Ce ar fi trebuit sa fie Glanestasu, a fost feciorul

Biografia lui IonCapitolul II.2.

Ce ar fi trebuit sa fie Glanestasu, a fost feciorul. Era iute si harnic, ca ma-sa. Unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila

Capitolul II 1.

Ion dormea toata vara in podul cu fan de deasupra grajdului. Astfel nu mai destepta din somn pe batrani cand venea el noaptea de pe ulite, s-apoi mai auzea mereu si pe Dumana, singura lor vacuta, rontaind sau rumegand sau sufland aspru pe nari, pe cand alegea fanul din ogrinjii ce-i punea dansul seara in iesle.

Capitolul II.2.

Fusese baiat curatel si istet, dar sarac iasca si lenevitor de n-avea pereche. Fugea de munca grea.Se zicea ca in viata lui n-a tras o brazda cum se cade, adanca si cat trebuie de lata, ca nici nu stia tine bine coarnele plugului; coasa iarasi il dobora repede si-i statea in mana ca un bat.I-au placut mai mult lucrurile muieresti: sapatul, pologul, caratul, semanatul.Dar si mai bucuros trandavea prin ograzile domnilor, pe la notar, pe la preot, pe la invatator si chiar pe la ovreii din Armadia si din Jidovita. Niciodata nu i-au crescut bataturi in palma de munca, nici nu i s-a plamadit pamantul in piele...Norocul lui a fost Zenobia, o femeie ca un barbat. Fara de ea cainii l-ar fi mancat. S- a maritat cu dansul fara voia parintilor, care-i ziceau ca din frumusete nu se face prumb si din istetime mamaliga.

Capitolul I.8.

Ion, oricat era de hotarat, nu indraznea sa se agate tam-nesam de oameni.

Capitolul II.2.

Singura la parinti si din oameni cu stare, ar fi putut lua fruntea satului. Ea insa l-a vrut pe Glanestasu si parintii, ca sa nu-i iasa din voie, in cele din urma au dat-o si au inzestrat-o cu patru table de porumb si doua de faneata, trecandu-I si casa din capul satului cu gradina dimprejur.

Capitolul III.3.

Zenobia insa nu-l slabi pana ce peste cateva clipe Ion, scos din fire, se repezi la ea s-o loveasca. Glanetasu sari in ajutorul femeii,ostoindu-l.

Capitolul II.2.

Cnd a umblat la coala din sat a fost cel mai iubit elev al nvtorului Herdelea, care mereu i-a btut capul Glanetaului s dea pe Ion la coala cea mare din Armadia, s-l fac domn. Glanetau s-a i nvoit pn n cele din urm, mai ales c toat treaba n-avea s-l coste multe parale. Doar crile, pe care le putea lua vechi, i taxa de nscriere, vreo trei zloi. Ba Herdelea a alergat i s-a zbtut pn ce l-au iertat i de cei trei zloi, fiindc biatul era silitor i cuminte. De gazd n-avea nevoie. Copilul putea merge la coal n fiecare diminea, s-i duc merinde pentru amiaz, iar seara s se ntoarc acas; din Pripas pn n Armadia e o plimbare de o jumtate de ceas... Dup dou luni de nvtur ns Ion n-a mai vrut s se duc la coala cea mare. De ce s-i sfarme capul cu atta carte? Ct i trebuie lui, tie. i apoi i-e mai drag s pzeasc vacile pe cmpul pleuv, s ie coarnele plugului, s coseasc, s fie venic nsoit cu pmntul... i Glanetau, pe ct de greu l-a dat la liceu, tot att de lesne s-a mpcat s nu mai urmeze; doar de cei civa zloi aruncai pe cri i prea ru. Mai bine s-i fi but dect s-i fi bgat n alte bazaconii nefolositoare. Ion ns nu s-a desprit de tot nici de ele. Le-a pstrat i-n srbtori le-a citit i rscitit pn li s-au ferfeniit foile. Iar mai trziu mereu cerea nvtorului ba cri de poveti, ba cte o gazet veche, s se desfete...