AUDIT 2006 – 2010

5)12; Abordarea auditului. Pragul de semnificaţie. Riscul de auditPragul de semnificatie: “ depinde de marimea elementului sau a erorii, judecate in imprejurarile specifice ale omisiunii sau declararii eronate. Pragul de semnificatie ofera mai degraba o limita, decat sa reprezinte o carecteristica calitativa primara pe care informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila”.

Auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificatie astfel incat sa poata detecta din punct de vedere cantitativ informatiile eronate semnificative.

Pragul de semnificatie trebuie luat in considerare de auditor atunci cand:

se determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit, sise evalueaza efectele informatiilor eronate

Riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie incorectă prin faptul că erori semnificative există în situaţiile financiare. El se divide în trei: riscul inerent (RI), riscul legat de control (RC) şi riscul de nedetectare (RN). Relaţia dintre acestea se poate prezenta sub forma următoare:

RA = Ri x RC x RNDef: Riscul de audit este riscul ca auditorul sa exprime o opinie de audit incorecta atunci cand exista erori semnificative in sit. fin.

Riscul de audit cuprinde trei componente: riscul inerent, riscul de control si riscul de nedetectare.

Atunci cand se dezvolta modul de abordare al auditului, auditorul considera evaluarea preliminara a riscului de control ( impreuna cu evaluarea riscului inerent), pentru a determina riscul de nedetectare adecvat la acceptarea asertiunilor privind situatiile financiare si pentru a determina natura, durata si intinderea procedurilor de fond in cazul unor astfel de asertiuni.

4)4; Abordări privind metodologia auditului statutar.Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta.

Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).

Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:

- profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică;

1

- obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;- scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată;- criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile.Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în măsura în care acestea sunt rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări.

Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurări referitoare la:

- acurateţea declaraţiilor financiare;- continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei;- existenţa unor fraude;- respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;- comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme sociale.

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta.

1)266; 2)266; 3)38; 4)6; 6)132; 8)38; 9)86; Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit.Înainte de a contracta o lucrare de audit a situaţiilor financiare ale unei entităţi, auditorul trebuie să

aprecieze posibilitatea de a îndeplini această misiune; trebuie să ţină seama de unele reguli profesionale şi de deontologie.

Acţiunile intreprinse în această etapă permit auditorului să colecteze informaţiile necesare fundamentării deciziei de acceptare a misiunii, şi acestea se referă la:

- cunoaşterea globală a intreprinderii (existenţa riscurilor nu presupune că auditorul refuză mandatul, însă decizia sa de a accepta este luată în cunoştinţă de cauză, urmând să ia toate măsurile necesare, în consecinţă);

- examenul de independenţă şi de absenţă a incompatibilităţilor;- examenul competenţei;- contactul cu fostul auditor sau cenzor;- decizia de acceptare a mandatului;- fişa de acceptare a mandatului.Contractarea lucrărilor de audit

Normele legale româneşti prevăd obligaţia ca activitatea profesioniştilor contabili să se desfăşoare pe bază de contracte de prestări servicii fără a se face vreo distincţie între misiunile de audit legal – care presupun desemnarea acestor profesionişti de către adunarea generală a intreprinderii auditate şi misiunile de audit contractual.

Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 210 prevede că auditorul şi clientul trebuie să convină termenii şi condiţiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnaţi intr-o “Scrisoare de misiune de audit” (“Lettre de mission d’audit” sau “Angajament letter”) sau în orice alt tip de contract adecvat.

2

Auditorul poate să decidă să nu trimită o nouă “scrisoare de misiune” pentru fiecarer din exerciţiile viitoare. La primirea solicitării din partea intreprinderii-client, auditorul trebuie să aprecieze dacă unii termeni din “scrisoarea de misiune” ar trebui modificaţi, ţinând seama de evoluţia semnificativă a naturii sau importanţei activităţilor clientului său.

7)6; Acceptarea mandatului; acţiuni necesare pentru fundamentarea deciziei de acceptare a mandatului.Înainte de a contracta o lucrare de audit a situaţiilor financiare ale unei entităţi, auditorul trebuie să

aprecieze posibilitatea de a îndeplini această misiune, ţinând seama de unele reguli profesionale şi de deontologie.

Acţiunile întreprinse în această etapă permit auditorului să colecteze informaţiile necesare fundamentării deciziei de acceptare a misiunii, şi acestea se referă la:

- cunoaşterea globală a întreprinderii;- examenul de independenţă şi de absenţă a incompatibilităţilor;- examenul competenţei;- contactul cu fostul auditor sau cenzor;- decizia de acceptare a mandatului;- fişa de acceptare a mandatului.

Contractarea lucrărilor presupune stabilirea de către auditor şi client a termenilor şi condiţiilor de realizare a misiunii de audit. Aceste elemente trebuie consemnate într-o scrisoare de misiune sau în orice alt tip de contract adecvat.

Normele legale româneşti prevăd obligaţia ca activitatea profesioniştilor contabili să se desfăşoare pe bază de contracte de prestări servicii fără a se face vreo distincţie între misiunile de audit legal – care presupun desemnarea acestor profesionişti de către AGA a întreprinderii auditate şi misiunile de audit contractual.

O a fisa poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a misiunii :posibilitatea de a colecta informatiile de baza ptr.identificarea intrep.,a conducerii sale,a obiectului de actvit.,a taliei sale,de a materializa lucrarile efectuate inaintea acceptarii,de a indica bugetul necesar,de a formaliza procedurile de accptare,de a asigura indeplinirea obligatiilor profesionale care decurg dintr-o astfel de acceptare.Continut :1.Informatii asupra intrepr.(sediul ;forma juridica ;obiect de activitate ;filiale;conducerea,cifra de afaceri in ultimul an incheiat ;efectiv de salariati;expertul contab.consultant ;cenzori ;consultant juridic) ;2.Natura misiunii(auditor ;originea mandatului ;lucrari de efectuat cu alti experti ;alte misiuni in aceasta intrepr.) ;3.Onorarii(barem ;onorarii estimate) ;4.Decizia si procedura de acceptare(refuz de misiune) ;5.Repartizarea dosarului(responsabilul lucrarii,responsabili adjuncti) ;6.Alte proceduri(scrisoare catre cond.unit.,contactul cu auditorul anterior

1)206; 2)206; 6)72; 9)26; Acţiuni de intimidare - ameninţare la adresa independenţei.Independenta inseamna a adopta un punct de vedere nepartinitor in cursul executarii testelor de audit,

al evaluarii rezultatelor aceste teste si al intocmirii raportului de audit. Independenta este considerate cea mai importanta trasatura a unui auditor.

3

La acceptarea/continuarea unei misiuni de audit trebuie sa se se evalueze circumstantele relevante, natura misiunii si amenintarile la adresa independentei membrilor echipei de audit fata de clientul de audit.

Un interes financiar intr-un client de asigurare poate genera o amenintare de interes propriu

O relatie apropiata de afaceri intre o firma sau un membru al echipei de audit si clientul de audit sau conducerea acestuia va implica un interes comercial sau un interes financiar comun, si poate duce la amenintari generate de interesul personal si intimidare

O amenintare generata de auto-revizuire poate sa apara atunci cand o firma realizeaza pentru un client o evaluare care urmeaza sa fie incorporata in situatiile financiare ale clientului. Aceasta nu trebuie sa fie prestata daca ea implica un grad semnificativ de subiectivitate.

Masurile de protectie :

- Implicarea unui auditor profesionist suplimentar care nu a fost un membru al echipei de asigurare, pentru a revizui munca efectuata sau pentru a acorda consiliere;

- Confirmarea impreuna cu clientul de audit cu privire la intelegerea ipotezelor de baza ale evaluarii, precum si metodologia ce urmeaza sa fie utilizata;

- Obtinerea confirmarii din partea clientului de audit cu privire la asumarea responsabilitatii pentru rezultatele muncii realizate de firma;

- Personalul care furnizeaza astfel de servicii sa nu participe la misiunea de audit.In cazul in care se efectueaza un serviciu de evaluare pentru un client de audit in scopul depunerii unui

dosar, a calcularii / planificarii / achitarii unei taxe catre o autoritate fiscala, nu se genereaza o amenintare la adresa independentei, deoarece astfel de evaluari sunt supuse revizuirii externe (de catre autoritatea fiscala).

Atunci cand o firma realizeaza o evaluare care face parte din subiectul unei misiuni de asigurare care nu este o misiune de audit, firma trebuie sa ia in considerare orice amenintari generate de auto-examinare.

Firma nu trebuie sa presteze servicii de reprezentare a unui client de audit in rezolvarea unei dispute sau a unui litigiu in circumstantele in care sumele implicate sunt semnificative in raport cu situatiile financiare ale clientului (intrucat acest lucru ar duce la amenintari generate de favorizare si de auto-revizuire).

1)173; 2)173; 6)39; Analiza funcţională a unei bănci are ca obiect: 173a; a) Cele 3 funcţii fundamentale ale băncii (de lichiditate, de intermediere si relaţională);

1)47; 2)47; Analiza sistemului contabil şi de control intern se face folosind următoarele tehnici: 47a; a) descrieri narative si chestionare;

1)2; 2)2; Anomalia - ca termen în normele de audit - reprezintă: 2a; a) o informaţie contabilă sau financiară inexactă, insuficientă sau omisă, ca urmare a unor erori sau fraude;

1)81; 2)81; Aplicarea procedurilor analitice se sprijină pe ipoteza: 81a; a) existenţei unor relaţii coerente între date si informaţii;

7)12; Aprecierea controlului intern: confirmarea înţelegerii sistemului (testele de conformitate).Auditorul trebuie sa verifice doar acele elemente ale controlului intern pe care vrea sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern.Cele doua etape importante in aprecierea controlului intern de catre auditor, sunt:- aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern;- aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern.

4

Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a determina in ce masura auditorul se poate spriji pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu etapa urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor; aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un mijloc si niciodata un scop.Etapele aprecierii controlului intern sunt:- Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate, proceselor de fabricatie, circuitul documentelorsi al informatiilor contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea zonelor de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare).Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor:- narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite;- sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme circulatia documentelor in intreprindere, precum si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti.- Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii procedurii si asigurarea ca aceastaprocedura a fost corect descrisa.Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca:- observare directa- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;- existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc);- observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecandde la origine, pentru a-l testa.

7)14; Aprecierea controlului intern: evaluarea finală şi incidenţe asupra misiunii de audit.Auditorul poate în final să facă o apreciere definitivă asupra controlului intern al întreprinderii, determinând:

- Variabilele puncte forte (dispozitiv de control efectiv şi permanent);- punctele slabe datorate conceperii defectuoase a sistemului;- punctele slabe datorate unor greşite aplicări a procedurilor sistemului.

Verificarea funcţionării sistemului este efectuată în fiecare an pentru a se asigura că nu există deviaţii în sistemul de control utilizat.

Când anomaliile în funcţionarea sistemului sunt numeroase si pot altera fiabilitatea înregistrărilor contabile, auditorul va fi obligat să reconsidere evaluarea preliminară şi să nu ţină cont de controalele interne pe care acesta le considerase utile pentru stabilirea programului propriu de control al conturilor.

Numai după ce a verificat funcţionarea controalelor pe care auditorul doreşte să se sprijine, acesta poate stabili programul său definitiv de control. Acest program va fi astfel adaptat nivelului de calitate al controlului intern.

Această corelare între aprecierea controlului intern şi programul de control al conturilor trebuie să fie clar identificabilă în dosarele de lucru (dosarul permanent si dosarul exerciţiului). Ca şi pentru evaluarea riscurilor de eroare, constatarea anomaliilor de funcţionare a sistemului poate fi făcută pe foaia de lucru „Sinteza aprecierii controlului intern", care va indica: anomaliile în funcţionarea sistemului, incidenţa posibilă asupra situaţiilor financiare şi incidenţa asupra programului de lucru.

Exemple:

5

Evaluarea riscurilor de eroare:

- constatare: contabilitatea nu este destinatara unei copii de pe bonul de recepţie;

- incidenţa posibilă asupra situaţiilor financiare: riscul ca mărfurile primite să nu fie contabilizate în absenţa facturii furnizorului si imposibilitatea contabilizării facturii de primit în absenţa bonului de recepţie;

- incidenţa pentru programul de control al conturilor: extinderea controlului aplicării regulilor de independenţă a exerciţiilor mărind numărul sondajelor asupra facturilor primite după data încheierii, care s-ar putea referi la mărfuri primiteînaintea închiderii exerciţiului.

Verificarea funcţionării sistemului:

- constatare: contrar celor stabilite prin procedură, documentele justificative de plată (factură, bon de comandă, bon de recepţie) nu sunt anulate în momentul plăţii;

- incidenţa posibilă asupra situaţiilor financiare: riscul de dublă contabilizare şi plata prin reutilizare voluntară sau eronată a pieselor justificative în cauză;

- incidenţa asupra programului de control al conturilor:mărirea sondajelor asupra justificării soldurilor furnizorilor debitori şi asupra balanţei conturilor individuale, asupra justificării conturilor de cheltuieli şi imputaţiilor corecte ale plăţilor.

7)11; Aprecierea controlului intern: înţelegerea şi descrierea sistemelor semnificative.12). 7)11; Aprecierea controlului intern: înţelegerea şi descrierea sistemelor semnificative.

Această fază constituie o ocazie pentru auditor de a înţelege1 mai bine întreprinderea sub aspectele: naturii activităţilor desfăşurate, locurilor de producţie, proceselor de fabricaţie etc; circuitului documentelor şi al informaţiilor contabile; realităţilor care se ascund sau se pot ascunde în spatele cifrelor şi documentelor sintetice; identificării şi localizării zonelor de risc cele mai importante care ar putea afecta fiabilitatea situaţiilor financiare;

Cunoaşterea întreprinderii şi fiabilităţii sistemului său de control intern permite, între altele, auditorului să demonstreze conducerii întreprinderii că este la curent cu problemele întreprinderii.Descrierea procedurilor de control intern poate fi făcută şi cu ajutorul tehnicilor:

narativă (descriptivă), respectiv obţinerea prin chestionarea prealabilă sau din instrucţiunile date de administraţie (manualul de proceduri) a procedurilor existente şi a controalelor instituite; vor fi avute în vedere procedurile celei mai reprezentative ca volum şi importanţă pentru întreprindere (de exemplu: imobilizări, vânzări, stocuri, cumpărări, plăţi, încasări);

sub formă de diagrame (flow-chart) care formalizează cui ajutorul unor scheme circulaţia documentelor în între prindere, precum şi controalele efectuate de salariaţii! anume împuterniciţi.

7)10; Aprecierea controlului intern : lucrări necesare pentru scoatrea în evidenţă a celor două laturi : concepţia sistemului şi funcţionarea sistemului.13). 7)10; Aprecierea controlului intern : lucrări necesare pentru scoatrea în evidenţă a celor două laturi : concepţia sistemului şi funcţionarea sistemului.

1. confirmarea înţelegerii sistemului (testele de conformitate).Această etapă se realizează în primul an, în acelaşi timp cu descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea înţelegerii procedurii şi asigurarea că această procedură a fost corect descrisă.Nu este vorba de a descoperi erorile în funcţionarea sistemului, ci numai de a ne asigura că sistemul descris este cel real şi că a fost înţeles.Auditorul selecţionează un număr limitat de tranzacţii cărora le urmăreşte circuitul şi reţine dacă controalele prevăzute au fost efectuate.

6

Testele de conformitate pot fi realizate după diferite modalităţi ca: observare directă; confirmare verbală a celor ce utilizează procedura respectivă; existenţa mijloacelor utilizate (ştampile, vize, fişiere etc);

2. verificarea funcţionării controlului.Verificarea funcţionării controlului, necesară pentru îndeplinirea misiunii auditorului, necesită elaborarea unui program de lucru detaliat, care poate fi prezentat pe o foaie de lucru specializată: „Programul de verificare a funcţionării procedurilor".Sondajele asupra funcţionării sistemelor sunt organizate urmându-se cele două tipuri de controale interne: controale de pre-venire şi controale de detectare.Controalele de prevenire sunt realizate în timpul derulării operaţiilor înainte de a se trece la faza următoare şi, de regulă, înaintea înregistrării; de cele mai multe ori, acestea se materializează printr-o viză, ca, de exemplu: verificarea limitei de credit a unui client înainte de a executa acestuia o nouă comandă; verificarea recepţiei şi existenţa comenzii înainte de a da bun de plată pe o factură a furnizorului; controlul aritmetic al documentelor înaintea înregistrării acestora Controalele de detectare sunt, de regulă, efectuate asupra unui grup de operaţii de aceeaşi natură, în scopul asigurării că nu există anomalii sau pentru descoperirea acestora, ca, de exemplu: confruntările cu banca, confruntările balanţei sintetice cu cea analitică, compararea inventarului fizic cu inventarul permanent etc.In realizarea sondajelor de verificare a funcţionării sistemelor, auditorul dispune de mai multe tehnici:

examenul evidentei controlului permite realizarea unor eşantioane mari în timp foarte scurt; de exemplu, existenţa unei vize care atestă efectuarea controlului aritmetic al facturilor; existenţa celor 12 confruntări lunare ale contabilităţii cu extrasele bancare etc;

repetarea controalelor, ca, de exemplu: verificarea unui anumit număr de controale aritmetice; verificarea unei confruntări cu banca, studiind jurnalul de bancă şi piesele justificative ale băncii şi ale întreprinderii;

observarea executării unui control permite auditorului să înţeleagă mai bine maniera în care este realizat controlul şi să verifice efectuarea corectă a acestuia.

7)13; Aprecierea controlului intern: verificarea funcţionării controlului.14). 7)13; Aprecierea controlului intern: verificarea funcţionării controlului.

Auditorul nu trebuie să verifice ansamblul sistemelor de control ale întreprinderii, ci numai pe acelea pe care el doreşte a se sprijini pentru a-şi forma şi fonda propria sa opinie.

Verificarea funcţionării controlului, necesară pentru îndeplinirea misiunii auditorului, necesită elaborarea unui program de lucru detaliat, care poate fi prezentat pe o foaie de lucru specializată, „Programul de verificare a funcţionării procedurilor".

Sondajele asupra funcţionării sistemelor sunt organizate urmându-se cele două tipuri de controale interne: controale de prevenire şi controale de detectare.

Controalele de prevenire sunt realizate în timpul derulării operaţiilor înainte de a se trece la faza următoare si, de regulă, înaintea înregistrării; de cele mai multe ori, acestea se materializează printr-o viză, ca, de exemplu: verificarea limitei de credit a unui client înainte de a-i executa acestuia o nouă comandă; verificarea recepţiei şi existenţei comenzii înainte de a da bun de plată pe o factură a furnizorului; controlul aritmetic al documentelor înaintea înregistrării acestora.

Controalele de detectare sunt, de regulă, efectuate asupra unui grup de operaţii de aceeaşi natură, în scopul asigurării că nu există anomalii sau pentru descoperirea acestora, ca, de exemplu: confruntările cu banca, confruntările balanţei sintetice cu cea analitică, compararea inventarului fizic cu inventarul permanent etc.

In realizarea sondajelor de verificare a funcţionării sistemelor, auditorul dispune de mai multe tehnici:

- examenul evidentei controlului permite realizarea unor esantioane mari în timp foarte scurt; de exemplu, existenţa unei vize care atestă efectuarea controlului aritmetic al facturilor; existenţa celor 12 confruntări lunare ale contabilităţii cu extrasele bancare etc.;

- repetarea controalelor, ca, de exemplu: verificarea unui anumit număr de controale aritmetice; verificarea unei confruntări cu banca, studiind jurnalul de bancă şi piesele justificative ale băncii si ale întreprinderii;

7

- observarea executării unui control permite auditorului să înţeleagă mai bine maniera în care este realizat controlul şi să verifice efectuarea corectă a acestuia.

1)121; 2)121; Asigurarea dată utilizatorilor situaţiilor financiare auditate este o asigurare: 121c; c) ridicată dar nu absolută.

1)8; 2)8; Asigurarea rezonabilă - ca termen în normele de audit - reprezintă: 8a; a) asigurarea ridicată, dar nu absolută, că informaţiile verificate nu conţin anomalii semnificative;

1)150; 2)150; 6)16; Aţi constatat că în costurile de transformare a stocurilor întreprinderea auditată a cuprins suma de 30.000.000 lei reprezentând costurile unui împrumut aferent stocurilor. Cum reţineţi această constatare cunoscând că, potrivit standardelor internaţionale de contabilitate, integrarea costurilor aferente împrumuturilor în costul de transformare a stocurilor este: 150b; b) opţională;

1)157; 2)157; 6)23; Auditorul poate fi făcut răspunzător de prevenirea non-respectului textelor legislative în cadrul băncii auditate? 157b; b) Nu;

1)79; 2)79; Auditorul trebuie să aplice proceduri analitice: 79b; b) la sfârşitul auditului, pentru a trage o concluzie generală;

1)76; 2)76; Auditorul verifică dacă s-au creat provizioane adecvate pentru clienţii rău platnici. Ca obiectiv de audit, se are în vedere: 76c; c) evaluarea.

5)6; Auditul bilanţului

1)284; 2)284; 6)150; 9)104; Auditul contractual: caracteristici şi obiect.Auditul contractual se realizează la cererea unui client şi nu în virtutea unei obligaţii legale.

Numirea auditorului se face de către management, obiectivele fiind stabilite prin contract în funcţie de aşteptările clientului şi pot fi foarte diferite de la un audit la altul. În aceste condiţii, se pot emite diferite rapoarte ţinând cont de cerinţele clientului. În cazul auditului contractual, cerinţele etice nu sunt atât de restrictive ca în cazul auditului statutar, misiunea putând avea natura unei consultanţe.

5)7; Auditul contului de profit si pierdere

1)251; 2)251; 6)117; 9)71; Auditul estimărilor contabile.Estimarea contabilă desemnează o evaluare aproximativă a sumei unui element în absenţa unei

metode precise de măsurare (determinare).

Auditorul trebuie să reunească elemente probante suficiente şi adecvate asupra estimărilor contabile cuprinse în situaţiile financiare, respectiv să aprecieze caracterul rezonabil al acestor estimări şi corecta şi completa prezentare a informaţiilor în anexe.

În aceste scop, auditorul poate:

8

- să examineze şi să testeze procedurile urmate de conducerea întreprinderii pentru efectuarea estimării;

- să utilizeze o estimare independentă pentru a o compara cu cea efectuată de conducerea întreprinderii;

- să revadă evenimentele posterioare închiderii exerciţiului pentru a stabili dacă estimarea se confirmă.

5)3; Auditul financiar al decontărilor cu terţii: obiective, riscuri, proceduri

5)1; Auditul financiar al imobilizărilor: obiective, riscuri, proceduri

5)2; Auditul financiar al stocurilor: obiective, riscuri, proceduri

5)4; Auditul financiar al trezoreriei: obiective, riscuri, proceduri

5)5; Auditul financiar privind capitalurile proprii: obiective, riscuri, proceduri

1)60; 2)60; Auditul intern este: 60a; a) un compartiment de control în cadrul entităţilor economice sau sociale;

5)8; Auditul situaţiei fluxurilor de trezorerie

5)9; Auditul situaţiei modificărilor capitalurilor proprii

1)3; 2)3; Auditul situaţiilor financiare reprezintă: 3b; b) examinarea efectuată de un profesionist competent şi independent asupra situaţiilor financiare, în vederea exprimării unei opinii motivate prin raportarea la un referenţial contabil identificat;

1)165; 2)165; 6)31; Băncile organizează auditul intern în vederea: 165a; a) Asigurării unei evaluări independente a existenţei, adecvării şi respectării politicilor si procedurilor necesare desfăşurării activităţilor bancare;

1)63; 2)63; Calculul, în audit, reprezintă: 63b; b) verificarea corectitudinii aritmetice a documentelor justificative şi a documentelor contabile sau a unor calcule distincte;

1)120; 2)120; Când controlul intern al societăţii - client permite un grad rezonabil de asigurare că înregistrările contabile ale tranzacţiilor sunt fiabile, programul de control al auditorului va fi: 120b; b) restrâns;

1)142; 2)142; 6)8; Când efectuaţi controlul separării exerciţiilor în contabilitatea stocurilor procedaţi la: 142b; b) Verificarea documentelor ultimilor aprovizionări identificate în inventarul fizic;

1)99; 2)99; Când nu se poate sprijini pe controlul intern din societatea - client, auditorul va elabora un program propriu de control: 99a; a) extins;

1)111; 2)111; Când se verifică conţinutul procedurilor de inventariere: 111a; a) înainte de inventariere;

9

1)136; 2)136; 6)2; Când se verifică respectarea principiilor contabile în ce priveşte capitalurile proprii, ce obiective de audit identificaţi: 136a; a) Drepturi şi obligaţii şi evaluarea;

1)138; 2)138; 6)4; Când verificaţi amortizarea imobilizărilor corporale vă asiguraţi că: 138a; a) Planul de amortizare este acelaşi ca în anul precedent;

1)140; 2)140; 6)6; Când verificaţi cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile la imobilizările corporale vă asiguraţi: 140a; a) De corecta contabilizare la conturile de imobilizări sau la conturile de cheltuieli ale perioadei;

1)137; 2)137; 6)3; Când verificaţi fundamentarea provizioanelor la sfârşit de an aveţi în vedere: 137a; a) Modul de calcul şi conformitatea cu contracte şi/sau textele legale;

1)58; 2)58; Caracter semnificativ într-o misiune de audit reprezintă: 58c; c) informaţii a căror omisiune sau inexactitate este susceptibilă de a influenţa deciziile utilizatorilor situaţiilor financiare.

1)122; 2)122; Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare sunt: 122a;a) inteligibilitatea;

5)36; Caracteristicile fraudei- prezentare si exemplificare.

6)155; Care sunt principalele lucrări de efectuat când examinaţi conturile de imobilizări corporale?

1)108; 2)108; Care conturi sunt semnificative? 108a; a) cele care conţin riscuri de eroare semnificative;

1)132; 2)132; Care din următoarele afirmaţii este exactă? 132a; a) Controlul intern are ca obiectiv furnizarea unor informaţii credibile, relevante, complete şi oportune structurilor implicate în luarea deciziilor şi utilizatorilor externi;

1)161; 2)161; 6)27; Care din următoarele afirmaţii este exactă: 161a; a) Controlul intern al unei bănci are ca obiectiv furnizarea unor informaţii credibile, relevante, complete si oportune structurilor implicate în luarea deciziilor şi utilizatorilor externi;

1)100; 2)100; Care din următoarele exprimări sunt incorecte: 100c; c) auditorii interni dintr-o entitate (toţi sau numai şeful acestora) trebuie să fie membri ai Camerei Auditorilor Financiari.

1)168; 2)168; 6)34; Care este diferenţa dintre auditul intern şi controlul intern într-o bancă? 168a; a) Controlul intern se referă la existenţa procedurilor, iar auditul intern se referă la controlul asupra existenţei, adecvării şi aplicării procedurilor;

1)126; 2)126; Care este numărul de etape (paşi) ce trebuiesc parcurşi în procedura de aplicare a pragului de semnificaţie în auditul situaţiilor financiare? 126b; b) 5;

1)133; 2)133; Care este relaţia dintre controlul intern si auditul intern? 133a; a) Controlul intern se referă la existenţa şi aplicarea procedurilor iar auditul intern se referă la controlul procedurilor respective;

10

1)164; 2)164; 6)30; Care este relaţia dintre controlul intern şi auditul intern al unei bănci? 164a; a) Controlul intern se referă la existenţa şi aplicarea procedurilor, iar auditul intern se referă la controlul asupra procedurilor respective;

5)36; Care este responsabilitatea auditorului de alua in considerare frauda la auditarea situaţiilor financiare.

1)184; 2)184; 6)50; 9)4; Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale?Misiunile de audit speciale pot avea ca obiect:

situaţiile financiare stabilite după un referenţial contabil diferit de standardele internaţionale de raportare financiară şi de normele naţionale;

conturi sau elemente de bilanţ sau rubrici din situaţiile financiare (denumirea acceptată e de „rubrică din situaţiile financiare);

respectarea clauzelor contractuale; situaţiile financiare condensate (rezumate).

1)211; 2)211; 3)8; 6)77; 8)8; 9)31; Care este structura Codului etic naţional al profesioniştilor contabili din România?

Partea A – aplicarea generală a codului;

Partea B – profesionişti contabili independenţi;

Partea C – profesioniştilor contabili angajaţi

1)183; 2)183; 6)49; 9)3; Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?Intr-o misiune de compilare nu se exprima nici o asigurare in raport,cu toate ca utilizatorii informatiilor beneficiaza se servicii contabile.

Procedurile aplicate in astfel de misiuni nu au drept scop sa permita furnizarea unei asigurari asupra situatiilor financiare.

1)302; 2)302; 6)168; 9)119; Care sunt cele 4 categorii de audit intern în funcţie de natură?1. auditul de conformitate/regularitate

2. auditul de eficacitate

3. auditul de management

4. auditul strategic

1)298; 2)298; 3)53; 4)11; 6)164; 8)53; 9)115; Care sunt elementele de bază ale controlului intern al unei entităţi?

a. Existenţa unui plan de organizare care să cuprindă:

- definirea cât mai precisă a sarcinilor (fiecare trebuie să ştie ce trebuie să facă);

- definirea limitelor de competenţă şi a răspunderilor, ceea ce presupune stabilirea unei ierarhii a cărei autoritate este indiscutabilă;

11

- circulaţia informaţiilor: circulaţia documentelor trebuie să fie suficient de precisă şi elaborată pentru a exclude neglijenţa şi fantezia.

b. Competenţa şi integritatea personalului sunt esenţiale, mai ales la nivelul direcţiunii; deciziile pe care le iau responsabilii compartimentelor, bune sau rele, se repercutează asupra compartimentelor pe care le conduc.

c. Existenţa unei documentaţii satisfăcătoare se referă la:

- producerea informaţiilor: este recomandată existenţa unor instrucţiuni scrise sub forma unui manual de proceduri;

- arhivarea informaţiilor: „memoria” unei întreprinderi este un element esenţial al controlului intern care condiţionează toate controalele ulterioare.

1)187; 2)187; 6)53; 9)7; Care sunt elementele de bază ale unui raport asupra situaţiilor financiare condensate?

- titlul;- destinatarul;- identificarea situaţiilor financiare auditate din care s-au născut situaţiile financiare

condensate;- o referire la data raportului de audit asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor şi la tipul

de opinie exprimată în acel raport;- o opinie care să indice dacă informaţiile cuprinse în situaţiile financiare condensate sunt în

concordanţă cu situaţiile financiare auditate din care s-au născut;- dacă auditorul a emis o opinie modificată asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor,

raportul trebuie să menţioneze că, deşi situaţiile financiare condensate sunt în concordanţă cu situaţiile financiare în ansamblul lor, acestea provin din situaţii financiare care au făcut obiectul unui raport de audit modificat;

- menţiunea că, pentru o bună înţelegere a rezultatelor şi situaţiilor financiare ale entităţii, situaţiile financiare condensate trebuie citite împreună cu situaţiile financiare în ansamblul lor şi cu raportul de audit asupra acestora;

- data raportului; adresa auditorului şi semnătura lui.

5)1; Care sunt elementele fundamentale ale conceptului de audit statutar?Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi

independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta.Auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.).Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt: profesionistul competent şi independent care trebuie sa fie profesionist contabil, ce poate fi o persoana fizica sau juridica; examinarea este exclusiv profesionala;- obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare,, în funcţie de

12

referenţialul contabil aplicabil; - scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si independente; obiectul opiniei: imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată;- criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) nationale sau internationale.

Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în măsura în care acestea sunt rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări.

Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurări referitoare la:

- acurateţea declaraţiilor financiare;- continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei;- existenţa unor fraude;- respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;- comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme sociale.

5)25; Care sunt informaţiile pe care auditorul trebuie sa le colecteze in etapa de acceptare a mandatului?

5)40; Care sunt normele de referinţa in audit ? Prezentaţi-le succint.65). 5)40; Care sunt normele de referinţa in audit ? Prezentaţi-le succint.

In auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi sunt folosite două categorii de norme de referinţă: norme contabile şi norme de audit.

1. Normele contabile

Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilităţii, care sunt, de regulă,

organisme de interes public, autonome.

Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toţi cei care stabilesc, controlează şi utilizează situaţiile financiare. Entităţile

care au obligaţia de a stabili situaţii financiare sunt cele prevăzute la art. l din Legea contabilităţii. Cei care controlează sunt prevăzuţi prin

legislaţia fiecărei ţări (auditori, cenzori) şi au ca referinţă în activitatea lor normele contabile.

Situaţiile financiare sunt destinate să satisfacă nevoile comune de informaţii ale unei game largi de utilizatori. Pentru mulţi utilizatori

aceste situaţii financiare constituie singura sursă de informaţii complementare care să le satisfacă nevoile.

Aceste situaţii financiare trebuie să fie stabilite potrivit uneia sau mai multora dintre referinţele următoare:

- standarde internaţionale de raportare financiară;

- standarde sau norme contabile naţionale;

- alte referinţe contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare.

Normele contabile internaţionale sunt stabilite de IASCF (Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de

Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS); acestea cuprind:

13

- Standardele Internaţionale de Raportare Financiară emise de IASB (IFRS);

- Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS);

- Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;

- Alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.

2. Normele de audit

Normele (standardele) de audit reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referă auditorul pentru

calificarea muncii sale. Acestea pot fi:

- Standardele Internaţionale de Audit (ISA), Practicile Internaţionale de Audit (IAPS), Standardele Internaţionale privind Misiunile de

Examen Limitat (ISRE), Standardele Internaţionale privind Misiunile de Certificare (ISAE), Standardele Internaţionale pentru

Misiuni Conexe (ISRS)

emise de Consiliul pentru Standarde de Audit şi Certificare (IAASB) din cadrul Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC);

- norme naţionale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu.

Normele de audit permit terţilor să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în funcţie de criterii de calitate omogene; ele permit

însă si auditorului să definească scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai potrivite tehnici.

Normele de audit se clasifică în trei categorii, acoperind întreaga activitate a auditorului:

- norme profesionale de lucru;

- norme de raportare;

- norme generale de comportament.

1)270; 2)270; 3)41; 4)37; 6)136; 8)41; 9)90; Care sunt normele de referinţă în auditul situaţiilor financiare?

În auditul situaţiilor financiare sunt folosite două categorii de norme: norme contabile şi norme de audit.

1)268; 2)268; 6)134; 9)88; Care sunt prevederile de bază ale contractului de prestări de servicii de audit?- obiectivul auditului situaţiilor financiare;- responsabilitatea conducerii întreprinderii cu privire la pregătirea şi prezentarea situaţiilor

financiare;- întinderea lucrărilor de audit, făcând referire la legislaţia aplicabilă, la reglementările sau

recomandarea organismelor profesionale al căror membru este auditorul;- forma oricărui raport sau alte comunicări în legătură cu rezultatele misiunii de audit;- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor şi a

altor limite inerente oricărui sistem contabil şi de control intern;- necesitatea de a avea acces fără restricţii la orice document contabil, piese justificative sau

alte informaţii solicitate.

1)304; 2)304; 6)170; 9)121; Care sunt principalele etape de realizare a unei misiuni de audit intern?

1)289; 2)289; 9)106; Care sunt principalele lucrări de efectuat când examinaţi conturile de imobilizări corporale?

1. Dacă toate imobilizările corporale intrate sunt contabilizate.14

2. Dacă toate ieşirile de imobilizări corporale sunt înregistrate.

3. Dacă toate amortizările sunt contabilizate.

4. Dacă toate veniturile şi toate cheltuielile privind imobilizările corporale sunt înregistrate.

5. Dacă imobilizările corporale înregistrate există şi aparţin întreprinderii.

6. Dacă nici o cheltuială curentă nu este înregistrată la imobilizări corporale.

7. Dacă limitările dreptului de proprietate sunt înregistrate (de ex. ipotecile).

8. Dacă preţul de înregistrare a imobilizărilor corporale este corect calculat.

9. Dacă documentele sunt corect înregistrate.

10. Dacă sistemul informaţional permite contabilităţii să cunoască mişcările imobilizărilor corporale atunci când acestea au loc

4)47; Care sunt principalele misiuni speciale şi misiuni conexe ale profesioniştilor contabili?

1)301; 2)301; 3)56; 4)14; 6)167; 8)56; 9)118; Care sunt principalele obiective ale auditului intern?Obiectivele auditului intern sunt:

1. protejarea activelor intreprinderii;2. asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile;3. asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii;4. promovarea eficacitatii exploatarii.a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managementul

acestuia,in conformitate cu prevederile legale;b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate

de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii;c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii

pentru cunoasterea realitatii din entitate;protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel.

1)297; 2)297; 3)52; 4)10; 6)163; 8)52; 9)114; Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entităţi?

1. Protejarea activelor întreprinderii;

2. Asigurarea fidelităţii şi exactităţii informaţiei contabile;

3. Asigurarea respectării dispoziţiilor întreprinderii;

4. Promovarea eficacităţii exploatării.

1)196; 2)196; 3)2; 6)62; 8)2; 9)16; Care sunt principiile fundamentale ale eticii în audit înscrise în Codul etic?

Integritate, obiectivitate, competenţă profesională şi prudenţă, confidenţialitate, profesionalism, respect faţă de normele etice şi profesionale.

15

1)110; 2)110; Care sunt situaţiile în care un observator ar avea motive pentru a se îndoi de obiectivitatea unui auditor: 110a; a) relaţii familiale cu directorul întreprinderii-client;

1)180; 2)180; 6)46; Câte opinii se pot înscrie în raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei bănci? 180b; b) Una;

1)102; 2)102; Câte tipuri de opinie se pot prezenta în cazul auditului asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi? 102a; a) patru;

1)101; 2)101; Câte tipuri de opinie se pot prezenta într-un Raport de audit asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi? 101b; b) una;

1)234; 2)234; 6)100; 9)54; Cazuri de dezacord cu conducerea întreprinderii - client.Dezacordul reprezintă o iregularitate contabilă pe care conducerea întreprinderii refuză să o

corecteze. Pot constitui dezacorduri:

- insuficienţa ajustărilor pentru deprecierile de stocuri şi de creanţe;- stocuri supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori în calculul costurilor producţiei

sau în determinarea mărimii stocului (cantităţilor);- nerespectarea principiului independenţei exerciţiilor;- neluarea în considerare a evenimentelor posterioare închiderii exerciţiului care confirmă

sau infirmă o situaţie existentă la data închiderii exerciţiului;- neluarea în considerare a principiului prudenţei prin supraevaluarea activelor;- erori în clasarea terţilor (clienţi incerţi menţinuţi în categoria clienţilor obişnuiţi)

Auditorul certifica “cu rezerva” atunci cand iregularitatea este semnificativa, dar importanta ei nu este suficienta pentru a considera ca situatiile financiare nu sunt corecte si sincere si ca nu dau o imagine fidela asupra pozitiei si situatiei financiare precum si asupra rezultatului exercitiului.

Oricare ar fi natura neregularitatilor, auditorul isi prezinta in raport opinia precizand:

- natura dezacordului;- postul si suma respectiv;- influenta asupra rezultatului net.

4)2; Ce este auditul financiar?

Auditul financiar este examinarea profesionala efectuata de catre un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de catre conducerea entitatii economice.

Auditul financiar este orice control,orice verificare si orice studiu asupra unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei entitati.Daca auditul conduce la certificarea situatiilor financiare fara indoiala ca este vorba de o parte de auditul legal,controlul legal sau auditul statutar.Denumirea de audit financiare poate fi insa folosita si pentru a desemna anumite misiuni cum ar fi:

- auditul financiar al procedurilor informatizate de tinerea contabilitatii;- auditul financiar asupra situatiei fiscale;

16

- auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora in situatiile financiare;

- auditul financiar al cheltuielilor sociale pentru verificarea respectarii legislatiei sociale;- auditul financiar asupra conturilor de clienti pt.a verifica daca evaluarea creantelor indoielnice s-a facut

de o maniera prudenta,etc.

1)283; 2)283; 3)51; 6)149; 8)51; 9)103; Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar?Denumirea de audit financiar poate fi folosită pentru a desemna numeroase misiuni, cum ar fi:

- auditul financiar al procedurilor informatizate de ţinere a contabilităţii;- auditul financiar al operaţiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentară a

acestora în situaţiile financiare;- auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea

legislaţiei sociale;- auditul financiar asupra situaţiei fiscale;- auditul financiar asupra conturilor de clienţi pentru a verifica dacă evaluarea creanţelor

îndoielnice s-a făcut de o manieră prudentă.Altfel spus, orice analiză, orice control, orice verificare şi orice studiu supra unei secţiuni sau

părţi din contabilitate sau din situaţiile financiare ale unei entităţi poate fi calificată ca audit financiar.

Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare, precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de aceasta.

Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează (verifică) şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice întreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale, ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor întreprinderii.

1)109; 2)109; Ce este auditul intern: 109a; a) un control asupra modului de respectare a procedurilor de control intern;

1)269; 2)269; 3)40; 6)135; 8)40; 9)89; Ce este expertul contabil?Expertul contabil este un profesionist contabil abilitat sa exercite profesia contabila in conditiile fixate prin normele internationale si prin O.G. nr.65/1994, apbobata prin Legea nr.42/1995, cu modificarile si completarile ulterioare; aceste norme definesc expertul contabil ca fiind profesionistul abilitat sa revizuiasca si sa aprecieze contabilitatea entitatilor de care nu este legat printr-un contract de munca, si sa ateste regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare ale unei entitati.

1)279; 2)279; 3)48; 4)44; 6)145; 8)48; 9)99; Ce este riscul de nedetectare?Riscul de nedetectare constă în faptul că, controalele declanşate de auditori nu reuşesc să descopere o eroare semnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri sau categorii de operaţiuni.Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat în totalitate, oricare ar fi tehnicile şi procedurile folosite de auditor.

Există anumite relaţii între cele trei componente ale riscului de audit.

17

Riscul de nedetectare este invers proporţional cu cumulul riscurilor inerente şi riscurile legate de control. De exemplu, dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel încât să fie redus cât mai mult riscul de audit şi, invers, dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducând astfel riscul de audit.

Pe de altă parte, trebuie sesizată şi relaţia de invers-proporţionalitate: dintre caracterul semnificativ şi riscul de audit; cu cât pragul de semnificaţie este mai mare cu atât riscul de audit este mai mic şi invers. Dacă, de exemplu, auditorul constată că pragul de semnificaţie acceptabil este redus, riscul de audit creşte; atunci auditorul va putea:- să reducă nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare;- să reducă riscul de nedescoperire modificând natura, calendarul şi întinderea controalelor proprii.Riscul de nedetectare este riscul ca procedurile fundamentale de control utilizate de auditori sa nu detecteze o eroare existenta intr-un sold sau categorie de tranzactii, eroare ce poate fi semnificativa.

1)278; 2)278; 3)47; 4)43; 6)144; 8)47; 9)98; Ce este riscul inerent?Riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau că o categorie de operaţiuni să comporte erori semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni, datorită unui control intern insuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecăţi profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca:- experienţa şi cunoştinţele cadrelor de conducere, eventualele schimbări intervenite în cursul exerciţiului la nivelul conducerii;

- presiuni exercitate asupra conducerii şi alte împrejurări de natură a incita la prezentarea unor situaţii financiare inexacte (număr mare de intreprinderi falite în sectorul de activitate);

- natura activit desfăşurate de intrepr (uzura morală a tehnologiei, echipamentelor, produselor şi serviciilor, structuri neadecvate);

- factori influenţând sectorul din care face parte intreprinderea: condiţii economice şi concurenţiale, inovaţii tehnologice, evoluţia cererii şi practicile contabile;

- situaţii financiare care pot să conţină anomalii: conturi conţinând ajustări privind exerciţiile anterioare sau estimări;

- vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnări;

- înregistrarea unor operaţiuni neobişnuite şi complexe, mai ales la sfârşitul exerciţiului.

Riscul inerent reprezinta posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzactii sa comporte erori ce pot fi semnificative, fie ca sunt luate in considerare in mod individual, fie cumulate cu erori din alte solduri sau categorii de tranzactii, presupunand ca nu a existat un sistem de control intern.

1)277; 2)277; 3)46; 4)42; 6)143; 8)46; 9)97; Ce este riscul legat de control?Riscul legat de control constă în faptul că o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri de cont sau categorii de operaţiuni, nu este nici prevenită, nici descoperită şi corectată prin sistemul contabil şi de control intern utilizate.

Riscul legat de control nu poate fi în întregime eliminat, având în vedere limitele inerente oricărui sistem contabil şi de control intern.

În general, auditorul fixează un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci când:

- sistemele contabile şi de control intern nu sunt aplicate corect;

18

- sistemul contabil şi de control intern al intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.Când evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va trebui să documenteze elementele pe care se sprijină în concluziile sale.Riscul legat de control reprezinta riscul ca o eroare aparuta in soldul unui cont sau intr-o categorie de tranzactii, si care poate fi semnificativa fie in cazul in care este izolata, fie daca este cumulata cu erori din alte solduri sau categorii sa nu fie prevenita, detectata sau corectata la timp prin intermediul sistemului contabil si de control intern.

1)267; 2)267; 3)39; 6)133; 8)39; 9)87; Ce este şi ce conţine scrisoarea de misiune (de angajament)?Scrisoarea de misiune este documentul în care sunt consemnaţi termenii şi condiţiile de

realizare a misiunii de audit. Dintr-un astfel de document nu trebuie să lipsească:

- obiectivul auditului situaţiilor financiare;- responsabilitatea conducerii întreprinderii cu privire la pregătirea şi prezentarea situaţiilor

financiare;- întinderea lucrărilor de audit, făcând referire la legislaţia aplicabilă, la reglementările sau

recomandarea organismelor profesionale al căror membru este auditorul;- forma oricărui raport sau alte comunicări în legătură cu rezultatele misiunii de audit;- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor şi a

altor limite inerente oricărui sistem contabil şi de control intern;- necesitatea de a avea acces fără restricţii la orice document contabil, piese justificative sau

alte informaţii solicitate.Auditorul poate să dorească să introducă în Scrisoarea de misiune prevederi referitoare la:

- planificarea auditului;- descrierea altor scrisori, corespondenţe sau rapoarte pe care el prevede să le trimită

clientului;- baza de calcul a onorariilor şi condiţiile de facturare;- dorinţa de a primi o confirmare scrisă din partea conducerii întreprinderii-client cu privire

la declaraţiile făcute de aceasta cu diferite ocazii în legătură cu auditul;- cerere de confirmare a termenilor şi condiţiilor din scrisoarea de misiune.

Auditorul poate decide să nu trimită o nouă scrisoare de misiune pentru fiecare din exerciţiile viitoare. La primirea solicitării din partea întreprinderii-client, auditorul trebuie să aprecieze dacă unii termeni din scrisoarea de misiune ar trebui modificaţi ţinând seama de evoluţia semnificativă a naturii sau importanţei activităţilor clientului său.

1)280; 2)280; 6)146; 9)100; Ce este şi ce semnificaţie are importanţa relativă?Importanţa relativă este un factor care permite auditorilor să aprecieze amploarea diferitelor

categorii de riscuri. Ea se defineşte în raport cu valoarea sau cu natura unei iregularităţi sau inexactităţi care figurează în informaţia financiară (inclusiv o omisiune) şi care, singură sau adăugată altora, ţinând seama de circumstanţele specifice situaţiei respective, ar putea avea drept consecinţă influenţarea raţionamentului sau deciziei unei persoane rezonabile care se sprijină pe această informaţie.

1)274; 2)274; 6)140; 9)94; Ce este şi cum se calculează eroarea estimată prin extrapolare directă?Eroarea estimată este eroarea pe care auditorul a calculat-o în etapa de determinare a pragului

de semnificaţie şi se calculează astfel:

- se determină numărul erorilor la nivelul uni eşantion;- se estimează apoi erorile prin extrapolare directă la întreaga populaţie;

19

- se calculează eroare estimată ţinând cont de eroarea de eşantionare stabilită.Exemplu: În cursul auditării stocurilor, au fost descoperite supraevaluări în sumă netă de 4.000

dintr-un eşantion de 60.000 extras dintr-o populaţie de 500.000.

Se va proceda la estimarea erorilor prin extrapolare directă, astfel:

(Valoarea netă a Valoarea totală

erorilor din eşantion (4.000) x a populaţiei (500.000))

_________________________________________________________ = Eroarea estimată prin

extrapolare directă (33.500)

Valoarea totală a eşantionului (60.000)

Eroarea de eşantionare se stabileşte la 50% (nivelul e stabilit de auditor) din suma erorii estimate prin extrapolare directă (50% x 33.500 = 16.750).

Rezultă o estimare a valorii totale a prezentărilor eronate la stocuri de 50.250, adică 33.500 + 16.750.

1)275; 2)275; 6)141; 9)95; Ce este şi cum se estimează eroarea tolerabilă?Eroarea tolerabilă este eroarea maximală într-o populaţie selecţionată pe care auditorul poate să

o accepte trăgând concluzii că rezultatele sondajului au atins obiectivul auditului. Ea se determină pe bază de raţionament profesional, ţinând cont de pragul de semnificaţie global calculat de auditor, ca procent din acesta.

Eroarea tolerabilă poate fi:

a. nulă sau mică, atunci când contul poate fi auditat în întregime cu cheltuieli mici şi nu aşteaptă descoperirea nici unei erori;

b. mare, atunci când contul este mai mare şi necesită o eşantionare de proporţii pentru a putea fi auditat;

c. mare ca pondere în totalul contului, atunci când contul poate fi verificat cu cheltuieli extrem de mici, probabil prin proceduri analitice, în cazul în care eroarea tolerabilă este de proporţii;

d. redusă ca pondere în soldul total al contului, atunci când cea mai mare parte a acelui sold a rămas neschimbat şi contul nu trebuie să mai fie auditat;

e. moderat de mare, atunci când se aşteaptă să existe un număr relativ mare de erori.

1)273; 2)273; 3)44; 4)40; 6)139; 8)44; 9)93; Ce este şi cum se determină pragul de semnificaţie?În general, prin prag de semnificaţie se înţelege nivelul, mărimea unei sume peste care auditorul consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea şi sinceritatea situaţiilor financiare, cât şi imaginea fidelă a rezultatului, a situaţiei financiare şi a patrimoniului intreprinderii.Altfel spus, pragul de semnificaţie reprezintă ceea ce în contabilitatea anglo-saxonă poartă denumirea de materialitate, adică nivelul de eroare sub care înţelegerea şi interpretarea situaţiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ. De exemplu, diferenţa dintre un profit net de 499mii lei şi unul de 500 mii lei nu pare să influenţeze evaluarea unei societăţi comerciale, în timp ce două cifre alternative de 250 mii lei şi 500 mii lei par să fie substanţial diferite şi probabil vor duce la o evaluare destul de diferită a societăţii.

20

La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificaţie este necesar pt a determina domeniile şi sistemele semnificative.

În cursul misiunii, pragurile de semnificaţie determinate pentru controlul fiecărei secţiuni din situaţiile financiare permite orientarea programelor de muncă spre riscurile existente, prin stabilirea mai corectă a eşantioanelor de control; aceasta evită angajarea în lucrări care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra situaţiilor financiare. Aceste praguri sunt, în general, inferioare pragului global pentru a ţine cont de cumulul posibil al erorilor constatate.

La sfârşitul misiunii, pragul global permite auditorului să aprecieze dacă erorile constatate trebuie să fie corijate sau să facă obiectul unei menţiuni în raport, dacă intreprinderea refuză să le corijeze.

Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificaţie permite:

- orientarea mai bună şi planificarea misiunii;- evitarea lucrărilor inutile;- justificarea deciziilor referitoare la opinia emisă.

Pt determ pragului de semnificaţie pot fi utiliz diferite elem de referinţă: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc.Definirea pragului de semnificaţie permite auditorului încă de la începutul activităţii (misiunii) sale să aprecieze mai bine sistemele şi conturile susceptibile să conţină erori sau inexactităţi semnificative, iar la sfârşitul misiunii să aprecieze dacă anomaliile pe care le-a descoperit trebuie să fie corectate în cadrul exerciţiului, în scopul de a putea emite o opinie fără rezerve.Unele circumstanţe particulare trebuie avute în vedere la determinarea pragului de semnificaţie:

- existenţa unor prevederi legale, statutare sau contractuale;- evoluţia importantă de la un an la altul a unor posturi;- capitaluri proprii sau rezultate anormale.

7)1; Ce este un audit ; definiţi auditul financiar şi arataţi rolul şi obiectivele acestuia ?Auditul: un control, cu o filosofie diferita.Noţiunea de audit în general semnifică revizia conturilor realizată de experţi independenţi în vederea exprimării unei opinii asupra regularităţii şi sincerităţii acestora.Prin audit, în general, se înţelege examinarea profesională a unei informaţii (orice informatie), efectuata de un specialist competent si independent, în vederea exprimării unei opinii motivate (argumentare, raspundere !), responsabile şi independente, prin raportarea la un criteriu (standard, normă, reglementare) de calitate.Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătăţirea utilizării informaţiei.Elementele principale care definesc auditul:1. examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională;2. obiectul auditului: orice informatie 3. specialist: competent si independent3. scopul : emiterea unei opinii motivate, cu responsabilitate civila, pecuniara (asigurare profesionala)4. criterii de calitate (standard, norma – audit privat ; reglementare – audit public, efectuat de Curtea de Conturi).

Standard – termen anglo-saxon

Norma – termen latino-continental elaborate de organisme neguvernamentale, au caracter de recomandare = audit privat

Reglementarea – caracter imperativ, elaborata de organisme guvernamentale = audit public

1)104; 2)104; Ce înseamnă auditul financiar? 104b; b) examinarea efectuată de un profesionist competent şi independent, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra unei informaţii contabile;

1)78; 2)78; Ce obiective de audit sunt asociate reconcilierii soldurilor din balanţa de verificare cu registrul mijloacelor fixe: 78a; a) acurateţe si existenţă;

1)176; 2)176; 6)42; Ce rol are raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei bănci: 176a; a) Instrument de comunicare, instrument de identificare a responsabilităţilor şi instrument de confirmare a încrederii în situaţiile financiare prezentate;

21

1)125; 2)125; Ce semnificaţie are o eroare tolerabilă nulă sau mică? 125a; a) Contul poate fi auditat în întregime cu cheltuieli mici şi nu se aşteaptă descoperirea nici unei erori;

1)272; 2)272; 3)43; 4)39; 6)138; 8)43; 9)92; Ce sunt şi ce rol au normele contabile?Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilităţii care sunt, de regulă, organisme de interes public, autonome.Normele contabile sunt comune şi obligatorii pentru toţi cei care stabilesc, controlează şi utilizează situaţiile financiare. Entităţile care au obligaţia de a stabili situaţii financiare sunt cele prevăzute la art. 1 din Legea Contabilităţii. Cei care controlează sunt prevăzuţi prin legislaţia fiecărei ţări (auditori, cenzori) şi au ca referinţă în activitatea lor normele contabile.

Situaţiile financiare sunt destinate să satisfacă nevoile comune de informaţii ale unei game largi de utilizatori. Pentru mulţi utilizatori aceste situaţii financiare constituie singura sursă de informaţii complementare care să le satisfacă nevoile.

Aceste situaţii financiare trebuie să fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referinţele următoare:

- standarde internaţionale de raportare financiară;

- standarde sau norme contabile naţionale;

- alte referinţe contabile bine precizate şi recunoscute, aplicate pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare.

Normele contabile internaţionale sunt stabilite de IASCF (Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate) şi sunt denumite generic Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) care cuprind:

- Standardele Internaţionale de Raportare Financiară emise de IASB (IFRS);- Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS);- standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;- alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.

1)271; 2)271; 3)42; 4)38; 6)137; 8)42; 9)91; Ce sunt şi ce rol joacă normele de audit?Normele (standardele) de audit reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referă auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:- St Internaţ de Audit (ISA), Practicile Internaţionale de Audit (IAPS), Standardele Internaţionale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internaţionale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internaţionale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit şi Asigurări (IAASB) din cadrul Federţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC);

- normele naţionale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu.Normele de audit permit terţilor să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în funcţie de criterii de calitate omogene; ele permit însă şi auditorului să definească scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai potrivite tehnici.

Normele de audit se clasifică în trei categorii, acoperind întreaga activitate a auditorului:

- norme profesionale de lucru;- norme de raportare;- norme generale de comportament.

NORME DE REFERINŢĂ ÎN AUDIT

I. Norme profesionale de lucru NORME DE AUDIT

22

• orientarea şi planificarea

• aprecierea controlului intern

• obţinerea elementelor probante

• documentarea lucrărilor

• etc.

Ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referă auditorul, pentru calificarea muncii sale

NORME CONTABILE

Sunt comune la toţi cei care:

II. Norme de raportare

• stabilesc

• controlează

• utilizează

• opinii fără rezerve

conturile• opinii cu rezerve

• opinie defavorabilă

• imposibilitatea exprimării unei opinii

Terţilor Auditorului

III. Norme generale de comportament profesional

De a avea

asigurarea că

Definirea scopurilor de

• independenţă opinia va fi atins prin

• competenţă emisă în punerea în

• secret profesional funcţie de lucru a

• calitatea muncii criterii de tehnicilor

• acceptarea şi respectarea misiunilor calitate potrivite

• etc. omogene

1)259; 2)259; 6)125; 9)79; Ce sunt testele de conformitate.Sunt testele pe care auditorul le face în etapa de confirmare a înţelegerii sistemului contabil şi de control intern. Auditorul selecţionează un mumăr limitat de tranzacţii cărora le urmăreşte circuitul şi reţine dacă controalele prevăzute au fost efectuate.

Testele de conformitate pot fi realizate după diferite modalităţi:

- observare directă;- confirmare verbală a celor ce utilizează procedura respectivă;- existenţa mijloacelor utizate (ştampile, vize, fişiere etc.);- observarea ulterioară, constând din reluarea în întregime a circuitului plecând de la origine, pentru a-l testa.

1)260; 2)260; 6)126; 9)80; Ce sunt testele de permanenţă.

23

Sunt testele pe care auditorul le face în etapa de evaluare preliminară a modului de funcţionare a sistemului contabil şi de control intern. Acestae au ca obiect verificarae dacă punctele forte şi cele slabe identificate în sistemul contabil fac obiectul unei aplicări efective şi constante. Aceste teste trebuie să fie suficient de ample pentru a convinge că procedurile controlate sunt aplicate într-o manieră permenentă şi fără defecţiuni.

1)32; 2)32; Ce tipuri de opinie recunoaşteţi: 32a; a) opinie fără rezerve;

1)61; 2)61; Cererea de informaţii constă în: 61a; a) procurarea de informaţii de la persoanele competente, atât din interiorul, cât şi din exteriorul entităţii;

1)162; 2)162; 6)28; Cine aprobă şi revizuieşte periodic (cel puţin anual) strategiile generale si politicile privind activităţile unei bănci comerciale? 162b; b) Consiliul de Administraţie (sau de Supraveghere) al băncii respective;

1)33; 2)33; Circumstanţe sau evenimente care indică riscul de fraudă sau de eroare sunt: 33a; a) aspecte privind integritatea sau competenţa conducerii;

1)167; 2)167; 6)33; Comitetul de audit al băncii este: 167b; b) Un comitet permanent, independent de conducătorii băncii, subordonat Consiliului de Administraţie şi care are o funcţie consultativă;

1)200; 2)200; 3)6; 4)45; 6)66; 8)6; 9)20; Conceptul de independenţă în audit.Principiul independenţei se aplică tuturor profesioniştilor contabili în practica liberă, indiferent de natura serviciului prestat. In cazul executării unei misiuni de audit independenţa devine cea mai sigură garanţie că profesionistul contabil şi-a îndeplinit misiunea în condiţii de integritate şi cu obiectivitate.Independenta absoluta presup satisfacerea concomitenta a celor doua componente fundamentale ale conceptului de independenta.

Componentele fundamentale ale independenţei sunt:

- independenţa de spirit/gandire (raţionamentul profesional) = independenta de drept = acea stare a profesionistului contabil potrivit careia el considera ca poate sa-si indeplineasca misiunea de audit in conditii de integritate si cu obiectivitatea necesara.

- independenţa în aparenţă (comportamentală) = independenta de fapt = presupune ca o terta persoana, bine informata, dar si bine intentionata, nu gaseste nici un motiv in comportamentul profesionsitului contabil, care sa o determine sa-i puna la indoiala integritatea si obiectivitatea acestuia.

1)65; 2)65; Confirmarea conturilor de debitori reprezintă: 65a; a) confirmarea directă a sumelor de primit sau a sumelor care compun soldul conturilor respective;

7)21; Confirmarea directă – procedura de control al conturilor. Se foloseste pt auditul conturilor de terti si a celor de trezorerie bancara. Consta in emiterea unei circulare catre terti, prin care li se solicita confirmarea soldurilor cu care acestia figureaza in contabilitatea firmei.

Indiferent cine emite circulara, intreprinderea sau auditorul, raspunsul tertilor trebuie primit intotdeauna pe adresa auditorului.

1)253; 2)253; 3)28; 4)19; 6)119; 8)28; 9)73; Confirmarea externă (directă).Este o procedură care constă în a cere unui terţ având legături de afaceri cu întreprinderea

verificată, să confirme direct auditorului informaţiile privind existenţa operaţiilor, a soldurilor etc. 24

Auditorul are latitudinea de a determina condiţiile şi întinderea acestei proceduri. Procedura demarează cu acordul conducerii întreprinderii supusă controlului; dacă aceasta nu se arată favorabilă pentru o astfel de procedură, auditorul se poate găsi în una din următoarele două situaţii:

- sau consideră că tehnicile compensatorii de control îi aduc elemente suficiente de probă;- sau consideră că alte controale nu-l conduc la elemente probante faţă de limitele impuse de

conducerea întreprinderii, care va suporta consecinţele necesare cu privire la certificare.Confirmarea directă este obligatorie pentru:

- confirmarea unor cauze în baza cărora s-au realizat unele tranzacţii;- confirmarea de către bănci a soldurilor conturilor şi alte informaţii considerate necesare;- confirmarea conturilor de clienţi şi debitori;- confirmarea stocurilor din depozitele vamale, din consignaţie şi alte stocuri aflate la terţi;- valori mobiliare cumpărate prin intermediari financiari;- împrumuturi de la terţi;- confirmarea soldurilor conturilor de furnizori şi creditori.

Confirmarea poate să fie pozitivă, atunci când terţul solicitat îşi exprimă acordul asupra informaţiei primite sau furnizează chiar el informaţia, sau negativă, atunci când terţului solicitat i se cere să nu răspundă decât în cazul în care nu este de acord cu informaţia care i s-a prezentat.

Auditorul trebuie să ia în considerare orice fapt de natură să pună în discuţie fiabilitatea răspunsului obţinut la cererea de confirmare externă (directă).

5)49; Considerând ca in urma misiunii de audit statutar desfăşurata la societatea ABC SA care a intocmit situaţiile financiare pentru anul 2009 in conformitate cu prevederile OMFP 1752/2005 aţi identificat aspecte care afectează opinia auditoruluica urmare a limitării ariei de aplicabilitate a activităţii auditorului sau ca urmare a faptului ca exista un dezacord cu conducerea in ceea ce priveşte caracterul acceptabil al politicilor contabile selectate ,metoda aplicării acestoara sau caracterul adecvat al informaţiilor furnizate in situaţiile financiare , redactaţi un raport de audit modificat respectând conţinutul acestuia conform ISA701 (Modificări ale raportului de audit).

5)47; Considerând ca in urma misiunii de audit statutar desfăşurata la societatea ABC SA care a intocmit situaţiile financiare pentru anul 2009 in conformitate cu prevederile OMFP 1752/ 2005 nu aţi identificat elemente care sa va conducă la o opinie cu rezerva, redactaţi un raport de audit fără rezerve respectând conţinutul ISA 700(Raportul auditorului independent asupra unui set complet de situaţii financiare de uz general).

5)48; Considerând ca in urma misiunii de audit statutar desfăşurata la societatea ABC SA care a intocmit situaţiile financiare pentru anul 2009 in conformitate cu prevederile OMFP 1752/2005 aţi identificat aspecte care nu afectează opinia auditorului, redactaţi un raport de audit modificat respectând conţinutul acestuia conform ISA701 (Modificări ale raportului de audit).

5)46; Constataţi ca societatea la care efectati auditul deţine in patrimoniu terenuri si clădiri pentru care s-a procedat la reevaluarea lor in anul 2007de către un evaluator autorizat si se regăsesc in situaţiile financiarela 31.dec 2009 la valoarea reevaluata la 31 dec 2007.Cum abordaţi aceasta problema in cazul misiunii de audit pentru situaţiile financiare ale anului 2009?

25

1)67; 2)67; Constituirea unui provizion pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie reprezintă: 67a; a) o cheltuială;

1)57; 2)57; „Controalele substantive" sunt: 57a; a) de două tipuri;

7)16; Controlul conturilor: structura, conţinutul şi modul de fundamentare a programului de control.= interventia proprie a auditorului in contabilitatea firmei

Scop = obtinerea elementelor probante – documente, informatii, constatari, pe baza carora auditorul urmeaza sa-si fondeze opinia.

Elementele probante trebuie sa intruneasca 2 conditii de calitate : sa fie suficiente si sa fie juste.

.

7)17; Controlul conturilor: tehnici de control pentru obţinerea elementelor probante.Tehnicile frecvent utilizate de auditori pt obtinerea elementelor probante sunt :

1. Inspectia fizica si observatia = participarea la inventarierea generala si totala, se foloseste cu succes la auditarea activelor. Presupune interventia auditorului in 3 momente diferite :

- inaintea inventarierii – cand auditorul studiaza procedurile de inventar (existenta comisiilor, componenta si competenta comisiei)

- in timpul inventarierii, cand, prin sondaj, asista la modul cum lucreaza echipele de inventariere si solicita reinventarieri

- dupa inventariere – cand auditorul verifica modul de evaluare a stocurilor, de stabilire a diferentelor si de regularizare si inregistrare in contabilitatea intreprinderii a rezultatelor inventarierii.

2. Confirmarea directa (externa) – circularizare. Se foloseste pt auditul conturilor de terti si a celor de trezorerie bancara. Consta in emiterea unei circulare catre terti, prin care li se solicita confirmarea soldurilor cu care acestia figureaza in contabilitatea firmei.

Indiferent cine emite circulara, intreprinderea sau auditorul, raspunsul tertilor trebuie primit intotdeauna pe adresa auditorului.

3. Examenul documentelor intrate si iesite din firma

4. Examenul analitic – analiza pe baza de rapoarte, ratio-uri, care duc la concluzii cu privire la starea de sanatate a firmei

1)68; 2)68; Controlul de calitate asupra lucrărilor de audit se organizează şi se exercită: 68c; c) de regulă, de organismul profesional.

4)46; Controlul de calitate în audit.Controlul de calitate reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabinetului a standardelor internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme.

Obiectivele urmarite prin controlul de calitate se refera la :

- Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor ;- Armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor ;- Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru ;- Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale ;- Dezvolatarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea contactelor dintre colegi, apropierea si respectul

profesionistilor fata de organismul profesional.

26

Principiile fundamentale care stau la baza organizarii controlului de calitate sunt : universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea, adaptarea controlului si urmarirea.

Documentele europene prevad ca activitatea de control a calitatii poate fi organizata si exercitata prin doua metode : controale colegiale si controale prin personal angajat, ambele metode fiind echivalente.

Controlul de calitate are doua componente :

- Controlul structural, care are ca obiectiv general cunoasterea cabinetului de audit ;- Controlul tehnic, care urmareste aprecierea modului de aplicare de catre cabinetul de audit a normelor profesionale ;

el se realizeaza prin sondaj si se efectueaz asupra dosarelor de lucru ale cabinetului.Ctrl de calit are drept referita regulile si normele profes in vigoare in momentul efect auditului, precum si uzantele profesionale

1)218; 2)218; 6)84; 9)38; Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit.Obiectivele politicilor de control de calitate adoptate de către un cabinet sau o societate sunt

următoarele:

- exigenţe profesionale: personalul cabinetului sau societăţii trebuie să se conformeze principiilor de independenţă, integritate, obiectivitate, confidenţialitate şi profesionalism înscrise în Codul etic;

- aptitudini şi competenţe: nivelul de instruire şi formare a personalului cabinetului sau societăţii trebuie să-i permită acestuia să se achite în mod corect şi complet de sarcinile pe care le primeşte în cadrul unei misiuni de audit;

- repartizarea lucrărilor: lucrările de audit vor fi încredinţate personalului care dispune de pregătirea şi experienţa necesare;

- delegarea: conducerea, supervizarea şi revederea lucrărilor realizate la toate eşantioanele permit obţinerea unei asigurări rezonabile că lucrările efectuate răspund normelor de calitate stabilite;

1)217; 2)217; 6)83; 9)37; Controlul de calitate la nivelul organismului profesional.Principiile fundamentale care stau la baza organizării controlului de calitate sunt:

universalitatea, confidenţialitatea, colegialitatea, adaptabilitatea şi armonizarea. Recomandarea CEE din 15 noiembrie 2000 prevede că activitatea de control al calităţii poate fi organizată şi exercitată în două forme: control colegial şi control prin personal angajat. În ambele forme trebuie asigurată calitatea controlorilor şi obiectivitatea lor.

Regulile aplicabile se referă la:

- cine poate fi controlat;- selectarea auditorilor astfel încât la finele unei perioade toţi auditorii să fie controlaţi;- efectuarea controlului la cât mai multe birouri ale societăţii de audit;- perioada controlată, care nu poate depăşi 6 ani (10 ani la societăţile mici, la care nu s-au

constatat deficienţe);- misiunile de verificare a situaţiilor financiare încredinţate cabinetelor respective, dar şi

sistemul de control intern din cadrul cabinetului;- elementele pe care se sprijină controlorul în aprecierea activităţii cabinetului verificat:

calitatea elementelor probante, respectarea normelor de audit, respectarea normelor deontologice (mai ales independenţa), calitatea rapoartelor;

- supravegherea publică a profesiei (prin reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice);27

- aplicarea sancţiunilor disciplinare;- confidenţialitate;- experienţa şi formarea continuă a controlorilor de calitate;

independenţa şi obiectivitatea controlorului de calitate

1)139; 2)139; 6)5; Controlul fizic al imobilizărilor corporale presupune: 139a; a) Verificarea modului în care s-a efectuat inventarierea;

1)39; 2)39; Conturile semnificative sunt: 39a; a) cele care conţin riscuri de eroare semnificative;

7)25; Conţinutul raportului de audit (normele IFAC).Raportul de audit trebuie să conţină:

- relaţia contractuală de executare a misiunii de audit;- observaţiile reieşite din diverse verificări;- informaţiile a căror menţiune în raport este prevăzută expres de lege;- oferirea garanţiei pentru acţionai şi terţi că un personal calificat a obţinut asigurarea că

situaţiile financiare oferă o imagine fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare, performanţelor şi situaţiei financiare generale a întreprinderii;

- menţiunea că situaţiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit;Din raportul de audit trebuie să rezulte în mod clar:

- responsabilităţile pentru auditor şi pentru conducerea întreprinderii;- obiectivele şi natura misiunii de audit;- situaţiile care fac să apară incertitudini;- natura şi locul observaţiilor în raport.-

1)235; 2)235; 3)23; 4)35; 6)101; 8)23; 9)55; Conţinutul raportului de audit.Raportul de audit trebuie să conţină:-relaţia contractuală de executare a misiunii de audit;-observaţiile reieşite din diverse verificări;-informaţiile a căror menţiune în raport este prevăzută expres de lege;-oferirea garanţiei pentru acţionari şi terţi că un personal calificat a obţinut asigurarea că situaţiile financiare oferă o imagine fidelă, clară şi completă poziţiei financiare, performanţelor şi situaţiei financiare generale a intreprinderii;-menţiunea că situaţiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.Din raportul de audit trebuie să rezulte în mod clar:-menţionarea responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea intreprinderii;-descrierea obiectivelor şi natura misiunii de audit;-situaţiile care fac să apară incertitudini;-natura şi locul observaţiilor în raport.

1)305; 2)305; 6)171; 9)122; Conţinutul şi structura planurilor de control al conturilor.

1)258; 2)258; 6)124; 9)78; Conţinutul unui raport asupra controlului intern.Conţinutul Raportului asupra controlului intern trebuie să respecte următoarele principii:

28

- prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esenţial pentru a folosi conducerii societăţii;

- prezentarea detaliată a problemelor pe servicii sau subunităţi ale întreprinderii pentru a putea fi uşor difuzate;

- analiza fiecărei probleme în mod logic, de o manieră constructivă, pentru a permite societăţii să utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor în patru părţi: nota de introducere şi sinteză, sumar, detalii şi anexe.

Nota de introducere şi sinteză poate cuprinde:

- o amintire rapidă a misiunii, a locului şi rolului activităţii de apreciere a controlului intern, condiţiile de executare şi metodele utilizate;

- concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la părţile din raport care detaliază problema);- data şi semnătura.

Sumarul raportului poate figura imediat după nota de introducere şi sinteză şi poate fi prezentat în diferite feluri: recapitularea diferitelor titluri şi puncte care vor fi reluate în partea de „Detalii”, reluarea rapidă a tuturor slăbiciunilor constatate.

Detaliile raportului corespund cu ceea ce a fost anunţat în sumar; structurarea detaliilor se face urmărindu-se anumite principii:

- prezentarea punctelor în ordinea importanţei;- recapitularea punctelor pe secţiuni, funcţii sau grupe de conturi;- o parte poate fi avută în vedere pentru recomandări mai puţin importante;- o parte poate i destinată punctelor care pot avea o incidenţă semnificativă asupra

certificării (însă această parte nu poate să infirme opinia emisă asupra situaţiilor financiare în raportul general);

- recomandările date în cursul exerciţiului precedent pot fi reluate aici dacă acestora nu li s-a dat curs.

Fiecare din punctele prezentate trebuie să conţină informaţiile următoare:

- descrierea punctelor slabe constatate;- consecinţe şi incidenţe asupra situaţiilor financiare;- sfaturi şi măsuri care permit ameliorarea situaţiei.

1)9; 2)9; Criteriul corectei înregistrări în contabilitate şi al corectei prezentări în situaţiile financiare presupune: 9b; b) contabilizarea în perioada corespunzătoare, urmărindu-se respectarea independenţei exerciţiilor;

1)195; 2)195; 3)1; 6)61; 8)1; 9)15; Cum explicaţi necesitatea unui Cod etic în audit?Necesitatea Codului constă în :

1. necesitatea garantării unei calităţi optime a serviciilor;

2. conservarea încrederii publicului în profesie;

3. asigurarea protecţiei, atăt a profesionistului contabil căt şi a terţilor beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia;

4. confirmarea de autoritate a lucrărilor efectuate de profesioniştii contabili;

5. necesitatea asigurării apărării onoarei şi independenţei profesionistului contabil şi a organismului din care face parte.

29

1)214; 2)214; 6)80; 9)34; Cum explicaţi responsabilităţile etice ale altor profesionişti utilizaţi în cadrul unei misiuni de audit de bază.

Cerinţele etice aplicabile profesioniştilor contabili cer ca aceştia să asigure cea mai înaltă calitate prestării serviciilor profesionale şi să menţină încrederea publicului în profesie.

Codul etic al profesioniştilor contabili recunoaşte că obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite astfel încât un profesionist contabil să îndeplinească cele mai înalte standarde de profesionalism, să atingă cele mai înalte niveluri de performantă şi să răspundă cerinţelor interesului public. Realizarea acestor obiective presupune satisfacerea a patru cerinţe de bază:

- Credibilitatea. În întreaga societate există nevoia de credibilitate în informaţie şi în sistemele de informaţii.

- Profesionalism. Există o necesitate pentru clienţi, patroni şi alte părţi interesate de a putea fi clar identificate persoanele profesioniste în domeniul contabil.

- Calitatea serviciilor. Este nevoie de asigurarea că toate serviciile obţinute din partea profesionistului contabil, sunt executate la standardul cel mai ridicat de performanţă.

- Încredere. Utilizatorii serviciilor profesioniştilor contabili trebuie să se poată simţi încredinţaţi că există un cadru al eticii profesionale care guvernează prestarea acestor servicii.

Necesitatea de a asigura apărarea onoarei şi independentei Corpului şi de a conferi lucrărilor membrilor săi autoritate impune acestor profesionişti contabili să aibă calităţi esenţiale, cum sunt:

- ştiinţă, competenţă şi conştiinţă; - independenţă de spirit şi dezinteres material; - moralitate, probitate şi demnitate. Se impune ca fiecare membru al Corpului sa facă efortul necesar dezvoltării acestor

calităţi şi îndeosebi:a) să îşi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesională, dar şi cunoştinţele de cultură

generală, singurele capabile să-i întărească discernământul; b) să acorde fiecărei tranzacţii şi situaţii examinate toată atenţia şi timpul necesar pentru

a-şi fundamenta o opinie personală, înainte de a face propuneri; c) să îşi exprime opinia fără nici o reţinere faţă de dorinţa, chiar ascunsă, a celui ce îl

consulta şi să se pronunţe cu sinceritate, fără ocolişuri, exprimându-şi, dacă e nevoie, rezervele necesare asupra valorii ipotezelor şi concluziilor formulate;

d) să nu dea niciodată ocazia de a se afla în situaţia de a nu putea să îşi exercite libertatea de gândire sau de a fi supus îngrădirii îndatoririlor sale;

e) să considere că independenţa sa trebuie să îşi găsească manifestarea deplină în exercitarea profesiei şi în protejarea ei, cu respectarea integrală a dispoziţiilor legale şi regulilor stabilite de Corp.

5)21; Cum probaţi intr-o misiune de audit statutar principiul intangibilitatii bilanţului de deschidere?

5)20; Cum probaţi intr-o misiune de audit statutar principiul principiul prudentei.

5)19; Cum probaţi intr-o misiune de audit statutar principiul separării exercitiilor financiare.

5)18; Cum probaţi intr-o misiune de audit statutar principiului continuităţii activităţii.

30

5)50; Cum testaţi continuitatea activităţii intr-o misiune de audit statutar.

1)143; 2)143; 6)9; Dacă aţi constatat incertitudini care însă nu afectează în mod semnificativ situaţiile financiare, opinia va fi: 143b; b) Fără rezerve dar cu un paragraf de observaţii;

1)159; 2)159; 6)25; Dacă auditorul concluzionează că nerespectarea unui text legal are consecinţe semnificative asupra situaţiilor financiare ale băncii şi nu au fost corect preluate în aceste situaţii financiare, el trebuie să exprime: 159a; a) O opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilă;

1)118; 2)118; Dacă nu a participat la inventarierea anuală a stocurilor la societatea - client, auditorul va exprima o opinie: 118c; c) cu rezerve sau se află în imposibilitatea de a emite o opinie.

1)96; 2)96; Dacă nu a participat la inventarierea anuală a stocurilor la societatea client şi nici nu a putut aplica metode alternative de control, auditorul va exprima o opinie: 96c; c) auditorul se află în imposibilitatea exprimării unei opinii.

1)107; 2)107; Dacă se utilizează lucrările unui expert pentru definitivarea unui audit, acesta poate fi: 107a; a) angajat de auditor sau salariat al auditorului;

1)41; 2)41; Dacă suma totală a anomaliilor necorectată tinde să depăşească pragul de semnificaţie fixat: 41a; a) auditorul va pune în aplicare proceduri suplimentare de audit;

1)281; 2)281; 3)49; 6)147; 8)49; 9)101; Daţi definiţia auditului în general şi elementele principale ale acesteia.Noţiunea de audit în general semnifică revizia conturilor realizată de experţi independenţi în vederea exprimării unei opinii asupra regularităţii şi sincerităţii acestora.Prin audit, în general, se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de calitate.Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătăţirea utilizării informaţiei.Elementele principale care definesc auditul:-examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională;-scopul examinăriiunei informaţii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;-opinia exprimată asupra unei informaţii trebuie să fie responsabilă şi independentă, ceea ce -presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilităţi pentru activitatea sa şi trebuie să fie o persoană independentă;-examinarea trebuie să se facă nu oricum ci după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un standard sau normă legală sau profesională care constituie criteriu de calitate.

4)1; Daţi definiţia auditului în general şi identificaţi elementele fundamentale ale acesteia.

1)282; 2)282; 3)50; 6)148; 8)50; 9)102; Daţi definiţia auditului statutar si elementele principale ale acesteia.

Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare, precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de aceasta.

31

Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează (verifică) şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice întreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale, ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor întreprinderii.

Elementele de bază ale auditului statutar sunt:

- profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau juridică;- obiectul examinării efectuate de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale

entităţii, în totalitate lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;

- scopul examinării îl constituie exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată;

- criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile.

4)3; Daţi definiţia auditului statutar şi identificaţi elementele fundamentale ale acesteia.

1)10; 2)10; Declaraţii ale direcţiunii înseamnă: 10b; b) declaraţii făcute de către direcţiune auditorului în cursul unui audit, în mod spontan sau ca răspuns la întrebările (chestionarele) puse de auditor;

1)12; 2)12; Deficienţe majore în auditul statutar reprezintă: 12a; a) insuficienţe ale controlului intern care pot avea repercusiuni semnificative asupra situaţiilor financiare;

5)2; Definiţi auditul intern

1)300; 2)300; 3)55; 4)13; 6)166; 8)55; 9)117; Definiţi auditul intern şi controlul intern şi relaţia dintre acestea.Auditul intern reprezintă acea componentă a auditului financiar care constă în examinarea profesională efecutată de un profesionist contabil competent şi independent în vederea exprimării unei opinii motivate în legatură cu validitatea şi corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entităţii).Auditul intern reprezintă un compartiment de control din cadrul entităţii care efectuează verificări pentru aceasta; face parte din controlul intern al entităţii şi are ca obiective de bază verificarea eficacităţii sistemelor contabile şi de control intern.Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia şi, în acest caz, auditorul intern face parte din structurile funcţionale ale entităţii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza şi pe baze contractuale cu o firmă de audit alta decât cea care efectuează auditul asupra situaţiilor financiare ale acestei entităţi.Controlul intern – un sistem de control intern ce cuprinde un ansamblu de politici şi proceduri puse în aplicare de conducerea unei entităţi în vederea asigurării, în măsura posibilului, a unei gestionări riguroase şi eficiente a activităţilor acesteia; implică respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea şi detectarea fraudelor şi erorilor, exactitatea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile şi stabilirea la timp a informaţiilor financiare.Controlul intern se al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participa intreg personalul entitatii respective.Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distinct care fac parte

32

din structura si sistemul de control intern al aceleiasi entitati; el poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabila.

5)10; Definiţi riscul inerent in audit si nominalizaţi factorii de evaluare a riscului inerent

5)12; Definiţi si exemplificaţi riscul de nedetectare

5)11; Definiţi si exemplificaţi riscul legat de control

5)17; Definiţi termenul de prag de semnificaţie.Prin prag de semnificatie, se intelege nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, cat si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii. Stabilirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referinta: - capitalurile proprii, - rezultatul net, - cifra de afaceri etc. Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii (misiunii) sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misiunii sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve. Circumstante particulare de care trebuie sa tinem seama in vederea determinarii pragului de semnificatie: existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale; evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; capitaluri proprii sau rezultate anormale. Un element este semnificativ si trebuie prezentat daca poate influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatilor financiare. Prin prag de semnificatie, intelegem importanta unei omisiuni sau a unei prezentari eronate a informatiilor contabile care da nastere unei probabilitati ca rationamentul unei persoane rezonabile care se bazeaza pe informatiile respective sa fi fost schimbat sau influentat de omisiunea sau eroarea respectiva informatia este semnificativa daca omiterea sau inregistrarea ei gresita ar putea influenta deciziile economice luate pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului sau erorii judecate in imprejurarile specifice ale omisiunii sau inregistrarii lor eronate. Astfel, pragul de semnificatie ofera mai degraba un prag sau un punct limita de comparatie si nu constituie o caracteristica calitativa principala pe care trebuie sa o aiba o informatie pentru a fi utila.

Conform Standardul Internaţional de Audit, ISA 320 Pragul de semnificaţie în audit „Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. Astfel, pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o limită, decât să reprezinte o însuşire calitativă primară pe care informaţia trebuie să o aibă pentru a fi utilă.”

Nivelul pragului de semnificaţie este strâns legat de cel al riscului de audit. Cele doua elemente sunt invers proporţionale. Se pune problema cum se poate determina nivelul pragului de semnificaţie, astfel încât să nu existe denaturari semnificative asupra situaţiilor financiare.

Prin prag de semnificaţie se înţelege nivelul unei sume a cărei depăşire influenţează situaţiile 33

financiare. În acest fel sunt afectate şi deciziile utilizatorilor care se iau pe baza situaţiilor financiare.

Când se face auditului unei entităţi, auditorul trebuie să determine mărimea pragului de semnificaţie pentru evaluarea riscului.

Posibilitatea existenţei unei erori în situaţiile financiare auditate este reprezentată de risc. Limita până la care poate fi tolerată acea eroare este dată de pragul de semnificaţie.

Cu cât riscul de audit este mai mare, cu atât pragul de semnificaţie este mai mic şi invers.

Astfel, în activitatea de audit este important cum dimensionăm pragul de semnificaţie. Trebuie avut în vedere că atunci când se face auditul unei entităţi se ia un eşantion considerat semnificativ. Prin urmare, este posibil ca unele elemente semnificative să nu fie puse în evidenţă.

Determinarea pragului de semnificaţie global este relativ subiectivă, în funcţie de raţionamentul

profesional al auditorului.

1)91; 2)91; Descrierea lucrărilor de audit este sintetizată în Raportul de audit în paragraful: 91c; c) privind natura si întinderea lucrărilor de audit.

1)44; 2)44; Dezacordul cu conducerea întreprinderii asupra principiilor contabile poate conduce la: 44c; c) opinie cu rezerve sau opinie defavorabilă.

1)116; 2)116; Dezacordul cu conducerea întreprinderii, având incidenţă semnificativă asupra situaţiilor financiare conduce auditorul la a formula: 116b; b) o opinie defavorabilă;

5)45; Din motive obiective nu aţi putut participa la inventariere anuala (aţi fost numit auditor statutar după momentul inventarierii. Ce fel de opinie veţi formula?

1)80; 2)80; Dintre următoarele documente, sunt necesare auditării cheltuielilor: 80a; a) jurnal zilnic al cumpărărilor, note de recepţie a bunurilor;

1)27; 2)27; Dosarele de lucru sunt: 27a; a) proprietatea auditorului;

1)26; 2)26; Dosarul exerciţiului conţine informaţii şi documente privind: 26b; b) planificarea misiunii;

7)23; Dosarul exerciţiului: conţinut, rol, structură.

1)22; 2)22; Dosarul permanent conţine: 22c;c) organigrama.

7)24; Dosarul permanent: conţinut, rol, structură.

1)174; 2)174; 6)40; Durata de transformare a resurselor în folosinţe este un indicator care exprimă funcţia de intermediere a unei bănci şi se determină ca raport între: 174b; b) Durata medie a folosinţelor si durata medie a resurselor;

1)52; 2)52; Elaborarea unui plan al misiunii de audit este: 52c; c) o necesitate, pentru a asigura că auditul se va realiza de o manieră eficientă.

34

1)28; 2)28; Elemente de bază ale raportului de audit: 28b; b) titlul;

5)42; Elemente probante in audit- prezentare si exemplificare .

1)38; Elemente probante sunt: 38c; c) informaţii obţinute de auditor prin controalele proprii;

9)76; Elemente probante: definiţie, rol, criterii de apreciere.Elementele probante reprezintă informaţii obţinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe

care îşi va fonda opinia; aceste informaţii constau în documente justificative şi documente contabile care stau la baza situaţiilor financiare şi care sunt coroborate cu informaţii din alte surse.

Rolul elementelor probante este acela de a-i furniza auditorului o bază rezonabilă pentru fundamentarea opiniei sale.

Elementele probante trebuie să îndeplinească cumulativ două condiţii (criterii) de calitate pentru a putea sta la baza fondării unei opinii: să fie suficiente şi să fie juste (adecvate).

Caracterul suficient se stabileşte în raport cu numărul de elemente probante colectate; caracterul just se apreciază în raport cu gradul de adecvare, cu pertinenţa, fiabilitatea lor

1)129; Elementele cheie dintr-o mulţime sunt: 129a; a) Elementele care - fie datorită naturii, fie datorită valorii lor - prezintă riscuri;

1)223; 2)223; 3)14; 4)26; 6)89; 8)14; 9)43; Elementele de bază ale raportului de audit într-o misiune de audit statutar.- are un dublu rol – instrument de comunicare al auditorului cu utilizatorii sit financiare (nu cu intreprinderea)

- instrument de stabilire a responsabilitatilor

Are 7 elemente de baza :

1.Titlul raportului « Raport de auditor independent »

2.Destinatarul – intotdeauna Consiliul de Administratie sau Consiliul de Supraveghere, cel care are responsabilitati fata de terti

3. Paragraful introductiv – cuprinde identificarea situatiilor financiare analizate si identificarea responsabilitatilor (idem contract)

4. Intinderea lucrarilor de audit – cuprinde obligatoriu standardele aplicabile, o mentiune ca in audit au fost folosite cele mai potrivite tehnici si proceduri, o mentiune ca auditul s-a bazat pe sondaje, precum si o asigurare rezonabila ca in situatiile financiare auditate nu exista erori semnificative

5. Paragraful opiniei – opinia in audit poate fi de 4 tipuri :

a) fara rezerve – se emite atunci cand auditorul nu are contatari cu impact semnificativ asupra situatiilor financiare, sau daca are, intreprinderea a rectificat situatiile financiare (au ramas fara obiect) (opinia curata). O derivata : opinia fara rezerve, dar cu paragraf de observatii. Se emite atunci cand auditorul are unele constatari care, desi nu sunt de natura a influenta semnificativ sit financiare, el considera ca trebuie cunoscute aceste constatari de urilizatorii sit financiare.

b) cu rezerve (opinie calificata) – se emite atunci cand auditorul nu a participat la inventariere si nici nu s-a asigurat prin metode alternative de control de certitudinea stocurilor la 31 decembrie, precum si atunci cand exista constatari cu impact semnificativ, dar intreprinderea a refuzat rectificarea situatiilor financiare.

35

c) nefavorabila (opinie calificata) – se emite atunci cand exista constatari cu impact semnificativ asupra sit financiare, bazate pe dezacorduri grave cu conducerea intreprinderii in ceea ce priveste aplicarea principiilor si regulilor contabile

d) imposibilitatea emiterii unei opinii – se emite atunci cand, din diferite motive, auditorul a fost impiedicat sa aplice tehnicile si procedurile de audit pe care le-a considerat necesare.

6. Data raportului

7. Semnatura personala sau sociala si personala

7)26; Elementele de bază ale raportului de audit..Standardul Internaţional de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileşte tratamentul în situaţiile financiare a evenimentelor favorabile şi nefavorabile care survin după data închiderii exerciţiului, care pot fi de două tipuri:- evenimente care furnizează informaţii în legătură cu fapte care existau la data închiderii exerciţiului; sunt acele evenimente care aduc o mai amplă confirmare a circumstanţelor existente la data închiderii;

- evenimente care furnizează informaţii bazate pe fapte survenite după data închiderii exerciţiului; sunt evenimente care indică circumstanţe noi, apărute după data închiderii.

Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 560 stabileşte obligaţiile pentru auditor de a lua în considerare incidenţele evenimentelor posterioare închiderii exerciţiului, atât asupra situaţiilor fin cât şi asupra raportului său, distingându-se 3 etape:

- fapte descoperite până la data raportului de audit;

- fapte descoperite după data raportului de audit, dar înaintea publicării situaţiilor financiare;

- fapte descoperite după publicarea situaţiilor financiare.

1)37; 2)37; Elementele de referinţă în determinarea pragului de semnificaţie pot fi: 37a; a) capitalurile proprii;

1)243; 2)243; 3)25; 4)21; 6)109; 8)25; 9)63; Elementele posterioare închiderii exerciţiului.Standardul Internaţional de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileşte tratamentul în situaţiile financiare a evenimentelor favorabile şi nefavorabile care survin după data închiderii exerciţiului, care pot fi de două tipuri:- evenimente care furnizează informaţii în legătură cu fapte care existau la data închiderii exerciţiului; sunt acele evenimente care aduc o mai amplă confirmare a circumstanţelor existente la data închiderii;

- evenimente care furnizează informaţii bazate pe fapte survenite după data închiderii exerciţiului; sunt evenimente care indică circumstanţe noi, apărute după data închiderii.

Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 560 stabileşte obligaţiile pentru auditor de a lua în considerare incidenţele evenimentelor posterioare închiderii exerciţiului, atât asupra situaţiilor fin cât şi asupra raportului său, distingându-se 3 etape:

- fapte descoperite până la data raportului de audit;

- fapte descoperite după data raportului de audit, dar înaintea publicării situaţiilor financiare;

- fapte descoperite după publicarea situaţiilor financiare.

1)53; 2)53; Elementele probante desemnează: 53a; a) informaţiile obţinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care să se bazeze opinia sa;

1)169; 2)169; 6)35; Elementele probante în auditul situaţiilor financiare ale unei bănci trebuie să fie: 169c; c) Suficiente şi adecvate.

36

1)131; 1)170; 2)131; 2)170; 6)36; Elementele probante reprezintă informaţii care au la bază: 131b; b) Documente justificative, documente contabile şi alte surse;

2)38; Elementele probante sunt: 38c; c) informaţii obţinute de auditor prin controalele proprii.

1)256; 2)256; 3)31; 4)16; 6)122; 8)31; Elementele probante: definiţie, rol, criterii de apreciere.Potrivit Standardelor Internaţionale de Audit, elementele probante într-o misiune de audit (“audit evidence” sau “eléments probants”) reprezintă informaţii obţinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta îşi fondează opinia; aceste inform constau în doc justificative şi doc contabile care stau la baza sit financiare şi care sunt coroborate cu inform din alte surse.

Elementele probante sunt obţinute printr-o combinare adecvată a testelor de procedură cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedură sunt testele care permit obţinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii şi funcţionării sistemelor contabile şi de control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului în contabilitatea intreprinderii şi constau în proceduri care urmăresc obţinerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative în situaţiile financiare; ele sunt de două tipuri:

- controale privind tranzacţiile, operaţiile şi soldurile conturilor;

- proceduri analitice care constau în analiza tendinţelor şi ratiourilor (rapoartelor) semnif, examenul variaţiilor şi examene de coerenţă cu alte informaţii.

În funcţie de credibilitatea informaţiilor obţinute în etapele precedente, auditorul stabileşte programele de control a conturilor pe baza cărora să poată obţine elementele probante necesare fundamentării opiniei sale.Această etapă a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivată asupra conturilor anuale, ceea ce presupune asigurarea respectării regulilor legale şi regulamentare de către intreprindere şi anume:

- regulile de prezentare şi de evaluare stipulate în normele legale şi în cele profesionale;- reguli de prudenţă;- regulile referitoare la inventarieri;- reguli de ţinere a registrelor şi a contabilităţii;- existenţa activelor şi faptul că acestea aparţin intreprinderii;- pasivele patrimoniale, veniturile şi cheltuielile privesc intreprinderea în cauză.

Elementele probante trebuie să îndeplinescă cumulativ două condiţii de calitate pentru a putea să stea la baza fondării unei opinii: să fie suficiente şi să fie juste (adecvate).

Caracterul suficient se stabileşte în raport cu numărul de elemente probante colectate; caracterul just se apreciază în raport cu gradul de adecvare, cu pertinenţa, fiabilitatea lor. În mod normal, auditorul consideră necesar să se sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele însele, dar care contribuie la elaborarea convingerii sale. El poate deseori să fie determinat să caute elemente probante de sursă sau natură diferită pentru a corobora o aceeaşi afirmaţie.

Elementele probante trebuie, în ansamblul lor, să permită auditorului să-şi facă o opinie cu privire la situaţiile financiare. În general, auditorul nu examinează totalitatea informaţiilor la care are acces pentru a-şi forma opinia, în măsura în care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie de operaţii sau un control intern, aplicând tehnici de sondaj bazate pe raţionament profesional sau eşantion statistic.

Factorii care influenţează raţionamentul auditorului în legătură cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind:

- Importanţa riscului de inexactitate; acest risc poate depinde de:

natura elementelor în cauză; adecvarea controlului intern; natura activităţilor realizate; existenţa unor situaţii susceptibile de a exercita o influenţă neobişnuită asupra conducerii intreprinderii; situaţia financiară a intreprinderii.

- Importanţa relativă a elementului avut în vedere, ţinând seama de ansamblul informaţiilor bilanţului contabil.

- Experienţa căpătată în cursul unor auditări anterioare.37

- Concluziile procedurilor de audit, în special descoperirea eventuală a unor fraude sau erori.- Tipul de informaţie disponibilă.

În cazul obţinerii de elemente probante pornind de la testele de procedură, aspectele sistemelor contabile şi de control intern asupra cărora auditorul va strânge elemente probante se referă la:

- conceperea sistemelor contabile şi de control intern; sunt aceste sisteme concepute de o manieră care să prevină sau să detecteze şi corecteze anomalii semnificative?- funcţionarea sistemelor contabile şi de control intern; aceste sisteme au funcţionat de o manieră satisfăcătoare pe toată perioada?

În colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate, auditorul se asigură de posibilitatea obţinerii unor afirmaţii în materie:

de existenţă: controlul intern există? de eficacitate: controlul intern funcţionează eficace? de permanenţă: controlul a funcţionat eficace pe toată perioada în cursul căreia auditorul înţelege să se sprijine pe

el?În cazul obţinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie să determine dacă elementele rezultate din aceste controale precum şi din testele de procedură sunt suficiente şi adecvate pentru a stabili dacă la elaborarea situaţiilor financiare de către conducerea întreprinderii au fost întrunite criteriile următoare:

de existenţă : un element al activului sau pasivului există la un moment dat; de drepturi şi obligaţii : un element de activ este un drept al intreprinderii iar un element de pasiv este o obligaţie

pentru intreprinderea dată, la un moment dat; de apartenenţă (de realitate) tranzacţiile sau evenimentele se referă la intreprinderea dată şi s-au produs în cursul

perioadei respective; de exhaustivitate : activele, datoriile, tranzacţiile sau evenimentele au fost înregistrate şi toate faptele importante au

fost menţionate; de evaluare : înregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a făcut la valoarea lor de inventar; de măsurare : o operaţie sau un eveniment este înregistrată la valoarea sa de tranzacţionare şi un venit sau o

cheltuială aparţin perioadei; de prezentare si publicitate : o informaţie este prezentată, clasată şi descrisă conform referenţialului contabil aplicabil.

Obţinerea de elemente probante privind o informaţie dată, de exemplu, existenţa de stocuri, nu scuteşte obţinerea de elemente probante pentru o altă afirmaţie, de exemplu, evaluarea lor.Auditorul poate obţine un grad de certitudine mai ridicat atunci când elementele probante adunate, de origine şi de natură diferite, sunt concordante. În acest caz, auditorul poate obţine un grad de certitudine global superior celui pe care îl obţine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, atunci când elementele probante obţinute din surse diferite nu sunt concordante între ele, poate fi necesară folosirea unor proceduri suplimentare în scopul rezolvării contradicţiei.

Trebuie să existe un raport rezonabil între costul pentru obţinerea unor elemente probante şi utilitatea informaţiei obţinute. Cu toate acestea, dificultăţile şi costurile suportate pentru a controla un element deosebit nu pot justifica valabil, prin ele însele, omisiunea unei proceduri.

Atunci când auditorul are dubii legitime cu privire la o informaţie care prezintă o importanţă semnificativă, el trebuie să se străduiască să obţină elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Dacă nu este în măsură să obţină aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie să formuleze o opinie fără rezervă.

2)129; Elementele-cheie dintr-o mulţime sunt: 129a; a) elementele care - fie datorită naturii, fie datorită valorii lor – prezintă riscuri;

1)296; 2)296; 6)162; 9)113; Enumeraţi 8 diferenţe între auditul extern şi auditul intern.1. Statutul: auditorul extern este un prestator de servicii independent din punct de vedere

juridic, în timp de auditorul intern face parte din personalul întreprinderii.

38

2. Beneficiarii: auditorul extern auditează conturile pentru toţi cei care au nevoie, de regulă terţii, iar auditorul intern lucrează în folosul responsabililor întreprinderii.

3. Obiectivele: auditul extern certifică imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei şi situaţiei financiare, precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de o entitate, în timp ce auditul intern apreciază bunul mers al procedurilor de control intern şi recomandă acţiunile necesare pentru îmbunătăţirea acestora.

4. Domeniul de aplicare: în cazul auditului extern este tot ceea ce participă la elaborarea situaţiilor financiare, în sensul că auditul extern vizează sistemele de informare; auditul intern are ca domeniu de aplicare toate funcţiile întreprinderii.

5. Prevenirea fraudei: auditul extern se preocupă de fraudă în măsura în care aceasta are sau se presupune că are legătură cu situaţiile financiare, în timp ce auditul intern se preocupă de orice fraudă.

6. Independenţa: auditorul extern trebuie să fie independent faţă de client, în timp ce auditorul intern este angajat.

7. Periodicitatea: auditul extern este o activitate intermitentă, în timp ce auditul intern este o activitate permanentă.

8. Metoda: auditorii externi lucrează după metode verificate (prevăzute în standarde, în timp ce auditorii interni au o metodă de lucru specifică.

1)106; 2)106; Enumeraţi ce înseamnă evenimente posterioare închiderii exerciţiului: 106a; a) fapte petrecute după 31 dec. al anului respectiv;

1)288; 2)288; 6)154; 9)105; Enumeraţi şi explicaţi 8 diferenţe între auditul extern şi auditul intern.

1)14; 2)14; Eroarea tolerabilă este: 14a; a) eroarea maximală pe care auditorul poate să o accepte pentru a trage concluzia că rezultatele sondajului au atins obiectivul de audit fixat;

1)6; 2)6; Evaluarea - ca termen în normele de audit - reprezintă: 6b; b) înregistrarea unui activ sau a unui pasiv la valoarea sa de inventar;

1)261; 2)261; 3)33; 4)9; 6)127; 8)33; 9)81; Evaluarea controlului intern: conţinut, etape.Evaluarea controlului intern vizează studiul şi evaluarea de către auditor a sistemelor

considerate semnificative în scopul identificării controalelor interne pe care doreşte să se sprijine, pe de o parte, precum şi a riscurilor de eroare în tratarea datelor şi informaţiilor, pe de altă parte.

Toate acţiunile întreprinse de auditor în această etapă sunt concentrate asupra a trei întrebări care furnizează baza de apreciere a sistemului de control intern:

- care sunt procedurile efective, în funcţiune, care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient?

39

- aceste proceduri sunt aplicabile?- în ce măsură aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern şi pot conduce la

elaborarea de documente financiar-contabile corecte?Auditorul nu trebuie să verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente ale

acestuia pe care vrea să se sprijine.

Etapele evaluării controlului intern sunt:

- înţelegerea şi descrierea sistemelor semnificative;- confirmarea înţelegerii sistemului; testele de conformitate;- evaluarea riscurilor de eroare;- verificarea funcţionării controlului intern;- evaluarea preliminară; testele de permanenţă;- evaluarea finală şi incidenţa asupra misiunii.

1)45; 2)45; Evaluarea riscului legat de control se face în două etape: 45a; a) evaluarea preliminară;

1)34; 2)34; Evenimentele posterioare închiderii exerciţiului se referă la: 34a; a) fapte petrecute până la data raportului de audit;

1)172; 2)172; 6)38; Examenul analitic al unei bănci comerciale cuprinde: 172a; a) Analiza funcţională, performanţele, gestiunea riscurilor şi analiza economico-financiară;

7)22; Examenul conturilor anuale: obiective, tehnici.

1)248; 3)27; 4)20; 6)114; 8)27; 9)68; Examenul situaţiilor financiare.Situaţiile financiare (bilanţ, contul de profit şi pierdere şi celelalte componente) constituie documente de sinteză a contabilităţii asupra cărora auditorul îşi exprimă opinia.Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului să obţină unele elemente probante pe baza cărora să tragă concluzii cu privire la diferite posturi şi rubrici din situaţiile financiare.Pentru a-şi putea exprima opinia, auditorului trebuie să confirme că situaţiile financiare sunt în acord cu concluziile sale şi că ele reflectă corect deciziile conducerii intreprinderii şi dau o imagine fidelă activităţii şi situaţiei financiare a intreprinderii.Examenul situaţiilor financiare are ca obiect verificarea:-faptului că bilanţul, contul de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare sunt coerente, concordă cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile şi reglementărilor în vigoare şi ţin cont de evenimentele posterioare datei de închidere;-faptului că anexele comportă toate informaţiile de importanţă semnificativă asupra situaţiei patrimoniale, financiare şi rezultatele obţinute.Tehnicile de examinare se bazează pe:-stabilirea ratiourilor obişnuite de analiză financiară şi compararea lor cu cele ale exerciţiilor precedente şi ale sectorului de activitate;-comparaţiile între datele reieşite din situaţiile financiare şi datele anterioare, posterioare şi previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;-compararea în procent faţă de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit şi pierdere.Un obiectiv central al examinării situaţiilor financiare îl constituie verificarea dacă acestea dau o imagine fidelă clară şi completă:

40

-poziţiei financiare intreprinderii;-rezultatelor financiare;-situaţiei financiare.În cadrul acţiunilor de verificare a bilanţului contabil, auditorul îşi divizează diligenţele verificând şi satisfacerea unor reguli generale şi particulare.Reguli generale:-bilanţul contabil este întocmit conform normelor contabile în vigoare;-bilanţul contabil este întocmit sub o formă comparativă;-elementele de activ şi pasiv sunt evaluate separat fără să se opereze compensaţii;-bilanţul de deschidere corespunde cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent.Reguli particulare. Auditorul verifică modul de înregistrare a:-capitalurilor proprii;-împrumuturi şi datorii asimilate;-imobilizări;-stocuri şi producţie în curs de execuţie;-conturile de terţi; -conturile de provizioane;-conturile de trezorerie.În legatură cu rezultatul exerciţiului, auditorul :-examinează unele conturi de cheltuieli;-examinează bazele de impozitare stabilite în materie de taxe şi impozite asupra conturilor de venituri;-examinează situaţia comparativă a diverselor conturi de venituri şi cheltuieli.ÎIn legatură cu anexele la situaţiile financiare, auditorul examinează informaţiile furnizate de acestea, analizând în mod deosebit:-evoluţia conturilor prezentate de aceste anexe;-respectarea modului şi metodelor de evaluare a posturilor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere;-metodele utilizate pentru calculul amortizării şi provizioanelor şi fundamentarea lor.

1)247; 2)247; 3)26; 6)113; 8)26; Examenul situaţiilor financiare: solduri de deschidere.În misiunile iniţiale de audit, auditorul trebuie să găsească elemente probante suficiente şi

adecvate care să-i permită să se asigure că:

- soldurile de deschidere nu conţin anomalii care să aibă o influenţă semnificativă asupra situaţiilor financiare ale exerciţiului în curs;

- soldurile de închidere ale exerciţiului precedent au fost corect preluate sau, în cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv;

- politicile de închiderea conturilor şi metodele de evaluare folosite au fost aplicate în mod constant sau modificarea acestora a fost corect înregistrată şi descrisă în notele anexe.

Elementele probante pe care le va reuni auditorul în legătură cu soldurile de deschidere depind de următorii factori:

- politicile de închidere şi metodele de evaluare aplicate de întreprinderi;- situaţiile financiare ale exerciţiului precedent, auditate sau nu, şi, în caz afirmativ,

conţinutul raportului de audit;- natura conturilor şi riscul de anomalii existent în situaţiile financiare ale exerciţiului în

curs;41

- caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situaţiilor financiare ale exerciţiului în curs;

Când situaţiile financiare ale exerciţiului precedent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate găsi elementele probante examinând dosarele de lucru ale auditorului precedent; în acest caz, noul auditor va evalua competenţa profesională şi independenţa auditorului precedent. Dacă raportul de audit al exerciţiului precedent a fost calificat, auditorul va acorda o atenţie particulară, în timpul exerciţiului în curs, faptelor care au stat la originea opiniei calificate a auditorului precedent.

Dacă situaţiile financiare precedente nu au fost auditate sau auditorul nu este satisfăcut de rezultatul aplicării procedurilor de obţinere a elementelor probante, acesta va pune în lucru alte proceduri, cum ar fi:

- pentru activele şi datoriile pe termen scurt, este posibil să obţină elemente probante prin punerea în lucru a procedurilor pentru exerciţiul în curs;

- pentru activele şi datoriile pe termen lung, auditorul va examina documentele care justifică soldurile de deschidere; se pot, de asemenea, obţine informaţii prin confirmarea soldurilor de deschidere.

Dacă prin aplicarea procedurilor menţionate nu se obţin elemente probante suficiente şi adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie să emită o opinie cu rezerve sau se va afla în imposibilitatea de a emite o opinie.

9)67; Examenul situaţiilor financiareAuditorul îşi exprimă opinia asupra situaţiilor financiare. Dar, pentru a-şi putea exprima opinia,

auditorul trebuie să confirme că situaţiile financiare sunt în acord cu concluziile sale şi că ele reflectă corect deciziile conducerii întreprinderii şi dau o imagine fidelă a activităţii şi situaţiei financiare a întreprinderii.

Examenul situaţiilor financiare are ca obiect verificarea:

- faptului că situaţiile financiare sunt coerente, concordă cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile şi reglementărilor în vigoare şi ţin cont de evenimentele posterioare datei de închidere;

- faptului că anexele conţin toate informaţiile de importanţă semnificativă asupra situaţiei patrimoniale, financiare şi rezultatelor obţinute.

Tehnicile de examinare se sprijină în mod deosebit pe:

- stabilirea ratiourilor obişnuite de analiză financiară şi compararea lor cu cele ale exerciţiilor precedente şi ale sectorului de activitate;

- comparaţiile între datele reieşite din situaţiile financiare şi datele anterioare, posterioare şi previziunile întreprinderii sau ale altor întreprinderi similare;

- compararea în procent faţă de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit şi pierdere.

Acest examen analitic asupra documentelor finale permite actualizarea şi controlul concluziilor trase în timpul examenului analitic efectuat în etapele anterioare.

Un obiectiv central al examinării situaţiilor financiare îl constituie verificarea dacă acestea dau o imagine fidelă, clară şi completă a poziţiei, situaţiei financiare şi rezultatelor întreprinderii.

42

7)19; Executarea sondajelor.

5)30; Exemplificaţi modul in care poate fi ameninţata independenta unui cabinet ,o societate sau membrii acestora ca urmare a unor cauze datorate manifestărilor de familiarism.

5)29; Exemplificaţi modul in care poate fi ameninţata independenta unui cabinet ,o societate sau membrii acestora ca urmare a unor cauze datorate renunţării la propriile convingeri.

5)31; Exemplificaţi modul in care poate fi ameninţata independenta unui cabinet, o societate sau membrii acestora ca urmare a unor cauze datorate unor acţiuni de intimidare.

5)28; Exemplificaţi modul in care poate fi ameninţata independenta unui cabinet,o societate sau membrii acestora ca urmare a unor cauze datorate interesului propriu

5)16; Exemplificaţi riscurile legate de IT.

1)4; 2)4; Exhaustivitatea - ca termen în normele de audit - reprezintă: 4c; c) toate activele, datoriile, tranzacţiile sau evenimentele au fost înregistrate şi toate faptele importante au fost menţionate.

1)17; 2)17; Expert, ca termen folosit în normele de audit, înseamnă: 17a; a) o persoană fizică sau juridică ce posedă competenţele, cunoştinţele şi o experienţă într-un domeniu, altul decât contabilitatea si auditul;

5)8; Explicaţi conceptul de imagine fidela prin prisma regularităţii si sincerităţii contabilităţii.

1)299; 2)299; 3)54; 4)12; 6)165; 8)54; 9)116; Explicaţi importanţa separării sarcinilor în organizarea controlului intern al unei entităţi.

Separarea sarcinilor este necesară pentru a permite controlul reciproc al execuţiei lor. În acest fel se evită ca o persoană să poată comite o eroare sau o iregularitate, având posibilitatea de a o ascunde sau fără ca o altă persoană să aibă posibilitatea de a o descoperi.

1)198; 2)198; 3)4; 6)64; 8)4; 9)18; Explicaţi principiul competenţei în audit.Competenţa profesională presupune că profesionistul contabil trebuie să furnizeze servicii profesionale cu competenţă, grijă şi sărguinţă şi să fie la curent cu ultimele evoluţii şi noutăţi din practica profesională, din legislaţie şi tehnici de lucru.Competenţa profesională se divide în două componente: achiziţionarea competenţei profesionale şi menţinerea competenţei.

1)199; 2)199; 3)5; 6)65; 8)5; 9)19; Explicaţi principiul confidenţialităţii în audit.Confidenţialitatea presup că prof ctb trebuie să respecte confidenţialitatea inform obţ în timpul misiunilor sale şi nu trebuie să le utiliz sau să le divulge fără autoriz scrisa, în afară de cazurile cănd oblig divulgării e prevăzută prin lege sau norme reglem. Această obligaţie se aplică şi după terminarea relaţiilor între profesionist şi clientul sau angajatorul său.

Profesionistul contabil nu mai este ţinut de secretul profesional:

- când divulgarea este autorizată de client sau de angajator; aici trebuie avute interesele terţilor, care ar putea fi lezate;

- când divulgarea este cerută de lege sau când există obligaţia profesională de divulgare (furnizarea de probe în cadrul unor proceduri judiciare, informarea autorităţilor competente despre încălcarea legii, apărarea intereselor profesionale în cazul unei proceduri judiciare, auditul de calitate).

43

Înaintea divulgării unor informaţii, profesionistul contabil trebuie să decidă:

- care este tipul de informaţii care pot fi divulgate (dacă pot fi justificate);- dacă persoanele care urmează să primească informaţiile sunt destinatarii corecţi ai

acestora;- dacă divulgarea informaţiilor atrage responsabilitatea sa.

1)197; 2)197; 3)3; 6)63; 8)3; 9)17; Explicaţi principiul integrităţii şi obiectivitătii în audit.Integritatea – presupune că profesionistul contabil trebuie să fie drept şi cinstit atunci efectuează servicii profesionale.

Obiectivitatea – presupune că profesionistul contabil trebuie să fie imparţial, fără prejudicii, să nu se afle în situaţii de incompatibilitate, de conflict de interese, care să pună la îndoială obiectivitatea acestuia.

Pentru aceasta, profesioniştii contabili trebuie să evite situaţiile care îi expun la riscuri susceptibile de a le pune în discuţie obiectivitatea sau cele care implică prejudecăţi. În plus, ei trebuie să se asigure că personalul care efectuează lucrări în numele lor respectă principiile de obiectivitate. De asemenea, profesioniştii contabili nu trebuie să accepte cadouri sau alte avantaje care le pot influenţa semnificativ şi negativ raţionamentul, judecata lor profesională sau a colaboratorilor lor.

1)216; 2)216; 6)82; 9)36; Explicaţi scopul şi obiectivele controlului de calitate al serviciilor de audit.Scopul controlului de calitate îl reprezintă analiza modului de organizare şi funcţionare a unui

cabinet şi aprecierea modului de aplicare în cadrul cabinetului a standardelor internaţionale şi a normelor emise de organismele profesionale.

Obiectivele urmărite prin controlul de calitate sunt:

- să ofere publicului o bună percepţie despre calitatea serviciilor;- să armonizeze comportamentele individuale ale membrilor;- să contribuie la buna organizare a cabinetelor şi la perfecţionarea metodelor de lucru;- să aprecieze modul de aplicare a regulilor şi normelor profesionale;- să dezvolte solidaritatea în rândul profesiei (prin favorizarea contactelor între colegi),

apropierea şi respectul profesioniştilor faţă de organismul profesional.

1)225; 2)225; 6)91; 9)45; Explicaţi semnificaţia datării raportului de audit.Raportul trebuie să poarte data de la sfârşitul lucrărilor de audit. Cititorul este astfel informat că

auditorul a apreciat efectele evenimentelor şi tranzacţiilor intervenite până la acea dată şi de care el a avut cunoştinţă asupra situaţiilor financiare.

Întrucât responsabilitatea auditorului constă în emiterea unui raport asupra situaţiilor financiare pregătite şi prezentate de conducerea societăţii, raportul său nu trebuie să poarte o dată anterioară celei la care situaţiile financiare au fost aprobate.

1)190; 2)190; 6)56; 9)10; Explicaţi termenii de previziuni şi proiecţii în audit.Previziunile desemnează informaţiile financiare previzionale elaborate pe bază de ipoteze

referitoare la evenimente viitoare pe care contează conducerea şi în funcţie de care aceasta a stabilit 44

acţiunile întreprinse pentru pregătirea acestor informaţii (ipotezele sau estimările cele mai plauzibile).

Proiecţiile desemnează informaţiile financiare prospective bazate pe ipoteze referitoare la evenimente viitoare şi la acţiuni ale conducerii care pot sau nu să se producă, precum şi pe combinarea estimărilor celor mai plauzibile cu ipotezele.

5)36; Exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare auditate este responsabilitateaa) Auditorului internb) Auditorului externc) Contabilului şef

1)135; 2)135; 6)1; Exprimarea unei opinii motivate potrivit căreia situaţiile financiare au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative conform unei referinţe contabile identificate constituie: 135a; a) Obiectul unei misiuni de audit de bază;

1)156; 2)156; 6)22; Exprimarea unei opinii motivate, potrivit căreia situaţiile financiare au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative conform unei referinţe contabile identificate, constituie: 156a; a) Obiectul unei misiuni de auditare a situaţiilor financiare;

7)3; Factorii de risc – element de referinţă în planificarea activităţii de audit; diferitele categorii de riscuri.

1)246; 2)246; 6)112; Fapte descoperite după data publicării situaţiilor financiare.

1)245; 2)245; 6)111; 9)65; Fapte descoperite după data raportului de audit dar înaintea publicării situaţiilor financiare.

Auditorul nu este ţinut să aplice proceduri sau să facă investigaţii referitoare la situaţiile financiare, după data raportului de audit. Conducerea întreprinderii, însă, trebuie să informeze auditorul asupra evenimentelor survenite după data raportului de audit şi data publicării situaţiilor financiare şi care sunt susceptibile să aibă o influenţă asupra acestora.

Când auditorul a luat cunoştinţă, după data raportului său, dar înaintea publicării situaţiilor financiare, de evenimente care riscă să aibă o incidenţă semnificativă asupra acestora, auditorul trebuie să stabilească dacă trebuie să ceară cercetarea situaţiilor financiare şi să discute aspectele în cauză cu conducerea întreprinderii pentru a stabili măsurile care se impun.

Dacă responsabilii întreprinderii corectează situaţiile financiare, auditorul va pune în lucru procedurile necesare şi va furniza conducerii întreprinderii un alt raport de audit; în nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioară datei semnării sau aprobării situaţiilor financiare şi, în consecinţă, procedurile menţionate mai sus se vor prelungi până la data noului raport de audit.

Dacă responsabilii întreprinderii refuză să corecteze situaţiile financiare, iar auditorul consideră necesare aceste corecturi, el trebuie să exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilă; dacă raportul de audit apucase să fie depus, auditorul cere conducerii întreprinderii să nu publice către terţi

45

situaţiile financiare şi raportul de audit, iar dacă aceasta decide totuşi publicarea, auditorul va lua măsurile adecvate pentru a evita ca terţii să utilizeze raportul său.

9)66; Fapte descoperite după publicarea situaţiilor financiare.După publicarea situaţiilor financiare auditorul nu este ţinut să procedeze la vreo investigaţie.

Dacă însă auditorul a luat cunoştinţă, după publicarea situaţiilor financiare, de existenţa unui eveniment care, dacă ar fi fost cunoscut la data semnării raportului său, l-ar fi condus la modificarea opiniei, el trebuie să stabilească dacă este cazul corectării situaţiilor financiare şi să discute aspectele respective cu conducerea întreprinderii.

În cazul în care conducerea întreprinderii corectează situaţiile financiare, auditorul va controla măsurile luate de conducerea întreprinderii pentru a se asigura că toate persoanele care sunt în posesia situaţiilor financiare nemodificate au luat cunoştinţă de corectarea acestora şi va întocmi un nou raport asupra situaţiilor financiare. Acest nou raport de audit trebuie să cuprindă un paragraf de observaţii făcând trimitere la o notă anexă la situaţiile financiare care cuprinde motivele corecţiei situaţiilor financiare publicate anterior. Data noului raport va fi anterioară celei de aprobare a situaţiilor financiare corectate.

În cazul în care conducerea întreprinderii nu ia măsurile necesare pentru a se asigura că toate persoanele care au în posesie situaţiile financiare şi raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situaţie şi nu corectează situaţiile financiare chiar dacă auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face cunoscut conducerii întreprinderii că va lua toate măsurile pentru a evita ca terţii să utilizeze raportul său.Nu este necesară corectarea situaţiilor financiare şi stabilirea unui nou raport de audit atunci când situaţiile financiare ale exerciţiului următor sunt pe punctul de a fi publicate, cu condiţia ca o informaţie corespunzătoare despre situaţia existentă să fie furnizată în notele anexate la aceste situaţii financiare.

1)244; 2)244; 6)110; 9)64; Faptele descoperite până la data raportului de audit.

1)265; 2)265; 3)37; 4)5; 6)131; 8)37; 9)85; Faze şi etape în executarea unei misiuni de audit de bază.

Faze Etape

Faza iniţială Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit Orientarea şi planificarea auditului

Faza executării lucrărilor Aprecierea controlului intern Controlul conturilor Examenul situaţiilor financiare

Faza finală Evenimente posterioare închiderii exerciţiului Utilizarea lucrărilor altor profesionişti Alte lucrări necesare închiderii Raportul de audit Documentarea lucrărilor de audit

1)75; 2)75; Fisa de acceptare a mandatului are ca obiective: 75b; b) de a materializa lucrările efectuate înaintea acceptării;

46

1)113; 2)113; Furnizarea unei baze rezonabile pentru opinie este prezentată în Raportul de audit în paragraful: 113a; a) privind natura şi întinderea lucrărilor de audit;

5)7; Identificaţi cinci caracteristici prin care auditul statutar se deosebeşte de auditul intern.

1)145; 2)145; 6)11; Imaginea fidelă este: 145a; a) O consecinţă a regularităţii şi sincerităţii conturilor;

7)2; Imaginea fidelă, clară şi completă a patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatul exerciţiului ...........

1)171; 2)171; 6)37; Imposibilitatea de a reuni elemente probante suficiente si adecvate conduce auditorul la formularea: 171b; b) Unei opinii cu rezerve sau la imposibilitatea de a exprima o opinie;

1)226; 2)226; 3)16; 4)28; 6)92; 8)16; 9)46; Imposibilitatea exprimării unei opinii: motive, mod de prezentare.

O astfel de opinie poate fi rezultatul limitării întinderii lucrărilor şi e poate prezenta astfel:

„Noi nu am fost în măsură să asistăm la inventarul fizic, nici să procedăm la confirmarea directă a conturilor de clienţi, din cauza limitării întinderii lucrărilor noastre, impusă de către direcţiune.

Având în vedere importanţa faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimăm opinia asupra conturilor anuale.”

1)42; 2)42; Incertitudini grave şi multiple pot conduce auditorul la: 42c; c) imposibilitatea exprimării unor opinii.

1)166; 2)166; 6)32; Independenţa auditorului intern bancar presupune: 166b; b) Independenţa faţă de activităţile auditate şi de activităţile pe care le implică în mod curent controlul intern;

1)134; 2)134; Independenţa auditorului intern presupune: 134b; b) Independenţa faţă de activităţile auditate şi de activităţile pe care le implică în mod curent controlul intern;

1)202; 2)202; 6)68; 9)22; Interesul propriu - ameninţare la adresa independenţei.Interesul propriu semnifică faptul că un cabinet, o societate sau membrii acestora ar putea

beneficia de un interes (participare) financiar din partea clientului sau un interes propriu al acestor cabinete intră în conflict cu clientul respectiv. Exemple:

- participare financiară directă sau indirectă la capitalul propriu al clientului respectiv;- un împrumut sau o garanţie la sau de la un client sau de la persoane care gestionează

patrimoniu clientului;- onorarii totale provenind de la un singur client;- preocupare cauzată de posibilitatea pierderii unui contract (misiune);- relaţii de afaceri cu clientul (altele);- potenţială angajare ca salariat al clientului;- onorarii neprevăzute în contractul de audit sau de prestări de servicii profesionale;

47

1)210; 2)210; 3)7; 6)76; 8)7; 9)30; Investigaţii şi sancţiuni pentru nerespectarea normelor de comportament.

1)250; 2)250; 6)116; 9)70; Ipoteza continuităţii activităţii în auditul situaţiilor financiare.În timpul planificării şi realizării misiunii de audit, auditorul trebuie să aprecieze temeinicia

utilizării de către conducerea întreprinderii a convenţiei contabile de bază a continuităţii activităţii la elaborarea situaţiilor financiare.

Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau împreună, constituie semne de întrebare asupra valabilităţii convenţiei contabile de bază de continuare a exploatării, fără a fi exhaustive, sunt:

- capitaluri proprii sau fond de rulment negative;- împrumuturi care ajung la scadenţă, fără perspectiva de rambursare sau reeşalonare, ori

recurgerea excesivă la credite pe termen scurt pentru a finanţa active pe termen lung;- indicii privind retragerea suportului financiar de către creditori;- marja brută de autofinanţare negativă;- indicatori financiari nefavorabili;- pierderi din exploatare sau degradări importante ale activelor;- stoparea politicii de distribuire de dividende;- insuficienţa trezoreriei pentru a face plăţile la scadenţă;- refuzul creditelor-furnizori;- părăsirea întreprinderii de către cadrele de conducere;- pierderea unor pieţe importante, a unor licenţe importante sau furnizori principali;- mişcări sociale;- lipsa materiilor prime de bază;- proceduri judiciare în curs care, dacă sunt pierdute, pot avea consecinţe financiare grave;- schimbări legislative sau politici guvernamentale care riscă să aibă efecte nefavorabile

asupra întreprinderii.Responsabilitatea auditorului constă în aprecierea modului în care conducerea întreprinderii a

utilizat convenţia contabilă de bază a continuităţii activităţii şi dacă există incertitudini semnificative în ce priveşte capacitatea întreprinderii de a continua activitatea şi care ar fi trebuit să fie prezentate în anexe. El trebuie să colecteze elemente probante suficiente şi adecvate pentru a confirma existenţa unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatării.

Auditorul se poate găsi în una din următoarele situaţii:

a. A fost aplicată convenţia contabilă de bază a continuităţii activităţii, dar există o incertitudine semnificativă. În acest caz, se verifică dacă în notele anexe au fost descrise corect faptele susceptibile de a pune în discuţie continuitatea activităţii; în caz afirmativ, auditorul va emite o opinie fără rezerve, dar va introduce un paragraf de observaţii; în caz negativ, va emite o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilă;

b. Situaţiile financiare au fost stabilite în condiţii de continuitate a activităţii, dar, în raţionamentul său profesional, auditorul reţine că întreprinderea nu va fi în măsură să continue activitatea; în acest caz, el va emite o opinie defavorabilă;

48

c. Conducerea întreprinderii refuză să facă sau să completeze analizele sale pentru a evalua de o manieră complexă aspectele legate de continuitatea activităţii; auditorul poate introduce o rezervă în raportul său, ca urmare a limitării întinderii lucrărilor sale.

1)155; 2)155; 6)21; In cadrul auditului efectuat asupra imobilizărilor necorporale aţi constatat că o imobilizare necorporală identificabilă intrată cu ocazia unei fuziuni a fost înregistrată la valoarea contabilă. Potrivit I AS 38, aceasta trebuia înregistrată: 155c; c) la valoarea justă.

5)44; In cadrul unei misiuni de audit statutar desfăşurate la o societate comerciala ,din testele efectuate constataţi ca societatea este in litigiu cu un client pentru incasarea contravalorii unei facturi a cărei valoare se situează peste pragului de semnificaţie. Conducătorii societăţii refuza constituirea provizionului motivând ca nu este deductibil fiscal . Ce fel de opinie veţi formula in raportul de audit ?

1)149; 2)149; 6)15; In calitate de auditor al întreprinderii Omega S.A. aţi constatat că la 31 decembrie stocul la produsul X este contabilizat pentru 6.500.000 lei. Care este valoarea stocului la 31 decembrie cunoscând că întreprinderea foloseşte metoda FIFO, că stocul la l decembrie a fost de 500 unităţi a 10.000 lei fiecare, că în 10 decembrie s-au cumpărat 500 unităţi a 12.000 lei fiecare şi că în 20 decembrie au ieşit 400 unităţi? 149a; a) 7.000.000 lei;

data Explicaţii cantitate preţ valoare

01.12. Stoc 500 10.000 5.000.000

10.12 Intrare 500 12.000 6.000.000

20.12. Ieşire (400) 10.000 (4.000.000)

31.12 Stoc 100 10.000 1.000.000

31.12 Stoc 500 12.000 6.000.000

Total stoc la 31.12 600 7.000.000

1)286; 2)286; 6)152; In calitate de auditor al întreprinderii Omega SA aţi constatat că la 31 decembrie stocul la produsul X este contabilizat pentru 6.500.000 lei. Care este valoarea stocului la 31 decembrie, cunoscând că întreprinderea foloseşte metoda FIFO, că stocul la l decembrie a fost de 500 unităţi a 10.000 lei fiecare, că în 10 decembrie s-au cumpărat 500 unităţi a 12.000 lei fiecare şi că în 20 decembrie au ieşit 400 unităţi?

5)63; In calitate de auditor verificaţi modul in care o societate înregistrează salarile pentru un nr de 3 salariaţi. Ion, salariul realizat 8.000 lei, grupa normala, Vasile salariul realizat 3.500 lei, grupa speciala şi Popescu salariul realizat 5.900 lei, grupa deosebita. Care este înregistrarea pentru luna respectiva aferenta contribuţiei CAS care este suportata de asiguraţi?

1)92; 2)92; In câte forme se poate exprima opinia fără rezerve a auditorului într-un Raport de audit al situaţiilor financiare: 92b; b) două;

5)3; In cazul examinării limitate opinia este exprimata sub forma unei:a) asigurări pozitive

49

b) asigurări negativec) fără asigurare

5)4; In cazul unei misiuni cu proceduri convenitea) auditorul exprima o opinie cu asigurare asupra misiunii conveniteb) nu exprima nicio asigurarec) nu exprima nici o opinie

5)5; In cazul unei misiuni de compilare procedurile aplicatea) au drept scop furnizare unei asigurări asupra situaţiilor financiare respectiveb) nu au drept scop furnizare unei asigurări asupra situaţiilor financiare respectivec) au drept scop furnizarea unei opinii de asigurări pozitive

1)178; 2)178; 6)44; In cazul unei opinii fără rezerve dar cu un paragraf de observaţii, acesta se situează:

178b; b) După paragraful de opinie;

1)179; 2)179; 6)45; In cazul unei opinii, alta decât cea fără rezerve, motivele se situează: 179a; a) înaintea paragrafului de opinie;

1)119; 2)119; In cazul unui client nou, auditorul trebuie să contacteze auditorul anterior (sau cenzorii societăţii): 119b; b) în etapa de acceptare a mandatului şi contractarea lucrărilor de audit;

1)98; 2)98; In cazul unui client nou, auditorul trebuie să contacteze auditorul anterior (sau cenzorii societăţii): 98a; a) în etapa de acceptare a mandatului şi contactarea lucrărilor de audit;

1)36; 2)36; In cazul utilizării în audit a lucrărilor unui expert, acesta poate fi: 36a; a) angajat de auditor sau salariat al auditorului;

5)34; In ce constau masurile de protejare a independentei dispuse de profesie, legislaţie sau reglementari?

5)32; In ce constau masurile de protejare a independentei stabilite in cadrul contractului incheiat cu clientul?

246. In ce constau masurile de protejare a independentei stabilite in cadrul contractului incheiat cu clientul?

Măsurile de protejare stabilite în cadrul contractului încheiat cu clientul constau în:□      aprobarea sau ratificarea de către Adunarea generală a clientului, a numirii cabinetului/societăţii prestatoare de servicii profesionale, atunci când alte persoane împuternicite să administreze patrimoniul şi să-1 reprezinte juridic pe client au semnat contractul;

□ nominalizarea angajaţilor competenţi ai clientului, împuterniciţi a lua decizii manageriale;

□      stabilirea de către client a politicilor şi procedurilor pentru o raportare financiară (situaţii financiare) corectă;

□      procedurile interne ale clientului privind asigurarea delegării obiective a angajaţilor pentru buna gestionare a bunu-rilor şi valorilor;

50

□ structura conducerii corporative a clientului, printre care şi comitetul de audit care asigură supravegherea proce-sului de validare a informaţiilor şi situaţiilor financiare şilegătura, comunicaţiile cu cabinetul/societatea care prestează servicii profesionale pentru client.

Comitetele de audit, făcând parte din structura consiliilor de administraţie, au un rol important în conducerea corporativă, dacă sunt independente faţă de managementul efectuat de aceste consilii de administraţie. Comitetul de audit revede situaţiile financiare înainte de a fi supuse consiliului de administraţie, având totodată rolul de legătură între auditorul extern (cabinet/societate de audit) şi consiliul de administraţie.

Desigur, în lipsa acestui comitet de audit din structura organizării clientului, este necesar să existe nominalizată persoana din cadrul conducerii clientului (în mod deosebit, la societăţile cotate) care să ţină legătura cu cabinetul/societatea de audit şi cu care aceasta să rezolve în mod rezonabil aspectele privind independenţa.

Cabinetele/societăţile de audit trebuie să stabilească politici şi proceduri privind comunicaţii independente cu comitetele de audit sau cu altele împuternicite cu conducerea acestor relaţii.

în cazul auditării societăţilor cotate, cabinetele/societăţile de audit trebuie să comunice cel puţin o dată pe an, oral şi scris, toate aspectele relaţiilor dintre ele şi clientul auditului, apreciate, potrivit raţionamentului profesional, ca având legătură cu independenţa.

Aceste comunicări pot varia în funcţie de împrejurările decise de cabinetele/societăţile de audit, dar trebuie, în general, să abordeze aspecte relevante stabilite în această secţiune.

5)33; In ce constau masurile de protejare a independentei stabilite in interiorul propriilor sisteme si proceduri ale cabinetelor /societăţilor?

1)127; 2)127; In cursul auditării contului de vânzări aţi constatat un număr de erori în valoare netă de 10.000 dintr-un eşantion de 80.000 extras dintr-o populaţie de 800.000. Care este eroarea totală care o veţi reţine, ştiind că eroarea de eşantionare aţi apreciat-o la 25%? 127b; b) 125.000;

1)70; 2)70; In evaluarea bunurilor procurate cu titlu oneros, costul de achiziţie este egal cu: 70a; a) preţul de cumpărare + taxele nerecuperabile + cheltuielile de transport aprovizionare + alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare a bunului;

1)128; 2)128; In funcţie de natura lor sondajele pe care le realizează auditorul, pot fi: 128b; b) Sondaje asupra atribuţiilor si sondaje asupra valorilor;

1)158; 2)158; 6)24; In legătură cu rolul legislaţiei în vigoare, în auditarea situaţiilor financiare ale unei bănci, responsabilităţile auditorului se referă la: 158b; b) Activităţile auditorului legate de examinare, comunicare şi de întrerupere a misiunii;

1)25; 2)25; In misiunile de proceduri convenite, auditorul: 25a; a) nu exprimă nici o asigurare;

1)123; 2)123; In normele de audit se foloseşte termenul semnificativ. Ce reprezintă acesta? 123b; b) termen utilizat pentru a exprima importanţa unei date contabile cuprinsă în situaţiile financiare;

5)14; In vederea evaluării riscurilor juridice intocmiti un chestionar pentru consilierul juridic.

51

5)13; In vederea evaluării riscurilor legate de control intocmiti un chestionar pentru evaluarea controlului intern

5)15; In vederea evaluării riscurilorde piaţa intocmiti un chestionar pentru personalul de marketing.

210. Investigaţii şi sancţiuni pentru nerespectarea normelor de comportament.

Profesioniştii contabili trebuie deci să fie pregătiţi să justifice orice abatere, de la cerinţele etice. Nerespectarea cerinţelor etice sau incapacitatea de a justifica abaterile de la acestea pot constitui abateri profesionale care pot da naştere unor acţiuni disciplinare.

Puterea acţiunii disciplinare este stabilită prin reglementările C.E.C.C.A.R.

Măsurile disciplinare pot apărea, de obicei, în urma unor probleme ca:

- nerespectarea normelor generale de bază şi specifice aplicabile tuturor misiunilor profesioniştilor contabili;

- nerespectarea regulilor de etică;

- conduită discreditabilă sau dezonorată.

Investigaţiile disciplinare vor începe, de obicei, ca rezultat al unor plângeri; structurile centrale şi locale ale Corpului trebuie să ia în consideraţie toate plângerile. Investigaţiile pot, totuşi, să fie introduse din oficiu de C.E.C.C.A.R. sau de către o entitate administrativă, fără să fie făcută o plângere. Investigaţiile pot fi făcute verbal sau prin corespondenţă. Trebuie întotdeauna înştiinţat membrul împotriva căruia se face plângere, precum şi cel care a făcut plângerea. Acolo unde există o dispută, se poate încerca o conciliere, fie prin comisiile de disciplină ale filialelor, fie prin comisiile de arbitraj ale acestora.

Poate fi oportun să se facă publicitate procedurilor disciplinare şi de apel. Astfel, sunt informaţi atât membrii, cât şi publicul larg. Totuşi, aspectele de confidenţialitate şi tipul încălcărilor trebuie să fie luate în consideraţie atunci când se decide metoda de publicitate.

1)16; 2)16; 5)39; Intinderea lucrărilor de audit reprezintă: 16b; b) diligentele apreciate ca fiind necesare, în circumstanţe precise, pentru atingerea obiectivului auditului;

1)151; 2)151; 6)17; La auditul stocurilor aveţi în vedere că, potrivit IAS 2, nu fac parte din costul stocului unui produs: 151c; c) cheltuielile de comercializare.

1)130; 2)130; La selectarea eşantionului, auditorul are în vedere ca: 130a; a) Acesta să fie reprezentativ;

1)141; 2)141; 6)7; La verificarea conturilor de trezorerie, ce fel de sold trebuie să găsiţi la contul de viramente interne la 31 decembrie? 141c; c) Fără sold.

1)205; 2)205; 6)71; 9)25; Manifestări de familiarism - ameninţare la adresa independenţei.

52

Au loc în virtutea unor relaţii mai strânse cu un client, cu cei care gestionează patrimoniul sau angajaţii acestuia, când cabinetul/societatea sau membrul acestora devine prea înţelegător faţă de interesele clientului. Exemple:

- un membru al cabinetului are un membru de familie (afin) sau o rudă apropiată care are o funcţie de răspundere în întreprinderea client;

- un membru al cabinetului are un afin sau o rudă apropiată care, ca angajat al clientului, este în măsură să exercite o influenţă directă şi importantă asupra realizării obiectului contractului încheiat cu clientul;

- un fost partener al cabinetului/societăţii a devenit o persoană care gestionează patrimoniul clientului sau este angajat al clientului, care ar putea exercita o influenţă directă şi importantă asupra realizării obiectului contractului încheiat cu clientul;

- asociere de lungă durată a unui membru al cabinetului/societăţii cu un client al acestora;acceptare de daruri sau ospitalitate, în afară de cazurile când valoarea acestora este nesemnificativă, de către membrii cabinetului/societăţii de la client

1)175; 2)175; 6)41; Marja netă a dobânzii la o bancă se calculează ca un raport între: 175a; a) Dobânzi încasate minus dobânzi plătite şi active totale minus active nevalorificate;

1)189; 2)189; 6)55; 9)9; Misiunea de examinare a informaţiilor financiare previzionale: caracteristici.- o astfel de misiune nu trebuie acceptată sau continuată de auditor decât atunci când este

evident că ipotezele sunt realiste sau când informaţiile financiare previzionate sunt adecvate scopurilor pentru care au fot pregătite;

- auditorul şi clientul trebuie să convină termenii misiunii fiind indicată existenţa unei scrisori de misiune sau a unui contract cu clauze clare;

- auditorul trebuie să se asigure că au fost avute în vedere toate ipotezele semnificative pentru pregătirea informaţiilor financiare previzionate; de fapt, el va emite o opinie asupra caracterului rezonabil al ipotezelor reţinute de conducere, opinie care are un nivel de asigurare moderată

- auditorul trebuie să stabilească în ce măsură informaţiile financiare istorice sunt fiabile;

- este obligatorie obţinerea unei scrisori de afirmare din partea conducerii cu privire la: utilizarea informaţiilor previzionate, exhaustivitatea ipotezelor reţinute, acceptarea responsabilităţii pentru informaţiile financiare previzionate;

- raportul trebuie să conţină, pe lângă elementele valabile şi în cazul altor tipuri de rapoarte: referirea la gradul de difuzare a acestor informaţii, exprimarea unei asigurări negative că ipotezele constituie o bază rezonabilă pentru informaţiile financiare previzionate, că informaţiile au fost corect pregătite, un avertisment asupra riscurilor de nerealizare a rezultatelor prezentate prin aceste informaţii previzionate.

7)30; Modelul raportului de audit : opinie defavorabilă.Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina �n mod obligatoriu

53

urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv,paragraful cuprinz�nd natura si �ntinderea lucrarilor de audit, paragrafulopiniei, data, adresa si semnatura.Opinia contrara (defavorabila)C�nd auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situatiilor financiaredin cauza dezacordului profund ce-l �mpiedica sa formuleze o opinie cu rezerve,acesta refuza exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situatiilor financiare.Declaratia auditorului va exprima ca situatiile financiare nu sunt conforme custandardele si reglementarile aplicabile, nu confera o imagine fidela si reala siva mentiona cu clarita

7)29; Modelul raportului de audit: imposibilitatea exprimării unei opinii.Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina �n mod obligatoriuurmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv,paragraful cuprinz�nd natura si �ntinderea lucrarilor de audit, paragrafulopiniei, data, adresa si semnatura.Refuzul de a formula o opinie (imposibilitatea de a exprima o opinie)Auditul exprima acest tip de opinie atunci c�nd se afla �n imposibilitateade a formula o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare, deoarece existainexactitati �n situatia financiara sau limitarea ariei de cuprindere a auditului�l �mpiedica sa obtina suficiente probe pentru a sustine o opinie cu rezerve.Auditorul trage concluzia ca efectele potentiale care decurg din lipsa probelorsunt at�t de materiale (semnificative) �nc�t situatiile financiare �n ansamblullor ar putea prezenta eronat pozitia financiara a entitatii auditate. �n acestcaz, auditorul renunta sa exprime o opinie. �n raportul sau, acesta va specificaclar ca se afla �n imposibilitatea de a exprima o opinie si va preciza clar toateelementele de incertitudine.Atunci c�nd exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activitatiiauditorului ce necesita exprimarea unei opinii cu rezerve sau imposibilitateaexprimarii unei opinii, raportul de audit trebuie sa prezinte limitarea si saindice posibilele ajustari ale situatiilor financiare ce ar putea fi determinateca fiind necesare daca nu ar fi existat limitarea.Exemplificam mai jos situatii ce conduc la o opinie, alta dec�t aceeafavorabila � necalificata.Dezacordul cu conducereaAuditorul poate sa nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte cum ar fi:acceptabilitatea politicilor contabile selectate, metodele de aplicare a acestorasau adecvarea prezentarii informatiilor n situatiile financiare. � �n cazul �n careaceste dezacorduri sunt semnificative pentru situatiile financiare, auditorultrebuie sa exprime o opinie calificata (cu rezerve) sau o opinie contrara.Exemplu:- conducerea refuza sa aplice unele principii si proceduri ale contabilitatii;- conducerea nu este de acord sa solicite confirmari din partea tertilor;- conducerea nu pune la dispozitia auditorului informatiile ce-i suntnecesare.Dezacordurile cu conducerea entitatii pot aparea din .- constituirea de provizioane insuficiente pentru deprecierea stocurilor,creantelor,etc;- stocuri ce au fost supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori(greseli) �n calcularea costurilor;- �ncalcarea principiului independentei exercitiului;- erori �n clasificarea tertilor cum ar fi : clienti incerti ca clientiobisnuiti, etc.

54

7)28; Modelul raportului de audit; opinie cu rezeve.Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina �n mod obligatoriuurmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv,paragraful cuprinz�nd natura si �ntinderea lucrarilor de audit, paragrafulopiniei, data, adresa si semnatura.Opinia calificata (cu rezerve)Aceasta forma a opiniei este exprimata atunci c�nd : auditorul are �ndoieli sau nueste de acord cu unul sau mai multe elemente ale situatiilor financiare care suntmateriale (au importanta semnificativa) dar nu sunt fundamentale pentru buna�ntelegere a situatiilor financiare, acestea exprima o opinie calificata sau oopinie cu rezerve. Opinia se exprima �n termeni care indica un rezultatnesatisfacator asupra unor aspecte ale auditului, specific�nd clar si preciselementele cu care auditorul nu este de acord sau pe care le considera �ndoielnicesi care l-au determinat sa exprime o opinie cu rezerve.7)27; Modelul raportului de audit; opinie fara rezerve.Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina �n mod obligatoriuurmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv,paragraful cuprinz�nd natura si �ntinderea lucrarilor de audit, paragrafulopiniei, data, adresa si semnatura.Opinia necalificata/favorabila � fara rezerveAcest tip de opinie este exprimat de auditor c�nd s-a ajuns la concluzia ca:a) situatiile financiare au fost ntocmite cu respectarea � principiilor sipoliticilor contabile aplicabile si ofera sub toate aspectele materiale, o imaginefidela si reala asupra operatiilor financiare ale entitatii;b) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara aentitatii auditate. Tranzactiile financiare s-au efectuat �n conformitate cuprevederile si reglementarile legale �n vigoare;c) toate informatiile de importanta semnificativa cu privire la situatiilefinanciare sunt corect mentionate.

1)23; 2)23; Nivelul de asigurare furnizat printr-un examen limitat este: 23a; a) inferior celui furnizat printr-un audit;

5)22; Nominalizaţi si exemplificaţi cinci tehnici de audit pentru obţinerea probelor de audit.

5)9; Nominalizaţi si explicaţi criteriile de apreciere a imaginii fidele

9)13; Norme de raportare în cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire).Raportul de revizuire trebuie sa mentioneze ca in timpul misiunii nimic nu a atras atentia auditorului pentru a-l determina sa creada ca situatiile financiare nu ofera o imagine fidela. Daca anumite aspecte atrag atentia auditorului, sa le descrie mentionand ca deterioreaza imaginea fidela in conformitate cu cadrul general de raportare financiara identificat.Raportul de examen limitat trebuie să conţină o concluzie scrisă, clar exprimată, sub forma unei asigurări negative.Raportul trebuie să indice dacă situaţiile financiare nu dau o imagine fidelă, conform unui referenţial contabil identificat. El trebuie să precizeze de asemenea că nici o opinie de audit nu este exprimată

1)13; 2)13; Normele de audit financiar sunt emise de: 13c; c) Autoritatea profesională prevăzută de lege.

1)193; 2)193; 6)59; Normele de raportare în cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire).

55

1)105; 2)105; Normele de referinţă în auditul financiar sunt: 105a; a) norme contabile şi norme de audit;

1)15; 2)15; Normele de referinţă ale auditului financiar sunt: 15b; b) norme de audit;

1)40; 2)40; Normele naţionale de audit reprezintă: 40a; a) ansamblu de norme de audit stabilite prin lege sau de către un organism profesional competent la nivel naţional, care au uncaracter obligatoriu şi care se aplică în realizarea unei misiuni de audit sau de servicii conexe;

1)83; 2)83; O estimare contabilă înseamnă: 83a; a) o evaluare aproximativă a unei valori a unui element (ex. Calculul unor provizioane pentru deprecierea creanţelor);

1)71; 2)71; O misiune de audit de bază la o întreprindere cotată se planifică, se organizează şi se realizează potrivit: 71a; a) normelor profesionale emise de organismul profesional;

5)6; O misiune de audit statutar are drept obiectiva) obţinerea unei asigurări cu privire la situaţiile financiareb) exprimarea de către auditor a unei opiniic) certificarea situaţiilor financiare

5)62; O societate prezintă următoarea situaţie:Contractele de construcţie - 20.000 lei, din care garanţii acordate - 2.000 lei;Mărfuri - preţ de achiziţie 10.000 lei; adaos comercial - 2.000 lei;Minusuri la inventare - 500 lei;Contracte cu vânzarea in rate - 10.000 lei; rate incasate - 2.000 lei; rate neincasate - 8.00 lei; dobânda 500 lei;Avize de expediţie - preţ de vânzare cu TVA 3.570 lei;Bonuri fiscale - 238 lei;Auditorul a verificat TVA neexigibil calculat de entitate şi a ajuns la consluzia ca este corecta suma determinata. Care este TVA-ul neexigibil calculat?

1)7; 2)7; Obiectivele auditului extern - misiune de bază - constau în: 7c; c) imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei si situaţiei financiare precum şi a rezultatelor obţinute de întreprindere.

1)5; 2)5; Obiectivele auditului intern constau în: 5c; c) validitatea şi corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea întreprinderii.

1)84; 2)84; Obiectivele de audit esenţiale pentru trezorerie sunt: 84c; c) existenţa, separarea exerciţiilor, drepturi şi obligaţii.

1)82; 2)82; Obiectivul de audit - exhaustivitate - în cazul capitalului constă în: 82b; b) toate modificările autorizate în capitalul social au fost înregistrate corespunzător în contabilitate;

1)191; 2)191; 6)57; 9)11; Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de examen limitat (revizuire).

56

Obiectivul unei misiuni de revizuire este acela de a permite unui auditor sa stabileasca daca, pe baza procedurilor care nu asigura toate probele necesare unui angajament de audit, a luat cunostinta de ceva care sa-l determine pe acesta sa creada ca situatiile financiare nu sunt intocmite, in toate privintele semnificative, in conformitate cu un cadru general de raportare financiara identificat, ceea ce se defineste prin notiunea de „asigurare negativa“.

Auditorul financiar trebuie sa respecte, indiferent de misiunea de audit, urmatoarele principii: independenta, integritatea, obiectivitatea, competenta profesionala, confidentialitatea, profesionalismul si respectarea normelor profesionale ale organismului din care face parte.

Principii generale ale misiunii de examen limitat (revizuire): 1. Auditorul trebuie sa satisfaca “Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului

financiar” 2. Auditorul trebuie sa efectueze o revizuire in conformitate cu acest standard 3. Auditorul trebuie sa planifice si sa efectueze revizuirea cu o atitudine de scepticism profesional,

recunoscand ca pot exista circumstante care sa aiba drept rezultat situatii financiare in mod semnificativ eronate

4. In scopul exprimarii unei certificari negative in raportul de revizuire, auditorul trebuie sa obtina probe adecvate suficiente, in primul rand, prin investigatii si proceduri analitice pentru a putea sa traga concluzii.

1)103; 2)103; Obiectivul unei misiuni de audit de bază este: 103a; a) de a permite auditorului să exprime o opinie potrivit căreia situaţiile financiare au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative conform unei referinţe contabile identificate;

1)213; 2)213; 6)79; 9)33; Obligaţiile etice ale expertului contabil în cursul unei misiuni de consultanţă fiscală.

1. Un profesionist contabil nu trebuie sa dea unui client sau unui angajator asigurarea ca declaraţia fiscală şi consultanţa în materie fiscală sunt dincolo de orice îndoială. Profesionistul contabil trebuie să se asigure ca angajatorul sau clientul sunt conştienţi de limitele legate de serviciile de consultanţă fiscală şi că nu interpretează greşit exprimarea opiniei drept o afirmare a existenţei unui fapt real.

2. Un profesionist contabil care întreprinde sau asista la pregătirea unei declaraţii fiscale trebuie să informeze clientul sau angajatorul că responsabilitatea pentru conţinutul declaraţiei revine în primul rând clientului sau angajatorului. Profesionistul contabil trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că declaraţia fiscală este corect întocmită pe baza informaţiei primite.

3. Consultantă fiscală sau opiniile referitoare la consecinţa materială date clientului ori unui angajator trebuie să fie exprimate sub forma unei scrisori sau într-o nota în dosarul de lucru.

4. Un profesionist contabil nu trebuie sa fie asociat cu nici o declaraţie sau comunicare în care există motive să se creadă că:a) ar conţine o declaraţie falsă sau înşelătoare; b) ar conţine declaraţii sau informaţii furnizate neglijent sau fără nici o cunoaştere reală a faptului ca ele sunt adevărate sau false,c) ar omite sau ascunde informaţia cerută a fi prezentată şi o asemenea omitere sau ascundere poate induce în eroare autorităţile fiscale.

5. Un profesionist contabil poate pregăti declaraţiile fiscale implicând folosirea estimărilor dacă o asemenea practică este în general admisă sau dacă circumstanţele date nu permit obţinerea de informaţii exacte. Atunci când sunt folosite estimările, ele trebuie să fie prezentate în aşa fel încât să nu lase impresia că aceste date sunt exacte. Profesionistul contabil trebuie să fie convins ca sumele estimate sunt rezonabile în această situaţie.

57

6. Un profesionist contabil, în mod obişnuit, se poate baza în pregătirea unei declaraţii fiscale pe informaţia furnizată de client sau angajator, în cazul în care informaţia pare rezonabilă. Cu toate că nu se cere examinarea sau revizuirea documentelor, ori a altor evidenţe în sprijinirea informaţiei, profesionistul contabil trebuie sa încurajeze, atunci când este cazul, furnizarea acestor date.

În plus, profesionistul contabil: - trebuie sa folosească atunci când este posibil declaraţiile fiscale ale clientului din anii anteriori; - este necesar să facă în mod rezonabil verificări, atunci când informaţia prezentată pare să fie incorectă sau incompletă; - este încurajat să facă referiri la registrele şi înregistrările operaţiunilor respective.

7. Când un profesionist contabil descoperă o eroare sau o omisiune în declaraţia fiscală a anului anterior (cu care poate să fie asociat sau nu profesionistul contabil) sau că nu s-a completat sau nu s-a înregistrat declaraţia fiscală cerută, el trebuie: - să îl sfătuiască prompt pe client sau angajator în legătura cu eroarea sau omisiunea şi să recomande informarea autorităţilor fiscale. În mod normal profesionistul contabil nu este obligat să informeze autorităţile fiscale, iar aceasta nu poate fi făcută fără permisiunea clientului sau angajatorului; - dacă clientul sau angajatorul nu corectează eroarea, profesionistul contabil:

• trebuie să informeze clientul sau angajatorul că nu este posibil să lucreze pentru ei în legătură cu acea declaraţie sau cu alte informaţii prezentate autorităţilor; şi

• trebuie să ia în consideraţie dacă continuarea misiunii sale cu clientul sau angajatorul este în concordanţă cu responsabilităţile sale profesionale. - dacă profesionistul contabil ajunge la concluzia că poate fi continuată relaţia profesională cu clientul sau cu angajatorul, trebuie luate toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că eroarea nu este repetată în declaraţiile fiscale viitoare; - în împrejurarea în care profesionistul contabil a încetat să mai acţioneze pentru client sau pentru angajator el trebuie să comunice decizia sa clientului sau angajatorului şi nu trebuie să dea informaţii terţilor, fără consimţământul clientului sau al angajatorului, cu excepţia cazului în care aceasta i se cere prin lege.

1)212; 2)212; 3)9; 6)78; 8)9; 9)32; Obligaţiile etice ale experţilor contabili si contabililor autorizaţi, salariaţi.

Un profesionist contabil angajat are obligaţia profesională de a se conforma principiilor fundamentale referitoare la: conflicte potenţiale, întocmirea şi raportarea informaţiilor, luarea de măsuri în cunoştinţă de cauză, interese financiare, stimulente.

1. De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie să susţină obiectivele legitime şi etice enunţate de către angajator şi regulile şi procedurile stabilite în sprijinul acestor obiective.

2. Un profesionist contabil angajat trebuie să întocmească sau să prezinte astfel de informaţii în mod corect, just şi în conformitate cu standardele profesionale relevante astfel încât informaţiile să fie înţelese în contextul lor. Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea de a întocmi sau aproba situaţii financiare de uz general pentru o organizaţie angajatoare trebuie să se asigure că acele situaţii financiare sunt prezentate în conformitate cu standardele aplicabile de raportare financiară. Dacă profesionistul contabil angajat este conştient de faptul că emiterea unor informaţii eronate este fie semnificativă fie persistentă, acesta trebuie să aibă în vedere informarea autorităţilor competente. Profesionistul contabil angajat poate, de asemenea, să facă apel la consultanţă juridică sau să demisioneze.

3. Principiul fundamental al competenţei profesionale şi al prudenţei solicită ca un profesionist contabil angajat să se implice doar în misiuni semnificative pentru care deţine, sau poate obţine, suficientă formare de specialitate sau suficientă experienţă. Un profesionist contabil angajat trebuie să

58

nu ducă în eroare, în mod voluntar, un angajator cu privire la nivelul de pregătire şi experienţă, nici nu trebuie să omită să facă apel la consilierea de specialitate adecvată şi asistenţă atunci când este cazul.

4. Un profesionist contabil angajat poate avea interese financiare, sau poate fi la curent cu interesele financiare ale rudelor apropiate sau ale afinilor, care ar putea, în unele situaţii, să conducă la ameninţări generate de conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, ameninţările generate de interesul propriu la adresa obiectivităţii sau confidenţialităţii pot fi cauzate de existenţa unui motiv sau a unei ocazii de a manipula informaţii sensibile referitoare la preţ pentru a câştiga beneficii financiare.

5. Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude apropiate i se poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme diferite, incluzând cadouri, ospitalitate, tratamente preferenţiale şi solicitarea necorespunzătoare de relaţii de prietenie şi loialitate. Ofertele de stimulente pot reprezenta ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale. Când unui profesionist contabil angajat sau unui afin sau unei rude afiliate i se oferă un stimulent, situaţia trebuie atent evaluată.

7)20; Observarea fizică – mijlocul cel mai eficace de verificare a existenţei unui active.

1)59; 2)59; Observarea în audit reprezintă: 59a; a) o operaţie care constă în examinarea unui proces sau a unei proceduri executate de alte persoane;

1)227; 2)227; 3)17; 4)29; 6)93; 8)17; 9)47; Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.Rezervele se prezintă înaintea paragrafului de opinie.

Exemplu (motiv) de rezerve datorate limitării întinderii lucrărilor:

„Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie...., căci noi am fost desemnaţi auditori ulterior acestei date. Ţinând seama de natura documentelor contabile ale societăţii, noi am putut controla cantităţile prin alte proceduri.

După părerea noastră, cu excepţia incidenţei ajustărilor care ar fi putut fi necesare, dacă noi am fi putut efectua controlul fizic al cantităţilor, situaţiile financiare dau o imagine fidelă a poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie....., cât şi a contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.

Exemplu (motiv) de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entităţii auditate:

„Astfel, cum este explicat în nota X anexată, nu s-au constatat amortismente în situaţiile financiare. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat în active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment liniar şi a unei cote de......pentru clădiri şi ......pentru utilaje, trebuiau să se ridice la suma de ......pentru exerciţiul încheiat la 31 decembrie......În consecinţă, amortismentele cumulate trebuiau să se ridice la ......, iar pierderea exerciţiului şi pierderile cumulate la........

După părerea noastră, cu excepţia incidenţei asupra situaţiilor financiare anuale a faptelor menţionate în paragraful precedent, situaţiile financiare dau o imagine fidelă a situaţiei financiare a

59

societăţii la 31 decembrie ...., cât şi a contului de profit şi pierdere, pentru exerciţiul încheiat la această dată, şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.”

1)224; 2)224; 3)15; 4)27; 6)90; 8)15; 9)44; Opinia defavorabilă: motive, mod de prezentare.O astfel de opinie poate fi formulată din cauza dezacordului asupra principiilor contabile şi se

poate formula astfel:

„Cum este explicat în nota X, nu s-au constatat amortismente în situaţiile financiare. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat în active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment liniar şi a unei cote de......pentru clădiri şi ......pentru utilaje, trebuiau să se ridice la suma de ......pentru exerciţiul încheiat la 31 decembrie......În consecinţă, amortismentele cumulate trebuiau să se ridice la ......, iar pierderea exerciţiului şi pierderile cumulate la........

După părerea noastră, din cauza incidenţei faptelor menţionate în paragraful precedent, situaţiile financiare nu dau o imagine fidelă a situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie ...., a contului de profit şi pierdere, pentru exerciţiul încheiat la această dată, şi nu sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.”

1)94; 2)94; Opinia fără rezerve dar cu un paragraf de observaţii se formulează: 94a; a) când apar elemente care nu afectează opinia auditorului;

În unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adăugând un paragraf de observaţii al cărui obiectiv este de a lămuri cititorul asupra unui punct privind situaţiile financiare anuale, expus de o manieră detaliată în note. Adăugarea unui astfel de paragraf nu afectează opinia auditorului; aceasta se situează, de regulă, după paragraful de opinie şi precizează, în general, că aceasta nu constituie o rezervă. Acest tip de opinie se formulează atunci când apar elemente care nu afectează opinia auditorului.

„Fără să exprimăm o rezervă asupra situaţiilor financiare, noi atragem atenţia asupra notei „X” din anexă. Societatea face obiectul unui proces în care este acuzată de infracţiune în utilizarea brevetelor şi în care i se pretinde vărsarea redevenţelor şi daunelor de interese; societatea a angajat o contra-acţiune şi audierile preliminare, cât şi procedurile juridico-administrative ale celor două acţiuni sunt în curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, în prezent, să fie determinat şi, în consecinţă, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea să rezulte.”

1)229; 2)229; 3)19; 4)31; 6)95; 8)19; 9)49; Opinia fără rezerve dar cu un paragraf de observaţii: semnificaţie, mod de prezentare.

1)228; 2)228; 3)18; 4)30; 6)94; 8)18; 9)48; Opinia fără rezerve: semnificaţie, mod de prezentare.Opinia fără rezerve semnifică faptul că situaţiile financiare dau o imagine fidelă a poziţiei,

situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute (sau prezintă în mod sincer în toate aspectele semnificative) în acord cu referinţele contabile şi, dacă este cazul, că ele sunt conforme cu prevederile legale.

„După părerea noastră, situaţiile financiare anuale dau o imagine fidelă (sau prezintă în mod sincer în toate aspectele lor semnificative), a poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie

60

2000, precum şi rezultatelor acestor operaţii şi fluxurilor de trezorerie pentru exerciţiul încheiat la această dată, în conformitate cu normele internaţionale (sau naţionale) de contabilitate.”

1)263; 2)263; 3)35; 4)7; 6)129; 8)35; 9)83; Orientarea şi planificarea auditului.În această etapă profesionistul contabil obţine informaţii cu privire la particularităţile

întreprinderii, zonele sale de risc, domeniile şi sistemele semnificative, informaţii care să-i permită orientarea şi planificarea controalelor astfel încât să fie prevenite lucrări inutile sau care nu vor servi realizării obiectivelor misiunii de audit.

Tehnicile şi procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt din ce în ce mai diferite. O grupare a principalelor lucrări de efectuat în această etapă poate fi prezentată astfel:

- culegerea de informaţii generale despre întreprindere;- identificarea domeniilor şi sistemelor semnificative;- redactarea Planului de misiune (planului de audit);- elaborarea Programului de muncă.

7)8; Orientarea şi planificarea misiunii de audit; lucrări necesare.În această etapă profesionistul contabil obţine informaţii cu privire la particularităţile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile şi sistemele semnificative, informaţii care să-I permită orientarea şi planificarea controalelor astfel încât să fie prevenite lucrări inutile sau care nu vor servi realizării obiectivelor misiunii de audit.Principalele lucrări din această etapă sunt: Culegerea de informaţii generale asupra intreprinderii – discutii cu conducatorii si personalul intreprinderii, examinarea unor documente interne si externe, vizitarea localurilor intreprinderii si examenul anlitic, sunt aspect ce vizeaza natura activitatii desfasurate , particularitatile sectorului din care face parte, politicile comerciale, financiare si sociale etc; Identificarea domeniilor şi sistemelor semnificative – se are in vedere identificarea zonelor de riscsi stabilirea elementelor sau sectiunilor asupra carora trebuie concentrate actiunea de audit; Redactarea Planului de misiune (planului de audit) – dupa cunosterea particularitatilor intreprinderii, profesionistul contabil are posibilitatea sa isi orienteze misiunea in functie de domeniile si sistemele semnificative. Elaborarea programului de muncă – obligatia auditorului de a elabora si documenta un program de munca in care sunt definite natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit.

1)112; 2)112; Paragraful de introducere al Raportului de audit trebuie să conţină: 112a; a) identificarea responsabilităţilor;

1)89; 2)89; Paragraful de introducere al Raportului de audit trebuie să conţină: 89b; b) identificarea situaţiilor financiare auditate;

1)114; 2)114; Paragraful de observaţii se situează de regulă: 114a; a) după paragraful de opinie;

1)232; 2)232; 3)22; 4)34; 6)98; 8)22; 9)52; Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.Acest paragraf cuprinde identificarea situaţiilor financiare auditate, precum şi o menţiune a

responsabilităţilor conducerii entităţii auditate şi ale auditorului.

61

Raportul de audit trebuie să identifice situaţiile financiare care au făcut obiectul auditului, cât şi data şi perioada acoperite prin aceste documente.

Raportul trebuie să menţioneze că situaţiile financiare sunt în sarcina (responsabilitatea) conducerii entităţii şi că responsabilitatea auditorului este ca, pe baza auditului efectuat, să exprime o opinie asupra acestor situaţii financiare. Situaţiile financiare constituie reprezentarea faptelor de către conducere. Pregătirea lor presupune că direcţiunea face estimări contabile şi judecăţi care au o incidenţă semnificativă, că ea stabileşte principiile şi metodele contabile potrivite, care trebuie să fie utilizate pentru pregătirea situaţiilor financiare. Dimpotrivă, responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situaţii financiare încât să poată exprima asupra acestora o opinie.

„Noi am procedat la auditarea situaţiilor financiare ale societăţii „X”, încheiate la 31 decembrie 200..., aşa cum sunt prezentate în anexele la prezentul Raport. Aceste situaţii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entităţii. Responsabilitatea noastră este, ca pe baza auditului nostru, să exprimăm o opinie asupra acestor situaţii financiare.”

1)230; 2)230; 3)20; 4)32; 6)96; 8)20; 9)50; Paragraful opiniei: tipuri de opinie.Raportul de audit trebuie să prezinte clar opinia auditorului asupra faptului de a şti dacă

situaţiile financiare dau o imagine fidelă a poziţiei, situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute (sau prezintă în mod sincer în toate aspectele semnificative) în acord cu referinţele contabile şi, dacă este cazul, dacă ele sunt conforme cu prevederile legale.

Termenii utilizaţi pentru exprimarea opiniei auditorului sunt „dau o imagine fidelă” sau „prezintă în mod sincer în toate aspectele lor semnificative.” Aceste două formulări semnifică, între altele, că auditorul nu ia în considerare decât elementele semnificative privind situaţiile financiare.

În scopul de a aviza pe cititor asupra contextului în care noţiunea de fidelitate este exprimată, opinia auditorului va preciza referinţa în raport de care situaţiile financiare sunt stabilite, utilizând termeni ca „în conformitate cu IAS (sau cu normele naţionale)”.

În afara opiniei referitoare la imaginea fidelă, poate fi necesară includerea în Raportul auditorului a unei opinii asupra faptului de a şti dacă aceste situaţii financiare sunt conforme cu alte prevederi legale sau statutare.

Tipuri de opinie:

- opinia fără rezerve;- opinia fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii;- opinia cu rezerve;- imposibilitatea exprimării unei opinii;- opinia defavorabilă.-

1)231; 2)231; 3)21; 4)33; 6)97; 8)21; 9)51; Paragraful privind natura şi întinderea lucrărilor de audit.Acest paragraf cuprinde referenţialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internaţionale de

Audit sau normele şi practicile naţionale, precum şi descrierea lucrărilor de către auditor.

62

„Întinderea lucrărilor” dă posibilitatea auditorului să pună în aplicare procedurile de audit judecate ca necesare în condiţiile concrete date. Cititorul are în fapt nevoie să se asigure că auditul a fost făcut conform normelor şi practicilor în materie; dacă acestea nu rezultă în mod clar, se presupune că normele şi practicile utilizate sunt din ţara indicată prin adresa auditorului.

Raportul trebuie să precizeze că auditul a fost planificat şi executat de o manieră care să asigure în mod rezonabil că situaţiile financiare nu comportă anomalii semnificative.

Raportul de audit trebuie să descrie auditul, arătând că el presupune:

- examenul, pe bază de sondaje, al elementelor probante care justifică sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare;

- evaluarea principiilor şi metodelor contabile folosite pentru elaborarea situaţiilor financiare;

- evaluarea estimărilor semnificative făcute de conducere pentru a stabili situaţiile financiare;

- revederea prezentării de ansamblu a situaţiilor financiare.Raportul trebuie să indice că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a expresiei de opinie.

„Noi am realizat auditul conform Standardelor Internaţionale de Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile naţionale).

Aceste standarde (nome) precizează că auditul nostru trebuie să fie planificat şi realizat în scopul de a obţine o asigurare rezonabilă că situaţiile financiare nu comportă anomalii semnificative. Un audit constă în a examina pe bază de sondaje, elementele probante care să justifice sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare; el constă, de asemenea, în a evalua principiile şi metodele contabile folosite şi estimările semnificative făcute de către conducerea entităţii pentru întocmirea situaţiilor financiare, cât şi în a efectua o revedere a prezentării de ansamblu a acestora.

Estimăm că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a exprimării opiniei noastre.”

1)249; 2)249; 6)115; 9)69; Particularităţi privind părţile afiliate (legate) în audit.Auditorul trebuie să pună în lucru proceduri de audit în vederea reunirii de elemente probante

referitoare la identificarea de către conducerea întreprinderii a părţilor legate (afiliate), precum şi la informaţiile prezentate în anexe privind efectele tranzacţiilor şi operaţiilor între părţile legate, care au influenţă semnificativă asupra situaţiilor financiare.

În timpul lucrărilor de audit, auditorul dă atenţie operaţiilor care par neobişnuite şi care pot indica existenţa părţilor legate până atunci necunoscute ca de exemplu:

- operaţiuni efectuate în condiţii comerciale anormale, mai ales în ce priveşte preţul, rata dobânzii, garanţii şi condiţii de rambursare neobişnuite;

- operaţii a căror existenţă nu pare justificată pin nici o motivaţie logică;- operaţii a căror substanţă diferă de forma acestora;- operaţii efectuate pe căi neobişnuite;- volum prea ridicat sau operaţii importante realizate cu unii clienţi sau furnizori, în raport

cu alţii;

63

- operaţii neînregistrate.Printre procedurile puse în lucru de auditor se pot folosi:

- controalele detaliate asupra unor operaţii, tranzacţii, rulaje sau solduri;- consultarea proceselor-verbale ale AGA şi ale consiliului de administraţie;- acordarea unei atenţii deosebite unor operaţii de la sfârşitul perioadei;- acordarea contractelor şi convenţiilor de împrumut;- examenul operaţiilor de cumpărări şi vânzări de părţi ale unei societăţi în participaţie;- examenul operaţiilor şi tranzacţiilor între părţi legate identificate;- obţinerea unei declaraţii de la conducerea întreprinderii prin care să se ateste că

informaţiile prezentate cu privire la identificarea părţilor legate sunt exhaustive şi au fost corect descrise în anexele la situaţiile financiare.

1)62; 2)62; Părţile legate reprezintă: 62c; c) părţi în care una poate exercita un control sau o influenţă notabilă asupra celeilalte.

1)11; 2)11; Pentru a putea să se pronunţe cu privire la imaginea fidelă, auditorul trebuie să se asigure că următoarele criterii în ţinerea contabilităţii sunt respectate: 11a; a) toate informaţiile prezentate prin situaţiile financiare să poată fi justificate şi verificate;

1)85; 2)85; Pentru a putea să se pronunţe cu privire la imaginea fidelă, auditorul trebuie să se asigure că următoarele criterii în ţinerea contabilităţii sunt respectate: 85a; a) corecta evaluare şi imputare în conturi;

1)124; 2)124; Pentru obţinerea elementelor probante, ce procedee şi tehnici de audit se utilizează? 124a; a) controlul asupra pieselor justificate şi control de fond;

1)262; 2)262; 3)34; 4)8; 6)128; 7)9; 8)34; 9)82; Planul de misiune: conţinut, rol.Planul de misiune este în fapt programul general de muncă în care sunt sintetizate toate

informaţiile obţinute pe baza cărora să poată fi orientată şi planificată misiunea de audit. Este documentul care serveşte ca instrument de bază pentru toţi intervenienţii de-a lungul întregii misiuni de audit.

Planul de misiune permite auditorului:

- să-şi stabilească natura şi întinderea controalelor în raport cu pragul de semnificaţie ales;să-şi organizeze lucrările de audit astfel încât să fie atins obiectivul de a certifica situaţiile financiare în mod raţional, cu maximum de eficacitate şi în cadrul termenelor convenite cu clientul

Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrările de efectuat, mijloacele necesare, datele intervenţiilor în teren, rapoarte şi relaţii de stabilit, bugetul de timp şi costurile angajate.

Din planul de misiune nu pot lipsi informaţii care se referă la: cunoaşterea activităţilor întreprinderii, înţelegerea sistemului contabil şi a de control intern, riscul şi pragul de semnificaţie, natura calendarului, întinderea procedurilor de audit şi coordonarea, conducerea, supravegherea şi revizuirea lucrărilor.

Conţinutul tip al unui plan de misiune este următorul:64

I. Prezentarea întreprinderii;

II. Informaţii contabile;

III. Definirea misiunii;

IV. Sisteme şi domenii semnificative;

V. Orientarea programului de lucru;

VI. Echipa şi bugetul;

VII. Planificarea

5)24; Pornind de la caracterul suficient si adecvat al probelor care este raportul intre calitatea si cantitatea probelor de audit ?

5)60; Pornind de la o populaţie de 200 de elemente procedaţi la eşantionarea acesteia utilizind trei metode de eşantionare.

1)144; 2)144; 6)10; Posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacţii să comporte erori semnificative datorate insuficienţei controlului intern reprezintă: 144a; a) Risc inerent;

1)56; 2)56; Pragul de semnificaţie trebuie fixat de auditor: 56a; a) când determină natura, calendarul şi întinderea procedurilor de audit şi evaluează efectul anomaliilor;

7)4; Pragul de semnificaţie: definiţie, rol.

1)72; 2)72; Precizaţi care din următoarele afirmaţii reprezintă postulate ale teoriei auditului: 72a; a) existenţa unui control intern satisfăcător elimină probabilitatea iregularităţilor;

1)293; 2)293; 6)159; 9)110; Prezentaţi 10 lucrări de efectuat când examinaţi conturile de capitaluri proprii.

1. De analizat operaţiunile de creştere a capitalului social.

2. De analizat modul în care s-a calculat valoarea de emisiune a noilor acţiuni.

3. De verificat existenţa hotărârii AGA pentru orice modificare a capitalului.

4. De verificat concordanţa informaţiilor obţinute de la întreprindere cu cele de la Registrul comerţului.

5. De verificat preţul de răscumpărare a acţiunilor proprii.

6. Dacă există restricţii în distribuirea profitului.

7. De analizat justificarea acoperirii pierderilor reportate din capitalul social.

65

8. De analizat contul de rezultate şi de comparat rezultatele curente cu cele ale perioadelor anterioare.

9. De verificat modul în care s-a făcut distribuirea dividendelor.

10. De verificat respectarea dispoziţiilor legale şi statutare privind rezervele1)295; 2)295; 6)161; 9)112; Prezentaţi 10 lucrări de efectuat când examinaţi conturile de cumpărări şi de furnizori.

1. Dacă toate stocurile primite sunt facturate.

2. Dacă s-au făcut stornările pentru toate bunurile returnate şi pentru toate litigiile.

3. Dacă sunt contabilizate toate documentele care atestă cumpărările.

4. Dacă toate facturile primite corespund unor bunuri efectiv cumpărate.

5. Dacă toate stornările corespund unor bunuri returnate sau unor litigii.

6. Dacă preţurile de pe facturile primite sunt corecte.

7. Dacă au fost corect făcute conversiile pentru facturile în valută.

8. Dacă facturile sunt contabilizate în perioada corectă, adică în perioada primirii efective a mărfurilor.

9. Dacă facturile sunt înregistrate în conturile corecte.

10. Dacă jurnalele sunt corect totalizate şi centralizate.

1)290; 2)290; 6)156; 9)107; Prezentaţi 10 lucrări de efectuat când examinaţi conturile de imobilizări financiare.

1. Dacă toate imobilizările financiare intrate sunt contabilizate.

2. Dacă toate ieşirile de imobilizări financiare sunt înregistrate.

3. Dacă toate deprecierile sunt contabilizate.

4. Dacă toate veniturile şi toate cheltuielile privind imobilizările financiare sunt înregistrate.

5. Dacă imobilizările financiare înregistrate se află în portofoliu întreprinderii.

6. Dacă nici o cheltuială curentă nu este înregistrată la imobilizări financiare.

7. Situaţia garanţiilor pentru împrumuturile acordate.

8. Dacă preţul de înregistrare a imobilizărilor financiare este corect calculat.

9. Dacă documentele sunt corect înregistrate.

10. Dacă sistemul informaţional permite contabilităţii să cunoască mişcările imobilizărilor financiare atunci când acestea au loc.

66

1)291; 2)291; 6)157; 9)108; Prezentaţi 10 lucrări de efectuat când examinaţi conturile de stocuri.1. Dacă toate stocurile sunt inventariate.

2. Dacă stocurile inventariate sunt contabilizate.

3. Dacă toate mişcările stocurilor sunt înregistrate.

4. Dacă în lista stocurilor figurează numai cele aparţinând întreprinderii.

5. Dacă a fost stabilit costul stocurilor.

6. Dacă stocurile care au suferit deprecieri sunt corect identificate.

7. Dacă toate ajustările pentru depreciere au fost corect contabilizate.

8. Dacă mişcările de stocuri au fost contabilizate la data efectuării lor.

9. Dacă stocurile sunt înregistrate în conturile corespunzătoare.

10. Dacă valoarea stocurilor din bilanţ corespunde cu inventarul.

(11. Dacă listele de inventar sunt corect totalizate.)

1)292; 2)292; 6)158; 9)109; Prezentaţi 10 lucrări de efectuat când examinaţi conturile de trezorerie.1. Dacă toate sumele datorate întreprinderii au fost încasate.

2. Dacă toate sumele încasate au fost contabilizate.

3. Dacă toate sumele plătite au fost contabilizate.

4. Dacă toate „descărcările” clienţilor corespund unor încasări efective.

5. Dacă efectele remise spre încasare au fost corect evaluate.

6. Dacă încasările sunt contabilizate la suma reală.

7. Dacă încasările şi plăţile sunt înregistrate în perioada în care au avut loc.

8. Dacă încasările şi plăţile sunt imputate corect în conturi.

9. Dacă operaţiile de încasări şi plăţi sunt justificate şi autorizate.

10. Dacă jurnalele (registrele) sunt corect totalizate şi centralizate.

1)294; 2)294; 6)160; 9)111; Prezentaţi 10 lucrări de efectuat când examinaţi conturile de vânzări şi de clienţi.

1. Dacă toate mărfurile expediate sunt facturate.

67

2. Dacă au fost făcute stornările pentru toate mărfurile returnate şi pentru toate litigiile cu clienţii.

3. Dacă toate facturile anulate sunt contabilizate.

4. Dacă toate facturile emise corespund mărfurilor expediate.

5. Dacă toate anulările de facturi corespund unor returnări sau litigii.

6. Dacă facturile sunt emise cu preţuri corecte şi sunt corect calculate.

7. Dacă sunt rapid identificate facturile a căror încasare este incertă.

8. Dacă facturile sunt contabilizate în perioada livrărilor.

9. Dacă facturile şi anulările sunt imputate în conturile corespunzătoare.

10. Dacă jurnalele sunt corect totalizate şi centralizate.

1)201; 2)201; 6)67; 9)21; Prezentaţi 5 situaţii de ameninţare la adresa independenţei.- interesul propriu;- slăbirea autocontrolului;- renunţarea la propriile convingeri;- manifestările de familiarism;- acţiunile de intimidare.

1)181; 9)1; Prezentaţi cel puţin 7 caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de auditul contractual.

2)181; 6)47; Prezentaţi cel puţin şapte caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de auditul contractual.

5)38; Prezentaţi conţinutul raportului de certificare.

5)37; Prezentaţi etapele misiunii de certificare.

5)38; Prezentaţi intr-o maniera succinta conţinutul dosarului permanent pentru fiecare secţiune.

5)39; Prezentaţi intr-o maniera succinta conţinutul dosarului exerciţiului pentru fiecare secţiune.

1)303; 2)303; 6)169; 9)120; Prezentaţi o clasificare a misiunilor de audit intern.

5)27; Prezentaţi patru tipuri de misiuni speciale de audit

1)215; 2)215; 6)81; 9)35; Prezentaţi pe scurt conţinutul secţiunii a 8-a din Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România.

68

Secţiunea a 8-a se referă la independenţa liber profesioniştilor contabili. Obiectivul acestei secţiuni este de sprijini cabinetele/societăţile profesioniştilor independenţi şi pe membrii acestora în ce priveşte:

- identificarea ameninţărilor la adresa independenţei;- evaluarea acestor ameninţări şi stabilirea importanţei lor;- în cazul în care aceste ameninţări sunt importante, aplicarea măsurilor de prevedere

corespunzătoare în vederea eliminării sau reducerii acestora la un nivel acceptabil;Pentru aceasta, sunt stabilite principiile pe care trebuie să le utilizeze profesioniştii contabili

pentru identificarea şi evaluarea acestor ameninţări, precum şi pentru a identifica, utilizând raţionamentul profesional, măsurile ce se impun pentru eliminarea sau reducerea ameninţărilor la un nivel acceptabil.

5)26; Prezentaţi principalele lucrări ce trebuiesc efectuate intr-o misiune de audit statutar in etapa de orientare si planificare a audituluin statutar

5)41; Prezentaţi succint conţinutul unei scrisori de misiune de audit.

1)48; 2)48; Prin „cabinet de audit" se înţelege: 48c; c) persoane fizice sau juridice care au ca obiect de activitate auditul financiar.

1)46; 2)46; Prin „situaţii financiare" în audit, se înţelege: 46a; a) conturile anuale;

1)1; 2)1; Prin audit, în general, se înţelege: 1a; a) examinarea profesională a unei informaţii, în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente, prin raportarea la un criteriu de calitate;

1)185; 2)185; 6)51; 9)5; Prin ce se caracterizează raportul auditorului asupra respectării clauzelor contractuale?

Raportul său se referă exclusiv la respectarea clauzelor care vizează aspecte contabile şi financiare (de exemplu, metode de evaluare şi de prezentare). Poate fi vorba de împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni (plata dobânzilor, menţinerea indicatorilor financiari la un anumit nivel).

1)186; 2)186; 6)52; 9)6; Prin ce se caracterizează raportul auditorului asupra situaţiilor financiare condensate?

Este emis numai în cazul în care anterior a fost emis, de către acelaşi auditor, un raport de audit asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor. Raportul trebuie să permită identificarea situaţiilor financiare auditate din care s-au născut situaţiile financiare condensate. Trebuie făcută referire la data raportului de audit asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor şi la tipul de opinie exprimată în acel raport. Este necesară menţiunea că, pentru o bună înţelegere a rezultatelor şi situaţiilor financiare ale entităţii, situaţiile financiare condensate trebuie citite împreună cu situaţiile financiare în ansamblul lor şi cu raportul de audit asupra acestora.

69

Opinia auditorului, în acest caz, poate face obiectul unui raport distinct sau poate fi inclusă în raportul auditorului.

1)182; 2)182; 6)48; 9)2; Prin ce se deosebeşte o misiune de audit bazată pe proceduri convenite de o misiune de audit statutar?

1)66; 2)66; Prin prag de semnificaţie, la elaborarea situaţiilor financiare, se înţelege: 66b; b) nivelul, mărimea unei sume peste care profesionistul contabil consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului;

1)20; 2)20; Principiul fundamental pe care se întemeiază regulile de etică în activitatea de audit este: 20b; b) independenţa;

1)163; 2)163; 6)29; Principiul separării responsabilităţilor în sistemul de control intern al unei bănci presupune: 163a; a) Evitarea alocării de responsabilităţi personalului, care să conducă la conflicte de interese;

1)97; 2)97; Printre acţiunile ce trebuie întreprinse de auditor pentru fundamentarea deciziei de a accepta un client de audit se numără: 97b; b) examenul cu privire la independenţă şi la absenţa incompatibilităţilor;

5)23; Probele de audit sunt mai credibile atunci când:a) sunt obţinute dintr-o sursa independenta,din exteriorul întreprinderiib) este furnizata de un alt auditorc) este obţinută pe suport de hârtie sub forma unei fotocopii

1)24; 2)24; Procedeele şi tehnicile de audit utilizate pentru obţinerea elementelor probante privesc: 24a; a) controlul asupra pieselor justificate şi control de fond;

1)192; 2)192; 6)58; 9)12; Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat (revizuire)..Procedurile pentru realizarea misiunii de revizuire (examen limitat) a situatiilor financiare vor include:

- obtinerea unei intelegeri a activitatilor entitatii si a sectorului in care aceasta opereaza; - investigatii privind principiile de contabilitate si practicile entitatii; - investigatii privind procedurile entitatii in legatura cu inregistrarea, clasificarea, sintetizarea

tranzactiilor, acumularea de informatii pentru prezentarea lor in situatiile financiare si intocmirea acestora; - investigatii privind toate asertiunile semnificative din situatiile financiare; - procedurile analitice proiectate pentru a identifica relatiile si elementele individuale care par

neobisnuite: - compararea situatiilor financiare cu situatiile din perioadele anterioare; - compararea situatiilor financiare cu rezultatele anticipate si pozitia financiara; - studiul relatiilor dintre elementele situatiilor financiare care se asteapta sa fie in conformitate cu un

model previzionat bazat pe experienta entitatii.

1)77; 2)77; Procedurile analitice constau în: 77a; a) analiza tendinţelor şi ratiourilor semnificative, precum si examene de coerenţă cu alte informaţii pertinente;

1)252; 2)252; 6)118; 9)72; Procedurile analitice în auditul situaţiilor financiare.Procedurile analitice cuprind compararea informaţiilor financiare ale întreprinderii cu:

70

- informaţiile comparabile ale exerciţiilor precedente;- rezultatele stabilite de întreprindere – bazate pe bugete sau previziuni – sau estimate de

auditor (cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizările);- informaţiile similare din sectorul de activitate din care face parte întreprinderea.-

Procedurile analitice sunt utilizate în diferite etape ale misiunii de audit şi anume:

- pentru a ajuta auditorul să planifice natura, calendarul şi întinderea altor proceduri de audit;

- în controalele substantive pentru găsirea elementelor probante;- ca mijloc de revizuire a coerenţei de ansamblu a situaţiilor financiare.

Atunci când auditorul foloseşte procedurile analitice ca şi controale substantive, trebuie să ţină seama de factori precum:

- obiectivele procedurilor analitice şi gradul lor de fiabilitate;- disponibilitatea informaţiilor şi fiabilitatea lor;- sursele informaţiilor disponibile (cele externe sunt cele mai fiabile);- caracterul comparabil al surselor disponibile;- cunoştinţele dobândite în misiunile anterioare.

1)257; 2)257; 3)32; 4)15; 6)123; 8)32; 9)77; Programul de control: rol, conţinut, forme de prezentare.Nu există un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde

exclusiv de rezultatele etapelor precedente şi de caracteristicile fiecărei întreprinderi.

Etapa de cunoaştere a întreprinderii a permis determinarea domeniilor semnificative, a zonelor de risc şi a naturii operaţiilor; în etapa de apreciere a controlului intern, auditorul a avut posibilitatea identificării existenţei controlului intern pe care se poate sprijini şi verificării modului de funcţionare a acestuia. În funcţie de aceste fluxuri de informaţii şi de gradul de fiabilitate al lor, auditorul îşi stabileşte programul de control al conturilor care poate fi restrâns sau extins.

Aşadar, rolul programului de control este acela de a stabili care sunt controalele de efectuat, cât de extinse vor fi acestea şi data la care ele vor fi efectuate.

Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru specială, care conţine următoarele rubrici:

- lista controalelor de efectuat, ordonată pe secţiunile situaţiilor financiare; aceste controale trebuie să fie cât mai bine detaliate pentru a fi uşor de identificat documentele şi informaţiile necesare a se solicita întreprinderii;

- întinderea eşantionului: ţinând seama de pragul de semnificaţie şi de eventualele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca în această coloană să se menţioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv;

- indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importantă, având în vedere că de data la care s-a efectuat depinde calitatea unui control;

- o referinţă pentru foaia de lucru;- probleme întâlnite: această coloană se foloseşte pentru supervizarea lucrărilor şi pentru a

stabili sinteza rezultatelor controlului.

71

Dosar Program de control Ref:

Pag:

Exerciţiu Auditor:

Viza responsabilului: Data creării:

Data actualizării:

Data:

Controale de efectuat

Mărimea eşantionului

Făcut de........

la data de.......

Referinţa

(Foaia de lucru)

Probleme întâlnite

1)35; 2)35; Programul de lucru defineşte: 35c; c) natura, calendarul şi întinderea lucrărilor necesare pentru punerea în aplicare a planului de audit.

1)54; 2)54; Programul de lucru este: 54a; a) un instrument de realizare a planului misiunii de audit;

1)264; 2)264; 3)36; 6)130; 8)36; 9)84; Programul de muncă.Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, auditorul trebuie să elaboreze şi să

documenteze un Program de muncă în care sunt definite natura, calendarul şi întinderea procedurilor de audit necesare.

Programul de muncă este un ansamblu de instrucţiuni puse în atenţia tuturor participanţilor la misiunea de audit care permit controlul bunei execuţii a lucrărilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de muncă poate să detalieze obiectivele auditului, precum şi bugetul de timp pentru fiecare rubrică şi pentru fiecare procedură de audit folosită.

Pentru elaborarea programului de muncă, auditorul va aprecia evaluarea specifică a riscurilor inerente şi a riscurilor legate de control, precum şi nivelul de asigurare care ar urma să fie furnizată de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului).

Altfel spus, Programul de muncă este o detaliere a tuturor elementelor conţinute în Planul de audit (misiune), în vederea asigurării îndeplinirii acestuia din urmă.

1)208; 2)208; 6)74; 9)28; Protejarea independenţei prin clauze contractuale cu clientul.Aceste măsuri constau în:

- aprobarea de către AGA clientului a numirii cabinetului, atunci când contractul a fost semnat de persoanele împuternicite să administreze patrimoniul şi să-l reprezinte juridic pe client;

- nominalizarea angajaţilor competenţi ai clientului împuterniciţi a lua decizii manageriale;- stabilirea de către client politicilor şi procedurilor pentru o raportare financiară (situaţiilor

financiare) corectă;

72

- stabilirea unor proceduri interne la client pentru asigurarea bunei gestionări a bunurilor şi valorilor;

- stabilirea structurii din cadrul clientului, inclusiv comitetul de audit, care asigură procesul de validare a informaţiilor şi situaţiilor financiare şi legătura cu societatea/cabinetul de audit.

1)209; 2)209; 6)75; 9)29; Protejarea independenţei prin măsuri interne cabinetului.- importanţa pe care conducerea cabinetului/societăţii o acordă independenţei;- politici şi proceduri de implementare şi monitorizare a controlului calităţii lucrărilor

efectuate de cabinet;- identificarea ameninţărilor la adresa independenţei, evaluarea importanţei acestora,

identificarea măsurilor de eliminare sau de reducere a lor la un nivel acceptabil;- politici şi proceduri interne de supraveghere a respectării politicilor şi procedurilor privind

independenţa;- politici şi proceduri care să permită identificarea eventualelor interese sau relaţii dintre

client şi auditor care ameninţă independenţa;- politici şi proceduri privind evitarea obţinerii de venituri de la un singur client;- comunicarea modificărilor intervenite în politicile şi procedurile cabinetului tuturor

angajaţilor şi colaboratorilor;- existenţa unui responsabil cu monitorizarea funcţionării adecvate a sistemului de

protejare a independenţei;- existenţa unui mecanism disciplinar care să asigure conformarea cu politicile şi

procedurile stabilite;- politici şi proceduri de informare a nivelurilor superioare asupra problemelor care vizează

independenţa şi obiectivitatea;- consultarea organismului profesional cu privire la independenţă;- rotirea personalului cu funcţii de răspundere;- eliminarea unor persoane din echipa de audit dacă acesteia îi este afectată

independenţa;

1)207; 2)207; 6)73; 9)27; Protejarea independenţei prin normele legale şi profesionale.Măsurile de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementări includ, dar nu sunt limitate

la: - cerinţe educaţionale, de formare şi experienţă la intrarea în profesie;- cerinţe de dezvoltare profesională continuă;- reglementări de guvernare corporativă;- standarde profesionale;- proceduri disciplinare şi de monitorizare profesională;- examinarea externă a rapoartelor, evaluărilor, comunicatelor sau informaţiilor unui

profesionist contabil de către o terţă parte împuternicită prin lege.

1)194; 2)194; 6)60; 9)14; Raportarea unei misiunii de compilare.Într-o misiune de compilare nu se exprimă nici o asigurare în raport, cu toate că utilizatorii beneficiază de servicii contabile. Profesionistul contabil utilizează cunoştinţele sale contabile şi nu pe cele de auditor, în

73

scopul strângerii, clasării şi sintetizării situaţiilor financiare. Procedurile aplicate în astfel de misiuni nu au drept scop să permită furnizarea unei asigurări asupra situaţiilor financiare respective; utilizatorii acestor informaţii sunt încrezători totuşi că beneficiază de intervenţia unui profesionist care aduce cunoştinţele şi competenţele sale la elaborarea acestor situaţii financiare. Raportul asupra misiunii de compilare trebuie să conţină elementele următoare:-   titlul;-   destinatarul;-   o menţiune confirmând că misiunea s-a derulat conform cu Standardele Internaţionale de Audit aplicabil misiunilor de compilare sau normelor şi practicilor naţionale;-   indicarea faptului, dacă este cazul, că auditorul nu este independent de întreprindere;-   identificarea informaţiilor financiare cu precizarea că ele rezultă din detalii furnizate de conducerea întreprinderii;-   o menţiune indicând responsabilitatea conducerii întreprinderii pentru informaţiile financiare compilate de către auditor;-   o menţiune că misiunea de compilare nu reprezintă nici un audit, nici un examen limitat şi, în consecinţă, nici o asigurare nu este furnizată;-   un paragraf, dacă este cazul, pentru atragerea atenţiei asupra diferenţelor semnificative menţionate în anexe faţă de referenţialul contabil utilizat;-   data raportului;-   adresa şi semnătura auditorului (contabilului) pe fiecare pagină a informaţiilor financiare compilate sau pe prima pagină a situaţiilor financiare compilate, se face una din menţiunile: “neauditate” sau “compilate fără audit, nici examen limitat”.

7)15; Raportul asupra controlului intern: conţinut, structură.

1)188; 2)188; 6)54; 9)8; Raportul asupra unor rubrici din situaţiile financiare.Acest raport nu se referă la situaţiile financiare în ansamblul lor, ci doar la una sau mai multe

rubrici din situaţiile financiare (creanţe, stocuri, constituirea unui provizion etc.). În consecinţă, opinia auditorului se va referi numai la rubrica sau la rubricile auditate.

Raportul trebuie să menţioneze referenţialul contabil pe baza căruia a fost auditată rubrica respectivă din situaţiile financiare.

Atunci când auditorul a formulat o opinie defavorabilă sau o imposibilitate de exprimare a opiniei asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor, el poate emite o altfel de opinie în raportul asupra unei rubrici numai dacă această rubrică nu constituie o parte semnificativă a acestor situaţii financiare.

1)86; 2)86; Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit înseamnă: 86a; a) raport asupra unei rubrici din situaţiile financiare;

1)87; 2)87; Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit înseamnă: 87a; a) raport privind respectarea clauzelor contractuale;

74

1)88; 2)88; Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit înseamnă: 88b; b) raport asupra situaţiilor financiare condensate (rezumate);

1)95; 2)95; Raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei societăţi comerciale are rolul de: 95a; a) instrument de comunicare cu acţionarii pentru decizii economice şi cu ceilalţi utilizatori ai situaţiilor financiare;

1)117; 2)117; Raportul de audit asupra situaţiilor financiare are rolul: 117a; a) de confirmare a încrederii în situaţiile financiare prezentate;

5)10; Raportul de audit in forma lunga: studiu de caz

1)69; 2)69; Raportul, în cazul unei misiuni de audit de bază, trebuie să precizeze că auditul a fost planificat şi executat de o manieră care să asigure în mod rezonabil că în conturile anuale nu sunt anomalii semnificative, în următoarele situaţii: 69c; c) în orice misiune de acest gen.

1)64; 2)64; Referenţial (referinţă) contabil înseamnă: 64a; a) ansamblul de criterii utilizate pentru pregătirea situaţiilor financiare care se aplică la toate elementele importante;

1)93; 2)93; Referirea la normele contabile avute în vedere la efectuarea lucrărilor de audit financiar este prezentată în Raportul de audit: 93c; c) în paragraful opiniei.

1)90; 2)90; Referirea la normele de audit în baza cărora s-a efectuat auditul este prezentată în Raportul de audit în paragraful: 90c; c) privind natura si întinderea lucrărilor de audit.

1)147; 2)147; 6)13; Reluând datele din întrebarea 146, care este suma ce trebuie contabilizată în contul „Terenuri"? 147a; a) 33.013 lei;

1)148; 2)148; 6)14; Reluând datele din întrebarea l46, care este suma care trebuia contabilizată în contul „Construcţii"? 148b; b) 212.082 lei;

1)153; 2)153; 6)19; Reluând datele din întrebarea 152, care este suma amortizării în anul N? 153a; a) 12.500.000 lei;

1)154; 2)154; 6)20; Reluând datele din întrebarea 152, care este suma plusvalorii înregistrată cu ocazia vânzării? 154a; a) 137.500 lei;

1)204; 2)204; 6)70; 9)24; Renunţarea la convingeri - ameninţare la adresa independenţei.Apare atunci când cabinetul/societatea sau un membru al acestuia promovează sau poate fi

perceput a promova situaţia sau opinia unui client până în punctul în care obiectivitatea sa este sau poate fi înţeleasă ca fiind compromisă. Acesta ar putea fi cazul în care cabinetul/societatea sau un membru al acestuia şi-au subordonat raţionamentul profesional aceluia al clientului. Exemple:

- a se ocupa cu sau a fi promotor al acţiunilor sau al altor titluri de valoare ale clientului;- a acţiona ca un avocat sau consilier al clientului în litigiile lui sau în rezolvarea

neînţelegerilor cu terţe părţi.75

5)11; Revizuirea generala a situaţiilor financiare.Verificarea evenimentelor ulterioare

1)115; 2)115; Rezervele care însoţesc opinia auditorului se prezintă: 115a; a) înaintea paragrafului de opinie;

1)276; 2)276; 3)45; 4)41; 6)142; 8)45; 9)96; Riscul de audit: componente şi relaţiile între acestea.Riscul de audit constă în faptul că auditorul exprimă o opinie incorectă din cauza faptului că în

situaţiile financiare sunt erori semnificative.

Riscul de audit se divide în trei componente: riscul inerent, riscul legat de control şi riscul de nedescoperire (nedetectare).

Există o relaţie de inversă proporţionalitate între riscul de nedetectare şi nivelul cumulat al riscului inerent şi al riscului leat de control. De exemplu, dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel încât să fie redus cât mai mult riscul de audit şi invers, dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat.

1)43; 2)43; Riscul de nedescoperire este: 43a; a) o componentă a riscului de audit;

1)51; 2)51; Riscul de nedetectare: 51b; b) nu poate fi eliminat în totalitate, indiferent care sunt tehnicile şi procedurile folosite de auditor;

1)18; 2)18; Riscurile avute în vedere la determinarea pragului de semnificaţie pot fi: 18a; a) riscuri generale legate de întreprindere;

1)160; 2)160; 6)26; Riscurile cu impact însemnat asupra situaţiei patrimoniale sau reputaţionale ale băncii sunt: 160b; b) Riscuri semnificative;

1)49; 2)49; Riscurile inerente şi cele legate de control se evaluează: 49b; b) împreună;

1)236; 2)236; 3)24; 4)36; 6)102; 8)24; 9)56; Rolul raportului de audit.Raportul de audit are un triplu rol:

- instrument de comunicare cu utilizatorii situaţiilor financiare emise de entitatea auditată, respectiv cu publicul, precum şi cu acţionarii, pentru decizii economice;

- instrument de confirmare a încrederii publicului şi acţionarilor în situaţiile financiare prezentate de o entitate;

- instrument de identificare a responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea entităţii auditate.

2)219; 3)10; Rolul si importanţa dosarului exerciţiului.Dosarul exerciţiului cuprinde toate elementele unei misiuni a căror utilitate nu depăşeşte

exerciţiul controlat; el permite asamblarea tuturor lucrărilor, de la organizarea misiunii la formularea raportului.

76

Dosarul exerciţiului este indispensabil pentru:

- mai buna organizare a misiunii şi controlul ei;- documentarea lucrărilor efectuate, deciziilor luate şi asigurarea că programul s-a derulat

fără omisiuni;- înlesnirea muncii în echipă şi supervizarea lucrărilor delegate colaboratorilor;- justificarea opiniei emise şi redactarea raportului.

3)11; Rolul si importanţa dosarului permanent.Unele informaţii şi documente primite sau analizate în cursul diferitelor etape ale misiunii pot

fi folosite pe toată durata mandatului. Clasarea lor într-un dosar separat – dosarul permanent – permite utilizarea lor ulterioară, după aducerea lui la zi. Dosarul permanent permite evitarea repetării în fiecare an a unor lucrări şi transmiterea de la un exerciţiu la altul a elementelor de cunoaştere a întreprinderii.

1)238; 2)238; 6)104; 9)58; Rolul şi conţinutul chestionarului de sfârşit de misiune.Chestionarul de sfârşit de misiune permite obţinerea asigurării că toate elementele necesare

formulării opiniei asupra situaţiilor financiare au fost reunite, că normele au fost respectate şi că dosarele de lucru sunt complete. Fiind un document intern al auditorului, chestionarul de sfârşit de misiune poate conţine un număr de întrebări care depinde de mărimea, structura şi experienţa cabinetului de audit, de natura misiunii, precum şi de faptul de a fi vorba de o primă misiune de audit la acel client sau clientul este mai vechi.

Întrebările din chestionar trebuie să recapituleze toate lucrările ce trebuie efectuate potrivit standardelor, normelor şi procedurilor interne ale cabinetului şi se pot grupa după cum urmează:

- întinderea lucrărilor;- delegarea lucrărilor către membrii echipei şi supervizarea activităţii lor;- conţinutul situaţiilor financiare;- raportările;- comunicările cu conducerea întreprinderii;- latura administrativă.

Chestionarul va servi la elaborarea notei de sinteză a misiunii.

1)237; 2)237; 6)103; 9)57; Rolul şi conţinutul notei de sinteză.Nota de sinteză are rolul de recapitula toate punctele importante ale lucrărilor efectuate, de la

cunoaşterea întreprinderii până la controlul conturilor, care pot avea o incidenţă asupra deciziei finale.

Nota de sinteză este întocmită pe o foaie de lucru care presupune:

- o referire la foaia de lucru în care punctul reţinut ca important este dezvoltat;- o descriere sumară a punctului respectiv;- poziţia auditorului (punctul său de vedere).

Descrierea punctelor respective se va referi la toate elementele importante ale desfăşurării lucrărilor şi în special la:

77

- problemele tehnice întâlnite şi maniera în care au fost rezolvate;- punctele în suspensie care necesită primirea unei informaţii complementare;- domeniile care necesită o luare de poziţie şi o decizie finală a auditorului;- o listă a modificărilor propuse, evidenţiindu-le pe cale care au fost contabilizate şi distinct

pe cele care încă nu a fost acceptate de întreprindere.

1)239; 2)239; 6)105; 9)59; Rolul şi conţinutul scrisorii de afirmare.Rolul scrisorii de afirmare este de a reduce riscul apariţiei unor neînţelegeri între auditori şi

conducătorii clientului, prin confirmarea de către aceştia din urmă a afirmaţiilor orale. De asemenea, scrisoare de afirmare are rolul de a confirma afirmaţiile verbale primite de auditor cu privire la elementele semnificative ale situaţiilor financiare, pentru care auditorul nu se poate aştepta în mod rezonabil să obţină elemente probante.

Tot prin intermediul scrisorii de afirmare auditorul obţine dovada că cei care conduc întreprinderea recunosc responsabilitatea lor în întocmirea situaţiilor financiare pe care le-au aprobat. Scrisoarea de afirmare permite înştiinţarea conducerii întreprinderii asupra modului de influenţare a situaţiilor financiare de către informaţiile pe care numai ea le deţine.

Exemple de elemente declarate într-o scrisoare de confirmare:

- Nu avem cunoştinţă de nici o iregularitate privind conducerea sau salariaţii care prezintă un rol important în definirea şi funcţionarea sistemului contabil şi de control intern, susceptibile a avea o influenţă semnificativă asupra situaţiilor financiare.

- V-am prezentat toate registrele contabile, toată documentaţia aferentă şi toate procesele-verbale ale AGA, ale consiliului de administraţie, respectiv cele care s-au ţinut la datele de.....şi.....şi..... .

- Confirmăm că situaţiile financiare nu conţin anomalii semnificative sau omisiuni.- Societatea noastră s-a conformat tuturor prevederilor din acordurile contractuale a căror

nerespectarea ar fi putut avea o incidenţă semnificativă asupra situaţiilor financiare.- Următoarele elemente au fost corect înregistrate şi, după caz, în notele la situaţiile

financiare s-au dat explicaţiile necesare: pierderi din operaţiuni de cumpărări şi vânzări, active date în garanţie (ipotecate), active vândute.

- Nu avem nici un proiect sau intenţii susceptibile să altereze în mod semnificativ valoarea contabilă sau clasificarea activelor şi pasivelor reflectate în situaţiile financiare.

- Nu avem nici un plan de abandonare a unor linii de fabricaţie şi nici un stoc nu este contabilizat la o sumă superioară valorii sale nete de realizare.

- Societatea este proprietara tuturor activelor şi nici unul nu a fost ipotecat, cu excepţia celor menţionate în nota.....la situaţiile financiare.

- Noi am înregistrat toate pasivele şi angajamentele sau am dat explicaţii în notele anexe, iar în nota anexă Y am indicat toate garanţiile acordate terţilor.

- Cu excepţia evenimentului constând în ........ descris în nota anexă Z, nici un eveniment posterior închiderii exerciţiului care să necesite o rectificare a situaţiilor financiare nu s-a produs sau aceste evenimente au fost prezentate în notele anexate.

Litigiul cu societatea K a fost reglat pentru o sumă de ....... lei, provizionată în situaţiile financiare. Nici o altă reclamaţie privind un eventual contencios nu a fost depusă şi nu este prevăzută

1)219; 4)22; 6)85; 8)10; 9)39; Rolul şi importanţa dosarului exerciţiului.

78

1)220; 2)220; 4)23; 6)86; 8)11; 9)40; Rolul şi importanţa dosarului permanent.

5)61; Se dau următoarele informaţii aferente anului N: - venituri totale = 50.000 lei; - cheltuieli totale = 40.000 lei (inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit inregistrate pana in luna septembire); - cheltuielile cu impozitul pe profit inregistrate pana in luna septembrie = 5.000 lei; - impozitul pe profit plătit = 2.000 lei; - venituri din dividende = 2.000 lei; - venituei din reluarea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor = 4.000 lei; - cheltuieli de protocol =100 lei (limita de deductibilitate 2%); - cheltuieli cu sponsorizări = 450 (limita de deductibilitate 0.3%); - cheltuieli privind amenzile şi penalităţi datorate statului = 2.000 lei;Conform Legii 571/2003; cota de impozit pe profit = 16%;In calitate de auditor care este soldul contului 441 şi înregistrarea impozitului pe profit in luna decembrie?

5)35; Selectarea si abordarea politicilor contabile adecvate este responsabilitate: a) auditorului b) conducerii societăţii c) conducătorului compartimentului contabil

1)19; 2)19; Semnificativ, ca termen în normele de audit, înseamnă: 19b; b) termen utilizat pentru a exprima importanţa unei date contabile, unei informaţii sau unei iregularităţi cuprinsă în situaţiile financiare;

1)21; 2)21; Serviciile conexe se referă la: 21c; c) examene limitate, examenele pe bază de proceduri convenite şi misiuni de compilare.

5)55; Simulaţi o misiune de examen limitat asupra angajamente si datorii contingente .

5)52; Simulaţi o misiune de examen limitat asupra conturilor de trezorerie.

5)53; Simulaţi o misiune de examen limitat asupra creanţelor.

5)57; Simulaţi o misiune de examen limitat asupra evenimentelor ulterioare.

5)59; Simulaţi o misiune de examen limitat asupra impozitului pe profit si alte impozite.

5)56; Simulaţi o misiune de examen limitat asupra imprumuturilor de plătit.

5)54; Simulaţi o misiune de examen limitat asupra proprietăţii.

5)51; Simulaţi o misiune de examen limitat asupra stocurilor.

5)58; Simulaţi o misiune de examen limitat asupra tranzacţiilor cu părţile afiliate.

1)50; 2)50; Sistemul contabil reprezintă: 50b; b) ansamblul de proceduri şi documente prevăzute prin legislaţia financiar-contabilă;

79

1)233; 2)233; 6)99; 9)53; Situaţii care conduc la formularea altei opinii decât opinie fără rezerve.- apariţia de elemente care însă nu afectează opinia auditorului (se va formula o opinie fără

rezerve, dar cu un paragraf de observaţii);- există limitări ale întinderii lucrărilor (opinie cu rezerve sau imposibilitatea exprimării unei

opinii);- există dezacorduri cu conducerea entităţii auditate (opinie cu rezerve sau opinie

defavorabilă);

1)73; 2)73; Situaţiile în care un observator ar avea motive pentru a se îndoi de obiectivitatea unui auditor sunt: 73a; a) implicarea financiară directă sau indirectă în activităţile unui client;

1)203; 2)203; 6)69; 9)23; Slăbirea autocontrolului - ameninţare la adresa independenţei.Apare atunci când unul din membrii cabinetului/societăţii a fost anterior una din persoanele

care a gestionat patrimoniul clientului şi din această poziţie poate exercita o influenţă semnificativă asupra nivelului de asigurare al angajamentului faţă de client. Exemple:

- un membru al cabinetului/societăţii este sau a fost recent una din persoanele care a gestionat patrimoniul clientului;

- un membru al cabinetului/societăţii este sau a fost recent un angajat al clientului într-o poziţie din care poate exercita o influenţă semnificativă directă asupra nivelului de certitudine – asigurare - a contractului faţă de client;

- pregătirea datelor originale utilizate la generarea situaţiilor financiare sau pregătirea unor înregistrări care fac obiectul nivelului de asigurare a profesionistului contabil faţă de client.

1)152; 2)152; 6)153; Societatea Alfa a evaluat în decembrie anul N - 4 un ansamblu imobiliar achiziţionat în anul N - 11 cu 400.000 lei (din care 80.000 lei pentru teren), amortizabil în 20 ani; cu această ocazie a eliminat amortismentele din valoarea contabilă. Valoarea de utilitate a ansamblului imobiliar a fost stabilită cu această ocazie la 450.000 lei (din care 150.000 lei terenul); durata de viaţă nu a fost modificată.La l iulie anul N, ansamblul imobiliar a fost vândut cu 500.000 lei. Care este diferenţa din reevaluare ce trebuia înregistrată de societate? 152a; a) 178.000 lei;data Explicaţii clădire teren total

N-11 achiziţie 320.000.000 80.000.000 400.000.000

durata normală 20 ani -

amortizare anuală 320.000.000 / 20=16.000.000 -

N-4 amortizare în 8 ani 16.000.000*8=128.000.000

Valoare rămasă neamortizată

320.000.000-128.000.000=192.000.000 80.000.000 272.000.000

Valoare de utilitate 300.000.000 150.000.000 450.000.000

Diferenţă din 300.000.000-192.000.000=108.000.000 70.000.000 178.000.000

80

reevaluare

Durata rămasă de amortizat

20 - 8 = 12 ani -

Amortizare anuală 300.000.000 / 12 = 25.000.000 -

Amortizare în N la 1 iulie

25.000.000 / 2 = 12.500.000 -

Amortizare până la vânzare

3*25.000.0000+12.500.000=87.500.000 -

Val.rămasă neamort.la vânzare

300.000.000 – 87.500.000=212.500.000 150.000.000 362.500.000

Valoarea de vânzare 500.000.000

Câştigul din vânzare 137.500.000

1)287; 2)287; 6)18; Societatea Alfa a evaluat la l decembrie anul N - 4 un ansamblu imobiliar achiziţionat în anul N - 11 cu 400.000.000 lei (din care 80.000.000 lei pentru teren), amortizabil în 20 de ani; cu această ocazie a eliminat amortismentele din valoarea contabilă. Valoarea de utilitate a ansamblului imobiliar a fost stabilită cu această ocazie la 450.000.000 lei (din care 150.000.000 lei terenul); durata de viaţă nu a fost modificată. La l iulie anul N ansamblul imobiliar a fost vândut cu 500.000.000 lei. Care sunt: - diferenţa din reevaluare ce trebuia înregistrată; - suma amortizării în anul N; - suma plusvalorii înregistrată cu ocazia vânzării.

1)285; 2)285; 6)151; Societatea Alfa, auditată de dumneavoastră, a achiziţionat la 5 aprilie 2002 un ansamblu imobiliar spre renovare si a efectuat următoarele cheltuieli: - preţ cumpărare teren:90 mii. lei - preţ cumpărare construcţie:410 mii. lei - taxe înregistrare:83 mii. lei - cheltuieli cu actele:3,5 mii. lei - onorarii notar:14.744 mii. Lei (din care TVA 2.744.000 lei) - comisioane:29.900 mii. Lei (din care TVA 4.900.000 lei) - cheltuieli arhitecţi:23.920 mii. Lei (din care TVA 3.920.000 lei) - reparaţii:263.120 mii lei (din care TVA 43.120.000 lei)Societatea a înregistrat în cheltuielile perioadei suma de 18.244.000 lei. Care sunt sumele ce trebuiau contabilizate în cheltuielile perioadei, în contul terenuri şi în contul construcţii?

Răspuns: 0 (toate cheltuielile ocazionate de achiziţia şi punerea în funcţiune a imobilizărilor corporale se înregistrează în valoarea de intrare a imobilizărilor).

1)146; 2)146; 6)12; Societatea Stirex S.A., auditată de dumneavoastră, a achiziţionat la l iulie 2003 un ansamblu imobiliar spre renovare şi a efectuat următoarele cheltuieli: Societatea a înregistrat în

81

cheltuielile perioadei suma de 90.095, la terenuri 30.000 şi la construcţii 125.000 lei. Care este suma corectă ce trebuia contabilizată în cheltuielile perioadei? 146b; b) 0; • preţul de cumpărare al terenului30.000 lei • preţul de cumpărare al construcţiei125.000 lei • taxe de înregistrare12.000 lei • alte cheltuieli cu actele800 lei • onorarii notar1.500 lei (din care TVA 240) • comisioane1.800 lei (din care TVA 290) • cheltuieli arhitecţi3.600 lei (din care TVA 575) • cheltuieli renovare85.000 lei (din care TVA 13.500)

7)18; Sondajul: definiţie şi rol; decizii prealabile executării sondajului.

1)221; 2)221; 3)12; 4)24; 6)87; 8)12; 9)41; Structura dosarului exerciţiului.Dosarul exerciţiului cuprinde 10 secţiuni (părţi) simbolizate de la A la J, astfel:

- EA (dosarul exerciţiului, secţiunea A) intitulată „Acceptarea misiunii”;- EB (dosarul exerciţiului, secţiunea B) intitulată „Sinteza misiunii şi rapoarte”;- EC (dosarul exerciţiului, secţiunea C) intitulată „Orientare şi planificare”;- ED (dosarul exerciţiului, secţiunea D) intitulată „Evaluarea riscului legat de control”;- EE (dosarul exerciţiului, secţiunea E) intitulată „Controalele substantive”;- EF (dosarul exerciţiului, secţiunea F) intitulată „Utilizarea lucrărilor altor profesionişti”;- EG (dosarul exerciţiului, secţiunea G) intitulată „Verificări şi informaţii specifice”;- EH (dosarul exerciţiului, secţiunea H) intitulată „Lucrările de sfârşit de misiune”;- EI (dosarul exerciţiului, secţiunea I) intitulată „Intervenţii cerute prin reglementări

diverse”;- EJ (dosarul exerciţiului, secţiunea J) intitulată „Controlul conturilor consolidate”.

1)222; 2)222; 3)13; 4)25; 6)88; 8)13; 9)42; Structura dosarului permanent.Dosarul permanent se subdivide în 7 secţiuni pentru a facilita lectura şi controlul din partea

organismului profesional, după cum urmează:

- PA (dosarul permanent, secţiunea A) intitulată „Generalităţi”;- PB (dosarul permanent, secţiunea B) intitulată „Documente privind controlul intern”;- PC (dosarul permanent, secţiunea C) intitulată „Situaţii financiare şi rapoarte privind

exerciţiile precedente”;- PD (dosarul permanent, secţiunea D) intitulată „Analize permanente”;- PE (dosarul permanent, secţiunea E) intitulată „Fiscal şi social”;- PF (dosarul permanent, secţiunea F) intitulată „Juridice”;- PG (dosarul permanent, secţiunea G) intitulată „Intervenienţi externi”.

7)5; Succesiunea lucrărilor într-o misiune de audit al conturilor anuale şi certificarea bilanţurilor.

1)30; 2)30; Succesiunea lucrărilor într-o misiune de audit de bază cuprinde: 30b; b) acceptarea mandatului (misiunii);

82

9)74; Tehnica observării directe.Observarea directă este mijlocul cel mai eficace de verificare a existenţei unui activ, însă ea nu

aduce decât o parte din elementele probante necesare şi anume numai existenţa bunului respectiv; celelalte elemente probante ca: proprietatea asupra bunului, valoarea atribuită etc. trebuie verificate prin alte tehnici.

1)254; 2)254; 3)29; 4)18; 6)120; 8)29; Tehnica observării fizice.

4)17; Tehnica sondajului în audit.

1)255; 2)255; 3)30; 6)121; 8)30; 9)75; Tehnica sondajului.Sondajul este definit ca o tehnică ce constă în selecţionarea unui anumit număr sau părţi dintr-o

mulţime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obţinere a elementelor probante şi extrapolarea rezultatelor obţinute asupra eşantionului la întreaga masă sau mulţime.

Sondajele sunt de două naturi diferite:

- sondaje asupra atribuţiilor, când auditorul caută să demonstreze că elementele care constituie masa prezintă o caracteristică (trăsătură) comună;

- sondaje asupra valorilor, când auditorul caută să verifice valoarea dată unei mulţimi sau unei mase.

Auditorul poate folosi două tipuri de sondaje: statistice şi nestatistice, acesta din urmă bazat exclusiv pe experienţa sa profesională. Sondajul nestatistic nu permite o extrapolare riguroasă a rezultatelor obţinute asupra eşantionului la întreaga masă sau mulţime. Alegerea între cele două tipuri de sondaje depinde de pregătirea profesională a auditorului şi de gradul de credibilitate pe care acesta doreşte să îl dea concluziilor sale.

5)43; Tehnici de contrul pentru obţinerea elementelor probante prezentare si exemplificare.

1)74; 2)74; Tehnicile de examinare a conturilor anuale se sprijină pe: 74a; a) selecţionarea eşantionului;

1)29; 2)29; Termenul de fraudă în audit semnifică: 29a; a) un act voluntar emis de una sau mai multe persoane din conducere, salariaţi sau terţi, care conduce la situaţii financiare eronate;

1)31; 2)31; Termenul de eroare în audit semnifică: 31b; b) o inexactitate involuntară, conţinută în situaţiile financiare;

1)55; 2)55; Testele de procedură sunt: 55b; b) testele care permit să se obţină elemente probante asupra eficacităţii conceperii si funcţionării sistemelor contabile şi controlului intern;

1)177; 2)177; 6)43; Ţinerea corectă şi la zi a registrelor contabile ale băncii reprezintă pentru auditor: 177b; b) O responsabilitate secundară;

5)64; Un salariat pleacă în delegaţie cu maşina firmei timp de 5 zile. Acesta primeşte ca diurna suma de 60 lei/zi, în plus primeşte un avans de 1.000 lei.Salariatul aduce spre decontare următoarele documente:

83

- bonuri fiscale în valoare de 60 lei - ţigări; 25 lei - băutură; 20 - alimente; - factura de la hotel pe care intră cazare 400 lei; mic dejun 100 lei şi parcare 50 lei; - facturi de la restaurant pentru salariat 250 lei; - facturi de la restaurant pentru o cină cu parteneri de afaceri 200 lei; - bonuri benzină 300 lei, din care justificat 220 lei.Societatatea a decontat toate cheltuielile salariatului in suma de 1.405 lei, acest lucru insemnand o plata suplimentara către acesta de 405 lei. In calitate de auditor, consideraţi ca societatea a procedat bine ? In caz contrar, stabiliţi care este varianta corecta.

1)241; 2)241; 6)107; 9)61; Utilizarea lucrărilor auditorului intern.Auditorul trebuie sa analizeze activitatile auditorului intern si incidentele potentiale

asupra procedurilor de audit ale sale.

Auditorul intern, facand parte din structurile intreprinderii, are printre obiectivele sale examenul, evaluarea si controlul pertinentei si eficacitatii sistemelor contabile si de control intern; anumite aspecte ale lucrarilor sale pot fi utile auditorului extern.

Printre activitatile auditorului intern care pot fi utilizate de catre auditorul extern se pot mentiona:

- examenul sistemelor contabile de control intern;- examenul informatiilor financiare si de gestiune;- evaluarea costurilor,rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si operatiuni;- examenul modului de respectare a textelor legislative precum si al politicilor si directivelor stabilite de

conducerea intreprinderii.Auditorul extern are obligatia sa obtina o cunoastere suficienta a activitatii auditorului intern pentru a planifiuca si aborda in mod eficient auditul.

In evaluarea lucrarilor audittorului intern, auditorul extern va tine seama de urmatoarele criterii:

- statutul auditorului intern in cadrul intreprinderii;- natura si intinderea lucrarilor de audit intern efectuate;- competente tehnice,pregatire tehnica adaptata si o experienta ca auditor intern;- organizarea profesionala: planificarea, supravegherea, controlul si docuemntarea corecta a lucrarilor, existenta

manulalelor de audit,programarea de lucru si a dosarelor de lucru corespunzatoare.

1)240; 2)240; 6)106; 9)60; Utilizarea lucrărilor unui alt auditor.Standardul international de Audit (ISA) nr.600 stabileste procedurile si principiile

fundamentale si modalitatile lor de aplicare referitoare la utilizarea de catre un auditor, in cadrul unei misiuni de audit de baza, la o entitate , a lucrarilor realizate de catre un alt auditor,asupra situatiilor financiare ale unuia sau mai multor sub-grupuri incluse in situatiile financiare ale acelei entitati.Ele nu se aplica in cazul cand doi sau mai multi auditori sunt numiti coauditori si nici relatiilor auditorului cu auditul precedent.

Cand auditorul principal utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa determine incidenta acestor lucrari asupra propriului sau audit.

84

Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitati.Expresia alt auditor desemneaza auditorul – altul decat auditorul principal- responsabil de examenul informatiilor financiare ale unui subgrup, incluse in situatiile financiare auditate de catre auditorul principal.

a) Acceptarea misiunii de auditor principal- auditorul trebuie sa stabileasca daca participarea sa la lucrarile de audit pe ansamblu este suficienta pentru a-i permite sa actioneze ca auditor principal.

b) Proceduri puse in lucru de catre auditorul principal:- evaluarea competentei profesionale a altui auditor;- obtinerea de elemente probante care dovedesc ca lucrarile acelui auditor raspund obiectivelor auditorului

principal in cadrul misiunii sale de audit.Cunoscand contextul in care auditorul principal va folosi lucrarile sale, celalat auditor trebuie sa coopereze cu auditorul principal.De exemplu acest alt auditor va aduce la cunostinta auditorului principal orice aspect al activitatii sale care nu se poate realiza conform modalitatilor stabilite; la randul sau celalalt auditor va fi informat despre orice problema aparuta in activitatea auditorului principal care poate avea o incidenta importanta asupra propriei sale activitati.

1)242; 2)242; 6)108; 9)62; Utilizarea lucrărilor unui expert.Standardul International de Audit (ISA) nr.620 stabileste procedurile si principiile fundamantale si modalitatile lor de aplicare in cazul utilizarii lucrarilor unui expert ca si elemente probante.

Prin expert se intelege o persoana sau un cabinet care poseda competente, cunostinte si o experienta specifica intr-un domeniu specific, alul decat cel care presupune cunostinte de contabilitate si audit.

Expertul poate fi angajat de catre intreprindere, angajat de catre auditor, salariat al intreprinderii sau salariat al auditorului.

In primul rans auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile .

Utilizarea lucrarilor unui expert se face in urmatoarele situatii;

- evaluarea unor anumite active: cladiri,constructii, terenuri, echipamente, opere de arta,pietre pretioase;- o evaluare a starii fizice a unor active precum minereuri,zacaminte,resurse petroliere sau stablirea duratei de

viata ramasa a unor active corporale;- evaluari actuarile;- evaluarea stadiului de avansare in realizarea fizica a unor produse sau lucrari de constructii;- avizele juridice in ceea ce priveste interpretarea unor acorduri,statute sau reglementari.

Cand are in vedere sa foloseasca lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa tina cont de:

-caracterul semnificativ al ementului respectiv din situatiile financiare;

- riscul de eroare datorat naturii si complexitatii elemntului respectiv din situatiile financiare;

- volumului si calitatii altor elemente probante disponibile.

In al doilea rand auditorul trebuie sa verifice competenta profesionala a expertului : calificarile profesionale,diplome,inscrierea ca membru intr-un organism profesional, experienta si reputatia sa in domeniul in care se intentioneaza a fi folosit.

In al treilea rand auditorul evalueza obiectivitatea expertului.Riscul unei lipse de obiectivitate este mai ridicat in cazul expertului angajat al intreprinderii si al expertului legat intr-u fel sau altul de intreprinderea auditata.

85

In al patrulea rand auditorul trebuie sa stranga elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca intinderea lucrarilor expertului respunde obiectivelor auditului.Aceasta se poate realiza examinand instructiunile scrise date de catre intreprindere expertului,instructiuni care se pot referi la teme precum:

- obiectivele si intinderile lucrarilor expertului;- o descriere generala a problemelor specifice care vor fi tratate in raportul expertului;- conditiile de acces ale expertului la informatii;- confidentialitatea informatiilor despre intreprindere;- informatii referitoare la ipotezele si metodele de lucru pe care le va folosi expertul.

Auditorul trebuie sa stabileasca daca luycrarile expertului pot constitui un elemnt probant cu privire la aprecierea criteriilor ce trebuiesc indeplinite de situatiile financiare, el va stabili in mod deosebit daca rezultatele la care a ajuns expertul au fost corect luate in seama la elaborarea situatiilor financiare; daca el va stabili ca lucrarile expertului nu permit reunirea elementelor probante, poate angaja un alt expert sau va emite o opinie calificata.

Cand auditorul nu modifica raportul sau, el nu trebuie sa faca mentiune de utilizarea lucrarilor expertului.

86