Banii in arealul romanesc

Etimologie

Löwenthaler olandez (Taler-leu) emis în 1660

În secolul al XVII-lea, în statele românești se foloseau ca monedă taleri olandezi (löwenthaler) care aveau

gravat pe ei un leu rampant.

Chiar și după ieșirea din uz a talerilor numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani.

În 1867, leul a devenit unitatea monetară a Principatelor Unite.

Istorie

Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de 8 grame,

emisă de pólisul (orașul) grecesc Histria în anul 480 î. Ch. Ea a fost urmată și de alte emisiuni de monedă

ale polisurilor grecești dinDobrogea. Geto-dacii foloseau monede macedonene, apoi au început să emită

monede proprii din argint, asemănătoare cu cele ale celților, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de

aur. De asemenea monedele romane, cum sunt denariirepublicani sau imperiali, au pătruns și ele pe

teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupația romană, dar au continuat să circule și după retragerea

aureliană, fiind apoi înlocuiți de monede bizantine.

În formațiunile statale românești, s-a emis monedă, primul voievod care a emis monede fiind Vladislav

I în Țara Românească, el bătând ducați munteni din argint, urmat de Petru Mușat în Moldova, acesta

emițând groși de argint.

Spre deosebire de Țara Românească și Moldova, Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-

european: groși, oboli,dinari, creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538.

Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor

circulând: taleri turcești, galbeni ungurești și austrieci, zloți, carboave rusești, țechini venețieni, în total

peste 100 de tipuri de monede. O emisie de monedă a costat până și capul unui domnitor. Este vorba

de Constantin Brâncoveanu, cel care a emis o monedă-medalie cu efigia sa pe ea, încălcând astfel religia

musulmană și dând motiv turcilor otomani să îi ceară capul.

Prin Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Țara Românească și în 1832 în Moldova, se stabilesc

monedele care pot fi folosite pe teritoriul românesc: galbenul austriac, sfanțul de argint

(din germană Zwanziger[4]: „denumirea monedei de20 creițari”),

Ca o recunoaștere a Unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza propune baterea de monedă, care să se

numească „român”, sau „romanat” (după propunerea lui Ion Heliade Rădulescu). Acest lucru însă nu era

posibil, fiind condiționat de cantitatea de metal din vistieria statului, dar și de puterea otomană, care nu

accepta emisia de monede proprii a statelor vasale.

Primul leu

Perioada antebelicăLa 22aprilie 1867 este stabilită moneda națională leu, ca o monedă bimetalică cu

etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur și având 100 de diviziuni, numite bani. Primele

monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani și 10 bani, bătute în Anglia în

1867.

În 1868, s-a emis prima monedă românească de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 de

exemplare, aceasta fiind considerată drept probă. Începând cu 1870 s-au emis și monede de argint cu

nominalele de 50 de bani (denumite popular „băncuțe”), 1 leu și 2 lei. Începând cu 1880 s-au emis și

monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulație s-au bătut în 1883 și 1890.

La 3 martie 1870, se înființează Monetăria Statului, care poate bate monedă, până în acel an monedele

fiind bătute în majoritate în străinătate, mai ales la Birmingham. Datorită lipsei de monedă națională

anterioare momentului 1870, toate taxele și vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent

folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcească

(22,70), imperialii ruși vechi (20,60) șisuveranii englezi (25,22). Valuta intră astfel masiv în țară, mai

ales rubla rusească, ceea ce duce la măsuri drastice din partea unor miniștri, cum a fostDimitrie A.

Sturdza, supranumit „Mitiță roade ruble”, care a forțat un anumit curs de schimb și o anumită circulație de

monedă.

Primele însemne monetare de hârtie sunt biletele ipotecare, emise conform legii din 12 iunie 1877, cu

valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei și 500 lei, de către Ministerul de Finanțe, pentru a

obține fondurile necesare susținerii financiare a Războiului de Independență.

La 1 aprilie 1880, este înființată Banca Națională a României, fiind singura abilitată să emită monedă de

metal și hârtie.

Printr-o lege din 1900, s-a autorizat și emiterea de piese de nichel, cu valoarea nominală de 5, 10 și 20

bani, bătute la monetăria Bruxelles.

În 1906, s-au bătut o serie de monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100

lei, aniversând cei 40 de ani de domnie a regelui Carol I.

Perioada interbelică și Al Doilea Război Mondial

După Primul Război Mondial, leul românesc intră pe panta inflației datorită distrugerii economiei

românești în război și a preschimbării banilor străini (coroane austro-ungare, ruble rusești) din teritoriile

nou dobândite precum și a banilor de ocupație emiși de armata germană. Inflația continuă într-un ritm

moderat în perioada interbelică și în cea a celui de-Al Doilea Război Mondial.

Intrarea Armatei Roșii pe teritoriul țării, în 1944, aduce cu sine și impunerea către populație a

acceptării leului de ocupație rusesc. Obligarea României la plata a uriașe despăgubiri de război duce

inflația la rate astronomice în 1946 și, mai ales, în 1947. În 1946 este emisă moneda de 100.000 lei, iar la

25 iunie 1947 este emisă bancnota de 5.000.000 lei, acestea fiind însemnele monetare cu cel mai mare

nominal din istoria României.

Al doilea leu

În 1947, se face denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20.000 lei vechi. Reevaluarea este realizată de

regimul comunist fără vreo avertizare prealabilă și fără posibilitatea de a schimba mai mult decât o suma

fixă din moneda veche. Acest lucru a fost făcut pentru a nu permite persoanelor din clasa mijlocie și cea

de sus să păstreze o mare parte din venituri după naționalizare pentru a le folosi la rezistența

împotriva colectivizării și a instalării definitive a comunismului în România. La vremea introducerii

paritatea leu-dolar era de 150 de lei pentru 1 dolar.

Interesant de menționat că (doar) pe bancnotele de 20 lei din această perioadă este înscris „Ministerul

Finanțelor” (în loc de „Banca Națională” sau „Banca R.P.R. - Banca de stat”).

Al treilea leu (ROL

Perioada comunistă

În 1952 se face reforma monetară, la un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi. Spre deosebire de

denominarea precedentă, diferite rate de schimb au fost utilizate pentru diferite modalități de schimb (bani

lichizi, depozite bancare, datorii etc). Aceste parități variau între 20 și 400 de lei vechi pentru 1 leu nou.

Niciun avertisment premergător nu a fost dat nici de data aceasta.

Galerie de fotografii cu bancnote din emisiunea 1952

Toate aceste bancnote au cunoscut două tipuri: cu serie și număr de culoare albastră (tipărite în

România) și cu serie și număr de culoare roșie (tipărite în Cehoslovacia).

În 1966 se emit monede și bancnote cu noua denumire a statului: Republica Socialistă România, acestea

rămânând în circulație până după Revoluția română din 1989.

Galerie de fotografii cu bancnotele din emisiunea 1966

În timpul regimului comunist, s-a renunțat la standardul aurului după ce au fost necesare ajustări drastice

pentru a preveni inflația în urma denominărilor. După această decizie, leul și-a pierdut paritatea de

schimb cu monedele străine și între 1970 și 1989, rata de schimb a fost stabilită de conducere prin

măsuri legislative. Rata de schimb era utilizată de regim pentru a calcula valoarea comerțului către alte

state. În România nu se putea găsi valută și nici nu putea fi vândută persoanelor private. Posesia sau

vânzarea de valută era o faptă penală care putea fi pedepsită cu până la 10 ani de închisoare. Comerțul

extern era considerat parte a altui circuit economic decât cel intern și i se acorda o importanță sporită.

Perioada post-revoluționară

Prima emisiune monetară post-revoluționară este cea a monedei de 10 lei 1990.

Galerie de fotografii cu bancnotele din emisiunea 1991-1994

Bancnotele sunt prezentate în ordinea lansării pe piață.

Au apărut, în ordine, bancnotele de 500 lei (1991 - două emisiuni), 1.000 lei (1991), 5.000 lei (1991), 200

lei (1992), 500 lei (1992 - două filigrane), 1.000 lei (1993), 5.000 lei (1993) și 10.000 lei (1994).

Bancnota de 500 lei are două variante diferite, prima din 1991 și a doua din 1992.

Bancnotele de 1.000 lei și 5.000 lei au două variante asemănătoare, prima din 1991 (fără stemă) și a

Galerie de fotografii cu bancnotele din emisiunea 1996-2000

Bancnotele sunt prezentate în ordinea lansării pe piață.

Au apărut, în ordine, bancnotele de 50.000 lei (1996), 1.000 lei (1998), 5.000 lei (1998), 100.000 lei

(1998), 10.000 lei (1999) și 50.000 lei (2000).

Bancnota de 50.000 lei a avut două variante asemănătoare (1996 și 2000 - diferă vioara de lângă

portretul lui George Enescu, ca element de siguranță).

În 1999 a fost emisă și o bancnotă de 2.000 lei, care a avut un caracter mai degrabă aniversar, fiind

lansată cu ocazia eclipsei totale de soare din 11 august 1999, vizibilă de pe o suprafață destul de mare

din teritoriul României.

Bancnota a fost realizată pe suport de plastic (polimer), metodă folosită la toate emisiunile din perioada

următoare.

 

A urmat apoi emisiunea monetară din perioada 2000-2003.

Bancnotele de 10.000 lei și 500.000 lei au avut două emisiuni, prima fiind semnată de Emil Iota Ghizari,

guvernator interimar al BNR în perioada în care Mugur Isărescu era prim-ministru al României. După

revenirea în fruntea BNR a lui Mugur Isărescu, acesta a emis două noi tipuri de bancnote de 10.000 lei și

500.000 lei, identice cu primele, dar cu semnătura sa.

Este de remarcat faptul că bancnota de 1.000.000 de lei a intrat în Cartea Recordurilor - fiind

bancnota de plastic cu cea mai mare valoare nominală din lume.[6]

Al patrulea leu (RON) - aflat în circulație în prezent

Leul românesc nou (codul ISO 4217: RON) este noua unitate monetară a României. La data de 1

iulie 2005, leul românesc a pierdut ultimele 4 zerouri, prindenominare (reevaluare) la rata de 1 leu nou

(simbol bancar: RON) pentru 10.000 lei "vechi" (simbol bancar: ROL).

De la 1 iulie 2005 sunt în circulație următoarele bancnote și monede:

monede: 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani

bancnote: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei (emisă în 2006), 500 lei

În plus, până la 31 decembrie 2006 au circulat în paralel și vechile însemne monetare, emise în perioada

2000-2003:

monede: 100 lei (1 ban); 500 lei (5 bani); 1.000 lei (10 bani); 5.000 lei (50 bani)

bancnote: 10.000 lei (1 leu); 50.000 lei (5 lei); 100.000 lei (10 lei); 500.000 lei (50 lei); 1.000.000 lei

(100 lei)

Monede

Elemente de sigurață: cantul monedei și modul de realizare al acesteia.

Un leu este divizat în 100 bani și există patru denominații diferite:

Descrierea banilor

Denominație Diametru Grosime Masă Compoziție Margine

1 ban | 0,01 lei 16,75 mm 1 mm 2,4 g Oțel cu înveliș de alamă Zimțată

5 bani | 0,05 lei 18,25 mm 1,5 mm 2,78 g Oțel cu un înveliș de cupru Zimțată

10 bani | 0,10 lei 20,5 mm 1,9 mm 4 g Oțel cu înveliș de nichel Zimțată

50 bani | 0,50 lei 23,75 mm 2 mm 6,1 g Aliaj cupru-zinc cu nichel Netedă

La 25 octombrie 2010, Banca Națională a României a pus în circulație moneda cu valoare nominală de

50 bani "Aurel Vlaicu" din alamă, dedicată aniversării a 100 de ani de la primul zbor românesc efectuat

de Aurel Vlaicu, cu un aparat de construcție proprie. Aversul prezintă, de sus în jos, următoarele

elemente: anul emisiunii „2010”, valoarea nominală „50 BANI”, stema României și inscripția în arc de cerc

„ROMANIA”; pe un fundal cu linii orizontale, este reluată, la dimensiuni mai mari, valoarea nominală a

monedei „50”. Reversul prezintă, în stânga, pe un fundal cu linii verticale, inscripția în arc de cerc

„AURELVLAICU” și anul „1910”, când a avut loc primul zbor efectuat de Aurel Vlaicu, cu un aparatde

construcție proprie, iar în dreapta, portretul acestuia; în partea de jos, aeroplanul „Vlaicu I”și anii între

care a trăit Aurel Vlaicu „1882” și „1913”. Are aceleași caracteristici tehnice cu monedele aflate în

circulație la cupiura de 50 bani și va circula în paralel cu monedele de 50 bani, emisiunea 2005. A fost

scoasă într-un milion de exemplare. Separat, a fost emisă și o monedă pentru colecționari, tot din metal

comun (alamă), cu valoarea nominală de 50 de bani, de calitate „proof”[7], într-un tiraj de 5.000 de

exemplare, elementele grafice fiind asemănătoare cu cele aflate pe moneda emisă pentru circulația

obișnuită.

La 12 septembrie 2011, Banca Națională a României a pus în circulație moneda cu valoare nominală de

50 bani "Mircea cel Bătrân", din alamă, dedicată aniversării a 625 de ani de la urcarea pe tron a

domnitorului Mircea cel Bătrân. Are pe avers, suprapus parțial peste un cerc hașurat, un grupaj de

elemente: inscripțiile „ROMANIA“ și „50“, un fragment din imaginea mănăstirii Cozia, anul de emisiune

„2011“, valoarea nominală a monedei „50 BANI“ și stema României, iar pe revers portretul domnitorului

Mircea cel Bătrân într-un medalion oval și inscripția în arc de cerc „MIRCEA CEL BATRAN 1386-1418”

pe un fundal care sugerează un ornament mural de pe biserica mănăstirii Cozia. Are aceleași

caracteristici tehnice cu monedele aflate în circulație la cupiura de 50 bani și va circula în paralel cu

monedele de 50 bani, emisiunea 2005 și emisiunea 2010. Simultan, Banca Națională a României a lansat

în circuitul numismatic o monedă din aur, de calitate „proof”[7], pentru colecționare, cu valoare nominală

de 200 lei, dedicată aniversării a 625 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Mircea cel Bătrân. [12]

La 25 iunie 2012, Banca Națională a României pune în circulație o monedă cu valoarea nominală de 50

de bani, cu ocazia împlinirii a „500 de ani de la urcarea pe tronul Țării Românești a Sfântului Voievod

Neagoe Basarab și de la începerea construirii bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș”. Moneda este din

metal comun (alamă: Cu80%, Zn15%, Ni5%) și este emisă într-un tiraj de 1.000.000 de exemplare. Pe

avers, este gravată valoarea nominală „50 BANI”, stema României, inscripția, în arc de cerc, „ROMANIA”,

precum și milesimul (anul emisiunii) „2012”. Pe fundal se află gravată reprezentată biserica Mănăstirii

Curtea de Argeș, în secțiune. Pe revers, este gravat portretul lui Neagoe Basarab, o imagine a bisericii

mănăstirii Curtea de Argeș, anul „1512”, precum și inscripțiile „BISERICA MANASTIRII CURTEA DE

ARGES” și „NEAGOE BASARAB”. Tăietura este netedă, având inscripția „ROMANIA” (de două ori) și cu

steluță între cele două cuvinte. Moneda are toate celelalte caracteristici întâlnite la moneda cu valoare

nominală de 50 de bani, edițiile 2005 și următoarele. Odată cu moneda cu valoare nominală de 50 de

bani, este emisă și o monedă de aur, având titlul de 900‰, de calitate „proof”[7], cu valoarea nominală de

100 de lei, având greutatea de 6,452g, diametrul de 21 mm. Această monedă din aur este emisă într-un

tiraj de 250 de exemplare.