Cariera Sociala de Student

Universitatea din BucureştiFacultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Cariera socială de student la sociologie. Cum

ajunge cineva să studieze sociologia?

- o abordare calitativă -

Autori:

Petre Cătălina Elena

Petrescu Andreea Elena

Titorov Ştefania

Vasile Mădălina

Vlăsceanu Maria Cristina

2 0 0 9


Cuprins

Mulţumiri / 4

Introducere / 5

Conceptul de „carieră” în sociologie / 6

Cum se formează cariera morală? / 6

Teoria lui David Matza / 8

Teoria lui Clinton Sanders / 10

Metodologia cercetării / 11

Descrierea metodei: ancheta calitativă / 11

Tehnica: focus-grup / 12

Instrument: ghidul de interviu / 13

Eşantion / 13

Culegerea datelor / 14

Interpretarea datelor / 14

Liceu – „stricteţe, distracţie” / Facultate - „libertate, responsabilitate” / 14

Antecedente decizionale / 15

„Am vrut să trec de cealaltă parte a chestionarului” / 16

„Iniţial optasem pentru altceva” / 18

„Mi-au plăcut specializările din anul al II-lea” / 19

Agenţi şi mediatori / 20

„Ce faci tu acolo?” / 21

Prestigiul Universităţii din Bucureşti / 22

Concurs de dosare. Cine câştigă? / 22

Faza studentului propriu-zis / 23

Totul are un început / 24

„Ce serie şi ce grupă eşti?” / 25

Profesorii universitari versus profesorii de liceu / 26

„Primul an e de familiarizare cu studenţia” / 27

Cum sună viitorul? / 28

2


Concluzii / 31

Anexe / 34

Anexa 1

Lista participanţilor la focus-grupuri / 34

Anexa 2

Ghid de întrebări / 35

Anexa 3Decizie şi auto-definirea studentului. Adaptare după schema lui Clinton Sanders / 37

Bibliografie / 38

3


Mulţumiri

Cercetarea nu ar fi avut o finalitate fără ajutorul studenţilor participanţi la

focus-grupuri. Le mulţumim pentru disponibilitatea şi interesul manifestate

pentru tema aleasă, precum şi pentru răspunsurile sincere.

Mulţumim, de asemenea, profesorului coordonator, d-l Gabriel Jderu,

pentru îndrumare, materialele puse la dispoziţie şi timpul acordat.

4


Introducere

Încă din perioada liceului, cu precădere din anii terminali, elevii încep să se gândească

la viitoarea profesie, respectiv la alegerea facultăţii. Când este vorba despre alegerea

unei profesii, cel mai des folosit cuvânt este cel de carieră. Dar ce se ascunde în

spatele acestei alegeri? Încercăm, prin intermediul acestui studiu, să reconstruim

traseul parcurs, motivele, dar şi posibilele influenţe care stau la baza acestei alegeri.

În calitate de studenţi la sociologie, ne-au interesat aspectele legate de această

facultate, drept pentru care ne propunem să găsim răspuns la întrebarea: cum se

formează cariera socială de student la sociologie astăzi? Vrem să aflăm cum se face

opţiunea profesională, care sunt semnificaţiile pe care studenţii şi elevii le investesc în

raport cu această meserie şi cum se proiectează ei în viitorul profesional. Nu am dorit

să aflăm ce semnificaţie are cariera din punct de vedere al ierarhiei profesionale, ci să

îi atribuim un sens sociologic.

Am căutat în literatura de specialitate un echivalent al noţiunii de carieră, în

sensul alegerii unei profesii. În acest sens, am identificat următoarele teorii care ne-ar

permite o viziune sociologică asupra acestui concept: teoria sociologului american

Erving Goffman privind cariera morală, formulată în lucrarea Aziluri. Eseuri despre

situaţia socială a pacienţilor şi a altor categorii de persoane instituţionalizate

(1961/2004), teoria lui David Matza despre comportamentul deviant, care explică

formarea unei cariere sociale deviante, dar care, considerăm noi, poate fi aplicată

oricărui tip de carieră. De asemenea, am utilizat schema explicativă dezvoltată de

Clinton Sanders, folosită pentru a evidenţia cariera socială a persoanelor cu tatuaj şi,

în acest caz, aşa cum am argumentat în lucrarea noastră, dimensiunile propuse de

autor pot fi adaptate şi pentru analizarea acestui concept în cazul studenţilor de la

sociologie.

Am optat pentru o abordare calitativă a ideii de carieră socială, folosind ca

structură modelul cărţii lui Jean-Claude Kaufmann, Prima dimineaţă de după. Cum

începe o poveste de dragoste.

5


Conceptul de „carieră” în sociologie

Cum se formează cariera morală? (Goffman, 1961/2004)

Lucrarea sociologului Erving Goffman, Aziluri. Eseuri despre situaţia socială a

pacienţilor şi a altor categorii de persoane instituţionalizate (1961/2004) reprezintă

un material de referinţă pentru cercetarea noastră.

La nivelul simţului comun, conceptul de carieră este asociat ideii de „reuşită

pe plan profesional”, însă Goffman spune că astăzi termenul de „carieră” este folosit

pentru a defini „orice traseu social al cursului vieţii unei persoane” (Goffman,

1961/2004, 117).

Acesta a studiat conceptul de carieră prin raportare la ideea de instituţie totală,

mai precis, cariera morală a pacienţilor psihiatrici. Însă, după cum însuşi mărturiseşte,

teoria despre instituţiile totale poate fi aplicată şi altor instituţii sociale cu caracter

benign. Prin urmare, instituţia totală este un tip ideal de instituţie. Astfel putem adapta

concepţia desprinsă din cadrul instituţiilor totale la instituţiile sociale benigne.

Goffman vorbeşte despre carieră atât din punct de vedere al structurii interne,

cât şi din punct de vedere al evoluţiei. Din punct de vedere al structurii, vizează două

laturi: latura internă, sediul imaginii de sine şi al identităţii percepute, încărcată de

valori şi motivaţii şi latura oficială, reprezentată de manifestările exterioare ale

insului.

Din al doilea punct de vedere, al evoluţiei în timp, Erving Goffman identifică

trei stadii ale carierei pacientului psihiatric, pe care le vom adapta cercetării de faţă:

faza prepacientului, faza pacientului internat şi faza fostului pacient.

Faza prepacientului este cea în care individul intenţionează să se interneze din

proprie iniţiativă sau la propunerea membrilor importanţi ai familiei sale. Individul

poate ocoli internarea printr-o succesiune de evenimente, iar la fel poate grăbi

momentul externării din motive personale şi sociale: reintegrarea în sânul familiei,

integrarea într-un nou colectiv, un nou loc de muncă etc. „Circuitul agenţilor şi al

instituţiilor contribuie în mod hotărâtor la trecerea lui de la statutul civil la cel de

pacient” (Goffman, 1961/2004, 124). Rolurile de agent le au persoanele cele mai

apropiate, în majoritatea cazurilor rudele de gradul întâi. Reclamantul este reprezentat

6


de cel care l-a împins pe pacient să ia decizia de a se interna şi mediatorii de poliţie,

psihiatri, cler, avocaţi, profesori etc. Dacă la început, prepacientul se bucură de

anumite drepturi şi libertăţi ale vieţii civile, el este nevoit să renunţe la o bună parte

din acestea odată cu internarea.

În ceea ce priveşte cariera socială de student la sociologie, corespondentă fazei

prepacientului este etapa pregătitoare, în care acesta decide să se înscrie la facultate,

fie din convingere, fie în urma unor evenimente accidentale sau influenţei unor agenţi

şi mediatori: părinţi, colegi de liceu, prieteni, profesori etc. Această fază este

hotărâtoare prin imaginea pe care studentul o construieşte asupra carierei sale viitoare

şi a modului în care se pregăteşte pentru aceasta.

Putem identifica două tendinţe principale în ceea ce priveşte faza de

prestudent: cei care aleg de bunăvoie să intre la facultate, urmând o chemare

consolidată prin informaţiile pe care le culeg despre aceasta şi cei care se înscriu la

îndemnul altor persoane. Factorii care influenţează alegerea pot fi: renumele facultăţii

şi/sau al profesorilor, grila de materii, care corespunde sau nu aşteptărilor lor,

facilităţile pe care le oferă facultatea (taxa de şcolarizare, bursele de studiu, de merit,

locurile din cămin, sediul modern etc.).

În faza pacientului internat, acesta poate simţi nevoia de a se izola, de a sta cât

mai departe de ceilalţi. El nu doreşte să comunice cu nimeni şi poate chiar să respingă

persoanele apropiate care doresc să-l viziteze. Pacientul este nevoit să se adapteze

noilor condiţii, astfel începe perioada de stabilizare şi de adaptare. ,,Eul nu se

formează pur şi simplu din interacţiunile individului cu persoanele semnificative din

jur, ci şi din condiţiile create de o organizaţie pentru membrii săi”

(Goffman, 1961/2004, 134 ).

Atunci când individul atinge un stadiu într-o anumită carieră, el modifică

povestea vieţii sale, pe coordonatele trecut, prezent şi viitor, pentru a prezenta

celorlalţi o imagine favorabilă despre sine. El „selectează, rezumă şi distorsionează”

(idem, 136), reuşind să creeze o poveste de succes a vieţii lui. În acelaşi timp, sunt

cazuri în care individul poate avea o poveste tristă. Vorbim despre o astfel de poveste

atunci când faptele din trecut şi din prezent sunt cu adevărat sumbre, iar lucrul cel mai

bun pe care individul îl poate face este acela de a demonstra că nu este răspunzător

pentru ceea ce a devenit.

7


Cariera morală a unei persoane presupune o succesiune standard de modificări

în felul cum acesta concepe sinele şi pe ceilalţi. Aceste repere de dezvoltare pot fi

urmărite studiindu-i experienţele morale, adică întâmplările ce marchează

punctele-cheie în modul persoanei de a privi lumea. ,,Fiece carieră morală şi, dincolo

de ea, fiecare eu se naşte între graniţele unui sistem instituţional. Eul poate fi

considerat drept ceva inerent pentru membrii unui sistem social” (idem, 150).

Faza pacientului internat corespunde celei a studentului admis la facultate. În

acest stadiu, studentul este încă superficial, nu are un comportament perfect

compatibil cu noul său statut, însă el trebuie să şi-l asume, supunându-se noilor reguli.

Ultima fază, cea a fostului pacient, în cazul nostru a absolventului, este cea în

care acesta intră în etapa debutului propriu-zis în carieră pe baza experienţei

acumulate. El îşi îndreaptă atenţia asupra ocupării unui loc de muncă, participând

activ la viaţa socială prin profesia exercitată. Acum pune în practică cunoştinţele

dobândite în anii de facultate sau decide să continue studiile prin înscrierea la masterat

şi, ulterior, la doctorat.

Vom încerca să evidenţiem experienţele morale ale studenţilor, prin

sublinierea momentelor esenţiale în construirea carierei sociale.

Teoria lui David Matza

Autor clasic în sociologia devianţei, David Matza, explică în lucrarea Becoming deviant

nu numai comportamentul aberant, dar şi comportamentul evaluat din punct de vedere

social. Lucrările lui Matza accentuează importanţa interacţiunii sociale în evoluţia de la

un stadiu incipient de deviant la carieră. Acest lucru înseamnă că putem discuta nu numai

cum oamenii ajung să aibă un comportament deviant, dar şi cum ei ajung să devină

„orice” (apud Vail, 1999, 262). De aceea am considerat că studiul lui se poate aplica

inclusiv la tema cercetării noastre, deoarece analizăm modul în care tinerii ajung să

devină studenţi la sociologie.

Teoria lui Matza ne este folositoare în această analiză pentru a demonstra că tinerii

nu îşi aleg facultatea la întâmplare. Înainte de a face această opţiune, ei trec prin anumite

etape, care la rândul lor cuprind nişte criterii care îi influenţează, dar în acelaşi timp îi şi

ajută pe aceştia să aleagă ceea ce vor pentru viitorul lor profesional.

8


David Matza spune că un comportament deviant include trei etape: afinitatea,

afilierea şi semnificaţia.

În primul rând, pentru a alege facultatea de sociologie, tinerii trebuie să fie

conştienţi de decizia pe care o iau. Ei trebuie să-şi dea seama că nu vor fi simpli studenţi, ci

vor fi studenţi la sociologie. Acest lucru înseamnă că ei trebuie deja să se privească din

perspectiva profesiei pe care şi-au ales-o. Matza o numeşte afinitate, definind-o ca fiind „o

tendinţă biografică naturală, suportată de circumstanţe personale şi sociale care sugerează,

dar cu greutate constrâng, direcţia unei mişcări” (idem, 265). Astfel, elevul care se

hotărăşte să dea la facultatea de sociologie trebuie să aibă anumite înclinaţii spre ştiinţele

sociale, spre societate şi oameni, spre înţelegerea relaţiilor dintre aceştia.

Cea de-a doua etapă de care Matza aminteşte, şi anume, afilierea, descrie „procesul

prin care subiectul se transformă, începe să aibă un comportament, o purtare nouă, originală

pentru el, dar stabilită deja de alţii” (idem, 266 ). Matza spune că se poate ca individul să fi

fost dintotdeauna deviant şi să nu fi avut nevoie decât de puţină lumină pentru a fi convertit.

Acest lucru se referă la faptul că acest comportament se învaţă în special de la alţii, care

deja sunt în lumea respectivă. În cazul carierei sociale, afilierea semnifică faptul că tânărul

cu afinitate pentru sociologie intră la facultatea dorită şi de acum el îşi schimbă statutul.

Este un lucru inedit pentru el, dar va învăţa acest comportament de la colegii mai mari, de

la profesori, în special, pentru că el îşi doreşte o carieră în sociologie, iar cel mai apropiat

exemplu de sociologi sunt profesorii din facultate.

Odată ajuns student, el va face ca acest statut să lucreze în favoarea lui. Va încerca

să profite de fiecare oportunitate care intervine în cadrul facultăţii şi să-şi folosească

cunoştinţele acumulate în dezvoltarea carierei. Va fi etichetat ca un student de la sociologie,

lucru care poate avea urmări pozitive sau negative. David Matza numeşte acest proces

semnificaţie.

Semnificaţia se referă la faptul că odată ajunşi devianţi, ei se gândesc la trecut prin

prisma noului statut. Însuşirea identităţii de deviant implică faptul că unele comportamente

sunt văzute ca lucruri normale pentru oameni asemeni lor.

În ceea ce priveşte cariera socială de student la sociologie, se întâmplă acelaşi lucru.

Studenţii îşi vor privi trecutul, îl vor analiza şi vor vedea dacă faptele lor de atunci au

legătură cu ceea ce fac în prezent. Vor privi retrospectiv viaţa lor de până acum şi-i vor găsi

o semnificaţie în strânsă legătură cu alegerea deja făcută. Ei vor crede că tot parcursul lor

are legătură cu cariera de sociolog, că au luat acele decizii din perspectiva unui viitor

9


parcurs în acest domeniu. Practic, vor pune toate hotărârile luate în legătură cu alegerea

facultăţii de sociologie, pe seama noii lor calităţi.

De asemenea, etapa semnificaţiei se referă şi la faptul că studenţii vor încerca să

acţioneze de acum din prisma noii poziţii, vor învăţa convenţii, principii, până vor ajunge să

se identifice total cu statutul de student la sociologie. Acest statut are rolul principal, prin

urmare, le va influenţa şi modul de a gândi.

PRESTUDENT STUDENT POSTSTUDENT

AFINITATE

AFILIERE

SEMNIFICAŢIE

Fig. 1 - Relaţia dintre modelul lui Erving Goffman şi modelul propus de David

Matza (adaptare pentru analiza carierei în sociologie)

Teoria lui Clinton Sanders

Sociologul american, Clinton Sanders, este autorul unui studiu despre tatuaje şi modul în

care acestea sunt privite drept un simbol social. În spiritul ideii de devenire socială,

Sanders a realizat o schemă explicativă pentru procesul de achiziţie, autodefinire şi pentru

consecinţele acestei noi identităţi în cazul persoanelor cu tatuaj.

Prin raportare la tema noastră, ne propunem să interpretăm această schemă din

perspectiva carierei sociale de student la sociologie (vezi anexa 3).

10


Prima dimensiune corespunde etapei de prestudent, aşa cum am identificat-o în

cadrul teoriei lui Goffman şi este legată de antecedentele deciziei asupra alegerii facultăţii

de sociologie. În ceea ce priveşte factorii care l-au determinat pe student să-şi îndrepte

atenţia spre această facultate, un prim indicator îl reprezintă contactul direct cu foşti

absolvenţi sau cu actuali studenţi la sociologie, sau indirect, prin apariţii frecvente ale

sociologilor în mass-media. Elevul îşi creează astfel o imagine de ansamblu asupra

sociologiei ca domeniu de activitate. Cel de-al doilea indicator este reprezentat de

contactul cu facultatea, prin care el încearcă să afle cât mai multe despre ce înseamnă, în

linii mari, studenţia şi în mod particular, facultatea de sociologie, de la persoane apropiate

şi de încredere, precum prietenii sau părinţii şi persoane avizate. În al treilea rând, vorbim

despre culegerea de informaţii din alte surse, precum pliante, târguri ale educaţiei sau

Internet. Acesta este primul moment în care se conturează o decizie, pentru că viitorul

student intră într-o reţea de legături care îl pot influenţa puternic.

Cea de-a doua dimensiune vizează contactul direct cu facultatea în momentul

înscrierii. Are loc astfel interacţiunea cu cadrele universitare şi se conturează prima

impresie legată de atmosfera din facultate.

Odată admis, studentul va începe să se acomodeze treptat cu noul statut. În acest

moment pot fi generate două tipuri de răspunsuri: pozitiv, manifestat prin confirmarea

aşteptărilor şi însuşirea statutului sau negativ, caz în care afilierea nu se produce sau se

produce foarte lent.

Metodologia cercetării

Descrierea metodei: ancheta calitativă

Pentru a răspunde la întrebările de cercetare, am considerat utilă o abordare calitativă

a carierei sociale. Deşi datele calitative sunt mai greu de obţinut, acestea sunt foarte

valoroase. Aşa cum reiese din descrierea lui Alex Mucchielli, următoarele trăsături se

vor regăsi în cercetarea calitativă:

1. cercetarea este concepută în mare parte dintr-o perspectivă comprehensivă, 2. îşi

abordează obiectul de studiu într-un mod deschis şi amplu, 3. include o culegere de

11


date efectuată cu ajutorul metodelor calitative, adică a metodelor care nu implică,

în momentul culegerii, nici o cuantificare, nici prelucrare chiar, cum ar fi, de

exemplu, interviul, observaţia liberă şi culegerea de documente, 4. dă prilejul unei

analize calitative a datelor în care cuvintele sunt analizate direct prin intermediul

altor cuvinte, fără să fie trecute printr-o operaţie numerică, şi 5. se termină cu o

povestire sau o teorie (şi nu cu o demonstraţie). (Mucchielli, 2002, 55).

Septimiu Chelcea (2007) consideră că este necesar, pentru o bună definire a

specificului metodei calitative, să se recurgă la compararea acesteia cu metoda

cantitativă. Demersul comprehensiv se bazează pe convingerea că oamenii nu sunt

simpli purtători de structuri, ci producători activi ai socialului şi depozitari ai unei

cunoaşteri ce trebuie abordată din interior (Kaufmann, 1998, 215). O abordare

cantitativă ar fi redus contribuţia individuală în favoarea generalizării. Or, scopul

nostru a fost acela de a observa modul în care subiecţii cercetării se raportează la

viitorul lor educaţional şi profesional şi care este imaginea asupra carierei de sociolog

pe care ei o proiectează în primul an de facultate.

Aşadar, metoda calitativă prezintă, din punctul de vedere al cercetării de faţă,

un potenţial ridicat de identificare a motivaţiilor interioare şi a factorilor externi care

au determinat optarea pentru Facultatea de Sociologie, precum şi raportul dintre

acestea.

Tehnica: focus-grup

Dintre metodele cercetării calitative, cea mai potrivită ni s-a părut focus-grupul.

Acesta presupune „existenţa reală a unui grup de persoane care să elaboreze în

interacţiune un răspuns colectiv la problemele puse în discuţie” (Chelcea, 2007, 308).

Cu toate că poate fi considerată săracă din punct de vedere al reprezentativităţii

statistice, am considerat că reprezintă tehnica cea mai potrivită pentru a ajunge la

explicarea semnificaţiilor subiective investite de actori în alegerea şi urmarea traseului

profesional.

Informaţiile la care cercetătorul are acces prin intermediul focus-grupurilor au

rolul de a determina „punctele de vedere, sentimentele şi părerile oamenilor în

legătură cu diferite probleme” (Krueger, 2005, 29). Din acest motiv, am considerat că

tehnica focus-grupului ne poate furniza informaţii referitoare la factorii care au

12


influenţat opiniile studenţilor, aşa cum au fost ei identificaţi de aceştia şi ne poate

ajuta să punctăm diferenţele de perspectivă dintre studenţi.

Am pornit de la premisa că în interiorul focus-grupurilor ideile studenţilor au o

mai mare „sinergie” (Krueger, 2005, 41), prin urmare ei sunt motivaţi să îşi exprime

părerile cu o mai mare lejeritate decât în cadrul unor interviuri individuale.

Am încercat ca în decursul focus-grupurilor să descoperim în ce mod contactul

direct cu facultatea a contribuit la interiorizarea imaginii asupra propriei cariere de

sociolog.

Instrument: ghidul de interviu

Am elaborat ghidul de interviu adaptând schema lui Clinton Sanders şi urmărind

etapele formării carierei sociale propuse de Erving Goffman şi David Matza.

Pornind de la întrebările generale, am avansat către cele specifice, care

cuprindeau informaţiile pe care le căutam, mai precis explorarea procesului de luare a

deciziei privind alegerea facultăţii.

Eşantion

Iniţial, am propus următoarea schemă de eşantionare:

Uman Real

Fete 10 10

Băieţi 10 10

Fig.2: Schema de eşantionare

Am pornit de la ideea potrivit căreia cariera socială este diferită la cei care au

urmat în timpul liceului profilul uman faţă de cei care au fost la un profil real. De

asemenea, poate să difere în funcţie de sex, fetele având o mai mare afinitate pentru

ştiinţele sociale decât băieţii.

13


Culegerea datelor

Din motive practice, am realizat trei focus-grupuri mixte unde au fost prezenţi 25 de

studenţi din anul I. Schema nu s-a respectat în întregime din mai multe motive. Unul

este acela că majoritatea studenţilor din facultate au urmat profilul uman. De aceea,

studenţii care au făcut în liceu matematică-informatică sau ştiinţele naturii au fost

greu de găsit. Un alt motiv pentru care schema de eşantionare nu s-a respectat a fost

şi indisponibilitatea studenţilor pentru participarea la focus-grupuri, precum şi

disproporţia dintre numărul studenţilor şi cel al studentelor.

S-au respectat întocmai cerinţele de desfăşurare a unui focus grup. A existat un

moderator, însoţit de un asistent care a ajutat la transcrierea discuţiilor. Acestea au

fost înregistrate audio, pentru o mai bună prelucrare ulterioară a datelor.

„În practica scrierilor calitative s-au impus două modalităţi de specificare a

persoanelor cărora le aparţin textele pe care le includem în studiile de tip calitativist:

a) sistemul iniţiale-caracteristici şi b) sistemul numeric-tabelar”

(Chelcea, 2005, 131). Pentru a păstra confidenţialitatea participanţilor, am optat

pentru o variantă a sistemului „iniţiale-caracteristici”, şi anume sistemul „prenume

fictive”.

Interpretarea datelor

Liceu – „stricteţe, distracţie” / Facultate - „libertate, responsabilitate”

Pentru a crea o atmosferă de acomodare relaxantă am deschis discuţia prin a-i ruga să

ne spună la ce se gândesc acum, în calitate de studenţi, când aud cuvântul ,,liceu”.

Majoritatea dintre ei au spus ,,distracţie", dar şi „stricteţe”, în aceeaşi măsură. Se

observă faptul că perioada liceului a fost una plină de voie bună, în care au legat

prietenii care i-au ajutat să se formeze, să se cunoască pe ei înşişi şi să se dezvolte pe

plan personal. Stricteţe pentru că aveau un program fix, nu puteau să lipsească de la

ore din cauza absenţelor, erau nevoiţi să răspundă în faţa părinţilor pentru tot ce

făceau.

14


Am dorit apoi să aflăm ce semnificaţie are pentru ei termenul „facultate”,

pentru a face o comparaţie între aceasta şi liceu. Primele lucruri pe care respondenţii

le-au spus au fost „responsabilitate”, „ceva nou” şi „libertate”. Deoarece mulţi sunt

din afara Bucureştiului, facultatea înseamnă nu numai un mediu de învăţământ nou,

cu colegi noi, dar şi adaptarea într-un oraş mare şi aglomerat, în care nu au familia şi

prietenii aproape.

Gabriel observă o diferenţă semnificativă: ,,relaţia elev-profesor este diferită

de cea student-profesor, la liceu era una formală, aici se simte o apropiere”. Simona

adaugă: ,,Aici sunt relaţii ceva mai deschise, ai posibilitate să-ţi spui părerea, (în

liceu) erau şi lucruri despre care nu puteai să vorbeşti”.

Majoritatea au adus vorba despre modul în care facultatea le ocupă timpul.

Unii au spus că au mai mult timp liber: ,,avem mai mult timp liber pentru că ai

posibilitatea să nu vii mereu la cursuri” (Simona). Cosmin spune că i se pare ,,chiar

lejer”. În acelaşi timp, Filip, student şi la RISE, la Facultatea de Istorie, spune: ,,nu

credeam că o sa am mai mult timp liber şi nici nu am. Mai ales că unele cursuri se fac

la două săptămâni, uneori se întâmplă să ai altceva de făcut, dar îţi aminteşti că

trebuie să mergi la facultate”. Patricia spune că a învăţat să-şi împartă ziua – „timp

pentru proiecte, timp pentru citit”.

Prin urmare, toţi studenţii observă o schimbare destul de importantă. Din

moment ce fac referire la facultate folosind termeni ca: responsabilitate, examene,

modul de folosire a timpului, ne putem da seama că facultatea îi schimbă destul de

mult, făcându-i mai maturi, conştienţi de această trecere într-o nouă etapă, precum şi

de importanţa ei în viaţa lor: „În facultate te formezi ca om” (Bogdan); „stând alături

de oameni inteligenţi, începi să vezi lumea din altă perspectivă” (Mihnea).

Antecedente decizionale

Am continuat discuţia explorând procesul de luare a deciziei asupra facultăţii. Aşa

cum am precizat în momentul în care descriam conceptul de „carieră socială”, făcând

corespondenţă cu faza prepacientului de la Goffman, prima etapă importantă în

construirea carierei de sociolog este cea a prestudentului. Toţi respondenţii au

considerat necesară urmarea unei facultăţi. Ana a spus: „Dacă nu ai studii superioare,

15


e considerat un handicap”, iar Mihnea a completat: „Dacă nu ai Master, la fel, nu

ajungi nimic”.

După cum am anticipat, unii aleg facultatea din convingere, având o anumită

afinitate pentru sociologie, alţii accidental sau influenţaţi de părinţi, profesori, colegi,

prieteni, rude.

Răspunsurile sunt variate, dar echilibrate într-o oarecare măsură, căci există

studenţi care au făcut această alegere din pasiune pentru sociologie, din dorinţa de a

studia mai departe ceea ce au început în liceu şi chiar de a profesa în domeniu. Există

însă şi persoane care au ajuns studenţi aici fiind influenţaţi de factori externi.

„Am vrut să trec de cealaltă parte a chestionarului”

Pentru cei mai mulţi, studiul sociologiei în liceu a însemnat primul contact cu acest

domeniu, ceea ce a avut un rol important în construirea afinităţii, în dezvoltarea unui

interes sau chiar în naşterea unei pasiuni. Cei de la profilul real, care nu au studiat

sociologia în clasa a XI-a, nu ştiau prea multe despre această materie şi cu atât mai

puţin despre această facultate. Iată ce spune Patricia, absolventă a unui liceu de profil

real: „Eu nu ştiam de existenţa facultăţii până după bac. Am vrut înainte să dau la

istorie, la RISE. Am dat la istorie, dar am încercat şi aici, gândindu-mă că într-un fel

s-ar apropia de ştiinţele socio-umane”.

Cei care au făcut cunoştinţă cu sociologia încă din liceu, îşi făcuseră o

oarecare idee cu privire la acest domeniu. Chiar dacă unii susţin că nu i-a impresionat

neapărat, sau că materia din liceu este foarte diferită de cea cu care ne confruntăm în

facultate, sociologia nu le-a fost atât de străină şi cel mai probabil a fost un factor care

i-a influenţat în luarea unei decizii. Filip, pe de altă parte, spune că a studiat

sociologia în clasa a XI-a, însă nu-şi aminteşte ceva inedit. Ceea ce l-a atras aici a fost

perspectiva profesională pe care i-o oferea specializarea din anul al II-lea.

Mihai a făcut sociologia în liceu în clasa a XI-a. La examenul de Bacalaureat,

neştiind ce să aleagă şi fiind la un liceu cu profil de ştiinţe socio-umane, s-a hotărât să

dea ca probă a profilului, sociologia. Ulterior, având în vedere că a muncit învăţând

sociologia pentru BAC, a luat în calcul şi posibilitatea de a încerca la Facultatea de

Sociologie şi Asistenţă Socială: „Păi... dacă tot am învăţat pentru chestia asta, hai să

văd ce fac mai departe. Pe urmă, după ce mi-am luat notele de la BAC, mă plimbam

16


pe Schitu Măgureanu şi am văzut Facultatea de Sociologie. Şi am zis «Ia uite măi, e

aici…aproape! Hai că dau aici »”.

Pentru Luana, faptul că a studiat sociologia în liceu a avut o pondere destul de

ridicată: „am făcut sociologie in liceu si am fost îndrăgostită de profesoara de

sociologie. Şi cred că lucrul ăsta m-a făcut ca a doua opţiune să fie sociologia”.

Pentru Tina şi George, această materie a însemnat mai mult decât celelalte, cei doi

participând chiar la olimpiadă, unde au obţinut rezultate remarcabile:

George: „am ajuns până pe locul 8 pe Bucureşti şi performanţele, nu chiar

uriaşe, m-au influenţat să vin aici.”

Tina: „Am fost la olimpiadă în clasa a 11-a, iar în clasa a 12-a, deşi nu mai

făceam sociologie şi oricum aveam multe probleme cu BAC-ul, am ajuns pe

Naţională... În fine am luat menţiune, şi… mie îmi plăcea foarte mult sociologia, aşa

ca materie.”

Implicarea în proiecte interactive, contactul cu lumea socială, munca în echipă

la orele de sociologie din liceu au dat frâu liber curiozităţii şi dorinţei de a studia

sociologia. Putem spune deci, în urma răspunsurilor acestora, că unii au avut o

afinitate pentru această materie, o chemare spre studiul relaţiilor dintre oameni şi

societate. Monica ne-a spus: „Apropos de clasa a 11-a, şi mie mi-a plăcut sociologia

foarte mult, am făcut proiecte şi am completat chestionare făcute de profesoară... şi

când am văzut că există facultatea de sociologie, m-am bucurat. Am vrut să trec de

cealaltă parte a chestionarului.”

În cazul lui Gabriel putem spune că avem cel mai puternic caz de afinitate. Îşi

dorea cu tot sufletul să urmeze sociologia, se simte din vocea lui, din modul în care

vorbeşte, din felul în care povesteşte cum a ajuns aici. A început să se pregătească

încă din clasa a XI-a, fără să cunoască însă modalitatea de admitere. El învăţa pentru

examen, iar când a aflat că va fi concurs de dosare, s-a temut de concurenţa prea mare

şi de faptul că erau puţine locuri pentru cei din Republica Moldova. Iată ce spune o

persoană pasionată de acest domeniu : „Pentru mine celelalte materii de la BAC nu

mai contau, ştiam că la română trebuie să am rezultatul cel mai bun şi apoi la

istorie, restul nu mă mai interesa, putea să fie şi de trecere. Şi în cazul unui insucces,

dacă nu intram la sociologie, urma să mai încerc anul viitor. Oricum eram hotărât!”

17


„Iniţial optasem pentru altceva”

Au fost, cum era de aşteptat, persoane care nu au dezvoltat această afinitate pentru

ştiinţele sociale şi sociologie în special. Ele nu au optat pentru această facultate pentru

că au avut o chemare, aşadar, alegerea nu se face pe baza unei proiecţii de sine, ci a

unor factori exteriori. Fie că modulele din anul al II-lea oferă o alternativă bună în

cazul în care nu reuşesc la facultatea dorită: „Am zis să fie de rezervă, să intru”

(Vlad), fie că orarul este lejer: „M-am uitat la orar, să ştiu şi când vin la şcoală. Nu

mi se părea foarte încărcat” (Marcel), fie că sunt influenţaţi de prieteni sau foşti

colegi sau că admiterea pe bază de dosar este mai avantajoasă, unii studenţi au făcut

în cele din urmă această alegere.

Întâmplarea poate avea un rol hotărâtor. Marcel mărturiseşte: „Din greşeală

am ajuns aici. Eram cu o prietenă şi şi-a pus şi ea dosarul la sociologie şi am zis să

mi-l pun şi eu. Iniţial vroiam să mă duc la psihologie dar am auzit că se dă examen, şi

învăţasem pentru BAC şi nu mai voiam să mai învăţ iar... şi am zis că asta e destul de

apropiată de psihologie, se termină tot în «logie», şi aşa am ajuns aici”.

Majoritatea celor intervievaţi au avut şi alte opţiuni în afară de sociologie. Unii

dintre ei s-au pregătit intens pentru o altă facultate, dar au renunţat din cauza faptului

că aici fuseseră deja admişi.

Simona a renunţat la mai multe facultăţi în favoarea sociologiei : „M-am

pregătit un an pentru jurnalism, am zis că aş putea să fac orice de acolo. Am dat la

mai multe facultăţi, printre care şi la sociologie, pentru că admiterea era în

septembrie la jurnalism. Am intrat la toate, la taxă.”. Nu a mai dat examen la

jurnalism, ci a ales să rămână aici. La fel au făcut şi Ramona şi Mihnea, care ne

detaliază motivul: „Din cauză că examenul se ţinea în toamnă şi nu ştiam dacă intru

şi intrasem deja aici, am zis să nu mă mai duc.” Tina se vedea studentă la Litere şi

masterandă aici: „Eram sigură că o să ajung la Litere. Oarecum discriminam

facultatea de sociologie, credeam că pot merge la licenţă la Litere şi să dau masterul

la sociologie, dar invers nu. Am depus dosarul la ambele facultăţi, dar la Litere nu

am înţeles prea bine procedura de admitere. M-am dus prea târziu să mă înscriu şi

am rămas la sociologie.”

18


Prin urmare, o contribuţie majoră asupra opţiunii de a se înscrie a avut-o şi

decalajul de timp faţă de alte examene.

„Mi-au plăcut specializările din anul al II-lea”

Chiar dacă alegerea nu s-a făcut în cazul unora din dorinţa de a urma o pasiune sau

sociologia nu a fost prima opţiune, modulele de studiu au avut un rol deosebit de

important, atrăgând cât mai mulţi doritori.

Luana spune: „Căutam Comunicare şi Relaţii Publice, eu acolo am vrut, şi

văzând că au şi aici modulul acesta, am zis că e o opţiune bună.” Simona era

nehotărâtă ce facultate să urmeze, dar a considerat că varietatea de module din anul al

II-lea reprezintă un avantaj.

Cosmin îşi dorea să studieze ştiinţele politice, pe care le-a regăsit şi aici, prin

modulul de Relaţii Internaţionale: „Am vrut să intru la SNSPA la Ştiinţe politice, şi

având în vedere că nu am trecut de examenul de admitere, am ajuns aici, făcând

oarecum legătura între cele două, având în vedere că în anul II putem alege modulul

de RISE...”

La fel ca şi Cosmin, Monica îşi dorea Ştiinţe Politice la SNSPA, dar după ce a

analizat mai bine situaţia, urmărind modulele din anul al-II-lea a rămas aici. În aceeaşi

situaţie a fost şi Filip. Căutând site-urile mai multor facultăţi după examenul de

Bacalaureat, a găsit pe site-ul Facultăţii de Sociologie informaţii utile, făcându-şi

astfel o idee despre domeniul în care ar putea profesa după terminarea studiilor

universitare: „Mi s-a părut a fi bună. Mai auzisem de Managerii de Resurse Umane.

Iniţial vroiam să dau la altceva şi chiar vorbisem cu o persoană de Resurse Umane de

la Poliţie şi…mi s-a părut că merge.”

Un factor deosebit de important care a avut un rol major în influenţarea

actualilor studenţi de a urma această facultate este chiar site-ul facultăţii. Bine

structurat, a oferit informaţii utile potenţialilor studenţi, punând la dispoziţie date

exacte cu privire la admitere, la modulele de studii şi chiar exemplificând grila de

materii şi oportunităţile de angajare: „Mi s-a părut site-ul bine structurat. Mi-a zis

exact ce pot să fac după ce termin facultatea. Scria acolo, Managementul Resurselor

Umane şi aşa mai departe…” (Filip).

19


Agenţi şi mediatori

Profesorii, colegii, prietenii şi chiar prezentarea facultăţii în cadrul Târgului Educaţiei

i-au influenţat într-o oarecare măsură pe actualii studenţi. Atunci când te afli într-o

stare de incertitudine, când nu ştii ce vrei cu adevărat sau îţi faci griji gândindu-te că

poate alegerea ta nu va fi cea mai bună, te agăţi de orice opinie, sfat, recomandare. În

aceste cazuri prietenii şi profesorii au îndeplinit rolurile de agent identificate de

Goffman.

Rolul părinţilor este semnificativ mai redus decât cel al prietenilor. Majoritatea

studenţilor intervievaţi ne-au mărturisit că părerea acestora a contat într-o mai mică

măsură, dar că în cele mai multe cazuri le-au susţinut alegerile. Mama Simonei o

sfătuise să dea la Stomatologie, pentru că acolo „se fac mulţi bani”. În schimb, lui

Mihai, părinţii i-au spus că alegerea este excelentă „Părinţii mei nu au pus o presiune

asupra mea, mi-au zis că atâta timp cât îmi place ceea ce fac e perfect”, în timp ce

prietenii au fost cei care au încercat să îl determine să aleagă altă facultate: „Au

incercat să-mi zică să mergem la aceeaşi facultate, dar mie chiar îmi plăcea

sociologia şi le-am zis că ar fi absurd să mergem unde nu ne dorim.”

Corina s-a consultat cu prietenele: „ele s-au mai documentat, au găsit

facultatea de Sociologie care are un modul de Comunicare şi opinie publică...

Prietenele mele sunt aici şi ele.”

Mihaela a dat examen şi la Psihologie, însă, consultându-se cu apropiaţii, a

decis că sociologia îi oferă o sferă mai largă de oportunităţi: „Mi-au zis că după ce

termini această facultate ai mai multe oportunităţi decât la psihologie unde trebuie

să-ţi faci cabinetul tău, unde e foarte mult de muncă, şi se întâmplă chiar să nu ai ce

face cu diploma de psiholog după aia… Mi s-a zis că e mai drăguţ la Sociologie, că

sunt materii mai puţin plictisitoare decât la Psihologie.”

Pentru Gabriel a fost mai uşor: „Cele mai multe informaţii despre facultatea

de Sociologie le-am luat de la profesoara de sociologie care terminase licenţa aici.

Am aflat ce mă aşteaptă aici, care e atmosfera din facultate, într-un fel m-a pregătit.

Şi la târgul educaţional s-au prezentat cel mai bine, mie aşa mi s-a părut.”

Iulia ne-a mărturisit: „Până să ajung la târg nici nu ştiam că există facultatea

asta.” Întrebată la târgul educaţional dacă vrea să răspundă la un chestionar despre

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Iulia a aflat despre existenţa acestei

20


facultăţi a cărei studentă este în momentul de faţă. Şi nu este un caz singular. Mulţi

studenţi sau elevi nu ştiau sau nici acum nu ştiu de această facultate, drept pentru care

ar trebui să se urmărească o mai bună promovare în licee şi la Târgurile Educaţionale.

„Ce faci tu acolo?”

Atitudinea celor din jur în momentul în care respondenţii le-au vorbit despre decizia

lor de a urma sociologia i-a descurajat pe moment. Părerea celorlalţi faţă de facultate

poate crea un sentiment de frustrare. Patricia ne descrie reacţia fostei sale diriginte:

“Toţi colegii mei au intrat la facultăţi cu profil matematică-informatică. Când i-am

spus dirigintei, mi-a zis: ah, deci şcoală de balet. M-a demoralizat complet, era în

toamnă, abia după ce intrasem.”. Cu timpul, ea a căpătat siguranţă de sine şi

convingerea că a făcut o alegere bună: “Atunci nu ştiam cum să ripostez, dar acum, la

sfârşitul anului, aş putea să îi spun că e ceva serios, nu o şcoală de balet.”

Majoritatea s-au confruntat cu întrebări de genul: Ce este sociologia? Ce faci

tu acolo? Ce ieşi după ce termini?. Răspunsul lui Bogdan vine ca o completare:

„Doar cei care au activitate în domeniu ştiu”. Agasat de astfel de întrebări, Mihai a

formulat un răspuns original: „Sociologii te ajută să înţelegi de ce maneliştii ascultă

manele”. Corina se arată indignată: „Unele persoane te întreabă la ce facultate eşti şi

când aud că eşti la sociologie întreabă : dar de ce n-ai dat la drept sau la finanţe

bănci?”

Cu toate acestea, pentru cei mai mulţi, în ciuda lipsei de informare a celor din

jur, se poate evidenţia un sentiment de mândrie care pare a se amplifica pe măsură ce

specificul facultăţii creează mai multă confuzie. Luana ne spune: „Multe persoane mă

întrebau ce-o să ies de aici. Eu le spuneam că am o mulţime de variante. Mulţi mi-au

zis atunci: bravo, societatea are nevoie de sociologi.” Apoi adaugă: „Mulţi cred că e

uşor aici, că e o joaca”. Monica le-a răspuns cu răbdare tuturor celor care o întrebau

ce se studiază la sociologie, ceea ce a dus la o intensificare a sentimentului de

afinitate, iar Patricia pune ambiguitatea pe seama faptului că, spre deosebire de alte

facultăţi, aici nu se studiază “ceva palpabil, de aceea e foarte greu de controlat”.

21


Prestigiul Universităţii din Bucureşti

Un factor important în luarea deciziei a fost faptul că facultatea aparţine de

Universitatea Bucureşti. Pe Iulia au sfătuit-o părinţii: „Eu aveam de ales intre

facultatea asta si una particulară şi părinţii mi-au zis: du-te la asta, contează să scrie

pe diplomă că e o universitate de stat”. Aproape toţi cei cu care am vorbit au susţinut

ideea prestanţei facultăţii de stat şi a Universităţii Bucureşti, unii dintre ei având

prieteni studenţi la facultăţi particulare. Mihaela spune: „Cunosc o persoană care a

făcut facultatea de psihologie la particular, are diplomă, dar n-a fost mai deloc la

facultate. Nu ştiu cum se poate compara cu o diplomă de la Universitate”. Simona nu

este de acord. Din punctul ei de vedere, faptul că facultatea este sau nu de stat are o

mică importanţă pentru viitorul profesional: “Oricum când te angajezi, în CV se uită

mai mult la experienţa profesională şi mai puţin la ce facultate ai făcut.”

Concurs de dosare. Cine câştigă?

Tot în ceea ce priveşte prestanţa universitară, cu toate că modalitatea de admitere a

însemnat un impuls puternic pentru alegerea acestei facultăţi, o majoritate

covârşitoare dintre cei participanţi la focus dezaprobă admiterea pe bază de dosar.

Putem identifica, aşadar, ceea ce Goffman atribuie pacientului internat. Acesta

construieşte o imagine asupra trecutului din perspectiva situaţiei prezente, studentul

mascând influenţa factorului admitere asupra deciziei de a urma facultatea printr-o

atitudine refractară. Schimbarea statutului studentului duce la schimbarea unghiului

de abordare. Prin urmare, vorbim despre semnificaţie atribuită de studenţi ulterior

desfăşurării evenimentelor prin identificare cu noul statut şi comparaţie cu cei cu

statut similar sau cu percepţia unor persoane din exterior.

Ramona spune că admiterea pe bază de examen ar fi dus la o triere între cei

care îşi doreau să ajungă aici şi cei care au considerat sociologia o soluţie de rezervă,

considerând că a primat cantitatea în defavoarea calităţii. Monica este de aceeaşi

părere: “Fiind vorba de Universitatea Bucureşti, ar trebui să existe examen pentru că

e cea mai mare facultate şi mulţi spun că facultatea asta nu are prestanţă sau

credibilitate pentru că nu se dă admitere.” Simona pune la îndoială corectitudinea

mergând înapoi în timp faţă de admitere şi contestând valabilitatea notelor de la BAC:

22


“N-a fost corect pentru că mulţi oameni au copiat la BAC. BAC-ul e irelevant pentru

ce faci la facultate, la toate facultăţile ar trebui să fie examen la care să înveţi pentru

acea facultate. Aşa, că ai luat 10 la limba română de exemplu nu are nicio legatură

cu ce faci aici.”

Filip recunoaşte că avantajul a fost acela că a scăpat de un alt examen în

mijlocul verii, iar Dana completează, spunând că o pregătire minuţioasă ar fi însemnat

o cheltuială suplimentară. Mihai proiectează problema admiterii pe bază de dosar

asupra interesului studenţilor faţă de facultate: „Mie nu mi se pare corect. Am un

coleg care e la buget şi vine doar la examen şi atunci copiază. E frustrant să ştii că tu

înveţi şi te dai peste cap şi alţii vin şi fac pe banii statului o facultate doar ca să o

facă”. Corina adaugă faptul că nici sesiunea nu a adus o mai mare exigenţă, aşa cum

s-ar fi aşteptat.

Tina se referă la examen ca la o primă modalitate de evaluare: “Faptul că vii

să dai) examenul e de obicei rezultatul unor competenţe. Daca tu eşti bun şi ştii să

faci ceva sau dacă înveţi şi intri pe bază de examen înseamnă că ţi-ai dorit şi te-ai

chinuit să fii acolo. Cu dosarul e cu totul altceva. Îţi depui dosarul la 10 facultăţi

doar ca să intri”. Consolarea se remarcă în cazul mai multor studenţi, care se

detaşează de cei care au intrat fără să merite, creând astfel un front comun pe baza

interesului faţă de facultate şi ajungând la un acord, pe care îl punctează Simona:

„Puţini vin aici din pasiune, de bine de rău rămâi aici dacă n-ai reuşit să intri

altundeva. E ca în Junimea: intră cine vrea, rămâne cine poate.”.

Prin urmare, identificăm modul în care se creează afilierea, precum şi

ataşamentul faţă de colegii cu care se simt pe aceeaşi lungime de undă. Făcând

referire la separarea celor cu adevărat pregătiţi pentru această facultate de ceilalţi,

studenţii se proiectează practic în viitorul profesional, simţind o aversiune faţă de

intruşi (cei care nu intră pe merit). Putem descoperi astfel crearea de grupuri, a căror

coeziune creşte direct proporţional cu ameninţarea exterioară exercitată de acest

segment al colegilor lor.

Faza studentului propriu-zis

Afilierea începe să se formeze încă dinaintea admiterii la facultate, mai exact din faza

prestudentului. Vorbim despre cazul celor care au avut contact indirect cu facultatea

23


prin intermediul profesorilor din liceu sau al prietenilor studenţi aici. Contactul direct

reprezintă următorul pas în accentuarea procesului de afiliere. Prima etapă este cea a

înscrierii şi a primei zile ca student, urmând apoi partea cea mai importantă a acestui

proces.

Totul are un început

Cu toţii am intrat pentru prima dată în clădirea facultăţii atunci când am venit să ne

depunem dosarul pentru înscriere. Unii îşi imaginau facultatea precum cea de Litere,

care se află în cadrul clădirii Universităţii, alţii nu ştiau la ce să se aştepte. Întrebând

respondenţii ce părere au despre clădirea facultăţii toţi au răspuns entuziasmaţi că le-a

place şi au apreciat faptul că din punct de vedere al aparaturii tehnice şi nu numai este

foarte bine dotată: ,,Altele sunt mai impunătoare pentru că sunt în cadrul clădirii

Universităţii, însă nu sunt la fel de bine dotate. La Litere există un singur

videoproiector şi toată lumea aleargă după el, aici sunt mai multe mijloace

tehnologice” (Ana). Gabriel este şi el de aceeaşi părere: ,,e dotată cu de toate... are şi

cantină, are şi sala asta cu canapea unde poţi să te relaxezi.”

Pentru Simona a fost dragoste la prima vedere: „Am ajuns, prin aprilie cred,

în Bucureşti şi am venit aici la facultate şi pur si simplu eu merg după impuls, dacă

mi-a plăcut ceva de prima oară, mi-a plăcut. Şi mi-a plăcut aici…Atmosfera,

studenţii, pur şi simplu mi-a plăcut... m-a atras ceva…am avut aşa un sentiment…”

De asemenea, ne-am dorit să aflăm ce impresie le-au lăsat studenţii care i-au

ajutat la înscriere, pentru a înţelege în ce măsură aceştia i-au ajutat să-şi formeze o

idee despre ceea ce îi aşteaptă. Părerea unanimă a fost aceea că studenţii au fost

„drăguţi”, „amabili” şi le-au răspuns fără ezitare la întrebări: ,,i-am întrebat ce materii

fac şi au spus ,,sociologia tuturor lucrurilor posibile” (Iulia).

Începerea facultăţii reprezintă un moment important, un punct de cotitură

încărcat de semnificaţii. Chiar dacă emoţiile nu mai sunt precum cele din clasele

primare sau gimnaziale, acest eveniment este unic. Unora dintre cei cu care am vorbit

deschiderea care a avut loc în cadrul Facultăţii de Drept nu le-a trezit interesul : ,,Am

stat doar la deschiderea facultăţii şi mi s-a părut plictisitoare" (Corina), ,,am fost

dezamăgită în prima zi” (Cornelia). Alţii au rămas impresionaţi de discursurile

24


profesorilor, aşa cum spune Mihnea: ,,Pe mine m-a surprins ideea plagiatului”, sau

surprinşi de numărul mare de studenţi, precum Gabriel: ,,mă speriasem…nu-mi

imaginam că la sociologie vor fi atât de mulţi”. Una dintre participantele la focus a

luat parte la deschiderea din prima zi, dar a ridicat o problemă destul de importantă

,,mi s-a părut ciudat că n-aveam o sală unde să ne administrăm noi, nu la drept”

(Claudia).

Prin urmare, curiozitatea şi neliniştea s-au transformat fie în satisfacţie, fie în

dezamăgire, ceea ce a imprimat un anumit tip de răspuns, aşa cum am menţionat

referindu-ne la teoria lui David Matza. Primele contacte cu facultatea au avut un rol

deosebit de important prin sentimentele pe care le-au imprimat noilor studenţi, lucru

care poate fi dedus din folosirea frecventă a unor termeni precum: „emoţie”, „teamă

de necunoscut” sau „nerăbdare”.

Unii dintre ei au pus mai mult accent pe a doua zi de facultate, când a avut loc

prezentarea cursurilor pentru fiecare serie în parte: ,,a doua zi când a vorbit domnul

Vlăsceanu am simţit prestigiul facultăţii” (Simona). Ramona a trăit intens primele

momente: ,,eu am fost, dar cu toate emoţiile mele de-atunci nu mai ţin minte nimic. O

ţin minte pe profa de engleză şi faptul că eram toţi aşa, dornici să cunoaştem oameni,

să-i aflu pe cei din grupa mea". Începutul a însemnat păşirea pe un teren necunoscut.

„Ce serie şi ce grupă eşti?”

Majoritatea au simţit nevoia ca în primele zile să îşi cunoască viitorii colegi, aşadar

cea mai frecventă întrebare pusă în acele zile a fost ,,ce serie şi ce grupă eşti?”. Luana

spune: ,,Era chestia să vezi cine e de la tine din grupă. Am aflat atâtea nume şi acum

dacă îi văd nu mai ştiu cum îi cheamă”. Au fost şi persoane care s-au descurcat mai

greu dar până la urmă au reuşit să se obişnuiască atât cu colegii, cât şi cu noul sistem:

,,era distractiv că nu-mi găseam niciodată sala şi grupa şi de-abia după trei

săptămâni mi-am aflat grupa cu adevărat…cunoşteam pe alţii de la alte grupe, dar pe

nimeni de la grupa mea…a fost un haos pentru mine” (Cosmin).

Dorinţa de afiliere este aşadar una puternică, fiindcă acum se creează primele

legături. Cu toate că nu au reuşit să cunoască pe toată lumea de la început, se poate

observa cu uşurinţă că nu putem vorbi de izolare în primele zile, pentru că ea ar duce

la inadaptarea la noul context în care studentul pătrunde. Cu toţii au recunoscut că se

25


simţeau dezorientaţi şi căutau persoane cu care să poată comunica şi cu care să

împărtăşească tensiunea.

După depăşirea momentelor iniţiale şi relaţionarea cu câţiva dintre colegi,

părerile sunt împărţite. Majoritatea celor care au optat pentru Facultatea de Sociologie

au venit de la licee cu profil uman şi au făcut parte din clase în care băieţii erau în

minoritate, lucru cu care s-au reîntâlnit şi în facultatea noastră: ,,nu-mi plac numai

grupele de fete pentru că se fac grupuleţe…băieţii vorbesc cu toată lumea” (Simona).

Alţii s-au bucurat că pot interacţiona cu persoane din toate colţurile ţării: „m-am

împrietenit cu un coleg din Constanţa…am fost la el, a fost la mine…e schimb

intercultural, suntem aceeaşi ţară dar fiecare zonă are specificul ei…..întâlneşti

oameni de toate genurile” (Mihai).

Studenţii vorbesc despre prietenie, dar şi despre teamă. Întrebată cum a fost în

primele zile când s-a întâlnit cu colegii, Cornelia descrie: ,,a fost destul de ciudat…

era teama de necunoscut şi teama de a-ţi face noi prieteni, să ai din nou încredere în

alţi oameni”. Cu alte cuvinte, identificăm două moduri prin care se produce afilierea,

cărora le putem asimila sensuri de cald şi rece. Dacă în cazul unora exista o dorinţă

puternică de a aparţine unui grup (cald), pentru alţii nu a fost necesară trecerea

dincolo de stadiul pur formal, de colegialitate (rece).

De-a lungul celor două semestre, studenţii au avut însă posibilitatea de a

renunţa sau nu la această primă alegere. Ramona spune: „ne înţelegem bine, chiar mai

bine decât în liceu. Acum cred că e vorba şi de interesul nostru şi de faptul că avem

cu toţi înclinaţia asta spre sociologie” . Alţii recunosc că acum ies împreună cu noii

colegi, pe care i-au inclus în cercurile de prieteni sau i-au prezentat prietenilor vechi.

Profesorii universitari versus profesorii de liceu

În ceea ce priveşte profesorii, imaginaţia a fost în mare parte infirmată de realitate.

Mihaela se aştepta la ceva mai formal: ,,mă aşteptam să fie profi din ăia care vorbesc,

vorbesc şi nu îi interesează daca apuci să scrii sau nu” [sic!]. Alţii au vrut să vadă

totul cu ochii lor, nu să dea crezare spuselor altora: ,,nu vroiam să ţin cont de zvonuri.

Vroiam să-mi creez propria mea impresie” (Gabriel). Putem să sesizăm în acest caz

importanţa celor din jur în crearea imaginii asupra vieţii de student. Noii studenţi

26


confruntă acum părerile auzite din alte surse cu cele pe care le emit ei înşişi şi renunţă

treptat la primele în favoarea celor proprii.

Majoritatea celor care au participat la focus au mărturisit că, în liceu,

profesorii le spuneau că la facultate lucrurile vor fi cu totul diferite şi că trebuie să

aprecieze acest ciclu pre-universitar pentru că la facultate nimeni n-o să le mai explice

în detaliu ce nu au înţeles. Toate aceste lucruri spuse de profesorii din liceu nu au însă

fundament comparativ cu orele de curs din facultatea noastră. Am putut observa că

studenţii apreciază faptul că profesorii au răbdare şi insistă ca studenţii să pună

întrebări atunci când nu le este clar ce li se explică pentru a fi siguri că au înţeles tema

cursului: ,,mi se pare foarte OK cum sunt profesorii. Te întreabă mereu dacă ai

înţeles, dacă ai nelămuriri” (Mihaela).

„Primul an e de familiarizare cu studenţia”

În faza studentului propriu-zis, corespondentă celei de pacient internat, studenţii se

află în stadiul de adaptare şi stabilizare cu noul statut. Aici intervine şi stadiul

semnificaţiei. Studenţii au noi îndatoriri şi se acomodează treptat, chiar dacă printre

acestea se numără unele cu care nu au fost obişnuiţi până acum. Am observat că, deşi

ştiau că este o facultate cu profil socio-uman, foarte mulţi s-au plâns de numărul

cărţilor care trebuie citite. Acest este un motiv pentru care nu fişează lecturile: pur şi

simplu se adună foarte multe de citit. Cei care nu erau obişnuiţi cu cititul în timpul

liceului, găsesc acest lucru dezavantajos. Ioana mărturiseşte: „Mi se pare grea

(facultatea) din punct de vedere al materiilor. Foarte mult de citit, de reţinut. Se

pleacă de la premisa că ai o memorie de elefant, că poţi să citeşti pe diagonală şi să

reţii.”. În schimb, alţii nu resimt acelaşi lucru: „Mi se pare acceptabil. Dacă vrei să

înveţi, să te ţii de facultate, poţi, spre deosebire de altele” (Filip), ceea ce înseamnă că

diferenţele survin ca urmare a „antrenamentului” diferit din liceu.

Cei mai mulţi s-au declarat nemulţumiţi de temele pe care le-au avut de

pregătit. Sunt de părere că nu le-au fost recunoscute eforturile, nu li s-au dat proiectele

înapoi pentru a putea vedea unde au greşit, şi astfel nu au avut ocazia să înveţe din

greşeli. Pentru unii acestea au fost inutile „Nu prea se ţine cont de teme. Îmi fac

temele degeaba.” (Ioana). Recunosc însă că îşi fac proiectele pe ultima sută de metri

şi atunci lucrează până târziu la ele.

27


De asemenea, oferă drept scuză pentru neparticiparea lor la conferinţe sau diferite

activităţi proasta promovare a acestora. „Mi se pare că nu sunt anunţate cum trebuie

conferinţele. De multe ori, sunt anunţate cu o seară înainte.” (Ramona). Le este greu

să urmărească fiecare ştire, panourile unde sunt lipite afişele nefiind foarte bine

organizate.

Noua fază aduce după sine multe schimbări. În funcţie de fiecare, acestea pot

avea valenţe pozitive sau negative. Foarte mulţi s-au arătat încântaţi de viaţa de

student. Pentru cei din provincie asta a însemnat viaţa pe cont propriu. Ei au

conştientizat trecerea într-o altă etapă, dar Gabriel spune următoarele: „Am cunoscut

viaţa de student. Da, zici că sunt student, dar nu simt. Nu sunt atras de viaţa de

student. Nu fac diferenţa între elevii de clasa a XII-a şi studenţii din anul I. Cred ca

adevărata facultate începe abia din al doilea an.” Majoritatea au fost însă de acord

că „primul an e de familiarizare cu studenţia”.

Facultatea le-a propus şi alte activităţi extracurriculare, ceea ce înseamnă că

apar noi oportunităţi de afiliere şi acomodare. Astfel de interacţiuni sunt medii propice

care ajută la dezvoltarea eului. Băieţii sunt încântaţi de faptul că fac parte din echipa

de fotbal şi au astfel ocazia să reprezinte facultatea. Foarte mulţi participanţi s-au

înscris la Târgul Educaţiei, pentru a trece prin experienţe noi, dar şi datorită faptului

că astfel şi-au putut echivala practica. Cu acest prilej au putut pune în practică teoria

învăţată la cursuri. Deşi s-au înscris în asociaţia studenţilor, nu au participat la

întâlnrile acesteia din cauza orarului: „Mi-aş fi dorit să mă implic mai mult.”

(Simona).

Cum sună viitorul?

Părerile referitoare la carieră şi viitorul profesional au fost împărţite, însă majoritatea

sunt pesimişti. Ei cred că important este să termine o facultate, chiar dacă apoi nu vor

lucra în domeniu. De asemenea, este foarte prezentă ideea că se caută mai puţin

sociologii, comparativ cu alţi specialişti din alte domenii: „Majoritatea lucrează total

în afara facultăţii pe care au urmat-o. Fiecare unde prinde.” (Vlad), „Te gândeşti la

ceva şi ajungi altceva.” (Mihnea), „Termini o facultate şi după aia te duci pe alt

domeniu.” (Iulia)

28


Şi Gabriel s-a confruntat cu problema viitoarei angajări, dar nu în mod direct,

ci anticipat de alte persoane: „Da, nu prea se caută. Am vorbit cu rude care îmi

spuneau: câte firme angajează sociologi? Nu prea ştim dacă firmele au nevoie de

sociologi.”

Vlad urmeză sociologia chiar dacă el îşi doreşte să profeseze în alt domeniu:

„Eu am dat la sociologie, dar vreau să lucrez la bancă.”

Sunt însă şi oameni care vor să lucreze în domeniu, dar sunt încercaţi de

nesiguranţă. Gabriel, cel care îşi dorise să ajungă aici încă din clasa a XI-a,

mărturiseşte că nu este foarte sigur de viitorul lui: „Îmi doresc foarte mult, dar am

această frică că nu o să îmi găsesc un loc de muncă, sau chiar dacă îmi găsesc, nu o

să fiu mulţumit de ceea ce o să fac”

Cei care au ales sociologia din pasiune, au şi păreri mult mai optimiste. De

exemplu, Cristina: „Da, păi ar fi păcat să ieşi dintr-o facultate şi să nu lucrezi în

domeniul pentru care te- ai pregătit” sau Filip: „Pe piaţa asta chiar se caută

sociologi. Noi suntem chiar norocoşi.”

Mai mult, ei se plasează în prezent, iau în serios facultatea şi observă o

schimbare în comportamentul lor, comparativ cu trecutul de prestudent. Ramona e de

aceeaşi părere: „Am început să înţelegem şi să vedem lucrurile altfel. Ne deschide

ochii.”

Sunt şi cei care nu au nicio viziune asupra viitorului lor profesional. Ei preferă

să nu se gândească şi să lase lucrurile să evolueze: „Las să decurgă lucrurile de la

sine. Nu mă văd sociolog, să fac chestionare toată viaţa.” (Cornelia) „Nu prea am

idee ce o să fac. Vreau să trăiesc clipa , să învăţ cât mai mult.” (George), „Nu m-am

gândit. Vreau să învăţ şi pe urmă mă hotărăsc. Important e să ai o bază.” (Bogdan).

Ei trăiesc un timp al acumulării cât mai multor cunoştinţe şi al libertăţii, fără să îşi

asume de acum responsabilitatea unor decizii privind cariera. Sunt, cu alte cuvinte,

satisfăcuţi că au ajuns aici şi nimic în plus.

Cu toate acestea, am remarcat că studenţii trec prin faza semnificaţiei, prin

urmare reconfigurează trecutul. Am întâlnit participanţi care nu erau siguri de

alegerea făcută, prin urmare starea de incertitudine din primele zile s-a extins la

primul an. Cea mai mare parte dintre ei se declară însă mulţumiţi. George ne spune cu

foarte mult entuziasm: „Dacă aş mai avea ocazia, aş mai da o dată la sociologie.”

29


Mai uşor decât să se imagineze lucrând a fost să se raporteze la anii următori

de studenţie. Toţi au fost de acord că „Specializarea este foarte importantă” şi au

mărturisit că sunt nerăbdători să se axeze pe un domeniu specific, fiindcă în primul an

sunt prea multe generalităţi. Putem spune că primul an reprezintă etapa iniţierii.

Totuşi, unul dintre subiecţi şi-a manifestat dorinţa de a rămâne să predea în

facultate în viitorul apropiat. Putem pune acest lucru pe seama unui sentiment de

apartenenţă bine definit şi pe faptul că facultatea i-a îndeplinit toate aşteptările,

oferindu-i ocazia să se dezvolte în domeniu. „După ce termin, vreau să rămân aici, să

predau.” (Mihai).

30


Concluzii

Am încercat prin cercetarea noastră să aflăm coordonatele după care s-au ghidat

tinerii atunci când şi-au ales Facultatea de Sociologie. Evident, cercetarea este una

exploratorie, ea putând fi extinsă într-o cercetare ulterioară. Am analizat problema din

punct de vedere sociologic, şi nu social, mai exact am vrut să aflăm de ce au făcut

această alegere şi cum se raportează la ea acum, din perspectiva de studenţi.

Literatura de specialitate pe care am consultat-o a reprezentat reperul după

care am elaborat interpretarea datelor culese. Prin urmare, cariera socială de student la

sociologie urmează cele trei stadii din teoria lui Erving Goffman - prepacientul,

pacientul internat şi fostul pacient – sub forma prestudentului, studentului admis şi

absolventului. De asemenea, cele trei procese enunţate de David Matza, afinitatea,

afilierea şi semnificaţia, contribuie în mod esenţial la formarea carierei de sociolog.

În urma cercetării pe care am realizat-o, am observat că în cele mai multe

cazuri, opţiunea pentru carieră nu se face numai în baza unor coordonate interne. Mai

precis, nu este dezvoltată o afinitate pentru acest domeniu. Studiul arată că micile

întâmplări, o părere auzită accidental, unele informaţii de pe site, un pliant primit la

Târgul Educaţiei sau o recomandare pot să îi facă pe elevi să îşi îndrepte atenţia spre

această facultate.

Pentru mulţi, sociologia a fost doar o facultate de rezervă, aleasă în urma unei

nereuşite la un alt concurs de admitere. Unii nu se gândesc de pe acum la o carieră, ci

pun mai mult accent pe diploma obţinută la finalizarea anilor de studiu. În vederea

ocupării unor funcţii inalte, ei resimt presiunea angajatorilor de pe piaţa muncii, care

cer studii superioare într-un anumit domeniu. Prin urmare, se orientează spre facultăţi

care consideră că presupun depunerea a cât mai puţin efort, dar care le oferă o gamă

variată de oportunităţi după absolvire. În cazul facultăţii noastre, modulele din anul al

II-lea au avut o importanţă majoră.

Există însă excepţii. Printre studenţii de aici se numără şi persoane pentru care

sociologia a însemnat o pasiune, o dorinţă de a face mai mult decât ceea ce se caută,

de aceea ei încearcă permanent să îşi lărgească orizontul cunoştinţelor şi să îşi urmeze

acest drum în ciuda aparentelor piedici.

Am descoperit că admiterea pe bază de dosar a constituit un factor

determinant. Cu toate acestea, urmărind planul lui David Matza, odată afiliaţi,

31


studenţii au o altă perspectivă asupra admiterii. În etapa studentului admis, ei văd

examenul ca o mai bună modalitate de admitere, pentru o triere mai bună a

candidaţilor. Îşi reconfigurează trecutul pentru a contura un prezent coerent şi pentru

a-şi confirma statutul actual.

Odată ajunşi aici, o bună parte dintre studenţi s-au confruntat cu părerile

preconcepute ale altora, care nu pun într-o lumină favorabilă această facultate. Cauza

poate fi aceea că admiterea s-a facut foarte uşor, că nu cunosc îndeajuns de bine

domeniul de studiu sau au cunoştinţe superficiale despre Facultatea de Sociologie. În

ceea ce priveşte apropiaţii, părinţii şi prietenii joacă un rol important, mai mult prin

susţinere şi nu prin impunerea unor păreri categorice.

Dorinţa de afiliere îi determină pe studenţii proaspăt admişi să formeze

prietenii. În acelaşi timp, ei dezvoltă o teamă de a se deschide emoţional spre ceilalţi,

pentru că nu au încredere sau pentru că nu se simt dispuşi să lege relaţii de prietenie.

Discuţiile cu colegii care împărtăşesc acelaşi interes pentru studiu duc la accentuarea

dorinţei de a continua, respectiv accelerează procesul de afiliere. De asemenea,

participarea la diverse activităţi din cadrul facultăţii, dă naştere unui sentiment de

apartenenţă care la început era aproape inexistent.

Este binecunoscut faptul că prima impresie este deosebit de importantă în viaţa

de zi cu zi. Pentru studenţi, primul contact cu facultatea, în calitate de admişi,

reprezintă un reper în raport cu care aceştia evaluează atât alegerea făcută, cât şi pe

cele pe care urmează să le facă. Ea nu are un rol hotărâtor în traseul ulterior al

studenţilor, însă are un impact emoţional puternic. Studenţii aleg să adopte un anumit

tip de comportament în funcţie de informaţiile pe care le culeg în primele zile de

facultate. Interesul lor va creşte direct proporţional cu simpatia faţă de cadrele

didactice şi invers proporţional cu dificultatea cursurilor.

Cei mai mulţi dintre respondenţi nu sunt siguri de şansele de afirmare într-o

viitoare carieră de sociolog. Ei cred că lucrurile se pot schimba pe parcurs, de aceea

preferă să nu se gândească de acum la viitor, lăsând lucrurile să decurgă de la sine.

Cu alte cuvinte, nu putem vorbi despre o uniformitate în ceea ce priveşte

percepţia asupra viitorului profesional. Nu toţi cei cu care am vorbit se identifică

într-un fel sau altul cu domeniul sociologiei, prin urmare putem extrapola,

considerând că acest lucru este valabil pentru o bună parte a studenţilor.

32


Cariera socială de student la sociologie reprezintă o sumă de alegeri mai mult

sau mai puţin imanente, care nu au în toate cazurile o finalitate clară. Ne putem

aştepta ca situaţia să sufere modificări în decursul timpului, însă cert este că un

procent semnificativ al studenţilor au intrat la facultate nu din dorinţa de a deveni

sociologi, ci de a putea lucra în domenii variate. Fie că se simt atraşi de materia

predată, fie că aşteaptă ca lucrurile să se aşeze, studenţii cu care am vorbit înţeleg mai

mult importanţa absolvirii unei facultăţi decât cea a urmării vocaţiei.

33

Documents

Cariera Sociala de Student