Bijuteriile egiptene antice

De-a lungul secolelor, din cultură în cultură s-a perpetuat obiceiul ca oamenii să

strângă materiale considerate de ei preţioase sau materiale mai accesible pentru a se

împodobi. În anumite epoci, artiştii-artizani au pus accentul mai degrabă pe valoarea

intrisecă a obiectului decât pe valoare sa estetică sau pe design mai degrabă decât pe

material. În ceea ce priveşte Antichitatea egipteană, bijuteria şi ornamentul corporal a

deţinut atributele nu numai ale puterii unui personaj în cadrul grupului, dar era şi marcă a

unei credinţe nestrămutate în funcţia mistică a materialelor folosite.

Descoperirea mormântului faraonului Tutankhamon în 1922, ne-a dezvăluit

comorile fabuloase care acompaniau un suveran egiptean, în timpul vieţii şi după moarte,

cât gradul înalt de măiestrie la care ajuseseră aurarii egipteni. Acest tezaur este acum

adăpostit de către Muzeul din Cairo şi constituie cea mai mare colecţie de aur şi bijuterii

din lume. Ultimul sicriu al faraonului este făcut în întregie din aur, iar mumia era

acoperită cu o cantitate impresionantă de bijuterii. Cu toate acestea, majoritatea

obiectelor de podoabă s-a găsit în casete şi cutii plasate în camera secundă a

mormântului. Diademele, medalioanele, pectoralii, amuletele, pandantivele, brăţările,

cerceii şi inelele sunt de o calitate superioară şi de un înalt rafinament, care rareori a fost

egalat în istoria bijuteriilor.

Mască funerară aparţinând faraonului Tutankhamon

Podoabele din mormântului acestui faraon sunt tipice pentru ornamentica

egipteană. Perpetuarea principiilor iconografice şi cromatice au oferit bijuteriilor

Egiptului faraonic – care a rămas necontaminat în ciuda contactului cu diferite civilizaţii

– o uimitoare omogenitate infuzată şi îmbogăţită de credinţele religioase. Decoraţia este

compusă din elemente proponderent simbolice, care au nume şi semnificaţie precise, cu

o formă de expresie apropiată de simbolistica scrisului hieroglific. Scarabeul, floarea de

lotus, ochiul lui Horus, şoimul, şarpele, vulturul, ndul lui Isis şi sfinxul sunt toate motive

simbolice profund legate de ritualurile religioase precum cultul faraonului, al zeilor sau al

morţilor.

În orfevrăria egipteană antică întâlnim o preeminenţă a aurului, iar ca elemente de

complentaritate şi echilibru erau folosite cele trei culori: lapis lazuli, carneol, turcoaz şi

diferite paste din sticlă ca imitaţii ale lor.

Cu toate că exista un set limitat al repartoriului motivelor decorative în orfevrăria

egipteană, artiştii-meşteşugari au creat o mare varietate de compoziţii, bazată pe simetrie,

iar în cazul bijuteriilor care utilizau mărgelele, pe repetarea ritmică a culorilor şi

formelor.

Conceptul de simetrie a fost folosit la realizarea pectoralului mic sau

pandantivului aparţinându-i lui Sesostris al III-lea din Dinastia a XII-a (1938-1756 î. Hr.)

superba compoziţie ritmică este încadrată de un design arhitectonic creat prin

neincluderea ritmică a elementelor nonfigurative. Bijuteria este colorată cu straturi de

carneol, lapis lazuli şi tucoaz, în timp ce aurul are rolul de a separa aceste materiale

pentru crearea designului. Faraonul victorios este reprezentat de doi lei încununaţi cu

pene de şoim într-un joc de simetrie prinşi în actul cuceririi libienilor şi nubienilor.

Deasupra scenei se află reprezentat vulturul protector al Egiptului de Sus, cu aripile

deschise. Aceste obiecte memoriale sau pandantive dedicatorii la fel ca şi alte bijuterii de

dimensiuni mici precum brăţările, cerceii, inelele constau numai în simboluri.

Pectoral din mormântul lui Tutankhamon

Pectoral aparţinând faraonului Sesostris al III-lea

Colierele de mărgele – confecţionate din aur, pietre preţioase sau din ceramică

lustruită – au formă cilindrică, sferică, de disc, uneori, şi sunt aproape întotdeauna

aranjate în culori şi forme alternând, de obicei pe mai multe şiruri. Colierul ia, în pricipal,

două forme distincte. Una dintre ele numită menat avea atributele divinităţii şi prin

urmare era purtată exclusiv de faraon. Menat-ul lui Tutankhamon este un colier lung,

alcătuit din multe şiruri de mărgele de diferite culori şi forme, cu pandantiv şi cu două

aplicaţii decorate cu rol de fixare a şirurilor atârnând pe umeri. Celălalt tip, mult mai

folosit de-a lungul istoriei Egiptului Antic se numeşte usekh care, asemenea colierului în

formă de vultur din tezaurul lui Tutankamon, are mai multe şiruri şi formă semicirculară.

Una dintre multele diademe create de orfevrarii egipteni a fost descoperită într-un

mormânt datând din Dinastia a IV-a (2575-2465 î. Hr.). Acesta este alcătuită dintr-o

bandă de aur susţinută de o a doua din cupru pe care sunt aplicate trei elemente

decorative. În centru se află un disc în relief jos în formă de muguri de lotus, aranjaţi

radiar. De o parte şi de cealaltă se află două flori de papirus conactate orizontal la bază de

către un disc cu carneol, în timp ce în partea superioară a benzii se unesc creând un cuib

de ibis.

Colecţie de bijuterii egiptene din tezaurul Muzeului din Cairo

Un prim semn al influenţei străine apare în timpul Dinastiei a XVIII-a şi constă în

apariţia cerceilor, bijuterie importată care nu a fost cunoscută în perioadele clasice ale

Egiptului. O altă dovadă a influnţelor străine sunt voalurile care acoperă aproape tot părul

constând într-o pânză realiizată din fire subţiri de aur împletite care formau discuri prin

care se putea vedea coafura. Importurile au crescut peste măsură în timpul ultimelor

dinastii şi odată cu sosirea grecilor. Asemenea celorlalte forme de expresie artistică, în

ciuda celor trei secole de conducere ptolemeică, magnifica tradiţie artistică a bijuteriilor

egiptene se stinge treptat, iar introducerea elenismul şi apoi a culturii romane a dus, în

cele din urmă, la dispariţia sa.

Referat

Bijuteriile egiptene antice

Ciupitu Anemona, Istoria Artei, anul III, Universitatea Bucureşti