Cap 7 Schimbari Climatice

C A P I T O L U L 7 – SCHIMBARILE CLIMATICE

AGENTIA REGIONALÃ PENTRU PROTECTIA MEDIULUI GALATI

369

RRRRRRRR AAAAAAAA PPPPPPPP OOOOOOOO RRRRRRRR TTTTTTTT PPPPPPPP RRRRRRRR IIIIIIII VVVVVVVV IIIIIIII NNNNNNNN DDDDDDDD SSSSSSSS TTTTTTTT AAAAAAAA RRRRRRRR EEEEEEEE AAAAAAAA MMMMMMMM EEEEEEEE DDDDDDDD IIIIIIII UUUUUUUU LLLLLLLL UUUUUUUU IIIIIIII 22222222 00000000 1111111111111111

~~~~~~~~ RRRRRRRREEEEEEEEGGGGGGGGIIIIIIIIUUUUUUUUNNNNNNNNEEEEEEEEAAAAAAAA SSSSSSSSUUUUUUUUDDDDDDDD--------EEEEEEEESSSSSSSSTTTTTTTT ~~~~~~~~

CAPITOLUL 7 - SCHIMBĂRI CLIMATICE

Climatul poate fi definit ca ’’un ansamblu al caracteristicilor elementelor meteorologice ale unui anumit teritoriu, bine precizat, caracterizate printr-o anumită omogenitate şi specificitate’’, iar Schimbarea climatică ca fiind concretizată printr-o serie de modificări ale parametrilor mediului, care ar putea afecta major viaţa pe Terra, care persistă o lungă perioadă de timp, (în general decenii sau mai mult), în viziunea specialiştilor de la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, prezentată în lucrarea Cauzele schimbărilor climatice – un subiect controversat. Factorii de mediu au rol de vectori în procesul de adaptare/evoluţie biologică a speciilor vegetale/animale şi în definirea caracteristicilor structurilor ecosistemice, orice schimbare bruscă a acestora sau exagerată, ducând la depăşirea limitelor de toleranţă.

Procesul de schimbare climatică include evenimentele anormale climatic indiferent de cauze (naturale sau antropice) sau pe scurt poate fi definit ca fiind schimbarea semnificativă a valorii medii a unui parametru meteorologic pentru intervale lungi de timp de peste o decadă. În timp ce schimbările climatice naturale au loc în perioade de timp foarte lungi, ceea ce permite o adaptare a speciilor vegetale şi animale la condiţiile climatice noi, schimbările antropice datorate industrializării planetei şi utilizării masive a combustibililor fosili sunt foarte rapide şi în consecinţă sunt o ameninţare permanentă a ecosistemele caracterizate prin fragilitate. OameniI de ştiinţă,în marea lor majoritate, consideră că încălzirea climatică este datorată efectului de seră, adiţional emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) produse de activităţile umane, şi în principal a emisiilor de CO

2.

Efectele schimbărilor climatice sunt resimţite la nivel global, afectând şi ţările Europei, România, respectiv teritoriul Regiunii Sud Est, situat în sud estul continentului. Aceste fenomene şi efectele lor sunt studiate, analizate şi incluse în planurile şi proiectele statelor, constituind o prioritate în programele de dezvoltare durabilă pe termen lung. 7.1. UNFCC, Protocolul de la Kyoto, politica Uniunii Europene privind schimbările climatice

UNFCC este prescurtarea de la United Nations Framework Convention on Climate Change, respectiv Convenţia - Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice , realizată în anul 1992 de şefi de state şi de guverne, experţi de mediu din peste 200 de ţări care s-au reunit la o întâlnirea de înalt nivel la Rio de Janeiro pentru a da curs problemelor acute de mediu, încercând să găsească soluţii comune, cadrul general de soluţionare a acestor provocări de mediu. Cu acest prilej a fost recunoscută ca problemă faptul că sistemul climatic este o resursă comună a cărei stabilitate poate fi afectată de emisiile de dioxid de carbon şi gaze cu efect de seră. UNFCCC constituie baza acţiunilor inter-guvernamentale de răspuns la provocarea prezentată de schimbările climatice.



370



România semnatară a Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), ratificată prin Legea nr. 24/1994 prin care se stabilesc principiile şi regulile de bază astfel pentru reducerea concentraţiile de GES în atmosferă la un nivel care să nu afecteze sistemul climatic. UNFCCC are ca obiectiv principal realizarea stabilizării concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să prevină interferenţa antropică nocivă cu sistemul climatic, într-un interval de timp suficient care să permită ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, astfel încât producţia de alimente să nu fie ameninţată şi să permită continuarea dezvoltării economice într-o manieră durabilă. Protocolul de la Kyoto România a fost printre primele ţări semnatare ale Protocolului de la Kyoto, document ratificat prin Legea nr. 3 din 2 februarie 2001, asumându-şi angajamentele care derivă din acesta, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în perioada 2008-2012 cu 8% faţă de nivelul de emisii înregistrate în 1989, (anul de referinţă) reprezentând obiectivul principal, realizat în avans. Protocolul de la Kyoto a selectat şi stabilit un grup de şase gaze cu efect de seră: dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), hidrofluorocarburile (HFCs), perfluorocarburile (PFCs), hexafluorura de sulf (SF6), precum şi activităţile umane identificate ca surse de emisii pentru aceste gaze: arderea combustibililor în industrii energetice, de prelucrare şi activităţi neindustriale, arderea combustibililor în activităţi de transport, emisii fugitive din carburanţi, procese de producţie, utilizarea solvenţilor şi a altor produse, agricultură, tratarea şi depozitarea deşeurilor. În baza Protocolului de la Kyoto a fost înfiinţat Sistemul Naţional pentru Estimarea Nivelului Emisiilor Antropice de Gaze cu Efect de Seră rezultate din surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon, cunoscut sub prescurtarea de SNEEGHG, legiferat prin Hotărârea de Guvern nr. 1570 / 2007. SNEEGHG reglementează totalitatea aspectelor de natură instituţională şi procedurală în scopul estimării nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră reglementate prin Protocolul de la Kyoto, al raportării, precum şi al arhivării şi stocării informaţiilor cuprinse în inventarul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, INEGES. Protocolul stabileşte trei mecanisme flexibile cunoscute sub numele de Implementare în comun (JI), Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM) şi Schimbul Internaţional de Emisii (IET). Acestea îşi propun să ajute Părţile din Anexa I a Protocolului de la Kyoto să reducă costurile de realizare a valorilor ţintă de emisie profitând de oportunităţile de reducere a emisiilor, sau de creştere a eliminării de gaze cu efect de seră, care ar costa mai puţin în alte ţări decât în ţara proprie, oferind beneficii şi ţărilor gazdă prin aceea că asigură finanţare pentru proiectele de reducere a emisiilor. Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene (EU Emission Trading Scheme – EU ETS), s-a aplicat în prima fază pentru perioada 01.01.2005 – 31.12.2007, iar a doua fază a schemei se desfăşoară în perioada 2008 – 2012, corespunzând primei perioade de angajament a Protocolului de la Kyoto. Cea de-a treia etapă a schemei EU ETS va avea o durată de 8 ani, în intervalul 1.01.2013 – 31.12. 2020. Acest instrument are ca scop promovarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii Europene şi se bazează pe principiul “limitează şi comercializează”, fiind un instrument utilizat în cadrul politicii Uniunii Europene referitoare la schimbările climatice. România participă la schema Uniunii Europene de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră începând cu data aderării la UE, 1 ianuarie 2007, varianta iniţială a Directivei



371



ETS prevedea ca o proporţie semnificativă, respectiv minimum 95% din totalul certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră să fie alocate cu titlu gratuit. Conform site-ului Ministerului Mediului şi Pădurilor, această alocare s-a realizat prin intermediul planurilor naţionale de alocare, care au fost aprobate de Comisia Europeană. In cadrul Regiunii Sud-Est au fost identificaţi 29 de operatori economici a căror activitate intră sub incidenţa HG nr. 780/2006, fiind autorizaţi în vederea comercializării de certificate de gaze cu efect de seră. Implementarea schemei de comercializare cu certificate de emisii de emisii de gaze cu efect de seră realizată la nivelul Regiunii Sud Est în anul 2011 a constat în următoarele activităţi:

� 29 de planuri de măsuri privind monitorizarea şi raportare emisiilor de GES pentru anul 2012 transmise de agenţii economici, au fost verificate să respecte prevederile Ordinului MMDD nr.1897/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008-2012, cu modificările ulterioare, au fost remise operatorilor după aprobarea acestora de către ANPM, ca anexe la autorizaţiile GES existente.

� 4 planuri de măsuri privind monitorizarea şi raportare emisiilor de GES pentru anul 2011 revizuite de operatorii economici (SC ECOGEN ENERGY Buzău, SC URSUS Buzău, LAFARGE Medgidia şi PROMEX Brăila), ca urmare a unor modificări în instalaţii, au fost verificate, avizate şi transmise spre aprobare la ANPM, urmate de revizuirea autorizaţiilor privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008-2012.

� 2 planuri de măsuri privind monitorizarea şi raportare emisiilor de GES pentru anul 2011, realizate de SC DUCTIL STEEL Buzău şi SC HOGANAES Buzău, operatori economici care au solicitat să fie incluşi în schema EU-ETS privind comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de ser, au fost aprobate de către ANPM, urmate de emiterea autorizaţiilor GES.

� Anularea Autorizaţiei GES pentru SC RAM Buzău ca urmare a transferării instalaţiilor la SC ECOGEN ENERGY SA Buzău, inclusiv a Planurilor GES aferente perioadei 2008 – 2012.

� Monitorizarea permanentă a planurilor de măsuri privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de GES pentru anul 2011 din Regiunea Sud-Est, respectiv a autorizaţiilor GES pentru perioada 2008-2012, şi raportarea la ANPM – Direcţia Schimbări Climatice, Dezvoltare Durabilă.

Inventarierea instalaţiilor pe categorii de activităţi conform Directivei 2009/29/CE de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (EU-ETS post 2012) s-a realizat la nivelul Regiunii Sud - Est, rezultând un număr de 29 operatori economici care intra sub incidenţa schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră începând cu anul 2013, respectiv în etapa a treia de aplicare a schemei EU-ETS.

În baza Comunicatului de presă primit de la Ministerul Mediului şi Pădurilor din luna mai 2011, prin care se arată că Guvernul a aprobat Memorandumul privind transmiterea listei instalaţiilor care intră sub incidenţa schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră la Comisia Europeană, s-a postat pe site-ul agenţiei o Informare privind instalaţiile care intră sub incidenţa schemei Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020 din Regiunea Sud Est, cu Lista acestor instalaţii anexată.



372



Politica Uniunii Europene privind schimbările climatice Politica privind schimbările climatice ale ţărilor din Uniunea Europeană urmăresc liniile directoare ale Protocolului de la Kyoto, în general, particularizând de la un stat la altul, funcţie de gradul său de dezvoltare economică şi socială, aplicând politicile sale specifice de mediu, cu precădere pe domeniul schimbărilor climatice, un domeniu vital care poate afecta atât biodiversitatea, economia dar şi sănătatea populaţiei. Reuniunea la nivel european a statelor membre din iulie 2011 cu tema “Definirea unui Nou Cadru al Politicii de Mediu la nivel European”, la care a participat şi Ministrul Mediului şi Pădurilor, prin persoana ministrului de resort s-a subliniat faptul că „municipalităţile în calitatea lor de autorităţi pot influenţa, de asemenea, localizarea activităţilor privind implementarea măsurilor de adaptare, utilizarea și alocarea resurselor astfel încât să minimizeze efectele şi riscurile asociate cu efectele schimbărilor climatice. România are în vedere faptul că principalele constrângeri şi bariere în ceea ce priveşte adaptarea eficientă la schimbările climatice sunt la nivel instituţional, tehnologic şi financiar. Procesul de adaptare la schimbările climatice reprezintă o parte importantă a obiectivelor și politicilor de dezvoltare durabilă. Pentru a avea rezultate concrete, este necesar să se creeze o platformă transversală pentru implicarea tuturor parteneriatelor public – private în procesul de elaborare a politicilor, prioritatea la nivel naţional fiind elaborarea Strategiei privind Schimbările Climatice 2011-2020, stabilirea ţintelor, obiectivelor şi monitorizarea progresului realizat.” 7.2. Datele agregate privind proiecţiile emisiilor GES Gazele cu efect de seră, în principal cele şase gaze cu efect de seră stabilite prin Protocolul de la Kyoto,respectiv dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), hidrofluorocarburile (HFCs), perfluorocarburile (PFCs), hexafluorura de sulf (SF6), precum şi activităţile umane identificate ca surse de emisii pentru aceste gaze au fost monitorizate de către agenţiile teritoriale de mediu şi centralizate la nivelul Regiunii Sud Est Sectoarele mai importante care generează gaze cu efect de seră, conform prevederilor Protocolului de la Kyoto, sunt: sectorul energetic, industria (metalurgică, produse ceramice, etc.), transporturi pentru emisiile de dioxid de carbon (CO2), agricultura şi sectorul zootehnic, pentru emisiile de metan (CH4) exploatarea şi distribuţia gazului metan (inclusiv pierderi conducte), depozite deşeuri menajere, arderea combustibililor fosili şi biomasa, pentru emisiile de protoxid de azot (N2O), sectorul agricultură (utilizarea ingrăşămintelor azotoase ) şi pentru emisiile de hidrofluorocarburi (HFC), perfluorocarburi (PFC), hexafluora de sulf (SF6), din funcţionarea instalaţiilor de condiţionare a aerului, congelare, refrigerare, aerosoli.

Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră

Sistemul naţional pentru estimarea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră rezultate din surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon



373



(SNEEGHG), reglementat prin Protocolul de la Kyoto, transpus în legislaţia di România prin Hotărârea de Guvern nr. 1570/2007, a realizat Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES), bazat pe datele colectate de la toate agenţiile teritoriale pentru potecţia mediului. În acord cu prevederile Art. 4 coroborate cu cele ale Art. 6 ale HG nr.1570/2007, pentru construirea optimă a sectorului Procese Industriale din cadrul INEGES 2012, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi a completat chestionarele transmise de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului cu datele solicitate aferente anului 2010. Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu efect de seră (INEGES) 2011

Estimarea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră rezultate din surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon, reglementate prin Protocolul de la Kyoto (SNEEGHG), s-a realizat prin participarea la Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES), prin colectarea şi centralizarea datelor din Regiunea Sud - Est, astfel:

� Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu efect de seră (INEGES) 2011- Sectorul Procese industriale s-a realizat prin:

Colectarea şi centralizarea datelor, respectiv consumul pe anul 2010 pentru: calcar şi dolomită, sodă calcinată, HFC/PFC/SF6 şi producţia de fontă şi oţel, pentru activităţile / instalaţiile din Regiunea Sud – Est, respectiv:

- 8 agenţi economici deţin instalaţii care consumă calcar şi dolomită în procesul tehnologic;

- 9 agenţi economici deţin instalaţii care consumă sodă calcinată în activităţile desfăşurate în domeniul producţiei de sticlă, producţie de chimicale şi detergenţi;

- 66 agenţi economici care consumă hidrofluorcarburi (HFC) în domeniul lor de activitate;

- 5 agenţi economici cu producţie de fontă şi oţel. � Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu efect de seră (INEGES) 2011- Sector

Deşeuri

S-au completat, verificat şi transmis chestionarele privind monitorizarea emisiilor de metan de către depozitele de deşeuri conforme din Regiunea Sud-Est, (TRACON Brăila şi Ovidiu, IRIDEX Port Constanţa şi sat Costineşti, RER Gălbinaşi, SC ECO GOLD INVEST Albeşti Mangalia, SC ECOREC SA Tulcea), pe perioada de la data funcţionării depozitelor până în anul 2010. Depozitul TRACON OVIDIU din judeţul Constanţa, este singurul depozit municipal conform, care a monitorizat cantitatea anuală de metan recuperată pentru a fi arsă, din anul 1996 până în anul 2010 inclusiv. Sesiunea de instruire "Îmbunătăţirea pregătirii profesionale a personalului ce activează în sectorul schimbărilor climatice, la nivelul administraţiei centrale şi a instituţiilor din subordine" , în cadrul unui program cu fonduri PHARE "Sprijin pentru implementarea cerinţelor UE privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de CO2 si ale altor gaze cu efect de sera", din perioada 21-25 noiembrie 2011, a fost urmată de toţi factorii care contribuie sau sunt implicaţi în realizarea Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu efect de seră.

Obiectivul general al proiectului a fost îndeplinirea de către România a obligaţiilor în ceea ce priveşte implementarea politicii UE în domeniul schimbărilor climatice, iar obiectivele



374



specifice au urmărit îmbunătăţirea Sistemului naţional pentru estimarea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră rezultate din surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon, reglementate prin Protocolul de la Kyoto (SNEEGES) şi îmbunătăţirea calităţii Inventarului Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră, în vederea raportării în condiţii calitative optime a INEGES în acord cu prevederile menţionate la nivelul Deciziilor 280/2004/EC şi 166/2005/EC, şi, cu cele menţionate la nivelul UNFCCC, Protocolului de la Kyoto şi legislaţiei internaţionale asociate. Domeniile pe care se realizează inventarele de gaze cu efect de seră, Energie, Procese industriale, Utilizare solvenţi şi alte produse, Agricultură, Deşeuri, Folosinţa Terenurilor, Schimbarea Categoriei de Folosinţă a Terenurilor şi Silvicultură,au fost temele principale ale prezentărilor în cele 5 zile de instruire, urmate de dezbateri, întrebări de clarificare a unor aspecte concrete puse de participanţi. Prin implementarea programului de instruire s-a preconizat obţinerea următoarelor rezultate:

� evaluarea capacităţii autorităţilor române de a raporta datele/informaţiile asociate emisiilor /reţinerilor GES către Comisia Europeană (COM), Agenţia Europeană de Mediu (AEM) şi respectiv, către Secretariatul UNFCCC,

� obţinerea de propuneri de acte normative concrete pentru îmbunătăţirea calităţii INEGES,

� îmbunătăţirea capacităţii instituţionale de a implementa prevederile Deciziilor nr. 280 /2004 / CE şi 166/2005/CE şi, respectiv, UNFCCC, Protocolul de la Kyoto şi a reglementărilor internaţionale asociate, prevederi relevante raportării datelor /informaţiilor asociate emisiilor / reţinerilor GES,

� soluţii de îmbunătăţire a inventarelor INEGES, � programe şi măsuri pentru determinarea valorilor factorilor de emisie şi / sau altor

parametrii utilizaţi în estimarea emisiilor GES. Emisii totale de gaze cu efect de seră Acest indicator indică tendinţele emisiilor antropogene de gaze cu e fect de seră: dioxid de carbon (CO2), protoxid de azot (N2O), metan (CH4), hidrofluorocarburi (HFCs), perfluorocarburi (PFCs) şi hexafluorură de sulf (SF6), exprimate în echivalent CO2,

transformare realizată pe baza coeficienţilor de încălzire globală (GWP). Coeficienţii de încălzire globală se referă la capacitatea diverselor gaze de a contribui la încălzirea globală într-un orizont de timp de 100 de ani. Aceştia sunt stabiliţi de grupul de lucru al Comitetului inter-guvernamental pentru schimbări climatice (IPCC). Pentru a clasifica aceste gaze cu efect de seră în ce priveşte capacitatea lor de a contribui la creşterea efectului de seră antropogen a fost ales ca gaz de referinţă CO2 şi a fost definit indicatorul specific numit Potenţialul de încălzire globală (GPW), acesta reprezentând în principiu capacitatea de absorbţie sau de captare a căldurii de către moleculele gazului pe timpul de viaţă atmosferic. Dioxidul de carbon echivalent (CO2 eq.) este deci unitatea de măsură universală utilizată pentru a indica potenţialul global de încălzire a gazelor cu efect de seră reglementate de Protocolul de la Kyoto.

În prezent în România se inventariază numai trei dintre gazele cu efect de seră, dioxidul de carbon, oxizi de azot şi metanul, urmând ca pe viitor să se inventarieze şi celelalte gaze cu efect de seră: hidrocarburi fluorurate, perfluorocarburi şi hexafluoruri de sulf. Estimarea cantităţilor de emisii de poluanţi atmosferici pentru anul 2011 a fost realizată cu ajutorul aplicaţiei CORINVENT ce utilizează factorii de emisie reactualizaţi conform ultimului ghid pentru elaborarea inventarului de emisii - EMEP/EEA Air Polluant Emission Inventory Guidebook – 2009.



375



Evoluţia emisiilor totale anuale de gaze cu efect de seră prezentată în Tabelul 7.2.1, include emisiile de CO2 şi CO2 echivalent din metan şi protoxid de azot, ca total al cantităţilor de emisii calculate de agenţiile judeţene pentru protecţia mediului din Regiunea Sud Est, pentru perioada 2007 – 2011.

Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră, mii tone CO2 Eq

Tabel 7.2.1 Emisii totale

(mii tone CO2 Eq)

2007 2008 2009

2010 2011

Regiunea SE 11590 12044 12522 13969 11993

Evoluţia emisiilor totale anuale de gaze cu efect de seră ( mii tone CO2 Eq ) – REGIUNEA Sud Est

Fig. 7.2.1

Concluzii: În anul 2011, emisiile anuale de gaze cu efect de seră, exprimate în mii tone CO2 Eq, au înregistrat o valoare de 11993 mii tone, ceea ce reprezintă o scădere de 14,14 % faţă de anul 2010. Evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră s-a realizat având la bază activităţile dezvoltate de operatorii economici în instalaţiile pe care le deţin, funcţie de sectoarele din economie, respectiv: sectorul energetic, procesele industriale, utilizarea solvenţilor şi a altor produse, agricultura, extracţia şi distribuţia combustibililor fosili, tratarea şi depozitarea deşeurilor şi transportul rutier.

Analizând situaţia la nivelul Regiunii SE privind evoluţia emisiilor de dioxid de carbon echivalent, în baza datelor colectate dela agenţiile locale de mediu, se poate concluziona că valoarea acestor emisii a scăzut cu cca 14,15% la nivelul anului 2011 faţă de anul 2010. Scăderea emisiilor de CO2 echivalent este cauzată de criza actuală în economie, oprirea temporară a unor instalaţii, sau scoaterea lor totală din funcţie, în principal, şi într-o mai mică măsură datorită utilizării echipamentelor de depoluare. Evoluţia cantităţii de emisii de dioxid de carbon echivalent pe cap de locuitor la nivelul Regiunii SE, pe ultimii şase ani, se prezintă astfel:

0

5000

10000

15000

2007 2008 2009 2010 1011

Emisii totale (miitone CO2 Eq.)



376



Evoluţia emisiilor de CO2 echivalent pe cap locuitor REGIUNEA SE

Tabel 7.2.2 REGIUNEA SUD EST / Anii 2007 2008 2009 2010 2011

Cantitate de emisii totale pe Regiune (mii tone CO2 Eq) 11590 12044 12522 13969 11993 Populaţie Regiunea* SE (număr locuitori)

2834335 2825756 2818346 2812755 2736986

Cantitatea de emisii pe cap de locuitor (Tone CO2 Eq / cap locuitor)

4,09 4,26 4,44 4,97 4,38

Concluzii: In anul 2011, valoarea emisiilor de dioxid de carbon echivalent pe cap de locuitor a scăzut cu 11,87%, faţă de anul 2010,

Emisii anuale de dioxid de carbon

Unul dintre cele mai importante gaze care generează efectul de seră este dioxidul de carbon (59 %), generat de activităţile umane, procentual fiind estimate de cercetările ştiinţifice ca fiind aproximativ 35% din activităţile de producţie şi distribuţie a energiei (incluzând arderea combustibililor fosili - cărbune, gaz şi petrol, cât şi extragerea lor, rafinarea şi transportul), 30% din activităţi industriale, 20% din transporturi, 15% din sectorul rezidenţial şi alte activităţi. Emisiile de CO2 au fost calculate de fiecare agenţie de mediu judeţeană, pe baza factorilor de emisie conform ultimului ghid pentru

elaborarea inventarului de emisii (EMEP/EEA AIR pollutant Emission Inventory Guidebook – 2009. Evoluţia cantităţilor de emisii anuale de dioxid de carbon este prezentată în Tabelul 7.2.3.

Tabel nr. 7.2.3 REGIUNE Sud Est 2007 2008 2009 2010 2011

Emisii totale (mii tone) CO2

9462

9590

10452

12074

10153

0

2

4

6

2007 2008 2009 2010 2011

Emisii CO2 Eq.



377



Fig. 7.2.3 – Evoluţia emisiilor anuale de CO2 - Regiunea SE

Concluzii: În anul 2011, emisiile anuale de CO2 au înregistrat o valoare de 10153 mii tone, ceea ce reprezintă o scădere de 15,91% faţă de anul precedent.

Emisii anuale de metan

Metanul, gazul cu efect de seră, al doilea ca importanţă după dioxidul de carbon, este cunoscut în special sub formă de gaz natural, numai o mică parte din metanul din atmosferă fiind rezultat din activităţile antropice. Cea mai importantă sursă de metan o constituie creşterea animalelor. Cantitatea totală de emisii de metan (CH4 ) - Regiunea SE - 2007 – 2011 Tabel 7.2.4

Regiunea Sud Est 2007 2008 2009 2010 2011

Emisii totale (mii tone) CH4

58,107

72,732

65,922

47,973 36,042

EMISII ANUALE CO2 - REGIUNEA SE

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

2007 2008 2009 2010 2011

Cantitate emisii CO

Evoluţia emisiilor anuale de CH4 - Regiunea SE

0

10

20

30

40

50

60

70

80

2007 2008 2009 2010 2011

Emisii CH4 -Regiunea SE



378



Concluzii: La nivelul Regiunii SE, cantitatea emisiilor de metan este în scădere cu

24,87%, fată de anul 2010.

Emisii anuale de protoxid de azot

Protoxidul de azot provine în principal din activităţile din agricultura (culturi fără fertilizatori) şi surse naurale (lacuri). Evoluţia emisiilor anuale de protoxid de azot la nivelul Regiunii Sud Est pentru perioada 2007 – 2011, realizată pe baza datelor furnizate de agenţiile judeţene pentru protecţia mediului sunt redate tabelar, Tabel nr.7.2.4 şi grafic mai jos. Emisiile de protoxid de azot - Regiunea SE - 2007-2011 Tabelul 7.2.5

Anii 2007 2008 2009 2010 2011 Cantitate emisii totale de N2O (mii tone) REGIUNEA SE

2,926

4,267

3,258

3,261

3,493

Concluzii: În anul 2011, valoarea emisiilor de protoxid de azot a înregistrat o valoare de 3,493 mii tone, ceea ce reprezintă o creştere de 7,11 % faţă de anul 2010. Gazele fluorurate (HFC, PFC şi SF6) sunt substanţe chimice artificiale, precum clorofluorocarburile (CFC) şi hidroclorofluorocarburile (HCFC), utilizate în mai multe sectoare ale economiei, cu aplicaţii diferite, care deşi nu au proprietăţi de diminuare a stratului de ozon, majoritatea acestora au un înalt potenţial de încălzire globală. � HFC constituie grupa cel mai des întâlnită de gaze fluorurate, folosite ca agenţi de

refrigerare în echipamentele de refrigerare, agenși de climatizare şi pompe de căldură, agenţi de expandare pentru spume, substanţe de stingere a incendiilor, agenţi propulsori pentru aerosoli, solvenţi.

� PFC sunt utilizate, în general, în sectorul electronic (de exemplu, pentru curăţarea cu plasmă a plăcilor de siliciu), precum şi în industria cosmetică şi farmaceutică (extracţia de produse naturale cum ar fi nutraceuticele şi aromele), dar, într-o măsură nesemnificativă, şi în refrigerare ca înlocuitori ai CFC – adesea în combinaţie cu alte gaze. În trecut, PFC erau utilizate ca substanţe de stingere a incendiilor şi pot fi încă întâlnite în sistemele mai vechi de protecţie împotriva incendiilor.

Emisii anuale N2O (mii tone) - REGIUNEA SE

2007

2008

2009

2010

2011



379



� SF6 este utilizată, în principal, ca gaz izolant şi pentru stingerea arcului electric de

comutare în instalaţiile de distribuţie de înaltă tensiune şi ca gaz de acoperire în producţia de magneziu şi aluminiu.

La nivelul Regiunii Sud Est, în anul 2011, nu s-au mai utilizat clorofluorocarburi (CFC) pentru completarea agenţilor frigorifici, fiind inventariate doar cantităţile existente în instalaţiile de răcire ale operatorilor economici. În ceea ce priveşte consumul de freoni de tranziţie, de freoni ecologici şi de freoni alternativi, situaţia este prezentată în Capitolul 4, Efectul substanţelor chimice în mediu. Concluzii: Pe baza datelor colectate de agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, se poate observa că, şi în anul 2011 a scăzut consumul de freoni de tranziţie şi a crescut consumul de freoni alternativi şi de freoni ecologici.

Acţiuni pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

Participarea la utilizarea mecanismelor Protocolului de la Kyoto

Protocolul de la Kyoto a prevăzut 3 mecanisme flexibile pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi realizarea ţintelor propuse:

- Implementare în comun (JI), - Mecanismul de dezvoltare curată (CDM), - Comercializarea internaţională a emisiilor (IET).

Primele două instrumente sunt bazate pe proiecte concrete menite să promoveze transferul de tehnologie pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. În Regiunea Sud Est este implementat în principal sistemul de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în toate judeţele fiind monitorizaţi operatorii economici care deţin instalaţii aflate sub schema EU- ETS, celelalte două mecanisme fiind mai puţin aplicate. Pe site-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor se găsesc listele cu operatorii şi activităţile / instalaţiile pentru care au fost implementate sau în curs de aprobare a documentelor, privind Implementare în comun (JI) şi Mecanismul de dezvoltare curată (CDM). Participarea României la implementarea schemei europene de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră Implementarea Directivei 2003/87/CE privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, parte a Strategiei Naţionale privind Schimbările Climatice permite operatorilor economici din sectoarele ce intră sub incidenţa Directivei participarea la bursa de comercializare a emisiilor de GES. Planurile Nationale de Alocare (NAP) determină cantitatea totală de emisii de CO2 pe care Ministerul Mediului şi Pădurilor le acordă operatorilor ecomomici, care pot fi cumpărate sau vândute de către operatori. Prima perioada de comercializare a fost 2007 pentru operatorii din Romania, cea de-a doua între anii 2008 – 2012 este în curs de finalizare, iar a treia perioada va fi 2013 - 2020. Astfel, se doreşte limitarea emisiilor de CO2 din sectoarele industrial şi energetic prin acordarea de certificate de emisie. Conform comunicatului de presa transmis de Ministerul Mediului si Padurilor cu privire la "informatii privind concluziile preliminare ale Comitetului de Conformare al Protocolului de la Kyoto, referitoare la intrebarile de implementare transmise Romaniei asupra Inventarului National 2010 al emisiilor de gaze cu efect de sera", din data de 12 iulie 2011, la sfârşitul lunii august 2011 România a fost sancţionată cu suspendarea eligibilităţii. Această



380



sancţiune a avut implicaţii pentru Registrul Naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, materializându-se prin imposibilitatea tranzacţionării internaţionale a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Celelalte operaţiunil, cum ar fi tranzacţionările interne între conturile deschise în registru, alocările pentru anul 2012 ţi conformarea aferentă anului 2011, au fost în continuare realizate. România a luat nota de concluziile preliminare ale Comitetului de Conformare, Ministerul Mediului şi Pădurilor continuând demersurile de argumentare a funcţionării conforme a sistemului naţional şi a inventarului naţional de emisii de gaze cu efect de seră, punând în practică măsuri suplimentare pentru a asigura conformitatea sistemului naţional de estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră, cu prevederile Protocolului de la Kyoto şi ale regulamentelor subsecvente. Urmare a demersurilor întreprinse de România, ministrul în funcţiune al MMP a anunţat, vineri 13 iulie 2012, în cadrul unei conferinţe de presă susţinută la sediul instituţiei, decizia Comitetului de Conformare a Protocolului de la Kyoto de a ridica suspendarea dreptului României de a tranzacţiona certificate de emisii de G.E.S. În cadrul Regiunii SE au fost identificaţi 29 de operatori economici a căror activitate intră sub incidenţa HG nr. 780/2006, cu autorizaţii în vederea comercializării de certificate de gaze cu efect de seră, pentru perioada 2008 - 2012, condiţionaţi ca activitatea desfăşurata la nivelul instalaţiei autorizate să se desfăşoare în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice. În baza Ordinului M.M.P nr.2069/2010 pentru modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1897/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008 – 2012, planurile de mãsuri privind monitorizarea şi raportare emisiilor de GES pentru anul 2012 realizate de agenţii economici, au fost transmise direct la ANPM – Direcţia Schimbări Climatice, Dezvoltare Durabilă, verifiicate, aprobate şi remise agenţiei regionale pentru protecţia mediului pentru completare anexe la autotizaţiile privind gazele cu efect de seră şi respectiv, distribuire la operatori pentru conformare. La solicitarea operatorilor economici, ca urmare a unor modificări apărute la instalaţii, au fost revizuite trei autorizaţii privind emisiile de gaze cu efect de seră , respectiv SC ECOGEN Buzău, SC PROMEX SA Brăila şi SC URSUS Buzău. De asemenea la solicitarea unor operatori economici au fost emise două noi autorizaţii privind emisiile de gaze cu efect de seră, în baza planurilor de mãsuri privind monitorizarea şi raportare emisiilor de GES aprobate de ANPM – DSCDD, respectiv pentru SC SC DUCTIL STEEL Buzău şi SC HOEGANAES CORPORATION EUROPE SA Buzău. Urmare a Notificării Regiei Autonome Municipale RAM Buzău, aflată sub incidenţa Schemei Europene de Comercializare a Certificatelor de Emisii de Gaze cu Efect de Seră (EU-ETS), privind transferul echipamentului Cazan Apă Fierbinte de 100Gcal/h (116MW), în proprietatea SC ECOGEN ENERGY Buzău, a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute în Anexa nr.1 din HG nr.780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră a RAM Buzău începând cu data înstrăinării echipamentului Cazan Apă Fierbinte de 100Gcal/h, Agenţia Regioanlă pentru Protecţia Mediului Galaţi a emis următoarea decizie: Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră nr.12/28.02.2008 revizuită la data de 08.12.2010, emisă de A.R.P.M. Galaţi pentru Regia Autonomă Municipală RAM Buzău nu îşi mai produce efectele juridice începând cu data de 20.09.2011.



381



Lista operatorilor din Regiunea SE care deţin instalaţiile de ardere cu o capacitate mai mare de 20 MW, la nivelul anului 2011, aflate sub incidenţa Directivei 2003/87, este prezentată mai jos în Tabelul 7.2.2.2. Tabelul 7.2.6 - Lista operatorilor economici participanţi la comerţul cu emisii GES Nr. crt.

OPERATORUL Judeţul Categoria de activitate

1 SC CET SA BRĂILA BRĂILA Activităţi în domeniul energetic

2 SC TERMOELECTRICA SA BRĂILA BRĂILA Activităţi în domeniul energetic

3 SC PROMEX BRĂILA BRĂILA Producerea şi prelucrarea metalelor feroase

4 SC LAMINORUL SA BRÃILA BRĂILA Activităţi în domeniul energetic

5 SC CELHART DONARIS SA BRÃILA BRĂILA - Fabricarea celulozei - Fabricarea hârtiei scris –tipar

6 SC HOEGANAES BUZĂU BUZĂU Activităţi în domeniul energetic

7 SC AGRANA ROMÂNIA BUZĂU Industria mineralelor

8 SC KRONBERGER SA BUZĂU BUZĂU Industria mineralelor

9 SC URSUS BREWERIE BUZĂU BUZĂU Activităţi în domeniul energetic

10 S.C. ECOGEN ENERGY S.A. Buzău BUZĂU Activităţi în domeniul energetic

11 S.C. DUCTIL STEEL S.A. Buzău BUZĂU Activităţi în domeniul energetic

12 SC ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI - SE CONSTANŢA CONSTANŢA

Activităţi în domeniul energetic

13 CNE-PROD CERNAVODÃ CONSTANŢA Activităţi în domeniul energetic

14 SC UZINA TERMOELECTRICA MIDIA CONSTANŢA Activităţi în domeniul energetic

15 SC ROMPETROL PETROCHEMICALS SRL CONSTANŢA


16 S.C. ROMPETROL RAFINARE CONSTANŢA CONSTANŢA


17 LAFARGECIMENT (ROMÂNIA) S.A. Punct de lucru MEDGIDIA CONSTANŢA

Industria mineralelor

18 SC PREFABCONSTRUCT SRL CONSTANŢA CONSTANŢA

Industria mineralelor

19 SC PETROM PFCP CONSTANŢA CONSTANŢA Activităţi în domeniul energetic

20 PETROM TERMINAL MIDIA CONSTANŢA Activităţi în domeniul energetic

21 SC CELCO SA CONSTANŢA CONSTANŢA Industria mineralelor



382



Nr. crt.

OPERATORUL Judeţul Categoria de activitate

22 SC ELECTROCENTRALE GALAŢI SA GALAŢI Activităţi în domeniul energetic

23 S.C. ARCELORMITTAL S.A. GALAŢI Activităţi în domeniul energetic, Industria mineralelor

24 SC ZAHARUL Lieşti GALAŢI

Producerea şi prelucrarea zahărului

25 SC ALUM SA TULCEA TULCEA Activităţi în domeniul energetic

26 SC ENERGOTERM SA TULCEA TULCEA Activităţi în domeniul energetic

27 SC VRANCART SA VRANCEA Alte activităţi

28 SC LAMINATE SA Bucureşti Sucursala Focşani

VRANCEA Producerea şi prelucrarea metalelor feroase

29 SC ENET SA FOCŞANI VRANCEA Activităţi în domeniul energetic

Conform prevederilor alin. (1), art. 11 „Măsuri naţionale de punere în aplicare” al Directivei 2003/87/CE revizuite, statele membre au avut obligaţia transmiterii până la 30 septembrie 2011 către Comisia Europeană a listei instalaţiilor care să fie incluse în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2013-2020, precum şi numărul de certificatele alocate cu titlu gratuit fiecărei instalaţii. România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene trebuie să asigure îndeplinirea acestei obligaţii. O listă preliminară a instalaţiilor care urmau a fi incluse în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2013-2020, precum şi alocările de certificate aferente fiecăreia dintre acestea, cu caracter provizoriu, au fost postate pe pagina de web a Ministerului Mediului şi Pădurilor.

7.3. Scenarii privind schimbarea regimului climatic la nivelul Regiunii SE Cercetările realizate de specialiştii climatologi din Administraţia Naţională de Meteorologie, (ANM), pe baza şirurilor lungi de date de la 14 staţii meteorologice, au evidenţiat o încălzire medie pe ţară de 0,30C pe perioada 1901-2000 şi 0,50C pe perioada 1901-2007, semnificativă din punct de vedere statistic în regiunea extracarpatică cu anumite diferenţieri anotimpuale. Analiza bazată pe datele de la un număr mai mare de staţii meteorologice (94), cu şiruri continue de observaţii începând cu anul 1961, a pus în evidenţă o intensificare a fenomenului de încălzire în ultimele decenii. Astfel, pentru perioada 1961-2007, Administraţia Naţională de Meteorologie concluzionează: o încălzire semnificativă de aproximativ 2oC în toată ţara în timpul verii, în regiunile extracarpatice în timpul iernii şi primăverii, depăşind 2 oC (iarna) şi 1 oC (primăvara); în timpul toamnei se remarcă o tendinţă de răcire uşoară în toată ţara care nu este însă semnificativă din punct de vedere statistic.



383



7.3.1 Creşteri ale temperaturilor Evoluţia temperaturilor în Regiunea Sud Est a fost realizată pe baza datelor comunicate de agenţiile teritoriale de mediu în lucrările Starea factorilor de mediu specifică fiecărui judeţ, având ca sursă Administraţia Naţională de Meteorologie, staţiile meteorologice aferente judeţului respectiv, Brăila, Buzău, Adamclisi, Cernavodă, Constanţa, Hârşova, Mangalia, Medgidia, Galaţi, Tecuci, Corugea, Jurilovca, Sulina, Tulcea, Focşani, pentru perioada 2007 – 2011, prezentată în tabelar şi grafic mai jos. Tabel 7.3.1 Evoluţia temperaturii medii anuale - Regiunea Sud Est

Temperatura (0C) /

Judeţul 2007 2008 2009 2010 2011

Brăila 12,50 12,10 12,00 11,60 10,60

Buzău 12,80 12,40 13,30 11,60 11,30

Constanţa 12,94 12,55 12,57 12,34 11,37

Galaţi 13,10 12,50 12,30 11,80 11,00

Tulcea 12.55 12,18 12,12 11,95 11,050

Vrancea 12,50 12,10 12,0 11,30 10,80

Evoluţia temperaturilor medii anuale arată că în ultimii 5 ani a avut loc o mică variaţie a valorilor medii înregistrate la staţiile meteorologice din judeţele regiunii, mai ridicate în 2007 / 2008 şi mai coborâte în 2010 /2011, anul 2011 fiind un an normal din punct de vedere termic, încadrându-se în trendul perioadei analizate. Conform informaţiilor prezentate în Rapoartele stării factorilor de mediu pe anul 2011, realizate de agenţiile de mediu judeţene, rezultă că în anul 2011 pe teritoriul Regiunii Sud Est s-au înregistrat temperaturi minime normale pentru acestă zonă. Analizând datele înregistrate la staţţile meteorologice din judeţele regiunii, se poate concluziona că cele mai scăzute temperaturi înregistrate în iarna anului 2011, au fost de – 20,90C la staţia meteo

Evoluţia temperaturilor medii anuale

Regiunea SE

2007- 2011

0

2

4

6

8

10

12

14

Brăila Buzău Constanţa Galaţi Tulcea Vrancea

2007

2008

2009

2010

2011



384



Buzău (26.01.2010) şi la staţia din Brăila de -19,10C (31.01.2011), cu 3 / 4 grade Celsius mai ridicate faţă de cele înregistrate în anul 2010. Cele mai ridicate temperaturi înregistrate în vara anului 2011 pe teritoriul Regiunii Sud Est au fost de 360C / 36,20C, în Brăila, Galaţi şi Focşani, urmate de valori apropiate de 350C / 35,40C în celelalte trei judeţe, Constanţa, Buzău şi Tulcea, în scădere cu cca. 50C /60C grade Celsius faţă de maximele anului 2010. 7.3.2 Modificări ale modulelor de precipitaţii atmosferice

Conform site-ului Agenţiei Naţionale de Meteorologie Precipitaţiile atmosferice cuprind totalitatea produselor de condensare şi cristalizare a vaporilor de apă din atmosferă, denumite şi hidrometeori, care cad de obicei din nori şi ajung la suprafaţa pământului sub formă lichidă (ploaie şi aversă de ploaie, burniţă etc.), solidă (ninsoare şi aversă de ninsoare, grindină, măzăriche etc.), sau sub ambele forme în acelaşi timp (lapoviţa şi aversa de lapoviţă). Particularităţile şi repartiţia precipitaţiilor, ca şi a altor elemente meteorologice, depind direct de caracterul mişcărilor aerului, respectiv de gradul de dezvoltare al convecţiei termice, dinamice sau orografice, precum şi de deplasările advective. Principala caracteristica a regimului precipitaţiilor atmosferice şi a repartiţiei lor spaţio-temporale o reprezintă marea variabilitate şi discontinuitatea în timp şi în spaţiu.

Regimul precipitaţiilor decurge din interacţiunea factorilor genetici generali (la nivel continental) cu factorii regionali / locali. În cadrul creat de circulaţia atmosferică generala şi de fluxul radiaţiei solare corespunzătoare latitudinilor mijlocii, complexitatea reliefului major al Romaniei, diversifica procesele meteorologice. Astfel obstacolul orografic al Munţilor Carpaţi, şi dispunerea sa concentrică, determină schimbarea direcţiei de deplasare a maselor de aer, modifică şi transformă proprietăţile fizice ale aerului, intensifică sau diminueaza

viteza lor de deplasare, aspecte care se reflectă cu precădere în regimul precipitaţiilor atmosferice. Acestor factori li se adaugă o serie de elemente locale, cum ar fi altitudinea locului, microformele de relief, dispunerea şi orientarea pantelor. Zona teritoriului Regiunii Sud Est caracterizată printr-un relief variat, de la zona muntoasă a munţilor Vrancei până la zona costieră a Mării Negre, umidificată de bazinele râurilor Siret şi Prut cu afluenţii lor, străbătută de fluviul Dunăre



385



pe porţiunea din aval, înainte de a se vărsa în mare prin zona Deltei, este caraterizată de un regim foarte variat de precipitaţii. Evoluţia cantităţilor de precipitaţii pe perioada 2007 – 2011, înregistrate la staţiile meteorologice din judeţele regiunii, cuprinse în lucrarea Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2011, realizată de către agenţiile pentru protecţia mediului specifică fiecărui judeţ, este redată în Tabelul 7.3.2.

Cantitate precipitaţii/

Judeţul (l/mp)

2007 2008 2009 2010 2011

Brăila 478.9 338.1 420.2 653.6 356,5

Buzău 542.4 386.2 479.2 513.8 437,0

Constanţa 488,7 417,7 495,4 623,2 433,9

Galaţi 499,6 352,2 492,9 682,4 324,1

Tulcea 364,8 316,3 402,6 439,6 284,5

Vrancea 736.2 495,5 544,5 731,8 488,8

Fig 7.3.2 Evoluţia cantităţilor de precipitaţii anuale, l/mp 2007 – 2011 în Regiunea Sud Est

Concluzii: Faţă de anul anterior, cantităţile de precipitaţii au scăzut considerabil, de la 52,50% în judeţul Galaţi la 14,94% în judeţul Buzău. Cele mai efectate de secetă sunt judeţele: Galaţi, Constanţa, Brăila şi Tulcea.

7.3.3 Debit şi o creştere preconizată a gravităţii dezastrelor naturale legate de vreme

Specialiştii europeni în meteorologie prognozează că în viitorul apropiat Romania se va confrunta cu furtuni din ce în ce mai puternice, cu inundaţii şi alunecâri de teren tot mai dese şi mai pagubitoare. Fenomenele extreme se repetă în ultima perioadă la intervale tot mai scurte de

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Brăila Buzău Constanţa Galaţi Tulcea Vrancea

2007

2008

2009

2010

2011



386



timp, iar diferenţele între anotimpuri sunt tot mai accentuate. În timpul verilor, furtunile vor fi mai puternice, cu fulgere uriaşe şi periculoase. Se vor isca brusc, atunci când peste un aer fiebinte va patrunde un curent rece şi umed, şi vor fi insoţite deseori de căderi de grindină. Mai mult, cercetările arată că românii vor trebui să se obişnuiască cu apariţtia tornadelor.

Fenomene extreme ca valurile de căldură cu un grad ridicat de umiditate pe o perioadă de timp din ce în ce mai mare, pe timpul verii, în alternanţă cu iernile din ce în ce mai geroase şi mai lungi, datorate vremii, au ca rezultat o creştere preconizată a gravităţii dezastrelor naturale. Se apreciază că violenţele meteo pot fi traduse şi prin extreme. Un exemplu convingător marcat de specialiştii ANM: vara anului 2011, din 12

iunie până în 18 august, nu a fost nicio zi fără cod galben de caniculă sau de ploi abundente. Situaţia efectelor ca urmare a fenomenelor datorate vremii, in anul 2011, în Regiunea Sud Est s-a caracterizat astfel:

� În zona de munte, atât în primăvara anului 2011, cât şi în luna iulie, datorită fenomenelor extreme s-au înregistrat alunecări de teren, distrugeri provocate de căderi de grindină, fântâni colmatate, inundate, gospodării inundate, afectarea reţelelor de alimentare cu energie electrică a unor sate, formarea de ravene în sol cu adâncimi cuprinse între 30-40 cm, cultură de viţă de vie afectată, acoperită cu mâl şi aluviuni, (sursa Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Anghel Saligny al judeţului Vrancea.

� În iarna 2011/2012 traficul rutier a fost închis pe perioade limitate de timp, pe întreaga reţea de drumuri naţionale din judeţele Constanţa şi Tulcea, din cauza fenomenelor meteo extreme şi pentru a permite utilajelor de deszăpezire să acţioneze, potrivit unui comunicat al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, citează surse ale ISU Constanţa.

7.4 Acţiuni pentru atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice Adaptarea la efectele schimbărilor climatice reprezintă un proces complex, care ţine seama de variabilitatea efectelor de la o regiune la alta şi depinde de expunere, vulnerabilitate fizică, gradul de dezvoltare socio-economică, capacitatea de adaptare naturală şi umană, serviciile de sănătate şi mecanismele de supraveghere a dezastrelor. În scopul limitării emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea la efectele lor potenţiale ale schimbărilor climatice Guvernul României a iniţiat Strategia Naţională privind schimbările climatice, (SNSC) care defineşte politicile României privind respectarea obligaţiilor internaţionale prevazute de Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schmbărilor Climatice (UNFCCC) şi de Protocolul de la Kyoto, precum şi priorităţile naţionale ale României în domeniul schimbărilor climatice.



387



Măsurilor necesare limitării efectelor negative prognozate au fost identificate prin scenariile climatice elaborate de specialiştii în domeniu din cadrul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, cuprinse în Ghidul privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice (GASC), măsuri care au fost aplicate şi de Ministerul Mediului şi Pădurilor, cu toate instituţiile aflate în subordine şi co-ordonare. Obiectivul principal al ghidului a pus accent pe creşterea capacităţii de adaptare a României la efectele actuale şi potenţiale ale schimbărilor climatice prin diverse acţiuni:

� monitorizarea impactului; � integrarea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice în srtategiile şi

politicile de dezvoltare sectorială; � identificarea măsurilor spaciale privind adaptarea sectoarelor critice din punct de

vedere al vulnerabilităţii la schimbările climatice. Sectoarele afectate de creşterea temperaturii şi modificarea regimului precipitaţiilor, cât şi fenomenele meteorologice extreme sunt: biodiversitatea, agricultura, resursele de apă, silvicultura, infrastructura, turismul, energia, industria, transportul, sănătatea. Recomandările privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice şi propunerile pentru posibile măsuri de adaptare în diferite domenii de activitate, au fost preluate la nivel de judeţ şi de regiune, cu aplicaţii specifice fiecărei localităţi, fiecărei situaţii cu care s-au confruntat autorităţile locale. Aceste măsuri au vizat în principal următoarele acţiuni:

� continuarea subvenţionării irigaţiilor pentru încurajarea exploatării amenajărilor de irigaţii ce asigură potenţial economic;

� creşterea suprafeţelor împădurite prin refacerea celor degradate şi prin crearea altora în zone favorabile;

� creşterea suprafeţei fondului forestier, prin împădurirea unor terenuri degradate şi a unor terenuri marginale, inapte pentru o agricultură eficientă,

� crearea de perdele forestiere de protecţie a câmpurilor agricole, a cursurilor de apă şi a căilor de comunicaţie;

� realizarea hărţilor de hazard şi risc la inundaţii pe marile bazine hidrografice; � aplicarea pe o scară largă a tehnologiilor şi practicilor de utilizare a surselor de

energie regenerabilă; Ultimele rapoarte ale hidrologilor de la Apele Române (ANAR) arată că în următorii ani inundaţiile pot lovi şi mai des decât până acum. Specialiştii ANAR au tras un semnal de alarmă, determinându-i să aducă în atenţia Ministerului Mediului problema refacerii tuturor digurilor care apără localităţi, astfel acestea să poată prelua oricând, debite istorice, care până acum se produceau o dată la un secol. A doua măsură pentru diminuarea pagubelor presupune foarte multe investiţi, este aceea de a face parte dintr-un sistem mondial de radare, care să permită prevederea fenomenelor extreme cu puţin timp înainte ca ele să se producă. Conform site-ului Ministerului Mediului, România este deja membru ai acestui sistem din luna iulie 2011. Din comunicatul de presă al MMP, până acum s-au investit peste 50 de milioane de dolari în opt radare

ultraperformante, care pot anunţa astfel de fenomene cu doar câteva ore sau măcar cu

câteva zeci de minute înainte ca ele să se producă.

7. 5 Tendinţe Grupul Interguvernamental de Experţi în Evoluţia Climei (GIEC) avertizează într-un raport publicat pe site-ul Agenţiei Europene de Mediu că uraganele şi potopurile, fenomene climaticeextreme, se vor înteţi din cauza schimbărilor climatice.



388



Potrivit raportului GIEC, anumite regiuni de pe glob ar putea deveni de nelocuit, iar temperaturile medii anuale vor creşte cu peste 5 grade Celsius, până la jumatatea acestui secol. Sursa fiind prognoza experţilor pe GreenReport.ro. Sectoarele economice sunt puternic dependente de condiţiile climatice, astfel că activităţile şi întreprinderile din aceste sectoare vor fi printre cele afectate direct de consecinţele schimbărilor climatice: agricultura, silvicultura, pescuitul, turismul litoral, sporturile de iarnă, şi nu în ultimul rând, sectorul sănătăţii. Disponibilitatea scăzută a resurselor de apă, pagubele provocate de vânt, creşterea temperaturilor, intensificarea incendiilor forestiere şi incidenţa mai ridicată a bolilor vor duce la distrugerea biodiversităţii, la scăderea imunităţii, a condiţiilor normale de trai, la o înrăutăţire continuă a biosului.

. Tendinţele istorice ale emisiilor de GES în UE din ultimii 20 de ani, conform informaţiilor publicate pe site-ul EEA, Domeniul Schimbări climatice, sunt rezultatul a două seturi de factori opuşi. Pe de o parte, evoluţia ascendentă a emisiilor, datorată unor factori, cum ar fi: • creşterea producţiei de energie electrică şi termică, care s-a mărit atât în termeni absoluţi cât şi în comparaţie cu alte surse; • dezvoltarea economică în industriile de prelucrare; • creşterea cererii de transport pentru pasageri şi de marfă; • creşterea ponderii transportului rutier, comparativ cu alte moduri de transport; • schimbările demografice în ultimele decenii. Pe de altă parte, emisiile au avut o evoluţie descendentă în aceeaşi perioadă, cauzată de factori cum ar fi: • îmbunătăţirea eficienţei energetice, în special de către utilizatorii finali din industrie şi energetică; • îmbunătăţirea eficienţei carburanţilor utilizaţi de autovehicule; • o mai bună gestionare a deşeurilor şi o recuperare a gazelor din depozitele de deşeuri (sectorul deşeurilor a realizat cea mai mare reducere relativă); • scăderea emisiilor din agricultură (cu mai mult de 20% din 1990); • o trecere de la cărbune la combustibili mai puţin poluanţi, în special gaze naturale şi biomasă, pentru producţia de energie electrică şi termică;

Documents

Cap 7 Schimbari Climatice