CATEGORIILE ETICII

 NATURA, ESENŢA sI CONŢINUTUL SISTEMULUI CATEGORIAL AL ETICII

În conformitate cu natura epistemologica a eticii, demersul etic este un demers  sintetic si conceptualizat, finalizat prin elaborarea unui sistem de categorii proprii, cu un continut specific.

            1.Geneza si continutul sistemului categorial al eticii

Din punctul de vedere al eticii, sistemul categorial al eticii este un sistem unitar de notiuni prin intermediul carora se retin si se exprima particularitatile imperative ale raporturilor interumane din perspectiva morala.

Sistemul  categorial al eticii este rezultatul gruparii sale în jurul unei categorii centrale: BINELE. Sursa acestei categorii este proiectarea gândirii umane asupra sensului existentei sub multiple aspecte. Din aceasta proiectie, gândirea umana a decantat cel putin trei categorii fundamentale, care caracterizeaza umanitatea în încercarea ei de a-si asigura perenitatea:

·        ADEVĂRUL -categorie suprema a cunoasterii.

·        FRUMOSUL - categorie suprema estetica.

·        BINELE - categorie suprema  morala.

Aceste trei categorii au reprezentat miezul discursului filosofic al antichitatii, îndeosebi la marii gânditori ai antichitatii grecesti, Socrate, Platon si Aristotel si au ramas permanente ale temelor filosofiei, pâna astazi.

Determinarea naturii, esentei si continutului binelui presupune investigarea sferei vietii morale si desprinderea, pe aceasta baza, a problematicii fundamentale eticii:

·        Necesitatea si libertatea morala.

·        Idealul si realitatea morala.

·        Sensul vietii morale, ca sens al vietii, în general.

Aceasta problematica, transpusa în investigatie teoretica, determina constituirea categoriilor eticii, având drept categorie de referinta, BINELE.

Alaturi de aceasta categorie si subordonate ei stau celelalte categorii, pe care le vom grupa dupa afinitatile de semnificatii si rang, astfel:

1.      Categorii ale sentimentului moral: sensul vietii, libertatea, fericirea, dreptatea etc.

2.      Categorii ale aprecierii morale: virtutea morala, demnitatea, onoarea, cinstea, sinceritatea, modestia etc.

3.      Categorii ale normativitatii morale: datoria, responsabilitatea, deontologia etc.

1.2. Particularitatile sistemului categorial al eticii

Identificarea unor particularitati ale categoriilor etice ne ajuta sa întelegem multiplele valente ale  acestora, ale eticii ca stiinta si ale moralei ca domeniu al umanului.

1.       Caracterul tridimensional : gnoseologic -axiologic -normativ. Categoriile eticii sunt obiect al cunoasterii stiintifice, sunt obiect al aprecierii, dar si obiect al reglementarii, între cele trei dimensiuni fiind o strânsa interdependenta. Nu putem concepe lumea morala decât ca o lume a valorilor, în baza carora se instituie principiile si normele morale, ca sistem diriguitor al comportamentului.

2.       Caracterul polar, antinomic. Aceasta caracteristica rezulta din polaritatea valorilor, în genere, valoriiatasându-i-se, inevitabil, dupa T. Vianu, nonvaloarea sau, dupa  H. Rikert, valorii pozitive atasându-i-sevaloarea negativa. Semnificatia celor doua puncte de vedere este importanta, deoarece, daca acceptam punctul de vedere al lui T. Vianu, atunci nonvalorile nu apartin lumii valorilor, deci polaritatea este doar una de asociere, în timp ce daca acceptam punctul de vedere al lui H. Rikert, atunci polaritatea este proprie lumii valorilor, care cuprinde deopotriva valoarea pozitiva (binele) si valoarea negativa (raul). Întrucât aici vorbim de categorii si nu de manifestarile concrete ale acestora, consideram ca punctul de vedere al lui H. Rikert este  de acceptat.

3.       Caracterul ierarhic. Este indiscutabil faptul ca binele si raul reprezinta cuplul categorial de referinta în etica. Sub cupola acestuia reprezentam toate celelalte categorii. Grupându-le dupa un anumit criteriu, vom descoperi ca si în interiorul unor clase de categorii se poate institui o ierarhie. Astfel, sensul vietii cuprinde fericirea, datoria cuprinde responsabilitatea, virtutea cuprinde onoarea s.a.m.d.

4.       Caracterul social si istoric. Relatia abstract-concret în instituirea categoriilor eticii este una particulara. Toate categoriile eticii au ca referential concret omul si societatea. Datoria, onoarea, cinstea etc. nu pot fi detasate de om si societate. Ele sunt impuse de colectivitate individului, în afara oricarei conceptualizari, iar aducerea lor în planul cunoasterii este un fapt secundar. Aceasta caracteristica este cea care îi determina pe unii filosofi sa considere valorile morale ca unele exterioare constiintei, exterioare lumii sensibile (Kant si neokantienii de la Baden, Hegel, Max Scheler, N. Hartmann, R. La Senne, L. Lavelle s.a.). Istoricitatea categoriilor eticii este una mai degraba legata de modul în care acestea se materializeaza prin asociere cu lumea reala, decât una de natura conceptuala.

1.3. Functiile categoriilor etice

            Sistemul categorial al eticii este produsul maturizarii acestei stiinte, atât sub aspectul demnitatii filosofice, cât si sub aspectul functionalitatii sale sociale. De aici rezulta si influenta pe care categoriile eticii, prin maturizarea pe care au capatat-o îndeosebi sub aspectul semnificatiilor, o exercita asupra randamentului social al moralei. Principalele functii ale categoriilor eticii sunt urmatoarele:

1.      Functia cognitiva. Categoriile etice sunt instrumente cu care se opereaza în procesul transmiterii valorilor si normelor morale, precum si în procesul educatiei morale formale, nonformale sau informale. Ele suntnume pentru valori, norme, comportamente, aprecieri. Asa cum observa I. Grigoras, înca Socrate si Platon "conditionau fiinta (împlinirea) binelui de cunoasterea acestuia, ceea ce pe ultimul (Platon) l-a determinat sa compare cunoasterea binelui cu lumina soarelui".

2.      Functia de generalizare. Categoriile etice ofera modele optime pentru conduita  si actiunea umana, continutul lor exprimând întotdeauna deziderativul pur, perceput ca ideal de viata.

3.      Functia apreciativa. Cu ajutorul lor se evalueaza judecati, fapte, atitudini, se acorda recompense si sanctiuni.

4.      Functia proiectiv-constructiva. Prin continutul lor teoretic, categoriile  indica sensul perfectibilitatii morale, gradul de moralitate de atins, idealul de urmat, mijloacele de punere în valoare a potentelor morale ale subiectului.