trifoliate, cufoliole obovate în partea interioară şilanceolate în partea superioară, pemargine neregulat-serat-dinţate;

stipelele înguste. Flori papilionate,galbene grupate în raceme alungite cu5 dinţi triunghiulari.

Răspândire. Planta creşte în lunci

uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şicăilor ferate.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce seridică roua, prin tăierea la o distanţă decca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă laumbră, în strat subţire.


întrebuinţări. Părţile aeriene conţincumarine. Ca substanţe însoţitoare aufost identificate alantoina şi acidulalantoic, colina, mucilagii, ulei volatil.Se foloseşte ca emolient, în afecţiunigastr ice, iar dator i tă acţ iuni i anticoagulante a cumarinelor, în variceşi tromboflebite. În medicina popularăse utilizează ca remediu pentru

vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă deinfuzie de 2%. A fost mult utilizat subformă de loţiuni oftalmice



86. ŞTEVIE

ŞTEVIEDenumirea latină:

Rumex confertus Willd.Denumirea rusă:Щавель конский Denumirea engleză:

Common sorrel Familia: Polygonaceae



Descriere. Pantă erbacee curizomul scurt, cu multe capete, care

trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunzealterne, cele inferioare - triunghiular-ovate, la bază cordiforme, obtuze,

marginea ondulată, cu perişori scurţi penervurile părţii de jos; cele tulpinaletreptat micşorându-se, lanceolat ovate.Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată.

Răspândire. Planta creşte în lunci,pe malurile râurilor, în poiene, pemarginea drumurilor.

Organul utilizat, recoltare. Serecoltează rădăcinile cu diametrul maimare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltareeste sfârşitul toamnei sau primăvaradevreme, până la începutul vegetaţiei.

Compoziţie chimică, întrebuinţări.

Rădăcinile de ştevie conţin derivaţiantracenici, combinaţii organice de fierşi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestăacţiune laxativă şi purgativă, iar datorităconţinutului bogat de substanţe tananteeste folosit pentru acţiunea lui astringentă ( în doze mai mici). În ultimiiani interesul faţă de această plantă este

mărit în legătură cu izolarea din rădăcinia leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiuneantitumorală



87. TALPA GÂŞTEI

TALPA GÂŞTEIDenumirea latină:Leonurus cardiaca L.Denumirea rusă:

Пустырник сердечный Denumirea engleză:

Commonmotherwort Familia: Lamiaceae



Descriere. Plantă erbacee, perenăcu tulpină erectă, în 4 muchii, goală în

interior, păroasă pe muchii. Frunzeopuse, palmat-lobate, cu peri aspri,peţiolate. Frunzele mijlocii au 3crestături, iar cele din vârful tulpinei

sunt alungite şi dinţate. Flori roze,dispuse în pseudoverticile foartestrânse (dicazii îndesite) la bazafrunzelor din partea superioară atulpinii.

Răspândire. Planta creşte pemarginea drumurilor şi căilor ferate,marginea pădurilor, poiene, pe lângă

garduri, pe terenuri necultivate, printredărâmături.


produs vegetal se folosesc părţileaeriene de talpa gâştei, recoltate petimp frumos, după ce s-a ridicat roua, la începutul şi în timpul înfloririi.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Principiile activ biologicesunt heterozidele flavonoidice. Au mai

fost identificate substanţe tanante şiamare, ulei volatil, vitamina C, caroten.Planta produce relaxarea musculaturiinetede a vaselor care alimenteazăcordul ca şi a cordului însuşi, fiind deci

indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentulnevrozelor cardiovasculare şi la stadiiletemporare ale hipertoniei).



88. TĂTĂNEASĂ

TĂTĂNEASĂDenumirea latină:Symphytum officinale Lepech.Denumirea rusă:Окопник лекарственный

Denumirea engleză:

Common comfrey Familia: Boraginaceae



Descriere. Plantă erbacee, perenăcu rizom scurt, gros, ramificat, din care

pornesc rădăcini cărnoase, negre laexterior şi albe la interior. Tulpinaerectă, muchiată la bază, ramificată,aspru-păroasă. Frunze alterne decurente, cele inferioare eliptic sauovat-lanceolate, cu peţiol aripat, celemijlocii şi superioare din ce în ce îngust-lanceolate, îngustate într-un peţiolaripat, păroase. Flori roşii-violacee,

grupate în cime.Răspândire. Planta creşte pe

soluri grele, argiloase în şanţuri, pemarginea apelor stătătoare, fâneţeumede, uneori ca buruiană prin culturi.

Organul utilizat, recoltare. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează

toamna târziu sau primăvara devreme.Rădăcinile săpate se spală în apă, setaie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm, iarcele groase se despică.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări . În cantităţi mici se conţinalcaloizi, de asemenea s-a izolatalantoină, tanin, mucilagii, substanţe

minerale. Decoctul din rădăcini,datorită mucilagiului şi alantoinei, seutilizează în tratamentul ulceruluigastric şi duodenal, gastritelor hiperacide, tusei de diverse etiologii.

Extern se întrebuinţează sub formă decomprese pent ru t ra tamentu l hematoamelor, diverselor traumatisme,varicelor deschise.



89. TEI

TEIDenumirea latină:Tilia cordata L.Denumirea rusă:

Липа сердцевидная Denumirea engleză:

Littleleaf lindenFamilia: Tiliaceae



Descriere. Arbore cu o coroanădeasă. Frunzele sunt lung-peţiolate,

rotunde, ascuţite la vârf, iar pe faţainfer ioară se observă nervuri proeminente. Florile alb-gălbui, plăcutmirositoare, aşezate pe un pedunculcomun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o bracteelungă în formă de limbă, de culoareverde-gălbuie.

Răspândire. Toate speciile crescprin pădurile noastre sau sunt cultivateca arbori ornamentali.

Organul utilizat, recoltare. Florilede tei se recoltează în momentul cândmajoritatea lor sunt complet înflorite, iarun număr mic de boboci se află în cursde deschidere.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. În afară de acţiuneaemolientă, datorată mucilagului, pentrucare florile de tei sunt folosite camedicament cu proprietăţi behice, laaceasta se mai adaugă acţiuneadiaforetică şi uşor sedativă a farnezolului, acţiunea spasmolitică şi

diuretică determinate de flavone şi ceauşor antiinflamatoare a substanţelortriterpenice, fapt ce le recomandă întratamentul afecţiunilor reumatice, alegripei şi răcelii, ca antipiretice şi

sedative, dar şi ca antivirale, hipotensive. Florile de tei fac parte dincompoziţ ia specii lor calmante, pectorale, sedative şi sudorifice.



90. TRAISTA CIOBANULUI

TRAISTA CIOBANULUIDenumirea latină:Capsella bursa pastoris L.

Denumirea rusă:Пастушья сумкаDenumirea engleză:

Shepherd's purseFamilia:Brassicaceae



Descriere. Plantă anuală, la caredin mijlocul rozetei de frunze ese

tulpina flor ală. Frunzele bazilare suntalungite, adânc scobite, uneori până lanervura principală. Frunzele tulpinalesunt rare, nedinţate pe margini, îmbrăcând tulpina cu baza lor. Florilesunt mici, având 4 sepale verzi cudungă albă, 4 petale de culoare albă şi6 stamine.

Răspândire. Planta creşte prinpăşuni, livezi, culturi, margineadrumurilor, pe lângă ziduri, uneoriformează chiar desişuri.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene.Se culege planta întreagă, f ărărădăcină, în primele stadii de

dezvoltare, adică la apariţia primelorflori. Culeasă mai târziu va avea unprocent crescut de fructificaţii.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. În părţile aeriene aleplantei se conţin vitaminele K şi C,amine biogene, colină, acetilcolină,tiramină, histamină, flavone, rutozida,

acid fumaric, citric, malic, urme de uleivolatil. Pentru acţiunea hemostatică şivasoconstrictoare, se administreazăsub formă de infuzie, extract fluid şiuscat, în hemoragii uterine. Cercetări

experimentale pe animale au confirmatp ropr ie tăţ i le ant i tumora le a le extractului, această acţiune fiindatribuită acidului fumaric.



91. TREI FRAŢI PĂTAŢI

TREI FRAŢI PĂTAŢIDenumirea latină:Viola tricolor L.Denumirea rusă:

Фиалка трехцветная

Denumirea engleză:Wild pansy Familia: Violaceae



Descriere. Plantă erbacee, anuală,bienală cu r ădăcină subţire şi tulpina

ramificată, în interior cavă. Frunze ovat-alungite, rar dinţate pe margini,stipelate, cu stipele polimorfe, de regulăadânc fidate. După poziţia pe tulpină afrunzelor, peţiolul are diverse lungimi.Flori lung peţiolate cu petale inegale şidivers colorate: petalele superioaresunt violet-închise, mai rar violet-deschise sau alb; laterale – albe,

galbene, sau albăstrui şi cea inferioară– totdeauna galbenă, cu 5-7 dungicolorate mai închis şi terminată cu unpinten lung în formă de cornet.

Răspândire. Planta creşte prinpoiene, liziere, fâneţe, la margineapădurilor şi drumurilor, în lunci umede,pe coastele dealurilor.

Organul utilizat, recoltare. Părţileaeriene ale plantei se recoltează întimpul înfloririi, pe timp frumos, după ce

se ridică roua, prin tăierea tulpinilor dela bază. Se usucă la umbră, în stratsubţire.


întrebuinţări. Părţile aeriene conţinsaponozide triterpenice, care alături deflavonozide, ulei volatil, mucilag, tanin,vitamina C, imprimă diferite acţiunifarmacodinamice. Se utilizează cadiuretic, depurativ, expectorant; întratamentul unor dermatoze. Plantaintră în compoziţia speciilor antialergiceşi desensibilizante.



92. TROSCOT

TROSCOTDenumirea latină:

Polygonum aviculare L.Denumirea rusă:Спорыш Denumirea engleză:

KnotgrassFamilia: Polygonaceae



Descriere. Plantă erbacee, anuală.Rădăcină pivotantă, fusiformă. Tulpină

târâtoare, rar ascendentă sau erectă,ramificată, glabr ă, cu noduri umflate şimanşoane membranoase albicioase(ochree) la baza frunzelor. Frunzealterne, eliptice sau lanceolate, plane,scurt peţiolate până la sesile. Floriaxilare verzui sau roşietice, scurt-pedunculate, grupate câte 3-5 lasubsuoara frunzelor.

Răspândire. Planta este întâlnităpe lângă aşezările omeneşti, peterenuri virane, marginea drumurilor,adeseori printre pietrele de pavaj, pemalurile râurilor, de la câmpie până înetajul subalpin.


produs vegetal se folosesc părţileaeriene de troscot, recoltate în timpul înfloririi. Se înlătură partea de jos atulpinii, care este lignificată şi lipsită defrunze.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări.Părţile aeriene de troscotconţin flavonozide, vitaminele C şi K,

caroten, substanţe tanante, compuşi aiacidului silicic, mucilagii, săruriminerale. Infuzia din părţi aeriene sefoloseşte ca hemostatic uterin, antiinflamator şi la înlăturarea petrelor

renale din rinichi şi vezica urinară.Datorită conţinutului mare în siliciu seutilizează şi ca adjuvant în tratamentultuberculozei pulmonare.



93. TURIŢĂ (turicioară)

TURIŢĂ (turicioară)Denumirea latină: Agrimonia eupatoria L.Denumirea rusă:Репейничек обыкновенный

Denumirea engleză:Commonagrimony

Familia: Rosaceae



Descriere. Plantă erbacee, perenă,cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă,cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţeneramificate. Frunze alterne, întrerupt

imparipenate, formate din 5-9 folioledinţate pe margini, între care se găsesc6-10 foliole mici. Flori regulate,galbene-aurii. Fructul – achenă.

Răspândire. Planta iubeşte locurileumede şi semiumbrite din păduri,poiene, pe margini de drum, tufărişuri,pajişti, livezi, dealuri.

Organul utilizat, recoltare. P ărţileaeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate

nelignificate. Se usucă la umbră în stratsubţire.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Planta conţine ulei

volatil, substanţe amare, tanin, siliciu,flavonozide. În tulburările căilor biliare şigastro- intest inale, favor izeazăeliminarea secreţiei biliare, aducând

astfel o uşurare şi o descongestionare aficatului. Prin taninul care-l conţine areacţiune astringentă în tratamentuldiareii. Extern, sub formă de băi, sefoloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă degargară în stomatite, gingivite. Turiţaintră în compoziţia speciilor antidiareiceşi hepatice.



94. ŢINTAURĂ

ŢINTAURĂDenumirea latină:Centaurium umbellatum Gilib.Denumirea rusă:Золототысячник зонтичный Denumirea engleză:Common c entaury

Familia: Gentianaceae



Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabr ă,ramificată spre vârf. La baza tulpinii seaflă o rozetă de frunze ovale. Frunzeleaflate pe tulpină sunt opuse, cumarginea întreagă şi au 3-5 nervuri.

Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi alramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5dinţi, de culoare roz, cu petale unite într-un tub ce înconjoară cele 5 stamine cuanterele răsucite în spirală.

Răspândire. Ţintaura creşte prinfâneţe şi poieni umede, în luminişuriledepăduredelaşespânălamunte.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene de ţintaură, care se culeg întimpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cufoarfeca sau cuţitul la 5 cm de lasuprafaţa pământului. Uscarea se facela umbră, în buchete, atârnate pesârmă sau întinse în strat subţire.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări . Conţine heterozideamare. Au fost identificate şi izolate oserie de substanţe: eritaurozidaidentică cu genţiopicrozida; alcaloidul,eritricina, identic cu genţianarina; orezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Sefoloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor.

Pentru t ratarea eczemelor ş i cicatrizarea rănilor se întrebuinţeazăamestec de suc proaspăt, obţinut dinţintaură şi păpădie.



95. URZICĂ

URZICĂDenumirea latină:Urtica dioica L.Denumirea rusă:

Крапива двудомная

Denumirea engleză:Stinging nettleFamilia:Urticaceae



Descriere. Plantă ierbacee cu unrizom subţire, cilindric, de culoare

albicioasă, lung şi ramificat. Tulpinidrepte, cu 4 muchii, acoperite cu frunzeopuse, dinţate pe margini. Atât tulpinacât şi frunzele sunt prevăzute cu peri

urticanţi. La bază frunzele sunt cordate,la vârf ascuţite, prinse de tulpină printr-un peţiol lung. Florile sunt de culoareverzuie, aşezate la subsuoara frunzelorsuperioare.

Răspândire. Urzica creşte pretutindeni, în locuri cultivate şinecultivate, în şanţuri pe lângă drumuri,

pe marginea apelor, în păduri şi pelocurigraseundeaufoststânedeoi.

Organul utilizat, recoltare. De laurzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. Atunci, când planta creşte înmasă, se coseşte. Imediat după cosire,frunzele se separă de tulpini, ţinând cumâna stângă capătul de jos al tulpinii,

iar cu dreapta se strujesc frunzele.C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,

întrebuinţări. Frunzele con ţ in vitaminele C, K, B , carotenoide, acid2

pantotenic, deasemenea glucide,clorofilă, săruri minerale. Este utilizatăpentru proprietăţile sale antianemice,hemostatice, antidiabetice, diuretice şi

colagoge. Mai importantă însă estepentru extracţia -carotenului, ca sursăde provitamină A şi pentru obţinereaclorofilei.



96. VERIGAR

VERIGARDenumirea latină:

Rhamnus cathartica L.Denumirea rusă:

Жостер слабительный

Denumirea engleză:Common buckthornFamilia: Rhamnaceae



Descriere. Arbust cu scoarţă brună,aspr ă, ce se exfoliază în inele; lemn cu

alburn gălbui, durament roşcat, tare,greu. Lujerii cenuşii, frecvent terminaţicu un ghimpe. Frunze opuse, eliptice,cu nervuri ascuţite, pe margini crenat-serate, glabre. Flori verzi-gălbui,poligame, mici, dispuse câte 2-5 înfascicule axilare. Fructe, drupe sferice,negre cu gust dulceag-amărui. Sămânţă ovoidală.

Răspândire. Planta creşte înpoienele pădur i lor fo ioase ş i amestecate, printre arbuşti, în lunciumede.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc fructele deverigar, recoltate la maturitate. Seadună fără pedunculi şi se usucă

0

artificial la 50-60 C.C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,

întrebuinţări . Fructele conţ in antraderivaţi, care după structură sunt

identici de cei ai cruşinului, şi anume:r am n o c a t a r t o z i d a ( i d e n t i c ă glucofrangulozidei), ramnoxantozida(frangulozidă), frangula-emodolul. Semai conţin flavonozide, derivaţi de

kemferol, cvercetol şi ramnetol, deasemenea zaharuri, pectine. Decoctul, siropul, extractul uscat dinfructe este un purgativ foarte energic şise folosesc la combaterea constipaţiilorcronice. Câte 5-10 fructe administratepe zi au şi acţiune depurativă. Produsulvegetal are şi o acţiune diureticăatribuită flavonozidelor.



97. VETRICE

VETRICEDenumirea latină:

Tanacetum vulgare L.Denumirea rusă:

Пижма обыкновенная

Denumirea engleză:Common t ansy Familia: Asteraceae



Descriere. Plantă erbacee, perenă,cu rizom noduros, r ădăcini adventive.

Tulpină erectă, cilindrică, glabr ă.Frunze alterne, penat-sectate, cu 10-12perechi foliole ovoide până la lanceolate, adânc-serate, cele inferioare lung-peţiolate, superioarescurt-peţiolate, glabre. Flori galbene-portocalii, grupate în calatidii, iaracestea la rândul lor adunate într-uncorimb.

Răspândire. Planta creşte în zonade şes şi deal, pe ogoare, în fâneţe, pelângă drumuri, garduri, locuri necultivate, lunci mai uscate, malurilerâurilor.

Organul utilizat, recoltare. Floriles e r e c o l t e a z ă p r i n t ă i e r e a inflorescenţelor sau a paneraşelorindividuale. Părţile aeriene se

recoltează în timpul înfloririi prin tăiereatulpinilor la cel mult 25 cm subinflorescenţă.


întrebuinţări. Conţine ulei volatil,deasemenea, o sesquiterpenă amară,flavone, acid cafeic. Produselevegetale sunt pe larg folosite pentruproprietăţile vermifuge şi emenagoge.

În combaterea oxiurazei se utilizeazăpulberea, infuzia. Administrareapreparatelor nu este lipsită de risc.Datorită prezenţei tuionei, provoacăintoxicaţii ce se caracterizează prininflamaţii gastro-intestinale grave. Îndoze mici prezintă proprietăţi stimulente, emenagoge, excitante alefuncţiilor digestive.



98. VÂSC

VÂSCDenumirea latină:Viscum albumL.Denumirea rusă:Омела белая Denumirea engleză:Mistletoe

Familia: Loranthaceae



Descriere. Plantă ce are aspectulunor tufe cu tulpini scurte, cilindrice şi

groase, ramificate de mai multe ori.Frunzele opuse, fără peţiol, groase,pieloase, străbătute de 5-6 nervuriparalele. La subsuoara frunzelor şi învârful ramurilor iau naştere florilegalbene unisexuat dioice sau monoice,grupate în mici capitule lipsite depeduncul.

Răspândire. Plantă semiparazitarăcare se dezvoltă pe ramurile unor arborifructiferi şi nef ructiferi.


Ramurile tinere însoţite de frunze serecoltează din noiembrie până înaprilie. Nu se recomandă de recoltat depe salcie, tei, arţar, frasin, salcâm şiplop, deoarece produsul este foartetoxic. Cele mai puţin toxice varietăţi şicare se folosesc în terapeutică, suntcele care cresc pe măr şi păr, apoi pebrad, mesteacăn, trandafir.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. În vâsc se află treigrupuri de principii active: un principiuputernic hipotensiv care acţionează la

nivelul centrilor bulbari; un alt principiucu acţiune hipotensivă mai slabă, dartoxic pentru inimă, şi un principiu toxicrespirator. La administrarea acestuiprodus este necesară respectarea

strictă a dozelor indicate, deoarece încantităţi mai mari produce intoxicaţiimanifestate prin încetinirea pulsului,aritmie şi tahicardie.



99. VINĂRIŢĂ

VINĂRIŢĂDenumirea latină: Asperula odorata L.Denumirea rusă:

Ясменник душистый Denumirea engleză:

Sweetwoodruff Familia: Rubiaceae



Descriere. Plantă erbacee, perenă,rizom orizontal, lung, subţire, ramificat,

de la nodurile căruia pornesc rădăciniadventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii,glabre, înalte de 15-25 cm. Frunzelanceolat-eliptice, uninerve, glabre,sesile, cu peri mărunţi pe margine şi penervura mediană de pe faţa inferioară;sunt dispuse verticilat, câte 6 spre bazăşi câte 8-9 în partea mijlocie şisuperioară a tulpinii. Flori albe, mici (4-6

mm), grupate în cime laxe; caliciu redusla o margine îngustă, verde; corolăgamopetală, infundibuliformă, cu 4lacinii.

Răspândire. Planta creşte înpădurile de fag sau fag cu brad, pesoluri fertile, afânate, suficient deumede.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene ale vinariţei, recoltate înaintede înflorire sau în timpul înfloririi. Se taiela 4-5 cm deasupra solului, se îndepărtează părţile brunificate şi se

0usucă în strat subţire la 30-35 C.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări. Părţile aeriene conţinheterozide cumarinice, ulei volatil,substanţe amare, tanin, acid nicotinic,ulei gras, substanţe minerale. Infuzia

din părţi aeriene se foloseşte ca sedativşi antiseptic al căilor urinare. În dozemari este toxică; otr ăvirea se manifestăprin dureri de cap, ameţeli.



100. VOLBURĂ

VOLBURĂDenumirea latină:

Convolvulus arvensis L.Denumirea rusă:Вьюнок полевойDenumirea engleză:

Bindweed Familia: Convolvulaceae



Descriere. Plantă erbacee, perenă,volubilă, are un rizom lung, subţire şi

ramificat care poartă numeroaseradicele şi este de culoare albicioasă.Tulpina aeriană în 5 muchii poartăfrunze dispuse altern, hastate sausagitate, cu urechi mici la bază. Florialbe sau slab roze, solitare, axilare,lung pedunculate, în formă de pâlnii.Ele sunt plăcut mirositoare.

Răspândire. Planta este întâlnităca buruiană în culturi, locuri necultivate,grădini, câmpuri, pe lângă drumuri,abundentă în regiunea de câmpie şidealuri.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc părţileaeriene de volbur ă fără fructificaţii,

recoltate înainte de înflorire sau întimpul înfloririi. Se smulge întreagaplantă împreună cu rădăcinile, sescutură de pământ, se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri lalocul de uscare.

C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă , întrebuinţări . Părţile aeriene ale

plantei conţin rezine, substanţe tananteşi minerale, vitamina C. Tinctura areproprietăţi laxative, provoacă un scaununic, abundent, ne însoţit de fenomenesecundare, ca colici sau vomismente.

În uz extern pentru vindecarea de răni,arsuri, furuncule, frunzele întregiproaspete se pun pe locul afectat şi sebandajează.



101. ZMEUR

ZMEURDenumirea latină:Rubus idaeus L.Denumirea rusă:

Малина обыкновенная

Denumirea engleză:Raspberry Familia: Rosaceae



Descriere. Arbust ramificat ghimpos, care dezvoltă lăstari tereştri

bianuali. În primul an de viaţă lăstariisunt verzi, acoperiţi cu ghimpi subţiri. Înal doilea an ei se lignifică, din subsuoarafrunzelor cresc ramurile, care poartămuguri f lorali. Frunze alterne, imparipenate cu foliole ovate. Pe parteasuperioară frunzele sunt verzi, pe ceainferioară cenuşiu-pufoasă. Florile albe-verzui. Fructul – drupă compusă roşie-

zmeurie.

Răspândire. Zmeurul iubeşte locuriiluminate, umede, sol bogat.

Organul utilizat, recoltare. Caprodus vegetal se folosesc fructelemature, recoltate pe timp uscat, dupăces-a luat roua. Mai preţios se consideră

zmeurul de pădure – fructele sunt maimici, mai acre ca la cea cultivată, dar elesunt mai aromate, conţin mai puţinăumiditate şi mai bine se păstrează la

uscare.Compoziţie chimică, întrebuinţări.

Fructele de zmeur conţin oze, aciziorganici, caroten, vitamine din grupul B,

C, substanţe tanante, antociane. Ele sefolosesc ca remediu sudorific la diferiteboli de răceală. Pentru aceasta sepregăteşte infuzie şi se administrează înstare caldă. Fructele de zmeur întră încomponenţa speciilor sudorifice. Seproduce sirop de zmeură, care sefoloseşte pentru corijarea gustuluiformelor medicamentoase.



Plante din Cartea Roşiea Republicii Moldova

ANGIOSPERMEFamilia Asteraceae

1. Albăstrea Angelescu –

Centaurea angelescui Grint.2. Albăstrea thirke - Centaurea

thirkei Sch. Bip.3. Iarba-ciutei - Doronicum

hungaricum Reichenb. Fil.4. Iurinee lavandifolie - Jurineastoechadifolia (Bieb.) DC

5. Stevie turcească -Rhaponticum serratuloides(Georgi) Bobr.

Familia Berberidaceae

6. Gimnospermiu de odesa –

Gymnospermium odessanum(DC.) Takht.

Familia Betulaceae7. Arin negru - Alnus glutinosa

(L.) Gaertn.

8. Arin alb - Alnus incana (L.)Moench9. Cărpiniţă - Carpinus orientalis

Mill.Familia Boraginaceae10. Rinderă umbelată - Rindera

umbellata ( Waldst.et Kit.)Bunge

Familia Brassicaceae

11. Hodolean ţăţăresc - Crambetataria Sebeok 12. Colţişor glandulos - Dentaria

glandulosa Waldst.et Kit.



13. Colţişor pentafoliat - Dentariaquinquefolia Bieb.

14. Lunaria annua L. - Pana-zburătorului15. Lopăţea - Lunaria rediviva L.16. Şiverechie podoliană -

Schivereckia podolica ( Bess). Andrz.ex DC.Familia Caryophyllaceae17.Studeniţă capitată -

Eremogone cephalotes

(Bieb.) Fenzl.18.Studeniţă rigidă - Eremogonerigida (Bieb.) Fenzl.

19.Paronihie capitată -Paronychia cephalotes(Bieb.) Bess

20. Ipcărige glomerată -Gypsophila glomerata Pall.ex Adams

Familia Celastraceae21. Vonicer pitic - Euonymus nana

Bieb.Familia Cistaceae22. Iarba- osului - Helianthemum

canum (L.) HornemFamilia Convolvulaceae23.Volbură cantabrică -

Convolvulus cantabrica L.

24.Volbură lineată - Convolvuluslineatus L. Familia Crassulaceae25. Urechelniţă - Sempervivum

ruthenicum Schnittsp.et C. B.Lehm.

Familia Fabaceae26. Zăvăcustă - Astragalus

dasyanthus Pall.



27. Coşaci pubiflor - Astragaluspubiflorus DC.

28. Coronişte elegantă - Coronillaelegans Panc.

29. Drobişor tetramuchiat - Genistatetragona Bess.

30.Grozamă - Genistella sagittalis(L.)Gams.31.Trifoi panonian - Trifolium

pannonicum Jacq.Familia Lamiaceae

32. Dumbravnic - Melittissarmatica Klok.

33.Mirgău pitulat - Scutellariasupina L.

Familia Monotropaceae34.Sugătoare - Hypopitysmonotropa Crantz

Familia Nimphaeaceae35.Nufăr alb - Nymphaea alba L.

Familia Paeoniaceae36.Bujor-de-pădure - Paeonia

peregrina Mill.Familia Rhamnaceae

37.Verigariu - Rhamnus tinctoriaWaldst.et Kit.

Familia Ranunculaceae38. Nemţişor fisurat - Delphinium

fissum Waldst.et Kit.39. Popâlnic - Hepatica nobilis Mill.40. Dediţel mare - Pulsatilla

grandis Wend.Familia Rosaceae

41. Păducel pentagin - Crataeguspentagyna Waldst.et Kit.42. Mălin comun - Padus avium

Mill.



43. Păr- de- dobrogea - Pyruselaeagrifolia Pall.

44. Scoruş - Sorbus domestica L.Familia Rutaceae45. Frăsinel gimnostil - Dictamnus

gymnostylis Stev.

Familia Scrophulariaceae46. Degetar lânos - Digitalis lanataEhrh.

Familia Solanaceae47.Mutulică - Scopolia carniolica

Jacq.Familia Thymelaeaceae48. Tulichină - Daphne

mezereum L.Familia Trapaceae49. Cornaci - Trapa natans L.

Familia Vitaceae50. Viţă-de-pădure - VItis sylvestris

C.C.Gmel.Familia Alliaceae51. Ceapă bulgărească -

Nectaroscordum bulgaricumJanka

Familia Amaryllidaceae52. Ghiocel elvez - Galanthus

elwesii Hook. fil.53. Ghiocel nival - Galanthus

nivalis L.54. Ghiocel plicat - Galanthus

plicatus Bieb.55. Ghiocel bogat - Leucojum

aestivum L.56. Ghiocel-de-toamnă -

Sternbergia colchicifloraWaldst.et Kit.



Familia Cyperaceae57. Bumbăcăriţă latifolie -

Eriophorum latifolium HoppeFamilia Convallariaceae58. Lăcrimiţă bifolie -

Maianthemum bifolium (L.)

F.W. SchmidtFamilia Hyacinthaceae59. Belevalie sarmaţiană -

Bellevalia sarmatica (Georgi)Woronow

60. Luşca ambiguă - Ornithogalum amphibolum Zahar.

61. Luşcă-de-munte -Ornithogalum oreoides Zahar.

Familia Iridaceae62. Săbiuţă imbricată - Gladiolus

imbricatus L.63. Stânjenel pontic - Iris pontica

Zapal.Familia Liliaceae64. Lalea pestriţă - Fritillaria

meleagroides, Patrin ex Schult.Et Schult. Fil.

Familia Melanthiaceae65. Bulbocodiu diversicolor -

Bulbocodium versicolor (Ker-Gawl.) Spreng.

66. Brânduşă fomin - Colchicumfominii Bordz.67. Brânduşă trifilă - Colchicum

triphyllum G. Kunze

Familia Orchidaceae68. Căpşuniţă grandifloră -Cephalanthera damasonium(Mill.) Druce



69. Căpşuniţă longifolie -Cephalanthera longifolia (L.)

Fritsch70. Căpşuniţă roşie -

Cephalanthera rubra (L.) Rich.71. Papucul-doamnei -

Cypripedium calceolus L.Familia Orchidaceae72. Poroinic-de-mai - Dactylorhiza

majalis (Reichenb.) P.F. Huntet Summerhayes

73. Mlăştiniţă palustră - Epipactispalustris (L.) Crantz

74. Mlăştiniţă purpurie - Epipactispurpurata Smith

75. Untul-vacii - Orchis morio L.76. Poroinic palustru - Orchispalustris Jacq.

77. Poroinic purpuriu - Orchispurpurea Huds.

Familia Poaceae78. Sadină - Chrysopogon gryllus

(L.) Trin.79. Kelerie moldovenească -

Koeleria moldavica M. Alexeenko80. Firuţă diversicoloră - Poa

versicolor Bess.81. Seslerie heufler - Sesleria

heufleriana Schur.

GIMNOSPERMEFamilia Ephedraceae

82. Cârcel - Ephedra distachya L.



PTERIDOFITEFamilia Aspleniaceae

83. Năvalnic - Phyllitisscolopendrium (L.) Newn.

Familia Athyriaceae84. Spinarea-lupului - Athyrium

filix-femina (L.) Roth85. Gimnocarpiu ferigoideu -Gymnocarpium dryopteris (L.)Newm.

86. Gimnocarpiu robert -

Gymnocarpium robertianum(Hohhm.) Newm.

Familia Dryopteridaceae87. Ferigă cartuziană - Dryopteris

carthusiana (Vill.) H.P.Fuchs88. Creasta-cocoşului -Polystichum aculeatum (L.)Roth

Familia Ophioglossaceae

89. Limba-şarpelui - Ophioglossumvulgatum L.

Familia Salviniaceae90. Peştişoară - Salvinia

natans(L.) All.Familia Thelypteridaceae91. Ferigă palustră - Thelypteris

palustris Schott



CUPRINS

1. Albăstrele – Centaurea cyanus L.2. Albumeală – Gnaphalium

uliginosum L.3. Alun – Corylus avellana L.4. Angelică – Angelica arhangelica L.5. Ardei – Capsicum annuum L.

6. Arin – Alnus incana Moanch.

7. Armurariu– Silybum marianum

Gaerth.8. Aronie – Aronia melanocarpa

(Michx.) Elliot9. Brusture

– Arctium lappa L.10. Castan– Aesculus hippocastanum L11. Călin – Viburnum opulus L.

12. Cătină – Hippophae r hamnoides L.

13. Cerenţel – Geum urbanum L.14. Cicoare – Cichorium intybus L.15. Cimbrişor – Thymus serpyllum L

16. Cimbru–

Thymus vulgaris L.17. Ciuboţica cucului – Primula veris L.18. Coacăz – Ribes nigrum L.19. Coada calului – Equisetum

arvense L20. Coada şoricelului – Achilleamillefolium L.

21. Corn – Cornus mas L.

22. Coşaci – Astragalus dasyanthusPall.23. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L24. Cruşin – Frangula alnus Mill.



25. Cucurbeţică – Aristolochiaclematidis L.

26. Dentiţă – Bidens tripartita L.27. Drăcilă – Berberis vulgaris L.28. Feciorică – Herniaria glabra L.29. Ferigă – Dryopteris filix-max L.

30. Frag – Fragaria vesca L.31. Gălbenele – Calendula officinalis L.32. Hamei - Humulus lupulus L.33. Holeră (ghimpe) – Xanthium

spinosum L.34. Hrean – Armoracia rusticana

Gaerth., Meyt35. Iarbă mare – Inula helenium L.

36. Iarbă roşie - Polygonumpersicaria L.37. Iederă - Hedera helix L.38. Ienupăr – Juniperus communis L.

39. Ipcărige – Gypsophila paniculata L.40. Izmă bună – Mentha piperita L.41. Leurdă – Allium ursinum L.42. Levănţică – Lavandula angustifolia

Mill.

43. Lumânărică – Verbascumthapsiforme Schrad.

44. Măceş – Rosa canina L.45. Mălin – Padus avium Mill.

46. Mărar – Anethum graveolens L.47. Mesteacăn – Betula pendula Roth.(B.verrucosa Ehrh.)

48. Mur – Rubus caesius L.

49. Muşeţel – Chamomilla recutita L.(Matricaria chamomilla L.)50. Nalbă de pădure – Malva

silvestris L.



51. Nalbă mare – Althaea officinalis L.52. Negrilică – Nigella sativa L.

53. Obligeană – Acorus calamus L.54. Odolean – Valeriana officinalis L.

55. Osul iepurelui – Ononis spinosa L.56. Păducel – Crataegus sanguinea

Pall.57. Păpădie – Taraxacum officinalis L.58. Pătlagină – Plantago major L.59. Pelin – Artemisia absinthium L60. Piperul bălţii – Polygonum

hydropiper L.61. Pir – Agropyron repens P.B.

(Elytrigia repens (L.) Nevski )62. Plumănărică (mierea ursului) –

Pulmonaria officinalis L.63. Podbal – Tussilago farfara L.

64. Pochivnic – Asarum europaeum L.

65. Porumb – Zea mays L.

66. Porumbar – Prunus spinosa L.

67. Revent – Rheum palmatum L.

68. Roibă – Rubia tinctorum L.69. Roiniţă – Melissa officinalis L.70. Rostopască – Chelidonium

majus L.

71. Salcâm galben – Sophora japonica L.72. Salcie – Salix alba L.

73. Salvie – Salvia officinalis L.

74. Săpunăriţă – Saponariaofficinalis L.

75. Sclipeţi – Potentilla erecta L.76. Scoruş – Sorbus aucuparia L.



77. Scumpie – Cotinuscoggygria Scop.

78. Siminoc – Helichrysumarenarium DC

79. Soc – Sambucus nigra L.

80. Sorbestrea–Sanguisorba

officinalis L.81. Sovârv – Origanum vulgare L.82. Sporici – Verbena officinalis L.

83. Stejar– Quercus robur L.

84. Sunătoare – Hypericumperforatum L.

85. Sulfină – Melilotus officinalis L.

86. Ştevie – Rumex confertus Willd.87. Talpa gâştii – Leonur us cardiaca L.88. Tătăneasă – Symphytum

officinale Lepech.

89. Tei–

Tilia cordata L.90. Traista ciobanului – Capsella bursapastoris L.

91. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L.

92. Troscot – Polygonum aviculare L.93. Turiţă – Agrimonia eupatoria L.94. Ţintaură – Centaurium

umbellatum Gilib.95.

Urzică – Urtica dioica L.96. Verigar – Rhamnus cathartica L.

97. Vetrice – Tanacetum vulgare L.98. Vâsc – Viscum album L.

99. Vinariţă – Asperula odorata L.100.Volbură – Convolvulusarvensis L.

101. Zmeur – Rubus idaeus L.



Realizarea acestui material este posibilăgraţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUApentru Dezvoltare Internaţională(USAID), î n cadrul Proiectului deDezvoltare a BusinessuluiAgricol (PDBA).

Informaţia de contact:Proiectul de Dezvoltarea Businessului Agricol (PDBA)Str. Bulgară 33/1, Chişinău, MD-2001,

tel. 022 577930, fax 022 577931

Documents

Atlas Plante Medicinale