C2-Organizatia Si Mediul Ambiant

5/10/2018 C2-Organizatia Si Mediul Ambiant - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c2-organizatia-si-mediul-ambiant 1/40

ESENŢIAL

Manualul virtual „Fundamentele managementului organizaţiei”prezentat în continuare, nu se substituie manualului editat. Pentru

însuşirea cunoştinţelor strict necesare promovării examenului esteindispensabilă studierea integrală a manualului publicat:

OVIDIU NICOLESCU ION VERBONCU

FUNDAMENTELE MANAGEMENTULUI

ORGANIZATIEI



CCAAPPIITTOOLLUULL22

ORGANIZAŢIA ŞI MEDIUL AMBIANT

11.. CCUUPPR R IINNSS CCAAPPIITTOOLL

22..11 MMeeddiiuull aamm b biiaanntt aall oor r ggaanniizzaaţţiieeii 2.1.1 Necesitatea abordării mediului ambiant pentru managementul

organizaţiei2.1.2 Definirea mediului ambiant al organizaţiei

2.1.3 Factorii de influenţă ai mediului ambiant asupra organizaţiei2.1.3.1. Factori economici2.1.3.2. Factori de management2.1.3.3. Factori tehnici şi tehnologici2.1.3.4. Factori demografici2.1.3.5. Factori socio-culturali2.1.3.6. Factori politici2.1.3.7. Factori naturali..2.1.3.8. Factori juridici

2.1.4. Comportamentul organizaţiei faţă de mediul ambiant22..22 PPr r iinnccii p paalleellee mmuuttaaţţiiii eeccoonnoommiiccee îînn mmeeddiiuull aamm b biiaanntt aall f f iir r mmeeii r r oommâânneeşşttii..

2.2.1 Definire şi succintă caracterizare a economiei de piaţă

2.2.2 Principalele modalităţi de trecere la economia de piaţă 2.2.2.1. Instituirea unui sistem de protecţie socială 2.2.2.2. Descentralizarea sistemului de management al economiei

naţionale2.2.2.3. Elaborarea şi aplicarea unei strategii de reformă economică 2.2.2.4. Liberalizarea utilizării pârghiilor economice2.2.2.5. Privatizarea economiei naţionale2.2.2.6. Atragerea capitalului str ăin2.2.2.7. Remodelarea sistemului fiscal2.2.2.8. Restructurarea sistemului vamal2.2.2.9. Formarea unei pieţe a capitalurilor 2.2.2.10. Realizarea convertibilităţii leului2.2.2.11. Dezvoltarea pieţii muncii2.2.2.12. Introducerea managementului profesionist

22

.

.33

FF

iir r mm

aa

cc

aa

oo b b

iiee

cc

tt

aa

ll

mm

aa

nn

aa

gg

ee

mm

ee

nn

ttuu

lluu

ii 2.3.1 Conceptul de firmă şi rolul ei decisiv în funcţionarea economiei de

piaţă

2.3.2 Tipologia firmelor şi implicaţii asupra managementului

22..44 ÎÎnnttr r ee p pr r iinnzzăăttoor r uull şşii f f iir r mmaa 2.4.1 Definirea şi importanţa întreprinzătorilor 2.4.2 Caracteristici ale întreprinzătorului român

2.4.3 Privire generală asupra situaţiei întreprinderilor mici şi mijlocii



în Uniunea Europeană

BBii b blliiooggr r aaf f iiee

22.. MMOODD DDEE LLUUCCR R UU

11.. PPaar r ccuur r ggeeţţii,, ccuu aatteennţţiiee,, ccoonnţţiinnuuttuull ccaa p piittoolluulluuii,, aall aanneexxeelloor r

şşii aall iinnf f oor r mmaaţţiiiilloor r ssuu p plliimmeennttaar r ee p pr r iimmiittee llaa ccuur r ss ssaauu p pr r iinn

nnootteellee ddee ccuur r ss

22.. LLooccaalliizzaaţţii,, îînn tteexxtt,, ccoonnccee p ptteellee p pr r iinnccii p paallee şşii ccuuvviinntteellee--

cchheeiiee

33.. PPaar r ccuur r ggeeţţii b bii b blliiooggr r aaf f iiaa ssuu p plliimmeennttaar r ăă

44.. R R ăăss p puunnddeeţţii llaa îînnttr r ee b băăr r iillee r r eeccaa p piittuullaattiivvee ssuu b b f f oor r mmaa uunnoor r

eexx p puunneer r ii vveer r b baallee,, ddaar r şşii îînn ssccr r iiss

55.. R R eeaalliizzaaţţii tteesstteellee ddee aauuttooeevvaalluuaar r ee,, f f ăăr r ăă aa aa p peellaa llaa

r r ăăss p puunnssuur r ii.. EEvvaalluuaaţţii r r ăăss p puunnssuur r iillee şşii r r eelluuaaţţii ddooccuummeennttaar r eeaa

p pee b baazzaa mmaannuuaalluulluuii şşii aa b bii b blliiooggr r aaf f iieeii ssuu p plliimmeennttaar r ee

66.. R R eezzoollvvaaţţii ssttuuddiiiillee ddee ccaazz şşii eexxeer r cciiţţiiiillee,, eellaa b boor r aatteellee,,

aa p plliiccaaţţiiiillee şşii r r eef f eer r aatteellee,, ccoonnsseemmnnâânndduu--llee îînn ccaaiieettuull ddee

lluuccr r ăăr r ii p peennttr r uu sseemmiinnaar r

77.. CCoomm p plleettaaţţii ccaaiieettuull ddee sseemmnniiaar r ccuu eexxeer r cciiţţiiiillee r r eezzoollvvaattee îînn

ccaaddr r uull sseemmiinnaar r uulluuii,, ccuu aa p plliiccaaţţiiiillee şşii r r eef f eer r aattuull îînnttooccmmiitt ddee

dduummnneeaavvooaassttr r ăă şşii ccuu ccoonncclluuzziiiillee ddiinn ddeezz b baatteer r ii ssaauu ddiinn

r r eef f eer r aattee îînnttooccmmiittee ddee cceeiillaallţţii ccoolleeggii ddee ggr r uu p păă

Da

Manual, notiţe

(1) Învăţare

(2) Rezumat şicuvinte-cheie

(3) Consultare bibliografieobligatorie şisuplimentar ă

(4) Întrebări

(5) Teste deautoevaluare

(6) Studii decaz, aplicaţii,

referate

(7) Seminar

Caiet deseminar

Documentaţie pentru examen

Nu



3. TEXTUL CAPITOLULUI 2

ORGANIZAŢIA ŞI MEDIUL AMBIANT

22..11.. MMeeddiiuull aammbbiiaanntt aall oorrggaanniizzaaţţiieeii

AA b boor r ddaar r eeaa mmeeddiiuulluuii aamm b biiaanntt şşii aa iinntteer r ddee p peennddeennţţeelloor r ddiinnttr r ee aacceessttaa şşii oor r ggaanniizzaaţţiiaa r r oommâânneeaassccăă,, îînn ccoonntteexxttuull ttr r aannzziiţţiieeii ss p pr r ee eeccoonnoommiiaa ddee p piiaaţţăă,, ccoonnssttiittuuiiee oo p pr r oo b blleemmăă ddee mmaaxxiimmăă iimm p poor r ttaannţţăă,, llaa aa ccăăr r eeii r r eezzoollvvaar r ee mmaannaaggeemmeennttuull şşttiiiinnţţiif f iicc eessttee cchheemmaatt ssăă aaii b băă uunn r r ooll ddeecciissiivv.. AAcceeaassttaa ccuu aattââtt mmaaii mmuulltt ccuu ccââtt ccuunnooaaşştteer r eeaa îînn ddeettaalliiuu aa mmuullttiittuuddiinniiii ddee vvaar r iiaa b biillee eexxooggeennee şşii eennddooggeennee ccee iinnf f lluueennţţeeaazzăă oor r ggaanniizzaaţţiiaa eessttee ddee nnaattuur r ăă ssăă--ii aassiigguur r ee oo f f uunnccţţiioonnaalliittaattee eef f iicciieennttăă,, îînnttr r --uunn mmeeddiiuu ccoonnccuur r eennţţiiaall ddiinn ccee îînn ccee mmaaii aacceer r b b..

2.1.1. Necesitatea abordării mediului ambiant pentrumanagementul organizaţiei

Evoluţia întreprinderii moderne este marcată, în prezent, de amplificareainterdependenţelor cu mediul în care îşi desf ăşoar ă activitatea; expresia acesteievoluţii o reprezintă accentuarea caracterului deschis al organizaţiei concepute ca sistem, reflectat atât pe planul „intr ărilor” - factori de producţieşi informaţii -, cât şi pe cel al „ieşirilor” - bunuri materiale, informaţii şiservicii - prin care se integrează în mediul ambiant naţional şi internaţional şicare cunoaşte o varietate şi intensitate cu mult sporite faţă de perioadaanterioar ă.

Cunoaşterea în detaliu de către firmele de stat, private şI mixte prinorganismele lor de management, a caracteristicilor şi mutaţiilor intervenite înmediul ambiant este foarte necesar ă în actuala etapă dacă avem în vedere cel

puţin următoarele elemente:- luarea în considerare a evoluţiilor mediului ambiant reprezintă ocondiţie fundamentală a satisfacerii, cantitative şi calitative, aunei anumite categorii de trebuinţe de către întreprinderearespectivă.

- elaborarea de strategii şi politici realiste cu un grad ridicat defundamentare ştiinţifică.

- asigurarea resurselor umane, materiale, financiare şiinformaţionale* de care organizaţia are nevoie pentrufuncţionarea şi dezvoltarea sa nu este posibilă, cantitativ şicalitativ, f ără luarea în considerare a factorilor de mediu. oriservicii prin care organizaţia r ăspunde necesităţilor economiei

naţionale, societăţii în ansamblul său şi chiar mondosistemului.- asigurarea unor subsisteme organizatorice şi informaţionale eficace,

cât şi pentru adoptarea şi aplicarea de decizii şi acţiuni care să reflecte necesităţile şi oportunităţile prezente şi de perspectivă ale

**CCaammppbbeell ll MMcc CCoonnnneell ll llee ccllaassiif f iiccãã î î nn r r eessuur r ssee mmaatteer r iiaallee ((r r eessuur r ssee nnaattuur r aallee şş ii bbuunnuur r ii llee--ccaappiittaall))

şş ii r r eessuur r ssee uummaannee ((mmuunnccaa şş ii aabbii ll iittaatteeaa î î nnttr r eeppr r iinnzzããttoor r uulluuii )),, î î nn EEccoonnoommiiccss,, MMcc GGr r aaww--HHiill ll BBooookk CCoommppaannyy,, SSaann FFr r aanncciissccoo,, 11998877,, pp..2266..

Organiza ţ ia – istem deschis



mediului ambiant (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I.Verboncu, Fundametele managementului organizaţiei, capitolul 2).

2.1.2. Definirea mediului ambiant al organizaţiei

În ultimii ani, o serie de lucr ări de specialitate s-au ocupat, direct sau

indirect, de problematica mediului ambiant al organizaţiei, de impactul pe careacesta îl are asupra unităţii economico-sociale. Un aspect încă insuficientelucidat pe plan teoretic îl constituie definirea mediului ambiant, categoriedeosebit de complexă, date fiind multiplele sale componente şiinterdependenţele dintre ele. Abrodările difer ă sensibil de la un autor la altul.M. Dr ăgănescu, A. Iancu, C. Pintilie ş.a. (prezentarea conţinutului, în O.

Nicolescu, I. Verboncu, Fundametele managementului organizaţiei, capitolul2).

În ceea ce ne priveşte, apreciem că o definiţie a mediului ambiant trebuiesă surprindă complexitatea şi multidimensionalitatea acestuia, concomitent cureliefarea dinamismului său, generat în principal de revoluţia tehnico-şitiinţifică contemporană.

Printr-o asemenea definire rezultă necesitatea abordării mediuluiambiant într-o viziune dinamică, cuprinzătoare, capabilă să surprindă atâtevoluţiile convergente, cât şi divergente dintre componentele sale, de natur ă să favorizeze sau să împiedice derularea activităţilor microeconomice.

Studierea problematicii mediului ambiant şi precizarea multiplelor elemente de impact ale acestuia asupra firmelor româneşti sunt de natur ă să faciliteze, pe de o parte, înţelegerea mecanismului de constituire, funcţionare şidezvoltare a acestora şi, pe de altă parte, dependenţele complexe ale unităţilor economico-sociale faţă de mediu. Concomitent, poate fi reliefată influenţamajor ă pe care mediul ambiant o are asupra organizaţiei, asupra eficienţeieconomico-sociale, influenţă tot mai evidentă în prezent şi de care trebuie să seţină cont în fundamentarea strategiilor şi politicilor microeconomice. În altă ordine de idei, raporturile dintre mediu şi organizaţie se manifestă cuintensitate şi în ceea ce priveşte conceperea şi exercitarea procesului demanagement într-o viziune deschisă, capabilă să asigure o valorificaresuperioar ă a potenţialului mediului.

2.1.3. Factorii de influenţă ai mediului ambiant asupra organizaţiei

Figura 1 ilustrează principalele categorii de factori de mediu care au oinfluenţă major ă asupra organizaţiei sau a unor componente al acesteia.Asemenea factori este recomandabil să fie abordaţi într-o viziune sistemică,date fiind multiplele interdependenţe ce se stabilesc între ei şi comunitateadomeniului influenţat. Fiecare din categoriile de factori reliefate de figura

Abord ări diferite

Defini ţ ie

Astfel, mediul ambiant include toate elementele exogene organizaţiei, de natură economică, tehnică, politică, demografică, culturală, ştiinţifică, organizatorică, juridică,psiho-sociologică, educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia,ob inerea resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor

Principalelecategorii deactori



respectivă, datorită naturii şi caracteristicilor proprii, influenţează organizaţia şimanagementul acesteia într-un mod specific.

FFiigg.. 11.. FFaaccttoor r iiii mmeeddiiuulluuii aammbbiiaanntt

22..11..33..11.. FFaaccttoorrii eeccoonnoommiiccii

Prima şi cea mai importantă categorie de factori ai mediului ambiant, cuimpact semnificativ asupra organizaţiei, o reprezintă factorii economici.

Factorii economici - ce determină mediul economic în care îşidesf ăşoar ă activităţile organizaţiile - influenţează decisiv atât constituirea, câtşi funcţionarea şi dezvoltarea acestora. Punctul de plecare în abordarea unor asemenea stadii specifice „vieţii” unei organizaţii îl reprezintă studiul pieţei,

care furnizează informaţii relevante referitoare la nivelul şi structura cererii,nivelul preţurilor, concurenţă etc. Pe această bază, conducerea organizaţieifundamentează deciziile de aprovizionare, producţie şi vânzare, alături de alteelemente ale strategiilor şi politicilor generale ce-i sunt specifice (prezentareaconţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametele managementuluiorganizaţiei, capitolul 2).

Defini ţ ie

Factorii economici reprezintă ansamblul elementelor de natură economică din mediulambiant cu acţiune directă asupra activităţilor microeconomice: piaţa internă, piaţaexternă, pârghiile economico-financiare, sistemul bancar, bursa de valori, regimulinvesti iilor

Con ţ inut



Fig. 2. Modalităţi de intervenţie a statului asupra pieţelor firmeix

Politica bugetar ă

Stabilirea normelor privind calitatea

produselor şi serviciilor Reglementarea concurenţei, anivelului unor pre uri şi tarife

Asi urarea infrastructurii

Politica în domeniul comer ţului exterior (acorduri comerciale, tarife vamale, rata

de schimb, facilităţi la import sauexport)

Politica privind ocuparea for ţei demuncă (formare, reconversie, angajarea

tinerilor etc.)Reglementarea muncii (durata muncii,reprezentarea salariaţilor în organisme

de conducere ş.a.)

Politica socială (salariul minim,cotizaţii sociale, ajutoare pentru

categoriile defavorizate, alte aspecteale protecţiei sociale)

Politica monetar ă (rata dobânzii, ratainfla iei, politica de calitate)

Politica fiscală (impozit pe profit,impozite şi taxe pe clădiri, terenuri)

Politica industrială (subvenţii,facilită i la inputuri etc.)

Politica socială (cotizaţii sociale,ajutoare sociale, impozit pe salarii)

Politica informaţională

Politica educaţională PPiiaaţţaa iinnf f oorrmmaaţţiiiilloorr

şşii ccuunnooşşttiinnţţeelloorr Politica ştiinţifică şi de cercetare-

dezvoltare

PPiiaaţţaa f f oorrţţeeii ddee mmuunnccăă

PPiiaaţţaa bbuunnuurriilloorr eeccoonnoommiiccee

FFoor r mmee

aallee

PPIIEEŢŢEEII f f iir r mmeeii

PPiiaaţţaa ccaappiittaalluulluuii





22..11..33..33.. FFaaccttoorrii tteehhnniiccii şşii tteehhnnoollooggiiccii

.

exercită o influenţă importantă asupra firmelor româneşti şi managementuluiacestora, această categorie de factori îşi pune amprenta, în principal, pe gradulde înzestrare tehnică şi pe ritmul modernizării produselor şi tehnologiilor. Celedouă aspecte au un rol decisiv în susţinerea procesului de reformă dacă se ţinecont de situaţia deosebit de critică a economiei din acest punct de vedere(prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametelemanagementului organizaţiei, capitolul 2).

22..11..33..44.. FFaaccttoorrii ddeemmooggrraaf f iiccii

Din simpla enumerare a principalilor factori de acest gen - numărulpopulaţiei, structura socio-profesională a acesteia, ponderea populaţieiocupate, populaţia activă, rata natalităţii şi mortalităţii, durata medie avieţii - ne dăm seama de maniera complexă în care influenţează unitateaeconomică. O asemenea situaţie este determinată de poziţia prioritar ă pe careresursele umane le ocupă în cadrul firmei, de calitatea lor depinzând calitateaactivităţilor microeconomice.

Mutaţiile din perimetrul acestor factori sunt numeroase: de la deplasareasubstanţială a populaţiei ocupate spre sfera serviciilor la orientarea şcoliiromâneşti spre asigurarea cantitativă şi calitativă a nevoilor de cadre aleeconomiei, toate trebuie concepute şi operaţionalizate încât să facilitezederularea unor activităţi microeconomice rentabile, de înaltă competitivitate.

22..11..33..55.. FFaaccttoorrii ssoocciioo--ccuullttuurraallii

Un rol decisiv îl joacă învăţământul, care contribuie atât laîmbunătăţirea (ameliorarea) structurii socio-profesionale a populaţiei, cât şi,mai ales, la amplificarea nivelului cultural al acesteia, la formarea uneimentalităţi specifice economiei de piaţă. În acest domeniu trebuie acţionatgradual, în sensul că, pe de o parte, se impune pregătirea de specialişti de către

Defini ţ ie

Cuprinzând ansamblul elementelor cu caracter tehnic şi tehnologic din mediul ambiant, cuimpact asupra firmei principalii factorii tehnici şi tehnologici sunt nivelul tehnic al utilajelor

disponibile pentru cumpărare, calitatea tehnologiilor ce pot fi achiziţionate, calitateacercetărilor tehnice la care întreprinderea are acces, numărul şi nivelul licenţelor şibrevetelor înregistrate, capacitatea creativ-inovativă a sistemului de cercetare-proiectare ş.a

Defini ţ ie

Factorii demografici includ totalitatea elementelor demografice ce acţionează asupra firmei, directsau indirect

Defini ţ ie

Totalitatea elementelor de natur ă socio-culturală din mediul ambiant - structura socială apopulaţiei, ocrotirea sănătăţii, învăţământul, cultura, ştiinţa, mentalitatea - cu influenţă directă sau indirectă asupra firmei reprezintă factorii socio-culturali



firmele româneşti pentru rezolvarea unor probleme realmente noi, derivate dintranziţia la economia de piaţă şi, pe de altă parte, amplificarea ponderii

populaţiei cu studii superioare, prin sporirea corespunzătoare a cifrei deşcolarizare în învăţământul superior, cu deosebire economic şi juridic.

Asemenea transformări, corelate cu altele din sfera ştiinţei, culturii şiocrotirii sănătăţii vor da noi dimensiuni rolului factorilor socio-culturali în

funcţionarea firmei şi managementului său.

22..11..33..66.. FFaaccttoorrii ppoolliittiiccii

Factorii politici acţionează direct sau indirect asupra întreprinderilor,regăsindu-se, în principal, în politica economică, politica socială, politicaştiinţei, politica învăţământului, politica externă, cu influenţă în ceea ce

priveşte sursele şi modalităţile de constituire, cât şi obiectivele şi mijloacelede realizare a lor. Managementul microeconomic este, la rândul său,influenţat nemijlocit de factorii politici prin impactul pe care îl generează asupra fundamentării strategiilor şi politicilor firmelor, a deciziilor de realizarea obiectivelor prevăzute de acestea.

Concomitent cu factorii mai sus-menţionaţi, în categoria factorilor politici se include şi politica altor state care, alături de politica organismelorpolitice internaţionale, exercită o influenţă apreciabilă asupra activităţilor microeconomice. „Intrarea” ţării noastre şi a fiecărei firme în parte în Europa şiîn lume, participarea eficace la circuitul economic mondial de valori materialeşi spirituale sunt serios condiţionate de acţiunea acestor factori.

22..11..33..77.. FFaaccttoorrii nnaattuurraallii

Din factorii naturali (ecologici), din care fac parte, printre alţii,resursele naturale, apa, solul, clima, vegetaţia, fauna, esenţiale pentru

populaţie şi economie. În condiţiile actuale, când criza de materii prime şiresurse energetice îmbracă noi dimensiuni, interdependenţele dintre factorii

ecologici şi unităţile economice se multiplică şi diversifică, reclamând un efortdeosebit pentru cunoaşterea şi valorificarea lor de către managementulmicroeconomic. „Resursele nu numai că nu mai sunt privite izolat de celelaltefenomene economice şi sociale, ci au început să fie luate în considerare ladimensiunile lor reale şi integrate într-un sistem împreună cu alte subsisteme,ca populaţia, investiţia de capital, poluarea, producţia de alimente, calitateavieţii, toate fiind privite în evoluţia lor pe termen lung şi în intercondiţionarealor reciprocă”.

Defini ţ ie

Factorii politici din mediul exogen organizaţiei cuprind ansamblul elementelor de natură ce influenţează direct sau indirect funcţionalitatea şi performanţele sale.

Con ţ inut

Defini ţ ie

Totalitatea elementelor exogene organizaţiei, de natură ecologică, care influenţează direct şiindirect funcţionalitatea şi performanţele constituie factorii naturali.

Con ţ inut



În păstrarea echilibrului ecologic, în asigurarea unor condiţii favorabiledezvoltării economice, firmele şi, îndeosebi, managementul acestora au un rolimportant. Dar în derularea unui asemenea demers este necesar ă implicarea şi acelorlalte categorii de factori ai mediului ambiant.

22..11..33..88.. FFaaccttoorrii j juurriiddiiccii

Cei mai semnificativi factori juridici sunt legile, decretele, hotărârileguvernamentale, ordinele miniştrilor, deciziile prefecturilor şi primăriilor care cuprind o serie de norme de drept de a căror respectare sunt responsabiliagenţii economici.

Influenţa factorilor juridici se manifestă atât în ceea ce priveşte

constituirea firmelor - Legea 31/1990 cu privire la societăţile comerciale este principalul act normativ în acest domeniu - cât şi în funcţionarea şi dezvoltarealor. Sunt reglementate prin acte normative specifice organismele demanagement participativ ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale,mecanismele decizionale şi structural-organizatorice derulate în cadrulacestora, precum şi componenţa lor. Dar ceea ce este foarte important, omultitudine de alţi factori ai mediului ambiant (economici, de management,tehnici şi tehnologici, politici ş.a.) îşi exercită impactul prin intermediul unor normative, al unor reglementări din care se detaşează legea salarizării, legeainvestiţiilor de capital str ăin, legile din domeniul preţurilor, tarifelor, credităriişi impozitării, legea învăţământului, legea cercetării-dezvoltării, legeafinanţelor publice ori legea cu privire la organizarea ministerelor. Ca atare,

factorii juridici pot fi abordaţi ca un corolar al celorlalte categorii de factori aimediului ambiant, facilitând sau împiedicând acţiunea acestora.Sarcina managementului organizaţiilor este de a găsi cele mai adecvate

modalităţi organizatorice, informaţionale, decizionale, de a concepe şi promovaun instrumentar managerial eficace pentru adaptarea permanentă a acestora lacerinţele mediului, aflat într-o continuă transformare şi evoluţie. Abordareaduală a raporturilor organizaţie -mediu facilitează eforturile ce se depun în

prezent pentru „construirea” unui sistem economic competitiv, eficient, încadrul căruia întreprinderea este o componentă activă şi dinamică.

22..11..44.. CCoommppoorrttaammeennttuull oorrggaanniizzaaţţiieeii f f aaţţăă ddee mmeeddiiuull aammbbiiaanntt

Practic, pot fi evidenţiate două tipuri de comportamente atitudinalefaţă de emdiul ambiant.

Primul este dat de o atitudine pasivă (reactivă) a organizaţiei vis-à-visde mediul ambiant, caracterizată în "aşteptarea" producerii modificărilor încadrul acestuia şi încercarea de adaptare prin schimbare la asemenea

provocări. Este din păcate, tipul de comportament predominant la majoritateaorganizaţiilor din toate ţările. Acest comportament, aparent mai comod din

Defini ţ ieFactorii juridici, constituie din ansamblul reglementărilor juridice cu influenţă directă sau indirectă asupra firmei şi managementului său.

Con ţ inut



punct de vedere managerial, determină multiple repercursiuni negative lanivelul funcţionalităţii şi performanţelor organizaţiilor.

Cel de-al doilea este reprezentat de atitudinea "agresivă" (procativă) faţă de mediul ambiant, în sensul anticipării schimbărilor produse în cadrulacestuia şi preîntâmpinării apariţiei unor disfuncţionalităţi majore - generate deastfel de schimbări - asupra funcţionalităţii, eficienţei şi eficacităţii

organizaţiei. Condiţia fundamentală a succesului acestui gen de comportamento reprezintă existenţa unui management cu adevărat profesionist, anticipativ,exercitat de manageri profesionişti.

Relaţiile dintre mediu, organizaţie şi managementul său sunt ilustrate înfigura nr. 3.

Fig. nr. 3. Relaţiile dintre mediu, organizaţie şi management

2.2. Principalele mutaţii economice în mediul ambiant al organizaţieiromâneşti

2.2.1. Definire şi succintă caracterizare a economiei de piaţă

Managementul şi evoluţiile actuale şi viitoare ale organizaţiilor dinRomânia, ale tuturor agenţilor economici au o foarte puternică determinarecontextuală, superioar ă situaţiei din majoritatea celorlalte ţări, ca urmare atrecerii la un nou sistem economic, politic şi social. În consecinţă, punctarea,fie şi succintă, a unora din principalele procese prin care se realizează economia de piaţă în România constituie premisa de la care trebuie pornit înstabilirea configuraţiei şi funcţionalităţii societăţilor comerciale, a firmelor îngeneral, în înţelegerea şi perfecţionarea managementului acestora.

Mediu

Mana-gementOrganizaţie

Rela ţ ia agent economic-economia de pia ţă



Ca urmare, consider ăm necesar să prezentăm, fie şi succint, ce se înţelege prin economia de piaţă, la care foarte mulţi se refer ă f ăr ă să-i cunoască suficient conţinu- tul şi să-i înţeleagă mecanismele de funcţionare.

Economia de piaţă este un sistem economic caracterizat prin:- obiectivul urmărit de către agenţii economici este maximizarea

profitului. Scopul tuturor deciziilor şi acţiunilor managerilor vizează direct şi

indirect realizarea unui profit cât mai mare de către firma unde lucrează;- economia naţională este alcătuită în proporţie covârşitoare dinagenţi economici (nu administrativi), în principal firme. Prin agent economicdesemnăm o organizaţie ce urmăreşte obţinerea de profit, utilizând

predominant mijloace economice şi ale cărei supravieţuire şi dezvoltare suntcondiţionate de realizarea profitului. Cel mai frecvent agent economic încondiţiile economiei de piaţă este întreprinderea sau firma;

- managementul şi funcţionarea agenţilor economici se realizează folosind preponderent pârghii economice: preţ, salariu, credit, dobândă,investiţie, profit etc. Acestea înlocuiesc directivele, planurile birocratice,indicaţiile şi celelalte elemente specifice economiei de tip comunistsupercentralizate, în a cărei conducere predomină elementele administrativ-

funcţionăreşti şi politice;- în ansamblul dirijării şi funcţionării economiei naţionale, piaţa are

rolul decisiv. În fapt, ea constituie principalul regulator al activităţiieconomice. Mărimea preţurilor, salariilor, creditelor, dobânzilor, ca şi evoluţialor, se stabilesc pe piaţă în funcţie de raporturile cerere-ofertă, fireşte în cadrulreglementărilor juridice şi economice emise de către factorii decidenţimacrosociali. Subliniem acest ultim aspect, întrucât în nici o ţar ă civilizată dinlume nu se mai practică sistemul pieţei spontane, caracteristic secolului trecut,care face imposibilă funcţionarea echilibrată a economiei;

- suportul economic al economiei de piaţă îl constituie proprietateaprivată, care este necesar să fie predominantă. Aşa cum demonstrează milenara istorie a omenirii, proprietatea privată corespunde naturii umane, eadeterminând multiple şi intense legături, ataşament şi implicare între om şiobiectul activităţii sale. Proprietatea privată este cea care garantează „de facto”dreptul de a poseda, folosi, dispune de uzufruct, f ăr ă de care nu există veritabiliagenţi economici. De aceea, preponderenţa proprietăţii private la nivelulagenţilor economici, al firmelor este determinantă pentru apariţia economiei de

piaţă.Întrunirea concomitentă a celor cinci tr ăsături care se refer ă la scopul,

componentele, mijloacele, mecanismul şi suportul său economic esteobligatorie pentru a poseda o veritabilă economie de piaţă.

Caracteristicileeconomiei de pia ţă

EEccoonnoommiiaa ddee ppiiaaţţăă eessttee uunn ssiisstteemm eeccoonnoommiicc ccaarraacctteerriizzaatt pprriinn f f aappttuull ccăă oobbiieeccttiivvuulleeccoonnoommiicc uurrmmăărriitt ddee aaggeennţţiiii eeccoonnoommiiccii,, mmaa j joorriittaarrii llaa nniivveell nnaaţţiioonnaall,, eessttee mmaaxxiimmiizzaarreeaapprroof f iittuulluuii,, mmaannaaggeemmeennttuull şşii f f uunnccţţiioonnaarreeaa f f iirrmmeelloorr ssee rreeaalliizzeeaazzăă f f oolloossiinndd pprreeppoonnddeerreennttppâârrgghhiiii eeccoonnoommiiccee,, ppiiaaţţaa aarree rroolluull ddeecciissiivv î î nn ddiirrii j jaarreeaa şşii f f uunnccţţiioonnaarreeaa eeccoonnoommiieeiinnaaţţiioonnaallee,, iiaarr pprroopprriieettaatteeaa pprriivvaattăă eessttee pprreeddoommiinnaannttăă ..

Defini ţ ie



2.2.2. Principalele modalităţi de trecere la economia de piaţă

Proiectarea şi implementarea sistemului economiei de piaţă este un proces foarte cuprinzător, de o complexitate, după opinia noastr ăx,nemaiîntâlnită,1 ce cuprinde un ansamblu de mutaţii profunde (vezi figura nr.4).

FFiigg.. nnr r .. 44.. PPr r iinncciippaalleellee ddiir r eeccţţiiii ddee r r eeaalliizzaar r ee aa eeccoonnoommiieeii ddee ppiiaaţţăă

22..22..22..11.. IInnssttiittuuiirreeaa uunnuuii ssiisstteemm ddee pprrootteeccţţiiee ssoocciiaallăă

Făr ă îndoială că o direcţie major ă de realizare a unei economii de piaţă în economia contemporană o constituie instituirea unui sistem de protecţiesocială a populaţiei. Menirea sa este de a facilita şi contribui la realizarea

11 R R eeaalliizzaar r eeaa,, ccuu ccââtteevvaa ddeecceenniiii îînn uur r mmãã,, aa eeccoonnoommiieeii ddee ttii p p ssoocciiaalliisstt ssaauu ccoommuunniisstt aa f f oosstt mmaaii r r eedduussãã ddiinn p puunnccttuull ddee vveeddeer r ee aall ccoomm p plleexxiittããţţiiii,, îînnttr r uuccââtt,, îînn p peer r iiooaaddaa r r eess p peeccttiivvãã,, ddiimmeennssiiuunneeaa,, ccoomm p poonneennţţaa şşii ddiinnaammiissmmuull uunniittããţţiilloor r eeccoonnoommiiccee eer r aauu nneett iinnf f eer r iiooaar r ee

p peer r iiooaaddeeii aaccttuuaallee ..

Instituirea unui sistem de protecţie socială

Descentralizarea sistemului de management al economiei

Elaborarea şi aplicarea unei strategii de reformãeconomicã

Liberalizarea utilizãrii pârghiilor economice

Privatizarea economiei naţionale

Atragerea capitalului strãin

Remodelarea sistemului fiscal

Restructurarea sistemului vamal

Formarea unei pieţe a capitalurilor

Realizarea convertibilitãţii leului

Dezvoltarea pieţei muncii

Implementarea managementului profesinist

Direcţii

1

2

4

3

5

7

6

9

8

10

11

12



ajustărilor sociale inevitabile, ca urmare a restructur ărilor economice asociateeconomiei de piaţă, asigurând suportabilitatea lor socială. Dintre componenteleunui asemenea sistem menţionăm: indexarea salariilor în raport cu evoluţia

preţurilor; instituirea unor indemnizaţii de şomaj pentru persoanele care r ămânf ăr ă locuri de muncă drept urmare a restructur ărilor economice şi arentabilizării activităţii societăţilor comerciale şi regiilor de stat; crearea unei

reţele de orientare profesională, care să îndrume tinerii şi adulţii să se formezeşi reprofileze profesional, în funcţie de necesităţile actuale şi viitoare alesocietăţii româneşti; punerea în oper ă a unui sistem de reciclare a personalului

pentru a fi în măsur ă să efectueze noi categorii de muncă, în funcţie deevoluţiile economiei naţionale ş.a.

După opinia noastr ă, instituirea unui sistem eficace de protecţie socială ar fi trebuit să constituie prima componentă a realizării economiei de piaţă.

2.2.2.2. Descentralizarea sistemului de management al economieiromâneşti

Declanşat în 1990, descentralizarea constituie una din mutaţiile majorede realizat în ritm alert. Dificultatea operaţionalizării descentralizării rezidă, în

primul rând, în caracterul excesiv de centralizat al conducerii întregii societăţidin România, dublat în mod firesc de o mentalitate, prezentă la cvasitotalitatea

populaţiei, caracterizată prin insuficientă iniţiativă, prin obedienţă faţă defactorii decizionali exogeni întreprinderilor, prin creativitate şi dinamismfrecvent atrofiate, elemente inhibitorii, blocante pentru mecanismul economieide piaţă.

Pentru a reuşi descentralizarea rapidă şi eficace este necesar să seacţioneze concomitent „de sus în jos” şi de „jos în sus “, Acţionarea de „sus în

jos” se refer ă la adoptarea de legi, decrete etc. concretizate în măsuri radicale,atât de restrângere a sferei prerogativelor ce revin guvernului, ministerelor,

agenţiilor guvernamentale etc., cât şi a dimensiunii acestora. Menţinerea unor dimensiuni apreciabile ale respectivelor organisme manageriale, chiar dacă oficial li se diminuează sarcinile, competenţele şi responsabilităţile, determină un insuficient efect asupra descentralizării reale. Personalul respectiv continuă,frecvent în forme uşor schimbate, „cosmetizate”, să păstreze şi să exercite

puterea deţinută de zeci de ani în virtutea obişnuinţei, pentru justificareaexistenţei sale şi a menţinerii pe respectivele locuri de muncă.

Abordarea de „jos în sus” se refer ă la asumarea de sarcini, competenţeşi responsabilităţi sensibil amplificate de către societăţile comerciale şi regiilede stat, în condiţiile existenţei de mijloace financiare şi materialeindispensabile desf ăşur ării activităţii, astfel încât acestea să fie nevoite să apeleze cât mai puţin la factorii decizionali macrosociali. Deosebit de

important este ca să se prevadă pentru fiecare competenţă acordată societăţilor comerciale şi responsabilităţi, reflectate inclusiv în penalităţi pentru ceivinovaţi de neexercitare. O întinerire a personalului managerial la acest nivel,

bazată, fireşte, pe principiul valorii profesionale şi a calităţilor de manageri, poate să contribuie la manifestarea întreprinderilor ca veritabili agenţieconomici.

Conţinutul economic al descentralizării este necesar să îl reprezinteliberalizarea utilizării pârghiilor economice în ansamblul sistemului economicromânesc. Ne referim în special la preţ, credite, salarii, investiţii. Competenţele

Dificultate

Modalit ăţ i derealizare

Con ţ inut



privind folosirea acestor instrumente de bază ce revin societăţilor comerciale şiregiilor de stat este necesar să fie amplificate în continuare şi operaţionalizate.

Numai asigurându-le posibilitatea să apeleze plenar la pârghiile economice, înmod similar firmelor str ăine cu care intr ă în competiţie, se pot asigura agenţieconomici puternici, capabili să iniţieze şi să desf ăşoare acţiuni profitabile

pentru ei şi pentru economia naţională în ansamblu (prezentarea conţinutului,

în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametele managementului organizaţiei,capitolul 2).

2.2.2.3. Elaborarea şi aplicarea unei strategii de reformă economică şidezvoltarea susţinută a economiei româneşti

Economia de piaţă prezintă, aşa cum s-a ar ătat, o complexitate deosebită şi caurmare, construirea şi funcţionarea sa, nu se poate realiza cu succes, f ăr ă ostrategie cuprinzătoare şi realistă. Un argument convingător îl reprezintă faptulcă toate ţările dezvoltate îşi conduc economia pe bază de strategii, unele - cumar fi Franţa – neezitând în anumite perioade să aibă un minister cu acest profil2.

România are nevoie de o strategie economică globală profesionistă,structurată pe următoarele elemente:

- misiune, prin care să se prevadă tipul de economie spre care evoluăm- obiectivele economice fundamentale naţionale privitoare la PIB,

productivitate, rata inflaţiei, deficit bugetar, rată a şomajului, ratacursului de schimb ş.a.

- opţiunile strategice referitoare la amploarea şi ritmul privatizării, pieţele externe spre care se orientează România, ramurile şisubramurile pe care se focalizează dezvoltarea economiei, tipurile detehnologii utilizate, modalităţile de atragere de capitaluri str ăine,tipurile de dezvoltare regională etc.

- resursele pentru dezvoltare, structurate în interne, atrase şi

împrumutate- termenele strategiei, de regulă între 3 şi 7 ani- avantajele competitive prin care se precizează care sunt atuurile

economiei României comparativ cu cele ale altor economii naţionale, prin care se asigur ă competitivitatea economică pe plan intern şiinternaţional

Precizăm că, o astfel de strategie România încă nu posedă. Multmediatizată strategie de integrare în Uniunea Europeană pentru perioada 2001-2007, deşi conţine multe aspecte esenţiale valoroase, omite elemente esenţiale,cum ar fi dimensionarea resurselor pentru dezvoltare, precizarea avantajelor competitive ale României etc.

În consecinţă, România are nevoie urgentă de o strategie naţională de

reformă şi dezvoltare economică, care să cuprindă toate elementele necesare,riguros definite şi armonizate. Fireşte, strategia economică naţională, elaborată în consens cu standardele Uniunii Europene, trebuie însoţită de un programcomplet şi realist de implementare, care să asigure operaţionalizarea sa. Oastfel de strategie este esenţială pentru relansarea economiei naţionale şiintegrarea eficace şi cât mai rapidă a României în Uniunea Europeană.

22 Î Î nncceeppâânndd ccuu aannuull 22000011,, î î nn RRoommâânniiaa ss--aa ccr r eeaatt MMiinniisstteer r uull PPr r ooggnnoozzeeii EEccoonnoommiiccee,, ccaar r ee ssee ooccuuppăă î î nn bbuunnăă mmăăssuur r ăă ddee ppr r ooiieeccttaar r eeaa ddee ssttr r aatteeggii ii mmaaccr r ooeeccoonnoommiiccee..

Componentestrategice

Situa ţ iaactual ă



2.2.2.4. Liberalizarea folosirii pârghiilor economice

De la început, se impune precizarea că liberalizarea utilizării pârghiilor economice este necesar să fie foarte bine „proiectată”, având în vedere efecteleeconomice, sociale şi politice, atât imediate, cât şi în „lanţ”, pe care le

determină, atât la nivel de firmă şi cetăţean, cât şi de economie naţională şi populaţie în ansamblul lor.

În plus, liberalizarea utilizării oricărei pârghii economice trebuie precedată de o pregătire psihologică a populaţiei. Prin toate canalele „massmedia”, prin acţiuni guvernamentale expres organizate este important să seexplice pe înţelesul întregii populaţii necesitatea măsurilor preconizate,conţinutul lor, problemele majore care se vor ridica, efectele pe termen scurt,mediu şi lung ale acestora. Sindicatele au mare rol în această privinţă, asocierealor la „proiectarea” acestor măsuri şi la pregătirea populaţiei pentru a le acceptaşi, într-o măsur ă cât mai mare, pentru a se implica pozitiv, fiind indispensabilă.

Liberalizarea utilizării pârghiilor economice se refer ă în principal la:- preţuri- dobânzi- salarii- investiţii- crediteOrice măsur ă este necesar să fie precedată de o complexă analiză şi de

evaluarea efectelor economice şi sociale pe termen scurt, mediu şi lung asupraagenţilor economici, economiei naţionale în ansamblu şi populaţie.

2.2.2.5. Privatizarea unei părţi majore a economiei româneşti

În conceperea şi operaţionalizarea privatizării, proces deosebit de

complex, aflat în plină desf ăşurare în România, de o importanţă major ă estestabilirea foarte clar ă a scopurilor avute în vedere cu prioritate. După opinianoastr ă, obiectivele privatizării pentru România pot fi divizate în trei categorii

principale - economice, politice şi sociale. (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametele managementului organizaţiei, capitolul2)

Privatizarea economiei româneşti se poate realiza utilizând o varietatede forme. O primă formă o constituie investiţiile efectuate de persoane înmod individual sau asociate, în societăţi comerciale. La această modalitaterecurg persoanele care posedă un spirit întreprinzător peste medie şi un volumminim de resurse financiare. În câţiva ani, întreprinderile mici pot ajunge să reprezinte un segment predominant mai ales în domeniul comer ţului, micii

producţii de mărfuri, serviciilor, cu condiţia, fireşte, ca legislaţia şi aparatul destat să le încurajeze şi protejeze puternic în faza de început a activităţii lor (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametelemanagementului organizaţiei, capitolul 2).

Cea mai importantă formă de privatizare o constituie împroprietărireaunei părţi a populaţiei cu o parte din acţiunile societăţilor comerciale.

Înfiinţarea de societăţi comerciale private cu participareacapitalului str ăin prezintă mari perspective în România. Adoptarea legislaţiei

privitoare la capitalul str ăin asigur ă o premisă importantă pentru înfiinţarea

Mod deabordare

Pârghii deliberalizat

Forme derealizare a privatiz ării



unui număr apreciabil de asemenea firme încă din aceşti ani (prezentareaconţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametele managementuluiorganizaţiei, capitolul 2).

În sfâr şit, o altă modalitate de privatizare o constituie crearea de firmemixte cu capital de stat şi particular, atât românesc, cât şi străin, care

prezintă apreciabile perspective (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I.

Verboncu, Fundametele managementului organizaţiei, capitolul 2).

22..22..22..66.. AAttrraaggeerreeaa iinntteennssăă aa ccaappiittaalluulluuii ssttrrăăiinn

Elementele precedente au f ăcut deja introducerea spre o altă coordonată a dezvoltării economiei româneşti în perioada următoare - atragerea intensă acapitalului străin. Practica întregii dezvoltări mondiale demonstrează că atragerea capitalului str ăin prezintă pentru ţările în curs de dezvoltare avantajede neînlocuit (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu,Fundametele managementului organizaţiei, capitolul 2).

Pentru a asigura maximum de eficienţă investiţiilor de capital str ăin se

recomandă utilizarea cu precădere a societăţilor mixte, cointeresând astfel partenerii str ăini să aducă tehnică, tehnologie, know-how de vârf şi nu cele pecare le înlocuiesc în propriile ţări, ca fiind uzate moral. Făr ă atragerea unor investiţii de minimum 7-8 miliarde dolari în următorii ani nu se poate declanşaun veritabil reviriment economic în România. Factorii principali carecondiţionează atragerea capitalului str ăin în România sunt: facilităţile acordatede formarea capitalului str ăin, gradul de complementaritate al economieiromâneşti şi al economiilor altor ţări, existenţa în România a anumitor resurse,stabilitatea economică, socială şi politică şi - cu pondere foarte mare - imagineainternaţională a României.*

22..22..22..77.. R R eemmooddeellaarreeaa ssiisstteemmuulluuii f f iissccaall

Una dintre cele mai importante şi eficace pârghii de managementeconomic la nivel statal şi local în condiţiile economiei de piaţă o constituieimpozitul. Felul, mărimea şi funcţiile impozitelor în economia de piaţă suntsensibil diferite faţă de economia precedentă. În consecinţă, se impune oremodelare a sistemului de impozite la scara economiei naţionale. Dintrecerinţele principale, care se recomandă să fie avute în vedere în cadrul acestui

proces, menţionăm: încurajarea cu prioritate a înfiinţării, funcţionării şidezvoltării agenţilor economici din domeniul producţiei; stimularea investiriiveniturilor populaţiei şi agenţilor economici şi nu a consumării lor; atragereacapitalului str ăin în ramurile prioritare ale economiei naţionale şi în cele în care

există un deficit cronic de produse şi servicii; menţinerea sub control a procesului inflaţionist; asigurarea unui minim de resurse financiare bugetelor locale şi central al statului pentru a putea finanţa activităţile de interes public;diferenţierea impozitelor în profil de ramur ă şi teritorial, în funcţie de intereseleşi necesităţile prioritare ale economiei româneşti în ansamblu şi ale

principalelor sale componente. Remodelarea impozitelor şi taxelor prin prisma

** Î Î nn SS..UU..AA..,, ssaallaar r iiuull mmiinniimm oor r aar r eessttee ddee 55 $$,, iiaar r î î nn CCaannaaddaa 44,,7755 $$,, î î nn ttiimmpp ccee î î nn RRoommâânniiaa aacceessttaa eessttee llaa ccuur r ssuull r r eeaall aall lleeuulluuii ddee ccââ ţţ iivvaa zzeeccii ddee cceenn ţţ ii .. MMaaii mmuulltt ddeeccââtt aattââtt,, cceell mmaaii mmaar r ee ssaallaar r iiuu oor r aar r ddiinn RRoommâânniiaa,, î î nn sseeccttoor r uull ddee ssttaatt,, nnuu aattiinnggee mmiinniimmuull nnoor r dd--aammeer r iiccaann ddee 55 $$..

Con ţ inut

Con ţ inut



acestor cerinţe, proces aflat în curs de desf ăşurare, este esenţială pentruîncurajarea întreprinzătorilor şi reinversarea evoluţiei economice în sensulcreşterii Produsului Naţional Brut (PNB).

22..22..22..88.. R R eessttrruuccttuurraarreeaa ssiisstteemmuulluuii vvaammaall

În strânsă corelaţie cu impozitele, se impune şi restructurareasistemului vamal. De la bun început consider ăm util să subliniem că esteabsolut necesar ă elaborarea unei strategii vamale la nivel naţional, pornind atâtde la starea actuală a economiei României, de la necesităţile şi cerinţelespecifice economiei de piaţă, strategia de restructurare şi reformă economică,cât şi de la caracteristicile prezente şi viitoare ale reglementărilor vamaleinternaţionale şi, în special, ale Pieţei Comune, în care treptat vom fi integraţi.Făr ă a intra în detalii, menţionăm câteva dintre cerinţele de bază în funcţie decare sistemul vamal românesc se recomandă a fi restructurat: protecţiaeconomiei naţionale, a agenţilor economici din cadrul său, mai puternică petermen scurt, diminuând-o treptat, pe măsura fortificării lor; protecţia nivelului

de trai al populaţiei prin frânarea exporturilor pentru produsele deficitare pe plan intern şi facilitarea importurilor produselor de larg consum necesare unuitrai civilizat; încurajarea pătrunderii capitalului str ăin, diferenţiată pe ramuri,subramuri şi produse chiar, corespunzătoare intereselor şi necesităţilor

prioritare ale economiei naţionale şi populaţiei; favorizarea pătrunderiicapitalului str ăin, cu precădere sub formă de utilaje, tehnologii, know-how;impulsionarea creşterii rapide a competitivităţii produselor româneştidimensionând taxele vamale pe cerinţa descreşterii în timp, diferenţiat pe

produse în funcţie de politica pe termen lung a statului.

22..22..22..99.. FFoorrmmaarreeaa ppiieeţţeeii ccaappiittaalluurriilloorr

O componentă dintre cele mai importante şi dificile ale tranziţiei spreeconomia de piaţă o constituie formarea unei pieţe a capitalurilor. Urgenţasa decurge din necesitatea mobilizării resurselor băneşti de la populaţie şiagenţi economici în vederea reinvestirii rapide şi după criterii economice. În

plus, piaţa capitalurilor ar avea ca urmare şi o accelerare a vitezei de rulare a banilor care, comparativ cu majoritatea ţărilor dezvoltate, este de 2-3 ori maimică. Bursa de valori este componenta de bază a pieţei capitalurilor, fiindinstituţia specializată în efectuarea, potrivit anumitor reguli, a tranzacţiilor decapitaluri, sub formă de acţiuni, titluri de valoare, obligaţiuni etc. Intrarea ei înfuncţiune prezintă multiple efecte pozitive asupra valorificării pe principiieconomice a resurselor băneşti, atât ale firmelor, cât şi ale populaţiei, precum şi

a atragerii de capital extern. Organizarea de cât mai multe bănci private,concomitent cu diversificarea şi specializarea sistemului bancar de statconstituie alte elemente indispensabile bunei funcţionări a pieţei capitalurilor,asigurând posibilităţi superioare de obţinere şi utilizare a capitalurilor încondiţiile instituirii unui climat de concurenţă, indispensabil unei valorificărisuperioare a sumelor disponibile la populaţie şi agenţi economici.

Con ţ inut

Con ţ inut



22..22..22..1100.. DDeezzvvoollttaarreeaa ppiieeţţieeeii mmuunncciiii

Concomitent cu piaţa capitalurilor se pune şi problema realizării uneipieţe a muncii. Necesitatea unei pieţe a muncii, atât de combătută de doctrinacomunistă, rezidă în asigurarea posibilităţii de a angaja for ţa de muncă potrivitnecesităţilor efective ale agenţilor economici, evitând presiunile nejustificateeconomic pentru supradotarea întreprinderilor cu personal, cât şi dificultateaasigur ării rapide a for ţei de muncă necesare înfiinţării şi dezvoltării de noifirme. Piaţa muncii are un puternic efect asupra salarizării adecvate în funcţiede pregătire, efort şi rezultate, asupra disciplinei şi pregătirii for ţei de muncă,fiind un factor major, deşi cu acţiune indirectă, de creştere a productivităţiimuncii. Importanţa sa pentru România decurge din faptul că productivitateamuncii este net inferioar ă celei din ţările dezvoltate, de regulă de 2-3 ori,adesea chiar la dotări tehnice identice sau apropiate. De altfel, o parteimportantă a economiştilor apreciază, bazat pe realităţi de zeci de ani din ţărileoccidentale, că existenţa unui şomaj de 2-4% este benefică pe ansambluleconomiei, fiind un factor de accelerare a progresului economic, ca urmare a

puternicei influenţe pe care o are asupra folosirii şi activării oamenilor,corespunzător valorii reale pe care o posedă şi eforturilor depuse. Piaţa munciiare un efect determinant asupra corelării ierarhiilor valorii oficiale (formale) şisalariilor la nivelul agenţilor economici, al întreprinderilor. Desigur, existenţa

pieţei muncii este nemijlocit legată de instituirea şi funcţionarea sistemului de protecţie socială.

2.2.2.11. Realizarea convertibilităţii leului

Făr ă nici o îndoială că realizarea convertibilităţii integrale a leului reprezintă o stringentă necesitate pentru economia naţională, care va putea fiefectuată în condiţii acceptabile din punct de vedere economic, social şi politic

în decursul următorilor ani.Convertibilitatea leului va asigura posibilitatea unor fluxuri economice şi

monetare normale cu str ăinătatea, diminuând posibilităţile de a efectuaspeculaţii dezavantajoase pentru economia naţională, precum şi riscurileasumate de agenţii economici în acţiunile de import-export, în condiţiile în carefolosesc valute str ăine, ale căror cursuri de revenire vizavi de leul românescsunt dificil de anticipat şi stă pânit.

22..22..22..1122.. IImmpplleemmeennttaarreeaa mmaannaaggeemmeennttuulluuii pprroof f eessiioonniisstt

În sfâr şit, o ultimă direcţie de realizare a economiei de piaţă o constituie

implementarea unui nou tip de management. Se impune conceperea şioperaţionalizarea unui management radical schimbat, atât la nivelul întregiieconomii naţionale, cât şi la cel al agenţilor economici. Principalele schimbărice intervin pe acest plan sunt: previziunea, organizarea, coordonarea,antrenarea şi control-evaluarea se realizează concret de manier ă radical diferită,

bazându-se pe spirit de întreprinzător şi nu pe o abordare funcţionăresc-administrativ-birocratică; se modifică fundamental conţinutul, mijloacele şiformele de realizare a managementului, elementele administrativ-funcţionăreşticedând locul mijloacelor economice, ca urmare a situării pe primul plan de

Con ţ inut

Con ţ inut

Con ţ inut



către societatea comercială şi agenţiile guvernamentale a obţinerii şi creşterii profitului. Sistemele decizional, informaţional, structural-organizatoric şimetodologic este necesar să fie diferenţiate din punct de vedere constructiv şifuncţional la nivelul fiecărei firme. Ca urmare, varietatea, flexibilitatea,dinamismul, creativitatea şi eficienţa devin atributele de bază alemanagementului agenţilor economici competitivi. Pentru aceasta este

indispensabilă cunoaşterea şi luarea în considerare a tendinţelor managementului pe plan mondial şi proiectarea cu minuţie şi pricepere a noilor sisteme de management, atât pentru economia naţională în ansamblul său, câtşi pentru fiecare întreprindere.

Managementul nou, indispensabil economiei de piaţă, nu apare de la sine,ci necesită un efort amplu, calificat şi convergent la nivelul agenţilor economicişi al economiei naţionale în ansamblul său, ce nu poate fi desf ăşurat f ăr ă atragerea şi implicarea celor mai buni specialişti pe care îi avem, bazat pe ostrategie naţională raţională de modernizare şi remodelare a managementului,aplicată în mod consecvent şi nu conjunctural, în funcţie de interese şi presiuniindividuale şi de grup.

22..33.. OOrrggaanniizzaaţţiiaa ccaa oobbiieecctt aall mmaannaaggeemmeennttuulluuii

2.3.1. Conceptul de organizaţie şi rolul ei decisiv în funcţionareaeconomiei de piaţă

Câteva delimitări conceptuale credem că sunt necesare. Dat fiind faptulcă referirile noastre vizează cu prioritate organizaţia, definirea sa esteobligatorie.

Conceptul de organizaţie este unul de mare complexitate şi sfer ă decuprindere, în sensul că evidenţiază, practic, orice tip de activitate umană

prestată în domenii variate, de la cel industrial, agricol, bancar, sportiv, culturalla cel militar, religios, civic ş.a.m.d. (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu,I. Verboncu, Fundametele managementului organizaţiei, capitolul 2).

Caracteristică economiei de piaţă este situarea firmelor în prim- planulactivităţii economice, pornind de la premisa că dacă acestea sunt profitabiletoţi cei implicaţi sunt afectaţi pozitiv, inclusiv economia naţională. Această abordare, tipică pentru aşa-zisa societate capitalistă, şi-a dovedit în practică eficienţa. Nivelul de dezvoltare economică al ţărilor cu economie de piaţă - cu

toate că şi ele sunt confruntate nu cu puţine probleme economice şi sociale -net superioare celor aşa-zis comuniste, este cea mai bună dovadă în acest sens.O a doua concepţie economică are drept idee centrală situarea pe primul plana economiei naţionale, în ansamblul său, subestimând importanţaîntreprinderilor componente. În consecinţă, judecăţile, deciziile şi acţiunilemajore se concep şi se aplică la scara întregii ţări, pornindu-se de la premisa că este primordială eficienţa complexului economic naţional şi nu a firmelor careo alcătuiesc. Aparent justificată, această abordare tipică pentru ţările comunistes-a dovedit falimentar ă, dovadă situaţia lor actuală, economică, socială şi

OOrrggaanniizzaaţţiiaa eessttee uunn ggrruupp ddee ppeerrssooaannee ccaarree ddeerruulleeaazzăă aaccttiivviittăăţţii ccoommuunnee oorriieennttaattee sspprreerreeaalliizzaarreeaa (( î î nnddeepplliinniirreeaa)) uunnuuii ssaauu uunnoorr oobbiieeccttiivvee..

Defini ţ ie

Concep ţ ii privind rolul firmei îneconomie



politică şi ceea ce se întâmplă în prezent în Europa de Est (prezentareaconţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametele managementuluiorganizaţiei, capitolul 2).

Prin prisma celor ar ătate, rezultă că potenţialul şi calitatea rezultatelor unei economii naţionale depind în măsur ă decisivă de capacitatea de adetermina crearea şi funcţionarea unui număr cât mai mare de firme sau

întreprinderi, care să furnizeze produse şi servicii de bună calitate, la costuri şi preţuri reduse şi în cantităţi concordante cu cerinţele pieţei interne şi externe.

Desigur, pentru lucrarea de faţă, având în vedere destinatarii săi -viitorii economişti şi ingineri -, interes primordial prezintă firma sauîntreprinderea economică. De aceea, în continuare ne referim în special la

firmele sau întreprinderile economice.Abordată ca sistem, firma prezintă anumite componente şi caracteristici

definitorii7 pe care le inser ăm în tabelul 1.Tabelul 1

Caracteristicile firmei sau întreprinderii ca sistem7

Componentelesistemului,caracteristici

Concretizări Tr ăsături specifice

Obiective Obţinerea unui anumit profit şi rată a profitului.Realizarea unui anumit volum de

producţie (bucăţi, tone, lei) saucifr ă de afaceri.Diversificarea producţiei cu N

produse.Acoperirea unui segment de piaţă cu o pondere de R % etc.

Stabile pentru anumite perioade.Dinamice, progresive,mobilizatoare.

Elemente(Resurse)

Materiale: mijloace de muncă,obiecte ale muncii.Umane: persoane, colective(compartimente).Financiare: numerar şi

disponibilităţi la bancă.Informaţii: juridice, economice,tehnice etc.

Diversitate mare. Natura elementelor materiale şi profilul

profesional al oamenilor sunt determinate de pro-

filul firmei.

Variabile(ale elemen-telor),

Pentru elementele materiale: capa-cităţi, parametri de funcţionare,

potenţial, conţinut caloric,randament etc.Pentru elementele umane:specialitate, nivel de pregătire,

Diversitate foarte mare.Definesc funcţionalităţireclamate de profilulfirmei şi condiţiilemediului ambiant.

În esenţă, prin firmă sau întreprindere desemnăm un grup de persoane, organizate potrivitanumitor cerinţe juridice, economice, tehnologice şi manageriale, care concep şi desf ăşoară un complex de procese de muncă, folosind cel mai adesea şi anumite mijloace de muncă,concretizate în produse şi servicii, în vederea obţinerii unui profit, de regulă, cât mai mare.

Defini ţ ie

Caracteristici ale firmei casistem





motivare etc.Pentru elementele financiare:valoare, viteză de rotaţie etc.

Pentru informaţii: cantitate,realism, operativitate etc.

Relaţii Relaţii om-maşină

Relaţii interpersonale

Precizate prininstrucţiunile de lucru.Calitatea lor condiţionează calitateasistemului om-maşină.Formalizate (în cea maimare parte) sauneformalizate.Calitatea lor condiţionează dinamicasistemuluiîntreprinderii.

Structura de producţie Determinate defuncţiunea firmei de

producţie, de profilul şimărimea acesteia, detipul producţiei (demasă, de serie, deunicate) etc. Formează „anatomia”întreprinderii.

Transformări Privatizarea.Profilarea şi specializarea.Retehnologizarea. Integrarea

producţiei.Creşterea capacităţilor. Modificareastructurii de producţie.Restructur ările organizatorice.Modernizările informatice etc.

Frecvenţatransformărilor încontinuă creştere,determinată de trecereala economia de piaţă şide accelerarea progre-sului tehnico-ştiinţific.Forme de adaptare lamodificările mediului.Condiţii şi efecte aledezvoltăriiîntreprinderii.

Intr ări Materii prime, materiale, utilaje,energie, for ţă de muncă.Informaţii

Mijloace de producţie şifor ţa de muncă.

Nivelul determinat devolumul activităţiiîntreprinderii corelat cucerinţele pieţei.Reglementează şiorientează activitateaîntreprinderii. Calitatea





lor condiţionează fundamentareadeciziilor firmei. Iau

forma resurselor financiare asigurândlichidităţile necesarefuncţionării sale.

Parametri Prevederile legislaţiei privind soci-etatea comercială şi regia auto-nomă.

Norme de consum de materii prime,muncă.

Norme de calitate etc.

Reglementează funcţionarea sistemului.Constante de regulă în

perioada determinată detimp.Progresive de la o

perioadă la alta.Ieşiri Produse

ServiciiLucr ăriBani.

Informaţii

Volumul planificat înfuncţie de cerinţele

pieţei şi de posibilităţilede satisfacere în

perioada respectivă.Materializează

participarea firmelor laformarea venituluinaţional şi a produsuluinaţional brut.Cuantificarea volumuluirealizărilor

întreprinderii şicontribuţia acesteia încadrul microsistemului.Permit com-paraţiiinter-societăţicomerciale şi regiiautonome. Permitcentralizarea realizărilor la nivelul ramurii şieconomiei.

Abordată ca sistem, organizaţia prezintă mai multe dimensiuni sau

trăsături definitorii.- sistem complex, întrucât încorporează resurse umane, materiale,

financiare şi informaţionale, fiecare dintre acestea fiind alcătuită dintr-o varietate apreciabilă de elemente (prezentarea conţinutului, înO. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametele managementuluiorganizaţiei, capitolul 2).

- sistem socio-economic, în sensul că, în cadrul său, grupele desalariaţi, ai cărei componenţi se află în strânsă interdependenţă,desf ăşoar ă procese de muncă generatoare de noi valori de

Tr ăsăturiledefinitorii aleorganiza ţ iei



întrebuinţare. (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu,Fundametele managementului organizaţiei, capitolul 2).

- sistem deschis, în sensul că se manifestă ca o componentă anumeroase alte sisteme cu care se află în relaţii continue pe multiple

planuri. (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu,Fundametele managementului organizaţiei, capitolul 2).

- sistem organic adaptiv, adică se schimbă permanent, sub influenţafactorilor endogeni şi exogeni, adaptându-se atât la evoluţia pieţei, câtşi la cerinţele generate de dinamica susţinută a resurselor încorporate.(prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametelemanagementului organizaţiei, capitolul 2).

- sistem tehnico-material, în sensul că între mijloacele de muncă,materiile prime şi materialele utilizate în cadrul său există anumitelegături care se manifestă prin dependenţa tehnologică dintresubdiviziunile sale, evident cu prioritate între compartimentele în carese realizează activităţi de producţie (prezentarea conţinutului, în O.

Nicolescu, I. Verboncu, Fundametele managementului organizaţiei,capitolul 2).

- operaţional, deoarece, cea mai mare parte a proceselor de muncă dincadrul acestora are un caracter efectoriu (prezentarea conţinutului, înO. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametele managementuluiorganizaţiei, capitolul 2).

2.3.2. Tipologia firmelor şi implicaţii asupra managementului

Din punctul de vedere al managementului, deosebit de importantă estecunoaşterea diferitelor tipuri de firme, ale căror particularităţi reclamă abordăridiferenţiate pe anumite planuri. În consecinţă, este utilă cunoaşterea clasificăriiîntreprinderilor în funcţie de principalele variabile de management, care le

imprimă particularităţi semnificative.a. În funcţie de forma de proprietate se pot delimita mai multe tipuride firme, ale căror caracteristici tipologice le relevăm succint în continuare,după care efectuăm particularizările valabile pentru România, potrivit

prevederilor actualei legislaţii.∗ Întreprinderile private se caracterizează prin faptul că patrimoniul lor

apar ţine unei persoane sau unui grup de persoane.În funcţie de numărul posesorilor de capital, firmele private pot fi

individuale şi de grup. Prima categorie, firma sau întreprinderea individuală,apar ţine, din punctul de vedere al patrimoniului, unei singure persoane. Esteforma cea mai larg utilizată, mai ales pentru firmele de dimensiuni mici şimijlocii.

Întreprinderea sau firma de grup prezintă drept caracteristică definitorie dreptul de posesiune asupra patrimoniului său din partea a cel puţindouă persoane. Formele pe care le îmbracă firmele private de grup suntdeosebit de diverse.

Dintre acestea menţionăm firma familială al cărui patrimoniu se află încoproprietatea membrilor unei familii (prezentarea conţinutului, în O.

∗∗ VVeezzii LLeeggeeaa nnr r .. 1155 ppr r iivviinndd r r eeoor r ggaanniizzaar r eeaa uunniittãã ţţ ii lloor r eeccoonnoommiiccee ddee ssttaatt ccaa r r eeggii ii aauuttoonnoommee şş ii ssoocciieettããţţ ii ccoommeer r cciiaallee,, î î nn MMoonniittoor r uull OOf f iicciiaall ,, nnr r .. 9988,, ddiinn 11999900 şş ii LLeeggeeaa nnr r .. 3311 ppr r iivviinndd ssoocciieettããţţ ii llee ccoommeer r cciiaallee,, î î nn MMoonniittoor r uull OOf f iicciiaall,, nnr r .. 112266--112277,, ddiinn 11999900,, r r eeppuubbll iiccaattăă î î nn MMoonniittoor r uull OOf f iicciiaall nnr r ……//11999988..

Întreprinderilerivate



Nicolescu, I. Verboncu, Fundametele managementului organizaţiei, capitolul2).

Întreprinderea cooperatistă constituie o altă formă de firmă privată,înfiinţată ca urmare a dorinţei colabor ării libere, pe baza participării în condiţiiegale a mai multor persoane, ce desf ăşurau înainte activităţi similare în calitatede mici producători (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu,

Fundametele managementului organizaţiei, capitolul 2).Societatea pe acţiuni este întreprinderea privată de grup cea mai largutilizată în epoca contemporană. Definitorie pentru ea este împăr ţirea

patrimoniului într-un număr mare de păr ţi cu o anumită valoare nominală,denumite acţiuni (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu,Fundametele managementului organizaţiei, capitolul 2).

Din succinta prezentare a unora din principalele forme de firme privaterezultă că ele asigur ă exercitarea de facto a prerogativelor esenţiale ale

proprietăţii private - de posesiune, dispoziţiune, de folosinţă şi uzufruct - carese află la sorgintea viabilităţii economice a acestora. Aşa se explică istoriamilenar ă a firmelor private şi rolul crescând pe care acestea îl au în dezvoltareaeconomică a omenirii.

Firmele sau întreprinderile de stat constituie o altă categorieimportantă de unităţi economice care au înregistrat o mare amploare în acestsecol, ce au drept tr ăsătur ă definitorie posedarea întregului lor patrimoniu decătre statul pe teritoriul căruia se află. Înfiinţarea şi funcţionarea firmelor destat depind în exclusivitate de voinţa factorilor decizionali etatici, potrivitreglementărilor existente în fiecare ţar ă. Practic, s-au înregistrat două tipuri deîntreprinderi de stat, în funcţie de natura factorilor politici şi ideologici

predominanţi în statele respective.Firmele de stat de tip socialist, cele existente în ţările conduse de

partide comuniste, sunt caracterizate printr-o puternică centralizare a deciziilor în afara lor, la organele de management macroeconomic, fundamentareaîntregii activităţi pe planificare macro şi microeconomică, transformată adeseaîntr-un scop în sine, folosirea insuficientă şi necorespunzătoare a pârghiilor economice, puternice fenomene de birocratism etc.

Întreprinderile de stat de tip capitalist sau firme publice sunt celeutilizate în ţările dezvoltate economic, precum şi în celelalte ţări nesocialiste.Specifică lor este şi o pronunţată autonomie, cu toate că statul este proprietarullor (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametelemanagementului organizaţiei, capitolul 2).

În ultimele decenii au apărut şi „mariaje” între întreprinderile de stat şi private, sub formă de firme mixte (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu,I. Verboncu, Fundametele managementului organizaţiei, capitolul 2).

În ceea ce priveşte particularităţile manageriale care, în opinia

noastr ă, sunt decisive în obţinerea de performanţe economice ridicate,semnalăm câteva aspecte. Tabelul nr. 3 vizează, cu prioritate, societăţilecomerciale, respectiv regiile şi societăţile comerciale cu capital majoritar sauintegral de stat.

Întreprinderile destat

Firmemixte



Tabelul nr. 3Particularităţi manageriale ale firmelor româneşti

N Nr r .. Elementul de diferenţiere Tipuri de firme

crt. Societăţicomerciale

private

Societăţi comercialecu capital majoritar

de stat şi regii0 1 2 311 Forma de proprietate - privată - de stat

-- mmiixxttăă

2 Gradul de intervenţie astatului

- ridicată - ridicată

3 Autonomia decizională - ridicată - medie sau scăzută 4 Autonomia operaţională - ridicată - ridicată 5 Structuri organizatorice şi

sisteme informaţionale-- f f lleexxii b biillee,, ddiinnaammiiccee,, eef f iicciieennttee,,

ddeesscceennttr r aalliizzaattee

- rigide, puterniccentralizate

6 Instrumentar managerial - extrem devariat

- limitat

7 Utilizarea pârghiilor economico-financiare

- predominantca instrumentemanageriale

- predominant cainstrumenteadministrative

b) În România, potrivit prevederilor legislaţiei, firmele se divid în două categorii principale:

- regii;

- societăţi comerciale.

∗

Regiile se organizează şi funcţionează în principal în ramurilestrategice ale economiei naţionale - industria de armament, energetică,exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poştă şi transporturi feroviare.Înfiinţarea regiilor este decisă de Guvernul României, pentru firmele de interesnaţional, şi de organele judeţene şi municipale pentru cele de interes local, înramurile şi domeniile expres statuate prin lege (prezentarea conţinutului, în O.

Nicolescu, I. Verboncu, Fundamentele managementului organizaţiei, capitolul2).

Cea mai mare parte a întreprinderilor de stat s-a transformat în societăţicomerciale. Cea mai mare parte a agenţilor economici îşi desf ăşoar ă activităţile economice tot prin firme comerciale. Acestea se înfiinţează în

∗∗ DDuuppãã ooppiinniiaa nnooaassttr r ãã,, ddeennuummiir r eeaa ddee ssoocciieettaattee ccoommeer r cciiaallãã ppr r eelluuaattãã ddiinn lleeggiissllaaţţ iiaa şş ii tteer r mmiinnoollooggiiaa r r oommâânneeaassccãã ddiinn ppeer r iiooaaddaa aanntteebbeell iiccãã eessttee „„nneeiinnssppiir r aattãã””.. Î Î nn ddeeccuur r ssuull j juummããttããţţ ii ii ddee sseeccooll ccee aa ttr r eeccuutt ddee aattuunnccii,, şş tt ii iinnţţaa şş ii ppr r aaccttiiccaa eeccoonnoommiiccãã ddiinn ţţããr r ii llee ddeezzvvoollttaattee aauu eevvoolluuaatt,, î î nn ccvvaassiittoottaall ii ttaatteeaa ţţããr r ii lloor r ,, iinncclluussiivv î î nn cceellee ddee lliimmbbãã f f r r aanncceezzãã,, r r eennuunn ţţâânndduu--ssee llaa tteer r mmeennuull ddee ssoocciieettaattee ccoommeer r cciiaallãã.. OO aattaar r ee eevvoolluuţţ iiee ssee eexxpplliiccãã ppr r iinn f f aappttuull ccãã tteer r mmeennuull ddee ssoocciieettaattee ccoommeer r cciiaallãã ssuuggeer r eeaazzãã ddooaar r oo ddiimmeennssiiuunnee aa aaccttiivviittããţţ ii ii f f iir r mmeeii -- cceeaa ccoommeer r cciiaallãã.. TTooccmmaaii ddee aacceeeeaa,, î î nn ll ii tteer r aattuur r aa ddee ssppeecciiaall ii ttaattee şş ii î î nn ppr r aaccttiiccaa eeccoonnoommiiccãã ddiinn ţţããr r ii llee ddeezzvvoollttaattee ssee f f oolloosseesscc ppr r eeddoommiinnaanntt tteer r mmeenniiii ddee f f iir r mmãã ((f f iir r mm)),, î î nnttr r eeppr r iinnddeer r ee ((eennttr r eeppr r iissee)) ssaauu ccoommppaanniiee ((ccoommppaannyy)),, ccuu oo ssf f eer r ãã ddee ccuuppr r iinnddeer r ee şş ii ssuuggeer r aar r ee sseennssiibbii ll mmaaii llaar r ggãã,, ccoor r eessppuunnzzããttooaar r ee r r eeaall ii ttããţţ ii lloor r eeccoonnoommiiccee..

Societ ăţ i comerciale



vederea efectuării de acte economice, fiind persoane juridice şi îmbr ăcândurmătoarele forme:∗∗ - societate în nume colectiv, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu

patrimoniul social şi cu r ăspunderea nelimitată şi solidar ă a tuturor asociaţilor;- societate în comandită simplă, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu

patrimoniul social şi cu r ăspunderea nelimitată şi solidar ă a asociaţilor

comanditaţi; comanditarii r ăspund numai până la concurenţa aportului lor;- societate în comandită pe acţiuni, al cărei capital social este împăr ţit înacţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cur ăspunderea nelimitată şi solidar ă a asociaţilor comanditaţi; comanditarii suntobligaţi numai la plata acţiunilor lor;- societate pe acţiuni, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniulsocial; acţionarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor;- societate cu răspundere limitată, ale cărei obligaţii sunt garantate cu

patrimoniul social; asociaţii sunt obligaţi numai la plata păr ţilor sociale.(prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundamentelemanagementului organizaţiei, capitolul 2).şi obligaţiile membrilor fondatori, ale administratorilor etc.

c) O altă clasificare, din ce în ce mai mult luată în considerare, are la bază criteriul mărimea firmei. Deşi se pot utiliza numeroşi parametri pentru aexprima dimensiunea unei organizaţii mai mult sau mai puţin sofisticate, celmai frecvent folosit este numărul de salariaţi. Avantajele sale rezidă în uşurinţaobţinerii informaţiilor necesare şi comparabilitatea sa - nefiind afectat deconversia şi dinamica unităţilor monetare implicate - indiferent de ţar ă sauramur ă implicate. În funcţie de acest criteriu în România - ca şi în UniuneaEuropeană de altfel - firmele se clasifică în 4 categorii de firme:

- microîntreprinderi cu 1-9 salariaţi,- întreprinderi mici cu 10-49 salariaţi,- întreprinderi mijlocii cu 50-249 de salariaţi

-

întreprinderi mari cu peste 250 de salariaţi.În unele ţări se utilizează şi categorii de firme foarte mari începând dela 1000 sau 2000 de salariaţi (prezentarea conţinutului, în O. Nicolescu, I.Verboncu, Fundametele managementului organizaţiei, capitolul 2).

Managementul fiecărui tip de societate comercială prezintă apreciabileelemente specifice referitoare atât la organismele manageriale, cât şi laorganizarea şi desf ăşurarea activităţii lor. Astfel, în managementul societăţii cunume colectiv, rolul decisiv îl au administratorul sau administratorii desemnaţide asociaţi. Societăţile în comandită simplă încredinţează conducerea unuia saumai multor asociaţi comanditaţi. Societăţile pe acţiuni în cele două variante - încomandită şi pe acţiuni - posedă un mecanism de management sensibil maicomplex. Se organizează adunări generale ordinare şi extraordinare ale

acţionarilor care adoptă principalele decizii privind existenţa, dezvoltarea şiîncheierea activităţii lor, cum ar fi: aprobarea bilanţului, alegereaadministratorilor şi cenzorilor, stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli,

prelungirea duratei societăţii, mărirea capitalului, fuziunea cu alte societăţi,emisiunea de obligaţii, alegerea membrilor consiliului de administraţie etc. Înconducerea tactică şi curentă a activităţilor, rolul decisiv îl au administratorii şiconsiliul de administraţie. Pentru ei se precizează detaliat competenţele şi

∗∗∗∗ CCeellee 55 f f oor r mmee ddee ssoocciieettaattee ccoommeer r cciiaallãã ssuunntt vvaallaabbii llee şş ii ppeennttr r uu f f iir r mmeellee ppaar r tt iiccuullaar r ee..

Microfirme, firme mici, firmemijlocii şi firmemari

Specificitateamanagerial ă adiferitelor tipuri de firme



responsabilităţile ce le revin. Un alt element cu un rol major în managementulşi funcţionarea societăţilor pe acţiuni îl reprezintă cenzorii, aleşi de adunareaconstitutivă, a căror menire rezidă în supravegherea gestiunii unităţii,verificarea bilanţului şi a contului de profituri şi pierderi. În cazul ultimului tip- societatea cu r ăspundere limitată - principalul organ decizional îl reprezintă adunarea generală a asociaţilor. Managementul curent se asigur ă de către

administratorii desemnaţi de adunare, iar supravegherea din punct de vedereeconomic este realizată de cenzori.d. Un alt criteriu de clasificare utilizat pe scar ă din ce în ce mai largă în

ultimele decenii este apartenenţa naţională a firmei. În funcţie de acestcriteriu, delimităm întreprinderi:

- naţionale, a căror caracteristică esenţială rezidă în faptul că totalitatea bunurilor pe care le posedă se află integral în proprietatea unei persoane fizicesau juridice din statul respectiv;

- mixte, cu participarea capitalului autohton şi a capitalului dintr-o altă ţar ă,firma putând funcţiona pe teritoriul României sau pe teritoriul altui stat (joint-venture).

- internaţionale, în care capitalul apar ţine unor proprietari din ţara de

origine unde se află activele şi pasivele. Veniturile şi rezultatele se obţin înmare parte în ţara de origine şi în parte, în str ăinătate (prin exporturi).Managerii apar ţin, în majoritatea cazurilor, ţării de origine.

- multinaţionale: capitalul apar ţine acţionarilor din mai multe ţări, cu o predominanţă a acţionarilor din ţara de origine; sediul în 1-2 ţări; activele şi pasivele sunt r ăspândite; veniturile şi profitul sunt obţinute pe teritoriul maimultor state; managerii pot fi de diferite naţionalităţi.

- transanţionale: capitalul apar ţine în mod predominant acţionarilor din 2-3 ţări; sediul în 1-2 ţări; veniturile şi profitul se obţin pe teritoriul mai multor state; managerii au naţionalităţi diferite; conducerea este exercitată de echipemultinaţionale; exportul de capital este activitate specifică lor.Încadrarea unei întreprinderi în una din categoriile enunţate se reflectă înparticularităţi ale managementului pe multiple planuri: modul de constituire afirmelor şi conducerii acestora, interesele pe care le reprezintă cu prioritatemanagementul, amploarea sferei decizionale în elaborarea strategiilor şi

politicilor lor de dezvoltare, segmentul de piaţă avut în vedere cu prioritate defirmă, modalităţile organizatorice utilizate cu precădere, concepţia şi căile

principale de motivare a personalului pentru realizarea obiectivelor stabilite, principalele tipuri de control uzitate în procesele de management, nivelul şivarietatea sistemelor şi metodelor de management folosite ş.a.

e. În funcţie de caracterul obiectului muncii utilizat, firmele se împartîn extractive şi prelucrătoare. Primele se ocupă cu extracţia obiectelor munciidin natur ă (carbonifere, petrolifere etc.), iar celelalte cu transformarea

materiilor prime în produse finite. Firmele industriale extractive secaracterizează printr-o dependenţă pronunţată de factorii naturali, îndeosebi lanivelul activităţilor de producţie, ceea ce se reflectă în criterii economicespecifice de evaluare a lor, în variabile şi restricţii suplimentare de consideratîn procesul de management.

Indiferent de categorie, întreprinderile sau firmele constituie cadrul juridic şi de management pentru desf ăşurarea celei mai mari păr ţi dinactivităţile economico-sociale din cadrul fiecărei ţări. Având în vedere că încadrul lor se produce cea mai mare parte a venitului naţional şi că ele asigur ă

Firme na ţ ionale,mixte,interna ţ ionale,multina ţ ionale şi transan ţ ionale

Firme extractive şi prelucr ătoare

Importan ţ a firmelor



locuri de muncă pentru majoritatea populaţiei, este îndreptăţită teza că firma,întreprinderea reprezintă celula economică de bază a fiecărei societăţi. De aiciimportanţa deosebită a managementului şi funcţionării profitabile nu numai

pentru cei care-şi desf ăşoar ă munca în cadrul firmelor, dar şi pentru întreaga populaţie a fiecărei ţări, pentru viitorul său economic şi politic şi locul deţinutîn comunitatea internaţională.

22..44.. ÎÎnnttrreepprriinnzzăăttoorruull şşii f f iirrmmaa

2.4.1. Definirea şi importanţa întreprinzătorilor

Înfiinţarea de firme reprezintă actualmente unul din proceseleeconomice cele mai importante ce condiţionează funcţionalitatea şi dezvoltareafiecărei economii naţionale. Exper ţii, indiferent de apartenenţa politică, suntastăzi convinşi că „sănătatea” economiei unei ţări depinde în mare măsură de numărul întreprinderilor nou create în fiecare an. În Franţa, în urmă cucâţiva ani, se anunţa ca o măsur ă de luptă contra şomajului crearea a peste zece

mii de întreprinderi. De altfel, în ultima perioadă în ţările dezvoltate se constată o multiplicare a iniţiativelor în favoarea creării de noi întreprinderi şi aîncurajării întreprinzătorilor.

În orice economie, întreprinzătorul este factorul cu pondere decisivă în crearea firmelor. De aceea, este esenţială descifrarea conceptului deîntreprinzător.În remedierea acestei situaţii, un punct de plecare îl constituieînţelegerea noţiunii de întreprinzător şi a acţiunii sale practice. După cum arată cunoscutul specialist canadian, Jean Marie Toulouse11, întreprinzătorul este opersoană care creează o nouă întreprindere. Din analiza acestei definiţii sedesprind caracteristicile de bază ale acestui personaj central al economiei de

piaţă.Un întreprinzător reprezintă în primul rând un realizator de lucruri

noi, un creator de activităţi în opoziţie cu managerul clasic, care se ocupă dedirijarea şi funcţionarea întreprinderilor existente. Mai concret, întreprinzătoruleste înzestrat cu abilitatea de a percepe perspectivele economice şi sociale noişi a realizării pe această bază de lucruri noi sau a efectuării activităţilor anterioare într-un mod diferit, inovând deci. Celebrul economist J.A.Schumpeter subliniază că o persoană devine întreprinzător numai cândrealmente efectuează o nouă combinaţie economică.

Întreprinzătorii sunt persoane cu reacţii rapide în dublu sens. Deregulă, ei se lansează în realizarea de acţiuni economice inovative la o vârstă fragedă, adesea neavând r ă bdare să-şi termine studiile sau plecând din cadrulfamiliei. Totodată, ei percep rapid şi precoce posibilităţile unui produs sau unei

pieţe pe care le valorifică prin iniţierea, crearea şi/sau dezvoltarea deîntreprinderi economice. Pentru a putea să le realizeze întreprinzătorul dispunede puterea de a surmonta rezistenţa pe care mediul social o opune întotdeaunaschimbării şi agenţilor săi, într-o măsur ă mai mare sau mai mică.

Întreprinzătorul este o persoană caracterizată printr-un grad mare deimplicare în activitatea de introducere a noului sau de inovare aexistentului. Aceasta se explică prin atitudinea sa faţă de risc. Elementesuplimentare vezi în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametele managementuluiorganizaţiei, capitolul 2.

Importan ţ aînfiin ţării firmelor

Caracteristicileîntreprinz ătorului



Motivarea pentru acţiune a întreprinzătorilor rezidă dininsatisfacţiile acestora. Pot fi insatisfacţii materiale, ce decurg din faptul că,aşa cum se exprimă foarte plastic profesorii americani Collins şi Moore „pentruei iarba cea mai verde se află întotdeauna puţin mai în faţa lor”. De undemotivarea pentru a face ceva în vederea obţinerii sale, cu câştigul aferent. În aldoilea rând, întreprinzătorii sunt motivaţi de insatisfacţiile morale, generate de

statutul deţinut în societate. Poziţia socială nu-i mulţumeşte, resimţind o profundă necesitate de autorealizare, de a obţine rezultatul care să-i propulsezeîn ochii celor din jur şi să le confere un statut social superior.

O altă tr ăsătur ă definitorie pentru întreprinzător este finalizareaeforturilor şi implicării sale prin înfiinţarea unei firme. Aceasta reprezintă un tip social de organizaţie bazată pe diviziunea muncii şi pe capital, utilizândanumite for ţe de producţie, în vederea maximizării profiturilor. Întreprindereaare o structur ă organizatorică specifică, subordonată utilizării cu eficacitate câtmai ridicată a mijloacelor economice - preţ, salariu, credit etc. - în cadrul unuisistem de management centrat pe profit.

Rapiditatea şi profitabilitatea trecerii României la economia de piaţă depind într-o măsur ă apreciabilă de numărul şi calitatea întreprinzătorilor săi.Obţinerea abundenţei de produse şi servicii de calitate ridicată nu este posibilă f ăr ă acţiunea a mii, a zeci de mii de întreprinzători. Graţie acţiunii lor se pot

pune în valoare numeroase resurse materiale şi financiare nefolosite sauinsuficient utilizate (construcţii, utilaje, materii prime etc.) şi se pot crea sutede mii de locuri de muncă. Transformarea miilor de unităţi economice de statfalimentare sau cu o competitivitate redusă în veritabile întreprinderi,furnizoare de produse multe, bune şi la preţuri accesibile nu este posibilă f ăr ă întreprinzători.

În ţările occidentale a apărut o întreagă literatur ă consacrată în principalanalizei spiritului de întreprinzător care în S.U.A. se cunoaşte sub denumireaentrepreneurship.

Profesorul Albert Shapero a dezvoltat un concept al procesului decreare a întreprinderii, evidenţiind diferitele variabile a căror interacţiuneconduce un individ să devină întreprinzător. El arată că „apariţia uneiîntreprinderi este rezultatul unui proces care depinde de locul, momentul,climatul economic şi social, de natura sectorului de activitate şi de persoanelecare vizează această creare. După Marie Toulouse, procesul de transformare a

Defini ţ iaîntreprinz ătorului

Concluzionând, întreprinzătorul poate fi definit ca o persoană care iniţiează sau dezvoltă oafacere, prin care se derulează activităţi noi, implicându-se nemijlocit, în mod intens, învederea ob inerii de profit.

Defini ţ ie aspiritului deîntre rinz ător

PPrriinn ssppiirriitt ddee î î nnttrreepprriinnzzăăttoorr ddeesseemmnnăămm ccaappaacciittaatteeaa ppee ccaarree oo ppoosseeddăă aannuummiitteeppeerrssooaannee ddee aa ccrreeaa aannuummiittee aaccttiivviittăăââii eeccoonnoommiiccee nnooii,, ppee bbaazzaa uunnuuii eef f oorrtt şşii iimmpplliiccaarreeppeerrssoonnaallăă iinntteennssăă,, aassuummâânndduu--şşii rriissccuurrii mmuullttiippllee,, ddeeppăăşşiinndd aaddvveerrssiittăăţţiillee mmeeddiiuulluuii şşii

oobb iinnâânndd î nn f f iinnaall pprroof f iittuull..



unei persoane într-un întreprinzător potenţial este influenţat de patru variabile(vezi figura nr. 5):- variabila de situaţie;- variabila psihologică;- variabila sociologică;- variabila economică.

(prezentarea conţinutului lor, în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametelemanagementului organizaţiei, capitolul 2).

În lucrarea elaborată de H.H.Stevenson şi D.E. Gumpert se prezintă

următoarea matrice a oportunităţii manageriale:

Axa valorilor„Ideologie individuală“

Axa acţiuniiDezvoltare

Axaimplicării

Risc personal mic

Axaimplicării

Risc personalmare

„Ideologie colectivistă„Axa valorilor

Cercetător Întreprinzător

Investitor Specialist

Activist

Manager

Funcţionar Axa acţiunii Funcţionare

Profet

Fig. nr. 5. Schema abordării traixiale



DA NU

DAÎntreprinzător Manager satisf ăcător

Autopercepţia puterii şi abilităţii

în realizarea obiectivelor NU

Întreprinzător potenţial frustrat

Funcţionar birocratic

FFiigg.. 66.. MMaattr r iicceeaa oo p poor r ttuunniittăăţţiiii mmaannaaggeer r iiaallee

PPeennttr r uu mmuullţţii ooaammeennii,, vviissuull ddee aa ddeevveennii p paattr r oonn şşii ddee aa ccââşşttiiggaa mmuullţţii b baannii eessttee suficient pentru a-i stimula în a deveni întreprinzători. Dar lipsa de capital,riscul caracteristic oricărei afaceri poate să inhibe multe persoane. De aceeaeste necesar ă o stimulare a spiritului întreprinzător. Or, societatea poate să

stimuleze sau să inhibe dezvoltarea ss p piir r iittuulluuii îînnttr r ee p pr r iinnzzăăttoor r .. PPoolliittiiccaa gguuvveer r nnaammeennttaallăă,, ssiisstteemmuull b baannccaar r p pr r eeccuumm şşii iinnssttiittuuţţiiiillee ddee îînnvvăăţţăămmâânntt

p poott ccr r eeaa ccoonnddiiţţiiii f f aavvoor r aa b biillee p peennttr r uu îînnttr r ee p pr r iinnzzăăttoor r ii p pr r iinn ddeezzvvoollttaar r eeaa ddiif f eer r iitteelloor r oo p poor r ttuunniittăăţţii şşii f f aavvoor r iizzaar r eeaa mmaanniif f eessttăăr r iiii vvaar r iiaa b biilleelloor r ddee ccaar r ee ddee p piinnddee ttr r aannssf f oor r mmaar r eeaa uunnoor r p peer r ssooaannee îînn îînnttr r ee p pr r iinnzzăăttoor r ii..

22..44..22.. CCaarraacctteerriissttiiccii aallee î î nnttrreepprriinnzzăăttoorruulluuii român

Pentru a avea o imagine mai exactă asupra întreprinzătorilor români -cu rol major în crearea şi dezvoltarea economiei de piaţă în România - încontinuare prezentăm succint rezultatele primei investigaţii de amploarerealizate la noi.∗

În ceea ce priveşte tipologia întreprinzătorilor români, principalelecriterii de clasificare luate în considerare au avut în vedere vârsta, sexul,

pregătirea şi starea civilă.Vârsta a permis delimitarea mai multor categorii: tineri (până în 30

de ani), persoane mature (31-50 ani) şi persoane de peste 50 de ani.Dominantă este cea de-a doua categorie, urmată de întreprinzătorii

tineri, această din ultimă grupare reprezentând un atú semnificativ, date fiindoptimismul, încrederea în sine, curajul, iniţiativa, creativitatea şi dinamismul,receptivitatea la modificările contextuale profunde produse în mediul ambiant,naţional şi internaţional.

Cel de-al doilea criteriu, sexul, evidenţiază preponderenţa

întreprinzătorilor bărbaţi, situaţie justificată de dificultatea acestuidemers, solicitările temporale deosebite şi eforturile fizice şi politice, implicate.Din punct de vedere al pregătirii, este de semnalat ponderea ridicată a

întreprinzătorilor cu studii superioare şi postuniversitare, ceea cereprezintă o importantă premisă pentru asigurarea succesului economic şimanagerial al firmelor create. Din aceştia, se detaşează numărul ridicat al

∗∗ RReezzuullttaatteellee uunneeii aanncchheettee r r eeaalliizzaattee ccuu aa j juuttoor r uull ssttuuddeennţţ ii lloor r f f aaccuullttããţţ ii ii ddee mmaannaaggeemmeenntt ddiinn AASSEE BBuuccuur r eeşştt ii şş ii ccoooor r ddoonnaattãã ddee ppr r oof f .. ddr r .. OO.. NNiiccoolleessccuu.. AAnncchheettaa aa ccuuppr r iinnss 442211 ddee î î nnttr r eeppr r iinnzzããttoor r ii..

Matriceaoportunit ăţ ii manageriale

Sex

Nivel studii



persoanelor cu pregătire tehnică superioară - justificat, în bună măsur ă, prinnatura mai pragmatică a pregătirii, prin experienţa managerială anterioar ă şichiar prin lipsa de perspectivă a unora dintre aceştia în contextul restructur ăriimasive a industriei - ale căror iniţiative se caracterizează, în majoritateacazurilor, în domeniul comercial. Îi urmează economiştii capabili, prin

pregătirea de bază, să valorifice mai bine instrumentele specifice activităţilor

intreprenoriale. Numărul şi ponderea mai reduse comparativ cu inginerii aacestei categorii pe piaţa for ţei de muncă se justifică şi prin existentul numericde aproximativ 9 ori mai mic decât cel al inginerilor.

În sfâr şit, starea civilă diferenţiază întreprinzătorii în căsătoriţi şinecăsătoriţi, ultima categorie se corelează cu ponderea tinerilor de până în 30de ani.Un alt aspect relevant al caracterizării întreprinzătorilor români îl constituieexperienţa acestora, atât în activitatea profesională, cât şi în afaceri. De aici şilegăturile ce se pot realiza între domeniul anterior actualelor afaceri şi cel

prezent, precum şi între experienţa întreprinzătorilor coroborată cu grupa devârsta în care se încadrează (prezentarea conţinutului lor, în O. Nicolescu, I.Verboncu, Fundamentele managementului organizaţiei, capitolul 2).

Domeniul actual al afacerilor evidenţiază, pe primul plan, comerţul,abordat în exclusivitate sau în combinaţie cu alte domenii, situaţie explicată mai ales prin capitalurile mici de pornire, complexitatea mai redusă şi, implicit,

profiturile mai mari ce se obţin în intervale de timp scurte. Urmează în ordine,serviciile şi industria, construcţiile şi transporturile, ale căror ponderi suntdeparte de ceea ce se doreşte.

Interesantă este şi analiza numărului de membri de familie celucrează în cadrul firmei cu normă întreagă sau par ţială; firmele cu un singur membru de familie angajat sunt majoritatea, ele fiind urmate de firmele cu doiangajaţi din aceeaşi familie. De regulă, astfel de situaţii sunt justificate defaptul că principalii investitori coincid cu persoana sau persoaneleîntreprinzătoare localizate la nivelul unei familii, gradul ridicat de implicare amembrilor familiei întreprinzătorului în cadrul activităţilor firmei esterezultatul atât al prestării unor activităţi concordante cu nivelul de pregătire alacestora şi plătită superior comparativ cu firmele de stat, cât şi evitării angajăriişi salarizării unor ter ţe persoane.

Un alt aspect semnificativ pentru „starea” actuală a întreprinzătorilor români îl reprezintă vârsta şi tipul firmelor. Cum este de aşteptat, ponderea majoritar ă o deţin firmele create în primii 5 anidupă “Revoluţia” din 1989; din acestea, peste 90% sunt organizate ca societăţicu r ăspundere limitată.

Diminuarea ponderii firmelor înfiinţate în ultimii ani este explicată, pede o parte, prin intensificarea concurenţei în comer ţ şi industrie şi, implicit,

diminuarea atractivităţii pentru întreprinzători, iar pe de altă parte, prin procesul de acumulare a capitalului - premisă financiar ă fundamentală pentruînfiinţarea de firme industriale ce necesită un capital superior.

Referitor la capital şi proprietarii firmelor semnalăm faptul că înaproape jumătate din firmele investigate unul dintre întreprinzători deţine peste3/4 din capitalul social, situaţie justificată de penuria de capital şi dedimensiunea scăzută a acestor firme. În acelaşi context evidenţiem şi situaţiamanagerială a întreprinzătorilor, în sensul că majoritatea acestora, se află şiîntr-o ipostază managerială. Separarea managementului de proprietate - pe care

Stare civil ă

Domenii

Familia

Vârsta firmelor

Structuracapitalului



P.Drucker 3 a nominalizat-o ca una din tendinţele definitorii ale sfâr şitului desecol XIX şi începutului secolului XX - este mai puţin realizată la firmeleromâneşti înfiinţate după 1990, influenţându-se, astfel, apreciabil rezultateleeconomico- financiare.

O atare situaţie se reflectă şi în volumul şi structura bugetului detimp al întreprinzătorilor.

Faptul că bugetul acestora depăşeşte, în foarte multe cazuri, 40, chiar 60de ore să ptămânal explică, în bună măsur ă, rezultatele economice superioareale firmelor particulare comparativ cu cele de stat, motivarea puternică aîntreprinzătorilor pentru efort şi rezultate. Cea mai ridicată „cotă” a bugetelor de timp o au firmele din sfera comer ţului şi a serviciilor, explicată prin naturadeosebită a acestor domenii.

În pofida elementelor prezentate, se constată că firmele înfiinţate înaceşti ultimi 4 ani au caracteristicile întreprinderilor mici şi foarte mici, situaţieilustrată atât de cifra de afaceri înregistrată, cât şi de numărul de salariaţi.

Explicaţiile principale rezidă în:- capital propriu redus;- acces dificil la credite;

- volum mic de activitate al firmelor;- spaţiu restrâns de desf ăşurare a activităţilor;- condiţii contextuale complexe şi dificile ce împiedică dezvoltarearapidă a acestora.Pe baza acestor aspecte consider ăm necesar ă punctarea, fie ea şi

succintă, a principalelor motivaţii care au determinat întreprinzătoriiactuali să-şi asume riscurile întemeierii de întreprinderi mici şi mijlociiprivate în România. Într-o astfel de listă se includ următoarele categorii:

a) dezvoltarea şi aplicarea unei idei privind un produs sau o afacere - motivaţie ce decurge din faptul că locurile de muncă anterioare, laîntreprinderi sau instituţii de stat, nu le ofereau posibilitatea de manifestare ainiţiativei, de concretizare a unei idei economice etc.

b) munca cu oamenii selectaţi, justificată atât de rolul deosebit alfactorului uman, al climatului organizaţional în care acesta „se desf ăşoar ă”, câtşi de calitatea sa, abordată prin prisma cunoştinţelor, calităţilor şi aptitudinilor

posedate de persoanele cu care se lucrează.c) siguranţa personală şi a familiei, motivaţie desprinsă din

incertitudinile actualei perioade de tranziţie, din modul în care sunt resimţitenesiguranţa şi riscul de către populaţie.

d) realizarea personală - statutul de întreprinzător oferind sentimentulesenţial şi motivant pentru fiecare individ de a se realiza în cadrul firmei

proprii.e) obţinerea de câştiguri mai mari, plasată în această poziţie şi nu pe

alta fruntaşă deoarece mulţi întreprinzători consider ă conţinutul activităţii,mediul în care lucrează şi rezultatele pe planul statutului propriu şi al familieila fel sau chiar mai importante decât câştigurile băneşti nemijlocite.

f) alte motivaţii:- dorinţa de a avea o mai mare flexibilitate în viaţa personală şifamilială;

(elemente suplimentare în O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundametelemanagementului organizaţiei, capitolul 2).

Buget detimp

Motiva ţ iileîntreprinz ătorilor



Toate aceste motivaţii dimensionează cât se poate de convingător statutul întreprinzătorului român într-un context economic, social şi politicdestul de complex, dat de tranziţia la economia de piaţă.

Pentru ameliorarea acestuia şi conturarea unor tr ăsături definitorii alecomportamentului întreprenorial au fost schiţate câteva direcţii de acţiune,

prezentate succint în continuare:

a) asigurarea primordialităţii acţiunilor comerciale prin:- adăugarea unui nou produs sau serviciu;- vânzarea pe o nouă piaţă;- extinderea canalelor de distribuţie;- extinderea activităţilor promoţionale şi de reclamă;- cercetarea de noi pieţe;

b) înzestrarea tehnică şi informatizarea activităţilor firmelor, concretizată în:- înlocuirea actualelor echipamente de producţie;- achiziţionarea de echipamente noi;- computerizarea operaţiunilor curente;- dezvoltarea sistemului computerizat;

- adăugarea unor noi spaţii de lucruc) asigurarea de resurse umane cu potenţial ridicat, atât prin angajarea despecialişti, cât şi prin instruirea suplimentar ă a salariaţilor existenţi.

2.4.3. Privire generală asupra situaţiei întreprinderilor mici şi mijlocii în Uniunea Europeană

În Uniunea Europeană de delimitează – ca de altfel şi în România în prezent – 3 categorii de IMM-uri:

- microîntreprinderi cu 1-9 salariaţi- întreprinderi mici cu 10-49 salariaţi

- întreprinderi mijlocii cu 50-499 salariaţi.Aşa cum rezultă şi din informaţiile cuprinse în tabelul nr. 14 în cele 15 ţări alePieţei Comune existau 19.370.000 de IMM-uri ceea ce reprezintă 99,9% dintotalul firmelor din Piaţa Comună. Din cele 19.370.000 IMM-uri, 18.040.000erau microîntreprinderi. Pentru a avea un tablou complet asupra situaţieifirmelor în Piaţa Comună menţionăm că numărul total al întreprinderilor mari,cu peste 250 salariaţi, erau de 38.000. (elemente suplimentare, în O. Nicolescu,I. Verboncu, Fundametele managementului organizaţiei, capitolul 2).

Tabelul 14.Statistică sintetică privind situaţia IMM-urilor în Europa

Nr.crt.

Indicatori Grupe deţări

Micro-întreprinderi

Întreprin-deri mici

Întreprin-deri

mijlocii

Între- prinderi

mari

Total

1 Număr deîntreprin-deri

UEAlte ţăridinEuropa*)

Total

18.040

425

18.465

11..113300

45

11..117755

116600

10

170

3388

2

40

1199..337700

448800

1199..885500

Direc ţ ii deac ţ iune

Categorii de IMM-uri



2 For ţa demuncă utilizată

UEAlte ţăridin Europa

38.360

970

2211..332200

820

1144..887700

770

3388..668800

11..119900

111133..223300

33..774400

((mmiiii)) Total 39.330 2222..114400 1155..664400 3399..886600 111166..997700

3 Mărimea

medie aunei firme,ca număr de persoane

UE

Alte ţăridin Europa Total

2

2

2

20

20

20

90

0

90

11..001100

778800

11..000000

6

8

6

4 Cifra deafacerimedie pe oîntreprin-dere(mil. ECU)

UE

Alte ţăridin EuropaTotal

0,2

0,3

0,2

3

3

3

23

16

23

221155

113355

221155

00,,55

00,,88

00,,55

5 Valoarea

adăugată pe persoană ocupată (1000ECU)

UE


30

45

30

50

50

50

95

60

90

45

55

45

60

65

60

6 Procentulcosturilor muncii învaloareaadăugată

UE


40

36

40

53

60

53

43

52

43

38

53

39

42

50

42

Concluzia care se desprinde este în esenţă una singur ă: în contextul

evoluţiilor economice complexe, ale fenomenelor de stagnare sau chiar alcrizei economice din ultimii ani, întreprinderile mici se comportă mult mai binedecât cele mari sau mijlocii. Mai mult, singura categorie de întreprinderi dinUniunea Europeană, care în ultimii doi ani a reuşit să crească, atât ca număr deunităţi, cât şi ca for ţă de muncă ocupată şi ca volum de vânzări, a fost micaîntreprindere. Explicaţia rezidă în creativitatea, mobilitatea şi flexibilitateafoarte ridicate, ce asigur ă premise superioare manifestării spiritului deîntreprinzător.

44.. R R EEZZUUMMAATTUULL CCAAPPIITTOOLLUULLUUII

ÎÎnnttr r uuccââtt aa mmaannuuaalluull vviir r ttuuaall ccoonnssttiittuuiiee oo p pr r eezzeennttaar r ee r r eezzuummaattiivvăă aa ccuur r ssuulluuii ssccr r iiss,, nnuu mmaaii eessttee nniiccii nneevvooiiee şşii nniiccii p poossii b biill ssăă f f aacceemm r r eezzuummaatt llaa r r eezzuummaatt..

55.. CCUUVVIINNTTEE CCHHEEIIEE

- Mediul ambiant al organizaţiei- Factori de influenţă ai mediului ambiant



- Factorii economici- Piaţa- Factorii de management- Principalii factori tehnici şi tehnologici- Factorii demografici- Principalii factori socio-culturali

- Factorii politici- Factori ecologici- Factorii juridici- Comportament organizaţional- Economia de piaţă - Sistem de protecţie socială a populaţiei- Descentralizarea sistemului de management al economiei naţionale- Strategie de reformă economică - Liberalizarea utilizării pârghiilor economice- Privatizarea- Capitalul str ăin- Sistemul fiscal

- Sistemul vamal- Piaţă a capitalurilor - Piaţa muncii- Managementul profesionist- Organizaţie- Sistem- Clasificarea firmelor - Firme private- Societăţi comerciale- Regie naţională - Întreprinzător - Spirit intreprenorial- Manager - Principalele caracteristici ale întreprinzătorilor români- Firmă privată - Firmă de stat- Firmă familială - Firmă mixtă - Microîntreprindere- Întreprindere mică - Întreprindere mijlocie- Întreprindere mare- Eficienţă

66.. BBIIBBLLIIOOGGR R AAFFIIEE

66..11.. BBiibblliiooggrraaf f iiee oobblliiggaattoorriiee

11.. OO.. N Niiccoolleessccuu,, II.. VVeer r b boonnccuu,, FFuunnddaammeenntteellee mmaannaaggeemmeennttuulluuii oor r ggaanniizzaaţţiieeii,, EEddiittuur r aa TTr r ii b buunnaa EEccoonnoommiiccăă,, BBuuccuur r eeşşttii,, 22000022,, ccaa p piittoolluull 22



66..22.. BBiibblliiooggrraaf f iiee ssuupplliimmeennttaarrăă

1. Gh. Cârstea, Fl. Pârvu, Economia şi gestiunea întreprinderilor,Editura Economică, Bucureşti, 1999

2. V. Dan (coord.), Restructurarea organizării şi conducerii firmei,

Editura Economică, Bucureşti, 19933. P. Drucker, Inovaţia şi sistemul intreprenorial, Editura BNR,Bucureşti, 1993

4. O. Nicolescu, Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii,Editura Economică, Bucureşti, 2001

5. O. Nicolescu (cord.), Sisteme, metode şi tehnici manageriale,Editura Economică, Bucureşti, 1998

6. O. Nicolescu, I. Verboncu, Management, Editura Economică,Bucureşti, 2000

7. C. Russu, Management, Editura Expert, Bucureşti, 19938. A. Shapero, Entrepreneurship and Economic Development,

Proceedings of NEED, Summer, 1979

9. I. Stăncioi, Gh. Militaru, Management. Elemente fundamentale,Editura Teora, Bucureşti, 199910. H.H. Stevenson,, D.E. Gumpert, The Heart of Entrepreneurship,

in Harvard Business Review, nr.2, 198511. J.M. Toulouse, Définition de l’entrepreneurship, in

L’entrepreneurship in Quebec, Fidedes, Montreal, 199712. I. Verboncu, Manageri şi management, Editura Economică,

Bucureşti, 200013. T. Zorlenţan, E. Burduş, Gh. Că pr ărescu, Managementul

organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 199814. x x x The European Observatory for SME’s, Sixth Report,

European Communities, Bruxelles, 2000

7. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. În ce constă necesitatea abordării corelative a organizaţiei şi mediulsău ambiant?

2. Definiţi mediul ambiant.3. Care sunt factorii mediului ambiant ce influenţează organizaţia?4. Definiţi şi caracterizaţi factorii economici şi influenţa lor asupra

firmei.5. În ce constau factorii de management şi cum influenţează ei

organizaţia?6. Definiţi şi caracterizaţi factorii tehnici şi tehnologici şi influenţa lor asupra firmei.

7. Care sunt factorii demografici şi cum influenţează ei firma?8. În ce constau factorii socio-culturali şi cum influenţează ei firma?9. Care sunt factorii politici şi cum influenţează ei firma?10. Definiţi factorii naturali şi punctaţi influenţa lor asupra firmei.11. În ce constau factorii juridici şi cum influenţează ei firma?12. Care sunt tipurile de comportamente ale organizaţiei faţă de mediu?



13. Enumeraţi tr ăsăturile definitorii ale economiei de piaţă.14. Definiţi economia de piaţă.15. Indicaţi care sunt principalele mutaţii prin care se realizează

economia de piaţă.16. Caracterizaţi fiecare mutaţie contextuală spre economia de piaţă.17. Definiţi organizaţia.

18. Prezentaţi conţinutul celor 2 concepţii privind relaţiafirmă/economie naţională.19. Definiţi firma sau întreprinderea.20. Enumeraţi şi comentaţi componentele întreprinderii sau firmei.21. Reliefaţi şi caracterizaţi tr ăsăturile firmei ca sistem.22. Prezentaţi conţinutul tipoligiei firmelor în funcţie de forma de

proprietate.23. Care sunt particularităţile manageriale ale firmelor româneşti în

funcţie de forma de proprietate?24. În ce constă clasificarea firmelor în funcţie de reglementarea lor

juridică?25. Enumeraţi şi caracterizaţi categoriile de firme clasificate după

mărimea lor.26. Care sunt categoriile de firme şi caracteristicile acestora în funcţie

de apartenenţa naţională?27. Enumeraţi care sunt principalele caracteristici ale întreprinzătorilor.28. Definiţi întreprinzătorul.29. Ce se înţelege prin spirit intreprenorial?30. În ce constă abordarea triaxială a lui J.M. Toulouse?31. Enumeraţi şi comentaţi principalele caracteristici ale

întreprinzătorilor români32. Care sunt principalele motivaţii ale întreprinzătorilor români?33. Caracterizaţi succint situaţia IMM-urilor din Uniunea Europeană.

Documents

C2-Organizatia Si Mediul Ambiant