TRIBUNA 261

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iR e v i s t ã d e cc u l t u r ã � s e r i e nn o u ã � a n u l XX I I � 1 6 - 33 1 ii u l i e 22 0 1 3

Ilustraþia numãrului: Kolozsi Tibor

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

scriitori afirmaþi dupã 1989

Alex ªtefãnescudespre Ion Ioanid

Iulia-Ruxandra Oana

Neo-primitivismul

filosofieeseu

Vistian Goia

Spiritul polemicde altãdatã

inedit

An

ton D

um

itriu - Ju

rnal de idei (V

I)

Kolozsi Tibor - Înghiþitor de sãbii

2 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

22

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuPetru PoantãD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::DTP: Virgil Mleºniþã

Ovidiu Petca

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalã

Mâþa ccaseiFFoorrdd MMaaddooxx FFoorrdd

Cu ochi micºoraþi, privesc lung a cãminuluivatrãPânã se stingeLtimul cãrbune.Orice tunel de ºoareceOrice tunel de greierAm mirosit ªi am simþitSurparea-ascunsã-a grinzii putrezite,ºi-am auzitFiece pasãre din tufiºuri.Te vãd, zãu,ºi pe tine,Privighetoare în copacul tãu!Eu, ce mã trag dintr-o rasã de lucruri ciudate,De deºerturi, regi mari, temple-nãlþateºi nisipuri fierbinþi,Unde cântec de privighetori nu rãzbate.

Pisica ººi llunaWWiilllliiaamm BBuuttlleerr YYeeaattss

Se tot sucea pisica, ici, colea,ºi luna se-nvârtea ca o sfârleazã;ºi, înruditã strâns fiind cu ea,Mâþa, deodatã, luna o fixeazã.Privi la lunã negrul Minnaloushe,Cãci, vãietându-se ºi-umblând pe-afarã,Lumina rece, limpede, de sus,Tot sângele felin i-l înfioarã.Aleargã Minnaloushe prin iarba-naltã,Uºor, pe labe moi ºi delicate.Dansezi, Minnaloushe, dansezi?Când doi se vãd, ºi-s rude-apropiate,Pãi, ce-i mai bun decât sã-ncingi un dans?Poate cã luna o sã-nveþe-acumDe moda cea galantã sastisitã,Un nou pas de balans.ºi Minnaloushe, prin iarbã aþintitã,Prin petele de alb se furiºeazã,Iar luna sfântã,-n boltã þintuitãTrecu la altã fazã.Sã ºtie Minnaloushe c-a ei pupileκi schimbã fazele într-una,De la rotund, la arc de cerc, subtileºi-apoi din nou la globuri, precum luna?Prin ierburi Minnaloushe se furiºeazã,ºi-i singur, înþelept ºi important.ºi luna schimbãtoare o fixeazãCu ochiu-i schimbãtor ºi fascinant.

Macavity, mmotan mmisterTT.. SS.. EElliioott

Macavity, Motan Mister, zis ºi AscunsãGhearã,I-un criminal perfect ce face Legea de ocarã.I-uimirea trupelor de ºoc ºi-a Scotland Yard-ului:La locul crimei când ajung, Macavity iar nu-i!

Macavity, Macavity, nu-i nime-asemeni lui.El orice lege a-ncãlcat, ºi cea a gravitaþiei.Chiar ºi-un fachir el ar uimi prin forþa levitaþiei;Dar, când ajungi la-al crimei loc, Macavityiar nu-i!Poþi sã îl cauþi în subsol, în naltul cerului,Dar eu am sã-þi repet mereu: Macavity iarnu-i!

Macavity este roºcat, înalt ºi slab ºi ºui.Îl recunoºti: i-s ochii duºi în fundul capului,Botul de gânduri i-e brãzdat ºi fruntea-olimpianã,Cu favoriþi nepieptãnaþi, ºi plin de praf peblanã.El capu-ncet ºi-l leagãnã, ca ºarpele-aþintitºi este treaz chiar ºi atunci când crezi c-aadormit.

Nu-i nimeni ca Macavity în tot cuprinsulzãrii.E un duºman cu chip felin, un monstru-aldepravãrii.Îl vezi pe-o stradã dosnicã, în colþul parcului,Dar când vreo crimã s-a comis, Macavity iarnu-i!

E respectabil, aparent. (La cãrþi triºeazãbine).Nici un dosar la Scotland Yard amprenta nu-i conþine.ºi-n vreo cãmarã de e jaf, sau vreo casetã-ispartã,Laptele-i dus, sau înc-un pui e gâtuit cu artã,Sau geamul de la serã-i praf ºi plantele hai-hui � Aici e tot misterul, cãci Macavity iar nu-i!

ºi când de la Externe vreun Tratat e dispãrut,Ori Amiralitatea hãrþi ºi planuri a pierdut,Poate-a rãmas vreun petic rupt pe scara holului,Da-i inutil sã cercetezi � Macavity iar nu-i!ºi când se aflã pierderea, cei de la SiguranþãZic: �Cert, a fost Macavity!�, dar el e la distanþã.Precis îºi linge labele, sau, leneº, se-odihneºte,Sau ºiruri lungi de cifre-n cap adunã ºi-mpãrþeºte.

Macavity, nu-i nimeni ca Macavity subsoare,O Mâþã de-o aºa suavitate-nºelãtoare!Mereu el are-un alibi, când vrei sã-l iei larost,Iarã la locul faptei, clar, Macavity n-a fost!ºi e aproape cert cã toate mâþele-asasine,Cum ar fi Mungojerrie sau ca Griddlebone,vezi bine,Nu sunt, precum se spune, decât agenþiiprimei,Care îi dirijeazã: El, Napoleonul Crimei!

!

Kolozsi Tibor Compoziþie

UUnnddee eessttee aaddeevvããrruull??În toate culturile existã tradiþia cã au existat patruepoci sau cinci � care s-au succedat prin inovaþii:epoca de aur, epoca de argint, epoca de aramã ºiepoca de fier, în care am trãi noi cei de astãzi.Aceste legende sunt foarte vechi; în Europa eleapar în scris la Hesiod ºi apoi la Ovidiu; în Indiaele sunt precizate în durate în ani ºi duratele lorpar fabuloase � �ultima� fiind �epoca neagrã� �Kali Yuga; în sfârºit ºi în China, aceste tradiþiivorbesc despre �Marea comunitate� când oameniiar fi fost aºa cum îi descrie Hesiod.În �epoca de aur� adevãrul ar fi fost cunoscutdirect, ar fi fost epoca edenicã când omul nu aveanevoi, nici alte necazuri nu l-ar fi împovãrat.Pe de altã parte, oamenii au vizat, încã din timpulgrecilor antici la o �societate� perfectã ºi aproapecã nu e mare filosof grec care sã nu fi scris vreolucrare asupra unui stat fericit. De la unii ne-aurãmas numai influenþa, dar de la Platon ºiAristotel avem respectiv Republica ºi �Statul�,prima fiind o republicã comunizantã, iar a douaun stat aristocratic. De asemenea, ºtiinþa de astãzine promite cã ne vom apropia treptat decunoaºterea adevãrului, atât în ceea ce priveºtemacrocosmos-ul, cât ºi în ceea ce priveºte micro-cosmos-ul. Iatã dar douã poziþii total opuse:tradiþia ne spune cã adevãrul a existat într-ovârstã de aur; ºtiinþa modernã ne spune cã ade-vãrul va fi cunoscut într-o epocã de aur.Unde se aflã adevãrul? La începutul lumii sau lasfârºitul ei? ªtiinþa, începând de la Descartes, ne oferã multesperanþe: cunoaºterea galaxiilor, cunoaºterea atom-ului, explorarea irealã a astrelor, prelungirea vieþii,poate chiar nemurirea � . Tradiþia ne spune cãnu acesta este drumul spre starea originarã aomului � starea paradisiacã. Când omul a �cãzut�,aceasta s-a datorat faptului cã a �muºcat� dinpomul �cunoaºterii binelui ºi rãului�. Vom spunecã starea primordialã nu va fi realizatã decât dacãomul va descoperi aceastã cunoaºtere a dualitãþiibine�rãu. Iar aceasta este o stare de cunoºtinþãcare nu poate fi realizatã numai gândind abstractla ea. Nietzsche spune: Jenseits von Gut undBöse. [...] ca totul invers, faþã de domeniul oferitde ºtiinþe � ºi filosofia modernã, care se calchiazãpe ºtiinþã. ªtiinþa vrea sã ºtie ce este binele ºi ceeste rãul ºi sã dea omului cât mai mult din ceeace este bun, fie în domeniul concret fie în dome-niul abstract.Tradiþia urmeazã un alt drum ºi cu alte mijloace:ea vrea sã pãrãseascã distincþiile dintre bun ºi rãu,care � zice textul � formeazã Tocmai cunoaºterea.La alte cuvinte, este vorba de a pãrãsi un mod dea cunoaºte dual, pentru a intra într-o stare decunoºtinþã în care cunoaºterea dualitãþii adevãr-fals, bine-rãu, frunos-urât nu mai existã. Aceastaînseamnã în fond a nu cunoaºte, a ne dezice sãcunoaºtem într-un anumit fel.Unde este adevãrul? Dincolo de ceea ce ºtim sauvom putea ºti vreodatã, sau înlãuntrul a ceea ceºtim ºi vom putea ºtii în decursul timpului?

PPooeeþþiiii ssuunntt ppããrriinnþþii aaii îînnþþeelleeppcciiuunnii (Platon, Lysis, 213 c � 214 a)Cum se poate cã vechea culturã greceascã sã fifãcut din poeþi �pãrinþi� va spune încã Platon�Cãlãuze� ai înþelepciunii! ºi mai trebuie subliniatcã la început, când filosofia începe sã sedefineascã ca disciplinã separatã, ca primii mile-

sieni, filosoful nici nu se desparte de poezie, esteel însuºi un poet. Mentalitatea modernã, supusãprincipiilor pozitiviste, socoteºte cã aceasta a fosto fazã primitivã, în care omul nu se putea desfaceîn primitivismul lui indistinct în care totul eraamestecat, fãrã graniþe precise, întrucît nu existaumodelele ºtiinþifice moderne� Ar mai fi o expli-caþie alta decât a opusului pozitivist, cã poezia ºifilosofia erau cu totul altceva decât înþelegem noiastãzi prin ele. Dar orgoliul modern nu poateceda ºi nu poate recunoaºte o valoare dis-cutabilã(?), [....] nu aveau automobile, avioane,rachete �

CCeerrttiittuuddiinnii ººii îînnddooiiaallããCultura modernã este rezultatul unei noi menta-litãþi care s-a format treptat, încã din Evul Mediu,s-a dezvoltat în timpul Renaºterii ºi s-a cristalizatodatã cu Descartes. Aceastã nouã mentalitateîncepe prin îndoialã. De îndatã ce morbulîndoielii cuprinde conºtiinþa noastrã, suntemmoderni. Moderni (pânã la un punct) sau maibine zis un �accent de modernism� este în RogerBacon, sau chiar în Raymundus Lullus, pentru anu mai vorbi de William din Ockham. Medievalera acela care pleca de la atitudini, care erauprocurate de o stare de conºtiinþã specialã, consti-tuind mentalitatea acelei epoci. Nu te îndoiai deAristotel, nu te îndoiai de adevãrurile creºtinismu-lui. Dimpotrivã, plecai de la certitudinea absolutã,în credinþa absolutã cã ele nu pot fi discutabilechiar Modernul nu are aceastã capacitate. În oricemoment el este gata sã punã sub semnul îndoieliorice s-a fãcut ºi orice lucru în care el crede. Dealtfel, aceastã poziþie face posibil progresulºtiinþei. Teorii noi vin sã înlocuiascã pe altele, toc-mai pentru cã cele vechi nu mai prezintã o sigu-ranþã ºi ne indoim de ele.Între aceste douã poziþii, aceea a mentalitãþii carepleacã de la conºtiinþã ºi aceea care pleacã de laîndoialã distanþa este astronomicã, ba chiar elesunt la extreme total opuse.Care este cea mai avantajoasã? Nu este vorba deaceea care prezintã o desfãºurare teoreticã maiamplã � aceasta, faptele aratã, este mentalitateamodernã, iar cealaltã este staticã. Bogãþia culturiise datoreºte îndoielii, incertitudinii, cãutãrii con-tinue, ereziilor. Culturile �tradiþionale� sunt încre-menite în matca lor originarã ºi �noul� este oabatere de la regulã, de la certitudine.

MMiirraaccoolluull ggrreeccDespre miracolul grec s-a scris mult, dar de ce eranevoie de atât de mult? Dacã problema era corectpusã, pentru ce atâtea discuþii? Cartea luiRaymond de Saussure, Le miracle grec; étude psy-chanalytique sur la civilisation hellénique, Paris,1939) este încã una din acestea. El se serveºte depsihanaliza lui Freud pentru a constitui o ºtiinþãbazatã pe criterii raþionale ale gândirii mitice. Înacelaºi mod procedeazã ºi Gilberte Aigrisse încartea ei Psychanalyse de la Grèce antique (Paris,1960). Toate realizãrile greceºti sunt explicate prinacþiunea unor factori subconºtienþi. PentruAigrisse, lumea inconºtientului este creatoarea, înuniversul credintelor umanitãþii, a tuturormitologiilor.Toatã problema acestor autori � ºi a altora � estesã descopere factorii subconºtienþi care au provo-cat gândirea mitologicã ºi apoi sã determinecauzele subconºtiente care au fãcut posibilã tre-cerea la strãlucitul raþionalism grec. Douã obser-

vaþii sunt de fãcut aici. Mai întîi o asemenea cer-cetare este supusã criteriilor ºi sistemului de val-ori ale epocii noastre, ºi prin aceasta considerã �du m?me comp � cã maximum de ce a obþinutomenirea pânã acum este prezentul.În al doilea rând, ºi sub influenþa aceloraºi idei,se considerã cã omenirea este supusã unei evoluþiicontinue, atât material cât ºi spiritual, de la sim-plu la complex, ºi cã deci �starea sufleteascã� agrecilor era o �stare primitivã�, faþã de aceea aomului modern. Ipoteza este, desigur posibilã,dar faptele nu o confirmã, ci o dezmint, dacãsunt cercetate cu toatã atenþia.Eu aº pune problema în alþi termeni: dar dacãomenirea ar parcurge, din punct de vedere psihic,o scarã involutivã, ºi dacã ceea ce numim noiastãzi �complex� este de fapt o stare psihicã deca-dentã, intratã într-o dezordine multiplã ºi inexplic-abilã? Dacã starea psihicã superioarã este o starede simplicitate a conºtiinþei ºi de unitate ºi nuuna de fracþionare a ei? În acest caz, chiar dinpunct de vedere mai analitic va trebui sã spunemcã starea sufleteascã a grecilor era superioarã celeia omului modern. Numai întrebarea pe care ampus-o mai sus aratã ca problema �miracoluluigrec� nu poate fi cercetatã cu atîta uºurinþã. Esteadevãrat, asemenea concepþii dau loc la ocazii dea se scrie cãrþi ºi tocmai aceasta este preocupareatimpului nostru: a face sã aparã cât mai multecãrþi.S-a întrebat cineva ce nevoie este de atâtea cãrþi?

DDeeuutteerroonnoomm 2288-3300Am recitit Deuteronom-ul ce se dorea cartealegilor date de Moise. Iatã o carte îngrozitoare deblesteme ºi de binecuvântãri. Ce este însã maiîngrozitor pentru raþionalistul veacului acestuia,este cã aceste lucruri spuse de Moise, s-auîndeplinit întocmai.Iatã ce spune Moise fiilor lui Israel: �Dar dacã nuvei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tãuºi nu vei pãzi ºi nu vei îndeplini toate poruncileLui ºi toate Legile Lui pe care þi le dau astãzi, iatãtoate blestemele care vor veni peste tine ºi decare vei avea parte�. ºi Moise enumerã o serie decatastrofe dintre care: �Vei fi blestemat în cetateºi vei fi blestemat pe câmp (�)�. �Domnul te vaduce pe tine ºi împãratul pe care-l vei pune pestetine la un neam pe care nu l-ai cunoscut nici tu ºinici pãrinþii tãi (�)�. �ºi vei fi de pururea, debatjocurã ºi de râs, printre toate popoarele la carete va duce Domnul (�)�. �Domnul te vaîmprãºtia printre toate neamurile de la o marginea pãmântului pînã la cealaltã. Între aceste nea-muri nu vei fi liniºtit, ºi nu vei avea un loc deodihnã pentru talpa picioarelor tale. (.....).Viaþa îþiva sta nehotãrâtã înainte ºi vei tremura zi ºinoapte, nu vei fi sigur de viaþa ta�. Dar Domnul dã ºi o fãgãduialã lui Israel: �Cândse vor întâmpla toate acestea, binecuvîntarea ºiblestemul pe care le pun înaintea ta, ºi dacã le veipune la inimã în mijlocul tuturor neamurilor întrecare te va risipi Domnul, Dumnezeul tãu, dacã tevei întoarce la Domnul, Dumnezeul tãu ºi dacãvei asculta de glasul lui din toatã inima ta ºi dintot sufletul tãu, tu ºi copiii tãi, atunci Domnul,Dumnezeul tãu va aduce înapoi robii tãi, va aveamila de tine ºi te va strânge iar din mijlocul tutur-or popoarelor la care te va împrãºtia Domnul,Dumnezeul tãu. Chiar dacã ai fi risipit pânã lacealaltã margine a cerului, chiar ºi de acolo te vastrânge Domnul, ºi de acolo Se va duce sã tecaute. Domnul Dumnezeul tãu te va aduce în

33

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013 3

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (VI)inedit

(continuare în pagina 28)

Vlad Paul Nap, Biserica de lemn din Pãdureni: MonografieCluj-Napoca, Editura Mega, 2013

Vlad Nap este un autor pe cât detransdiscsiplinar, pe atât de multidisciplinar.Sã mã explic: autorul monografiei bisericii

din Pãdureni (com. Ciurila, jud. Cluj) este deformaþie istoric, artist plastic ºi arhitect. κi câºtigãexistenþa acþionând în ultima din aceste treicapacitãþi, limitându-le pe primele douã la timpulsãu liber. Am avut plãcerea sã petrec împreunã cuNap puþin din timpul sãu liber, discutând, aºadar,despre istorie ºi artã. Pasiunea sa pentru tot ceeace þine de istoria Transilvaniei ºi a ceea ce poatefi numit generic producþie culturalã transilvanãîntre secolele XVII-XX poate fi cu greu egalatã decãtre cineva care nu s-a împrietenit de-a lungultimpului cu arhivele, cu practicile � unele cât sepoate de neaoºe � culturale din regiunea nord-vesticã a României ºi, nu în cele din urmã, cu acolecta mai mult decât ocazional date direct �peteren�.

Debutul sãu este unul transdisciplinar pentrucã Nap nu pune în faþã niciuna dintre formaþiilesale ca paradigmã pentru studiul unui obiectcultural. Desigur, cartea este, aºa cum însuºititlul ne anunþã, o �monografie�, însã obiectivulprezentãrii bisericii de lemn din Pãdureni esteatins folosind atât cercetarea istoricã, cât ºi prinpropriile reprezentãri grafice ale autorului, pecare îmi permit sã le numesc artistice (fig. 9-21,pag. 94-99). Mai mult, Nap arhitectul este ºi el

prezent în volum, prin planurile computerizateale bisericii ºi ale faþadei sale (fig. 2-8, pag. 90-93). Dar mai degrabã decât o colecþiemultidisciplinarã de puncte de vedere (istoric,artistic ºi arhitectural), în cele din urmã cartearãmâne transdisciplinarã în virtutea importanþeiscãzute pe care autorul este dispus sã o acordelimitãrilor acestor domenii, în folosul atingeriiscopului sãu (prezentarea efectivã amonumentului).

O consecinþã a acestei abordãri este stilulcuratorial adoptat pentru descrierea bisericii,autorul creându-ne impresia cã ne conduce depe uliþele Pãdureniului pânã în pronaosul ºinaosul monumentului istoric. Lucrarea începe cucâteva pagini despre particularitãþile studiuluibisericilor de lemn, continuã cu prezentareasatului Pãdureni, descrie în partea sa principalãbiserica propriu-zisã ºi în cele din urmã propunecâteva mijloace de valorificare turisticã aacesteia din urmã. Progresând în lectura cãrþii,cititorul capãtã uºor-uºor impresia cã esteîndrumat de un ghid, sau poate de cineva care ede-al locului din moºi-strãmoºi (ceea ce nu etocmai departe de adevãr, deºi Vlad Nap e�oficial� clujean). Pe de o parte, aceasta sedatoreazã background-ului larg al autorului înceea ce priveºte istoria ºi cultura localã. Pe dealtã parte, impresia de familiaritate se formeazãca rezultat al modului de expunere descriptivã aautorului, care alterneazã de la fapt istoric ladetaliu empiric (mai ales în partea a ºasea acãrþii, pag. 63-78), cu un talent menit sã ne

menþinã curiozitatea ore în ºir.De asemenea, abordarea descrisã îi permite

lui Nap sã depãºeascã ceea ce cartea identificã afi trei neajunsuri ale monografiilorasemãnãtoare: (1) adecvarea la �linia istoricã anaþionalismului marxist sau confesional�, (2) folosirea istoriei pentru glorificarea unorpersonaje sau încântarea ºi delectarea cititorilorºi (3) �veºnica �poveste� [�] în care românul afost întotdeauna ortodox� (pag 7-9). Carteacombate aceste neajunsuri într-un mod maidegrabã tacit decât explicit (excepþie fãcândscurta criticã adusã istoricului ªtefan Pascu, pag.22) ºi adoptã un stil obiectiv care rãmâne totuºicapabil sã-i provoace cititorului imaginaþia înceea ce priveºte vizualizarea efectivã amonumentului. Cele 48 de figuri din anexe, dincare aproape jumãtate color, ajutã, de asemenea,în acest sens. De altfel, condiþiile grafice alemicului volum sunt, per total, pe cât de plãcuteochiului la citire, pe atât de bune indicii asupramuncii serioase care a fost depusã pentrurealizarea acestei monografii. În fine, cartea neprezintã încã o surprizã plãcutã la paginile 73 ºi77, unde autorul îºi dezvãluie tacit unul dinmotivele pentru a monografia aceastã bisericã ºinu alta: atestarea istoricã a propriilor �moºi-strãmoºi� de care vorbeam mai sus ca donatoriprincipali pentru realizarea bisericii în secolul alXVIII-lea.

Biserica de lemn este un debut cum nu seputea mai bun pentru Vlad Nap, ale cãruirezultate au toate ºansele sã devinã un reperpentru oricine e interesat de monografiilemoderne ale monumentelor nu atât demoderne. Cele aproximativ 100 de pagini detext sunt captivante, la obiect ºi cuprinzãtoarefãrã a-ºi pierde din caracterul concis.

!

Denisa Mirena PiºcuSunt încã tânãrãBucureºti, Editura Tracus Arte, 2012

În aºteptarea ºedinþei �thoreau�-riste ºi aautoarei, recitesc Sunt încã tânãrã (TracusArte, 2012). Are dreptate Caius Dobrescu � cel

atît de exigent altfel � sã scrie extatic desprediscursul poetic proaspãt, ocupîndu-ºi delicatpropria niºã, pe care-l omologheazã acum DenisaMirena Piºcu (n.1980). Asta dupã ce mã fãcuseatent o datã cu apariþia plachetei Oameni deunicã folosinþã/ Disposable People (2009), sauchiar mai înainte � cînd i-am întîlnit numele înantologia fondatoare a magistrului Mincu,Generaþia 2000. Nu i-am citit volumul de debut,Pufos ºi mecanic (Vinea, 2003) � acelaºi an încare-mi lansam ºi eu aeroplanul cãtre un public ºicãtre o criticã (aproape) convinse de necesitateaprimenirii generaþionale.

Vãd, în scrisul Denisei, mai puþin din furorulMM-ist, din sexualitatea hardcoristã & lamento-ulginsbergian. Vãd siguranþa notaþiei infrarealiste (orealitate purã, esenþializatã, aproape de adevãrul

ecografiei), admir devierile ingenioase dinsprecalin spre melancolie, dinspre pastelul solar spreelegie ºi epitaf � cum mã îndeamnã înseºi titlurilecapitolelor: 1. O sãmânþã pusã la cãldurã ºi 2. Trag cu mâinile de pãmânt. Am admirat maitotdeauna disponibilitatea braºovenilor de aversifica tranzitiv, la mare distanþã de suavitãþileechinoxiste sau de aristocratismul bovaricmoldovenesc. În chip firesc, poeta noastrãcompleteazã genomul cãruia-i aparþin: GheorgheCrãciun, Alexandru Muºina, Daniel Piºcu,Carmen Puchianu, Romulus Bucur, Andrei Bodiu,Caius, Simona Popescu, Mihai Ignat, alþii mairecenþi � de-o seamã ori chiar mai tineri decîtautoarea (Andrei Dósa, Naomi Ionicã, SabinaComºa, Vlad Drãgoi). Textele scurte, abiaacoperind jumãtatea de jos a paginii (ºi-s maipuþin de 60) compun, de fapt, un amplu poemepic, meditativ-senzorial. Despre germinaþie ºi�etapele� sale: fotografia sau filmul de la ecograf,fãtul asexuat, fetiþa în jurul cãreia se-�ncheagã�trupul mamei, la rîndu-i protejat de haineleiubitului plecat: �Mã pregãtesc pentru vizita/ ladoctor,/ ºuvoaie lucioase de apã spartã-n stropi/

îmi înnoadã liniile corpului./ Mã pregãtesc, defapt,/ pentru tine -/ în curînd te vei întoarce/ ºisãrutãrile tale vor derapa/ pe corpul meu neted,/încã bolnav.� sau �Vreau sã fiu o lupoaicãlãptoasã,/ cu þîþe mari, negre ºi suple,/ întinsã lasoare,/ frumoasã,/ liniºtitã.� Despre mormintelesterpe ºi buruienoase � reflex la complexulAntigonei � despre bãrbaþii puternici ºi fertiliajunºi � ca-n Sonia Laurian � bietele corpurispãlate ºi îndreptate de femeile lor longevive,guralive � reflex mediteranean: �Murdarã depãmînt,/ mã spãl pe faþã/ cu mîinile pline demoarte.// Ei sunt încã plecaþi.� sau �Femeia/ seîndurã cu greu/ sã îl cureþe � încã viu./ Vai, cegreu e!/ N-aº fi putut niciodatã/ sã îl miºcsingurã!/ Acelaºi corp de bãrbat/ care altãdatã/ astat deasupra ei/ viguros.�

O poezie simplã ºi care, totuºi, îþi reclamã ºimenþine atenþia vie, inteligenþa ascuþitã, ca olucrare bunã de chamber music (of, biscuitul luiJoyce), ca una din compoziþiile recente semnateNico Muhly. Stil dialogal, polifonic, epigramatic,post-Spoon River Anthology, eros & thanatos într-un swing curat. Sunt încã tânãrã � titlul, darºi destule versuri ale plachetei preiau sintagmeuzuale ºi le decliºeizeazã, semn sigur, ghearãfelinã a poetului adevãrat.

!

44

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

4 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

ªtefan Manasia

Un poem epic, meditativ-senzorial

cãrþi în actualitate

Cristian Hainic

Vlad Nap, un monograf transdisciplinar

55

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

5TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

La numai jumãtate de an dupã ce publicã Anicu alcool ºi sex, continuarea controversatuluisãu debut Sânge satanic, Cristina Nemerovschi

nu se mulþumeºte sã stea pe tuºã ºi sã admirereacþiile stârnite de cãrþile anterioare, ci revine înatenþia cititorilor cu nymphette_dark99, tot la HergBenet.

Încã o carte rebelã ºi controversatã? Da. De labun început, pânã ºi titlul este inedit:nymphette_dark99. Sunã a pseudonim pe care ºi-laleg adolescenþii pentru a conversa pe chat. Într-ade-vãr, personajul principal este o puºtoaicã de 13 aniºi 4 luni, Vicky. �Fac sex pentru cã e fun�, mãr-turiseºte ea, iar textul de pe coperta a patra nu edoar un artificiu de marketing: cartea este la fel descandaloasã, pentru pudici, cum promite descriereasa ºi coperta.

Provenind dintr-o familie cu probleme, în praguldestrãmãrii, cu un frate desprins parcã din filmelecu adolescenþi care aruncã în aer liceul, cu tot cucolegii înãuntru, cu un iubit mai mare ca ea cu 5ani, Vicky este o adolescentã puþin cinicã, cu multãautoironie, care trãieºte cu pasiune ºi se aruncã învâltoarea lucrurilor, fãrã a se gândi prea mult lariscuri. Priveºte oamenii din jur analizându-leaproape pervers defectele, ºi totuºi se simte bine înpreajma lor. O nouã Lolitã, o Lolitã româneascã, ºi-au spus unii, imediat cum au aflat subiectul cãrþii.Da ºi nu. Nymphette nu are pasivitatea ºifeminitatea blând instigatoare a Lolitei lui Nabokov.Ea nu se lasã sedusã. Îi place mai degrabã sãdomine, sã-ºi lase amprenta. Am putea crede cãavem de-a face un copil dur, teribilist, dar nu echiar aºa: Vicky este ºi sensibilã, iar rememorãrilepe care le face, de-a lungul drumului spre Bucureºti

(care constituie cea mai mare parte a acþiuniiromanului Cristinei Nemerovschi), demonstreazã cãe capabilã ºi de sentimente puternice. Faþã demama ei, pe care o alintã cu epitetul �capra�,eroina penduleazã între duioºie, revoltã ºi dispreþ.Faþã de fratele ei, Tedy, rebelul care plãnuieºte oloviturã mortalã asupra ºcolilor din care esteconstant exmatriculat, Vicky simte o iubire aproapebolnavã, care o face sã-i ierte chiar ºi lucruri ce n-artrebui, poate, iertate. Nu în ultimul rând, Vicky areun iubit, pe Dev, un bãiat popular din liceu.Paginile în care Vicky îºi descrie sentimentelepentru acest Dev produc nostalgii oricui a fostîndrãgostit pe la 13-14 ani, indiferent de sex.Fragmentele respective ne-o aratã ca pe oriceadolescentã obiºnuitã din ziua de azi, îndrãgostitã,pe de o parte, ºi încercând sã-ºi rezolve problemelecu pãrinþii, pe de alta.

Este plin de umor modul în care autoareasurprinde particularitãþile adolescentului de azi,ticurile lui verbale ºi hobby-urile specifice. Pentrucineva trecut de 20 de ani, e aproape imposibil sãdescifrezi convorbirea pe care Vicky o poartã prinSMS-uri cu prietena sa. Pentru un adolescent însã,acest mod prescurtat ºi englezit de a conversa e câtse poate de firesc. Vicky, care foloseºte Facebook-ulcu pseudonimul nymphette_dark99, trãieºte la felca orice puºtoaicã de vârsta ei mai mult sau maipuþin rebelã: merge la ore, chiuleºte de la ore;merge la mall, sã vadã un film; pleacã din cafenelefãrã sã-ºi plãteascã sucul, fiindcã nu-i mai ajungbanii de buzunar; îºi împrumutã hainele prieteneicele mai bune; stã mult la calculator, undesocializeazã sau ascultã muzicã; viseazã la o povesteromanticã de dragoste, pe care o ºi trãieºte.

Dar asta nu-i totul la personajul CristineiNemerovschi. Atmosfera cãrþii e încãrcatã detensiune, de mister, de afirmaþii rostite doar pejumãtate, astfel încât de la primele pagini intuieºticã e vorba de ceva mai mult. Vicky are un secret.Ceva denumit Întâmplarea. Ceva ce i-a marcat felulîn care vede lumea ºi în care se raporteazã laoamenii pe care-i întâlneºte. Ce este Întâmplarea...aflaþi citind romanul.

Drumul parcurs de Vicky din centrul Braºovuluiºi pânã în Bucureºti, unde este petrecerea demajorat a iubitului ei, Dev, drum fãcut cuautostopul, e mai mult decât o simplã cãlãtorie.Întâlnirile care se petrec pe acest drum � unele dinele cu final sângeros, iatã, ca sã stric puþinsuspansul! � o fac pe eroinã sã-ºi retrãiascãmomentele cheie care au adus-o în prezent.

Nu lipsesc pasajele cu care ne-a obiºnuitautoarea ºi în romanele precedente, cele în caredefectele umane sunt satirizate la sânge. Eroinaîntâlneºte agramaþi, nebuni, pedofili, maneliºti,pocãiþi. Fiecare intrã în carte ca un actor pe scenã,cu ticurile proprii de limbaj.

nnymphette_dark99 e ºi un roman de dragoste,e ºi un roman social, e ºi o carte cu tentã dethriller poliþist. Are un caracter puternic

cinematografic. Te þine lipit de scaun pânã la final.E o carte uºor de citit, plãcutã, incitantã, dar înniciun caz facilã. Te lasã cu un sentiment sumbru,dar ºi cu unele întrebãri. ºi, cum zice autoarea �dacã eºti mai slab de înger, te vei gândi bine de totdacã �te þine� sã fii pãrinte, dupã ce faci cunoºtinþãcu aceastã Vicky, zisã ºi nymphette. Nu de alta, eaaratã bine într-o carte sau într-un film, dar cred cãpuþini pãrinþi ar dormi liniºtiþi noaptea, cu luminastinsã, ºtiind cã aceastã Lolitã întunecatã ºisofisticatã e în camera de alãturi...

!

Alexandru Petria

O Lolitã româneascã?

La 1938, Vladimir Streinu considera polemicadrept o necesitate stringentã pentru viaþaliterarã din orice epocã. Aerul polemic

întreþine �însãºi respiraþia literaturii noastre�.Referindu-se la perioada interbelicã, criticulconstata cã, în bunã parte, �glasurile s-auacademizat; disputa literarã aproape a murit�. Elaminteºte de veacul al XIX-lea, când �scriitorulluptãtor� era tipul caracteristic, amintindu-i aici peI. Heliade Rãdulescu, pe T. Maiorescu ºi pe Al.Odobescu.

Pe de altã parte, Vladimir Streinu disociazã�polemiºtii din naºtere� de cei care privescpolemica drept o �formã istoricã a unei culturi�.Pentru tipul polemistului nãscut, înclinat spreaceastã îndeletnicire, criticul îi aminteºte peVoltaire ºi pe N. Iorga. În scrisul românului reþine �pasiunea luptãtoare�, �vulcanismultemperamentului, nepotolit de vârstã� [1].

Pentru a-ºi susþine ideea amintitã (a prezenþeipolemicii în viaþa literarã), el apreciazã pozitivNoua Revistã Românã, care a apãrut în douãserii: prima între 1900-1902, a doua între 1908-1916. Apãrutã sub direcþia lui C. Rãdulescu-Motru, ea adãpostea poziþiile polemice ale celordoi adversari în acelaºi numãr.

Curiozitatea noastrã de istoric literar ne-adeterminat sã rãsfoim revista amintitã, undeaflãm, sub titlul Discuþii [2] din nr.23/1915, douã

polemici înverºunate, una aparþinând venerabiluluiDuiliu Zamfirescu, care-ºi apãra piesa Voichiþa,cealaltã scrisã de tânãrul Adrian Maniu, care-iminimalizeazã valoarea literarã. Întrucât �opera�în discuþie e minorã ºi, deci, nu insistãm asupraei, ne mãrginim sã remarcãm o meteahnã maiveche a polemiºtilor români, dispuºi de multe orisã atace fãrã menajamente persoana adversaruluiºi mai puþin opera comentatã. Astfel, DuiliuZamfirescu îl criticã pe Adrian Maniu (folosindtactica bumerangului) chiar cu propria judecatãironicã: �eºti fanfaron, cinic, ºi cu toate astea credcã eºti om de treabã�! Iar poetul se aratã surprinsde �dramaturgul de la Soleni�, care îi recomanda(în gândire) al treilea etaj, când, de fapt, el�locuieºte într-o casã cu douã�!

Însã felul cum colaboratorii N.R.R. gândeau ºipracticau polemica se vede cel mai bine în poziþialor antiiorghistã. Marele istoric îi �piºca� mereucând pe unul, când pe altul cu verbul sãuinegalabil, fiind, în parte, invidios pentru cãrevista condusã de C. Rãdulescu-Motru era unconcurent serios al publicaþiilor conduse de el. La ambele serii colaborau nu numai psihologi,filosofi ºi politicieni, ci ºi poeþi precum G. Bacovia, G. Coºbuc, ºtefan Peticã, Emil Isac,Cincinat Pavelescu, Adrian Maniu, Ion Vinea º.a.,apoi prozatori ºi dramaturgi precum: Jean Bart,Ion Pop-Reteganul, Artur Gorovei, Mihail Sorbul

ºi V. Demetrius, susþinuþi de critici din generaþiidiferite: Mihail Dragomirescu, E. Lovinescu, G. Bogdan-Duicã, Garabet Ibrãileanu, N. I.Apostolescu, H. Sanielevici, I. Scurtu º.a.

Cel care se încumetã sã-l înfrunte pe N. Iorgaeste, printre alþii, Emil Isac. În 1911, deci la 25 deani, el compune un adevãrat pamflet, sub titlul:Neculai Iorga (un portret modern) [3]. Folosindprocedeul antitezei, ardeleanul trece în revistãpreocupãrile ºi, mai ales, exagerãrileintelectualului cu aspiraþii universale. Fiecarecalitate a savantului e anulatã de câte un defectcare trezeºte în cititor deopotrivã mirarea ºisimþul ridicolului. De pildã, N. Iorga are un sufletbun, dar are ochi rãi, are inimã bunã, dar gurãrea. Numele enciclopedistului îl determinã peEmil Isac sã �vadã� biblioteci, scrime înghesuitede cãrþi, dar ºi glasul de demagog, cu fraze ieftinede panoramã ºi bâlci. Cuvântul savantului îitrezeºte �dangãt de clopot ºi glas de tãlãngi,tãmâie ºi fum de sat, behãituri ºi pocnet depãstor�. E ridiculizat aici �patronul� literaturiisãmãnãtoriste.

Pe de altã parte, portretul fizic al lui N. Iorga,aflat atunci la 40 de ani, e încropit cu un �penel�care ne aminteºte de pictorii flamanzi. L-a vãzuto singurã datã pe istoric, destul pentru a reþine�figura lui bizarã ºi comicã: barbã neagrã deapostol alb, ochi ageri, armeneºti, gura amarã, cubuzele stoarse de zâmbete de prisos�. Purtahaine vechi, de profesor pensionar: cu pãlãrie surãºi ghete mari, pãºea gânditor ºi serios. Înainte dea-i vedea înfãþiºarea, credea cã e un om de toatã

eseu

Vistian Goia

Spiritul polemic de altãdatã

"

frumuseþea, �un tip antic ºi masiv�, în realitatearãta precum un �grefier ori un profesor dedans�!

Privindu-l pe intelectual, pentru Emil Isac,Iorga nu este nici artist, nici poet, nici geniu, doaro �raritate�. Nu este un �vulcan�, ci numai un�complex de flãcãri�. Dupã pãrerea sa, Iorga îiaminteºte de Demokritos, care �judecã (!) calm�,dar vocifereazã în politicã.

În partea a doua a portretului, ardeleanulîngroaºã tuºele sumbre ale personalitãþii iorghiste,cu intenþia vãditã de a-l lipsi pe enciclopedist deorice merite, hiperbolizând trãsãturile negative,prea puþin reale, majoritatea inventate de verbuldiabolic al scriitorului.

Aºadar, noteazã satisfãcut ardeleanul, N. Iorgaeste un �fenomen al psihicului românesc�: aretoate calitãþile unui savant ºi toate slãbiciunileunui demagog. Luptã precum Don Quijoteîmpotriva duºmanilor închipuiþi; are maniiistericale, feminine; e �cult când vrea sã fieascultat ºi ieftin, când vrea sã fie aplaudat�.Munceºte ca un Larousse, are suferinþe mari,pentru cã e un �reacþionar conºtient� ºi, în acelaºitimp, îi place sã fie comentat �ca un apostol alsecolului�. E un �pãtimaº�, când ar trebui sã fie�modest�.

Portretul, cu linii de caricaturã, se încheie cujudecata strâmbã a lui Emil Isac, care nu putea, la1911, sã-ºi dea seama de locul ºi valoarea unormari personalitãþi ale culturii noastre. În acestsens, el considerã cã N. Iorga nu e mare caGheorghe Bariþiu, nici atât de mic ca Brãtianu!Clujeanul ºtia cât de mult preoþii ºi dascãliitransilvãneni îl preþuiau pe istoric ºi cât de multacesta îi venera pe confraþii de peste munþi. Însãîºi încheie �portretul�, parcã voit, în doi peri:

�În Iorga trãiesc popii de la Blaj ºi moºieriidin Dobrogea, în Iorga vorbesc stradeleneluminate ºi nelustruite ale Ardealului. Sufletullui nu este o oglindã a vremii, ci o bisericã mare,în care alãturi de cele mai frumoase rugãciuni,ºed ºi cele mai negre ºi reci minciuni� [4].

Formidabil scris, portretul are numai o valoareartisticã, prea puþin documentarã. Aici primeazãironia ºi sarcasmul, fiind departe în toateprivinþele de cunoscutul portret cãlinescian.

***

În disputa cu N. Iorga, pe lângã tineriicolaboratori ai Noii Reviste Române, iese la�atac� chiar directorul acestei publicaþii, C.Rãdulescu-Motru. Într-un numãr din 20-27 martie1916, el publicã un editorial cu titlul Lãmuriri D-lui Iorga ºi altora.

�Scânteia� polemicii s-a iscat de la un articolal lui O. Tafrali (publicat în N.R.R. din 28 febr.1916), în care Iorga este ironizat, ca de obicei.Istoricul nu rãmâne dator ºi publicã �o dojanã�,numitã aºa de C. R.-M. ºi adresatã acestuia, încalitate de director, care retipãreºte în propriarevistã fragmente din polemica lui Iorga.

Din �notaþiile� istoricului aflãm cã acesta îlpreþuieºte pe C. R.-M. în calitatea lui de profesorde filozofie la Universitate, ajuns la vârstamaturitãþii ºtiinþifice ºi candidat la un scaunacademic. Însã îi spune francamente cã trebuie sã-i respecte pe colegi ºi sã-i iubeascã pe amici. Deaceea nu e admis din partea unui director sã facãloc în revistã unor �proze ºtiinþifice� care ascund�calomnia� ºi �ambiþiile nemãsurate� la adresaunor colegi universitari sau foºti colaboratori airevistei, chiar foºti prieteni. Însuºi istoricul sesimte �insultat ºi prezentat ca ultimul dintreoameni�. Ca atare, se mirã cã un profesor

universitar ºi om matur, cu �deplin simþ derãspundere�, le permite unor ziariºti tineri, �esteþicapricioºi�, sã-i maltrateze pe colaboratorii ºicolegii directorului, tinerii neavând nicio legãturãcu omul �pe care-l bârfesc, fiindcã aºa le faceplãcere�. Dupã cum se observã, �dojana� lui Iorgadenotã, printre altele, bun-simþ ºi o moralitatefireascã între personalitãþile care patronauspiritual cultura româneascã a vremii.

Însã C. R.-M. considerã dojana tipicã pentrumulþi intelectuali care au o concepþie greºitãdespre �direcþiunea� unei reviste. De aceea sesimte dator sã-ºi exprime un crez propriu asuprachestiunii în discuþie, pe care-l reproducem dinsimplul motiv cã filosoful a intuit exact conduitaromânului ajuns la o astfel de responsabilitate:

�Înþeleg prea bine cã pot sã existe la noireviste personale, în care prietenii sã fie lãudaþi,iar neprietenii insultaþi, precum existã ºi ziarepersonale ºi de partid. Ele sunt chiar în fireaobiceiurilor noastre româneºti. Românul, din fire,este înclinat spre egotism. Nu poate sta într-ofuncþiune publicã mai mulþi ani � ºi sã nu ajungãla confundarea intereselor publice cu ale salepersonale: nu poate fi reprezentant al naþiuneimai mulþi ani � ºi sã nu confunde partidul sãu cuînsãºi naþiunea; nu poate fi membru alAcademiei, mãcar o zi � ºi sã nu considereAcademia ca o moºie a sa proprie� [5].

Aceste opinii erau exprimate la 1916, dar eleconþin un adevãr specific moravurilor noastre dela o epocã la alta, deºi, aºa cum se ºtie, �adevãruldoare, nimic nu doare ca adevãrul!�

În completare, directorul N.R.R. precizeazã cãfoaia sa nu i-a lãudat din principiu pe prieteni ºinu i-a hulit pe neprieteni, ceea ce nu este, zicemnoi, întrutotul adevãrat. Am vãzut cu câtã�amiciþie� a scris Emil Isac despre N. Iorga.

Revenind la �cugetãrile� directorului, reþinemsilinþa sa de a defini �egotismul� (ca atitudineindividualã prin care sunt exagerate meritelepropriei persoane). La 1916, în concepþia lui,egotismul îmbrãca fie haina �apostolatului�, fie pecea pretenþioasã a creatorului de ºcoli politico-literare, iar în forma �urâcioasã� e prezentã numaila politicienii de rând. Din aceste motive, credefilosoful, trebuie ca ºi românii sã aibã ziare ºireviste scrise pentru public ºi nu pentru patronii

care le subvenþioneazã. Este o �ruºine� faptul cãnu poþi lua în mânã un ziar sau o revistã ºi sã nusimþi �duhoarea� reclamei personale!

Pe de altã parte, C. Rãdulescu-Motrurecunoaºte cã ºi revista sa are prietenii ºiduºmanii sãi, cãci fãrã �luptã� nu poþi exista înlumea ideilor, ceea ce este adevãrat. Dar prieteniiºi duºmanii revistei nu pot fi confundaþi cu ceipersonali ai directorului. La modul ideal, spunemnoi, se poate imagina aºa ceva, însã realitateasocio-profesionalã, de multe ori, e cu totul alta.Mai departe, directorul revistei afirmã, fãrã sãclipeascã, un alt �adevãr� greu de crezut, anumecã fiecare colaborator al revistei sale îºi pãstreazã�independenþa� proprie în judecatã, dar ºi în�rãspunderea� celor scrise.

Spre sfârºitul �polemicii� sale, Motru revine laN. Iorga, amintindu-i cât de bine se înþelegeau înanii 1900-1902, când a apãrut prima serie aN.R.R., în paginile cãreia chiar istoricul îi criticasever pe V.A. Urechia ºi Gr. Tocilescu, fãrã cadirectorul revistei sã-i atragã atenþia asupra�cuminþeniei� exprimatã de Sf. Scripturã ºiobligatorie pentru toþi: �Ce þie nu-þi place, altuianu-i face!�

Am prezentat numai o secvenþã din multelepolemici pe teme de literaturã ºi culturãromâneascã, cu buna intenþie de-a invita la odezbatere a prezenþei ori absenþei bãtãliilor dincoloanele revistelor de astãzi.

Cât priveºte viaþa literarã actualã, nu cred cãse poate vorbi de o cãdere a �vocilor� într-oatmosferã academicã, de stagnare, chiar delâncezealã a spiritelor. Dialogurile care s-au purtatîn jurul romanului, poeziei contemporane º.a.denotã o stare dinamicã, de efervescenþã acreatorilor, chiar dacã, pe ici, pe colo, se maipoate observa o alternare a simpatiei pentrucritica de �întâmpinare� ori pentru cea de�îmbãlsãmare� a valorilor.

Prin anii �80 ai veacului trecut, Mircea Zaciuafirma, cu îndreptãþire, cã unii critici literari aivremii îºi închipuiau lucruri fantastice despremeseria lor, cã ele þin de �un laborator unde sedistileazã acizii maliþiilor ºi se precipitã sãrurileumorilor saturate�, ceea ce e fals. Clujeanul îlvedea pe critic drept un �sentimental melancolic,îngrijorat de staze, eºecuri, tulburãri metabolice�.Pe de-o parte, nu credea în criticul care se bucurade o recesiune literarã, nici în cel dispus sãcontribuie la �demolarea valorilor ºi la semãnareaconfuziei�. Pe de altã parte, respingea �euforia�care nu face casã bunã cu spiritul critic. Deasemenea, criticului nu-i este permisã�iluzionarea�, credinþa cã tot ce se tipãreºtemeritã sã ajungã în mâna cititorului, ori cã dinrecolta unui an editorial nicio carte nu vacunoaºte uitarea. Credinþa lui Mircea Zaciu esteexprimatã aforistic astfel: �Aºa cum se nasc înfiecare an copii frumoºi ºi copii urâþi, sãnãtoºisau debili, nici literatura, de când existã, n-aînregistrat doar capodopere�� [6] Este un crezconfirmat de succesiunea fireascã a vieþii literarede la o perioadã la alta.

NNoottee::1. Vezi Vladimir Streinu, Pagini de criticã literarã,

vol. V, 1977, p. 369-371.2. Vezi Noua Revistã Românã, nr. 23 (1-8 febr.),

1915, p. 309.3. Vezi Emil Isac, Neculai Iorga (un portret

modern), revista cit., nr. 1, 1911, p. 5-6.4. Idem, p. 6.5. Vezi Noua Revistã Românã, nr. 3 (20-27 martie),

1916, p. 1.6. Mircea Zaciu, Cu cãrþile pe masã, Cartea

Româneascã, 1981, p. 312.

!

66

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

6 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

"

Kolozsi Tibor Cain ºi Abel

Eciudat sã scriu abia acum despre OctavianSoviany ºi mã întreb de ce n-am fãcut-o maide mult. Nu cred sã fie la mijloc doar jena

ce mã încearcã � de fiecare datã � în faþaseniorilor care au creditat (ok, rareori ºi fãrãacoperire) generaþia 2000. Soviany are însã ooperã solidã, extinsã ca rãdãcinile unui arþar ºi,pesemne, am simþit cã mi-ar trebui aproape unconcediu sã mã aplec asupra cãrþilor sale (fie ºi cuo miime din atenþia investitã de el, bunãoarã, îndescifrarea teoriilor & poeticii lui Marin Mincu).E, pînã la un punct, adevãrat cã toþi scriitoriiadoptã o anumitã pozã: pe aceea care, considerãei, îi �avantajeazã�. Octavian Soviany apare înpozã ca iniþiatorul aristocrat ºi decadent al artelorsubtile, magistrul damnat sau alchimistulpostmodern. Totuºi, pînã acum un deceniu, pãreaun autor marginal (asta ºi din pricina discreþieisale exagerate, pe care lumea literarã româneascã� colericã ºi colocvialã cum o ºtim � n-o poatesuporta). Soviany teoreticianul dã, în Apocaliptica

textului (Încercare asupra textualismuluiromânesc) din 2008, un splendid tratat depo(i)eticã ºi o încercare de arheologie a lui Homoapocalipticus; pentru ca prin lucrarea Cincidecenii de experimentalism. Compendiu depoezie româneascã actualã (în douã volume,2011) sã nuanþeze ºi sã reînnoiascã definiþiileexperimentalismului � sub semnul cãruia sîntplasaþi ºi reprezentanþii ultimei generaþii poetice,vãzuþi însã ca �metastatici�. Îi putem reproºa,acestei ultime opere critice, impresia de (bri)colaj(mai ales în volumul al doilea) cronicãresc,lejeritatea verdictelor ºi clasificãrilor poeþilor.Cartea rãmîne, cu toate astea, una de referinþã,recomandabilã mai ales tinerilor. Cine ar fi crezutînsã cã poetul ºi teoreticianul quasi va ajunge, înultimii ani, unul din cei mai prizaþi romancieriromâni? Publicînd masivul roman Viaþa lui KostasVenetis în 2011, Soviany instaureazã un universdamnat ºi hipnotic, ale cãrui legi le aplicã, abrogãsau transgreseazã cu superbie. Scris într-o românã

juisantã, cum de la Cãrtãrescu n-am mai întîlnit,romanul a fost ocolit de importantele premiiliterare (la care fusese însã nominalizat) tocmaidin cauza prejudecãþii dominante: a lipsei deadîncime, de mizã ideologicã etc. E ca ºi cumcriticii noºtri n-ar premia în veci opere ca Lolitalui Nabokov sau tetralogia Rabbit a lui JohnUpdike. Lumea transistoricã a lui Kosta Venetis �purificatã ºi verificatã prin rãu � se prelinge în aldoilea roman, publicat de Soviany în 2012,intitulat Arhivele de la Monte Negro: scrisanterior ºi tipãrit sub un alt titlu, Arhivele... are oscriiturã mai pronunþat experimentalã, dinamitîndconvenþia, o scriiturã irigatã de poematiculdelirionist. M-aº lãsa oricînd înhãþat de lumea rea,veninoasã a unui nou roman sovianyesc.

În ce priveºte poetul, sã amintim (fie ºinumai) � recunoscutã ºi evocatã nu o datãnostalgic � ucenicia, de licean, la menestrelulboem ºi adulatul profesor de românã, DarieMagheru. Pe urmã, ca student al Filologieiclujene, Octavian Soviany face parte din redacþiaºi gruparea Echinox, dintr-o generaþie de poeþiiluºtri: Ion Mureºan, Marta Petreu, ViorelMureºan, Ioan Moldovan, Aurel Pantea. Tocmaiacuta conºtiinþã poeticã a acestei ºcoli/ generaþiiapasã pe umerii autorului în primele volume, celede la Ucenicia bãtrînului alchimist (1983) pînã laScrisori din Arcadia (2005). De un mare succes sebucurã volumul urmãtor Dilecta (2006, premiulpublicului revistei Observator cultural): scrisaproape integral dupã reþetarul prozodiei clasice,evocîndu-i pe Khayam ºi Saadi dar ºi pe truveriiprovensali, Dilecta combinã magistralneutralitatea tonului ºi cãldura epifaniilor vizuale,olfactive, muzicale. Imn al artei poetice ºi,deopotrivã, al eternului feminin, Dilecta estememorabilã ºi cantabilã, obligîndu-ne a cita �aproape � la întîmplare: �Ne aºezãm la masã.Uitîndu-se în gol,/ Dilecta-i fermecatã de versulmeu frivol.// Degust din vinul dulce ºi roºu deMalaga./ Ca buzele Dilectei, cînd vine sã-mi beavlaga.// Ascult cum bate vîntul, mã uit cumviscoleºte./ La ce sã-i scriu rãvaºe? Ea nu mi leciteºte.// Miºcãrile-þi, Dilecta, sunt lente, foartelente./ Stãm goi ºi faþã-n faþã, ca douãfirmamente.� (din ciclul Evantaiul Dilectei).�Utopie a poeziei, în care toate discursurilenuntesc alchimic� (Ioan Moldovan), Dilecta estenu întîmplãtor ºi una dintre oazele de poeziesolarã, benignã, a gratuitãþii de la noi, plasaþi celmai adesea sub semnul melancoliei ºi depresiei.Inventatori posomorîþi de limbaje, de �isme,românii au atît de rar vocaþia bucuriei care, chiaratunci cînd apare surprinsã în actul poetic, eoarecum�în destrãmare�, ca tabla mîncatã deruginã. Poate tocmai aºa se explicã succesul real ºiconstant în timp al unor poeþi de factura luiºerban Foarþã, Emil Brumaru sau Mircea Dinescu,sau al unei cãrþi voit frivole precum Dilecta luiOctavian Soviany, de unde am mai chemaecourile unei erotici falnice: �Cãlãtoresc spreMecca pe-o mãgãriþã pagã./ Nisip în parteastîngã, nisip în partea dreaptã./ Mi-e în cãlduriasina ºi-a început sã ragã./ Cu cine stã la cinãAdora astã-searã?// Þi-am bîiguit, Adora, privindu-te cu jind:/ - Eu plec cu caravana curînd spre þaraSind,/ Iar în amurgul galben zburãtãcea un uliu,/Se înnegrise vinul în cupa de argint.// În ochiitãi, Adora, întrezãresc seninul./ Pustia este gatasã-nghitã beduinul� (din ciclul Grãdina din ºiraz).

!

77

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013 7

Despre Octavian Soviany.Homo (cvasi)apocalipticus (I)

ªtefan Manasia

Kolozsi Tibor Compoziþie (detaliu)

comentarii

88

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

8 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

Dupã 1989, s-a înregistrat o avalanºã decãrþi de memorii, care în timpulcomunismului, în condiþiile existenþei

cenzurii, n-ar fi avut nicio ºansã sã aparã. Mulþidintre cei care fãcuserã închisoare din motivepolitice s-au simþit îndemnaþi sã-ºi scrieamintirile tocmai pentru cã publicarea lordevenise posibilã. Un fost deþinut politic care s-aremarcat cu acest prilej prin talentul sãu literareste Ion Ioanid.

La vârsta de douãzeci ºi trei de ani, în 1949,Ion Ioanid este arestat ºi anchetat timp de optzile de Securitate, pentru vina de a fi�organizat� dactilografierea unui text pe care unprieten al sãu urma sã-l trimitã clandestin înOccident. Deºi este torturat cu bestialitate,tânãrul uitã repede episodul ºi, vreme de treiani, trãieºte fãrã griji în Bucureºti, unde estestabilitã ºi mama sa. (Tatãl, un cunoscut ºirespectat om politic, proprietarul unor întinsepãmânturi la Ilovãþ, în judeþul Mehedinþi,murise în 1904).

În 1952, Ion Ioanid este arestat din nou, peneaºteptate, pentru aceeaºi vinã ºi � dupã unsimulacru de proces � condamnat la douãzeci deani de muncã silnicã. Petrece în totaldoisprezece ani în închisorile comuniste dinRomânia, întrucât în 1964 � odatã cu alþideþinuþi politici graþiaþi de guvernul de laBucureºti sub presiunea opiniei publiceinternaþionale � este eliberat.

De-a lungul celor doisprezece ani de calvar atrecut prin numeroase penitenciare ºi lagãre �Vãcãreºti, Jilava, Piteºti, Cavnic, Oradea, Aiudetc. �, iar la un moment dat, în 1953, a ºievadat ºi a fost liber timp de o sutã de zile,pânã când l-a capturat din nou Securitatea.

În 1969 cere ºi obþine azil politic în R.F.G.,unde este angajat la postul de radio �EuropaLiberã�. Vocea sa clarã ºi melodioasã, cuinflexiuni ironice, specializatã în lectura ºtirilor,este binecunoscutã de ascultãtorii acestui postde radio. La îndemnul cunoscuþilor sãi, IonIoanid îºi scrie, timp de mai mulþi ani,memoriile de fost deþinut politic (dactilogramadepãºind douã mii de pagini). Auzind deexistenþa lor, Georgeta Dimisianu, eminentãeditoare, a luat iniþiativa publicãrii lor în maimulte volume, la Editura Albatros, unde eraredactor-ºef. Întregul ciclu poartã titlul � dat deeditor cu asentimentul autorului � Închisoareanoastrã cea de toate zilele.

Dacã ar fi existat ºi un subtitlu, acesta ar fiputut fi Doisprezece ani din viaþa lui IvanDenisovici sau Raportul lui Ion Ioanid cãtre ElGreco sau O sutã de romane posibile despreînchisorile comuniste din România.

Ar fi putut fi Doisprezece ani din viaþa luiIvan Denisovici pentru cã, asemenea luiSoljeniþîn, autorul român descrie minuþios viaþadin închisoare, cu deosebirea cã, în loc sã selimiteze la un eºantion, trece în revistã toatezilele trãite în detenþie. Memoria sa esteprodigioasã, uimitoare ºi totuºi... omeneascã.Nu funcþioneazã ca un computer, are ºi lacune,dar tocmai aceasta conferã reconstituirii un

profund dramatism. În volumul I (referitor laanii 1949 ºi 1952-1954) existã de exemplu olistã de 162 de deþinuþi cunoscuþi în lagãrul dela Cavnic, iar în volumul II (consacrat perioadei1953-1955) � o altã listã, cuprinzând 277 deprizonieri din închisoarea de la Piteºti. Pe acesteliste sunt menþionate numele celor închiºi, datebiografice despre ei, gesturi (nobile sauregretabile) pe care le-au fãcut în închisoare,informaþii referitoare la modul cum ºi-au gãsitmoartea sau cum au reuºit sã supravieþuiascãetc.

Despre unii tovarãºi ai sãi de suferinþã IonIoanid îºi aduce aminte foarte multe, desprealþii � doar câteva atitudini sau replici, iaruneori numai numele. Drept urmare, listele tefac sã te gândeºti la un registru cu toaterubricile completate minuþios, din care însã, laun moment dat, umezeala a ºters parþialcuvintele scrise cu cernealã. Avem de fapt oimagine a acþiunii devastatoare a timpuluiasupra unei memorii ieºite din comun.

Aceastã memorie constituie ea însãºi oformã eroicã de opoziþie faþã de regimulcomunist, care nu urmãreºte altceva decât sã-ifacã pe oameni sã uite ce-au fost, sã uite înultimã instanþã însuºi faptul cã au fost oameni,ca sã-i poatã transforma într-o populaþieinformã, amoralã. Dacã ar fi ºtiut ce bineînþelege ºi cu ce precizie þine minte deþinutulIon Ioanid tot ce se întâmplã în jurul lui,gardienii l-ar fi considerat, fãrã îndoialã, extremde periculos, de parcã i-ar fi descoperit lapercheziþie un aparat de fotografiat, ºi ar fi avutgrijã sã-l lichideze pe inoportunul martor. Dinfericire, privirea sa nu se deosebea prea mult dea celorlalþi, declicul înregistrãrii fiecãrei scenenu se auzea ºi, pânã la urmã, martorul a rãmasîn viaþã.

Nu numai personajele s-au pãstrat astfel înmemoria lui Ion Ioanid, ci ºi zilele petrecute îndetenþie, aproape toate cele peste patru mii dezile, în ordine cronologicã. Ca ºi în cazuloamenilor evocaþi, unele zile sunt reconstituiteamãnunþit, altele amintite în treacãt, iar altele secontopesc într-un fel de timp aluvionar,indistinct. Totuºi, ºi în aceastã privinþã,memoria autorului se dovedeºte uimitoare. Suteºi sute de intervaluri de câte douãzeci ºi patrude ore sunt pur ºi simplu recuperate dintrecutul obscur ºi aduse în plinã luminã, înprezentul etern al literaturii.

Asistãm la scene care ne cutremurã. Îi vedempe deþinuþi � oameni din elita societãþiiromâneºti � plimbându-se de dimineaþa pânãseara în celule la fel de mici ca ºi cuºtile dintr-ogrãdinã zoologicã sau dormind pe pardoseala depiatrã umedã ºi rece, slabi, bolnavi, cu frunteanemângâiatã de nici o mânã ocrotitoare. Îivedem pe aceiaºi deþinuþi torturaþi cu sãlbãticiede cãtre oameni inferiori lor din punct devedere intelectual ºi moral. Luãm parte lamomente de impresionantã solidaritate umanã,împotriva cãreia nu pot sta nici zidurile groasede piatrã, strãbãtute de semnalele prin care

prizonierii îºi trimit mesaje. Urmãrim cu inimastrânsã adevãrate dueluri psihologice întreoamenii de caracter ºi cei tentaþi sã-i trãdeze,din dorinþa de a obþine unele avantaje. Îiînsoþim nevãzuþi, ca ºi cum am face parte dinfamiliile lor, pe cei duºi în faþa plutoanelor deexecuþie. Nici una din evocãrile vieþii dinînchisorile comuniste din cele care s-au tipãritpânã acum la noi sau în alte þãri nu dovedeºteaceastã forþã de cuprindere a infernului întotalitatea sa.

O zi din viaþa lui Ivan Denisovici are, poate,mai mare expresivitate artisticã, dându-neimpresia cã ne aflãm, pentru o zi, în lagãrulstalinist, cã îl îndrãgim pe erou ºi cã apoi îlabandonãm pentru totdeauna, ceea ce ne insuflãpânã la urmã ºi un vag sentiment deculpabilitate. În Închisoarea noastrã cea de toatezilele se întâmplã însã altfel, efectul literar nueste cãutat niciodatã, dar pânã la urmãacumularea de situaþii reale ne copleºeºte ºi necreeazã senzaþia cã tot ceea ce citim reprezintãpropriile noastre amintiri. De altfel, cartea neface sã înþelegem cã ºi în afara închisorilor amtrãit ca fiinþe captive, cu menþiunea cã regimulde detenþie era mai diluat. Aceasta înseamnã cãsuferinþele la care eram supuºi erau mai uºoare,mai suportabile, dar ºi cã actele de împotrivireaveau o mai micã încãrcãturã de eroism. Înlumea închisorilor evocatã de Ion Ioanid,cruzimii ºi josniciei cãlãilor li se opuneau,printr-un fel de polarizare, gesturi de oadmirabilã frumuseþe moralã fãcute de deþinuþi.

Spuneam cã un subtitlu ar fi putut fi ºiRaportul lui Ion Ioanid cãtre El Greco,gândindu-ne la celebra carte a lui Kazantzakis.Este vorba de acelaºi ton, care nu are nimic dinvehemenþa unui act vindicativ sau din insistenþaunei lamentaþii ºi care ne face, într-adevãr, sã neimaginãm stilul unui raport cãtre o instanþãsupremã (Dumnezeu sau istoria sau conºtiinþaumanitãþii). Ion Ioanid scrie pentru a fi de foloscelor care se vor strãdui cândva sã înþeleagã ces-a întâmplat în România dupã rãzboi. κiestompeazã pânã la minimum subiectivismul ºiîncearcã sã descrie complet tot ce a trãit,prezentându-se pe sine ca pe unul dintre

Ion Ioanid ºi amintirile saledin închisoare

Alex. ªtefãnescu

scriitori afirmaþi dupã 1989

Ion Ioanid

99

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

9TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

personajele secundare. Nu are cultul eului, nugãseºte o voluptate vicioasã în retrãirea proprieisale vieþi. Dacã totuºi se referã de multe ori lasine este numai pentru cã experienþa fãcutã deel însuºi o cunoaºte cel mai bine. Procedeazã cugenerozitatea discretã cu care unii oameni îºilasã corpul, prin testament, unor facultãþi demedicinã, pentru a contribui la progresulºtiinþei.

Bineînþeles cã pânã la urmã tocmai aceastãatitudine raþionalã, modestã, cooperantã îltransformã într-un personaj de neuitat. Suntevidenþiate diferite etape ale maturizãrii sale:dintr-un tânãr care ia viaþa în uºor, el setransformã pânã la urmã într-un bãrbatresponsabil. Anticomunismul este la el iniþial untip de sensibilitate ºi abia pe parcurs devine oideologie.

Tonul �alb�, despre care s-a mai vorbit, are,ca sã ne exprimãm astfel, o anumitã nuanþã:exprimã o disciplinã interioarã, o capacitate dedepãºire a oricãrei vanitãþi ºi nu un obiectivismdus pânã la cinism sau o pedanterie maniacalã.Ca dovadã, relatarea se �coloreazã� adeseori deo undã de tandreþe sau chiar de umor.

În sfârºit, am arãtat cã memoriilor li s-ar fipotrivit ºi subtitlul O sutã de romane posibiledespre închisorile comuniste din România luândîn considerare numeroasele � practic,inepuizabilele � sugestii literare pe care lecuprinde textul. Un roman de mare forþã epicãinclus în primul volum îl constituie, bineînþeles,povestea evadãrii ºi a celor trei luni ºi cevatrãite în libertate, în Bucureºtiul cuprins deanimaþia grotescã a pregãtirilor pentru FestivalulInternaþional al Tineretului ºi, apoi, pe un

ºantier de construcþii din provincie. Istoria luiPapillon, exclusiv picarescã ºi exoticã, pare oistorie de bâlci pe lângã aceea a evadaþilor dinmina de la Cavnic, oameni adevãraþi, cuconºtiinþã, implicaþi într-o aventurã care îi facesã înþeleagã, poate pentru prima datã în viaþã,propria lor þarã. Numeroase alte subiecte deroman pot fi gãsite, însã, ºi în volumeleurmãtoare. Povestea ceasului, pe care tânãruldeþinut încearcã prin toate mijloacele,expunându-se unor pedepse drastice, sã-lpãstreze în magazia închisorii de la Aiud,pentru ca nu cumva, expediat de gardieni prinpoºtã mamei lui, sã-i creeze acesteia impresia cãi-a murit fiul, reprezintã un asemenea subiect.

La fel ar putea fi luate în discuþie cronicarãzboiului psihologic dintre deþinuþi ºi DucuCiocâlteu � omul ezitant care sfârºeºte prin a-ºitrãda tovarãºii de detenþie �, episodul apariþieimiraculoase, în curtea închisorii, printre daleledin pavaj, a unei plante despre care te întrebicum a avut rãbdare sã creascã, sã înfloreascã ºisã rodeascã, biografia lui Ion Bogdan, care, deºifiu al unui comunist, ajunge sã înþeleagã pecont propriu cã trebuie sã lupte împotrivacomunismului, iar când este condamnat lamoarte, refuzã cu îndârjire sã fie salvat prinrelaþiile tatãlui sãu, relatarea despre ciorile dinpreajma închisorii care, dispreþuite ºi alungatede toatã lumea, îºi gãsesc refugiu în lumeapuºcãriaºilor ºi aºa mai departe. Materia epicãdintr-o sutã de romane scrise de autori inventivi,dar lipsiþi de experienþã existenþialã, nuechivaleazã nici pe departe cu materia epicã dinaceste memorii scrise fãrã veleitãþi literare.

Fãrã veleitãþi literare, dar cu un evident,indiscutabil talent de scriitor. În România, separe, douã milioane de oameni au fost închiºidin motive politice în cei patruzeci ºi cinci deani de guvernare comunistã, pedepsele lorînsumând aproximativ douãzeci de milioane deani de detenþie ºi de muncã silnicã. Din totacest ocean de suferinþã, Ion Ioanid reuºeºte,tocmai datoritã talentului sãu, sã extragãesenþialul. El povesteºte într-adevãr totul, însãprin aceasta trebuie sã înþelegem tot ce meritãpovestit. Monotonia exasperantã a vieþii deînchisoare nu-ºi face niciodatã loc în paginilecãrþii. În ritualul chinului ºi umilinþei, repetat zide zi, Ion Ioanid cautã de fiecare datã ceea ceeste inedit ºi semnificativ, astfel încât �raportul�sãu, prezentat nouã ca unei instanþe supreme,ne menþine mereu treaz interesul ºi ne creeazãchiar o stare de surescitare. Citim cu febrilitatefrazã dupã frazã ºi întoarcem paginilenerãbdãtori, vrând sã mergem pânã la capãt cuiniþierea noastrã, sã bem pânã la fund paharulamãrãciunii din care au fost obligaþi sã bea ceimai buni, mai inteligenþi ºi mai frumoºi oameniai acestei þãri.

Foarte originalã este descrierea condiþiilor deviaþã din închisori. Ion Ioanid depãºeºteobiºnuita incriminare a mizeriei cumplite, carecontribuie, alãturi de munca silnicã ºi detorturã, la exterminarea deþinuþilor. El are, înmulte împrejurãri, atitudinea lui RobinsonCrusoe, care, ajungând pe o insulã necunoscutã,îºi învinge repede disperarea ºi inventariazamijloacele de supravieþuire puse la dispoziþie denoul sãu mediu de viaþã. Ori de câte oriistoriseºte cum a fost transferat într-o nouãînchisoare, memorialistul trece în revistãelementele a cãror descoperire l-au bucurat lavremea respectivã: o ferestruicã îngustãpermiþând contemplarea unui mic fragment decer, accesul la un WC al gardienilor din careputea fi pescuit câte un petec de ziar, pentruaflarea ultimilor ºtiri despre viaþa internaþionalã,existenþa în vecinãtatea închisorii a unei pãduriemiþãtoare de efluvii de aer proaspãt etc.Aceastã tratare a unui spaþiu kafkian ca unmediu de viaþã, care poate fi amenajat ºivalorificat, exprimã o extraordinarã vitalitate, oneclintitã încredere în raþiune ºi civilizaþie ºi areun efect tonic asupra cititorului.

Principalul personaj al romanului este,bineînþeles, autorul însuºi, un om minunat, carerãmâne generos ºi demn chiar ºi în situaþii carepe alþii îi dezumanizeazã. Remarcabil este faptulcã memorialistul nu ciopleºte de zor la propriasa statuie, principala sa preocupare fiind sãevidenþieze nobleþea celor din jur, fie ei tovarãºi

de detenþie, oameni din afara închisorii sauchiar soldaþi de pazã. Însã tocmai aceastã lãsarea sa pe un plan secundar, tocmai aceastãbucurie de a descoperi frumuseþea sufleteascã asemenilor îl transformã pe narator într-unpersonaj luminos.

Un om legat în lanþuri ºi înfometat, bãtutfãrã milã ºi þinut în frig, umilit necontenit ºitratat ca o fiinþã de care nu este nevoie ºi acãrui moarte ar fi consideraþi o binefacerepentru societate, un asemenea om gãseºte însine puterea de a înregistra ºi a saluta fiecaregest de omenie venit din partea altora. Aceastãgenerozitate este cu atât mai impresionantã cucât nu aparþine unui naiv. Ion Ioanid ºtie binece ticãloºi sunt comisarii politici, securiºtii ºigardienii care îi supun pe deþinuþi unui regim deexterminare. Înþelege în profunzimemonstruozitatea sistemului comunist ºi aaparatului sãu represiv. Dar aceasta nu-ldeterminã sã cadã într-o mizantropie neagrã ºinediferenþiatã.

În volumul 5 este vorba despre ultimii doiani ai detenþiei, petrecuþi în Balta Brãilei.Bolnavi, flãmânzi, devitaminizaþi, deþinuþiipolitici sunt fericiþi sã-ºi procure, când au ocaziaºi când reuºesc sã înºele vigilenþa paznicilor,câte o mlãdiþã verde de salcie, pe care s-ostriveascã între dinþi ca sã-i simtã gustulprimãvãratic. La un moment dat, când trec înconvoi printr-un sat, împinºi ºi admonestaþi degardieni, li se face un dar extraordinar: femeiledin sat, care îi privesc de la porþile caselor, learuncã, spontan, câteva mere.

Aºa cum buzele lor uscate se bucurã simþindatingerea mãrului proaspãt, aºa se bucurãsufletul lui Ion Ioanid, însetat de dragoste,primind aceastã dovadã de solidaritate umanã.

Un episod la fel de impresionant se referã laapropierea sufleteascã dintre deþinuþii carereparã soba unui gardian, la el acasã, ºi soþiagardianului, portretizatã cu artã:

�Din casã ne-a ieºit în întâmpinare o femeie,încã tânãrã, dar ofilitã ºi la fel de neîngrijitã caºi ograda nemãturatã ºi plinã de gunoaie. Seputea spune cã se prezenta armonios deºleampãtã din cap picioare. Mergea târºâindu-ºipicioarele desculþe în niºte galoºi de cauciucprea mari, purtând încã urmele noroiului dinvremea zilelor ploioase. De frig, îºi strângea lapiept cojocelul de oaie fãrã mâneci, îmbrãcatpeste rochia înfloratã, de finet, decoloratã ºi cutivul desprins, iar de sub basmaua de sub cap,ºi ea de o culoare dubioasã, îi atârnau câtevaºuviþe de pãr blond spãlãcit.�;

�Ne-a mãrturisit ºi ea cã auzise de bãrbatu-sucã se purta rãu cu deþinuþii. Mai ales când plecabeat la serviciu.

� Mereu îi spun sã se poarte omeneºte cudeþinuþii, cã o sã-l batã Dumnezeu, dar când seîmbatã nu mai ºtie de el ºi mã bate ºi pe mine!

Cu încã câteva vorbe de acest fel, femeia areuºit sã ne înmoaie inima ºi sã ne dezarmeze.Îndârjirea noastrã s-a topit, fãcând loc unei maimari înþelegeri pentru soarta nefericitei femei, însufletul cãreia, în ciuda aspectului ei mizerabilºi a faptului cã era nevasta unei brute degardian, continua sã pâlpâie flacãra omeniei.�

Acesta este tonul cãrþii, ton care neemoþioneazã ºi ne cucereºte. La încheierealecturii aproape regretãm cã n-am petrecut ºi noicâþiva ani în închisoare, ca deþinuþi politici, casã avem prilejul de a trãi în preajma unui om caIon Ioanid.

!

1100

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

10 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

Activitãþi

Motto: Sportul este o activitate fizicã repetatã,urmatã de relaxare.

Seara, intrã pe geam discuþiile de afarã.Uºile de la dulap împiedicã intrarea luminii de pe partea stângã.Pliantele te aºteaptã în cutia poºtalã cu cozileieºite, ca ale peºtilor exotici.Bei multa apã, care te ameþeºte.Stai întinsã pe spate, nevenindu-þi sã crezi.Aplica din tavan are suprafaþa unei planete tulburãtoare.Se adunã câteva încheieturi ºi te dor deodatã.Ai bãut o limonadã pe la 12, ºi încã una la 19,între ele tragi o axã.Câþiva bãieþi mãnâncã clãtite cu spanac, pe care alþi bãieþi le-au gãtit.Îþi torni apã în canã ºi nu-þi dai seama cã nu încape.Simþi un fel de stress în frunte ºi ai vrea sãfoºneºti niºte punguliþe de ceai.Perdeaua verde se adunã pe podea ca un trunchide mangrovã.Robinetele se pornesc cu putere pe la mai mulþivecini, setea universalã se diminueazã.

DDaaii cceeaassuull ddiinn nnoouu îînnaaiinnttee îînn aannuull lluummiinnãã..

Ce ssã ffacem

Când te conectezi la ceea ce ar putea fiprimul nostru concediu împreunãCând plaja intrã sub cãlcâie rotundeafundate în ore cu aer cald,Un sâmbure aruncat în prafpoate sã-þi spunã cã se închide totul.Pentru câteva luni, ape verzui, unsuroase, te vor purta prin ochiul albprin praful dealurilor nedetectabile,cãtre ceea ce va veni.

Pentru tine, �Viitorul� e o echipã sportivã de cartier,ºi nu o tornadã care te împresoarã, smucindumbrelele de soare de pe terase,. târându-le pe strada principalã.

Viitorul e blocajul renalpe care nu-l poþi ignora.

Sã uitãm.

Tot ce putem inventa pe locvine din celulele iradiate ºi descompuse.vine din celulele primilor pompieri trimiºi la cernobîl.Din laptele vacilor care au mâncat iarba chimicãa ploilor chimice.

PPeennttrruu eellee nnuu aavveemm ccee ssãã ffaacceemm..

Obsesii

nu conteazã dacã la plecare am închis uºa dacã am verificat cã am închis-odacã am oprit gazul dupã ce am fãcut ceaiuldacã se pierde cãldurã

dacã am mutat florile la luminãdacã am fixat geamul care se izbeºtedacã am deschis cutia poºtalãdacã am setat alarma de dimineaþãdacã am prins perdeaua cu cârlige de rufedacã o sã adormdacã privesc tavanul în întunericdacã grupez cuvintele din listãdacã din faþada casei se desprinde un bulgãre dacã sunt veºnic dacã am intrat prin spatele bloculuidacã am tras fermoaruldacã am bãut apã destulã.

dar dacã am o pojghiþa groasã în aurã o sã plouã peste ea picãturi minuscule în soarele amieziiprin reþeaua de flori galbene de corn.râul rece-rece o sa-mi coloreze picioarele pipãind doi bolovani de la cotitura pe unde se poate trece.aici trec eu, aici o iau în sus pe deal, aici întâlnesco turmã de oi, câinii mã simt.aici urcam pe stânca netedã, þinându-ne desmocurile de tufiº, pietre rotunde ºi netede cãzând în timpii paraleli.timpul meu x, timpul tãu v, timpul ei p,timpul bunicului muncind pe stâlpii electrici.

dacã semãn cu bunicul.

Vârste

stai pe balcon, arunci dupã oameni cu sâmburi de cireºenumeri bani de frunze, faci supã de mãrãcini ºi beþiºoaredin buzunare îþi cade cretã coloratã,ai mâncat felul doi, eºti un îngeraº.

în prima zi de ºcoalã, înnorat, atmosferamohorâtãîn oraºul ãsta plouã des, nu e ca la þarã. te apuci de plâns, te duci acasã, unde sezugrãveºte. mobilele sunt împachetate în celofan, te simþiminunat.

înveþi la geografie, tata þi-a desenat exemple deestuar ºi deltanoroc cu carneþelul de desene, altfel erai puþinvarzã.geografia nu e apropiatã de sufletul tãu, ci de al colegului cu scris pãtrat de dinozaur.

la lucru manual, coºi modele pe trãistuþã, dar nuºtii sã mãturi.la englezã, te uiþi la titanic cu mâna colegului pe umeri, te faci cã nu e nimic special.

eºti de serviciu la poartã, apeºi soneria cu 5minute mai devreme, se aud urletele de ieºit în pauzã. mulþimea se împinge pe scãri ca un dragon uriaºchinezesc.

astãzi te apropii de tine cu taxiul, îþi spui unde vrei sã ajungi, te uiþi la ceas fãrã sãai vreo reacþie,nu te întoarce nimeni din drum dacã ai intrat târziu în clasã.

Absenþe

Simbolul de la gât, prins de un lãnþiºor de pieleneagrã, un borcan minuscul cu frunze uscate mãrunþite,de provenienþã necunoscutã, care se pot fuma.te închizi des în camerã, þi-au confiscatnarghileaua.

Rochia cu volane roºii cumpãratã astãzi, perdeaua cabinei de probã trasã incomplet, speri sã te vadã bãrbaþii din apropiere, eºti încordatã, oglinda se tulburã când o atingi.

Silueta înalta ºi slaba, pãrul scurt, dinþii aliniaþi,cravata ºi cãmaºa puþin largã, din care iese aburulde viaþã.respiri agitat, lipit cu spatele de barul hotelului,liniºtea în bule de aer va înfãºura bãtãile dinpiept.

Curaj

Apa se desprinde de corpul tonifiat în picãturicare reflectã tavanul sãlii, scara de coborâre înbazinul de înot ºi cordonul care separã culoarul 1de culoarul 2.Pluteºti pe spate cu palmele întinse sub tine, cumintea golitã de ceea ce eºti. Apa îþi intrã subcascã ºi se lipeºte de creier ca o atmosferã plane-tarã; singura piele pe care o mai ai e albastrã.Uneori ajung pânã la tine priviri, gesturi dinlumea realã, frici înþepãtoare, senzaþii asociate culeºinul. Te eliberezi încordându-þi corpul, îþi închipui cãeºti Saturn, observabil prin telescop, scuturându-ºiinelele. �- Hai, mergi pânã la capãt�, se aude de undevadin trecut, sau din viitor.E antrenorul care s-a apropiat, sã te verifice. Scoþicapul din apã, cu gura pânã la urechi. Nu zici nimic, te întorci pe burtã, însoþitã destropi. Începi sã dai apã la o parte, ca ºi cum aiscoate haine dintr-un dulap, într-o lume paralelã.

Pânã în capãt mai e mult; iþi spui:�Culoarul e al meu�. Expiri cu faþa spre dreapta,inspiri repede, þii aerul în tine trei-patru secunde,expiri cãtre stânga. Oare în viaþa realã, mai multexpiri decât inspiri?

Încerci sã scapi de interacþiunile umane,sã te cufunzi într-o lume a balenelor beluga, înnecunoscutul din tine, grota unui munte subacvatic.

Brusc, iþi aminteºti. Primul contact cuapa. Erai copil, pe plaja din Fredrikshavn. Aveai orochie tricotatã, atingeai marea cu palmele. El te-aîmpins.

Nu ºtii de ce. Apa avea 7 grade. Iþi aminteºti încleºtarea, mâinile þepene,

iritaþiile. Vulcani izbucnind pe tot corpul. Magmase umfla ºi colcãia.

Nucleul a rãmas, însã, neatins. Curajulîmpotriva morþii.

O genã de pe unul din cei doi cromo-zomi X ºi X s-a manifestat atunci cu violenþa, pul-sând cãtre marginea axei timpului.

Te opreºti din înot. Ieºi din apã,deschizând pleoapele nisipoase.

Ochii galbeni cuprind o emoþie mare. Aiajuns la capãt.

!

Evelina Andreea Porumb

poezia

Semaforul vverde

ce simplice frumoºierau trecãtoriiunul dupã altulce firesc

îºi þineau rânduldãdeau cu eleganþã prioritatepãºeau cuviinciosdisciplinatîn deplinã legalitateîn ambele sensurila culoarea verde a semaforului

se priveau faþã în faþãîºi sfredeleau retineleîºi rãscoleau trecutulºi citeau gândurileîºi cãlcau în picioare principiilede-o viaþãîºi fãceau avansuripromisiuni mutelegãmintepreþ de câteva clipe

unii se îndrãgosteau pe locpe zebrãalþii puþin mai încolodupã colþalþii( pe care îi vom regãsi pe bordurile cartierelordin periferie în viitoarele mele poeme depresive)niciodatã!

stam la pândãgata sã þâºnesc la culoarea verde a semaforuluimã întrebamcum nu ai putea sã te îndrãgosteºti de-o fatãþâºnind din sensul celãlalt, care sã-þi spunã:treceam pe-aiciºi te iubesccum n-am iubit vreodatã!

ce frumoºi erau trecãtoriitotul pãrea firesc!

Cum ee

cum este fãrã minecum e sã nu poþi sã m-atingicum e sã simþi durerea - un nod în gâtsã nu poþi sã o strigi

cum e nedreaptãdureroasãsecunda-n care plecºi timpul se destramã în secunde dureroaseîn care vinºi plecºi sunt parfumºi nu mai sunt prin casã

cum e cu mineclepsidrã caldã de nisip, sã te contopeºtisã curg cu fiecare bob mãrunt de aur-n jumatea ceasului de varã-n care mã iubeºti

cum e cu fericirealumina lunii, necontenitã-mbrãþiºareasãrutul rãsãritului cu noaptea de iubire

a þãrmului necontenit sãrut cu marea

îmbrãþiºarea þãrmuluicu marea

aºa o fi !

O aaltã llume

se închise cârciuma din cartier,mocnise zvonul ce era de-acum sentinþãºi am rãmas încremeniþi în faþa drugului de fierce þintuia o uºã rece-un zid de neputinþã

ºi becul palid, obosit de-atâta veghes-a stins, nu-l mai vedeam ca pe un far în noapte, cum ne-adunam din întâmplarea zileisã povestim cu amãnuntul a noastre-n vitejiefapte

grilajul umed ruginit ce sã pãzeascã?când lãzile de bere nu mai sunt aicea, ci în altã parteºi duse-au fost cu ele sufletele noastre,nespuse, pelerine, necitite-n nici o scrisã carte

ºi parcã mersul era altul spre pubele,împleticiþi, nostalgici, unii-ndrãgostiþi, tãriane-o luam de-acuma din isprãvi trecuteºi tristã, lungã ne era cãlãtoria

ne întorceam fãrã suflare, fãrã rost, spre casã,lumina ne rãnea pe trupul istovit, o zeghe, tãcuþi speram o cârciumã doar pentru noi în altã lumeºi becul palid, obosit de-o altã lungã veghe!

!

20 dde wwaþi dde eenergie

dupã ce mi-au luat iluzia cã te iubesccând era doar o reacþie chimicãintens catalizatã de uleiuri esenþialemuzicã vin întunericºoapte clandestinitateciocolatã mesajepoeme ºi febrã muscularãacum vor sã-mi ia iluziacã moartea existã

fericirea existãdar moartea e doar o locuirecu totul în afara timpuluiºi se pare în afara spaþiuluiîncã nu sunt lãmuritãpe de-a-ntregulce vreþi sunt uºor impresionabilãcând vine vorba de marile adevãruri

dar staþi sã vãd dacã am înþeles binemoartea nu existãiar sentimentul cã sunt în viaþãe doar o energie de 20 de waþio baterie penibilãcare minte constant

ne vom iubi în consecinþãdeparte de timpuri ºi spaþiipânã când energia ne va despãrþi

Confesiunile uunei ccititoare

lui Alexandru Vlad ºi Ion Mureºan

erau cu toþii împreunãsub cerul ca un raft de bibliotecãerau ei cu cãrþile lorcu biografiile cu criticii ºi revistelece-i fãceau fericiþi pentru mai mult de-o clipã

ca pe un raft de bibliotecãstãteau ei sub cerºi cerul îi înghiþea pe toþica pe-o tabletã de alungat tristeþica pe-o gurã zdravãnã de vini-a sorbit de-a valmacu fumul unei þigãricât furnalul combinatuluiºi cu o musculiþã ce-ºi rãtãcisemelanogasterul în mândreþea de vin

n-a ºtiut cerul de biata musculiþãs-o roage sã-ºi tragã picioarelesã nu-i zgârie înghiþiturai-au rãmas pe gât douã linii adâncidouã rânduri ca ºinele de tramvaipe care nici un poet nu-ºi va aflavreodatã sfârºitul

azi e o zi ca oricare altaºi cerul i-a înghiþit încã o datãfericit cã are cu cine beacu cine comentaultima tentativã de asasinat asupra sacui mãrturisi ultima spaimã

ei erau cu toþii acolo sub cereu undeva la marginea ceruluipriveam cum le venea tuturor rândulcum îl înghiþea pe unul

schimba douã-trei vorbe cu urmãtorulºi apoi îl momea cu un pahar de vinºi bâldâbâc îºi gãsea un locpe rafturile ceruluilaolaltã cu noriilaolaltã cu pãsãrilelaolaltã cu lãcusteleºi cu morþii cei de demult

dupã o înghiþiturã de vincerul pãsãrilor se face unacu cerul oamenilorºi cu cerul cãrþilor

ei erau cu toþii acolosub cerul cãrþilor de-a valmacãrþile viilor cu cãrþile morþilorºi între ele sclipeau paharele de vinca lumânãrileºi cerul abia mai putea sã înghitãcâte unul-doi pe ziatât de lung era acumpaharul de vorbã dintre eicã abia dacã se mai fãcea ziuã

�mai ia o mãslinã�spunea cerul cãtre cei mai dragi ai lui�sunt aproape gratis,iar tu sã vii cu îngeraºii de pahar cu totsã ne tragã de mânecãatunci când jos se face rândul lung �ºi dimineaþa începu sã tremureca un bolnav de Parkinson

eram ºi eu undeva la marginea ceruluiîntr-un poem fãrã ieºireºi mã gândeam când va veni ziua de muncãprintre cãrþi ºi pahare de vinpentru virtuoasa lui bibliotecarã

!

1111

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

11TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

Alice Valeria Micu

Valeriu Marius Ciungan

Personalitatea lui George Popa mi-a atrasatenþia în 1982, când a publicat la EdituraJunimea din Iaºi Spaþiul poetic eminescian,

carte valorificatã de mine în Eminescu �Dialectica stilului (1984). A vorbi însã numaidespre spaþiul poetic la Eminescu mi se pãrea a-lsãrãci pe poet, fiindcã vizionarismul scriitoruluinostru stã sub semnul unei simultaneitãþi spaþio-temporale dinamice unice în literatura ºi îngândirea româneascã ºi universalã. George Popaînsuºi a simþit transcenderea limitelor spaþiale ºi,în 1989, a revenit, la aceeaºi editurã, cu o carteasupra dimensiunii temporale complexe subsemnul simultaneismului spaþio-temporalconcentrat în imaginea prezentului etern:Prezentul etern eminescian (1989). Dupã acestemomente eminesciene memorabile, a urmat�destrãmarea� culturii româneºti din aniipostdecembriºti, un soi de �atomizare� peprovincii ºi oraºe a vieþii culturale ºi editoriale,încât circulaþia cãrþii ºi ideilor a pierdutorganicismul firesc, dominantele care au maipãstrat, cât de cât, o coloraturã �naþionalã� fiindmoda �demitizãrilor�, a contestãrilor zgomotoasea valorilor româneºti sub oblãduirea unei noiideologii, la fel de pernicioase ca aceea marxist-leninistã din vremea comunismului: corectitudineapoliticã, urmaºa directã a marxismului cultural1.Deºi personalitãþile autentice au continuat sã-ºidesãvârºeascã opera, imune la simptome culturaleºi politice de acest soi, prezenþa lor a încetat sãmai fie vizibilã, prin marginalizare, ignorare, grija�învingãtorilor� conjuncturali (sub aparenþa�disidenþelor� fabricate!) fiind sã-ºi impunãpropriile �valori� literare ºi filosofice. Aºa seexplicã de ce gânditori ºi creatori de profundãsubstanþã eminescianã ca George Popa nu auintrat în maºinãria propagandisticã a�biruitorilor�. Eseurile, majoritatea subþirele, aleunui Horia-Roman Patapievici, de pildã, au pututtrece ca �evenimente� culturale de primã mãrime,chiar atribuite unui �gânditor genial�, pe cândcãrþi precum Eminescu sau dincolo de absolut(2011) sau Trei feþe ale sublimului: Shakespeare,Hölderlin, Tagore (2004) au fost condamnate la ocirculaþie minorã, fãrã a beneficia de susþinereafinanciarã ale unor foruri precum InstitutulCultural Român.

Pe George Popa a trebuit sã-l �redescopere�, capersonalitate de excepþie, Svetlana PaleologuMatta2, ca altãdatã pe G. Bacovia, când a scrisprima monografie despre marele poet în plinãteroare culturalã bolºevicã (1958), lucrarepublicatã în strãinãtate3 ºi, uimitor, rãmasãnetradusã în româneºte pânã în anul de graþie20124! Paralelismul nu este deloc nesemnificativ.

Cu George Popa, ne aflãm în faþa uneipersonalitãþi complexe: medic strãlucit, autor aunsprezece cãrþi de specialitate, câteva dintre eleintrate în bibliografia universitãþilor de medicinãdin þarã, apoi � poet, eminescolog, filosof alculturii ºi literaturii, teoretician ºi critic de artã,traducãtor, autor de aforisme. În notele de faþã,mã voi opri doar asupra a unui aspect dingândirea lui George Popa, acela de precursor alunei noi paradigme de culturã: transmodernismul.Asupra acestei dimensiuni mi-a atras atenþia

Svetlana Paleologu Matta, în cartea dedicatã luiGeorge Popa. Configurarea ei �definitivã� stã nudoar în întregul operei, dar ºi în modulconceptual, cum se contureazã ºi într-o carte deconvorbiri realizatã de Vasile Diacon: GeorgePopa � hhoommoo uunniivveerrssaalliiss, Editura Panfilius, Iaºi,2012. Conceptul elaborat încã din adolescenþã deGeorge Popa a fost numit transposibilul ºi vatrebui sã intre în arsenalul metodologieitransdisciplinare, ca unul de importanþã centralã.Eficienþa lui hermeneuticã a fost verificatã deGeorge Popa în întreaga lui operã de gândire ºi decreaþie poeticã, dar ºi în reinterpretareaeminescianismului, în primul rând, apoi la OmarKhayyam, Shakespeare, Hölderlin, Tagore, Rodin,Rilke, ca sã mã rezum doar la aceºtia.

Revelaþia conceptului de transposibil o areviitorul medic ºi scriitor încã din adolescenþã,dintr-o precocitate spiritualã care-i va marcaîntreaga existenþã. El ºi-a pus problema cuceririilibertãþii spirituale supreme ca eliberare definitudinea umanã, ca transcendere a euluiempiric cãtre atingerea libertãþii metafizice ultimea sinelui5. De timpuriu, adolescentul descoperã cã�finitudinea este modul de a fiinþa a[l] omului, iararmonia este formula care realizeazã «absolutul»organizãrii finitului, ºi astfel, ea este ceea ceasigurã certitudinea onticã, atât a naturii îngeneral, precum ºi a omului în special.�6 De aici,crede încã adolescentul, omul a simþit nevoia deartã ca �exerciþiu benefic în a re-crea lumea, viaþaîn formule ale armoniei, ale certitudiniiexistenþiale. În intelectul uman existã apriorismularmoniei ca organizare a finitudinii ºi, în felulacesta, a instalãrii cât mai certe a omului înexistenþã�7.

Ceea ce apare ca îndrãzneþ ºi original aici e cãtânãrul Popa nu asimileazã armonia ca nãzuinþãmuzicalã a universului artistic cu o �sintezã�dintre finit ºi infinit, ci o lasã ca referinþã la unsingur nivel de Realitate, chiar dacã acesta ar fi

solidar cu toate cele trei materii ale lui ªtefanLupaºcu tocmai prin armonie. Frumosul artistictradiþional care presupune subsumarevalorizatoare a unui obiect, implicã o judecatãcare se rãsfrânge asupra obiectului �ca ototalitate�: �În estetic însã, sinteza (armonioasã) edatã ca absolut terminatã. Înlocuind termenii, amputea, deci, defini frumosul � ceea ce în intuiþie edat ca absolut finit�8. În consecinþã, sub aspectpsihologic, trãirea esteticã ar fi a spiritului �înfinitul absolut�. Prin contrast, �infinitul nu poatefi nicicând obiect al unei intuiþii, el nu poate fireprezentat ca un întreg�, cãci �sintetizareainfinitului nu poate fi niciodatã terminatã,infinitul nu poate fi totalizat�: �Infinitul poate figândit numai ca o posibilitate.�9 Pe aceastãtreaptã, noi nu putem gândi Realul decât ca finit.Spiritul care-ºi ia ca referenþial infinitul, înîncercarea de a-l �cuceri�, nu poate fi decât�dinamism pur, tensiune profundã ºi nesfârºitã�,iar �tentativa de totalizare ar dura la nesfârºit.Acest efort continuu de transcendere a finitului ºicuprindere a ceea ce fuge veºnic, a încerca sãcucereºti infinitul este sublim � dar, într-unanumit sens, e tulburãtor pânã la tragic.�10 Înschimb, contemplarea esteticã aduce liniºtetocmai fiindcã e cuprindere a finitului.

Orice act epistemic omenesc lucreazã cufinituri, cu întreguri, nãzuind la cãutarea sintezeisupreme a unui univers finit, pe care îl putemnumi Fiinþa ultimã, Absolut: �absolutul esteconceptul unei «finitãri» consideratã ca ultima.�11

Din ecuaþia Absolutului, aºadar, lipseºte infinitul.Or, marea piatrã de încercare a spiritului estetocmai infinitul: �Infinitul fiind temeiul oricãreirealitãþi, urmeazã cã Marea Realitate � adicãRealitatea în sine e Infinitul. Orice lucru efragmentarea infinitului. Pentru a cunoaºteRealitatea ar trebui cunoscut «întreg» infinitul,ceea ce este un nonsens. Cãci sub aspect dinamic,infinitul naºte neîncetat din el însuºi, este miºcareinterminabilã. E libertate purã.�12 Creaþia ºicunoaºterea umanã sunt intrare în limite: �Toatecreaþiile spirituale ale omenirii sunt creãri demãrginiri armonice în drumul spre finitul absolut:societãþile, în care toate voinþele sunt unite subaceleaºi legiuiri ºi scopuri în vederea unor acþiunicomune; sistemele de gândire, în care lumea seîncadreazã ca într-o sferã perfectã din centrul

1122

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

12 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

Theodor Codreanu

Un precursor al transmodernismului

eminescologie

Kolozsi Tibor Baladã (detaliu)

1133

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

13TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

cãreia un principiu unic conduce diversitateainfinitã a lucrurilor cu bagheta magicã încercândsã asigure acordul desãvârºit al orchestrei; însfârºit, operele de artã, în care ansamblulcuvintelor, formelor, liniilor, culorilor, sunetelorse îmbinã într-un tot cât mai desãvârºit � fiecareparte fiind legatã indisolubil ºi esenþial deîntreg.�13 Omul însuºi, chiar sub aspect biologic,este o capodoperã de armonie a pãrþilor în întreg.Tot ce ameninþã armonia întregurilor vine dinspreInfinit, dinspre Adevãr: �Aºa se face cã aplicareaarmoniei în creaþiile imaginare ale artelor esteconvenþionalã. Valoarea operelor de artã nu va fijudecatã dupã criteriul adevãrului, ci dupã alesteticului, adicã al satisfacerii nevoii omului decertitudine, care este tocmai armonia, formula saontologicã sine qua non.�14

Totuºi, rãmâne enigma armoniei naturale careeste omul, chiar între limitele finitului, ceea ce îlobligã pe George Popa sã sesizeze cã infinitul sepoate insinua în finit, ca în operele geniilor: �Sepoate totuºi ca instrumentele artelor � verbul,liniile, culorile, sunetele � sã nu fie doar simplemodalitãþi convenþionale, ci posedã o viaþãprofundã insesizabilã, cu totul alta decât o percepsimþurile noastre, un continuum inefabil ºi infinitcãruia finitudinea noastrã umanã fragmentându-lîi rãneºte, îi amputeazã esenþa vie, rãmânând doarformele inerte ale unei mari minuni. Doar mariicreatori � Mozart, Beethoven, Rembrandt,Eminescu trezesc în operele lor acea sublimã viaþãdin adâncuri.�15 Aceasta e calea de acces întransposibil. Ieºirea din limite, din ceea ceEminescu a numit cercul strâmt al eului. GeorgePopa vorbeºte de un Eu absolut, fãrã a-l evoca pecel al lui Fichte, un Eu cu trãiri autonome, ieºitînsã dinãuntrul sistemului închis al Naturii,confin cu Eul-arheu eminescian. La Fichte acestEu, ca act originar al conºtiinþei, construieºtelumea obiectivã din aparenþe, adicã non-Eul. Eulvizat de George Popa este �absolut liber�, fiindu-ºipropria cauzã: �Or, sinele meu este virtual �constã în conºtiinþa sclaviei, a strãinãtãþii în lumeºi a libertãþii posibile.�16 În spaþiul existenþeiumane, al naturii, libertatea purã a Eului esteabsurdã, þinând doar de posibil, ca finitudinearmonioasã convenþionalã, de tipul artei sau alsistemelor filosofice. Autorul crede în existenþa apatru trepte de biruinþã asupra determinãrilorfinitului existenþei. Prima e capacitatea de a trecedin concretul finitudinii în posibil. Este primulmoment al libertãþii mele ca fiinþã umanã, ieºiredin determinismul lucrurilor, al prejudecãþilor,obiceiurilor, convenþiilor sociale, în favoarea unorconcepþii personale ºi a unor acþiuniindependente. Astfel eul uman se realizeazã �înorizontul existenþei date�17. Pe o a doua treaptã(nivel de Realitate?), eul uman epuizeazãlibertãþile posibile în spaþiul existenþial dat,contracarând tot ce neagã libertatea de acþiune,ceea ce duce la o gândire de douã ori absurdã:împinge fiinþa cãtre un egotism extrem (frecventîn istorie), iar, pe de alta, libertatea spiritualã estecomplet falsã, întrucât se alimenteazã dintr-odependenþã servilã faþã de ceilalþi. �Salvarea� arputea veni pe o a treia treaptã, printr-o încoronarea eului ca �domn absolut�, capabil sã se despartãde cele lumeºti ale finitudinii, devenind existenþãpurã. �Care este sensul libertãþii mele la aceastãetapã?� se întreabã autorul, rãspunzând: �Estemai întâi sã-mi determin prin mine însumi unnou mod, o altã formã de a exista � rãspunsmodului strãin pãrãsit: entitate absolutã dincolode orice formã proprie nenumãratelor ordinecosmice (inclusiv lumea omenescului), � entitatepurtând în sine potenþe de a se afirmaindependent ºi deasupra totului�18. Punctul de

ajungere este Absolutul, vãzut ca punct terminusal fiinþãrii umane de cãtre gândirea tradiþionalã:împãrãþia posibilului. Eul dobândeºte demiurgie:�eu sunt Totul, toatã cauza ºi orice produs externsunt desfiinþate � nihil sine Me.� Aici, de fapt, seopreºte Fichte. În realitate, golindu-mã deexterior, dar stãpân imaginar al Totului, ca unzeu, �faptul pur de a fi � vine de dincolo demine.�19 Problema cea mai grea rãmâne, de aceea,eliminarea �din conþinutul Eului meu a existenþeipure, trecerea Mea dincolo de faptul de a fi�,fiindcã primele trei trepte se consumau în cerculaceluiaºi orizont existenþial, ignorând �Sinele meuabsolut�: �Dar eliberarea adevãratã, absolutã,esenþialã, primã ºi ultimã, neadmiþând alte grade �este transcenderea «spaþiului» Fiinþei,transcenderea Existenþei în sine � (ºi cu aceasta seprãbuºeºte implicit ºi restul determinãrilorexterne). Eul meu absolut se realizeazã dincolo deExistenþã, dincolo de Posibilitate�20.

Cu alte cuvinte, ne aflãm în transposibil,dincolo de Absolut, dincolo de armoniileconstruite de metafizica tradiþionalã ºi de arte.Gândind ideea de transposibil încã la 19 ani(fulguraþie consemnatã pe data de 17 iulie 1942),iluminarea ultimã i-a produs-o opera lui MihaiEminescu. Întregul traseu al exegezei se vafinaliza în cartea cu titlul Eminescu sau dincolode absolut (2011). Cum se vede, titlul este replicatârzie datã uneia dintre cele mai frumoase cãrþicare s-au scris despre Eminescu, cea a Rosei delConte: Eminescu sau despre Absolut (1962).Metafizica veche sfârºea în posibil, în Absolut.George Popa are intuiþia depãºirii impasului,gândind între ºi dincolo de fizic ºi metafizic. Numã înºel afirmând cã este o atitudinetransdisciplinarã, iar transposibilul chiar terþulascuns. În definitiv, cum mãrturiseºte, autorulieºean trãieºte experienþa Eului-arheu din Odã (înmetru antic) ºi din atâtea texte eminesciene. ÎntreAbsolut ºi transposibil este diferenþa dintre fiinþaplatonicianã ºi miºcarea în infinit, în libertate,diferenþa dintre proporþia de forme din esteticatradiþionalã ºi eminesciana proporþie de miºcãri:�Dacã am eliminat faptul pur de a fiinþa ºi de anu fiinþa, dacã am înlãturat însãºi condiþia datuluipur, desprins de orice stare � eul meu pur seplaseazã fãrã conþinut, fãrã formã într-un

Dincolo, � dincolo de posibil ºi imposibil � înttrraannssppoossiibbiill. Acest eu e doar conºtiinþa purã aeliberãrii, o tensiune în mers fãrã capãt, absolutulînsuºi, fiind oprire, amputeazã eliberarearadicalã.�21 Astfel, creatorul poate depãºiconvenþia esteticã, atingând Adevãrul, Infinitul.Este chiar esenþa poeticii adevãrului, la Eminescu,formulatã în Criticilor mei, dar neînþeleasã decritica ºi istoria literarã. Tensiune nesfârºitã, suiºfãrã oprire, sesizabile doar cu un al treilea ochisau cu urechea care aude cum iarba creºte:�Transposibilul, viziunea libertãþii metafizicesupreme, a fost experienþa fundamentalã a vieþiimele spirituale. Iluminarea din adolescenþã estecea care mi-a modelat ulterior viaþa. /�/ Multmai târziu am gãsit la Eminescu aceeaºi idee alibertãþii spirituale radicale � dincolo de fiinþã ºinefiinþã, dincolo de starea care se cheamã lume �o nelume. Nu aº fi putut înþelege libertateametafizicã din viziunea lui Eminescu, Eckhart sauGiordano Bruno fãrã aceastã fulguraþie uluitoare.ºi nu aº fi înþeles nici natura geniului dinconcepþia eminescianã, aflatã în postuma Povesteamagului cãlãtor în stele, dar a cãrei denumireadecvatã ar fi Lume ºi Geniu.�22

E de înþeles acum de ce paradigmapostmodernistã nu l-a asimilat pe George Popa. Elgândea ºi crea, avant la lettre, sub semnul eonuluitransmodern.

NNoottee::1 Pentru edificare, a se vedea Theodor Codreanu,

De la marxism la �corectitudinea politicã�, în Polemici�incorecte politic�, Editura Rafet, Râmnicu-Sãrat, 2010.

2 Cf. Svetlana Paleologu Matta, George Popa innextasis mmenntis, Editura Panfilius, Iaºi, 2012.

3 Svetlana Matta, Existence poétique de G. Bacovia,Éditions P.G. Keller � Winterthur, Zürich 1958.

4 Cf. Svetlana Paleologu Matta, Existenþa poeticã alui Bacovia, Editura Ateneul Scriitorilor, Bacãu, 2012,traducere din francezã, studiu introductiv, interviu,medalion biobibliografic, anexe ºi îngrijire ediþie, deLucia Olaru Nenati.

5 George Popa, Meditaþii de la vârsta de 16-19 ani,în Vasile Diacon, George Popa � hommo uunnverrsalis,Editura Panfilius, Iaºi, 2012, p. 147.

6 Ibidem.7 Ibidem, pp. 147-148.8 Ibidem, p. 149.9 Ibidem.10 Ibidem, p. 150.11 Ibidem, p. 151.12 Ibidem, p. 152.13 Ibidem, p. 155.14 Ibidem, p. 156.15 Ibidem, pp. 156-157.16 Ibidem, p. 158.17 Ibidem, p. 159.18 Ibidem, pp. 160-161.19 Ibidem, p. 161.20 Ibidem, pp. 162-163.21 Ibidem, p. 163.22 Ibidem, p. 166.

!

Kolozsi Tibor Haiduc

Da, mai ºti, poate pentru sau chiar de astaam sã încerc sã fug. Ca sã vãd dacã nu sedezlipeºte de mine aceastã... piele ºi

atunci înseamnã, nu-i aºa, încã o ratare din nupuþinele pe care le-am trãit. ªi le-am încasat. Sau,mai ºtii, dacã aceastã libertate realã a mea ºinumai a mea, pe care am numit-o altãdatã o altãsingurãtate, una care, adicã, nu-mi mai face fricã.Or, se ºtie, apropiaþii mei o ºtiu, mie mi-este fricãde când mã ºtiu de ceea ce numesc eu imperiulplictiselii. Un rãu uman, o boalã ascunsã ºiînfricoºãtoare care, sunt convins, a fãcut ºi multrãu în jur, nu puþine revoluþii, mãceluri, poatechiar ºi ceea ce numim istorie.

Or, repet: cu noua mea singurãtate, amcurajul, în sfârºit, sã vorbesc de mine însumi ºi,absolut, în numele meu. Curajul cum s-ar spunede a fi, în sfârºit singur! O singurãtate pe care oîmpart cu cei senini ºi veseli, naivii tuturorcontinentelor ºi încrezãtori în sau mai ales în ceinecunoscuþi, inºi strãini, cei care vin de aiurea, cufeþe ciudate adeseori, ºi care pot ascunde surprizeredutabile. Mai ales negative, distrugãtoare, spuncei cuminþi.

Singurãtatea mea, nouã, pe care o împartbucuros cu cei care nu tind spre înþelepciune, cimereu spre un altul, de parcã ar vrea sã-l ajute, pecel abia cunoscut. Dar, în fapt, voind doar sã seasigure cã sunt cu adevãrat vii ºi tari, cã potîntinde o mânã, cã pot sprijini, cã pot insuflacuiva un curaj real ºi pe care ei înºiºi, adesea,bieþi cãþelandri umani scâncind în scutecele lorimprovizate, nu-l au ºi nu l-au avut, deplin,niciodatã.

Poate, ha, mai ºtii ºi cu cei care nu tind spreceea ce numim înþelegere. Da, spre înþelegere,spre intelligere, un fel de mãreþie, dar ºi boalã aultimelor secole. Nu, sã nu se creadã cã aº tindespre obscurantism, cum s-ar spune; nu, maidegrabã sfãtuiesc pentru o mai... înceatã fugãdupã adevãr, dupã lege, dupã descoperiri faste saunu omenirii. A, nu, încã o datã, nu pentru cãaceste senzaþionale descoperiri au arãtat ºi partealor... veninoasã, sã spunem, ºi cu adevãratrãutãcioasã ºi inamicã; nu, eu militez doar pentruaceastããã.... încetinealã, gângãvealã a adevãruluiatât de bãtãtorit afarã, pentru o uimire îndelungã,numitã de unii stupefacþie sau perplexitate, aºacum o au ºi o practicã cei numiþi, aici ºi în altãparte, arieraþi ºi pe care, mai e nevoie s-o spun?tot aici le-am deprins. Da, la nebuni ºi, ha, dedata asta n-o sã mai râdeþi, în câteva rânduri amfost eu însumi bucuros cã... sunt vãzut ºi numitastfel: un þâcnit, un dus cu pluta, un exaltatpericulos altora, un pierde-varã al creierului. Cãsunt din rangul lor, adicã... al nostru! Noi, noultrib, mai ºtii, noul Cerc?! Noul joc!

Da, aici am învãþat sã nu-mi mai fie teamã deprostie. De nici un fel de aºa-zisã prostie, iar peproºti, cei numiþi astfel, eu îi vãd laolaltã cu ceinesiguri de adevãrul tuturor. Cu cei care ºovãie oclipã când toatã lumea strigã ºi se cufundã înurale � politice, ºtiinþifice, artistice sau chiar ºibisericoase. Asta e.

1111

Da, în cele din urmã Paul Cazimir reuºi sãfugã. Sã evadeze, Aproape în ciuda sa, dar... ceva

din el îl mâna la aceasta, un impuls care nu-lslãbi de fel în ultimul sãu an de existenþã acolo,în stabiliment (petrecuse acolo vreo trei ani!). O fugã pe care o regretã de multe ori, dar, înperiplurile sale prin România, el se comportã cuaceste regrete cum o facem cam cu toþii: lesimþim, aproape le admirãm � sau ne admirãm penoi înºine cã suntem capabili de a le simþi, de ale trãi! � dar ne continuãm existenþa fãrã sã þinemseama de ele, mulþumiþi ºi cu cealaltã parte, cuaceea care, nu-i aºa, s-a iscat din acel act, careapoi a secretat respectivele, uneori onorabilele,regrete.

A rãmas însã în contact, cum o spunea, cuaproape toatã lumea � scriind scrisori, mai lungisau mai scurte, uneori simple însemnãri din bloc-notes-urile sale, mulþumindu-le tuturor celor carele primeau, aceste misive, cã le citesc. Cã-lacceptã ºi în aceastã formã, de câine hãituit, devagabond vesel, de cloºard care nu are însãcurajul de a trãi, de a se amesetca cu ceilalþicloºarzi, cei fãrã un acoperiº de-asupra capului,cei care trãiesc prin gãri, prin parcuri, în margineaunor pãduri tinere, în magazii pãrãsite lamarginea aºezãrilor umane, uneori prin azile, purºi simplu. Dar, cine ºtie, poate o ºi fãcea, uneori,adicã se amesteca cu aceºtia; o armatã care, iatã,cutreierã Europa ºi care, ha, ha, poate nu aºteaptãdecât un geniu local pentru a se mobiliza,organiza sau cum vreþi sã-i spuneþi, punândstãpânire, chiar ºi pentru o zi, un ceas, asuprainstituþiilor umane.

Scriindu-le acestor oameni, dintre care uniiabia cunoscuþi, alteori de-a dreptul necunoscuþi, ºiale cãror adrese se pare cã le-a pãstrat din vechilehârtii ºi clasoare ale Cercului, ca ºi celor fost-apropiaþi sau, cum zicea ºi scria el � abia acum,în sfârºit apropiaþi! � el îºi continua misiunea. Eraprezent. Deºi pãrea cã fuge � o datã fugar dinCerc, a doua oarã din acel vesel spital, dar, oho,o spunea el însuºi, de câte ori n-am mai fugit?Cine poate þine minte?

Fu cãutat, bineînþeles, dar, se pare, fãrã o preamare încrâncenare ºi metodã. Doar Peter se trãdãîn câteva rânduri faþã de Paul Ionescu, odatã chiarºi faþã de bãtrânul Bretan, spunându-le cã sã fiefãrã grijã, avem situaþia sub control! Recunoscutotuºi cã, dupã unele informaþii, Paul CazimirHetco îºi schimbase în vreo douã rânduriidentitatea, ba, se pare cã, dupã unii, nu s-ar maiafla nici în þarã. Dar acest ultim zvon fu iutecontrazis de alte scrisori pe care le primeauneregulat câþiva dintre foºtii sãi amici ºicolaboratori. Apoi, însã, se aflã cã avea cel puþindouã adrese, necunoscute prietenilor ºi forurilor,la care erau trimise unele misive ºi de la care erauexpediate mai departe. La aceste adrese se puteacoresponda ºi din strãinãtate, dacã era cazul ºi, separe, nu erau mereu aceleaºi. Paul Cazimir eradestul de iscusit pentru aceasta, se ºtia cã areresurse bãneºti, avea rude în Germania ºi Italia ºiai sãi, mama ºi unchiul sãu, fostul amiral, nu searãtau prea îngrijoraþi de absenþa sa. Dacã nucumva le scria ºi lor sau îi vizita pe ascuns.

Din toatã energia sa trecutã ºi tenacitatea,abilitatea, rãbdarea de a pune pe picioare oorganizaþie precum Cercul, în care gãsiserã apoirefugiu sau loc de existenþã cum o numea chiarel, zeci ºi apoi sute de indivizi, Paul Cazimir

pãstrase, se pare, doar abilitatea ºi energia de a...vagabonda. De a se ascunde, deºi se arãta desprin misive ºi gânduri unora; care se aºteptau saunu se aºteptau. Mai fãcea el ºi altceva în acesttimp? La ce ºi pentru ce îºi întrebuinþa el noua salibertate, câºtigatã, cum o spunea, acolo, în Casagalbenã, de lângã orãºelul J., care-l primise cu oanume cãldurã ºi interes?

Era el supãrat pe vechii sãi prieteni ºicolaboratori pentru cã-l expediaserã acolo, lamarginea imperiului, prin acest cuvânt pretenþiosîncluzându-se, în capul lui, ºi propriul sãuimperiu, creat de el? Exclus, expulzat? Lãsându-lsã simtã pe propria piele mizeria oricãreidezvoltãri, a oricãrei împliniri?

Cum suna acea frazã pe care el o pãstraînscrisã încã din notele sale liceale ºi pe care oadmira fãrã rezerve, fãrã sã-i ºtie cu exactitateautorul, poate Goethe?

Orice act sau acþiune care-ºi atinge perfecþi-unea, chiar prin aceasta îl depãºeºte, devinealtceva .

Deci, meditase Paul în atâtea rânduri: sã neferim de perfecþiune? Sau, pe dos, s-o admirãm,deoarece ea ne trimite, ne catapulteazã în altceva?Poate într-un nou act, acþiune sau proces uman,social, interesant, ºi care abia aºteaptã sã-ºi atingãîncã o datã acest grad, aceastã formã de...împlinire! De realizare! De existenþã?!

Suntem, oare, pânã la urmã, victimele proprieinoastre realizãri, victimele propriei noastre,admirabile, tenacitãþi? Sau, încã o datã, pe dos: nise dã astfel dovada a ceea ce unii filozofi numescconcretul, realul, adevãratul concret, celneschimbãtor ºi esenþial în fiinþa sa, numit, poate,Idee de Grecul Platon sau altfel de uniimetafizicieni aºa-zis idealiºti? Hai?

Se întâmplã oare, gândea ºi scria Paul, cuideile ºi acþiunile noastre, ceea ce se întâmplã cumateria? ªi cu energia? Ideile noastre, în mers ºiajungând la o anume maturitate, suficienþã, seschimbã în altceva? Iar eu, continua el sã scrie ºisã expedieze aceste gânduri unora, fãrã sã aleagãprea mult dacã primitorul lor, al acestor misive,era pregãtit sau nu pentru a le primi ºi înþelege �eu însumi, Paul Cazimir ºi nu-mai-ºtiu-cum, oare,atunci când cãutam ºi îi îmboldeam pe alþii,

1144

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

14 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

Nicolae Breban

Jocul ºi fuga (III)proza

Kolozsi Tibor Perseu (detaliu)

1155

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

15TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

cunoscuþi sau abia întâlniþi, uneori nici mãcaratât, sã tindem spre un altceva, fãrã sã-mi dauseama ºi fãrã sã vreau, la drept vorbind, adicãlucid ºi consecvent cu ceea ce doream, în fapt �atenþie, am zis în fapt!� voiam un alt altcevaAtunci când o sâcâiam pe biata Doamnã, peMioara, cu acest cuvânt, Doamne, ea însãºi, pânãla urmã, ce-o fi înþeles? Sau ceilalþi, care mãascultau cu seriozitate ºi clãtinau aprobator ºisatisfãcuþi din cap, cum se spune?

Deoarece, eu, bietul ºi înfriguratul de mine, euînsumi de-abia acum înþeleg acest... blestemataltceva! ( Ha, zic blestemat aºa cum îºi rãsfaþãunii pãrinþi sau taþi zburdalnicul copil, ca sã nu-ºitrãdeze propria tandreþe, care, se spune, înanumite medii ºi în indiscutabila provincie, maiales, n-ar face decât sã le înmoaie voinþa!)

Dar de ce zic eu, încã o datã îngâmfat pestemãsurã, cã abia acum înþeleg?

Nu cumva mã înºel încã o datã ºi îi înºel ºi pealþii? Existã oare, înþelegere în acest joc ciudat ºi,se pare, mie, extrem de necesar? E nevoie ºi aici,ca în atâtea, obsitoare ºi, la drept vorbind,interminabile eforturi ºi acte umane, de...înþelegere? Nu e cazul oare sã ne umilim puþin,sã ne ghemuim, sã ne facem ceva mai mici pelocul nostru, acordat nouã de când lumea ºi, cemai, din bunãvoinþa celorlalþi, da, cei care par cãtrec nepãsãtori, cam totdeauna, pe lângã noi?!

Iar cât priveºte acest cuvânt, Locul, vi-l lasvouã în pãstrare, scria el. Deocamdatã, în locul încare mã aflu, vreau sã zic în starea pe care o amacum, mã intereseazã ºi mã neliniºteºte doarcelãlalt cuvânt, de care am mai vorbit ºi cu carev-am împuiat urechile � cuvântul, pronumenehotãrât, ce-o fi, acest altceva. ªi, ºtiþi ce am sãfac eu acum, prieteni?!

Pur ºi simplu am sã mã aºez pe margineavreunui ºanþ � nu aþi observat ce primitoare suntaceste locuri, marginile tuturor ºanþurilor lumii?! �ºi am sã mã gândesc la el, la acest cuvânt. Cuatenþie, dacã vreþi cu o gravitate exageratã, ca unactor sau ca un pasabil, chiar ºi vremelnic nebun,cum se spune. Deoarece, la drept vorbind, ce suntactorii, adevãraþii actori, atunci când joacã într-unspectacol diverse aºa-zise roluri? Nu sunt ei atuncinebuni, nu devin ei prin aceasta ciudat deschimbaþi ºi nu acceptã ei cu bucurie ºi cu multãîndemânare, aº spune cu însufleþire, aceste vieþi ºidestine ale unor... strãini, indubitabil? Vieþi ºireflexe, vorbe ºi ticuri ale unor necunoscuþi, da,ciudaþi, înfierbântaþi ºi grozav de grandilocvenþiindivizi sau, alþii, triºti, naivi sau melancolici!Când îi lasã sã se strecoare ºi sã trãiascã înpropria lor carcasã, în pielea, în ticurile, sub faþaºi grimasa lor, în privirile ºi frazele lor... pe alþii,pe cu totul alþii? Sumedenie de regi, curtezane,soldaþi, profeþi ºi preoþi, lachei ºi bancheri,fecioare ºi matroane împlinite, prinþi ºi cerºetori,înþelepþi, vagabonzi, chiar ºi... nebuni! Ha, nebunide ocazie, e drept, dar care îi imitã extraordinarde bine, de iscusit, de straniu de inventiv pe ceiadevãraþi, asta da, zic ºi eu, un spectacol. ªi ce semai bucurã cei care, jos, în stal, îi privesc, râd ºiaplaudã sau îºi ºterg pe furiº o lacrimã! Cine i-arputea condamna?

Or sã se întrebe unii, bineînþeles, de ce amfugit, de ce dispar mereu. Nu v-aþi gândit, oare,cã o fac din... umilinþã? Dintr-un fel de decenþã,deºi ºtiu, sunt, pentru moment, lucid cã acest tipde... reþinere, sau decenþã, cum vreþi sã-i spuneþi,nu se potriveºte în nici un fel cu mine, cu ceea cese cheamã profilul meu psihologic. Sau cupsihologia, concepþiile, modul meu de existenþã,amicii mei, scopurile mele reale sau afirmate, nuconteazã. E adevãrat, dar... la dracu cu toateacestea! Timpul ºi-a ieºit din þâþâni, spune

neliniºtitul prinþ danez, iar în acest caz, cum bineputeþi observa, e vorba numai ºi numai de timpulmeu, de propriul meu timp, cel pe care numai euîl am în posesiune. Aºa cum mã bucur ºi folosescdoar (ºi apoi arunc, cu gestul ºi cu aerele unuiadevãrat gentilom!) alte aºa-zise concepte, cuvinte,precum adevãrul. Printre altele. Sau, ce mai, amcurajul s-o spun, ºi cum o fac cu mult discutatulºi foarte modernul cuvânt, înþelegere. De undevine sau care pe el însuºi l-a creat, pe celãlalt, celde inteligenþã.

Da, nu ºtiu, poate mã înºel, dar... am maridubii asupra acestor ultime noþiuni. Nu, nu leneg, fereascã Sfântul, doar cã... luând pildã de laprietenii mei, aºa-ziºii arieraþi sau veseli ºi naivicretini, eu îmi permit, ca sã zic aºa, sã... întârziuniþeluº, sã mã bâlbâi puþintel înainte de aîmbrãþiºa pur ºi simplu acest teribil cuvânt ºistare absolut simandicoasã � cea de a înþelege.

Chiar dacã, în aparenþã � dar, mai ºtii, poate ºiîn esenþã, vreau sã zic în esenþa ei, acest fapt,aceastã întârziere, stare de perplexitate, chiar ºitrecãtoare, va face grave pagube inteligenþei mele;ceea ce se cheamã ºi e numitã astfel. Cea care mis-a conferit de nenumãrate ori ºi de prea mulþi ºidiferiþi indivizi ca sã nu parã realã. Adevãratã. Eibine, vai, am sã-i nedumeresc profund, ºtiu, peaceºtia care m-au crezut ºi au jurat pe aºa-zisamea inteligenþã. Ha, într-adevãr, unde a fugit ea?Gândule, încotro, cum ar spune poetul!

De fapt (era notat, se înþelege într-o altã sauîn alte misive, trimise dezordonat la adreseneînchipuit de diferite, de întâmplãtoare, îndeplinul înþeles al cuvântului!) � de fapt ºtiuamicii mei cu ce mã ocup eu acum? În ultimavreme, cum se spune, cu ce-mi bat capul?

Foarte bine, am sã vã spun: în aparenþã cumine-însumi, s-ar spune, dar de fapt mã ocup � ºi încã cu toatã atenþia ºi gravitatea impusã,necesarã! � de ceea ce mã înconjoarã. Furnicileexistenþei le zic eu, ºi unii dintre prietenii pe careîn mod laº i-am lãsat acolo, la Casa galbenã, m-arînþelge primii. (ªi consolarea mea este cã poate ei,pãrãsiþii de mine, nici nu-mi observã cu adevãratabsenþa sau, cu adevãrat creatori cum sunt, otransformã în altceva, în ceva util ºi, ha, ha, cinear putea explica cuiva ce mai înseamnã acestcuvânt, cel de util, desigur, în mintea fantasticã ºiextrem de activã, de curpinzãtoare, a lor?)

Acele fiinþe vii, vorbesc mereu de acestefurnici, uneori, e drept, nemaipomenit detransparente, încât par a nu fi, se vãd doarefectele lor, ha, cum pare cã se întâmplã încunoscuta mecanicã cuanticã, cu unele aºa-ziseparticule, numai cã eu sunt deocamdatã singurulcare le simte. Le percepe, cum se spune, dar,neavând darul arhivistic al secolului, încã nu amcurajul sau îndemânarea sã le înregistrez, sã leclasific cu o anume obrãznicie, sã le ordonez,valorizez etc.

Aþi fi curioºi sã vã descriu o asemeneafurnicã? Ele-mi apar, mie cel puþin, mai alessinguratice, rareori în roiuri, poate încã nu inspirdestulã încredere regnului lor strict. Iatã, deexemplu ºi vã rog sã vã pãstraþi gravitatea ºiatenþia cât se poate de încordatã: când mã lovesccu cotul de o mobilã, da, nimic, mai mult. Nu,nu sunt singurul care o face sau, când, nu rareori,trag dupã mine o faþã de masã sau mã împiedecde un ºal azvârlit pe jos de o mânã neglijentã. Eibine, ºtiþi ce observ eu atunci ºi, e drept, mi-atrebuit un timp ca sã dau de urma întregiiconspiraþii: aceea cã, la urma-urmei cum o spuneu, simplu ºi cam prea schematic, cã obiectele nepândesc.

Da, ele stau în jurul nostru ca unele mâþe saualte animale domestice, numai cã sunt mult maiatente. La noi, se înþelege ºi la cea mai micã, aºa-zisã neglijenþã, ne... înhaþã! Când pãtrundem peteritoriul lor fãrã sã le facem cuvenita plecãciune,luare sau dare în consideraþie, nu ºtiu acum,repede, cum se spune. Când afectãm graba,neglijentã, graba sau decizia, promptitudinea îngesturi care, în fond � vorbesc, bineînþeles, încã odatã din unghiul lor, care, vã asigur cã existã! �deºi ne pare nouã, cum o spuneam, doar deciziesau ceea ce numim prompitudine, în ochii lor nue decât cea mai dispreþuitoare atitudine. De parcãn-ar fi!

Cine spune cã ele, aceste furnici fremãtãoareºi nemiºcate, nu sunt? A, bine, noi am decretatcã ele sunt astfel ºi nu altminteri! Ei bine,domnilor, e pe dos: da, ele sunt ºi altfel,indubitabil ºi altfel, ºi nu rareori, ele ne fac sã lesimþim aspru, pe pielea ºi, aº zice, în daunademnitãþii noastre, cu greu, cu chin construite!

Nu, cu adevãrat ele ne iubesc doar în camereobscure, ca sã zic aºa. Când pãtrundem, uneori,acasã sau în alte pãrþi, nu conteazã, în încãperi ºispaþii neluminate ºi în care bãnuim mobile,obiecte felurite ºi pereþi, fãrã îndoialã. Aha, da,abia atunci ele considerã cã le dãm respectul ºiatenþia care li se cuvin. Când pãºim încet, cu oprudenþã ridicolã pentru cei sau cele care vãd,pipãind aerul ca orbii, lovindu-ne uºor de una saude alta ºi parcã cerându-ne scuze, aproape fãcândplecãciuni caraghioase. ªi, ele dau din cap ºi râdsau zâmbesc ºi în pretenþiile ºi în logica lor suntmai neiertãtoare, mai drastice, decât copiiirãsfãþaþi sau judecãtorii ziºi incoruptibili, decâtînseºi legile naturii sau decât fulgerele verticaledin nopþile calme, senine, de varã.

Dacã uit o clipã, absent ºi dovedind o anumegrosolãnie, cã un obiect sau o stofã, un lemn sauo cheie, un rest de pâine sau o legumã, o cartesau un zid, chiar, de ce nu? � trebuie prinse sauatinse într-un singur ºi unic mod, dându-le aceaminimã dar necesarã atenþie, care, în fond, pentruochii lor nu e altceva decât o cuvenitã plecãciuneîn protocolul vast ºi insesizabil al haosului din jurpe care noi îl numim realitate ºi nu le apucãm,nu le atingem, nu le împingem sau tragem cumse cade, atunci, nu-i aºa, ele se prãvãlesc asupranoastrã, Creând, cum se ºtie, atâtea secvenþe plinede haz din cinematograful mut al anilor douãzecidin secolul trecut, când, în general, vedem un felde omuleþ care se luptã cu ele. Dupã ce, arogantsau neatent, le-a provocat, a nãvãlit ca un copil înlumea lor. ªi nu ca un elefant în vitrina cu porþe-lanuri, ci ca un mamut uman printre furnicilecare aleargã, zboarã, zumzãie ºi freamãtã în jurulsiluetei sale ºi îl piºcã, îi fac rãni sau îl ucid de-adreptul, dacã se face cã le-a uitat. Dând parcã deînþeles cã ele, pasãmite, n-ar exista! Sau, mã rog,numai în felul cam grosolan pe care îl crede ºi îldecreteazã el, omuleþul de care vorbim. Simpatic,nu-i vorbã, dar cam nãtâng ºi, ceea ce este maigrav, umblând zãnatec într-o lume mult maibogatã, mai vie, mai curtenitoare, mai disponibilãchiar, decât crede dânsul. Pe care poate cã a ºtiut-o odatã, dar de care a uitat. Ca ºi un stãpân carese poartã cu sclavii sãi pe viaþã, uituc ºi grosolan,transformându-i ºi el la rându-i în astfel de furnicitransparente, fals obediente sau, mai bine zis,ascultãtoare ºi curtenitoare numai în anumite,destul de aspre, condiþii. Asta e clar, eu nu amnici un dubiu, vã asigur.

!

1166

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

16 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

��BBiinneellee ººii RRããuull lluuppttãã ppee iinnssuullãã����[�]

Binele ºi Rãul luptã pe insulã- cu forþe egale - cu egalã frumuseþeca atleþi unºi puþin beþicu fruntea încinsã mai degrabã de un ºiretde piele saucu banda elasticã ajucãtorilor cu mingea decât asemenea luiAlcibiade apãrând la Banchet încoronat deviolete luptãtori din Occident pictaþiAtalante Marte Jean din BenzileNegre Sfântul Gheorghe împungându-ºi animalulchip de copil cu buzele de cireaºã cu cascã asemenea unui cizmar de pe bulevardul Saint-Germain

nervos subþire elegant asemenea uneidomniºoare sau lui David al lui Donatello Ulise fãcând soarta sã se îndoaie în faþa renghiurilor sale FrançoisVillon spânzurat rugându-se - poansonul furtul jaful cu frunþile închise ochiul negru stratageme Sfântul Mihail cu lancea sa sprijinindu-se pentrucutare atlet atingând bara trecând cu spatele obstacolul unul þinându-l pe celãlaltcelãlalt ispitit iubirea combatanþilor frumosca un viciu. Satana e gelos pe ÎngeriÎngerii viseazã sãcadã Ei se insultã ca pe covorul de gimnaziu þâºnescdin nou iau se leagãnã ezitã se eschiveazã se clatinã seþin de centurã ºi depãrTezeu într-un sughiþ o binecuvânteazã pe cea caredevorãsandale contra saboþi sau chiar apãrãtoarele detibia ale imenºilor fotbaliºti americani Denver Broncos contraWashington Redskins lupte hemingwayene frumoase ca o modernã bãtãlie a lui Paolo Uccello pãlãrii rotunde ºi veste scurtecolorate simple lance în mãnunchiuri eroice sau sumo-uri - zei din est ghiftuiþide bere grei ca pãmântul plutãîn derivã încãrcatã cu animalesacre

�Binele & Rãul luptã pe insulã- cu forþe egale - cu egalã frumuseþe�.

[�]

��FFoorrþþaa ccaarree ttee ppooaarrttãã aaccuumm îii tteemmppeerreeaazzããiizzbbuuccnniirriillee����

Forþa care te poartã acum îºi tempereazã izbucnirilerãguºite numãrând ignoranþa norocoasã ºi durerea aici un mesteacãn acolo un stejar frumuseþeasãracã gloria O pãmânt elastic însupraabundenþã ºi în exces emoþionantseceriº

sã te pierzi sporeºte cu puþinã viaþã modestã doarrãulde a merge drept spre destinul tãu

�încãrcat cu grãunþa de amintire� �încãrcat deseceriºuriproaste� de pãmântul inocent ºtiicã fructele care atârnã greuvor muri

doar frumosul Hazard guverneazã - ºi blândeþeaîþi lipeºti pãrul de frunte pentru a-þi albi ºi mai mult chipul aºa cere vizitacântãreþului crud faþã de zei

frumos alcool al durerii de a merge miºcatde pasiuni contrare îngloria de a fi aici þinut de cãtrerãu drept încãrcat cu zgomotul seceriºurilorvechi ºiroind de lumina grelei ºi frumoaseiierni

singura înþelepciune este durerea ºi precumcel care merge pe câmpul de bãtaie cânddeja de mult totul e pierdut elcheamã asupra lui mila fatalã îºi strânge aroma îninimã înaintezi înmistercu penele prostpictate

��VViioolleennþþaa ssee ccaallmmeeaazzãã ppuuþþiinn îînn gguurraa ddeeccooppiill����

violenþa se calmeazã puþin în gura de copilpãrul alergãtorului în maºinã tresare sub casca de plutã pictatãde-abia pielea freamãtã în jurul ochilor subvizierã - coif

o stea te însoþeºte carevindecã un cavaler modern dupã exemplul celoranticicãlãrind ºi ca ei, drepþi, pãziþi de o milã - tu eºti ideea unui cântec -jumãtate-cal ºi jumãtate-zeu tuarunci trãsãturi - drept - într-uncer de stele naive

sucurile negre ale ficatului masculilor muºcã cublândeþebãiatul totuºi luptã cu curaj

[�]

��CCaa îînnoottããttoorruull îînn aappeellee ccaallddee����

Ca înotãtorul în apele caldescuipând în cadenþã apa ºi sarea astfelrostogolit în apele realestãpâneºte în dezordine ritmcadenþã derivã luptã sausfãrâmat îºi lasã

arta ºi corpul în voia

curenþilor

��VVoocceeaa ttaa ssee vvaa oopprrii llaa uunn ccuuvvâânntt aallhhaazzaarrdduulluuii����

Vocea ta se va opri la un cuvânt al hazardului ºiacest cuvânt oricare ar fi va fi just pe caredestinul foarte beat îl va fi jucat, va

fi numele unui lucru - poate - de prieten deduºman e totuna - va fi greu de obosealã mortalã ºi de asta frumos - iubit de tine

��FFuurrooaarreeaa ee ssaaccrrãã ddaarr ssffâânntt eessttee ssuurrââssuulliinniiþþiiaaþþiilloorr��

Nevoie de o blândeþe de unsacru - bucuria în mine cere aceastã ºansã la nimic. Sã mergi spre paceafericitãodatã depãºite ºuvoaiele þepene. Acolo e forþa.În faþa ta cântã o graþie nouã. Furoarea estesa este sacrã dar sfânt este surâsuliniþiaþilor.

[4]

Ars mai degrabã decât instruit, abil în a-ºideforma chipul, lãudând frumuseþile neantuluisonor cel mai ofensant. El cântã:

e frumos sã mergi într-oviaþã fãrã motiv înaintea nimicului carepoate fi numit pur ºi simpul a da-alua ceea ce vine sãprimeascã în eflorescenþa sa plinã ceea ceeste

detaºând, grãunte cu grãunte, fiecare silabã:

fãrã a mai avea a cum proiect înþe lupciunecer titudine a rogantã sãmergi în compania copiilor veselialor îmi însufleþeºteveselia

El cântã:

Nu aº mai voi sã fiu savant decât cu aceastãluminã binecuvântatã - în nefericire - uneori - ea ilumineazã ceea ce este cel mai adânc ignorat - totulorgoliu zadarnic re pudiat, orice iluzie de înþelepciune ºi chiar oriceteamã

veselia copiilor a celor sãrmani cu duhul - dorinþe fãrã drept dacã nude viaþã sumarã intenþionat aleasã O sãcobori cât mai aproape de destinul celormai simpli! sã cunoºti materia vieþilor fãrã intenþie! profunzimea cel puþin rarã - în ecouripuþin în lumina lucruluiîn care se întâmplã cese întâmplã

traducere de LLeettiiþþiiaa IIlleeaa

!

Jean-Paul Micheltraduceri

1177

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

17TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

Opera profesorului universitar GheorgheBoboº rezidã într-un vast ºi documentatstudiu comprehensiv al fenomenului

juridic privit în toatã complexitatea sa, cunumeroase abordãri pertinente despre instituþiilejuridice, ramurile dreptului, sistemul dreptului,normele juridice, ordinea de drept, raporturilejuridice, rãspunderea juridicã, conºtiinþa juridicã,practica ºi tehnicile de elaborare ºi de realizare adreptului.

Exegeza sistemului judiciar, pe care opropune hermeneutic în sinteze de specialitate,examineazã dintr-o temeinicã perspectivãanalitic-discursivã ansamblul instituþiilor ºistructurilor organizatorice ºi funcþionale careconcurã la înfãptuirea actului de justiþie,interdependenþele ºtiinþei dreptului ºi a ºtiinþeidespre stat care nu pot fi riguros separate, darºi conexiunile cu alte discipline cu care dreptulîmparte universalitatea epistemicã. Îndisponibilitãþile ºtiinþei juridice, profesoruluniversitar Gheorghe Boboº ºi-a filtrat afluxulcognitiv al acumulãrilor doctrinare ºi aidentificat compartimente compatibile curaþiunea ºi orizontul sãu formativ-conceptualprivind esenþa, locul ºi rolul dreptului în lume.Profilându-se investigativ pe rigorile originii ºicaracterelor generale ale dezvoltãrii interne alegitãþilor din ºtiinþa care expune primeleprincipii, noþiuni ºi categorii ale dreptuluiconcepute de raþiune, profesorul GheorgheBoboº a supus reflecþiei sistematiceproblematica, valorile ºi finalitãþile gândiriijuridice într-o viziune unitarã, conceptual-explicativã ºi teoretico-metodologicã asuprarealitãþii juridice, a implicaþiilor dar ºi a

complexitãþii dreptului în viaþa socialã. Într-overitabilã geometrie a juridicului a inventariatconstructiv idei, concepþii, curente de gândire ºidoctrine filosofico-juridice, a evaluat întregprocesul istorico-evolutiv al închegãrii ºidecantãrii ansamblului de legi ºi norme careorânduiesc ºi guverneazã viaþa ºi activitatea uneicomunitãþi în cadrul statului de drept abordândsinergic legãtura dintre stat ºi drept, procesul deabstractizare în drept, teoria valorilor îndomeniul statului ºi dreptului ºi dreptul cafactor de civilizaþie ºi culturã. Care ar putea fi,aºadar, constantele acestei vieþi dedicate deprofesorul Gheorghe Boboº ºtiinþei juridice?

În relieful biografic al carierei saleuniversitare se disting versanþii unei ascensiunipe care a început-o dupã absolvirea Facultãþii deDrept, în 1956 ºi a continuat-o parcurgândtreptele ierarhiei didactice de la asistent pânã laprofesor universitar. În 1962 a obþinut titlul dedoctor cu o tezã despre aparatul de stat, iar în1968 devine bursier al O.N.U. ºi urmeazã studiide perfecþionare în Franþa ºi Elveþia. Între 1975-1981 deþine funcþia de vicepreºedinte alAsociaþiei Juriºtilor din România ºi calitatea demembru în Consiliul de conducere alMinisterului Justiþiei. Între 1981-1989 a condusFacultatea de Drept a Universitãþii �Babeº-Bolyai� din funcþia de decan. Dupã 1990 seocupã de organizarea învãþãmântului juridicprivat ºi este numit decan la Facultatea deDrept din Cluj a Universitãþii Creºtine �DimitrieCantemir�, funcþie pe care a deþinut-o pânã în2011 când devine preºedinte al Consiliului deAdministraþie al aceleiaºi facultãþi. Zeci degeneraþii de magistraþi, avocaþi, notari, juriºti,

diplomaþi, funcþionari în administraþie, cadredidactice au avut privilegiul de a se forma sauperfecþiona sub îndrumarea unui dascãldeosebit, cu un spirit doct, cuceritor prinelocinþã ºi rafinat talent didactic.

Profesorul Gheorghe Boboº este un prolificautor de cãrþi de specialitate, opiniile ºiobservaþiile sale fiind recunoscute dreptcontribuþii valoroase la dezvoltarea teorieigenerale a dreptului. A scris articole ºi studii, aelaborat cursuri ºi sinteze universitare ºi apublicat în mai multe ediþii, ca autor ºi coautor,volumele de Teoria generalã a statului ºidreptului (1967, 1983, 2006, 2008, 2009),Teoria generalã a dreptului (1992, 1994, 1999,2000, 2001), Istoria generalã a statului ºidreptului (1971), Rãspundere, responsabilitate ºiconstrângere în domeniul dreptului (1996) ºiStatul ºi Dreptul în civilizaþia ºi culturauniversalã (2006).

De-a lungul anilor profesorul GheorgheBoboº a participat la reuniuni internaþionale,diverse congrese ºi conferinþe ºi a susþinutnumeroase comunicãri ºtiinþifice peste hotare la:Budapesta (1965, 1984), Berlin, Jena (1966),Varna (1974), Paris-Rennes (1983), Berlin (1987),Zagreb (1991), Maastricht (1991), Bruges(1992), Birmingham (1993), Lisabona (1996),Pamplona (2002), Bruxelles (2003), Graz (2005).Din 1991 este membru în Comitetulcoordonator al Institutului Român pentruDrepturile Omului iar între 1992-1997 a fostmembru asociat al Institutului European pentruDrepturile Omului din cadrul UniversitãþiiBirmingham.

Juristul comparativist Gheorghe Boboº,titularul de curs în materia teoriei generale astatului ºi dreptului, a aprofundat explicarea ºiinterpretarea ansamblului de norme juridice dincadrul sistemului de drept ºi cercetareaactivitãþii de elaborare ºi de aplicare a dreptului,valorizând atât experienþa ºi practica social-istoricã cât ºi opera diferiþilor teoreticieni,gânditori, legiuitori, juriºti ºi doctrinari aidreptului. De la incursiunea în arhiva istoricã adreptului ºi pânã la actualitatea normelorjuridice în acþiune a surprins în dimensiuneaconstitutivã a dreptului specificul normativitãþiijuridice, factorii de configurare ºi influenþare araporturilor juridice, conexiunile ºi interferenþelestabilite în contextul normativitãþii sociale ºi,deopotrivã, a prefigurat linia tendinþelordezirabile în miºcarea pe care dreptul oparcurge ca ºtiinþã, ca tehnicã ºi ca artã.Concepþia sa privind raþiunea, destinaþia ºijustificarea dreptului, fundamentul legalitãþii ºial întemeierii morale a principiilor unei bunelegislaþii a încadrat reglementãrile juridice într-un raport teoretico-explicativ care surprinde

elitele cetãþii

Profesor universitar doctor

Gheorghe BoboºConstantele ºtiinþei juridice- de la doctrinã la jurisprudenþã

Cristian Colceriu

Kolozsi Tibor Arhetip

Gheorghe Boboº

18 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

conexiunile dreptului cu morala, politica ºieconomia. În egalã mãsurã, profesorul GheorgheBoboº a examinat aspectele privind statul,problemele puterii de stat ºi ale structuriiorganelor de stat, teme cuprinse într-un ampludemers de cercetare început încã în teza sa dedoctorat ºi dezvoltat pe parcursul întregiicariere.

Omul de ºtiinþã juridicã, Gheorghe Boboº asondat comparativ sistemele juridice ºi a adâncitatât orientarea cunoaºterii compartimentale,secvenþiale cât ºi cea a integrãrii prinsintetizarea datelor cunoaºterii furnizate deinteracþiunile structurale ºi funcþionale alesistemului luat ca întreg. A investigat evoluþiafenomenului juridic din antichitate pânã încontemporaneitate, de la dreptul natural pânã ladrepturile omului ºi a dezvoltat idei cu privirela relaþia dintre dreptul natural, dreptul pozitivºi drepturile omului. Tot din postura deteoretician al dreptului, Gheorghe Boboº s-afãcut remarcat în aprofundarea aspectelordreptului economic, a relaþiei dintre drept ºieconomie ºi a triadei structurale economic-politic-juridic în sistemul normativitãþii sociale.

Cercetarea fondului peren al conceptelorteleologice în drept cu particularitãþile lor ladiferite nivele ale sistemului juridic i-a permistrasarea unei viziuni de reconstrucþieconceptualã cu valenþe unificatoare în planulmetodologic interdisciplinar, semnalândspecificitatea fenomenului juridic, condiþionãrileºi interrelaþiile complexe ale conectãriipermanente a normativitãþii juridice la obiectulreglementarilor juridice a relaþiilor sociale, faptcare determinã o adaptare a paradigmeiautenticei juridicitãþi la evoluþia ºi transformãrilesocietãþii. Ca jurist imagist Gheorghe Boboº asondat triada conceptualã scop-ideal-funcþie îndrept ºi a constatat reevaluativ valoarea lorjuridicã tradiþionalã, dar ºi nevoia epistemicã aunor relaþii integratoare între aceste concepte.

Reprezentant de seamã al ºcolii juridiceclujene, profesorul Gheorghe Boboºînmãnuncheazã cu fervoare factologicã înbiografia sa dense ºi interesante experienþeumane, intelectuale ºi universitare a cãroramprentã rãmâne prestigiul durabil almodelului.

- PPee ccee ffuunnddaammeennttee bbiiooggrraaffiiccee eessttee aaººeezzaattããccaarriieerraa ddvvss.. îînn ººttiiiinnþþaa jjuurriiddiiccãã??

� M-am nãscut într-o micã localitate petraseul Cluj-Huedin care se numeºte Stana ºicare este un mic cãtun alcãtuit din câteva case,la care se adaugã câteva construcþii ale CFR-ului: locuinþa picherului, a ºefului de garã,câteva cantoane. Eu m-am nãscut într-unasemenea canton, care a fost pictat derenumitul pictor clujean, Aurel Ciupe, ºi careaºa l-a ºi intitulat �Canton la Stana� ºi pe caream avut plãcerea sã-l vãd în galeria naþionalã, laBucureºti. Copil mic fiind, pe la 3 - 4 ani, l-amcunoscut pe marele profesor universitar OnisiforGhibu, care avea o casã de vacanþã chiar înapropierea acestui canton. Era un om foarteapropiat cu vecinii lui ºi se întâlnea destul dedes ºi cu pãrinþii mei care erau oameni modeºti,tata ceferist, mama casnicã. Tot acolo, la Stana,se aflã casa memorialã a lui Koss Karoly, unscriitor maghiar care a fost ºi arhitect. Casa afost construitã dupã planurile lui. A construit ºio bisericã pe strada Mãnãºtur, în stil medieval,cu turnuleþe. Scriitorul-arhitect era în relaþiibune cu profesorul Ghibu. Vara se închegaacolo o adevãratã comunitate de dialog ºi

întâlniri, unde veneau turiºti din Arad,Timiºoara, Bucureºti, Budapesta. M-am bucuratsã vãd cã Onisifor Ghibu, într-o ultimã lucrarescoasã de urmaºii lui, FFiillee ddee jjuurrnnaall,, a intitulatprimul capitol �Stana noastrã�. În aceste file dejurnal profesorul Ghibu consemneazã întâlnirilepe care le-a avut la Stana cu prieteni, oamenipolitici, printre care ºi Octavian Goga.

În scurtã vreme ne-am mutat la Huedinunde tatãl meu a fost transferat cu serviciul ºiunde am urmat ºcoala primarã iar în 1940 ne-am refugiat la Arad, unde am început liceul, unliceu comercial, pe care l-am terminat la Cluj. În1945 ne-am întors la Cluj unde am terminatºcoala medie de comerþ dupã care am intrat, în1952, la Facultatea de Drept. Am intrat laFacultatea de Drept, nu atât conºtient deposibilitãþile pe care le oferã absolvirea uneiasemenea facultãþi sau dintr-o dorinþã de aaprofunda ºtiinþele juridice. Pur ºi simplu, lavârsta aceea de 19 ani, neatras de ºtiinþeleexacte, am cântãrit ºansele mele la un examende admitere care începuse deja sã fie sever. Înliceu, la aceste materii luam note mai mici, daraveam medii mari deoarece eram bun laromânã, la istorie ºi la alte discipline.

�� CCaarree aauu ffoosstt ffaaccttoorriiii ººii oorriieennttããrriillee ccuu rroollccaattaalliizzaattoorr îînn ffoorrmmaarreeaa ººii îînn eevvoolluuþþiiaa ddvvss.. ccaassppeecciiaalliisstt îînn ººttiiiinnþþee jjuurriiddiiccee?? CCee ffiigguurrii îînnttââllnniittee,,ccee ppeerrssoonnaalliittããþþii ººii mmeennttoorrii vv-aauu ttrreezziitt aaddmmiirraaþþiieessttiimmuullaattiivvãã??

� În anul I, imediat ce au început cursurile,am prins gust pentru ºtiinþa dreptului ºi acestlucru îl datorez ºi marilor mei profesori pe carei-am avut la aceastã facultate, începând încã dinanul I: profesorul Vladimir Hanga, care þineacursuri deosebit de interesante, la dreptulroman, profesorul Tudor Drãganu ºi lectori maitineri intraþi în învãþãmântul superior dupãreforma din 1948. M-am bucurat foarte mult laprimul meu examen, pe care l-am dat cuprofesorul Tudor Drãganu care avea obiceiul sãintroducã mai mulþi studenþi în salã. Eram cinci.La primi doi le-a spus foarte politicos � fiindcãera un om deosebit de politicos, de la el amînvãþat ce înseamnã bunul simþ,comportamentul civilizat în relaþiile dintrecolegi ºi apoi, mai târziu, între profesori ºistudenþi � �dumneavoastrã mai trebuie sã citiþi�,

iar când a ajuns la mine a spus �dedumneavoastrã sunt mulþumit�. E de prisos sãspun cât de mult m-au încurajat aceste cuvinte.La fel ºi la profesorul Hanga, în semestru aldoilea, la examenul de drept roman, am luatcalificativul de foarte bine. Notarea se fãceaprin calificative de suficient, bine ºi foarte bine.În perioada facultãþii am luat premiul I în toþianii cu excepþia anului III când am luat premiulII, deoarece la examenul de procedurã penalãam luat doar calificativul de bine. La sfârºitulfacultãþii am fost reþinut preparator. Era decanprofesorul Graþian Porumb ºi mi-amintesc cã-miera greu sã mã hotãrãsc pentru o meserieanume. I-am cerut sfatul, spre ce sã mã îndrept,spre procuraturã, justiþie, avocaturã, notariat.Dânsul mi-a spus cã ar vrea sã mã reþinã înînvãþãmântul superior însã nu avea statul defuncþiuni care se definitiva toamna, înseptembrie, când se fãceau încadrãrile ºi sestabileau normele didactice. Pânã atunci m-asfãtuit sã-mi aleg un post ºi ºtiindu-mã unstudent liniºtit, calm, cu judecatã sãnãtoasã, mi-a recomandat o funcþie de judecãtor. I-am urmatsfatul ºi am ales de pe schemã un post dejudecãtor la Nãsãud, cel mai aproape de Cluj.Repartizarea nu era aºa de strictã, nu se fãceape þarã, prin radio, în ordinea mediilor, aºa cuma început mai apoi, prin anii �70, dar oraºelemari erau închise pentru juriºti. Dacã vroiai unpost aproape de Cluj, mai puteai sã alegi Dej,Turda, Huedin. În salã erau ºi reprezentanþiiministerului justiþiei, procuraturii, avocaturii, ceicare se ocupau cu personalul. Repartizarea s-aefectuat la sfârºitul lunii iulie ºi eu trebuia sãmã prezint la post la 1 septembrie. Am începutsã mã gândesc cum o sã mã descurc la Nãsãud,unde voi locui, dar tânjeam dupã învãþãmântulsuperior. ªansa mea a fost cã s-a ivit în toamnãun post de preparator. Un coleg de-al meu, EmilPoenaru, care era cu un am mai mare decâtmine ºi care era deja preparator, m-a anunþat,trimis de decan, cã au sosit statele de funcþiuni.A fost o mare bucurie pentru mine. Înseptembrie 1956 am fost numit preparator, în1957 am fost avansat asistent ºi am condusseminarii la disciplina Drept internaþional publica cãrui titular de curs era profesorul MarþianNiciu, ºi am avut câteva ore de Teoria generalãa dreptului pe care o preda profesorul IoanCeterchi, cu care eram în relaþii foarte bune ºi

Kolozsi Tibor Amazon

19TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

care mã aprecia de când eram student. Îmiplãcea disciplina Teoria generalã a dreptului. Pevremea studenþiei am activat ca membru, iardin anul II pânã în anul IV am fost preºedinteleCercului de Teoria generalã a statului ºidreptului, pe care îl conducea, teoretic,profesorul Ioan Ceterchi, dar mai multprofesorul Tudor Drãganu, fiindcã Ceterchi adevenit decan imediat dupã ce eu am fostnumit asistent. Îmi amintesc de cercurileºtiinþifice cu multã plãcere, de profesorulDrãganu care era un om cu mult tact, ºtiinþã,erudiþie ºi pot sã spun cã a constituit unexemplu pentru mine. L-am considerat unmaestru, la fel ca ºi pe profesorul Ceterchi.Datorez mult în formarea mea profesionalãprofesorului Marþian I. Niciu cu care am devenitapoi prieten apropiat, prietenie ce se pãstreazãºi astãzi. Am fost asistent pânã în anul 1958. Învara acelui an, profesorul Ceterchi fiind plecatîn concediu, i-a þinut locul profesorul MarþianNiciu, care m-a chemat la facultate ºi m-aanunþat cã profesorul Ceterchi urmeazã sã fietransferat la Bucureºti, iar în aceastã perspectivãministerul doreºte sã trimitã de la Cluj un tânãrla doctorat în URSS, la UniversitateaLomonosov din Moscova. Profesorul Niciu s-agândit sã mã trimitã pe mine, dacã sunt deacord. În principiu eram de acord dar trebuia sãmã consult ºi cu soþia mea, deoarece între timpm-am cãsãtorit. La sfârºitul lui noiembrie s-aprimit o notã telefonicã de la Bucureºti sã mãprezint acolo pentru cã în 4 decembrie urma sãplec la aspiranturã, la Moscova. M-au chemat cutrei zile mai devreme. Am primit bani pentrudeplasare ºi pentru îmbrãcãminte ºi, de peaeroportul Bãneasa am zburat spre Moscova.

�� ÎÎnn ccee aa ccoonnssttaatt tteezzaa ddee ddooccttoorraatt??

� Teza mea s-a intitulat �Aparatul de stat însistemul democraþiei socialiste�. Pe vremeaaceea era o temã interesantã ºi pe mine m-apreocupat problema aceasta a puterii de stat ºia structurii organelor de stat. Aºa se explicã ºifaptul cã în teza mea am abordat noþiunea ºisemnificaþia organului de stat, iar primul meuarticol, dupã ce m-am întors în þarã, publicat înrevista juriºtilor �Justiþia nouã� s-a intitulat�Noþiunea de organ de stat�. Mã interesacomponenþa acestor organe care reprezintãputerea publicã ºi prin ce se deosebesc ele derestul societãþii, deci relaþia aceasta între stat ºisocietate. Atunci mi-am dat seama cã trebuie sãutilizãm noþiunea de stat în douã sensuri, într-un sens pe care îl numim istorico-geografic ºicare este oarecum sinonim cu cel de þarã princare înþelegem atât organizarea politicã, dar ºiteritoriul ºi populaþia asupra cãreia se rãsfrângeaceastã conducere politicã ºi un alt sens alnoþiunii de stat, un sens mai restrâns, juridic,pe care îl putem numi sensul politico-juridic alnoþiunii de stat ºi prin care înþelegem numaiorganizarea politicã a societãþii, faptul cã statultrebuie conceput ca un sistem de organe. Astãzise foloseºte mai mult noþiunea de autoritatepublicã în loc de organ de stat, dar este acelaºilucru. În sens politico-juridic stat înseamnãnumai aceastã categorie specialã de oameniinvestiþi cu atribuþii ºi care pot lua hotãrârigeneral obligatorii în numele societãþi. Chiar înteza mea am menþionat cã trebuie sã facem odistincþie între deputaþi care sunt aleºi pe operioadã limitatã ºi care exercitau aceastãfuncþie administrativã în mod onorific, pevremea aceea, în socialism. E adevãrat cãprimeau ºi o micã retribuþie dar nu se comparã

cu salariul pe care îl au astãzi deputaþii ºisenatorii. În rest, ei continuau sã lucreze lavechiul lor loc de muncã în calitate de inginer,muncitor, funcþionar, þãran etc.

�� AA ccoonnssttiittuuiitt oo ººaannssãã vveecchhiiuull rreeggiimm îînnccaarriieerraa dduummnneeaavvooaassttrrãã pprrooffeessiioonnaallãã?? AAccuumm,, ddaaccããaarr ffii ssãã oo lluuaaþþii ddee llaa ccaappããtt,, îînn ccoonntteexxttuull aacceessttaa,,aaþþii mmaaii rrããzzbbii??

� A constituit o ºansã. Nu ºtiu dacã acum aºrãzbi. Poate cã da, fiindcã mã atrãgea domeniul,ºi dacã aº studia ºi acum ca ºi atunci, poate aºreuºi. Dar nu sunt sigur�

�� MMãã rreeffeerreeaamm llaa aacceesstt ccoommpplleexx aallccoommppeettiiþþiieeii pprrooffeessiioonnaallee ccaarree aaccuumm nnuu eesstteeîînnttoottddeeaauunnaa aaxxaatt ppee vvaallooaarree ººii ppee ppeerrffoorrmmaannþþãã..

� Este adevãrat. Semnul de întrebare care s-arpune este faptul cã astãzi existã foarte multefacultãþi de drept ºi concurenþa este mult maimare decât pe vremea mea când erau doar treiîn toatã þara, la Bucureºti, la Cluj ºi la Iaºi. Amterminat cu bine aspirantura la Moscova, amstat la Universitatea Lomonosov unde eraucondiþii foarte bune. Locuiam singur în camerã,aveam un mobilier bun, un covoraº persan, unceainic din alpaca, o carafã cu douã pahare dinsemicristal roºu, deoarece în UniversitateaLomonosov s-au investit mulþi bani. Acolo seconsidera cã locuieºte �aristocraþiamuncitoreascã� ºi toate republicile au contribuitla construirea ei, fiecare cu specificul ei.Bãnuiesc cã acele covoarele erau aduse dinUzbechistan sau din Turcmenia. Cert este cã ºiastãzi clãdirea este impresionantã, în genulzgârie-nori, dar în genul unui baroc sovietic, cuturnuleþe, gen Casa Scânteii. Despre studiilemele la Moscova, s-ar putea ca cineva sã mãîntrebe dacã mi-a folosit la ceva sau dacã îmifoloseºte ºi astãzi ceea ce am învãþat acolo.Vreau sã spun cã, într-adevãr, am avut ce sãînvãþ ºi sunt niºte lucruri pe care le folosesc ºiastãzi fiindcã dreptul, cu tot specificul ce existãîn diferite orânduiri sociale, feudalism,socialism, capitalism etc. are anumite elementede constanþã sau de permanenþã pe care leîntâlnim de la apariþia statului ºi care s-autransmis pânã în zilele noastre. De pildã, multeconstrucþii din domeniul dreptului civil provinîncã din dreptul roman: noþiunea de contract,

subiect, drept subiectiv, drept obiectiv, dobândã,servituþi etc. Ruºii traduceau tot ce apãrea înliteratura strãinã, occidentalã. Am avut acces lao serie de lucrãri de filosofie, de teoria generalãa dreptului, chiar dacã ei le criticau la seminarii,dar studentul avea posibilitatea sã le vadã ºi sãjudece. Mi-amintesc de un coleg de-al meucaucazian din Abhazia ºi care era un tipsimpatic ºi cu simþul umorului, deoarece ºi ruºiivedeau slãbiciunile perioadei pe care ostrãbãteau. Am auzit multe bancuri politice ºicolegii mei le spuneau fãrã ca cineva sã pãþeascãceva. Acest coleg îmi spunea, când învãþamîmpreunã pentru teoria generalã a dreptului,când ajungeam la capitolul privind criticateoriilor burgheze despre stat ºi drept, el spuneasã trecem peste acesta deoarece la noi totul ebine, la ei totul e rãu. Am învãþat o serie delucruri ºi din filosofia universalã. Aveam odisciplinã care se numea Istoria doctrinelorpolitico-juridice a cãrui titular era un armean,profesor foarte cunoscut nu numai la ruºi, ci ºiîn strãinãtate. Dânsul participa la diferitecongrese cu caracter istoric ºi þin minte cã înpreajma examenului, la consultaþii, m-a întrebatdin ce zonã a Rusiei sunt, deoarece aveam unoarecare accent ºi eram brunet. Când i-am spuscã sunt din România a afirmat cã îmi va fi greusã citesc toatã bibliografia care consta în 120 delucrãri. A hotãrât sã-mi scoatã din listã vreo 7-8lucrãri. La examen, din comisie a fãcut parte ºiconducãtorul meu ºtiinþific care era ºi ºefulcatedrei, profesorul Denisov. Dupã ce amterminat, rãspunzând bine la toate întrebãrile,profesorul examinator pune nota pe care o aratãºi ºefului meu de doctorat ºi celorlalþi membriai comisiei. ªeful meu de catedrã a spus cãmeritam chiar mai mult, deoarece am ºtiut totce m-a întrebat, dar profesorul Kecekian a spuscã nu poate sã îmi acorde o notã mai maredeoarece mi-a redus din bibliografie. ªi în locsã-mi dea foarte bine am luat bine. Toatecelelalte examene le-am luat cu foarte bine. Amavut relaþii foarte bune cu colegii mei dincatedrã, dintre care un chinez, un polonez, unceh, doi bulgari ºi câþiva sovietici. Toþi auterminat cu bine. Între noi au existat relaþiiprieteneºti.

�� DDeeccii,, llaa UUnniivveerrssiittaatteeaa LLoommoonnoossoovv ss-aa ssccrriissuunn ccaappiittooll iinntteerreessaanntt ddiinn vviiaaþþaa dduummnneeaavvooaassttrrãã��

Kolozsi Tibor Cain ºi Abel (detaliu)

2200

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

20 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

� Da, ºi nu regret cã am studiat acolo. Multãlume când aude de Federaþia Rusã sau de Rusiaîl vede doar pe Lenin sau pe Stalin, fãrã sã segândeascã la marea cultura rusã, la muzicã, lamuzee, la cucerirea spaþiului cosmic, la energiaatomicã. Odatã am fost la Leningrad, catranslator de limbã maghiarã, fiindcã ºtiamlimba maghiarã. A venit un profesor HallaszPall de la Budapesta ºi ºeful meu de catedrã m-aîntrebat dacã nu vreau sã merg cu colegulnostru la Leningrad, o sãptãmânã. Am acceptatcu plãcere. Problema e cã eu ºtiam limbamaghiarã vorbitã dar nu cunoºteamterminologia, dar nici profesorul nu s-a preainteresat de terminologia juridicã, ci mai multde aspecte turistice, culturale. Am locuit laHotelul Astoria, cel mai bun din Leningrad,unde Hitler se pregãtea sã-ºi serbeze victoria,lucru care din fericire nu s-a întâmplat. LaMoscova am prins gust pentru muzica clasicã.Sala micã a Conservatorului Ceaikovski erasituatã chiar lângã facultatea noastrã, astfelîncât seara mã duceam la concert. În Rusiadiscurile erau foarte ieftine ºi mi-am cumpãratun pick-up ºi multe discuri cu muzicã clasicã,cu opere celebre. Am susþinut cu bine teza dedoctorat ºi m-am întors la Cluj unde am fost operioadã lector, pânã în 1968, când am datconcurs pentru postul de conferenþiar.Conferenþiar am fost pânã în 1990, înseptembrie, când am fost numit profesor.Dintre plecãrile mele mai interesante, dupãîntoarcerea din Moscova, a fost în 1968 o bursãONU, care cred cã se datoreazã ministrului deexterne de pe vremea aceea, Corneliu Mãnescu.În 1968, el a fost preºedintele AdunãriiGenerale a ONU. A fost primul ºi ultimulromân, dupã cel de-al doilea rãzboi mondial,care a ocupat aceastã funcþie. În perioada aceeael a obþinut câteva burse ºi pentru statul românprintre care una mi-a revenit mie. Aºa se face cãam studiat patru luni la Paris ºi la Strasburg ºidouã luni la Geneva, în Elveþia, la sediul ONUpentru Europa. Bursa era profilatã mai ales pedrepturile omului. La Strasbourg, cred cã amfost primul român care am pãtruns acolo, laConsiliul Europei, în 1968. De fapt, însãºiConsiliul ºi Comisia drepturilor Omului erauatunci în curs de organizare. Am avut ºansa ºiplãcerea sã asist la întemeierea Fundaþiei RenéCassin ºi sã-l cunosc personal pe René Cassin.

Cu aceastã ocazie s-a lansat ºi �Carta Apei� (�LaCarte de l�Eau�). Începuse miºcarea ecologistã,lansarea s-a fãcut chiar de pe podul de pesteRin. Am fost invitaþi acolo ºi preºedintele deatunci al Consiliului Europei avea într-un tubCarta din pergament pusã în ceva metalic.Trebuia sã sufle ca sã îi dea drumul în aer ºiatunci se producea o reacþie chimicã astfel încâta ieºit o micã flacãrã ºi un pocnet care l-asperiat puþin. ªederea mea a fost profitabilã ºila Strasburg, ºi la Paris. Când am ajuns laGeneva am dat telefon la misiunea noastrã depe lângã ONU. Prima datã am fost laOrganizaþia Internaþionalã a Juriºtilor a cãruipreºedinte era un englez, Sean Mc Bride. Acestami-a arãtat diferite documente ale ONU ºi cuma luat naºtere Consiliul Europei. Atunci mi-amformat pãrerea cã ceea ce numim noi astãzidrepturile omului provine din dreptul natural.

�� MMaaii eexxaacctt,, ccee rreellaaþþiiee ssee ppooaattee ssttaabbiillii îînnttrreeddrreeppttuull nnaattuurraall ººii ddrreeppttuurriillee oommuulluuii?? CCuumm aaeevvoolluuaatt ddrreeppttuull ppee aacceeaassttãã ffiilliieerrãã??

� Am ºi scris un studiu pe tema aceastaintitulat �De la dreptul natural la drepturileomului�. Dreptul natural a apãrut încã înantichitate, Aristotel ºi Platon fãcând referire lael. Apoi, cu Toma D�Aquino, problema a trecutîn Evul Mediu, sub tutela religiei, fiindconsideratã de ordin divin. ªcoala dreptuluinatural, cu Hugo Grotius, a laicizat-o. Acestdrept natural, dacã îl privim laic, nu este altcevadecât o sumã minimã de drepturi cu care omulse naºte atunci când apare în societate ºi carenu sunt niºte drepturi conferite de puterea destat, ci sunt niºte drepturi naturale de careputerea de stat trebuie sã þinã seama, cum ar fi:dreptul la viaþã, la sãnãtate, la integritatecorporalã, la proprietate, la libertate º.a. m.d. Eispun cã dreptul elaborat de cãtre om, de cãtreputerea de stat, de diverse organizaþii stataleeste bun, valabil, viabil, numai dacã corespundedreptului natural, fãcând din dreptul natural unfel de criteriu de valoare la care raporteazãnormele dreptului pozitiv. Din aceastãconstrucþie s-a dezvoltat ºi problema drepturiloromului. Ea a fost pusã întâi în constituþiileprimelor state capitaliste, în constituþiaamericanã, apoi, dupã 1789, în constituþiafrancezã ºi apoi toate celelalte constituþii au

reluat problema pe care o întâlnim subdenumirea de Drepturile ºi libertãþilecetãþeneºti. Mai nou, în tratatul pentrualcãtuirea unei constituþii europene care nu afost aprobat ºi a fost modificat, era un capitoldistinct intitulat �Drepturile fundamentale�.Dar, practic, ele erau aceleaºi, fãcând referireviaþã, sãnãtate, proprietate, libertate. Iniþiatoriispuneau cã le-au tratat într-un capitol distinct,intitulat Carta drepturilor fundamentale încadrul constituþiei europene. Vãd cã, dupãLisabona, nu se mai reia denumirea deconstituþie europeanã, ci se vorbeºte de untratat în Uniunea Europeanã. Atunci am avutposibilitatea ºi am dezvoltat aceastã idee cuprivire la relaþia dintre dreptul natural, dreptulpozitiv ºi drepturile omului, aºa cum sunt eleconsfinþite astãzi.

Întors de la doctorat, l-am gãsit la catedrã peprofesorul Ceterchi care nu reuºise sã plece laBucureºti, conform proiectului ministerului, dincauza opoziþiei rectorului Constantin Daicoviciucare fãcea un exces de zel din patriotism local.Ceterchi era deja un om afirmat, un om politic.Daicoviciu i-a spus cã a convenit cu domnulministrul Bãlan sã mã duc eu la Bucureºti,deoarece sunt un bãiat tânãr, la începutulcarierei ºi cã intenþioneazã sã-l pãstreze la Cluj.Ceterchi avea cunoscuþii lui, nu voia sã renunþela ideea de a pleca în capitalã. Am avutdialoguri, uneori prieteneºti, alteori mai puþin,dar el era un om deosebit. Eu îi portrecunoºtinþã ºi astãzi, i-am ºi dedicat primulsimpozion de Teoria generalã a statului ºidreptului pe care l-am organizat în 1992, ºi pecare l-am intitulat �Cu prilejul împlinirii a 10ani de la încetarea din viaþã a profesoruluiCeterchi�. Pânã la urmã a plecat, Daicoviciu afost presat sã renunþe la ideea lui ºi am începutsã predau Teoria generalã a statului ºi dreptului.

�� CCuumm ss-aauu ddeerruullaatt mmeettaammoorrffoozzeelleeîînnvvããþþããmmâânnttuulluuii ssuuppeerriioorr jjuurriiddiicc îînn ccaaddrruullffaaccuullttããþþiiii cclluujjeennee ddee ddrreepptt??

� La Facultatea de Drept, dupã reformaînvãþãmântului din 1948, s-a petrecut o micãtragedie. Sediul a fost scos din clãdirea centralãa facultãþii ºi mutat pe strada Emil Isac, undeeste actualmente rectoratul InstitutuluiPolitehnic. De atunci a mai fost mutatã de treiori ºi a patra oarã ºi-a stabilit sediul actual pecare l-a obþinut domnul profesor Liviu Pop,reamenajând fostul cãmin �Avram Iancu�.Facultatea a cunoscut perioada cea mai tristãîntre 1981-1989, când eu eram decan în sediulde pe Strada Republicii, într-o clãdire micã,improprie pentru studiu. Era clãdirea fosteifacultãþi de psihologie. Zidurile erau puþincrãpate, aºteptam din clipã în clipã sã sedistrugã, era frig, sobele nu funcþionau bine.Acolo am contractat ºi un reumatism, vorba luiCehov: �dobândit prin muncã cinstitã�, pe careîl simt ºi astãzi. Venirea mea, împreunã cu oparte din colegii de la Babeº, în învãþãmântulprivat, a fost ca o trecere de la subsol la etaj, dela umbrã la soare.

!

Kolozsi Tibor Compoziþie (detaliu)

Ingenioasa ºi deja binecunoscuta observaþiecã �mijlocul este mesajul� anunþatã deteoreticianul canadian al mijloaclor de

comunicare în masã, Marshall McLuhan, areuºit sã transforme în mod irevocabilperspectiva asupra naturii ºi rolului mass-mediaîn societatea de astãzi. Dacã iniþial, mijloacelede comunicare aveau valoare doar în calitate deauxiliare ale puterii guvernante, fiind mijloacede creºtere a producþiei ºi productivitãþii, odatãcu Understanding Media ºi The GutenbergGalaxy, McLuhan valorificã aceste mijloacepentru capacitatea lor de a schimba radicalmediul din care fac parte, în care iau naºtere.Ele modificã relaþia pe care omul o are cunatura, aceastã interacþiune �mediatã� devenindmai naturalã decât cea imediatã, având efecteasupra structurii asocierii dintre oameni. Maimult decât atât, formarea ºi transmiterea totmai rapidã a informaþiei creeazã o nouã ordinesocialã � aceea a satului global.

McLuhan ne oferã de asemenea o imaginecuprinzãtoare asupra modului în caremijloacele ca �extensii ale sinelui� se dezvoltã,precum ºi asupra dinamicii interne a galaxiilorconstruite de acestea: scrierea, tipograful, presa,radioul, telefonul, fotografia, filmul ºiteleviziunea, fiecare dintre acestea a luatnaºtere pe de-o parte din iniþiativa de evoluþiea unui mijloc vechi, iar pe de altã parte dindorinþa de a extinde straturile de �realitate� pecare aceste noi mijloace le poate capta.Scrierea, spre exemplu, are ca ºi conþinutrealitatea gândirii ºi face ca gândirea sã dãinuieîn timp, acoperã aºadar realitatea temporalã;tiparul are ca ºi conþinut scrierea, însã aceastapoate avea o distribuþie mult mai amplã. De lapresa scrisã începând însã stratul de realitate lacare aceasta se adreseazã este cel al realitãþiiimediate, din care publicul face parte, ziaruladresându-se direct comunitãþii în care el apare.Ceea ce se remarcã din evoluþia mijloacelor decomunicare este faptul cã cele vechi devinconþinut pentru cele noi ºi cã aceastã evoluþieaduce cu sine ºi rãcirea din ce în ce maiaccentuatã a mijloacelor. Televiziunea, resortulfavorit al autorului, pare sã le înglobeze petoate celelalte media, însã mai mult decât atât,ea se adreseazã unui public cu mult mai largdecât al oricãrui alt mijloc premergãtor lui, iarceea ce ea expune sunt evenimente din viaþa caatare a publicului telespectator. Aceste douãplanuri, cel al realitãþii prezentate pe miculecran ºi cel al realitãþii celui ce priveºte seîntretaie ºi se contopesc pânã când ajung sã fieaproape indistincte. Cu toate acestea,televiziunea reuºeºte sã capteze sau sã producãdoar evenimentul, extraordinarul, privitoruluicerându-i-se sã trãiascã aceastã situaþieexcepþionalã prin reprezentanþã. Forma aceastapreponderent unidirecþionalã a mijlocului decomunicare (glasul telespectatorului fiindprezent doar ca rezultat al statisticilor), îl facepe McLuhan sã viseze mai departe la un noumijloc de comunicare, unul care va înglobachiar ºi televiziunea.

Marshall McLuhan vede acest urmãror

mijloc ca pe o extensie a corpului menitã sãamplifice ºi sã intensifice funcþiile ºipotenþialul corpului gazdã. Fie cã este vorbadespre despre mici dispozitive ataºate organelorreceptoare ce permit percepþia extrasenzorialã,fie cã este vorba despre însuºi computer, ceeace McLuhan anticipeazã cã acest nou mijloc vacrea este o �nouã conºtiinþã umanã extinsã�.Transformatã în unde electromagnetice înmaºina numitã computer, aceastã conºtiinþã seexteriorizeazã deschizând posibilitateatransgresiunii limitelor spaþio-temporale impusede existenþa concretã. Visul sãu în ceea cepriveºte aceastã conºtiinþã este ca �În loc sãcumperi operele lui Shakespeare sau Erasmus,ai primi o imprimare electroencefalograficã cupercepþiile cerebrale reale ºi cu erudiþia luiShakespeare sau Erasmus.�1 Ceea ce McLuhanîºi imagineazã cã va urma televiziunii este unmijloc ce permite individului sã aleagã unmoment din timp ºi spaþiu în care doreºte sãîºi translateze conºtiinþa pentru a intra încontact cu alte conºtiinþe � o bibliotecã deconºtiinþe de acum ºi aici ºi de aiurea. Corpul,de asemenea, este supus în viziunea autorului,unor stimuli ºi impulsuri electromagnetice cepermit simularea realitãþii pe care acesteconºtiinþe comune, exterioare o evocã.

Ceea ce McLuhan prevedea este oarecumsimilar realitãþii virtuale, a mediilor simulate pecomputer, simulare fie a lumii reale fie a uneiaimaginare. Corpul ºi conºtiinþa fiecãrui individsunt solicitate de acest nou mijloc numitcomputer, mai exact, computer conectat la theworld wide web. Publicul devine din spectatorutilizator; el nu mai priveºte, ascultã sau citeºtedin fotoliul sãu de acasã ceea ce se întâmplã înlumea de afarã. Pe Internet el navigheazã,posteazã, cautã, discutã, contribuie, iarconþinutul este de aceastã datã viaþa lui privatã,intimã. Însã, ca orice media, computerul ºiconºtiinþa extinsã pe care acesta o aduce �nueste o punte între om ºi naturã; este naturaînsãºi. Noile mijloace nu sunt cãi de a stabili orelaþie cu vechea lume realã, ele sunt chiarlumea realã ºi remodeleazã dupã cum le evrerea ceea ce a mai rãmas din lumea veche.�2

Prin aceste noi mijloace publicul are acces la�realitate� în mod individual, de aceastã datãînsã nu în mod pasiv ca recipente pentruconþinuturi deja procesate, ci ca entitãþicreatoare ºi decizionale.

Cum sunt atunci acest corp ºi conºtiinþãremodelate mediatic ale internautului? Fãrã nicio îndoialã cã Internetul a transformat radicalaproape fiecare aspect al vieþii cotidiene dardincolo de modificãrile de habitus sau sociusintervin schimbãri semnificative ºi înperspectiva subiectului asupra propriului corp,în identitatea sa corporalã ºi raportul acestuiacu spaþiul. În viaþa �realã�, el este întotdeaunacineva anume, cu o anume slujbã, un anumitstatut ºi o anumitã înfãþiºare � individul este înpermanenþã secþionat în categorii bine definite,rasa, clasa socialã, familia, toate acestea devinîn spaþiul virtual din ce în ce mai volatile.Fiecãrui individ îi corespund câþiva/mai mulþi

utilizatori, identitatea acestora fiind construitãîn aºa fel încât sã corespundã reþelei din careface parte.

Investigând acest fenomen, Sherry Tuckle,un sociolog american, intervieveazã copii ºiadolescenþi pentru care internet-ul este unmijloc de comunicare natural, învãþat aproapeodatã cu limba maternã. Imaginea pe careaceºti adolescenþi o au despre sine, modul încare ei vorbesc despre sine, în care se descriu,sunt exemplele cele mai relevante pentru ailustra noul tip de raportare la acel set decaracteristici imuabile: �Pe parcursul zilei,jucãtorii intrã ºi ies din spaþiul virtual de joacã.Pe mãsurã ce fac asta, unii dintre ei se simt caºi când ar <<pendula>> între realitate, lume,LR ºi o serie de lumi virtuale. Spun o seriepentru cã mulþi jucãtori sunt frecvent conectaþila mai multe MUD-uri [Multi-User Dungeon �RPG online n.n.] deodatã. La o discuþie în toiulnopþii despre activitatea sa pe computer,tânãrul student stã la consola sa de reþea ºi nearatã patru zone încadrate de pe monitorul viucolorat al computerului sãu. <<Pe acest MUDmã relaxez, fluier în vânt. Pe acest MUD suntîntr-un rãzboi înflãcãrat. Iar pe acest ultimMUD au activitãþi erotice. Navighez întreMUD-uri ºi tema la fizicã pe care trebuie sã opredau mâine la 10 dimineaþa.>> Acesta esteDoug, un student în anul I: <<Îmi împartmintea ºi devin din ce în ce mai bun la asta.Mã vãd ca fiind doi sau trei sau mai mulþi...Sar dintr-o fereastrã în alta... Dupã careprimesc un mesaj din real time ºi am impresiacã Viaþa Realã nu este altceva decât o altãfereastrã. Viaþa Realã este doar o fereastrãprintre altele ºi de obicei nu este cea mai bunãîn care pot fi.>>�3

Atributele precum sexul, vârsta, rasa sauclasa, ce definesc individul ºi par sãsegmenteze fiinþa în mod visceral,corporalitatea înscriindu-se în parametrii trasaþide cãtre acestea, devin futile ºi insuficiente înepoca Internetului. Distincþiile între bãrbat-femeie, alb-negru sau sãrac-bogat nu maireuºesc sã cuprindã multitudinea de tonuri ºisubtonuri pe care sexualitatea ºi sentimentul deapartenenþã la un grup (etnic sau social) le iaupe web.

O privire reticentã ar putea identificaaceastã nouã stare de fapt în carecaracteristicile individuale sunt interschimbabilecu aceea descrisã de cãtre filosoful francezGilles Deleuze a �societãþii de control�. Elnumeºte aceste particularitãþi instrumentatesocial ale corpului precum gen, rasã, clasã,familie ca fiind �transformãri incorporale�.Dacã astãzi, aºa cum Deleuze anticipa cuacuitatea sa tipicã, cartea de credit ºi numãrulde utilizator dezvãluie o identitate mult maisemnificantã decât cea oferitã de culoarea pieliisau de educaþia primitã, acest lucru are loc dincauzã cã semnificaþia culturalã a trupurilor afost suprimatã de cea a �profilurilor� virtuale.Ce s-a întâmplat este cã �dispozitivul decapturã� utilizat în societãþile disciplinare(închisoarea, spitalul, ºcoala) a fost succedat deun altul, de aceastã datã incorporal �segmentãrile de gen, rasã ºi clasã au fostînlocuite de cãtre segmentãri ale debitului ºicreditului. �Omul nu mai e omul închis, ciomul îndatorat.�4

Cu siguranþã cã înflorirea epocii Internet-ului deschide posibilitatea dezvoltãrii uneialtfel de societãþi de control: nu de puþine ori

2211

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

21TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

filosofie

Neo-primitivismul sau identitatea în epoca internetului

Iulia Costache

2222

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

22 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

s-a ridicat problema intimitãþii online, asecuritãþii datelor personale, toate acestea fiindla dispoziþia furnizorilor de servicii web. Înaceeaºi mãsurã în care reþeaua lasã liberã caleauser-ilor de a se ascunde în spatele amultiplelor profiluri, fiecare click estemonitorizat ºi este pasibil de a fi utilizat înconturarea unei identitãþi web unitare �interese, gânduri, reþea de prieteni, amplasareasunt date pe care utilizatorul le divulgã, putândfi accesate cu sau fãrã acceptul acestuia pentrua fi folosite în scopuri comerciale. Aceastãtemã de îngrijorare este din ce în ce mai desîntâlnitã, polemica fiind purtatã pe toatecanalele media mai noi sau mai vechi5.

Poate este însã oportun sã înþelegem naturaschimbãrii pe care web-ul o produce ºi modulîn care realitatea virtualã ºi realitatea imediatãconstituie indistinct viaþã cotidianã. Care esteraportul pe care un internaut îl are cuidentitatea sa, cu propriul corp ºi cu locul saulocurile pe care el le ocupã în aceastã �NouãLume� ce-i urmeazã celei a lui Huxley?Dincolo de acest demers moralizator menit sãscoatã la ivealã potenþa de diabolicitate pe carereþelele web o circumscriu, imaginea maºinãrieiom-computer, a mâinilor, ochilor, creierului ceau în prelungire o conexiune la wap este unace devine din ce în ce mai naturalã. Dincolo deteama de acel �pericol pasiv care este bruiajul,sau activ piratajul ºi introducerea de viruºi�dupã cum explicã Deleuze primejdiile la caresocietatea de control îºi expune (in)divizii,existã totuºi o relaþie organicã cumultiplicitatea de interconexiuni pe careutilizatorul le experimenteazã online.

Logica dupã care are locacþiunea/interacþiunea umanã în ciberspaþiusuferã o turnurã semnificativã: un blogger vaîngroºa rândurile blogosferei, nu pentru cã areceva de spus (cum se întâmplã cu autorul uneicãrþi), ci pentru cã vrea sã þinã un blog �conþinutul acestuia urmând sã þãºneascã dincotidian. Succesul în reþelele de socializare nudepinde de numãrul prealabil de persoanecunoscute de cãtre utilizator, ci de abilitateaacestuia de a intra în contact cu persoanecomplet strãine, cu care poate are în comun unmic detaliu, precum o preferinþã comunã pen-tru un film anume, un pesonaj sau o antipatiepentru o altã paginã de Internet. Cineva se vaalãtura unei reþele sociale de fotografi ºifotografii nu pentru cã el sau ea însãºi estedeja fotograf, ci pentru cã vrea sã devinã.

Identitatea unui netizen este, aºadar, uncontinuu proces de negociere: prima fazã estecea de cãutare a unui spaþiu � o comunitate, oreþea semnificantã de corpuri, un marcaj ceînscrie un flux al dorinþei. Apoi, în acestspaþiu, se nasc concomitent o persona ºi unsub-spaþiu indefinit pe care aceasta îl ocupã,urmând ca mai apoi sã se materializezesuccesiv. Persoana începe sã îºi �umple�persona cu ipostaze, dar mai mult decât atât,aceste ipostaze ce formeazã conþinutulspaþiului nou inaugurat încep sã fie create,inventate. Odatã cu ele persoana începe sãasume caracteristicile cu care îºi înzestreazãalter-ul virtual începe sã devinã persona, începesã devinã altul. Semnificativ aici este faptul cãmijlocul, persoana/persona ºi conþinutul devinîn permanenþã, procesul lor de devenire avândloc deodatã ºi indistinct. Mesajul este personaîn intimitatea ei, iar persona este cea caremodeleazã mijlocul; ele se presupun reciproc,nu existã una în afara celeilalte ºi funcþioneazãca o monadã.

Pentru cine se expune însã internautul? Cuiîi vorbeºte, cui îi aratã? Web-ul suportãproducþia de avalanºe de cuvinte ºi imagini,însã cui sunt acestea adresate? Nimãnui, tutror,cuiva anume. Aceasta este noua agora, în carefiecare vine sã îºi divulge obsesiile, sã îºipredice religia proprie, sã îºi câte nebunia.Acesta este centrul satului global al luiMcLuhan, aici se manifestã primitivismul celuice nu acceptã atitudinea de consumator pasivde informaþii. Imaginile ºi cuvintele îl miºcã, îlschimbã pe primitiv, iar el la rândul lui vainterveni în acþiune. Aici este locul în careaºadar se poate �auzi� totul6: conþinuturile carecirculã pe web sunt încãrcate de �semnificaþiipersonale directe pentru ascultãtor�, ele îlprivesc pe acesta, îl afecteazã, fiind lucruri cefac parte nemediat din viaþa sa (una dintreele).

Conºtiinþa externã ºi dispozitivul ce permitepercepþia extrasenzorialã pe care le visaMcLuhan ca fiind mijloacele ce vor urmateleviziunii se opresc însã la a imagina mijloculca o �extensie a sinelui,� dupã cum o numeºteîn Understanding Media, extensie fiind oriceajutã corpul sã facã ce singur nu ar putea. Cutoatã acurateþea cu care McLuhan prevedeacomprimarea spaþio-temporalã pe care noilemedia le vor aduce, ceea ce îi scapã estetocmai posibilitatea ca individul ºi mijlocul decomunicare sã devinã indistincte. Asemãnareainternet-ului cu o bibliotecã de informaþii,imagini, persoane ºi persone sau soft-uri, nupoate sã fie decât învechitã ºi restrictivã.Aceastã asemãnare se bazeazã doar peschimbul de informaþii ºi relaþiile stabilite întrediferite entitãþi, dar îi scapã aspectul esenþial allucrului avut în vedere, adicã transformareacontinuã pe care acestea o suportã. Tot ce este

pus în joc pe web este în proces de devenire:om ºi maºinã, corp ºi avatar, spaþiul abstract ºiprivat � toate acestea fuzioneazã, se dilatã, seimpulsioneazã într-o direcþie sau alta ºi cel maiimportant, ele creeazã. ªi nu, nu esteîntotdeauna frumos, nu e o operã, dar ceva seschimbã, ceva miºcã.

1 Marshall McLuhan, Cartea izvoarelor luiMcLuhan, în Texte esenþiale, p. 435.

2 Idem, p. 397. 3 �In the course of a day, players move in

and out of the active game space. As they doso, some experience their lives as a �cyclingthrough� between the real, world, RL, and aseries of virtual worlds. I say a series becausepeople are frequently connected to severalMUDs at a time. In an computer cluster at 2a.m.. an eighteen-year-old freshman sits at anetworked machine and points to the fourboxed-off areas on his vibrantly colored com-puter screen. �On this MUD I�m relaxing,shooting the breeze. On this MUD I�m inaflame war. On this last one I�m into heavysexual things. I�m traveling between the MUDsand a physics homework assignment due at 10tomorrow morning.�And here is Doug, a mid-western college junior: �1 split my mind. I�mgetting better at it. I can see myself as beingtwo or three or more... I go from window towindow... And then I�ll get a real-time messageand I guess that�s Real Life. It�s just one morewindow. Real Life is just one more windowand it�s usually not my best..�) Sherry Tuckle,Life on the Screen, Simon & Schuster, 1997,pp. 12-13.

4 Gilles Deleuze, Post-scriptum despre soci-etãþile de control, Tratative, Idea Design&Print,Cluj-Napoca, 2005, p. 156.

5 Un exemplu recent este cel al polemicilorpurtate cu privire la politicile deconfidenþialitate ale reþelelor sociale, precumFacebook.

6 Marshall McLuhan, Galaxia Gutemberg,în Texte esenþiale, pp. 164-168; McLuhanexplicã cum trecerea de la oralitate la scriereafoneticã coincide cu trecerea de la �lumea ma-gicã a auzului în lumea neutrã a vãzului,� iarcu fiecare nou mijloc, tendinþa generalã era dea pune din ce în ce mai mult accent pe imag-ine. Când vine vorba de Internet ºi noilemijloace însã, conþinutul face din ce în ce maimult apel la fuziuni de simþuri: iPhone-ul puneîn joc în interacþiunea umanã ºi cea dintre omºi maºinã, simþul tactil ºi auzul - pentru aatrage atenþia partenerului de conversaþie tre-buie sã-l �scuturi� ºi sã-l �înghionteºti�; apar deasemenea din ce în ce mai multe jocuri în carepersonajul rãspune sau reproduce vocea per-soanei care joacã jocul - de exemplu TalkingTom, un joc în care Tom motanul, pe lângãfaptul cã poate fi mângâiat sau tras de coadã,el se sperie când aude zgomote puterice, dartoarce ºi îngânã cu o voce dulce. Considerãmînsã cã Tom este doar începutul unei tendinþede dezvoltare în ceea ce priveºte relaþia omuluicu computerul.

!

Kolozsi Tibor Perseu (detaliu)

De câteva zile �plimb� cu mine o cãrþuliedespre blândeþe. Pe copertã are miciinimioare de ciocolatã învelite în staniol

roz ºi roºu. A costat cinci lei. Înãuntru, înºiruiteasemeni inimioarelor, plutesc, pe mici pagini, micipanseuri fãcute parcã sã reproducã prin cuvinteimagini �dolce kitsch far niente�, gen soarele careapune în mod cât se poate de parizian într-unpahar cu vin alb, pe o terasã cât se poate deparizianã... pe bulevardul Saint Germain, sãzicem. În colþul imaginii poate sau nu sã nu sefâlfâie un colþ de ziar sau gambele cu tocuri aleunei domniºoare. Pare cã primul gând al autorului(auctorelui) a fost sã rãzuiascã lumea dinconºtiinþa cititorului, fie ca imposibilã totalitatealegorizatã melancolic, fie ca stivã de �obiecteparþiale� care nu reuºesc nicicum sã �comunice�sau mãcar sã �agonizeze� conform unei ideologiicomune. ªi asta, în ciuda introducerii în careStéphane Audeguy propune sã numim blândeþe�ansamblul puterilor unei existenþe libere�,precum ºi îndemnul kafkian de a spijini lumea, înlupta dintre tine ºi lume.

M-a interesat realmente acest subiect(blândeþea) pentru cã mi se pãrea, iniþial, cã e încontradicþie cu orice altceva (în special cu oricealtceva pe care-l trãiesc de câteva luni). Desigur,era o judecatã eronatã, cel puþin din perspectivaunei logici stricte. Cum poate ceva atât de firavprecum blândeþea sã fie în contradicþie sau înopoziþie? Îi lipseºte duritatea, voinþa, nãzuinþa ºitoate elementele narative necesare unui bildungsãnãtos. N-ar putea fi nici evaziune, adicãpornografie a unei defulãri simpliste vândutã pepost de plãcere la colþurile oricãrui mall. N-arputea fi nici refulare pendulând savant întresentimentele care se descoperã sentimentalisme,la fel cum n-ar putea fi nici teroarea uneivinovãþii care se agaþã atât de creºtineºte, deoccidental de sentimentele pe care le avem � da!totuºi le avem � fãrã a cãdea în sentimentalisme.Într-un mod bizar ºi greu de reprodus�logocentric�, vãd bândeþea ca pe un soi deluciditate a limitelor, a contururilor deneîmblânzit dintre fiinþe, un soi de antiutopie amisticii unitive care are nevoie de un mai mare ºiun mai mic, de un conþinãtor care sã absoarbãsiluetele volatile ºi eternul lor plîns (precum întablourile lui El Greco). Blândeþea recunoaºte

suferinþa din fiinþe ºi propria-i neputinþã vis-a-visde aceastã suferinþã. E chiar un paroxism alneputinþei, ca o ultimã mângâiere pe creºtetulunui animal muribund, ca un peisaj topit pegeamul trenului într-o continuã ultimã privire. Înbândeþe lucrurile se ating prin punctele lorterminus, prin tot ceea ce a trecut/s-a trecutîn/prin ele.

Pe de altã parte, îmi pare cã blândeþea nupoate aparþine nici dorinþei, nici maºinilordezirante schizoide. Prima te propulseazã înlumea luptei, iar maºinile nu sunt decât rezistenþa�fãrã-de-eu�-lui la tot ceea ce devine eu, dorinþã,luptã1. O rezistenþã într-atât de subteranã, încâtdoar accesele psihotice o pot �valorifica�. Oriîntre ordonare ºi suferinþa corpului ordonat, întreeu ºi multiplicitatea schizoidã, existã un punctincert, o senzaþie care aproape se transformã înpercepþie, un vis care e aproape treaz, aproapeverbalizat, un punct prin care �asistãm� latrecerea ordinii în dezordine, a dorinþei în �bandãpurã de intensitate�, a luptei, nu atât încapitulare, cât în imaginarea unui al treilea spaþiu,între cucerire ºi înfrângere (o planetã a lui BillyPilgrim care-ºi pune ca epitaf celebrul Totul a fostfrumos ºi nu m-a durut nimic). Blândeþea ºi-argãsi poate aici locul, fiind un soi de luciditateperceptivã a disoluþiilor care ne traverseazã maides decât ne dãm seama. Blândeþea nu poate fi�practicatã� decât de eurile care se pot vedeamurind. În câmpul de luptã al dorinþelor care sefagociteazã plasându-se în dialectica �învinsului�ºi �învingãtorului� (aceste �merþane ºi audiurimentale� pentru piþipoancele din noi) un altreilea al morþii, aproape purificat de oricereprezentare, rãsare, când ºi când, salvându-ne detatonãri, strategii ºi negocieri. Acest al treilea, almorþii, pe care suntem învãþaþi de mici sã-l uitãmîn lupta pentru supravieþuire ºi �apã caldã�, nepoate încremeni pentru o secundã, ne poate ºoptila ureche cã tocmai lupta e falsa conºtiinþã. Înaceastã secundã de totalã suspendare, soldaþii sepot þine în braþe. Blândeþea aparþine momentelorsingulare în care percepem lucrurile în afaraoricãrei strategii, fie ea ºi a salvãrii. Nici noi, niciele nu putem face altceva decât sã ne suferim ºisã ne murim reciproc, fãrã a depune un efortmoral, fãrã a substitui, de dragul comoditãþilornoastre, iubirea cu datoria. Blândeþea pare sã fie

un soi de instantanee �spulberare a egoitãþii� fãrãa o fisura cu eterne trucuri artistice (pe lângã celelegate de datoria moralã). Aceastã spulberare aremai degrabã de-a face cu dereglarea unui anumittip de cenestezie în care Sartre vedea greaþaînsãºi. �...Când nici o durere, nici o plãcere, nici oneplãcere precise nu sunt «existate» de conºtiinþã,pentru-sinele nu înceteazã sã se proiectezedincolo de o contingenþã purã [...]. Conºtiinþa nuînceteazã «sã aibã» un corp. Afectivitateacenesteziei este astfel purã sesizare a uneicontingenþe fãrã culoare, purã înþelegere de sineca existenþã de fapt. Aceastã sesizare perpetuã decãtre pentru-sinele meu a unui gust fad ºi fãrãdistanþã, care mã însoþeºte chiar ºi în eforturilemele de a scãpa de ea ºi care este gustul meu,este ceea ce am descris aiurea sub numele degreaþã. O greaþã discretã ºi de nedepãºit revelatãperpetuu corpului meu ºi conºtiinþei mele�.Blândeþea ar fi o micã frânturã a acestei continueautopercepþii, un soi de inversare de locuri, încare corpul nu mai percepe, ci lasã tot ceea ce îlînconjoarã sã se perceapã prin el. Dacã blândeþeapoate fi în vreun fel asociatã cu puritatea o facenu în virtutea dereglãrii acestei cenestezii pentrua o arunca în pura animalitate care este un soi deintimitate (ºi nimeni nu a arãtat asta mai binedecât Barth în al sãu Varieteu pe apã2), nicipentru a o transporta în lumea rezistenþelorinconºtiente (aºa cum sunt ele �descrise� în Anti-Oedip). Conºtiinþa este prezentã în blândeþe, darîntr-o stare �incipientã�: fãrã idealuri, fãrã ironii,fãrã speranþe, fãrã acel �posibil pe care nu-lstãpâneºte niciodatã�. Blândeþea este sfârºitulproiecþiei... ºi un improbabil început alegoric. Esufletul muritor al tâlharilor care-l strãjuiesc peIsus ºi povestea nemuririi lor.

NNoottee::1 Mã refer desigur, la Capitalism ºi schizofrenie (I).

Anti-Oedip de Gilles Deleuze ºi Félix Guattari careîncearcã practic pe parcursul voluminoasei cãrþi sãdesprindã, pe cât se poate face aºa ceva într-un moddiscursiv, intensitatea de pulsiune (care este deja o�intensitate� organizatã, trecutã prin reprezentãrisociale ºi care cantoneazã dorinþa în filosofia lipsei,ignorând un câmp de forþe pentru care �totul e viaþã ºitotul e trãit�, ignorând �elementele intensive, toatepozitive, care nu exprimã niciodatã echilibrul final alunui sistem, ci un numãr infinit de stãri staþionaremetastabile prin care trece un subiect�).

2 Descriind ceea ce se întâmplase în ascunzãtoareape care doi soldaþi inamici o împart pentru o noapte,Barth vorbeºte despre ºocul descoperirii uneiiremediabile animalitãþi, nu lipsitã de o anumeblândeþe: �mi-am pus deoparte puºca cu baionetã, m-am lungit în noroi lângã acest animal pe care îlparalizasem ºi l-am îmbrãþiºat cu atâta foc, ca unbãrbat care îºi îmbrãþiºezã amanta. [...] Între el ºi minese stabilise un armistiþiu separat. Ce conta (mãîntrebam) dacã s-ar fi întâmplat sã ne întâlnim din nou,faþã în faþã, din întâmplare, dintr-una din nenumãrateleîntâmplãri pe care le aduce rãzboiul ºi, fãrã mãcar unzâmbet de recunoaºtere, ne-am fi îndreptat unul sprealtul cu baionetele? Timp de câteva ore fuseserãm unsingur om, ºi ne înþeleseserãm dincolo de prietenie,dincolo de iubire, aºa cum un înþelept se înþelege pesine�.

!

2233

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

23TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

showmustgoon

Oana Pughineanu

Cu blândeþe, în afara strategiilor salvãrii

Kolozsi Tibor Fragment

Samuel încearcã sã fie subtil, aºadar studiazãeticheta pe sub gene, sã nu fie observat, cãn-ar da bine în ochii gazdelor dacã acestea

ºi-ar face impresia cã este pretenþios. Totuºi, vinulde colecþie, deloc ieftin, taman pe gustul sãu, îldeterminã sã mãrturiseascã:

� Domnii mei, eu am un principiu în viaþã:decât sã beau poºircã, mai bine nu beau nimic!Îmi place sã vãd cã ºi dumneavoastrã vã pricepeþila bãuturi fine!

Femeia surâde subþire; oaspetele a venit la eiafumat ºi e sigurã cã nu o astfel de licoare l-aameþit. Nu au pomenit nimic de vreo vizitã, cândau vorbit, dupã-amiazã, peste gard. E drept,bãtrânii i-au invitat la ei la un pahar, dar audeclinat invitaþia tocmai din motivul cã le venisefeciorul acasã. Pentru ei, cei de felul lui Samuel,sunt lipitori, cunosc bine genul ºi nu vor sã seîncurce cu astfel de specimene!

Ajuns, cu chiu cu vai, �o þârã de ºef�, a uitatde unde a plecat. De nu erau banii pãrinþilor ��am avut oameni�, spusese gnomic bãtrâna odatã,povestind de eºecurile ºcolare iniþiale ale copiilorei ºi despre cum au rezolvat problemele dupã ceºi-au fãcut relaþii � ar fi acum zilier la Bãciuþ,patronul din sat, sau ar munci la vreo firmã dinoraº, pe un salariu ca vai de el. Decreþel, Samuels-a þinut mai mult de fete, decât de ºcoalã, aºa cãla treapta a II-a a picat cu brio, fiind nevoit sã seînscrie la ºcoala profesionalã. Ambiþioasã, mamas-a þinut de capul lui pânã s-a înscris la seral ºi l-avãzut cu diploma de bacalaureat în mânã. Nu cãar fi valorat ceva � chiar ea zicea cã �toþi proºtiiau amu bacalaureat!� �, dar hârtia aceea puteadeschide alte porþi. Iar Nastasia n-avea de gândsã-ºi lase singurul fiu sã-ºi distrugã viaþa. Aºa cã l-a pus sã se-nscrie la facultate, cãci ºtia ea binecã toþi cei cu facultate ajung domni. Iar Radu,feciorul cumnatei ei, cu numai un an mai maredecât Samuel, deja trecuse de jumãtatea studiilorla Politehnicã, nu ar fi acceptat pentru nimic înlume ca Samuel al sãu sã rãmânã mai prejos.Când a constatat cã ºi în al doilea an a cãzutrãsunãtor la admiterea în învãþãmântul superior(de data aceasta scuza insuccesului o constituisearmata de un an ºi patru luni, de care nu l-auputut scuti), �jandarmul� Nastasia, neavândniciun motiv sã se îndoiascã de faptul cã fiul i-amoºtenit firea asprã, duritatea în vorbã ºi dorinþade a le porunci altora, a avut altã idee: sã-lîndrume cãtre o ºcoalã militarã. Unde, din nou,Samuel n-a intrat decât în anul al doilea. Dupã cePavãl, tatãl, a plãtit cu douã cecuri de cinci miide lei depuse pentru �Dacia� locul bãiatului. Dinpãcate, nu se putuse la ofiþeri. Dar nici lasubofiþeri nu era rãu, exista ºansa sã ajungã ofiþerchiar ºi aºa. ªi, graþie strãduinþei � cãci, odatã ce aprins gustul puterii faþã de cei slabi, lui Samuel is-a trezit ºi ambiþia de a parveni cu orice preþ � areuºit ca, �prin mijloacele specifice�, la zece anidupã absolvire, sã se vadã ofiþer. Era deja anul2000, înscrierea la o facultate privatã ºi absolvireacu brio fuseserã o nimic toatã (avea de-acum banidestui pentru a unge singur toate rotiþele dinsistem, nu mai era cazul sã apeleze la pãrinþipentru ajutor; de altfel, nici nu era cazul ca ei sãºtie cât de neortodoxe îi sunt metodele deascensiune profesionalã!), aºa cã acum câþiva ania ajuns printre cei din conducerea poliþieijudeþene. E ºef mare adicã. Iar asta nu cadreazã

nici cu sapa, nici cu coasa. De aceea nu îºi ajutãpãrinþii la muncã, lasã sã tragã ei ca boii-n jug, cãaºa le place, aºa-s obiºnuiþi! De n-ar fi infatuat ��Mã, eu nu m-ating de carne din comerþ, injectatãcu prostii, nici de caºcavalurile pretenþioase cu E-uri ori de ouãle de la gãini stresate, cã-mi aduc dela pãrinþi curate, ecologice!� �, nici n-ar spunecuiva cã se trage de la þarã, se cam jeneazã deoriginile sale modeste. Din pricina asta, s-a ºiîngrijit ca în buletinele bãtrânilor sã aparã carezidenþã apartamentul lui din oraº, nu adresarealã.

Soþilor Marcu le displac oamenii de felul luiSamuel. Vine la pãrinþi o datã pe lunã, sâmbãtadupã-amiaza sau seara, mãnâncã bine (se agitãbiata Nastasia trei zile înainte ca sã-i gãteascãbunãtãþi), bea de stinge � altfel nu poate dormitoatã noaptea, cã nu-i în patul lui de acasã �,trage o fugã pânã la pãrinte sau la vecini, unde îºimai udã oleacã gâtlejul; duminicã dimineaþãînfulecã din plãcintele cu brânzã coapte de mamã(frãmântate la ora patru, sã creascã bine aluatulpânã se trezeºte el), mai dã pe gât câtevapãhãrele de vin, apoi încarcã-ochi maºina cu detoate ºi-o ia din loc, s-ajungã acasã înainte deamiazã, la odihnã, fiindcã luni începe altãsãptãmânã grea la serviciu.

� Domnii mei, eu am un principiu în viaþã:decât sã beau poºircã, mai bine nu beau nimic!Îmi place sã vãd cã ºi dumneavoastrã vã pricepeþila bãuturi fine!, mai spune el o datã, crezând cãn-a fost auzit.

Nici de data aceasta, ei nu îi dau replica. Leeste clar cã Samuel a venit la ei sã n-o mai audãturuind pe Nastasia ºi îi deranjeazã gândul cã îifoloseºte. N-au nimic în comun cu poliþistul ºi nuse îndoiesc cã nici el nu-i simpatizeazã mai multdecât îl simpatizeazã ei pe el.

Samuel, simþind cã pierde teren, rectificã:� Ei bine, când vin aici, la þarã, beau din vinul

lu� tata. N-am încotro. Îmi fac ºi eu vin acasã, da�din struguri de viþã nobilã, nu dintr-ãºtia!...

� Mie-mi place vinul tatãlui dumneavoastrã,zice amfitrionul. E uºor, sifonat, dulceag�,tocmai bun!

� Dom�le, vinul tatii-i sãnãtos, ce-i drept� Da�vin i-ãla pe care-l fac eu!

� Da?!, îºi aratã îndoiala Lili.� Eu am un principiu în viaþã, vecinã! Când e

vorba de mine, nu accept decât lucruri decategoria a-ntâia! Vin ca ãla fãcut de mine nugãsiþi decât în cramele vestite ale Europei!

� În cazul acesta, felicitãri�Tensiunea i se ridicã Lilianei încetul cu încetul.

Iar a numit-o �vecinã�, deºi i-a explicat vehementãcã nu-i place deloc acest apelativ. În plus, nici nue îndreptãþit sã-i acorde aceastã titulaturã, dinmoment ce ei au casa de vacanþã gard în gard cupãrinþii lui, nu cu el. Da, e drept, bãtrânii Ticu lesunt vecini la sfârºit de sãptãmânã, însã el,feciorul lor, ce vine în sat numai sã-ºi umpleportbagajul cu roadele trudei pãrinþilor, nicipoveste!

� Eu am un principiu în viaþã, vecinã! De-aciduc, dar de-acasã de la mine n-aduc, sã fie clar!Cã tata se supãrã când îmi laud bãutura ºi-micere sã-i demonstrez cã-i cum zic, da� io i-amspus-o verde-n faþã, nu o datã: �Vrei sã bei de lamine, vino la mine ºi te servesc!�.

ªtiind cã bãtrânii merg la oraº doar când auprogramare la doctori, soþii schimbã o privirefugarã semnificând: �Aºa se adunã averea!...�.

Oaspetele, ca sã fie îmbiat cu al doilea paharde vin, roteºte ochii roatã prin încãpere ºi rosteºteplin de importanþã:

� Frumoasã treabã aþi fãcut! Aþi renovat casaasta veche ºi-aþi ridicat-o la rangul de locuinþã cucare s-ar putea mândri orice orãºean!...

κi rotesc ºi ei privirile prin încãpere, deºi ºtiuperfect fiecare milimetru, ºi zâmbesc mulþumiþide sine. Încântarea de pe chipurile lor îl iritã peSamuel. În fond, ce mare filozofie cu casa lor devacanþã, cã nu-i cine ºtie ce?! Atâta au fãcut, aucumpãrat pe mai nimic o dãrãpãnãturã ºi i-au datfaþã nouã! El a plãtit pe prima lui maºinã � unOpel second-hand � mai mult decât au dat aceºtiape casa asta ce-a fost pãrãsitã douã decenii. Ce sãmai zicã de maºina pe care o conduce acum �poate valoreazã mai mult decât gospodãriile dinjumãtate de sat!... Dar de unde sã ºtie pârliþiiãºtia aºa ceva? Chiar dacã se pricep cât de cât laautoturisme de marcã, habar n-au cât costã omaºinã bunã, cã aºa ceva nu-i de nasul lor!

� Vreau sã vã spun cã tot cam aºa va arãta ºicabana mea când va fi gata, o sã mã pot mândricu ea, cum vã mândriþi dumneavoastrã cu cãsuþaasta!

Termenul �cabanã� aduce pe faþa femeii unsurâs ironic imposibil de cosmetizat.

� Domnule Ticu, o clãdire cu trei nivele ºi nuºtiu câte camere se numeºte vilã, nu cabanã!

Orgoliul lui Samuel, mângâiat fãrã intenþie,rãbufneºte:

� Eu am un principiu în viaþã: când fac unlucru, îl fac cum trebe! Dacã tot am primitterenul de la mãtuºa nevestii, n-avea rost sãconstruiesc o coºmelie!... ªi io-s ºi deºtept: nu factotul deodatã, sã nu mã ia nimeni la-ntrebãri!

� Înþeleg�, îi dã apã la moarã gazda, simþindcã tocmai a declanºat limbuþia musafirului, ajunsla al treilea pahar de vin.

Orãºenii ºtiu foarte bine cum vine treaba cu�donaþiile� mãtuºilor. Toþi bugetarii ajunºi învârful ierarhiei au avut fericirea de a moºtenineamuri extrem de bogate sau pe aceea de a li seface donaþii consistente pentru ochii lor frumoºiºi umerii largi. Samuel Ticu este angajat al PoliþieiRomâne ºi are obligaþia de a semna periodicdeclaraþii de avere. Este un bãrbat extrem deinteligent, care a urcat treptele sociale prin trudã.Are ºi o personalitate plãcutã, este prietenos ºisãritor, e de ajuns sã-i fie sugerat cã e nevoie deajutorul sãu, pentru a veni în sprijinul celui înnevoie. Însã, din când în când, are accese deorgoliu ºi sare calul. Iar în momente precumacesta, îºi dã arama pe faþã ºi spune ºi ce-artrebui sã þinã pentru el.

� Eu am un principiu în viaþã: nu las penimeni sã-ºi bage nasul în treburile mele! Nicinevastã-mea nu ºtie cât câºtig, darmite s-ajung sãmã-ntrebe pe mine alþii cum mi-am putut face aºacãsoaie la Blãjoaia!

Femeia nu se poate abþine, intuind care-i suntacestuia activitãþile colaterale profesiunii. În fond,din sumele de pe statul de platã, nici un angajatal statului român n-ar putea economisi în câþivaani cât nu câºtigã un profesor într-o viaþã lacatedrã.

� Haha! Poate soþia dumneavoastrã nu ºtie câtcâºtigaþi, însã salariul sigur vi-l ºtie� Dacã nu dinspusele dumneavoastrã, din grilele afiºate deminister pe internet�

N-o bagã în seamã, ca sã nu fie deturnat de laceea ce are în plan sã le comunice. Vrea neapãrat

2244

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

24 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

proza

Voichiþa Pãlãcean-Vereº

Principiu

2255

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

25TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

sã le dea peste nas, cã prea se simt ei importanþi,când nu-i mare lucru de capul lor; soþii Marcusunt niscaiva directoraºi de firme mici (nici nuºtie exact cu ce se ocupã ei, cã mama, când i-achestionat, n-a priceput prea multe din explicaþiilelor, aºa cã n-a avut cum îl lãmuri pe el în privinþamuncii lor), proaspeþi proprietari rurali, nu ca el,ditamai ofiþerul, cu ºanse mari ca, în câþiva ani,sã ajungã în fruntea structurii judeþene!

� �Nu toate mi-au ieºit chiar cum am vrut�Electricienii trimiºi sã monteze stâlpii de curentau fãcut figuri� cicã-i musai sã respecte proiectul!N-am insistat sã punã stâlpii unde vroiam eu, catot terenul ãla din jurul casei sã fie luminat ca oarenã de fotbal� Puteam insista, sã le forþezmâna, cã io-s cineva-n oraº, da� cum casa nu-i penumele meu, ci pe-al mãtuºii�

Grozavã mãtuºa aceea de la þarã a nevestei luiSamuel, fostã ceapistã! Mult pãmânt trebuie sã fiavut, dacã le-a oferit atâta teren orãºenilor pentrucabanã!

Musafirul îºi dã seama cã a oferit o informaþiece nu trebuia divulgatã. Schimbã iute subiectul,cu ochii pe stropii de vin ce pãteazã zugrãvealaproaspãtã. Din neatenþie, clãtinându-se, l-a lovitcu cotul pe Alex exact când scotea dopul sticlei,iar urmarea micului accident sunt petele viºinii depe peretele imaculat al livingului. Vãzând cã i setoarnã iarãºi în pahar, uºoara undã deculpabilitate îi fuge din minte:

� Când va fi gata cabana mea, n-am de gândsã invit pe nimeni în casã!... Nu bag io acoloatâþia bani pentru alþii! C-am comandat dejamobila stil, o avere costã, ca ºi covoarele persanemanuale, nu vreau sã mã trezesc cã-ntr-un an doicasa-mi aratã ca decoratã cu vechituri.

Se uitã atent încã o datã la mobilierul soþilorMarcu: în afarã de mobila de bucãtãrie, nouã, darde duzinã, cumpãratã la preþ redus dinhipermarket, n-au decât piese disparate, scoasedin cine ºtie ce poduri cu vechituri. Pesteparchetul lucitor, au covoare frumoase, dar caremãrturisesc apartenenþa la o altã epocã istoricã.Strâmbã din nas cu dispreþ. Doamne, ce sãrãntocisunt oamenii ãºtia! Nu-i pasã dacã i-a ofensat cuexaminarea fãrã paravan a bunurilor lor.Important e cã acum este dispus sã le explice ºilor cum se procedeazã, dacã doreºti cu adevãratsã ai cu ce te mândri, aºa cã îºi continuãdiscursul, dupã ce dã peste cap vinul din pahar:

� Îmi fac în curte o filigorie cu beci. Pe vremebunã, vom sta cu musafirii afarã ºi-o sã bemacolo. Pe vreme rea, ne mutãm jos, în pivniþã. Euam un principiu în viaþã: nevastã-mea nu-i slugãpentru nimeni! Aºa cã n-o s-o pun io pe ea sã-iserveascã pe alþii, ori sã cureþe dupã ei! Le-am ºispus la toþi prietenii mei: eu îmi respect nevasta,nu ca alþi bãrbaþi!

Amintindu-ºi cã doamna Ticu este coafezã,Lilianei îi vine în minte episodul petrecut laultima sa vizitã la salon (alt salon, ce-i drept, nuacela unde munceºte nevasta lui Samuel): asurprins-o pe stilista ce o aranja pe clienta dinscaunul de alãturi scuturând pieptenele, spre ascãpa de parazitul prins la-nghesuialã între doidinþi. Cu epidemia aceasta de pediculozã ce nu seterminã de ani buni, mare minune ca tocmaiSusana Ticu sã fi fost feritã de astfel de incidente.Aºa cã afirmaþia din urmã a lui Samuel odeterminã pe doamna Marcu sã hohoteascã însine: �Într-adevãr, madam Ticu-i respectatã de soþ,are domnul grijã ca ea sã nu slugãreascã penimeni!... Totuºi, sâmbãta ºi duminica la orapatru e-n picioare, ca sã coafeze miresele, naºeleºi soacrele pentru nuntã. Deoarece în cele câtevaore de muncã poate câºtiga cât în restulsãptãmânii... Iar atunci când vine la socri, areprogramãri fãcute din timp, jumãtate din searã o

petrece cu tunsul ºi vopsitul babele din sat, sãcâºtige mãcar atât cât i-a costat benzina pânãaici!�.

Sesizând dezacordul vecinei, oaspetele explicã:� Eu am un principiu în viaþã: curãþenia ºi

ordinea-s pe primul plan! Fiecare, dupã cemãnâncã, îºi spalã farfuria, lingura ºi furculiþa. Cãda, aºa-i � a citit în ochii lui Alex cã nu i-a scãpatinformaþia strecuratã printre cuvinte ºi e nevoit sãconfirme � mâncãm ºi felul doi din farfuria desupã, cã n-are rost sã murdãrim atâta veselã! Ofirimiturã de cade de pe masã sau de ajunge pecovor un firicel de praf, îndatã-l ridicãm. La mineacasã, pe hol, nu este loc de pantofi. Aºa cãsuntem obligaþi sã-i punem la locul lor, imediat cene descãlþãm.

Iar musafirii� Când ne vine cineva în vizitã, îlinvit în beci! Am rezolvat cu vecinu� din stânga ºidin dreapta, de mi-au cedat jumãtate dinsuprafaþa boxelor lor. Stãm în bloc vechi, ceauºist,cu apartamente micuþe ºi boxe pe mãsurã. Însã,datoritã înþelegerii vecinilor de care vã zic, amobþinut la subsol spaþiu destul ºi sã-mi depozitezbutoaiele ºi damigenele cu vin ºi þuicã, care-sclãdite pânã-n tavan pe lângã pereþi, dar ºi sã-miamenajez o camerã de primire! Am montatmochetã pe jos, am pus o masã, am procuratniºte scaune ergonomice, cã io am o grãmadã deprieteni ce mã servesc când îi solicit!... Am acoloun bar adevãrat, confortabil ºi intim, nu-i nevoiesã-mi intre nimeni în casã sã-mi facã deranj, ca sãtrebuiascã sã lucreze nevastã-mea dupã ei!Lucreazã destul sãraca, cã n-are-ncotro, cã n-ocruþã nimeni!... De la mine ea nu vede un leu! Cãeu am un principiu în viaþã: bãrbatul se ocupã detreburile importante ale familiei, femeia demãrunþiºuri. Aºa c-o las pe ea sã se descurce cuplata facturilor, cu cumpãrãturile ºi ce-i trebuiecopilului, meditaþii în particular, cãrþi, caiete ºi-alte prostii; banii mei se duc pe cabanã, c-acolo-imândria mea! Sã vadã lumea c-am ajuns sus! Câte Blãjoaia de mare, altã casã mai falnicã nu este!ªi-au acolo cabane oameni de seamã, mari patronide multinaþionale, profesori universitari, doctorice-au venit din Germania dupã ce s-a pensionat...

Bea ce mai are în pahar, îºi drege glasul ºiplaseazã cireaºa pe tort, sã le închidã soþilorMarcu gura pentru totdeauna:

� Am eu destui colegi proºti... care ºi-au fãcutditamai viloacele în centrul oraºului, sã se laude,ºi s-au trezit cu controale pe cap ºi-au dat cusubsemnatul, au dat din colþ în colþ... Eu n-am penumele meu nimic, numai apartamentul ãla vechiîn care stãm ºi maºina bãiatului! Peste zece ani,mã pensionez. Atunci o sã trec pe numele meutot � ºi cabana, ºi apartamentele date-n chirie, ºicasa ºi pãmântului pãrinþilor, cã sigur la sorã-meanu-i trebe nimica de-aici, doar e nevastã dechirurg oncolog, ei întorc banii cu lopata! ªi,dupã ce mã pensionez, cu pensioara mea ºi baniicâºtigaþi de Susana mea cea harnicã, pot sã-mipermit sã mã mut la Blãjoaia ºi-acolo sã stau cuburta la soare ºi sã mã distrez dupã pofta inimii,cã de-aia-am muncit la viaþa mea, sã mã potbucura de bãtrâneþe, nu ca amãrâþii ce trãiesc depe azi pe mâine!

Pe mãsurã ce-l ascultã vorbind, Lili Marcu sesimte tot mai dezgustatã de musafirul ce le-aintrat în casã neinvitat. Exact de vârsta ei, Samuelun bãrbat extrem de atrãgãtor � înalt, lat înumeri, bine fãcut, fãrã a fi gras, ca alþi bãrbaþi devârsta a doua � ºi simpatic-foc; îi este drag,fiindcã prin fiecare gest îi aminteºte de Nastasia �cãci, fãrã îndoialã, Samuel e bucãþicã-ruptã dinmama lui. Cu toate acestea, azi, când oboseala ostrânge între braþele sale de fier, strivindu-i parcãoasele, Lilianei Samuel îi este nesuferit ºi fiecarevorbã a lui o rãneºte. Îi face semn soþului sã nu

deschidã altã butelie de vin, în speranþa cã, lãsatfãrã combustibil, ofiþerul Ticu ori se va opri dinsporovãialã, ori va decide sã se întoarcã la pãrinþiisãi � oricare dintre soluþii fiind pe placul ei.

� S-a terminat vinul�, se scuzã stângaci gazda.Aduc niºte þuicã�

� Eu am un principiu în viaþã, dom�le: nubeau decât vin! ªi vinul sã fie... vin!... Da� dacãaltceva n-aveþi�

Dispreþul din glasul lui îl deranjeazã chiar ºipe conciliantul Alexandru Marcu, ce nu-ºi maiascunde sub zâmbete enervarea.

� Mie nu-mi turna, te rog�, îi cere Lili.� Mie turnaþi-mi numai un pic! Cât sã nu vã

refuz. Eu am un principiu în viaþã, dom�le�N-apucã sã menþioneze care este acesta,

deoarece de afarã rãzbate glasul mânios albãtrânei Ticu:

� Samuel! Samuel!!! Saaamuuueeeel!!! Haiodatã la cinã, cã deja-i rãcitã! Haida acasã, nu mãface sã viu iarã dupã tine!

� Auziþi, a apãrut ºefa la orizont!, încearcã sãglumeascã, însã e evident cã vocea imperativã amamei îi stârneºte încã o teamã imensã, ca încopilãrie.

Se ridicã sprijinindu-se cu amândouã mâinilede masã ºi le zice drept salut de despãrþire:

� Eu am un principiu în viaþã: dacã beau, ºtiucând sã mã opresc, nu-ntrec niciodatã mãsura!...

Iese împleticindu-se. Afarã e beznã ºi gãseºtecu greu poarta. Ofensate de atitudinea lui ipocrit-binevoitoare, gazdele nu-l conduc decât pânã peverandã. Ieºit în uliþã, e întâmpinat de ºefaclanului, care, enervatã la culme cã bãiatul ei n-arãspuns la primul apel, uitã cu totul dediplomaþie:

� Pooorcuuule!!! Iarã te-ai îmbãtat, de nu maiºtii de tine!... Te râde lumea cã eºti ditamai ºãfuþ?la poliþie, da� bei ca mãgarii ãia nenorociþi deciobani fãrã carte!... Nu þi-i destul c-ai venit bãut,de-o tremurat amãrâta aia de Susana pân-o vãzutc-aþi ajuns întregi în poarta noastrã?! Altãdatã, dete prind cã�

Uºuraþi c-au scãpat de intrus, orãºenii încuieuºa cu yala. În sfârºit, se pot bucura de tihna seriipetrecute în cocheta lor cãsuþã de vacanþã.

!

Kolozsi Tibor David

patriarhul Ociengo ascultã plângerile celei de adoua sale soþii, Acece, fiica Apinei, rãmasã greaprin lucrarea lui Ociengo Venerabilul. �Ociengo,spune Acece, mor de pofta sã mãnânc ºobolanlacustru!� Aºa vorbi Acece, fiica Apinei, iarOciengo pleacã în mlaºtinile din Kendu, pleacã sãvâneze ºobolan lacustru, Ociengo ia suliþele luiDimo, ºobolani roºii, ºobolani albaºtrii, ºobolaniindependenþi, vâneazã ºi-i aduce patru ºobolanilui Acece, ea îi gãteºte, îi mãnâncã ºi dã naºtereunui fiu gata îmbrãcat, Oniango cur de englez,iese cu lingura în mânã din pântecul lui Acece ºicere ugalii, Oniango cur de englez mãnâncã ugaliiîn loc de lapte de þâþã.

Ociengo îºi duce fiul la copacul sfaturilor, îlduce pe Oniango cur de englez la înþelept ºi subcopacul sfaturilor, Bãrbosul din Tororo vede prun-cul ºi lingura lui de ugalii, are o barbã lungã dinMigori pânã la Homa Bay, priponitã pe niºte araciºi spune:

�Venerabile Ociengo, fãtãciune al seminþei luiDimo, ia treizeci de capre cu tine, ia ºaizeci degãini ºi cincisprezece pigmei, dãruieºte-le regeluice domneºte peste ghiringi în Insulã, dãruieºte ozestre princiarã ºi adu-i fiului tãu o femeie cupãrul de paie, ea va mânca ugalii în acelaºi timpcu soþul ei, când o vei vedea aºezatã în coliba bãr-baþilor, nu-i tãia capul, o înþeleptule Ociengo, cãciea îi va da un fiu fiului tãu Oniango, iar fiul luiOniango se va cãþãra în palmierul ceresc, vadomni ca rege bãºtinaº peste Palatul Zãpezilor, iarvulturul ghiringilor, pasãrea fãrã pene va zbura laporunca lui.�

Dârã de funingine în amurgul RiftuluiE mãrfarul lui Mombasa-KisumuDarabanele din Bahr-el-GhazalFlãcãrile mângâie zebra înstelatãNeatiti, orutu din Kendu-Show!Cântaþi adhu-ul zilelor de sãrbãtoare!Netãiaþi împrejur cu þeasta împãnatã!

Dansaþi adhu-ul zilelor de sãrbãtoare!

Iar acum, e acolo, cu pielea acoperitã de þesã-turi de ghiringi, în coliba ovalã a PalatuluiZãpezilor, înconjurat de milioane de draci albicare-l numesc Dimo Karata, �Alesul Neamului� -însã care neam? - iar ghiringii i-au dat o femeie, osingurã femeie asemãnãtoare cu fiicele lui Dimo,o singurã femeie ce a deprins vrãjitoriile draciloralbi ºi care-l opreºte, pe el, fiu al lui Oniangovenit de dincolo de mãrile apusului sã-ºi ia altemuieri, e acolo, ca sã joace în cercuri ovale însunetul tam-tamurilor doar de el auzite, în cercuriovale în coliba ovalã, în jurul totemului lãtãreþ alpajurii cu gâtul alb, în ghearele pajurii, la stângacu ramuri de mãslin, la dreapta un mãnunchi desãgeþi, ºi fiul lui Oniango joacã, joacã ºi joacã lanesfârºit în coliba ovalã, de dimineaþã pânã searã,în cercuri ovale, þine sub farmec demonul pajuriilãtãreþe, însã furia sa renaºte mereu sub cãlcâieleacelor ghiringi ce intrã în coliba ovalã, se închinãcu supuºenie în faþa fiului lui Oniango, dar calcãpe totem, îºi freacã încãlþãrile peste ghearelepãsãrii ca ºi când ar înainta în câmpul lor de sorgîn anotimpul ploios, ca ºi când ar juca adhu lanunta unui vãr, iatã cum aduc jigniri demonuluipajurii.

Diavoliþa cu pãrul de paie, ce pãzeºte amuleteledin palatul zãpezilor, intrã într-o searã în colibaovalã, intrã pe la asfinþit ºi-ºi aruncã tanga albã cadoliul în obrazul fiului lui Oniango ºi danseazã înjurul colibei parcã-n sunetele de neatiti ºi orutudin Kendu Show, însã neatiti este nevãzut, iar fiullui Oniango nu-l vede nicãieri pe cântãreþul deorutu, nici pe pescarii cu plasele pline de bibani,nici pe bãtrânele vânzãtoare de ugalii, diavoliþablondã danseazã singurã ºi se apropie, la fiecareoval, tot mai mult de fiul lui Oniango, el stã înpicioare, Viteazul, în faþa totemului, ea danseazãºi se preschimbã în cobra mlaºtinilor, însã trupulîi rãmâne alb ca bibanii din lac, ea se târãºte cãtre

fiul lui Oniango, îndepãrteazã þesãturile de ghirin-gi ce-i acoperã coapsele puternice ºi începe sãcânte ca-ntr-un asilii la mãdularul lui, suflã ºipiºcã din asilii, iar fiul lui Oniango geme precumMistreþul din pãduri atins de sãgeatã, noaptea îiîmpãienjeneºte lãuntrul pleoapelor, ea cântã laasilii-ul lui, el geme, mai rãmâne din Mistreþ ourmã lãptoasã pe trunchiul palmierilor, Mistreþulpãdurilor va fi mâncat, Poporul îndestulat,diavoliþa cu pãrul de paie se culcã pe totem, iat-oculcatã între ghearele pajurii, iar mãdularulViteazului, Suliþa regalã a lui Dimo, pãtrunde îndiavoliþã, ea se trage în þeapa Suliþei fiului luiOniango, danseazã strãpunsã între ghearelepajurii, se rãsuceºte pe Totemul oval, iar pãrul eiplãvan loveºte faþa pãsãrii, loveºte în dreapta,loveºte în stânga, iar suliþa lui Dimo îi munceºtevintrele, sângele izbucneºte în jurul suliþei, sângeleizbucneºte, iveºte o baltã ce acoperã Pasãrea, careînconjurã genunchii fiului lui Oniango, Viteazulgeme, Suliþa lui Dimo trebuie sã se rupã, poporulse va ospãta din sângele Mistreþului, dar Pasãrea!Dar Pasãrea!

Pedeapsa ocãrii aduse e aproapeDe vedeþi frânghia cã se desfãºoarã, înseamnã cã-smortPedeapsa ocãrii aduse e aproapeDe peºtele lokaka iese din pârâu ca sã râdã,înseamnã cã-s mortPedeapsa ocãrii aduse e aproapeDe vin maimuþele sã strige pe acoperiºul casei,înseamnã cã-s mort

!

2266

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

26 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

Raoul Weiss

Trei zile dupã moartea luiObanga Fierarul,

Kolozsi Tibor Fragment

Raoul Weiss

2277

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

27TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

În 8 martie 2013 s-au împlinit 20 de ani de latrecerea în nefiinþã a prestigiosuluicompozitor, muzicolog ºi dirijor Wilhelm

Georg Berger. Wilhelm Georg Berger s-a nãscut, a copilãrit

ºi s-a iniþiat într-ale muzicii pe meleagurilebraºovene, la Rupea (Cohalm), o aºezare umanãrestrânsã, departe de centre culturale precumBraºov, Sibiu, Sighiºoara sau chiar Mediaº.

Datoritã legãturilor comerciale cu Viena ºiBudapesta (sec. XIX ºi XX), Rupea a favorizatconstituirea unor reuniuni vocale ºi instrumen-tale asemãnãtoare cu cele din Europa, gãzduindunele turnee ºi recitaluri de muzicã ºi teatru ºifãcând posibilã, astfel, achiziþionarea de instru-mente muzicale etc. Aceste evenimente ºi iniþia-tive personale se regãsesc din sec. XIX încolecþiile de documente ºi amintiri familiale(scrisori, fotografii ºi note muzicale), punândastfel în luminã astãzi trecutul muzical al unuiorãºel (târg) care pânã în 1950 ºi chiar dupã eralegat de þinutul Târnava Mare.

Dupã aceste informaþii documentare,ajungem sã ne reamintim de Georg Simonis(1820-1905), pianist al porþii otomane ºi apoiprofesor de muzicã la Craiova din anul 1847,dirijor ºi compozitor apreciat de RichardStrauss, precum ºi descoperirea în 1951 a parti-turii operei Mihai Eroul (1861) de Iuliu Sulzer(ªt. Lakatoº ºi G. Meriºescu, �O operã necunos-cutã: Mihai Eroul�, în Studii Muzicologice,Bucureºti, nr. 4, 1957, p. 330). În 1908, RepserWochenblat, ziarul local de limbã germanã, sauGross-Koklerbote (1923-1940) din Sighiºoara ºiRepser Heimatdalk (1937-1940), consemneazãîn paginile lor o parte din reuºitele artisticeiniþiate ºi conduse de Michael Zikeli, JohannKellner º.a.

Membrii comunitãþilor locale ºi din sateleînvecinate frecventau evenimentele artistice,concertele orchestrei semisimfonice, întâlnirilecu fanfarele saºilor, precum ºi manifestãri artis-tice de muzicã coralã ºi de teatru. Vechile reuni-uni ale comunitãþii germane: Societatea deMuzicã �Liedertafel� ºi Reuniunea de Cântãri(1847), Fanfara (1871), Astra ºi STR (Societateapentru Fond de Teatru Român), au fãcut posi-bilã diversificarea manifestãrilor închinate celordouã arte tradiþionale: muzica ºi teatrul. În1903, Societatea �Tinerimea Românã� orga-nizeazã o producþie teatralã cu vodevilurileCinel Cinel ºi Harþã Rãzeºul de VasileAlecsandri. În Gazeta Transilvaniei din Braºov,nr. 3, 1905, se consemna a treia adunare gene-ralã de organizare a �Despãrþãmântului�Cohalm-Rupea al Astrei, având loc un recital demuzicã ºi poezie, cu participarea Valeriei Pop ºia lui A. P. Bãnuþ - bursierul Societãþii pentruFond de Teatru Român, fiind prezenþi la

Cohalm (Rupea) ºi Virgil Oniþiu - preºedinte,dr. Iosif Blaga - secretar ºi George Dima cuCorul Bisericii Sf. Nicolae din ªcheii Braºovului.S-a cântat Sfânt e Domnul savaot ºi Cucule cupanã surã de G. Dima; Trecu-i valea de IacobMureºianu ºi Nevasta care iubeºte de GavrilMuzicescu.

Formaþiile artistice din Rupea aveau în com-ponenþa lor la un moment dat peste douã sutede membri, detaºându-se cel puþin patru familiide saºi ce fãceau muzicã la un nivel înalt deinterpretare. Dupã 1950, în aceste formaþii erauinstrumentiºti de înaltã clasã, vârstnici dar ºitineri precum Wilhelm Georg Berger - violonist,Walter Mederus - pianist ºi contrabasist, PaulSchuller - compozitor, profesor ºi dirijor de fan-farã º.a. W. G. Berger era deasupra tuturor,tânãr fiind, prin ce asimilase în domeniulmuzicii. Împreunã cu familiile Mederus,Schuller ºi profesoarele de muzicã Hedwiga ºiMartha Kellner, a instruit muzical tineri instru-mentiºti ce puteau cânta în filarmonicã.Muzician de excepþie, posesor al unei vaste cul-turi, W. G. Berger s-a nãscut în 4 decembrie1929; tatãl sãu era de profesie þesãtor în ate-lierul sãu personal din Rupea, din stradaRepublicii nr. 126. Cu studii de specialitate laConservatorul de Muzicã din Bucureºti, W. G.Berger devine mai întâi violist în orchestraFilarmonicii �George Enescu� (1948-1958), apoiîn cvartetul Uniunii Compozitorilor (1953-1956), timp de 21 de ani fiind ºi secretar alacesteia (V. Cosma, Enciclopedia MuziciiRomâneºti, vol. II, p. 28). A fost extrem deînzestrat pentru a elabora opere muzicale com-plexe, respectându-ºi cu stricteþe programul per-sonal de lucru. �Lui W. G. Berger i se

recunoaºte astãzi vastitatea preocupãrilor sale îndomeniile de compozitor ºi muzicolog. Dacãavem în vedere - apreciazã muzicologul ViorelCosma - numai cele 24 de simfonii, 21 decvartete de coarde ºi 16 volume de muzicologie(însumând aproape 5000 de pagini tipãrite),putem contura imaginea unui creator de o rarãtenacitate, perseverenþã ºi forþã de muncã, alcãrui aport la îmbogãþirea patrimoniului naþio-nal se impune unei atente exegeze�(Enciclopedia Muzicii Româneºti, vol. II, p. 27).

În 1960, W. Berger spunea cã UniuneaCompozitorilor a donat partituri atent alese, înconcordanþã cu posibilitãþile tehnico-interpreta-tive ale formaþiei de coarde din Rupea, cu pieseca: Amurg de toamnã de Alfred Alessandrescu,cvartete de Ion Dumitrescu, Zeno Vancea,Tudor Ciortea, Alfred Mendelsohn ºi TheodorGrigoriu, iar mai apoi, Octetul de GeorgeEnescu (partitura ºi ºtime). Donaþia mai susamintitã a avut menirea, prin intermediulorchestrei de camerã din Rupea, sã pãtrundã petãrâmul muzicii româneºti contemporane.

În 1964, maestrului W. G. Berger i s-a acor-dat Premiul �Prince Rainier 3 de Monaco� pen-tru Sonata pentru vioarã Solo, lucrare cu scri-iturã modernã, tipãritã de Editura Muzicalã dinBucureºti. Violonistul Georg Berger, tatãl com-pozitorului, a dat viaþã spre ascultare lucrãriimai sus amintite, imprimatã tipografic în 1965.În prealabil, orchestra exersa cu piesele Micaserenadã de Mozart, cu uverturi arhicunoscuteca Liliacul ºi Voievodul Þiganilor de JohannStrauss fiul, Dunãrea albastrã, Povestiri dinpãdurea vienezã º.a.

La Festivalul Internaþional al Muzicii deCamerã de la Braºov, Wilhelm Berger a fostimplicat ca participant activ de la prima ediþie,din 1970, prezent cu lucrãri dar ºi ca dirijor înprogramul concertelor camerale, oferind melo-manilor de pe aceste meleaguri (Braºovul,Predealul, Rupea, Bran, Prejmer), câteva parti-turi ca cvartetul Epos, sonata pentru violoncelºi pian Metamorfoze I, Concertul pentru douãcvartete, Glosa în memoria lui Joseph

muzica

Wilhelm Georg Berger, uncompozitor european dinTransilvania

Paul Stegaru

Kolozsi Tibor Magul (detaliu)

Wilhelm Georg Berger

Gerstenengst (1920-1992), lieduri pentrusopranã ºi orgã pe versuri de Maria ªerg, pre-cum ºi lucrãri clasice de W. A. Mozart ºi FranzSchubert.

Orchestra de camerã din Rupea a avut oactivitate prodigioasã de peste 50 de ani, înbunã parte datoritã muzicianului W. G. Berger,cunoscînd momente importante în interpretareaunor lucrãri accesibile membrilor formaþiei, careaveau 50-60 de ani de activitate (în 1957),simþindu-se ca acasã atunci când interpretaupartituri semnate de Haendel, Haydn, W. A.Mozart ºi Ludwig van Beethoven; alteori delec-tau publicul cu valsuri ºi polci compuse deJohann Strauss fiul sau potpuriuri de genulRapsodiei Române de Joseph Vomacsks de laOradea, Floarea României de I. Paschill etc.

În 1959, la 30 de ani, W. G. Berger a preluatOrchestra de Camerã din Rupea, dândnumeroase concerte la Bãile din Homorod.Vara, mai ales în lunile iulie ºi august, îºi insta-la masa de lucru pe Aleea cu brazi ºi vorbeafoarte adesea despre compozitori ºi creaþiile lor,despre cea mai reuºitã formaþie de interpretarea muzicii de camerã din câte s-au cunoscut vre-odata: cvartetul. Aici a început sã compunãSonata pentru Vioarã Solo, precum ºi lucrareade muzicologie Moduri ºi proporþii. Toateapariþiile opusurilor lui Berger au surprins prinmãreþia lor. Cronicile concertelor, studiul ºianaliza partiturilor bergiene au fost consemnate

în paginile ziarelor ºi revistelor de specialitate,semnate de J. V. Pandelescu, GrigoreConstantinescu, Vasile Tomescu, Octavian LazãrCosma ºi Valentina Sandu Dediu. Compozitorulclujean acad. Cornel Þãranu a analizat de multeori lucrãri simfonice ale lui W. G. Berger, decâteva ori chiar în paginile revistei Tribuna.

Dacã în muzicologie nu apare spectaculos, înschimb în compoziþie Berger surprinde prinmonumentalitate, caracteristic lui, cucerindauditoriul ºi chiar cititorii prin incursiunile saleîn teritoriile vaste ale diverselor epoci ale isto-riei muzicii, fiind de o certã limpezime prinstilul elegant de exprimare, direct ºi concis. Încreaþia lui, totul a fost meticulos gândit ºi ordo-nat scris. În compoziþie a pornit de la expe-rienþa practicã; nu întâmplãtor, primele salelucrãri (1954-1960) au fost scrise în perimetrulmuzicii pentru vioarã, violã ºi cvartet decoarde. Compune prima simfonie, Lirica, apoicele ºase cvartete de coarde. Cu lucrarea Dintresute de catarge evidenþiazã un temperamentprin excelenþã predispus meditaþiei lirico-epice.

W. G. Berger a fost ºi rãmâne un investigatorcompozitor care a teoretizat lumea simfonismu-lui universal; în ultima etapã (1975-1980) pre-ocupãrile lui au fost cãtre problemele de este-ticã ºi filozofie, de sintaxã sonorã ºi limbaj. Ascris pagini simfonice inspirate din Eminescu,Goethe ºi Bach, cu sensuri patriotice ºi ideolo-gice fundamentale, ca Armonia Pãcii,

Sarmisegetuza, poemul Horea, SimfoniaSolemnis, Simfonia nr. 15 � dedicate pãcii �,dar ºi volumele Dimensiuni modale, Esteticasonatei. O preocupare permanentã a lui Bergera fost interferenþa muzicologie-compoziþie, iarîn ultimul deceniu al vieþii sale a aderat la unprincipiu unitar de gândire filozoficã, exprimatprin cuvânt ºi sunet.

Creaþiile lui W. G. Berger sunt de un autenticechilibru al marilor forme, sonata ºi simfonia,mânuind cu iscusinþã limbajul muzical propriu,ce se bazeazã pe Teoria Modurilor ºiCoralurilor Integral Cromatice, asigurând unaccentuat modernism expresiv ºi idei noi; el nurepetã tiparele de la o simfonie la alta, nicimãcar arhitectura, existând o fantezie creatoarespectaculoasã în fiecare partiturã, având de alt-fel ºi subtitluri ca Lirica, Dramatica, Epica,Solemna, Tragica, Armonia, Energia etc., înlã-turând orice echivoc de înþelegere a ascultãtoru-lui.

Dupã debutul la Braºov, ca dirijor, pemaestrul W. G. Berger îl vom întâlni frecventîn fruntea orchestrelor simfonice din Iaºi, Tg.Mureº, Arad, Orchestra Radio Bucureºti, laChiºinãu. Bagheta ºi dialogul cu instrumentiºtiiacestor capele de prestigiu i-au adus mariîmpliniri sufleteºti ºi profesionale, iar publiculconcertelor sale l-a ovaþionat cu patos, ca pe�un muzician complex, un riguros gânditor ºiom de ºtiinþã� (V. Cosma).

Compozitorul Adrian Iorgulescu remarca, ladespãrþirea de cel cãruia i se spunea Willy (8martie 1993): �în pace, nesilnic, precum omuladevãrat ce ºi-a îndeplinit lumeasca-i menire,Wilhelm Berger � cel care a durat pe acestpãmânt catedrale de sunete întru lauda Celuide Sus (ºi spre lumina ºi bucuria smeritã asemenilor � spun eu) � a pornit în împãrãþiabunului Dumnezeu de acum în eternitate�.Compozitorul Wilhelm Georg Berger rãmânesingular în creaþia modernã ºi contemporanãromâneascã, inedit în muzicologie, ocupând unloc aparte în simfonismul contemporan euro-pean.

Braºov, 5 iulie 2013

!

2288

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

28 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

Kolozsi Tibor Legenda

þara pe care o stãpâneau pãrinþii tãi ºi o veistãpâni�.

La citirea acestor rânduri o înfiorare tecuprinde: este posibil ca toate acestea sã fi fostprevãzute ºi sã se întîmple întocmai? Ce sepetrece peste capul nostru? Raþionaliºti ai secolu-lui acestuia, în care virtuþile minþii omeneºti auîntrecut orice închipuire, iatã cã ne trezim în faþaunui [vis] iraþional care s-a petrecut în timpurilenoastre, fapte înregistrate de istorie ºi incontestabile.Aruncarea evreilor în diaspora este un fapt istoric

indiscutabil. Acest lucru s-a petrecut sub împãratul Titus (pe la 70 e.n.). Iar întoarcereaovreilor adunaþi de la marginea cerului� este iarun fapt indiscutabil. Sunt uluit.

Moise scrie cãrþile lui, dupã datele furnizate deerudiþi, cam cu 1800 de ani î.e.n.. ºi istoria îl con-firmã. Se întâmplã cu evreii exact cele prezise deMoise: sunt împrãºtiaþi ºi apoi dupã aproape2000 de ani sunt întorºi în vechea lor þarã.Trebuie sã mãrturisim cã toate acestea întâmplãrinu pot fi explicate. S-ar putea spune totuºi, cãevreii, prea credincioºi ºi încrezãtori în scripturilelor, s-ar lua dupã ele, ºi au alcãtuit un stat Israel,pentru cã au trãit în superstiþia ºi în nostalgiaacestui stat, inspirat de Moise, cu o nostalgie aîmplinirii unei promisiuni.

Dar, atunci nu mai putem explica faptul unic

în istorie, al îndeplinirii blestemului, alîmprãºtierii evreilor peste toate neamurile. Nuspun cã acceptarea oricãrei dominãri,Dumnezeului lui Israel, este uºoarã pentru a totºtiutorul timpului nostru; dar nici eliminarea aces-tei probleme, a acelor �împliniri� nu poate fiuºoarã pentru scrupulele unui adevãrat om deºtiinþã. Credinþa cã Dumnezeu � adicã o forþã din afarã �a determinat, ca pedeapsã, toate aceste eveni-mente din istoria Israelului este foarte greu deacceptat pentru mintea noastrã, a celor de astãzi;pãrerea cã toate aceste preziceri s-au împlinitprintr-o simplã coincidenþã mi se parecopilãreascã.

!

Anton Dumitriu -Jurnal de idei (VI)(Urmare din pagina 3)

Pe valea Someºului Mic, într-o regiune cu ostrãveche istorie româneascã, ce coboarã pânã înepoca primelor voievodate, se aflã oraºul Gherla,

un remarcabil centru cultural-artistic în secolele XVIIIºi XIX. În apropierea oraºului se aflã MãnãstireaNicula, fondatã în secolul al XVI-lea, devenitã înprimele decenii ale secolului al XVIII-lea, împreunã cusatul cu acelaºi nume, cel mai important centru alpicturii pe sticlã din spaþiul românesc. Regiunea estecunoscutã pentru activitatea artisticã a unor pictoriromâni încã din secolul al XVII-lea.

La Gherla exista o puternicã comunitateromâneascã ce la 1758 numãra peste 500 de locuitori.La începutul secolului al XVIII-lea la Gherla se aºazãun grup numeros de armeni, construind un nou oraºla sud de vechea aºezare locuitã de români, care seafla în jurul cetãþii construite în secolul al XVI-lea.Localitatea este amintitã documentar prima oarã însecolul al XIII-lea cu numele de Gherla, toponimconservat de-a lungul vremii numai de români. Nouloraº construit de coloniºtii armeni, de unde ºisupranumele de Armenopolis, este un ansamblu urbancu o valoraosã arhitecturã barocã1. Rolul remarcabiljucat de aceastã localitate în istoria românilortransilvãneni se datoreazã ºi faptului cã începând cuanul 1715, pânã în 1736, domeniul Gherlei a fost înproprietatea episcopiei unite. Importanþa localitãþiieste subliniatã ºi de existenþa în secolul XVIII asediului de protopopiat unit, în fruntea cãruia se aflau

personalitãþi de talia lui Gherontie Cotorea ºi AvramMeheºi. Tot atunci fiinþa la Gherla o ºcoalãromâneascã, un dascãl pe nume Condrea Simion fiindmenþionat încã la 1737. ªcoala gherleanã s-a organizatpe principii moderne dupã 1786, când în frunteaînvãþãmântului românesc din Transilvania este numitGheorghe ªincai �director al ºcoalelor naþionale�.

De o însemnãtate cu totul aparte, în contextulcultural românesc transilvan, este întemeierea laGherla în 1777, a primei asociaþii a pictorilor români,breasla zugravilor, evenimentul demonstrând valoareapotenþialului artistic de aici ºi necesitatea desfãºurãriiactivitãþii într-un cadru organizat.

Documentul fundaþional, datat în 16 noiembrie1777 la Gherla, pãstrat la Arhivele Naþionale din AlbaIulia, în Fondul Mitropoliei Blajului, a fost publicatparþial de distinsa cercetãtoare Ioana Cristache-Panait2,iar ulterior a fost reeditat integral ºi corectat3.

Asociaþia pictorilor întemeiatã la Gherla în 1777,atestã faptul cã la aceastã datã gruparea forþelorartistice era necesarã, datoritã numãrului relativ marede pictori, �Tocmeala� menþionând un numãr deunsprezece artiºti asociaþi, din patru localitãþi. DinOcna Dejului erau patru pictori ºi anume: ConstantinGavenda, Gheorghiþã Gavenda, Ion Tolmaz ºi AchimSurlaº. Un numãr egal provenea din Hãºdate, sat dinvecinãtatea oraºului Gherla, cei patru fiind: OanaZugrãviþa, Mihãilã Muntean, Petre Potcoavã ºi UrsZugravul. Todosia Zugraviþa ºi Irimie Murar erau din

satul Silivaº, iar Crãciun Zugravul era din Sãplac (aziBuneºti). Am remarca faptul cã toþi membrii bresleiprovin din mediul laic, fapt ce are o anumesemnificaþie pentru evoluþia artei româneºti dinaceastã regiune.

Activitatea artisticã premergãtoare momentului,meritã a fi menþionatã, cu atât mai mult cu cât ea nueste deloc neglijabilã nici cantitativ ºi nici calitativ. Înultimele decenii ale secolului al XVII-lea, în apropiereaGherlei îºi desfãºura activitatea un talentat artist,pictorul Luca din Iclod, autorul celebrei icoane de laNicula. În prima jumãtate a secolului XVIII estemenþionat ca locuitor al satului Hãºdate pictorulVasile, care se pare cã a fost iniþiatorul centrului depicturã de aici, în care la 1777 activau patru pictori.Conscripþia ºi urbariul din 1750 nota prezenþa laGherla a doi pictori, unul fiind Timotei Gavenda,menþionat de �Tocmealã� ca locuitor al oraºului. Înaceastã regiune, în care se aflã oraºul Gherla, peparcursul secolului al XVIII-lea a existat o foartebogatã activitate a unor pictori, care au impodobit cuicoane sau picturã muralã ctitoriile româneºti. Dintrepictorii cunoscuþi în aceastã epocã îi amintim peGavril Zugraf, Alexandru Pop din Ciceu Hãºmaº, Ioanªtenþel din Sânmãrghita, Nechita Zugravul.

Concomitent, o remarcabilã dezvoltare cunoaºtecentrul de picturã pe sticlã de la Nicula, careîmpreunã cu xilogravorii de la Hãºdate erau într-opermanentã legãturã cu ambianþa cultural artisticãgherleanã.

Amploarea fenomenului artistic românesc de laGherla ºi din imprejurimi, cu rezonanþe ce depãºesclimitele unei simple miºcãri locale, este desigur îndirectã legãturã cu importantul moment al fondãriibreslei pictorilor la 1777, eveniment ce exprimãtendinþa de emancipare ºi de afirmare a populaþieiromâneºti din Transilvania epocii Supplex-ului.

NNoottee::1 Virgil Pop, Armenopolis, oraº baroc, Ed. Accent,

Cluj Napoca, 2002.2 Ioana Cristache-Panait, O breaslã a xilografilor din

Transilvania, în Revista Muzeelor, IV, 1967, nr. 3, p. 221-222.

3 Marius Porumb, Breasla pictorilor români fondatãla Gherla în anul 1777, în Acta Musei Napocensis, XXII-XXIII, 1985-1986, p. 61-620; Idem Dicþionar de picturãveche româneascã din Transilvania, sec. XIII-XVIII, Ed.Academiei Române, Bucureºti, 1998; p. 143-144; Idem,Un veac de picturã româneascã din Transilvania, SecolulXVIII, Bucureºti, 2003, p.79-83.

!

2299

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

29TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

patrimoniu

Marius Porumb

Tocmeala zugravilor de la Gherla sau Breasla pictorilor români fondatã în anul 1777

3300

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

30 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

Existã în lume mai mulþi fabricanþi importanþide ciocolatã, care au investit bani în artã,dupã care au fãcut donaþii importante,

înfiinþând muzee la îndemâna iubitorului de artã.Aceºti mecena din industria glucidelor, care aurealizat profituri frumuºele, nu s-au gândit doar laa da de lucru papilelor noastre gustative, care larându-le, sã transmitã scoarþei senzaþii de bine, ciau cãutat sã îndulceascã viaþa oamenilor ºi prindirijarea cãtre cortex a unor stimuli vizuali, ceeace genereazã o senzaþie de confort spiritual.Existã exemple de asemenea oameni de afaceri,care au pus la dispoziþia publicului, colecþiile lor,fie în spaþii clasice, fie în construcþiiultramoderne. Sã încep cu Fundaþia Ludwig, careare un elegant edificiu la Viena în cartierulmuzeelor, un altul la Köln, douã alte muzee laAachen, dintre care unul de artã modernã, într-ofostã halã de þesãtorie mecanicã, dar ºi laBudapesta, Sankt-Petersburg, Havana ºi Beijing.Apoi, chiar fondatorul celebrului muzeu londonezTate Galllery, ca ºi un alt negustor de trestie dezahãr ºi fabricant de dulciuri, care are laSommerset House, o impresionantã colecþie deimpresioniºti, dar ºi de artã modernã, fabricantulCourtaud. Mai existã ºi germanul WilhelmHaack, care are un edificiu muzeal laLudwigshafen, în landul german RhenaniaPalatinat, ºi unde se aflã o puternicã colecþie deconstructiviºti, dintre care mulþi ruºi.

Un alt caz este cel al muzeului Ritter, a cãruilocaþie se aflã într-o zonã pitoreascã, colinarã,într-o clãdire proiectatã de cãtre arhitectul MaxDudler, în pitoreasca localitate germanãWaldenbuch.

Aici se aflã complexul de fabricare a ciocolateiºi douã clãdiri moderne care gãzduiesc muzeul deartã Ritter ºi muzeul ciocolatei Ritter. Clãdireamuzeului de artã are o formã pãtratã. Aceastãfigurã geometricã reprezentând simbolulciocolatei, evidenþiatã dintotdeauna prinsortimentele, care indiferent de compoziþia sauculoarea ambalajului, sunt întotdeauna de formãpãtratã. Producþia de ciocolatã a început din anul1920, sub aceastã formã, ºi este distinctã pe piaþamondialã, iar prin prestigiul ei a cucerit pieþe depe toate meridianele. Având drept simbolcomercial pãtratul, doamna Marli Hoppe-Ritter,nepoata celor doi soþi Ritter, care au începutafacerea ºi care nu cred cã se gândeau, laînceputurile lor, sã râmânã pe piaþã cu unasemenea succes, a ales în continuare pãtratul

drept laitmotiv pentru importanta sa colecþie depicturã concretã. Muzeul are, astãzi, un fond decirca 800 de lucrãri, desene, picturi, obiecte,instalaþii, pe simeze fiind, în continuu, rulate, altelucrari. Muzeul participã frecvent cu lucrãri dininventarul sãu ºi la expoziþii privind arta secoluluial XX-lea, dovedind astfel cã este o instituþieextrem de dinamicã în acelaºi ritm cu producþiade ciocolatã, a cãrei prezenþã pe piaþa mondialãeste la fel de vie. În expoziþia prezentatã însezonul estival 2013, se cautã demonstrarea cuajutorul unor autori de prestigiu, a diferitelorfaþete pe care le-au îmbrãcat constructivismul ºiarta concretã precum ºi rolul acestora în dinamicaartei vizuale începând din 1915 panã în zilelenoastre, concomitent cu fenomenul care a dus lametamorfozarea formei ºi a structurii, într-o nouãviziune plasticã a obiectivitãþii. Este un fenomenapãrut în cadrul ºcolilor sau a grupurilor care aurevoluþionat arta modernã, cum ar fi Der Sturm,De Stijl, Bauhaus care, au generat ceea ce, dupã1930, s-a denumit artã concretã.

Din aceastã artã, doamna Marli Hoppe-Rittera selecþionat ºi a achiziþionat o serie de lucrãri,care au ca ºi �componentã� artisticã distinctivãelementul geometric al pãtratului. Într-o rapidãparcurgere cu privirea a simezelor, descoperimlucrãrile binecunoscuþilor Theo Van Doesburg,Kazimir Malevici, Karl Peter Rühl sau ale luiVasili Dimitrievici Ermilov (1894-1968), NicolaiSuetin (1897-1954), Vilmoº Huszar, sau a ununiartist mai tânãr, Corrado Benomi (n. 1956), careexpune o picturã-obiect �Mormântul luiMalevici�, un sarcofag deschis, pictat în albastru,galben ºi alb, culorile steagului ucrainean,Malevici fiind nãscut la Kiev. În interior este omicã maºinuþã-cisternã, cu rezervorul pictat înaceleaºi culori. Pe peretele din spatele acesteilucrãri sunt trei fotografii-document din interiorulcavoului unde este înmormântat artistul, într-unsarcofag din piatrã. Sã continuãam periplulgeneroaselor simeze cu Leo Breuer (1893-1975),Andor Weininger (1899-1986), Max Burchartz(1887-1961), Willi Baumeister (1899-1955), WalterDexel (1890-1973), Fortunato Depero (1898-1960),Rudolf John (1896-1983), Herman Sohn (1895-1971), Piero Dorazio (1927-2005), Henryk Berlewicu a sa �mecanofacture�, Lajos D�Ebmeth (1902-1982), iluºtri reprezentanþi ai culturilor plasticegermane, ungare, italiene, ruse. Sã încheiemenumerarea cu alte câteva nume extrem decunoscute, care încadreazã aceastã prezentare decirca 70 de lucrãri: El Lissitzki, Erich Buchholz

(cu trei lucrãri), Sonia Terk-Delaunay, AlexandraExter. Parterul edificiului gãzduieºte expoziþiipersonale. De data aceasta, expoziþia lui DanielBuren, nãscut în 1938 la Boulogne-Billaucourt, înzona parizianã, pasionat al artei �in situ�, care arealizat ºi jocul de lumini pe acoperiºul pasajuluiînalt de circa zece metri, care separa cele douãclãdiri, un veritabil mozaic caleidoscopic de liniiºi culori, în care pãtratul este, de asemenea,elementul principal. Pasajul separã clãdireaelegantã care gãzduieºte muzeul de artã de o altãclãdire la fel de elegantã a muzeului ciocolatei ºia arborelui de cacao, a istoriei formei, ca ºi aîntregului flux tehnologic al fabricãrii ciocolatei încadrul fabricii Ritter, aflatã, de altfel, în preajmã.Bineînþeles, nu poate lipsi istoria familiei care ainiþiat aceastã afacere, ca ºi traseul lungii cãlãtoriipornite de pe continentul african, a fructelorarborelui de cacao, pe întinderea apelor, pânã înmomentul prelucrãrii ºi livrãrii produselor. Laparter, un shop în care se desfac cele mai fineproduse ale firmei, unele în exclusivitate, subaceeaºi devizã �pãtrãþos, practic ºi bun�.Reproduc ºi douã aforisme izvorâte din întâlnirea

celor care au savurat ciocolata. Spre exemplu,celebrul dramaturg Carlo Goldoni, plin deenuziasm, exclama: �Trãiascã ciocolata ºi cel carea inventat-o!�. ªi pentru a fi totul limpede înprivinþa acestei surse de afacere, ºi totodatã de

glucide, care este ciocolata, reproduc un proverbspaniol: �Ideile trebuie sã fie clare ºi ciocolatagroasã�. Ei da, asta zic ºi eu povaþã! ...

!

Dulcele gust al picturiiFlorin Colonaº

prin expoziþii

31TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

10 iulie - 3 august 2013, Spaþiul de artãcontemporanã Aiurart/ 10th of July � 3rdof August, Aiurart Contemporary ArtSpace.

Curatoare/Curator: Olivia Niþiº.Vernisaj/ Opening: miercuri, 10 iulie, ora

19.00, @Aiurart (Bucureºti, Lirei 21)/Wednesday, 10th of July, at 19.00h,@Aiurart (Bucharest, Lirei 21).

�Am avut o furtunã transcendentalã deviziuni de culoare în autobuzul spreMarsilia. Alergam printr-o lungã ºosea decopaci ºi mi-am închis ochii cãtre soarele ceapunea. Un val copleºitor de culori intensaprinse mi-a explodat dincolo de pleoape:un caleidoscop multidimensional învârtin-du-se prin spaþiu. Am fost sustras timpului.Mã aflam într-o lume infinitã. Viziunea s-aoprit brusc odatã ce am depãºit copacii. Afost o viziune? Ce mi s-a întâmplat?�(Fragment din jurnalul lui Brion Gysin, 21decembrie 1958).

Maºina de vise a fost descrisã ca primulobiect de artã care trebuie vãzut cu ochiiinchiºi. Pulsaþiile de luminã stimuleazãnervul optic ºi altereazã oscilaþiile electriceale creierului. Sub influenþa cãrþii luiWilliam Grey Walter, The Living Brain,împreunã cu Ian Sommerville, Brion Gysina construit The Dreammachine în 1961, unobiect cilindric cu fante a cãrui vitezã derotaþie permite luminii interioare sã sepropage la o frecvenþã constantã între 8 ºi13 pulsaþii pe secundã. Aceastã frecvenþãcorespunde undelor alfa, oscilaþiile electriceale creierului în timpul relaxãrii.

The Dreammachine este o instalaþie deluminã, sunet ºi video, în care artista apro-priazã obiectul experimental din anii 1960pentru a explora dimensiunile psihice ºiteoretice ale privirii, de la conºtientizarea

imaginii privite, ca realitate esteticã, pânã lainternalizarea imaginii ca element pur senzi-tiv. Oana Ionel reconstruieºte ºi recontextu-alizeazã un traseu senzorial care pune îndificultate actul privirii aflat la graniþa din-tre relaxare ºi disconfort hipnotic. Aspectulaparent ºtiinþific al poveºtii din jurulMaºinii de vise regreseazã cãtre un sciencefiction fixat pe experienþa vizualã imateri-alã, interioarã, o trãire psihedelicã lirico-tehnologicã specificã avangardei târzii. Oastfel de propunere într-o lume contempo-ranã în care adicþia suportã un alt tip dereprezentare are efectul unui obiect vintage.

Olivia NNiþiºcuratoare

�Acum 3 ani mã aflam în Muzeul deArtã din Grenoble� Cãutam o lucrare caresã mã inspire în scrierea unui text, ce aveaulterior sã devinã scenariul unui scurt filmexperimental. Am avut o conexiuneputernicã cu lucrarea lui Morris Louis,,Omega 3�. Fantele de culoare ce sedeschideau în pânza respectivã m-au fãcutsã mã opresc ºi sã refac un traseu almemoriei în care percepþii vechi dincopilãrie se amestecau cu amintiri ceva mainoi. Traseul nu era unul succesiv� pemasurã ce am început sã scriu textul,fantele de culoare din pânza pe care opriveam deveniserã un caleidoscop pulsatilîn care lumina ºi culoarea se contopeau.Revedeam peisaje, reauzeam sunete,refãceam experienþe vechi, totul într-uncumul senzorial - perceptiv ce mã facea sãnu mai pot trasa o graniþã clarã între vis ºirealitate� Scenariul a fost scris, iar primareconstruire a ,,Maºinii Viselor� s-a regãsitpe acest traseu.

Iniþial construitã pentru a fi parteintegrantã dintr-un film care sã refacã acelset de experienþe în care realitatea ºi visareaexistau simultan, Maºina Viselor revineacum ca un stimul ce-ºi propune sã refacãdiverse trepte ale visãrii��

Oana IIoneliulie 2013

Oana Ionel este nãscutã în 1984, trãieºteºi lucreazã în Bucureºti. În prezent estedoctorandã în cadrul Universitãþii de Artedin Bucureºti, unde a finalizat ºi masteratulin 2012.

Atenþie! Acest dispozitiv responsabil cuproducerea unor stimuli vizuali puternicipoate fi periculos pentru persoanele caresuferã de epilepsie fotosenzitivã.

!

Oana Ionel - Maºina de vise /The Dreammachine

3322

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

32 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

Teatrul Municipal din Baia Mare a încercat înstagiunea 2012-2013 sã-ºi reconfigurezeprofilul artistic, întregind oferta de spectacole

de dramã ºi pentru copii cu producþii de revistã,care fãceau pe vremuri faima naþionalã a teatruluimaramureºean. O ilustrare a acestei tendinþe a fostºi Festivalul Exceptio, dedicat teatrului de stradã,studio ºi spaþii neconvenþionale ºi derulat în primãediþie între 25-28 iunie.

Din programul divers al evenimentului la caream participat doar în ultimele douã zile menþionezpremierele locale cu Cei mari, cei mici de IoanPeter, în regia lui Ioan-Ardeal Ieremia � un spectacolpe care probabil o sã-l vãd la toamnã � ºi Pasãreamãiastrã, un omagiu adus Mariei Tãnase, careinaugureazã ciclul �Nocturne� al secþiei de pãpuºi ateatrului bãimãrean, ca ºi cele douã montãri decommedia dell�arte ale absolvenþilor Facultãþii deTeatru ºi Televiziune din Cluj, jucate înaintea sosiriimele la Baia Mare.

Mi s-a pãrut generoasã ideea de a invita la�Exceptio� clasele de actorie ale Universitãþii �Babeº-Bolyai� ºi Universitãþii de Artã Teatralã din TârguMureº, atât pentru cã spectacolele lor se pretau laprofilul festivalului, cât ºi ca o înlesnire a �ieºirii� larampã a a proaspeþilor actori.

De altfel, primul spectacol pe care l-am vãzut afost chiar unul studenþesc: Tom ºi Jerry, dupã RickCleveland, în regia Nicoletei Dãnilã (UAT TârguMureº). În ciuda a ce spune titlul, nu avem de-aface cu o piesã pentru copii, ci cu un text despreniºte... ucigaºi plãtiþi, înfãþiºaþi la �locul de muncã�,în timp ce � cu un amestec de cruzime ºi parodie �încearcã sã îndeplineascã un ordin de lichidare acuiva. Doar cã Tom e cam plictisit de meseria lui ºis-ar retrage, în timp ce Jerry, care are încã naivitãþi ºientuziasme de începãtor, face gafe din cele maitâmpe, �stârnit� ºi de Tony, victima care devineadesea, în secvenþele spectacolului, un soi de avocatdiabolic.

Cei trei actori � Mircea Gligor, ªtefan Mara ºiEugen Neag � au alternat energic ºi nuanþat totodatãritmurile reprezentaþiei, stãpânindu-ºi notabilpersonajele ºi încãrcându-le cu o gamã de datepersonale care le dã consistenþã. Asta ºi datoritã

regiei inspirate a Nicoletei Dãnilã, care a introdus înspectacolul altminteri condiþionat de spaþiul de joc �un bar � elemente dinamice, amuzante, ca uncontrapunct la momentele dure. Un dialog potenþatde joaca pe telefonul mobil a eroilor, gagul în careJerry nu-ºi poate potrivi pe ochi ochelarii deprotecþie folosiþi când se tranºeazã �cadavrul�,postura de �mort de profesie� a lui Tony etc., audat savoare reprezentaþiei, printr-o excelentãconlucrare a actorilor ºi regizoarei. Tom ºi Jerry aavut un demaraj niþel lent la Baia Mare, dar s-arotunjit plãcut pânã la final, denotând o bunãlecturã a piesei în plan regizoral, adaptatã spaþiuluiºi contextului de joc, ca ºi o disponibilitate specialãa actorilor pentru improvizaþie ºi interacþiune cusemnalele spectatorilor.

Improvizaþia a stat ºi la baza unui proiectrealizat � în premierã la Baia Mare, din câte ºtiu �de actriþa Mihaela Sîrbu, cu actori ai TeatruluiMunicipal. The Improvers Show a fost jucat de

Gabriela Del Pupo, Ionuþ Mateescu, Andrei Dinu ºiLiviu Topuzu, ºi am avut ocazia sã vãd douãreprezentaþii, de bunã seamã diferite, pentru cã, deºiau o structurã pre-determinatã, astfel de spectacolese �reinventeazã� de fiecare datã.

Din cauze... meteorologice, prima reprezentaþiea avut loc chiar pe scena teatrului, în timp ce adoua, în ziua urmãtoare, s-a desfãºurat pe terasaunde fusese programatã. Ambele spectacole au scosla ivealã talentul improvizatoric al protagoniºtilor,care s-au descurcat excelent în ambele situaþii.Provocarea a fost însã la adresa publicului, maiinhibat în sala de spectacol ºi mult mai degajat, maidispus sã intre în convenþia de joc în spaþiul neutrual terasei, fapt ce a influenþat ºi �scenariul�.

Spectacolele de improvizaþie se dezvoltã pesugestiile spectatorilor, care trebui sã imaginezelocuri în care au loc secvenþele, profesii pentru�eroii� întâmplãrilor, teme muzicale pe care sã le�performeze� actorii etc. Interacþiunea ºidinamismul comunicãrii sunt datele esenþiale pentrureuºita unei astfel de reprezentaþii, împreunã cuacuitatea, concentrarea ºi mobilitatea celor ce joacã,o echipã în care atenþia e mereu treazã.

Cei patru actori bãimãreni au fost poznaºi,inventivi, parodici, lehãmetiþi, gravi, romantici, dupãcum le cereau rolurile. Ei au reuºit sã transmitãpublicului o tensiune a aºteptãrii care a þinut treazãatenþia audienþei, iar diversitatea secvenþelor redate egreu de rezumat. De la reproducerea primei întâlniria unui cuplu ales dintre spectatori la melodii în stilheavy-metal sau romanþe, de la conversaþii în limbidin cele mai exotice la replici neaoºe, de la situaþiicu iz absurd la aluzii cu tentã politicã ori socialã,The Improvers Show a fost un succes memorabilal Festivalului �Exceptio�. ªi, pentru cã spectacolelede improvizaþie sunt mereu �noi�, nu pot decât sãvã invit sã le vedeþi, jucate de Gabi Del Pupo,Andrei Dinu, Ionuþ Mateescu ºi Liviu Topuzu,prefãcuþi de Mihaela Sîrbu în vedete de tipamerican.

Spectacolele de revistã nu mai sunt atât defrecvente în teatrele româneºti, atât din cauzacosturilor, cât ºi datoritã divertismentului televizual.De aceea, am întâmpinat curios Iubirile de vis... avis, reprezentaþia de gen din Festivalul Exceptio.Experienþa n-a fost relevantã pentru a judeca dacãrevirimentul revistei la Baia Mare e de bun augur,tot din cauza vremii capricios-ploioase, care a þinutspectatorii cam departe de splendidul Teatru de

teatru

Claudiu Groza

Teatru estival de Baia Mare

The Improvers Show

Cei mari, cei mici

Varã din Muzeul Satului unde a avut locspectacolul. Evaluând însã evoluþia interpreþilor ºicalitatea înscenãrii, aº spune cã astfel dereprezentaþii agreabile, de divertisment, suntpotrivite de consumat, de ce nu?, în serile de varã,în aer liber, împreunã cu familia, ca o manierãplãcutã de loisir. Asta pentru cã soliºtii, balerinii ºiorchestra Teatrului Municipal au reuºit, în ciudavremii, sã ofere un spectacol tonic, colorat,profesionist, cu cover-uri de bunã calitate, ocoregrafie adesea ludicã ºi o derulare ingenioasã amomentelor. Regizoarea Marcela Þimiraº a lucrat separe bine cu ampla echipã a teatrului, astfel cã ºi peploaie spectacolul mi s-a pãrut un produs potrivitpentru comunitatea localã.

O împletire a coregrafiei cu parodia s-a produs ºiîn Planul C, un alt spectacol de la UAT TârguMureº, realizat de Ionuþ Claudiu ºtian, care a jucatalãturi de Ioana Cheregi, Linda Birtalan ºi SergiuFîrte. Reprezentaþia, scurtã dar de virtuozitate, e unfel de oglindã ce devoaleazã în cheie ludicãfrãmântãrile unui tânãr creator, confruntat mereu �

în �aparteuri� video � cu �dublii� personalitãþiiproprii, dar interacþionând ºi cu alte personaje. Pelângã admirabila evoluþie a dansatorilor, amremarcat ingeniozitatea scenariului, care þine treazãatenþia spectatorilor la un spectacol de miºcarerelativ abstract. Le doresc succes tinerilor absolvenþide la Târgu Mureº.

Teatrul Masca din Bucureºti a fost invitatul deonoare al Festivalului �Exceptio�, prezentând la BaiaMare trei spectacole, din seria producþiilor destradã, în genere, cu care s-a remarcat în ultimii ani,sub magica baghetã regizoralã a lui MihaiMãlaimare.

Coºarii s-a jucat chiar în Piaþa Millenium dincentrul vechi al oraºului, atrãgând atenþialocalnicilor aflaþi în trecere sau pe la teraseledimprejur, pe unde protagoniºtii, cocoþaþi pe lungicatalige, au trecut într-un tur parcã interminabil.Povestea propriu-zisã a fost un soi de �bãsmuleþ�mimat, în alb-negru ºi cu suport muzical, despre ceicare, se zice, dacã-þi ies în cale, vei avea noroc.

Un alt spectacol de aceeaºi facturã, de statui

vivante de aceastã datã, a fost Fuga de Bach, menitºi el sã familiarizeze publicul cu performance-ulteatral, în spaþiile urbane în general �neutre�.

Actorii bucureºteni sunt deja profesioniºti într-alespectacolelor de stradã, dar o altã dimensiune aartei lor s-a vãzut în Canarul albastru, un spectacoldin specia commediei dellarte, dar în rama uneimontãri cu elemente de meta- ºi extra-text, de oprospeþime cuceritoare, cu rãsturnãri de situaþieamuzante, clipe romantice, �pãruieli� clovneºti ºialte giumbuºlucuri numai bune de produs râsulspectatorilor.

Festivalul �Exceptio� a încheiat la Baia Mare,dinamic ºi �vãratec�, aº spune, o stagiune destul deaglomeratã prin premiere ºi festivaluri. Rãmâne cade la toamnã sã iau din nou, sistematic, pulsul noiistagiuni, pentru a vedea ce se mai întâmplã înMaramureº.

!

3333

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

33TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

OO mmoonnooggrraaffiiee aa tteeaattrruulluuii bbããiimmããrreeaann

Teatrul Municipal Baia Mare � 60. O istorie povestitã se intituleazã monografia publicatã recent subcoordonarea criticului de teatru Oltiþa Cîntec, marcând aniversarea instituþiei de spectacol din Maramureº.Primul spectacol al Teatrului de Stat din Baia Mare � cum se numea atunci � a avut loc în 30 decembrie 1952,dupã cum scrie în studiul sãu Oltiþa Cîntec, rezumând în datele esenþiale cei 60 de ani de existenþã ai teatruluipe unde s-au perindat, printre alþii, celebrii regizori György Harag, Liviu Ciulei sau Alexandru Tocilescu,scenografii Doina Levinþa ºi Dan Jitianu, actorii Coca Andronescu, ºtefan Mihãilescu-Brãila ºi... CãtãlinaBuzoianu � la începuturi, iar mai recent regizorii Victor Ioan Frunzã ºi Radu Afrim, scenografii Adriana Grandºi Clara Labancz sau dramaturgul Radu Macrinici.

Nu sunt uitate din monografie nici alte portrete ale unor oameni de teatru care au marcat evoluþiateatrului bãimãrean, precum actorul Ion Sãsãran, al cãrui nume îl poartã azi trupa de dramã.

Volumul mai cuprinde interviuri cu membrii actuali ai echipei � director, actori, scenograf �, într-un puzzlece creeazã imaginea vie a teatrului bãimãrean astãzi, lista foºtilor directori ºi a personalului actual, precum ºiinventarul spectacolelor jucate în cele 60 de stagiuni.

Teatrul Municipal Baia Mare � 60. O istorie povestitã e o monografie utilã nu doar istoricilor teatrului,pentru care e un instrument de lucru, ci ºi publicului care vrea sã-ºi rememoreze senzaþiile trãite de-a lungultimpului în sala de teatru.

Sculptorul practicã o cunoaºtere ºi se facepurtãtorul unei asemenea �episteme artistice� careacoperã, deopotrivã, poeticul, filosoficul,artisticul, în punctul lor de întrepãtrundere numitPREZENÞÃ � indisociabil de muzica armoniilornuminoase de revelaþia nãscutã de sus, deindicibil.

Portretele apar în sensul acestei PREZENÞE ºine dezvãluie nobleþea ºi limbajul înfãþiºãrii lor,privirea pãtrunzãtoare ºi luminoasã îndreptatãspre un adînc interior uriaº, o gurã expresivã carevorbeºte puþin dar care spune cu atît mai mult, cufrumuseþea într-adevãr minunatã a pãrului, cufoºnirea lui muzicalã ºi, acolo unde este cazul, cumagia limbajului degetelor ºi mîinilor lor. Simþipeste tot plãcerea ºi bucuria artistului careplãsmuieºte o formã omeneascã ºi figurativãfãcînd ca lãuntrul omenesc sã se oglindeascã înexpresia feþei ºi a ochilor, în corp, în membre ºiîn poziþia membrelor în veºminte, lãsînd expresiasufleteascã sã se reverse din �creºtet pînã întãlpi�.

Putem crede cu fireascã îndreptãþire cã KolozsiTibor este un sculptor al numinosului ºi mai alesal acelui element al numinosului care ar putea finumit �magicul subtil�. El se întrezãreºte în

fiecare lucrare deºi pare a fi imperceptibil ºiinexprimabil, dezvãluind o atît de puternicã staremagicã. Fiecare portret are în ritmica sa magicãceva de descîntec. Iar acest numinos ca puteremagicã, acumulat prin concentrare ºi luînd formaunei trãiri mistice superioare ºi �supra-realiste�care le conferã puterea de a acþiona sufleteºteasupra lumii din afarã. Existã în sculptura luiKolozsi Tibor un principiu propriu al configurãriicare îºi poartã în sine propria logicã ºi se supuneunei naraþiuni supra-freºti care în simplitatea lorîmbucurãtoare sînt ºi ele învãluite de acel elemental numinosului magic subtil ºi cãruia nu i sepoate sustrage nici un om care a trecut prin elevreodatã cu sufletul deschis.

Sculptura lui Kolozsi Tibor ne dezvãluie formecomplexe, structuri ºi totodatã dezordini, care sîntelaborate printr-un joc de forþe opuse. Acesteforme frapeazã prin exuberanþã sau uneori prinsomptuoasã confuzie, printr-un tumult lipsitaparent de mãsurã ºi care se supun unei ordinisecrete doar de artist ºtiutã. Îmbinarea în acelaºicorp a douã date contrarii, repetarea unor detaliiîn cît mai multe configurãri, imaginea ºiabstracþia, nu se pot face fãrã ca una din date sãnu se supunã celeilalte, o supunere careregenereazã. Imaginea nu este nimicitã, ea estecreatã din nou prin abstracþie, într-un proces dekatamorfozã. Deformare ºi formare sînt acþiunilesinonime ale genezei unei lumi noi în carecanonului organic, specific realitãþii vii, i sesubstituie figuri regulate create în absolut, în care

mijloacele de expresie puternice sînt descoperiteîn insolitul lor ºi în care diferite miºcãri sîntdeclanºate de resorturi disimulate. Combinateîntr-un ansamblu coerent, cele douã pãrþiantinomice sînt unite într-un ansambluindisolubil. Procesul acesta evolutiv katamorfoticconþine un moment de sintezã ikonicã în carefiecare din elementele componente îºi recupereazãpropria ei valoare, dînd posibilitatea geometriei dea-ºi continua �speculaþiile� lineare pe contpropriu.

Luînd naºtere în �labirinturi secrete alesufletului� umanitatea fantasticã pe care ne-opropune sculptorul continuã sã vieþuiascã într-oproaspãtã libertate. Întruchipãrile sculpturale sereproduc ºi se repetã potrivit unui anumeautomatism anamorfotico-katamorfotic careconþine în sine ºi un parfum dar ºi un sunet nouºi proaspãt. Întreagã aceastã expoziþie nu facealtceva decît sã confirme un gînd al lui E. M.Cioran: �Creaþia a fost întîiul act de sabotaj.�

!

(urmare din pagina 36)

Figurã ºi chip.Katamorfoze

3344

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

34 TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

Partiturã muzicalã de mari dimensiuni, operaDon Carlos de Giuseppe Verdi, cu unaparat scenic impresionant, cor, procesiuni

ºi complicatul lanþ de împletiri ºi suprapuneridramatice muzicale ale rolurilor principaleînseamnã o provocare pentru profesioniºtii dintoate compartimentele artei spectacolului.

Fãrã îndoialã, varianta montatã recent pescena Operei Naþionale Române din Cluj ademonstrat o realizare muzicalã, interpretativã ºiregizoralã de excepþie, prin nume de vârf caDavid Crescenzi, Mihaela Bogdan, Sorin Lupu,Carmen Gurban etc.

Regia spectacolului (Mihaela Bogdan)echilibreazã inventivitatea artisticã pronunþatpersonalã cu necesara corectitudine pentru stil,tradiþie ºi flexibilitate dramaticã a discursuluimuzical. Lãrgimile situaþionale dar pline deconþinut muzical-dramatic sunt compensate dedensitatea cadrului, interpretarea artistului liric,de expresie ºi gest. Staticismul situaþionalspecific verdian este susþinut de texturaconcentratã în date arhitectonice. Pe de altãparte, monumentalismul sonor verdian estetradus în imagini compatibile cu morfologiaspaþialã ºi compoziþiile picturii renascentiste,apelând ocazional la alura unora dintrepersonajele nefireºti ale lui El Greco sau laimagini cvasi-iconografice. Regia mixeazãmaniera operei tradiþionale cu reperele vizualestranii, vizibil inspirate din arta vizualã a SpanieiRenaºterii.

În orientarea scenicã a personajelor, regi-zoarea demonstreazã o evidentã atenþie de relie-fare a interioritãþii caracterelor, intenþie corelatãcu manevrele dramatice ale aparatului orchestralºi pulsul impus de dirijorul David Crescenzi.Ansamblul este plin de strãlucire, schiþat camediu gotic marmorean în blocuri uriaºe de pia-

trã ºi dispuneri spaþiale tratate ca expresiivizuale statuare (de la cavoul regal din centrulscenei pânã la �plantarea� personajului în plan).

Don Carlos este o turnurã stilisticã pentruMihaela Bogdan, un moment conformist ºi aris-tocratic. Dacã în montãrile anterioare tânãra regi-zoare este o maestrã a scenelor de mase înmiºcare, concentratã pe detaliul histrionic aljocului cu corpul ºi expresia, al dialogului desituaþii, al inventivitãþii fãrã limite de dinamismscenic, în cazul operei Don Carlos aceasta adop-tã o atitudine reþinutã, manevreazã spaþiul ºimasa coralã într-o manierã solemnã, redãreþinerea regalã prin economie de miºcãri.Menþine uneori figurile umane stilizate, maimult sugerate ca linii în spaþiu decât ca plantarescenicã convenþionalã. Compoziþia este struc-turatã potrivit legilor spaþiului pictural, pigmen-tat cu distincþia renascentistã spaniolã. Nu estealterat aerul sinistru ºi ameninþãtor inspirat deacea perioadã, degajat în special de �verticali-tatea� marelui inchizitor. Personajele sunt binetrasate, �spiritele superioare� (Don Carlos, Posa,Elisabeta) îndeplinesc admirabil condiþia aris-totelicã a caracterului tragic monumental trans-mis în opera romanticã. Regia este un elogiuadus muzicii cãreia îi oferã prioritate. Nu inter-vine agresiv pentru retextualizarea operei.Interesantã este opþiunea pentru scena auto dafé-ului. Regizorii ultimei decade sunt tentaþi sãintervinã în modul cel mai excentric în acestmoment (Phillipp Himmelmann în 2004 laStaatsoper Unter den Linden din Berlin sauMarco Arturo Marelli în versiunea din 2011 dela Deutsche Oper Berlin). Regizoarea MihaelaBogdan alege o formulã bazatã pe sugestie, primplanul este ocupat de procesiunea regalã ºi con-flictul central.

Scenografia, adaptatã de Valentin Codoiu

dupã Cãtãlin Ionescu Arbore, demonstreazã osolidã cercetare în bibliografia arhitecturalã ºiplasticã. Este conturatã atmosfera solemnã, schil-lerianã, fãrã intervenþii moderne în design.Întregul contur al spectacolului urmãreºte auten-ticitatea cadrului, medievalul. Lumina scoate înrelief efectul glacial opac al substanþei marmorei,tehnica de bazorelief, iluzia de catedralã goticã ºispaþiul solemn, opereazã prin fragmentãri decadre, reflexii ºi umbre, �tuºe� de luminã cu con-secinþe dramatice. Costumele subliniazã lungimi-le siluetelor, figura masculinã asceticã în tonuride alb ºi negru. Imaginea complexã este un veri-tabil dialog între jocurile cromatice ale luminii,griul neutru al planului de fundal (sugestiile arhi-tecturale) ºi costumele personajelor, oscilândîntre atmosfera încãrcatã de anxietate ºi glam-our, calitate vitalã a spectacolului de operã.

Verdianul David Crescenzi �intervine� dinnou pe scena Operei Române cu mãiestria de atrata dramatic ºi a teatraliza registrele instrumen-tale ºi timbrele, de a conduce dialectic antago-nismul ºi concilierea, de a transforma frazelemuzicale în imagine artisticã. Dirijorul italianîmbogãþeºte expresia ºi ideile dramatice, transfor-mã discursul melodic în material spaþial.Etaleazã un stil unic, la graniþa între originalitateºi corectitudine, reþinere ºi extravaganþã ºi, maipresus de toate, gândire dramaticã a întreguluidiscurs sonor, de la manevrarea abilã a celor maisubtile nuanþe ºi linii melodice pânã la �antago-nismul dramatic� desfãºurat între comparti-mentele instrumentale ale orchestrei. La fel ca înspectacolele anterioare (Traviata, AdrianaLecouvreur etc.), el demonstrazã un tempera-ment vulcanic ºi eterna tentaþie de a �regiza�textul muzical. Expresia muzicalã ºi dramaticã,arcurile tensionale, supleþea modificãrilor armon-ice sau dinamice sunt o mãrturie pentru o per-sonalitate artisticã complexã.

Vocea ºi tehnica soliºtilor sunt un alt pilon alvalorii spectacolului de pe scena Operei Române.Prestaþia de excepþie a tenorului Sorin Lupu, pro-funzimea cu care a gândit rolul, instinctul scenicºi înþelegerea muzicalã pânã la cele mai meticu-loase cerinþe ale partiturii sunt calitãþi ce aduc înprim plan un Don Carlos exemplar, încãrcat cuo inepuizabilã tensiune febrilã ºi demonstraþievocalã. Solistul a concentrat întreaga expresivi-tate ºi sensibilitate a eroului romantic schillerian,eleganþa, pathos-ul, sensibilitatea, eroismul ºimasculinitatea.

În rolurile feminine, Carmen Gurban(Elisabeta) creeazã un caracter complex, puternicdar ºi vulnerabil, echilibrând candoarea cu imag-inea personajului regal. Ca întotdeauna, este oprezenþã scenicã ºi vocalã impecabilã, perfecþion-istã muzical, tratând cu meticulozitate cele maidificile ºi provocatoare partituri (în special Verdiºi operele curentului verist). Remarcabil este per-sonajul Eboli, interpretat expansiv ºi exemplartehnic de Iulia Merca

Opera Don Carlos, în varianta de pe scenaoperei clujene, exploreazã profunzimea drameilui Schiller ºi evident muzica lui Verdi. Este oproducþie valoroasã atât ca interpretare muzicalãcât ºi ca prelucrare vizualã scenicã.

!

Verdi. Don CarlosImaginea artisticã în operaromanticã verdianã

Alba Simina Stanciu

opera

Trãim, de vreo 15 ani încoace, aºa cum ammai spus / scris ºi cu alte ocazii, unfenomen paradoxal: pe mãsurã ce sãlile de

cinema se împuþineazã într-un ritm susþinut,numãrul festivalurilor de film din România creºte� nu chiar în acelaºi ritm cu dispariþiacinematografelor, dar vizibil � ajungând sã avemazi peste 30 de festivaluri de profil, ceea ceînseamnã o medie de aproape trei festivalurilunar. De la festivaluri �tradiþionale�, cu tematicãeterogenã ºi genuri amestecate, pânã la festivalurispecializate pe un anumit gen sau tematicã:scurtmetraj, documentar, horror, politic, comedie,experimental, film studenþesc, film etnografic,film pentru copii, film ecologic etc., etc. Departede a fi un moft sau un rãsfãþ, aceste festivaluriau, pe termen lung, o importanþã culturalã ºisocialã majorã. Pe de o parte, pierdereacontactului cu sala de cinema, apariþia unuispectator �de tip nou�, care a vãzut, probabil ºiposibil, sute sau mii de filme pe computer ori latelevizor dar nu a intrat niciodatã într-o salã decinema, poate transforma festivalurile într-oatracþie (ºi) pentru acest gen de consumator defilm. Pe de altã parte, existã o categorie tot mairestrânsã de specialiºti în domeniu, în primulrând critici de film ºi cineaºti, dar ºi spectatoricalificaþi (în sensul în care melomanul este unconsumator de muzicã specializat), care ajung sãse cunoascã, sã se aprecieze ori sã se ignoreaproape exclusiv ei între ei, al cãror demersprofesional nu mai are impact pentru publicullarg, dar care simt nevoia sã nu se manifeste chiarîn pustiu; pentru acest �segment de public�,festivalurile sunt un fel de debuºeu binevenit.Dincolo de aceste speculaþii mai mult sau maipuþin întemeiate, important pentru un festival

este sã aibã un profil bine definit, o strategie petermen lung, sã gãseascã acea niºã din niºa mailargã a cinematografiei neocupatã încã. Doarastfel se poate impune ºi poate deveni un festivalcu noimã. Într-un astfel de �tabel al luiMendeleev� cinematografic, Festivalul FilmuluiCentral European de la Mediaº 7+1 / MediasCentral European Film Festival 7+1 (MECEFF) agãsit �cãsuþa� potrivitã.

Ajuns anul acesta la cea de a treia ediþie (24-28 iunie 2013), MECEFF a confirmat premisele,ºi-a demonstrat coerenþa ºi importanþa. Îi revinelui Radu Gabrea, preºedintele MECEFF, meritulde a fi iniþiat ºi lansat acest festival. De ce 7+1?Deoarece în secþiunea competitivã este inclus câteun film din fiecare dintre cele ºapte þãricircumscrise spaþiului Europei Centrale (Austria,Cehia, Polonia, Ungaria, România, Slovacia,Slovenia), film considerat a fi cel mai bun alanului precedent (în urma unui vot al criticilorsau al unui premiu primit în þara respectivã). Laaceasta se adaugã încã o þarã invitatã în modspecial, prezentã cu o selecþie de filmereprezentative ale cinematografiei respective. Laprima ediþie, în 2011, þara invitatã a fost Israelul,la ediþia a doua, Statele Unite ale Americii (cuaccent pe românii impuºi la Hollywood, de laJean Negulesco, Edward G. Robinson, JohnnyWeissmuller, pânã la Marcel Iureº sau MaiaMorgenstern), iar anul acesta þara invitatã a fostGermania. Alte secþiuni ale festivalului sunt:selecþia preºedintelui MECEFF, filme în afaracompetiþiei, 7, filme în limba idiº. De asemenea,în fiecare ediþie au fost propuse publiculuiportretele unor regizori sau scenariºti importanþi(Jiri Menzel ºi Serghei Paradjanov, respectiv

Rãsvan Popescu), precum ºi colocvii, conferinþe,dezbateri pe teme specific cinematograficesusþinute de critici ºi istorici de film români ºistrãini.

Toate aceste secþiuni s-au regãsit ºi în ediþiadin acest an a MECEFF, cu o menþiune specialãpentru Radu Gabrea, din filmografia cãruia amputut (re)vedea mare parte dintre filmele realizateîn Germania, þara de adopþie a regizorului dupãce acesta a pãrãsit România în urma interzicerii,în 1974, personal de cãtre Nicolae Ceauºescu, acelui de al doilea lungmetraj de ficþiune, Dincolode nisipuri, adaptare a romanului Îngerul a strigatde Fãnuº Neagu.

Invitaþi speciali ai acestei celei de a treia ediþiiau fost Regina Ziegler ºi Wolf Gremm. Având înspate o activitate de peste patru decenii, ReginaZigler este în prezent unul dintre cei maiimportanþi producãtori de film europeni. Fondatãîn 1973, în Berlin, Ziegler Film este una dintrecele mai mari companii producãtoare de filmindependente având sedii în Berlin, Cologne,Munchen ºi Baden-Baden. De la înfiinþare, ZieglerFilm a produs peste 400 de filme, colaborãri tv,documentare ºi seriale de televiziune. Regizorulgerman Wolf Gremm a debutat în 1973 culungmetrajul artistic Credeam cã sunt mort,recompensat cu Premiul Federal pentru Film ºiselecþionat la Festivalul Internaþional de Film de laKarlovy Vary. De atunci a realizat zeci de filmeartistice, documentare, reportaje ºi filme deteleviziune.

De reþinut ºi cele douã simpozioane incluse înprogramul festivalului: �Manifestul de laOberhausen ºi filmul german al anilor �70�,susþinut de Radu Gabrea, respectiv�Cinematograful german ºi televiziunea publicã�,susþinut de producãtorii germani Regina Ziegler ºiWolfgang Hantke.

Asupra celor amintite mai sus vom revenidetaliat în numãrul urmãtor al revistei noastre.

!

3355

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

35TRIBUNA � NR. 261 � 16-31 iulie 2013

film

MECEFF, festivalul celor maibune filme din EuropaCentralã (I)

Ioan-Pavel Azap

Premiile MMECEFF 22013

Premiul pentru cea mai bunã imagine: JolantaDylewska, pentru imaginea filmului În beznã / Wciemnosci (Polonia, 2011; r. Agnieszka Holland).Motivaþia juriului: �Pentru modul în care controleazãjocul de umbre ºi de lumini, alternanþa spaþiilorclaustrofobe cu cele largi, a scenelor de sub pãmântcu cele de la suprafaþã, totul pentru a ne face pe noi,spectatorii, sã înþelegem mai bine, graþie aceluiveritabil iad pe pãmânt, modul în care funcþioneazãnatura umanã sub asediu.�.

Premiul pentru cea mai bunã interpretare: DorelViºan, pentru rolul din filmul Despre oameni ºi melci(România, 2012; r. Tudor Giurgiu). Motivaþia juriului:�Pentru cã reuºeºte sã confere umor ºi înþelegere celormai groteºti elemente ale naturii umane ºi pentrutalentul de a contura un personaj care, cumva, paremai important ºi mai memorabil decât cerea, înaparenþã, scenariul.�.

Premiul pentru cea mai bunã regie: AgnieszkaHolland, pentru filmul În beznã / W ciemnosci(Polonia, 2011). Motivaþia juriului: �Pentru moduldramatic ºi expresiv în care-ºi dirijeazã actorii ºi filmul

în sine pentru a face luminã într-unul dintre cele maiîntunecate ºi mai dezbãtute capitole din istoriaEuropei ºi, de asemenea, pentru modul în careconduce un excepþional grup de actori ale cãrorinterpretãri sunt pe mãsura curajului ºi convingeriisubiectului abordat.�.

Premiul pentru cel mai bun film: Þiganii ddinShanghai / Sanghajj (Slovenia, 2012; r. MarkoNaber�nik). Motivaþia juriului: �Pentru cã e plin desuflet ºi de imaginaþie ºi extrem de cinematografic,pentru cã nu se sfieºte sã abordeze o complicatãcombinaþie de fabulã ºi politicã, istorie ºi fantezie,dragoste ºi corupþie pentru a spune o povestenemuritoare despre speranþã ºi ispãºire ce are loc înEuropa contemporanã.�.

Premiul publicului: Despre ooameni ººi mmelci(România, 2012; r. Tudor Giurgiu).

Trofeul de excelenþã: Regina ZZiegler � Invitatãspecialã a MECEFF 2013, una dintre cele maiimportante producãtoare de film ºi televiziune dinEuropa, laureatã în 2004 cu Premiul omagial�Berlinale Camera�, acordat anual în cadrulFestivalului Internaþional de Film de la Berlin ºi, în2012, cu prestigiosul �Prix Europa Lifetime

Achievement Award� pentru contribuþia deosebitã înproducþia de televiziune, radio ºi online.

Juriul MECEFF 2013 a fost format din: JamesUlmer (redactor la �New York Times�, editor ºicronicar pentru revista online �Cinema WithoutBorders� � Hollywood, realizator de filmedocumentare; S.U.A.), Anca Mitran (directorul ArhiveiNaþionale de Filme � Cinemateca Românã; România),Wolf Gremm (scenarist ºi regizor, lector invitat laDFFB la Berlin ºi la Universitatea Columbia din NewYork; Germania) Costel Safirman (critic ºi istoric defilm, realizator de filme documentare, director alserviciilor de cercetare ºi documentare din cadrulCentrului de Film din Ierusalim, membru în staff-ulFestivalului Internaþional de Film de la Ierusalim;Israel) ºi Cãlin Stãnculescu (jurnalist, critic de film,traducãtor; România).

MECEFF � Mediaº Central European Film Festivaleste organizat de Ecran Cinema Management,Primaria Mediaº, Centrul Naþional al Cinematografiei,Regiunea Târnavelor ºi Ministerul Culturii.

!

3366

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

din lirica universalã

traduceri de Cristina Tãtaru 2

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (VI) 3

cãrþi în actualitate

ªtefan Manasia Un poem epic, meditativ-senzorial 4

Cristian Hainic Vlad Nap, un monograf trans-

disciplinar 4

Alexandru Petria O Lolitã româneascã? 5

eseu

Vistian Goia Spiritul polemic de altãdatã 5

comentarii

ªtefan Manasia Despre Octavian Soviany. Homo

(cvasi)apocalipticus (I) 7

scriitori afirmaþi dupã 1989

Alex. ªtefãnescu Ion Ioanid ºi amintirile sale din

închisoare 8

poezia

Evelina Andreea Porumb 10

Alice Valeria Micu 11

Valeriu Marius Ciungan 11

eminescologie

Theodor Codreanu Un precursor al transmodernismu-

lui 12

proza

Nicolae Breban Jocul ºi fuga (III) 14

traduceri

Jean-Paul Michel 16

elitele cetãþii

Cristian Colceriu Profesor universitar doctor

Gheorghe Boboº 17

filosofie

Iulia Costache Neo-primitivismul sau identitatea în

epoca internetului 21

showmustgoon

Oana Pughineanu Cu blândeþe, în afara strategiilor

salvãrii 23

proza

Voichiþa Pãlãcean-Vereº Principiu 24

Raoul Weiss Trei zile dupã moartea lui Obanga

Fierarul 26

muzica

Paul Stegaru Wilhelm Georg Berger, un compozitor

european din Transilvania 27

patrimoniu

Marius Porumb Tocmeala zugravilor de la Gherla

sau Breasla pictorilor români fondatã în anul 1777 29

prin expoziþii

Florin Colonaº Dulcele gust al picturii 30

Oana Ionel - Maºina de vise / The Dreammachine 31

teatru

Claudiu Groza Teatru estival de Baia Mare 32

opera

Alba Simina Stanciu Verdi. Don Carlos. Imaginea artis-

ticã în opera romanticã verdianã 35

film

Ioan-Pavel Azap MECEFF, festivalul celor mai bune

filme din Europa Centralã (I) 35

plastica

Oliv Mircea Figurã ºi chip. Katamorfoze 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei � trimestru, 48 lei � semestru, 96 lei � un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei � trimestru, 66 lei � semestru, 132 lei � un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Figurã ºi chip. KatamorfozeOliv Mircea

Realismul magic� al lui Kolozsi Tibor,împreunã cu poetica modernitãþii eroice pecare el le practicã, reprezintã încercarea de

a depãºi raþionalismul fãrã a cãdea îniraþionalism. Mitologia �ascunsã�, metaforarevelata ºi �durerea� ca semn distinct al epocii încare trãim s-au nãscut din nãzuinþa de a depãºinihilismul artei acestor vremuri.

Personalitatea sa artisticã se împlineºte defiecare datã într-o sintezã, într-o armonie careaduce aminte de ciocnirea contrariilor � trecutul ºiviitorul, tradiþia ºi progresul, intuiþia ºiinteligenþa, magia ºi realul � dînd sentimentul cãsculptorul întrupeazã aievea �anarhul� ºi�monarhul� care sfideazã prezentul ºiprofetizeazã în acelaºi timp. Pentru cã intuieºtevectorii care cutreierã, subteran, epoca sa,sculptura pe care o înfãptuieºte autorul nostru are

în ea ceva profetic, ca un fel de schiþã aviitorului, care conþine în ea un mister insondabilºi încã nerevelat.

Felul în care tematizeazã eroicul îl face peKolozsi Tibor sã fie în acelaºi timp original ºiinconfundabil, deºi sculptorul se aratã a fiinspirat de dorinþa perpetuãrii unor formetradiþionale ale clasicitãþii sculpturii greco-romanepe de o parte, dar mai ales, asiro-babiloniene ºiegiptene, pe alta. �Personajele� pe care lesculpteazã Kolozsi Tibor sînt plãsmuiri care neapar aºa cum le-a reþinut ºi plãsmuit în parteamintirea istoricã, în parte legenda ºi totodatã aºacum �apar� ele în urma diverselor �metamorfoze�ºi �mutaþii�, a �anamorfozelor� ºi�katamorfozelor� la care le supune capacitateaimaginativã a sculptorului precum ºi tragismulconcepþiei sale personale. Ele, �Figurile�, sîntînãlþate cu vigoare în sfera miraculos-supraumanului, devenind fiinþe pe jumãtatefantastice, deosebindu-se, chip de chip, dar avîndîn acelaºi timp particularitãþi care le asigurã genulproxim pînã la o identitate simbolicã doritã ºivisatã. Se poate distinge însã, clar ºi expresiv,particularitatea spiritualã ºi particularitateazestrei omeneºti a fiecãrei �Figuri-Persona� fãrã ase adînci în uniformitate, în pierderea în vis, înaneantizarea caracterului ºi a personalitãþii.Dimpotrivã, sub aparenþa unei legãturi dintre celemai strînse între ele datoratã proporþiilorfrumoase, acest ºir de figuri ºi personaje sîntstrãbãtute de emoþii ºi de �deplina trezire�lãuntricã, iar în faþa unora avem puternicaimpresie cã, în ciuda identitãþii zestrei lãuntrice,chipul o posedã în felul sãu. Ele � FIGURILECHIPURI � par niºte reprezentanþi dogmatici aiunui panteon de o expresivitate uimitoare pentrusensibilitatea noastrã de astãzi.

(Continuare în pagina 31) Kolozsi Tibor Trezirea