Universitatea de stiinte agricole si medicina veterinaraMASTER; MANAGEMENTUL CALITATII

Cluj-Napoca

Indrumator Masterand 

Prof. dr. Maria Tofana

Cluj-Napoca

- 2008-

cuprins

Cap.I. Nitritii si colorantii sintetici - cei mai periculosi aditivi din mezeluri…………………………………………………..3

1.1. Nitratii si nitritii.................................................................41.2. Implicatii de ordin toxicologic ale nitratTilor si nitritilor în

preparatele din carne……………………………………………………….41.3. Efecte nocive ale nitratilor si nitritilor………………………… 5

CAP. II. Determinarea incertitudinii de masurare la analiza contaminantilor din preparatele de carne .........7

2.1. Pasi................................................................................................ 72.2. Estimarea incertitudinii de masurare............................................10

BIBLIOGRAFIE.......................................................................... 17

2

Cap.I. Nitritii si colorantii sintetici - cei mai periculosi aditivi din mezeluri

Salamul, parizerul, sunca, cremwurstii ne starnesc apetitul imediat ce le vedem in galantare, chiar daca uneori au culori aproape nefiresti. Multi romani nu stiu, insa, ca mezelurile care lor li se par asa gustoase nu pot fi mezeluri daca nu au cat mai multe E-uri, care sa le coloreze, sa le "implineasca" si mai ales sa le pastreze cat mai multa vreme. Romanii nu stiu, de pilda, ca, de multe ori, atunci cand mananca parizer ori carnati, mananca, de fapt, amidon, polifosfati si colagen cu urme de carne.

Asta pentru ca producatorii vor sa vanda cat mai mult si, deci, mai ieftin si mai prost, iar consumatorii nu au bani pentru mezelurile scumpe, in care producatorii nu scapa atat de multi aditivi. Fara ele, salamurile si carnatii nu ar mai exista pe piata Nitratii si nitritii de sodiu si potasiu (de la E 249, la E 252), fosfatii (de la E 339 la E 343) si polifosfatii (de la E 450 la E 452) de potasiu, sodiu, calciu, magneziu sunt cei mai nocivi dintre aditivii pe care-i gasim in mezeluri, explica profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare. Nitritii provin, de fapt, din nitrati si au rolul de a colora frumos carnea si de a o conserva cat mai multa vreme.

Fosfatii si polifosfatii sunt agenti de gelifiere, stabilizatori si substante de ingrosare. Leaga carnea din mezel si mai mult, pentru ca retin apa, maresc si cantitatea de carne. De aceea sunt atat de preferati. Daca producatorii ar fi obligati sa nu mai foloseasca acesti aditivi, mezelurile nu ar mai exista pe piata. Dar... In prezenta proteinelor, nitritii se transforma intr-o substanta care favorizeaza aparitia cancerului de stomac. In doze foarte mari, nitritii dau o toxicitate acuta care impiedica sangele sa mai transporte oxigen. Sugarii si copiii mici sunt foarte sensibili la aceste substante, care le creeaza probleme respiratorii. Nitritii se mai gasesc si in apele contaminate din fantani. Nu putine au fost cazurile in care copii mici au murit pentru ca mamele lor le-au dat sa bea apa poluata din fantana. La fel de usor, un copil se poate intoxica daca a mancat parizer cu prea multi nitriti.

Fosfatii si polifosfatii dezechilibreaza raportul dintre calciu si fosfor din organism si provoaca boli ale sistemului osos, ale ficatului si rinichiului, daca sunt consumati in cantitati mari.

Colorantii sintetici - interzisi Colorantii sintetici din carne sunt, de asemenea, foarte toxici, sustine profesorul Mencinicopschi. Ordinul nr. 975/1998 al Ministerului Sanatatii, care reglementeaza utilizarea aditivilor alimentari, interzice folosirea colorantilor sintetici in prepararea mezelurilor. Din pacate, multi producatori, mai ales cei obscuri, prefera colorantii sintetici in locul celor naturali, pentru ca sunt mai ieftini, a recunoscut Sorin Minea, vicepresedintele Asociatiei Romane a Carnii.

Important pentru sanatatea consumatorului este ca producatorul sa nu depaseasca dozele maxime admise la E-uri, adauga directorul Institutului de Cercetari Alimentare. Dar nu se intampla asa. "Sunt iresponsabili cei care pun aditivi cu lingura. Iar sistemul nostru de control nu este bine pus la punct. Legea ii obliga pe producatori sa-si analizeze propriile alimente, dar, ca si alte tari, Romania ar trebui sa aiba mai multe laboratoare neutre care sa faca Evaluarea Riscului prin Punctele Critice de Control (HACCP), o analiza mai sofisticata prevazuta si la noi. Noi nu avem nici macar specialisti bine pregatiti care sa stie sa depisteze aditivii folositi necorespunzator in alimente".

3

1.1. NITRAŢII ŞI NITRIŢIINitraţii si nitriţii se folosesc pe scară largă, ca aditivi, în industria alimentară deşi

s-a demonstrat toxicitatea lor. Nitritul de Na sau K si nitraţii (E249, E250, E251, E252) sunt utilizaţi pentru conservarea slăninii, cărnii, şuncii, mezelurilor şi abrânzeturilor, precum si a mezelurilor, pateurilor, brânzei şi laptelui din soia.  Nitraţii ca atare au o toxicitate mică. Prin reducerea acestora în organism se obţin nitriţi şi nitrozamine, care sunt mult mai toxici căci înhiba respiraţia tisulara şi fosforilarea oxidativă, reduc absorţia proteinelor, scad rezervele de vitamine(vitamina A, tiamina, acid folic) din ficat, determină transformarea hemoglobinei in methemoglobină, diminuându-se mult transportul oxigenului la celule si ţesuturi.  Nitrozaminele sunt, toxice, mutagene si cancerigene puternice

E249 Nitritul de potasiu. Fixator de culoare si de conservare pentru carne; afectează capacitatea organismului de a purta oxigenul, efectul fiind o ingreunare a respiratiei, ameteli, dureri de cap; este un potential cancerigen; nu este permisă utilizarea in alimentele pentru copii si sugari.

E250 Nitritul de sodiu. Poate provoca hipereactivitate si alte reactii adverse, potential cancerigen, utilizarea sa este restricţionată în multe ţări; se poate combina cu substanţele chimice din stomac, dând naştere la nitrozamină.

 E251 Nitratul de sodiu.  Se foloseşte atât la fabricarea acidului nitric, cât si ca aditiv la produsele fermentate din carne.

1.2. ImplicaTii de ordin toxicologic ale nitraTilor Si nitriTilor în preparatele din carne

În preparatele din carne (şuncă, salamuri, cârnaţi ş.a.) nitraţii şi nitriţii se utilizează în mod curent pentru menţinerea culorii roz-roşie şi pentru efectele lor bacteriostatice, antioxidante şi de dezvoltare a aromei produselor. Pentru a difuza uniform în masa de carne, nitraţii şi nitriţii se adaugă de obicei în sarea uscată sau în saramură (de exemplu, 1 kg nitrat sau 0,5 kg nitrit la 100 kg sare). Sub influenţa florei reducătoare din saramură şi din carne, nitraţii trec în nitriţi. Aceştia oxidează mioglobina şi hemoglobina din resturile de sânge în nitrozomioglobină şi respectiv, nitrozohemoglobina, care îşi păstrează culoarea roşie după tratamentul termic. În lipsa lor, mezelurile fierte sau opărite ar avea o culoare gri-cenuşie.

Deoarece elementul activ este constituit din nitrit, astăzi există tendinţa de a se utiliza numai acesta sub denumirea de „ silitră tare”. Nitraţii („silitra moale”) sau amestecul de nitraţi-nitriţi sunt indicaţi pentru mezelurile cu durată lungă de preparare şi păstrare (de exemplu, salamuri crude tip Sibiu, pastramă, etc.).

Nitriţii au şi o evidentă acţiune bacteriostatică-bactericidă în special faţă de bacteriile anaerobe. Prin acest efect se prelungeşte durata de păstrare a preparatelor din carne şi se face profilaxia botulismului. Sarea şi pH-ul acid potenţează efectul bacteriostatic.

În 1980, grupul de experţi OMS, pe baza a 500 de referinţe bibliografice, a conchis că nitraţii şi nitriţii, în concentraţiile existente curent în alimente de origine

4

animală, nu prezintă pericol pentru sănătatea adulţilor şi copiilor, dar în acelaşi timp, a atras atenţia asupra riscului pentru sugari, în special în primele trei luni de viaţă.Raportul menţionează existenţa unui risc al expunerii umane la compuşii N-nitrozo, dintre care cei mai mulţi s-au dovedit mutageni, iar unii teratogeni şi cancerigeni în experienţele pe animale. Majoritate toxicologilor acceptă acest risc, având în vedere riscul mult mai mare şi imediat determinat de toxiinfecţiile cu Clostridium botulînum. S-au făcut totuşi recomandări de înlocuire sau de reducere a nitriţilor din carne prin folosirea unor factori fizici şi chimici antibotulinici alternativi. Diverşi autori au opinat că se poate realiza un control al dezvoltării lui Clostridium botulinum prin reducerea umidităţii, păstrarea la temperaturi mai mici de 3,30C, iradiere mărirea concentraţiei de sare, acidifierea mediului, folosirea de acid acorbic, ascorbaţi sau izoascorbaţi, antioxidanţi fenolici, polifosfaţi, agenţi sechestranţi, extracte de condimente.

În ţara noastră, concentraţia nitriţilor în produsele finite este limitată la maximum 70mg/kg.

În multe alte ţări se acceptă cantităţi mai mari, care ajung până la 200mg/kg şi chiar mai mult. Riscul formări de nitrozamine a dus însă în actualitate problema revizuirii acestor norme, în sensul reduceri lor.

1.3. Efecte nocive ale nitraTilor Si nitriTIlor

Acţiunea toxică a nitraţilor şi nitriţilor este cunoscută de mult timp. Problema a devenit deosebit de actuală de când s-au semnalat frecvente intoxicaţii acute şi cronice la copiii mici care au consumat produse alimentare de origine vegetală şi apă cu conţinut crescut de nitriţi şi nitraţi. Implicaţiile toxicologice ale acestor substanţe chimice au devenit şi mai complexe în urma evidenţierii efectului cumulativ al nitraţilor şi al posibilităţii formării nitrozaminelor cancerigene.

Nitraţii, ca atare, au o toxicitate redusă. Pentru a da tulburări, trebuie ingerate cantităţi mari (până la 10 g în doză unică). În general, predomină simptomele digestive: greaţă, vărsături, crampe, diaree uneori sangvinolentă.În condiţiile unui aport ce nu depăşeşte limitele obişnuite, nitraţii se absorb, practic, integral în prima parte a intestinului subţire şi se elimină prin salivă suc gastric şi urină. Asupra microorganismelor, nitraţii manifestă efecte bacteriostatice slabe. Atâta timp cât nu sunt trecuţi în nitriţi, ei acţionează printr-un mecanism asemănător cu al clorurii de sodiu, adică prin modificarea presiunii osmotice.

Nitriţii sunt mult mai toxici decât nitraţii. După cum s-a mai arătat, ei se găsesc în cantităţi mici în alimente ca un compus natural. Concentraţia lor poate însă creşte până la niveluri periculoase, prin acţiune reducătoare a microorganismelor asupra nitraţilor. În plus, nitriţii din produsele alimentare finite mai provin din nitraţii şi nitriţii utilizaţi ca aditivi.

Transformarea nitraţilor în nitriţi este realizată de următoarele reacţii: reducerea enzimatică în aliment; reducerea în urma acţiunii microflorei existente în produsele alimentare; reducerea bacteriană în tractusul buco-gastro-intestinal; funcţia de donator de 02 a NO3 în respiraţia celulară.

Nitratreductaza este o enzimă larg răspândită în lumea bacteriilor din tubul digestiv. Microorganismele conţin şi o nitritreductază. Dacă acţiunea acesteia ţine pasul cu activitatea nitratreductazei, nitritul nu se acumulează deoarece este degradat în produşi

5

mai simpli ( oxizi de azot, amoniac sau azot). De regulă însă, activitatea nitratreductazei este mai intensă decât a nitritreductazei.În mod obişnuit, cantităţile de nitriţi formate în intestinul gros sunt mici, pentru că majoritatea nitraţilor se absorb la nivelul intestinului subţire şi se elimină în urină. O serie de condiţii favorizează însă producţia şi trecerea în sânge şi ţesuturi a unor cantităţi mari de nitriţi:

consumul de alimente şi apă cu concentraţii mari de nitraţi şi eventual de nitriţi; exacerbarea florei intestinale şi mai ales ascensionarea ei în zonele proximale ale

intestinului subţire, adică acolo unde va găsi cantităţi de nitraţi neresorbite şi de unde trecerea în sânge a nitriţilor se face uşor. Aceasta se întâmplă în tulburări digestive acute şi cronice (colite, enterocolite, scăderea sau lipsa acidităţii gastrice, rezecţii gastrice etc.) sau în afecţiuni ale căilor respiratorii superioare (rinite, sinuzite, amigdalite) când flora din nazofarinx este înghiţită şi însămânţează tubul digestiv. Se mai admite că nitriţii se pot forma prin reducerea, de către flora bucală, a nitraţilor secretaţi de salivă şi aduşi de alimente.

Efectul methemoglobinizant al nitriţilor este acţiunea majoră a creşterii concentraţiei sanguine a acestor compuşi.Methemoglobina este o hemoglobină puternic oxidată, fierul ei trecând din bivalent în trivalent. În condiţii obişnuite, methemoglobina se formează în mod continuu în eritrocitele normale, dar cu un ritm lent, şi pe măsură ce se produce, este reconvertită în hemoglobină prin mecanisme reducătoare neenzimatice (acid ascorbic) şi enzimatice diaforeză. Din această cauză, nivelul methemoglobinei rămâne întotdeauna coborât, sub 0,8 % din hemoglobina totală la adult şi sub 1,5% la sugarul mic.

În intoxicaţii cu nitraţi-nitriţi, formarea methemoglobinei depăşeşte ritmul de reducere şi ca urmare, procentul ei creşte. Cianoza devine perceptibilă când methemoglobinemia depăşeşte 10% din totalul hemoglobinei, iar alte semne clinice (cefalee, ameţeli, tahicardie, astenie) apar la peste 20% methemoglobină. Cei mai sensibili sunt copiii în primii ani de viaţă şi dintre aceştia, în primul rând sugarii, datorită persistenţei hemoglobinei fetale (mai oxidabilă decât hemoglobina adulţilor) şi a insuficienţei enzimelor de reducere a methemoglobinei.

CAP. II. Determinarea incertitudinii de masurare la analiza

contaminantilor din preparatele de carne (nitriti)

6

2.1. Pasi:

1. Stabilirea tipului de contaminant

nitriti

2. Stabilirea nivelului de concentratie la care acesta trebuie

investigat

Conform STAS 9065/9-74 concentratia maxima admisa la noi in tara in

ceea ce priveste continutul de nitriti din preparatele din carne este de

7 mg/100g (7mg%)

3. Stabilirea matricii alimentare in care se gaseste contaminantul

respectiv

Matricele alimentare luate in analiza sunt salamurile, crenvurstii si

parizelul (preparate din carne)

4. Alegerea metodei de lucru

Metode nestandardizate elaborate in cadrul laboratorului propriu: Metoda

Griess

a) Principul metodei: masurarea intensitatii culorii roz a

compusului azotic, format in urma reactiei de diazotare dintre

acidul sulfanilic si nitratii din extractul apos deproteinizat si

cuplarea ulterioara cu alfa-naftilamina. Citirea se poate face

direct, vizual, folosind o scara de comparatie, sau cu ajutoruil

unui fotocolorimentru sau spectofotometru, folosind o curba

etalon.

b) Reactivi:

Reactivul Griess (Solutia A + Solutia B)

Solutia A: 0.5 g acid sulfanilic dizolvat in 150 cm3 acid

acetic glacial 12%.

7

Solutia B: 0.2 g alfa-naftilamina dizolvata initial in 20 cm3

apa distilata fierbinte, care dupa filtrare se dilueaza cu 180

cm3 acid acetic glacial 12%.

Solutia etalon de nitrit: solutia contine 0.001 mg nitrit la 1

cm3 solutie. Pentru prepararea solutiei etalon, intr-un balon

de 100 cm3 se introduc 0.1 g azotit de sodiu si apa distilata

pana la semn. Din solutie se ia 1 cm3 si se introduce intr-un

balon cotat de 1000 cm3 se completeaza cu apa distilata

pana la semn, obtinandu-se astfel solutia etalon pentru

lucru.

Pregatirea scarii comparatoare: se iau 12 eprubete uniform

calibrate, curate si incolore si se numeroteaza de la 1 la 12.

in fiecare eprubeta se introduce un numar de cm3 de solutie

etalon egal cu numarul de ordine al eprubetei (1cm3...12

cm3), cate 1 cm3 reactiv Griess (0.5 ml solutie A si 0.5 ml

solutie B) si se completeaza pana la 13 cm3 cu apa distilata

conform schemei urmatoare:

Nr.eprubeta 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.Nr. cm3

solutie etalon

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Nr. cm3

reactiv Griess

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Nr. cm3 apa distilata

11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 -

Scara etalon se pregateste in momentul analizei, se lasa in stativ minim 20 minute

pentru dezvoltarea culorii (culoarea este stabila maxim 4 ore)

c) Mod de lucru: se iau 10 g din proba de cercetat, se toaca marunt

si se introduce intr-un pahar Berzelius, se adauga 100 cm3 apa

distilata si se lasa in repaus la temperatura camerei 30 minute

apoi se filtreza. Intr-o eprubeta se iau 1 cm3 filtrat, 1 cm3 reactiv

Griess si 11 cm3 apa distilata. Se omogenizeaza continutul

8

eprubetei si dupa 20 minute de repaus, se compara culoarea

obtinuta cu cea din scara etalon. Cantitatea de nitrit din proba de

cercetat se exprima in mg%, si este egala cu numarul de ordine al

eprubetei corespunzatoare din scara etalon.

Cantitatea maxima admisa de nitriti pentru preparatele din carne in tara noastra

este de maxim 7 mg%

5. Derularea analizei (Fluxul analitic)

Masurare Masurare 1cm3

Cantarire 10 g

11 cm3 100cm3

Tocare

Amestecare

Repaus 30 minute la 20˚C

Filtrare

FILTRAT

Masurare 1 cm3

Amestecare (omogenizare)

Repaus 20 minute

Comparare cu scara etalon

2.2. ESTIMAREA INCERTITUDINII DE MASURARE

Masurare: Continutul de nitriti din preparate de carneUnitatea de masura: mg/100gProba: Salam

Nr.crt Continutul de nitriti1. 7.1

9

APA DISTILATA

SALAM REACTIV GRIESS

2. 6.93. 7.04. 7.55. 7.26. 6.97. 7.38. 7.19. 7.110. 6.9

a) Incertitudinea de tip AValoarea medie a umiditatii este:

Abaterea standard:

Calculul incertitudinii relative de tip A:

b) Incertitudinea de tip B

b1) Balanta analitica: conform indicatiilor date de catre producator

10

Precisa XB120A, XB220A

O serie de balante analitice cu o precizie deosebita si un design superior, ce ofera o multitudine de optiuni ce acopera practic toate cerintele laboratorului in ceea ce priveste cantaririle.

Printre functiile oferite se numara: numararea de obiecte, cantariri procentuale, transformarea valorilor cantarite in unitatile de masura uzuale.

Aceste balante sunt prevazute cu un sistem de protectie impotriva prafului si a picaturilor de apa.

 

Masa maximaXT120A: 120 gXT220A: 220 g

Rezolutie 0.1 mg

Liniaritate +/- 0.2 mg

Repetabilitate <= 0.1 mg

Platan diametru de 80 mm

Trasabilitate EC/OIML

Calibrare cu greutate de 100g +/- 0.1 mg

Display LCD (optional fluorescent)

Operatie: cantarire 10g salam

100 g.................................+/- 0.1 mg (0.0001g)

XT-120A  domeniu de masurare 0..120 g

XT-220A  domeniu de masurare 0..220 g

11

10g.....................................x

X= 0.00001 g

Incertitudinea extinsa = 0.00001g = 0.1 x 10-4 g pt K=2 si P=95%

Calculul incertitudinii compuse:

Calculul incertitudinii relative:

b2) Cilindru gradat: conform datelor date de producator

Clasa A

Cod catalog Volum (ml) toleranţă ± ml diviziune (ml)

21034 5 0,05 0,1

21035 10 0,10 0,2

21036 25 0,25 0,5

21037 50 0,50 1,0

21038 100 0,50 1,0

21039 250 1,00 2,0

21040 500 2,50 5,0

21041 1000 5,00 10,0

21042 2000 10,00 20,0

12

Operatie: Masurare 100 mlIncertitudinea extinsa: U = 0,5 ml pentru k = 2 si P = 95%Calculul incertitudinii compuse:

Calculul incertitudinii relative:

b3) Cilindru gradat: conform datelor date de producator (din tabelul de mai sus)

5 ml....................................toleranta de +/- 0,05 ml1 ml ................................... x X = 0,01 ml ( toleranta)

Operatie: Masurare 1 ml filtratIncertitudinea extinsa: U = 0,01 ml pentru k = 2 si P = 95%Calculul incertitudinii compuse:

Calculul incertitudinii relative:

B4) Cilindru gradat: conform datelor date de producator (din tabelul de mai sus)5 ml....................................toleranta de +/- 0,05 ml1 ml ................................... x X = 0,01 ml ( toleranta)

Operatie: Masurare 1 ml Reactiv GriessIncertitudinea extinsa: U = 0,01 ml pentru k = 2 si P = 95%Calculul incertitudinii compuse:

13

Calculul incertitudinii relative:

B5) Cilindru gradat: conform datelor date de producator (din tabelul de mai sus)

10 ml....................................toleranta de +/- 0,10 ml1 ml ................................... x X = 0,01 ml ( toleranta)

Operatie: Masurare 11 ml apa distilataIncertitudinea extinsa: U = 0,01 ml pentru k = 2 si P = 95%Calculul incertitudinii compuse:

Calculul incertitudinii relative:

Incertitudinea combinata:

14

Incertitudinea extinsa pentru k=2 si P=95%

Rezultat: mg nitriti / 100g produs = 7,1 ± 0,38%

In cazul in care se folosesc pipete pentru masurarea a 1 ml de substanta incertitudinea de masurare va fi:

b3) Pipeta: conform datelor date de producatorPipete gradate clasa A

Operatie: Masurare 1 ml filtratIncertitudinea extinsa: U = 0,01 ml pentru k = 2 si P = 95%Calculul incertitudinii compuse:

Calculul incertitudinii relative:

B4) Pipeta: conform datelor date de producator (din tabelul de mai sus)

Operatie: Masurare 1 ml Reactiv GriessIncertitudinea extinsa: U = 0,01 ml pentru k = 2 si P = 95%Calculul incertitudinii compuse:

Calculul incertitudinii relative:

Cod Capacitat

e

Diametr

u

Lungim

e

Gradatii Toleranta

11607710 1 ml 7 mm 350 mm 0,01 ± 0,01 ml

11607740 2 ml 7 mm 350 mm 0,02 ± 0,02 ml

11607760 5 ml 9 mm 350 mm 0,05 ± 0,05 ml

11607770 10 ml 10 mm 360 mm 0,10 ± 0,10 ml

15

B5) Pipeta: conform datelor date de producator (din tabelul de mai sus)

10 ml....................................toleranta de +/- 0,10 ml1 ml ................................... x X = 0,01 ml ( toleranta)

Operatie: Masurare 11 ml apa distilataIncertitudinea extinsa: U = 0,01 ml pentru k = 2 si P = 95%Calculul incertitudinii compuse:

Calculul incertitudinii relative:

Incertitudinea combinata:

Incertitudinea extinsa pentru k=2 si P=95%

Rezultat:

16

mg nitriti / 100g produs = 7,1 ± 0,38%Obs: indiferent daca pentru masurare s-a folosit cilindrul gradat sau pipetele incertitudinea de masurare este aceeasi de 7,1 ± 0,38%

BILBLIOGRAFIE

1. Popa, M., Merceologia mărfurilor alimentare–Îndrumător de lucrări practice, Seria Didactica, Alba Iulia, 2000;

2. Popescu, N., Meica, S., Noţiuni şi elemente practice de chimie analitică sanitară veterinara, Bucureşti, 1993;

3. Oţel, I., Tehnologia produselor din carne, Editura tehnică, Bucureşti, 1979;

4. Cotrău, M. Toxicologia, Editura Junimea, Iaşi, 1978.5. mmq.ase.ro/simpozion/sec3/S3L3.htm6. www.ase.ro/pamfilie/material1.pdf 7. www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc

17