UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE "GR. T. POPA" IAȘI

CANCERUL GLANDEI MAMARE LA BĂRBAT

ȘALARIU ANDREEA- MĂDĂLINA

an V, seria D, grupa 44

CANCERUL GLANDEI MAMARE LA BĂRBAT

Cancerul de sân nu este o boală ce afectează numai femeile ci şi bărbaţii, dar într-o proporţie mult mai mică. Cazurile de îmbolnăviri de cancer de sân în rândul bărbaţilor sunt rare şi reprezintă un procent de aproape 1% din toate cazurile de cancer mamar. În cursul vieții riscul bărbatului de a dezvolta cancer mamar este de 1/1000. Studii ale American Cancer Society sugerează că în 2015 doar 2350 de cazuri noi de cancer vor fi diagnosticate determinând aproximativ 440 decese, în comparație cu aproximativ 40000 de decese în rândul femeilor prin cancer mamar. Cele mai multe cazuri sunt diagnosticate la bărbat cu vârsta cuprinsă între 60 și 70 de ani, dar poate să apară la orice vârstă. Rata de incidență a cancerului mamar la bărbat nu a crescut în ultimii 30 de ani, spre deosebire de cancerul mamar la femeie care constituie cea mai frecventă neoplazie și prima cauză de deces prin cancer.

Cancerul mamar la bărbat se deosebește de cel al femeii prin următoarele: leziunea tumorală la bărbat este mai ușor de identificat datorită faptului că glanda mamară nu este dezvoltată, prezența ginecomastiei poate masca această condiție. Diagnosticul este mai tardiv la bărbat în jurul vârstei de 67 de ani, spre deosebire de femeie la 63 ani, aproximativ jumătate din bărbați se găsesc în stadiul III sau IV în momentul diagnosticului, glanda mamară nedezvoltată face posibilă extensia rapidă la țesuturile din jur. Riscul relativ de a dezvolta cancer mamar este cu aproximativ 30% mai crescut la o femeie dacă are un frate diagnosticat cu cancer mamar decât dacă are o soră cu aceeași patologie.

Cauza cancerului mamar la bărbat este incomplet elucidată, dar dintre factorii predispozanți fac parte: vârsta peste 60 ani, istoric familial de cancer mamar (sex feminin sau masculin), obezitate (IMC

peste 30 kg/m2), un nivel crescut al estrogenului plasmatic, expunere la radiații, sindrom Klinefelter, ciroză hepatică.

Din punct de vedere histologic cel mai frecvent tip întâlnit este carcinomul ductal infiltrativ, care reprezintă și cel mai frecvent tip întâlnit la femeie. Celulele neoplazice sunt aranjate în grupuri mici sau într-o singură coloană ce ocupă spații neregulate între benzile de colagen; carcinom in situ de origine lobulară este extrem de rar la bărbat deoarece în mod normal țesutul mamar la sexul masculin nu prezintă lobuli. La fel de rare sunt și cystosarcoma phylloides , boala Paget mamară, cancer papilar, carcinom medular sau inflamator. Sindromul Klinefelter se caracterizează prin existența unui cromozom X suplimentar, genotip XXY, azoospermie, infertilitate, rata producției de androgeni deficitară, ca rezultat FSH și LH sunt crescuți, LH crescut produce o cantitate crescută de estrogen și apariția ginecomastiei. Riscul de a dezvolta cancer mamar este de 50 ori mai crescut decât în cazul unui bărbat normal. Patologia hepatică conduce la nivele scăzute ale androgenilor și crescute ale estrogenilor. Etilismul cronic limitează capacitatea ficatului de a regla nivelul de estrogen plasmatic. Predispoziția genetică este evidențiată la bărbații care au moștenit mutații la nivelul genei BRCA-2 situată pe cromozomul 13. Mutații la nivelul genei BRCA-1, care a fost asociată cu predispoziție crescută la dezvoltarea cancerului mamar la femei, determină la bărbat o incidență mai mică a cancerului decât mutații la nivelul genei BRCA-2. Alte mutații care se asociază cu un risc crescut de dezvoltarea a cancerului mamar la bărbat sunt la nivelul genei supresoare tumorale PTEN ( Cowden's syndrome), TP53 (Li Fraumeni syndrome), PALB2.

Aspectul întâlnit, care alarmează pacientul, este o formațiune fermă, nedureroasă, localizată retroareolar. Diagosticul este pus cel mai frecvent când tumora depășește 25 mm.În mai puțin de 1 % din cazuri afecțiunea este bilaterală. Cancerul poate determina modificări ale tegumentelor adiacente: rectracția și ulcerația acestora, roșeață, prurit. Obiectiv se poate stabili mobilitatea pielii pe tumoră prin căutarea pliului cutanat și mobilitatea pe planurile profunde. De asemenea se examinează ganglionii limfatici. Cancerul poate

metastaza la distanță: os, plămân, ficat, creier. Semnificația clinică a prezenței metastazelor este în general nefavorabilă. În stadii avansate apar semne generale precum astenie, fatigabilitate, indispoziție, scădere ponderală, ce se întâlnesc și în alte neoplazii.

Diagnosticul clinic al unor leziuni de multe ori nu este posibil de formulat cu certitudine fără utilizarea metodelor de investigații paraclinice, care să furnizeze date suplimentare. Dintre metodele paraclinice fac parte mamografia care evidențiază opacitatea tumorală, de formă neregulată, cu prelungiri în formă de spiculi, microcalcificări fine intra și extra tumorale, edem peritumoral, apare ca un halou clar radiotransparent. Ultrasonografia este utilă pentru a diferenția o fomațiune solidă de una chistică, dar nu oferă informații despre natura leziunii. Studiile de flux Doppler evidențiază curentul sanguin care are viteză mai crescută în leziunile maligne. Tomografia computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică au avantaje suplimentare, oferind informații despre dimensiunea și extensia leziunilor, permițând astfel stadializarea tumorii. Diagnosticul poate fi stabilit și prin puncție-biosie mamară însoțit de examen histopatologic. Colorarea frotiurilor se face prin metoda May-Grunwald-Giemsa, un examen citologic negativ nu exclude cancerul. Biosia extemporanee este cea mai precisă metodă de diagnostic.

În funcție de stadializarea tumorii, forma clinică evolutivă și de terenul biologic al bolnavului se stabilește una din următoarele metode de tratament: chirurgical, radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie, imunoterapie, terapie moleculară. Tratamentul chirurgical are un triplu obiectiv: diagnostic, terapeutic și prognostic. Cea mai frecventă intervenție chirurgicală la bărbat este mastectomia radicală modificată. În caz de cancer metastazat se recomandă chimioterapia, hormonoterapia sau o asociere a acestora.

Chimioterapia poate fi neoadjuvantă, adjuvantă sau paliativă. În cancerul mamar dintre chimioterapicele utilizate fac parte ciclofosfamida, metotrexat, florouracil, doxorubicină. Efectele secundare ale acestora includ: fatigabilitate, pierderea părului, greață, vărsături, diaree. Prin hormonoterapie este împiedicată acțiunea

stimulatoare a hormonilor la nivelul receptorilor specifici și astfel creșterea tumorală. Peste 90% din cancerele mamare ale bărbatului au receptori pentru estrogen și sunt tratate cu Tamoxifen. Ținta hormonoterapiei este blocarea receptorilor pentru estrogen, totuși studii au demonstrat că terapia antiandrogenică poate duce la scădera dimensiunii metastazelor tumorale, mecanismul nefiind pe deplin înțeles. Orhiectomia sau metodele non-chirurgicale: administrarea de LH-RH ( luteinizing hormone-releasing hormone) determină scăderea producției hormonilor testiculari. Terapia țintită implică utilizarea de agenți care țintesc una din modificările specifice cancerului în celule. De exemplu Trastuzumab (HERCEPTIN), un anticorp monoclonal, blochează activitatea proteinei HER-2-neu, întâlnită în unele forme de cancer mamar. Transtuzumab și-a dovedit eficacitatea în cancerul mamar la femei, dar în cazul bărbaților acest aspect este în curs de cercetare.

Prognosticul în cancerul mamar la bărbat este considerat similar cu cel al femeii, stadiul tumoral fiind cel mai imporant factor prognostic. Țesutul mamar la bărbat este slab reprezentat, spre deosebire de femeie, din acest motiv extensia la țesuturile înconjurătoare se face mai rapid, rezultând un stadiu mai avansat în momentul diagnosticului. Nodulii de dimensiuni mici fără adenopatie au prognosticul cel mai favorabil, în stadiile avansate, cu prezența metastazelor, prognosticul este rezervat.

Bărbații diagnosticați cu cancer mamar prezintă un risc de 16% de a dezvolta un al doilea cancer mamar, independent de primul. Conform unui studiu decesul prin cancer mamar se produce mai devreme decât în cazul femeii diagnosticate, deși este diagnosticat în stadii mai precoce. Există multiple cauze care produc diferența de supraviețuire: diferențe biologice și genetice ale cancerului mamar la cele 2 sexe, răspunsul diferit la tratament, tratamentul administrat, cancerul la bărbat fiind rar nu este foarte bine studiat, tratamentul administrat este modelat după cel pentru sexul feminin. În cazul bărbaților cancerul este caracterizat prin prezența receptorilor hormonali ( 88% la bărbat vs 78% la femeie ). Conform National Cancer Data Base supravițuirea din momentul diagnosticării este mai

redusă la bărbați decât la femei: supraviețuirea la 5 ani este de 74% la bărbat și 83% la femeie. Rata de supraviețuire mai scăzută a fost observată în cazurile diagnosticate în stadii incipiente, în stadii avansate, rata de supraviețuire a bărbaților este comparabilă cu cea a femeilor.

Deoarece cancerul mamar la bărbat este atât de rar este dificil de studiat cea mai bună metodă de a-l trata. În trecut metodele de tratament derivau din cele utilizate pentru cancerul mamar la sexul feminin, în viitor, studiile și cercetările actuale vor conduce la cea mai bună metodă de a trata cancerul glandei mamare la bărbat.

BIBLIOGRAFIE

1. http://en.wikipedia.org/wiki/Male_breast_cancer2. http://www.medicinenet.com/male_breast_cancer/article.htm3. http://www.cancer.org/cancer/breastcancerinmen4. http://www.breastcancer.org/symptoms/types/male_bc/risk