Categorii de arhaisme ale limbii române:

A. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)

B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale)

C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)

D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu, inversiuni)

E. Sintactice ( atribut substantival în dativ) ,,preot |deșteptării

1

FIȘĂ DE LUCRU

Grupați pe categorii, încercuind litera corespunzătoare, următoarele arhaisme folosindu-vă de dicționarul anexat fișei.

PÂRĂUA. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale)C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

VÓDĂA. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale)C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

JUNGHÉRA. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale)C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

MĂNÚNCHIA. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale)C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

PORTARA. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale)C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

SPĂTÁRA. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale)C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

SPATĂ.A. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale) C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

STRÁJĂA. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale)C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

FOST-AUA. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale) C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

ACESTUA. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale) C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

MAROCHINURIA. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale)C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

LOGOFĂTA. Lexicale ( cuvinte învechite și dispărute)B. Fonetice (forme vechi ale unor cuvinte actuale)C. Semnatice (sensuri dispărute din uz)D. Morfologice (plural arhaic, perfect simplu,

inversiuni)

2

COIF, coifuri, s. n. Acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptei. ♦ Caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, care se poartă ocazional pentru a proteja capul de soare etc. – Lat.

PLATOȘĂ, platoșe, s. f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în Antichitate și în Evul Mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor; cuirasă. – Et. nec. 

BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ◊ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ◊ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an. 

 PORTAR  (sau al Sucevei) = mare dregător însărcinat cu apărarea capitalei și a curții domenești moldovene; comandant suprem al oștirii moldovene din trecut; hatman. 

LOGOFĂT, logofeți, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc; persoană care deținea acest titlu. ◊ Mare logofăt = (în Moldova) întâiul boier de divan, care conducea cancelaria domnească și, în lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul; (în Muntenia) unul dintre cei mai de seamă boieri de divan, urmând după ban.  Logofăt al doilea = locțiitorul marelui logofăt. Logofăt al treilea = secretarul marelui logofăt. Logofăt de obiceiuri = dregător având atribuții de maestru de ceremonii. Logofăt de taină (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofăt de vistierie = secretar al vistieriei domnești. ♦ Șeful cancelariei domnești. 2. (Înv.) Secretar, scriitor într-o cancelarie; grămătic, diac, pisar, copist. 3. Vătaf (la o moșie boierească). – Din ngr. logothétis. 

POSTÉLNIC, postelnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai târziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. posteĩlnikŭ. 

DOMÓL, -OÁLĂ, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mișcă fără grabă, care se face fără grabă; încet, potolit. ◊ Expr.(Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scăzut, cu intensitate redusă; lin, înfundat. ♦ (Despre vorbe) Liniștit, blând, calm. 3. (Despre oameni și animale) Blajin, blând, pașnic. 4.(Despre atmosferă, climă, vânt, temperatură etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzații, sentimente etc.) Care are intensitate scăzută; moderat, slab. 

ALÁI, alaiuri, s. n. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. ◊ Loc. adv. Cu (sauîn) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulțime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulțime. ♦ (Înv.) Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. – Din tc. alay. 

VÓDĂ m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; voievod; domn; domnitor. [G.-D. lui vodă] /<sl. voda 

COÁPSĂ, coapse, s. f. (La oameni) Parte a piciorului cuprinsă între șold și genunchi.

JUNGHÉR ~e n. înv. Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; pumnal; stilet. /a junghia + suf. ~er 

MĂNÚNCHI ~uri n. 1) Cantitate de plante cu tulpina subțire care poate fi cuprinsă cu mâna. 2) Legătură de mai multe obiecte de același fel. 3) înv. Parte a unui obiect (vas, instrument, ușă etc.) de care se apucă sau se ține cu mâna; mâner. ~ de coasă. /<lat.manuclus 

SPĂTÁR2 ~i m. (în evul mediu) Dregător mare la curtea domnească care purta la ceremonii spada și buzduganul domnitorului și comanda oștirea în timp de război. ◊ Mare ~ comandant suprem al oștii în lipsa domnitorului. /<ngr. spatharios 

SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală. ♦ Bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă. II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat în spete = cu umeri largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede;p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.) Spătarul scaunului. III. (Înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri. – Lat. spatha. 

STRÁJĂ s. v. apărătoare,

3

RegionalismeleRegionalismele sunt fapte de limba (fonetice morfologice , sintactice sau lexicale) specifice graiului dintr-o anumita zona geografica a tarii."Regional" & "popular" repezinta categorii distincte: prima se defineste pe baza criteriului "geografic"(regional se opune in general), ia a doua se defineste pe baza criteriului "sociocultural" ("popular" se opune lui "literar"); spre deosebire de reginalisme , folosite numai in anumite zone, elementele populare sunt intrebuintate pe tot teritoriul tarii, indeosebi de vorbitorii cu un grad mai redusde instructie.* Dupa nivelul limbii la care se manifesta ,regionalismele se clasifica astfel:a) regionalisme fonetice: hier , hire ,chiatra , ghine (fier , fire , piatra , bine)b) regionalisme gramaticale (forme gramaticale specifice anumitor arii geografice): oi merge , a face (voi merge , va face), in Moldova; lucra , manca (lucreaza , mananca), in Transilvania; asta, aia , astia (acesta, aceea , acestia), in Muntenia;c) regionalisme lexicale (cuvinte care cunosc o circulatie limitata ,in principiu o anumita arie geografica): moldovenisme- omat (zapada) , papusoi (porumb) , colb (praf); ardelenisme- coparseu (sicriu) , paparada (omleta) , clop (palarie); muntenisme- nitel (putin) , pacla (ceata), lele (matusa);d) regionalisme semantice (sensuri diferite ale aceluias cuvant , repatizate pe arii dialectale; de exemplu , ginere are, in aria nordica ,sensul "ginere", pe cand in sud are & sensul "mire").Anumite regionalisme prezinta conservari ale unor fonetisme arhaice, precum formele etimologice cu â in locul diftongului âi , in cuvinte de origine latina: câne , mâne , pâne.Din punct de vedere stilistic, regionalismul are, ca & arhaimul, o functie de evocare ori de caracterizare a vorbirii personajelor in mod intamplator sau intentionat.Daca examinam limba scriitorilor din a doua jumatate a secolului trecut , se constata ca folosirea regionalismelor vizeaza efecte estetice, atat in planul personajelor , cat & in acela al autorului. Regionalismele care apar in vorbirea personajelor indeplinesc functii complexe in contextul operei:creeaza culoarea locala, prin acumularea particularitatilor regionale, care dau autenticitate & vigoare exprimarii & ajuta la caracterizarea personajelor. Valorificarea regionalismelor , ca "elemente de sugestie", prezinta o etapa superioara a maiestriei artistice , intrucat presupune interventia creatoare a autorului, prin selectarea particularitatilor regionale tipice, dozate cu discernamant & incadrate in contexte artistice relevante.Regionalismele care apar in limbajul autorului (in planul naratiunii) exprima participarea afectiva a acestuia la desfasurarea faptelor narate.In aceasta privinta, functia evocatoare a regionalismului , semnificativa la autori precum I. Creanga & M. Sadoveanu, constituie o trasatura specifica artei scriitorilor, contribuind la realizarea unitatii lingvistice & stilistice a operei lor.

4

FIŞĂ DE LUCRU

Citiţi cu atenţie textul şi grupaţi regionalismele subliniate pe categorii utilizând, pentru înţelegerea textului, dicţionarul anexat:

“Şi, luându-mi rămas bun de la părinţi, am purces cu bunicul spre Pipirig. Şi era un pui de ger în dimineaţa aceea, de crăpau lemnele! Şi din sus de Vânători, cum treceam puntea peste apa Neamţului, bunicul în urmă, cu caii de căpăstru, şi eu înainte, mi-au lunecat ciubotele şi am căzut în Ozană cât mi ţi-i băiatul! Noroc de bunicul! Şi scroambele iestea a voastre îs pocite, zise el scoţându-mă repede, murat până la piele şi îngheţat hăt bine, căci năboise apa în toate părţile; şi iute mi-a scos ciubotele din picioare, că se făcuse bocnă. Opinca-i bună, săraca! îţi şede piciorul hodinit, şi la ger huzureşti cu dânsa. Şi până a vorbit aceste, eram şi învelit într-o sarică ghiţoasă de Caşina, băgat într-o desagă pe cal, purces pe drum, şi hai la Pipirig”.

Ion Creangă „Amintiri din copilărie”

PURCÉDE, purcéd, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drumCIUBÓTĂ, ciubote, s. f. 1. (Reg.) Cizmă; gheată.  2. Taxă percepută în trecut de slujitorii domnești.SCROÁMBĂ, scroambe, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Cizmă grosolană sau nepotrivită pe picior; încălțăminte foarte uzată.  HĂT adv. (Reg.; însoțește adjective, adverbe și locuțiuni adverbiale cu sens local sau temporal, dându-le valoare de superlativ) De tot,

mult, tare, foarte. Până hăt departe. ◊ Expr. Hăt și bine = mult și bine, fără sfârșit. – Din ucr. het'. NĂBOÍ, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a

se năpusti. – Din năboi1. BÓCNĂ s. f. (Pop. și fam.; în expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare. – Et. nec. HODINÍ, hodinesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. (Reg.) V. odihni. SÁRICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte.

[Pl. și: sarice] – Din lat. sarica (= serica). GHIȚÓS, -OÁSĂ, ghițoși, -oase, adj. (Reg.) Lățos, mițos. – Din viță (rostit palatalizat) + suf. -os. 

Tipuri de regionalismea) regionalisme fonetice: hier , hire ,chiatra , ghine (fier , fire , piatra , bine)b) regionalisme lexicale (cuvinte care cunosc o circulatie limitata ,in principiu o anumita arie geografica): moldovenisme- omat (zapada) ,

papusoi (porumb) , colb (praf); ardelenisme- coparseu (sicriu) , paparada (omleta) , clop (palarie); muntenisme- nitel (putin) , c) regionalisme semantice (sensuri diferite ale aceluias cuvant , repatizate pe arii dialectale; de exemplu , ginere are, in aria

nordica ,sensul "ginere", pe cand in sud are & sensul "mire"). d) regionalisme gramaticale (forme gramaticale specifice anumitor arii geografice): oi merge , a face (voi merge , va face), „cât mi ţi-i”

dativul etic, - „cât îţi este”, in Moldova; lucra , manca (lucreaza , mananca), in Transilvania; asta, aia , astia (acesta, aceea , acestia), in Muntenia;

Rezolvare:

Purcede =regionalism………………………

Ciubotă =regionalism………………………

Scroambă =regionalism…………………

Hăt =regionalism………………………

Năboi =regionalism………………………

Hodini =regionalism………………………

Sarică =regionalism………………………

5

Ghiţoasă =regionalism………………………

6