Ce masoara scara Richter si ce masoara

scara Mercalli

Pentru idiotii de la televiziuni, care au impresia ca Richter si Mercalli sunt ca Celsius si

Fahrenheit, o mica explicatie. Mercalli se bazeaza pe observatia umana, Richter este o

masuratoare efectiva.

Boilor panicarzi!

Mercalli:

Scara Mercalli, inventată de seismologul italian Giuseppe Mercalli, este o scară care stabileşte

intensitatea unui cutremur pe baza observaţiilor personale, subiective, din timpul

cutremurului.

Intensitatea seismelor se apreciază după gravitatea distrugerii clădirilor, construcţiilor, după

tipul şi amploarea deformărilor suprafeţei terestre şi după reacţiile populaţiei la şocul seismic.

Richter:

Scara Richter este făcută pentru a măsura puterea unui cutremur. Este o scară logaritmică,

pentru că magnitudinea, după Richter, corespunde logaritmului măsurării amplitudinii undelor

de volum (de tip P şi S), la 100 km de epicentru şi este este gradată de la 1 la 9. De obicei

intensitatea cutremurelor nu se exprimă în numere întregi, ci în numere fracţionare.

* Magnitudine 1 : În mod normal nu este simţit.

* Magnitudine 2 : În mod normal nu este simţit.

* Magnitudine 3 : Este simţit adeseori, dar nu provoacă daune materiale.

* Magnitudine 4 : Este simţit adeseori, dar nu provoacă daune materiale.

* Magnitudine 5 : Cutremur moderat. Este simţit bine. Mici daune la clădirile din apropierea

epicentrului.

* Magnitudine 6 : Cutremur puternic. Clădirile care nu sunt rezistente se distrug pe o rază de

câţiva kilometri de la epicentru.

* Magnitudine 7 : Cutremur major. Cauzează multe daune importante pe câteva sute de

kilometri de la epicentru.

* Magnitudine 8 : Cutremur gigant. Există multe daune materiale, numeroase decese şi mulţi

răniţi pe sute de kilometri.

* Magnitudine 9 : Super-cutremur. Foarte rar. Distruge tot sau aproape tot atât în zona

epicentrului cât şi într-o arie de mii de km² în jurul acestuia.

Scara Richter

Scara Richter a fost imaginată în 1935 de Charles Richter și Beno Gutenberg, de la

California Institute of Technology, pentru a măsura puterea unui cutremur. Este o scară

logaritmică, pentru că magnitudinea, după Richter, corespunde logaritmului măsurării

amplitudinii undelor de volum (de tip P și S), la 100 km de epicentru și este este gradată de la

1 la 9. De obicei intensitatea cutremurelor nu se exprimă în numere întregi, ci în numere

fracționare.

Deoarece scara Richter este o scară logaritmică, o modificare de un grad pe scara Richter este

corelată cu o modificare de 10 ori a amplitudinii undelor seismice și de aproximativ 30 de ori

a energiei eliberată de cutremur.[1]

Clasificarea cutremurelor

Magnitudine 1 : În mod normal nu este simțit. Magnitudine 2 : În mod normal nu este simțit. Magnitudine 3 : Este simțit adeseori, dar nu provoacă daune materiale. Magnitudine 4 : Este simțit adeseori, dar nu provoacă daune materiale. Se aude zgomot. Magnitudine 5 : Cutremur moderat. Este simțit bine. Mici daune la clădirile din apropierea

epicentrului. Se aude zgomot. Magnitudine 6 : Cutremur puternic. Clădirile care nu sunt rezistente se distrug pe o rază de

câțiva kilometri de la epicentru. Magnitudine 7 : Cutremur major. Cauzează multe daune importante pe câteva sute de

kilometri de la epicentru. Magnitudine 8 : Cutremur gigant. Există multe daune materiale, numeroase decese și mulți

răniți pe sute de kilometri. Magnitudine 9 : Super-cutremur. Foarte rar. Distruge tot sau aproape tot atât în zona

epicentrului cât și într-o arie de mii de km² în jurul acestuia. Magnitudine 10 : Inimaginabil. Foarte puține CASE rămân în picioare, iar pământul se poate

crăpa în două. Până acum nu s-a înregistrat această magnitudine. Maximul înregistrat a fost 9.5.

Cutremur

Epicentrele cutremurelor de pe glob, 1963 - 1998

Cutremur sau seism sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce constau în vibrații

originate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibrații

rezultă din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.

În unele țări, cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice

care provoacă daune majore și seism sau mișcări seismice pentru cele care trec neobservate.

Scara seismologică a lui Richter este o scală logaritmică, care este folosită pentru a evalua

intensitatea cutremurelor.

Cuprins [ascunde]

1 Cutremurul de pământ 2 Cauzele producerii cutremurelor 3 Distribuția cutremurelor 4 Producerea cutremurelor 5 Cutremure cunoscute

o 5.1 Europa o 5.2 America de Nord o 5.3 America Centrală o 5.4 America de Sud o 5.5 Asia o 5.6 Africa o 5.7 Cele mai intense cutremure înregistrate

6 Măsurarea cutremurelor 7 Imagini 8 Vezi și 9 Note 10 Legături externe

Panorama foto San Francisco după cutremurul din 1906

Cutremure puternice ce devin catastrofe naturale, pot distruge construcții, clădiri, chiar

localități întregi, provoacă alunecări de teren, chiar catastrofe naturale. Cutremurele

submarine pot declanșa formarea de valuri uriașe până la 30 de m înățime atingând viteze

neașteptate (800 km/h), astfel în Oceanul Pacific (Tsunami) a produs pagube foarte mari

materiale, cu pierderi de vieți omenești. Știința care se ocupă cu studiul cutremurului

(mișcărilor seismice) se numește seismologie.

Cutremurul de pământ

Prin studiul cutremurelor, la observatoarele seismice răspândite pe glob, cu ajutorul unui

aparat de înregistrare a cutremurului s-a constatat că aceste mișcări ale scoarței pământului au

un centru în adâncime de propagare circulară a undelor seismice. Punctul de la suprafață,

(situat deasupra hipocentrului), în care se măsoară intensitatea cutremurului este numit

epicentru. De aceea intensitatea cutremurului este definită nu numai de intensitatea și direcția

de propagare a undelor, ci și de profunzimea hipocentrului (adâncimi măsurate până la 700

km). Intensitatea cutremurului, măsurată în epicentru, va fi cu atât mai mare cu cât

hipocentrul este mai aproape de suprafață. La un cutremur se pot deosebi mișcări orizontale,

verticale și de torsiune. În funcție de cauzele care le produc, se deosebesc: cutremure

tectonice, cutremure vulcanice și cutremure de prăbușire.

Cauzele producerii cutremurelor

Cauzele producerii cutremurelor pot fi de două feluri:

1. Naturale:

deplasarea plăcilor tectonice erupții vulcanice impactul cu meteoriți

2. Antropice

mijloacele de transport(produc minicutremure) explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran) edificii care se surpă (mine abandonate de exemplu)

Anual se înregistrază circa 500.000 de mișcări seismice, însă doar 0,2% din ele pot provoca

pagube.

Urmări ale mișcărilor seismice: energia eliberată declanșază avalanșe și valuri seismice,

produce modificări ale mediului natural și antropic în funcție de intensitatea și de modul de

propagare a undelor, cu pierderi umane și economice.

Distribuția cutremurelor

Harta seismicității evidențiază teritoriile în care seismele se manifestă puternic și frecvent:

centura de foc a Pacificului, căreia îi revin circa 80% din cutremurele puternice globale și 90% din toată energia seismică anuală

brâul Mediteranean-Himalaian, care cuprinde și munții Carpați cu zona seismogenă Vrancea

Celelalte zone seismice, Oceanul Atlantic, partea interioară a Oceanului Pacific, Riftul Est-

African ș.a. au o activitate seismică mai redusă.

Țara cu cele mai frecvente cutremure este Japonia. Cele mai puternice cutremure din România

își au focarul în munții Vrancei, fiind produse de mișcări ale scoarței terestre.

Există și zone unde cutremurele nu se produc. Aceste zone, numite aseismice sunt

următoarele: scutul baltic, canadian, brazilian, african, australian, platforma rusă, Groenlanda

ș.a..

[modificare] Producerea cutremurelor

Undele P şi S

În momentul în care se declanșează cutremurul, din epicentru, adică din punctul situat

deasupra vatrei cutremurului, vor porni unde de șoc. Primele valuri care vor porni se numesc

unde primare sau unde P. Acestea sunt valuri longitudinale, care se propagă asemănător cu

undele sonore: produc mișcări în sens înainte – înapoi, în direcția de propagare. Undele

primare sunt urmate de undele secundare, sau undele S. Sub efectul acestora, rocile se vor

zgudui perpendicular pe direcția de mers. Al treilea tip de unde, undele de suprafață, provoacă

unduirea solului și accentuează efectul distrugator al undelor secundare.

1. Unda P :

este o undă longitudinală, de compresie determină mișcarea particulelor solului paralel cu direcția de propagare unda se deplasează prin compresie-dilatare în direcția de mers amplitudinea acestei unde este direct proporțională cu magnitudinea (energia cutremurului) este percepută la suprafață de către oameni ca pe o săltare, un mic șoc în plan vertical nu este periculoasă pentru structuri (clădiri) deoarece conține (transportă) aproximativ 20%

din energia totală a cutremurului

2. Unda S :

este o undă transversală, de forfecare determină mișcarea particulelor solului perpendicular (transversal) față de direcția de

propagare deplasarea acestei unde este similară cu înaintarea unui șarpe (mișcări ondulatorii stânga-

dreapta față de direcția de înaintare) este resimțită la suprafață sub forma unei mișcări de forfecare, de balans în plan orizontal este periculoasă, deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului determină distrugeri proporționale cu magnitudinea cutremurului și cu durata de oscilatie

clădirile cad datorită intrării în rezonanță a frecvenței proprii de oscilație a structurii clădirii cu frecvența undei incidente, în acest caz efectul distructiv fiind puternic amplificat .

Cele trei tipuri de margini

Munţii Himalaya, un exemplu de munți formați prin încrețire

Suprafața globului este divizată în plăci tectonice. În timpul deplasării lor, acestea inevitabil

vor întâlni alte plăci tectonice în cale. Când două plăci se întâlnesc, își lovesc și își

deformează marginile astfel:

1. Margini divergente

Dacă se întâlnesc două plăci a căror margini sunt formate din crustă oceanică și care se mișcă

depărtându-se una de alta, în spațiul care apare, iese la suprafață roca încinsă din manta,

formându-se vulcani. Această rocă încinsă se răcește în apa oceanului, se întărește și duce la

formarea unei noi cruste oceanice. Ea împinge cele două plăci forțându-le să se depărteze

ducând la apariția cutremurelor în locul respectiv. Locul în care acest fenomen apare se

numește zonă de divergență.

2.Margini convergente

Când două plăci se ciocnesc, o parte din marginile lor se distruge. Rezultatul acestor

distrugeri depinde de tipul de cruste de la marginea plăcilor care se ciocnesc. Astfel: - daca se

ciocnește o placă oceanică de una continentală, cea oceanică, fiind mai subțire și mai densă va

fi forțată să intre sub cea continentală care este mai ușoară și mai groasă. Aici apare

fenomenul de subducție . Crăpătura scoarței pe unde placa pătrunde în manta se numește fosă.

-când se ciocnesc 2 plăci oceanice, de asemenea una poate fi împinsă sub cealaltă. -când se

ciocnesc două plăci continentale, se creează arii de munți pentru că marginile care se ciocnesc

se vor încreți, se vor compresa și vor fi împinse la suprafață. Acesta este procesul formării

munților prin încrețire (ex.: Himalaya). Zona în care două plăci se ciocnesc se numește zonă

de convergență.

3.Când plăcile tectonice trec unele pe lângă altele ele vor aluneca, se vor lipi, se vor freca una de alta ducând la apariția unei presiuni care va face ca plăcile să se zdruncine, să se smucească formând cutremure.

[modificare] Cutremure cunoscute

[modificare] Europa

464 î.Hr., Cutremur Sparta, 20.000 morți 1107, 5 noiembrie, Cutremur de gradul 6,2 în România 1126, 8 august, Cutremur de gradul 6,2 în România 1170, 1 aprilie, Cutremur de gradul 7 în România 1196, 13 februarie, Cutremur de gradul 7 în România 1230, 10 mai, Cutremur de gradul 7,1 în România 1268, Cutremur în CiliciaTurcia, 60.000 de morți 1276, Cutremur în România 1327, Cutremur de gradul 7 în România 1356, 18 octombrie, Cutremur la Basel, Elveția, până azi cel mai puternic cutremur Europa

centrală 1446, 10 octombrie, Cutremur de gradul 7,3 în România 1456, 5 decembrie, Cutremur distruge orașul Napoli, 30.000 până la 40.000 morți 1471, 29 august, Cutremur de gradul 7,1 în România 1516, 24 noiembrie, Cutremur de gradul 7,2 în România 1523, 19 noiembrie, Cutremur de gradul 5,3 în România 1530, Cutremur de gradul 4,7 în România 1545, 19 iulie, Cutremur de gradul 6,7 în România 1550, 26 octombrie, Cutremur de gradul 5,3 în România 1558, 2 noiembrie, Cutremur de gradul 6,1 în România 1569, 17 august, Cutremur de gradul 6,7 în România 1571, 10 mai, Cutremur de gradul 6,5 în România 1590, 10 august, Cutremur de gradul 6,8 în România 1599, 4 august, Cutremur de gradul 6,1 în România 1604, 3 mai, Cutremur de gradul 6,7 în România 1605, 24 noiembrie, Cutremur de gradul 6,7 în România 1606, 13 ianuarie, Cutremur de gradul 6,4 în România 1620, 8 octombrie, Cutremur în România 1637, 1 februarie, Cutremur de gradul 6,6 în România 1679, 9 august, Cutremur de gradul 6,8 în România 1681, 8 august, Cutremur de gradul 6,7 în România 1693, 11 ianuarie, Cutremur în Sicilia(Italia), 60.000 de morți 1701, 12 iunie, Cutremur de gradul 6,9 în România 1711, 11 octombrie, Cutremur de gradul 6,1 în România 1738, 31 mai, Cutremur de gradul 7 în România 1746, 7 decembrie, Cutremur de gradul 6,5 în România 1750, Cutremur în România 1755, 1 noiembrie, (8,7 grade) Cutremurul din Lisabona, circa 60.000 morți, Cutremurul cel

mai intens din istorie Tsunami 1756, 18 februarie, Cutremur pe Valea Rinului, Germania cu Epicentru în Düren, Cutremur cel

mai puternic din Germania de gradul VIII apreciat pe Merc alli. Studii geologice ulterioare 6,2 grade Richter.

1778, 18 ianuarie, Cutremur în România

1783, 4 februarie, Cutremur în (Calabria) Italia, 50.000 de morți 1784, 18 martie, Cutremur de gradul 5,8 în România 1790, 6 aprilie, Cutremur de gradul 6,9 în România 1793, 8 decembrie, Cutremur de gradul 6,1 în România 1802, 26 octombrie, Cutremur de gradul 7,9 în România 1812, 5 martie, Cutremur de gradul 6,5 în România 1823, 5 ianuarie, Cutremur în România 1829, 26 noiembrie, Cutremur de gradul 7,3 în România 1832, 19 februarie, Cutremur de gradul 5,9 în România 1834, 15 octombrie, Cutremur de gradul 6,8 în România 1838, 23 ianuarie, Cutremur de gradul 7,5 în România 1847, 15 octombrie, Cutremur în România 1859, 17 octombrie, Cutremur în România 1865, 27 aprilie, Cutremur de gradul 6,4 în România 1868, 13 noiembrie, Cutremur în România 1868, 23 noiembrie, Cutremur de gradul 6,4 în România 1868, 27 noiembrie, Cutremur de gradul 6,1 în România 1879, 10 octombrie, Cutremur în România 1880, 3 octombrie, Cutremur de gradul 5,3 în România 1892, 14 octombrie, Cutremur în România 1894, 31 august, Cutremur de gradul 6,5 în România 1894, 2 septembrie, Cutremur în România 1908, 6 octombrie, Cutremur de gradul 7,1 în România 1908, 28 decembrie, (7,5 grade) Cutremurul distruge Messina (Sicilia) și Reggio Calabria (pe

peninsula Italiei) circa 84.000 morți (70.000 in Messina, 15.000 in Reggio Calabria). 1912, 25 mai, Cutremur de gradul 6,3 în România 1915, 13 ianuarie, Cutremur în Avezzano Italia 1915, 9 octombrie, Cutremur de gradul 4,5 în România 1915, 19 octombrie, Cutremur de gradul 4,8 în România 1916, 26 ianuarie, Cutremur de gradul 6,4 în România 1923, 3 februarie, Cutremur de gradul 8,5 în Rusia 1934, 29 martie, Cutremur de gradul 6,9 în România 1940, 10 noiembrie, Cutremur de gradul 7,4 în România, circa 1.000 de morți (vezi și

Cutremurul din 1940) 1945, 7 septembrie, Cutremur de gradul 6,5 în România 1952, 4 noiembrie, Cutremur de gradul 9 în Rusia 1959, 27 mai, Cutremur de gradul 5 în România 1977, 4 martie, Cutremur de gradul 7,2 în România (vezi și Cutremurul din 1977) 1978, 3 septembrie, Cutremur de gradul 5,7 in Albstadt, Schwäbische Alb, Germania Pagube

în valoare de milioane de mărci. 1986, 30 august, Cutremur de gradul 7,1 în România 1990, 30 mai, Cutremur de gradul 6,9 în România 1990, 31 mai, Cutremur de gradul 6,4 în România 1991, 12 iulie, Cutremur de gradul 5,7 în România 1991, 18 iulie, Cutremur de gradul 5,5 în România 1991, 2 decembrie, Cutremur de gradul 5,6 în România 1992, 13 aprilie, Cutremur de gradul 5,9 in Roermond graniță cu Olanda și Germania, 1 mort 1999, 17 august, Cutremur de gradul 7,4 în nord-vestul Turciei, peste 20.000 de morți 2004, 27 octombrie, Cutremur de gradul 6 în România 2006, 8 ianuarie, Cutremur de gradul 6,9 în Grecia , Epicentru circa 200 km sud-vest de Atena 2007, 21 februarie, Cutremur de gradul 6,2 în Norvegia; este cel mai puternic seism

înregistrat vreodată în această țară

2008, 16 decembrie, Cutremur de gradul 4,7 în Suedia; Nu s-au inregistrat victime; este cel mai puternic cutremur din Suedia din ultimii 100 de ani.

2009, 6 aprilie 2009, cutremur de gradul 6,3 în Italia. Cutremurul este considerat cel mai grav înregistrat în Italia în ultimii zece ani. După cutremur au fost înregistrate circa 280 de replici, unele cu magnitudinea de moment 6,2 și al căror hipocentru a fost localizat în zona L'Aquila.

2009, 25 aprilie, Cutremur de gradul 5,02 (scara Richter) cu epicentru la 95,80 km adâncime, în zona Vrancea, România. Nu s-au înregistrat victime; a fost resimțit în puține localități.

2009, 5 august, Cutremur de gradul 5,5 (scara Richter) cu epicentru la 6 km adâncime, în zona Shabla, Bulgaria, Marea Neagră.

2009, 6 septembrie, Cutremur de gradul 5,2 (scara Richter) în Peshkopia, nord-estul Albaniei. Seismul a produs pagube materiale, dar nu și victime.

America de Nord

1957, 9 martie, cutremur de gradul 8,6 în Alaska 1964, 28 martie, cutremur de gradul 9,2 în Alaska 1965, 4 februarie, cutremur de gradul 8,7 în Alaska 1985, 19 septembrie, cutremur de gradul 8,1 în Ciudad de Mexico 2007, 9 ianuarie, cutremur de gradul 5,6 în provincia Columbia Britanică din Canada

America Centrală

2010, 12 ianuarie, cutremur de gradul 7,0 în Haiti

America de Sud

1906, 31 ianuarie, Cutremur de gradul 8,8 în Ecuador 1960, 22 mai, Cutremur de gradul 9,5 în Chile, cel mai puternic seism înregistrat 1970, Cutremur în Peru, 66000 de morți 2006, 13 noiembrie, Cutremur de gradul 6,7 în provincia Santiago del Estero din Argentina 2010, 27 februarie, Cutremur de gradul 8,8 in Oceanul Pacific cu efecte devastatoare pentru

Chile

Asia

856 î.Hr., 22 decembrie, Cutremur în Damghan (Iran), circa 200.000 de morți 893 î.Hr., 23 martie, Cutremur în Ardabil (Iran), circa 150.000 de morți 1138, 9 august, Cutremur în Aleppo (Siria), circa 230.000 de morți 1290, septembrie, Cutremur în Chihli (China), circa 100000 de morți 1556, 23 ianuarie, Cutremur în (Shansi) China, circa 830.000 de morți 1667, Cutremur în Shamakha Azerbaijan, circa 80.000 de morți 1727, 18 noiembrie, Cutremur în (Tabriz) Iran, circa 77.000 de morți 1737, 11 octombrie, Cutremur în Calcutta India, circa 300.000 de morți 1923, 1 septembrie, Cutremur de gradul 8,3 în Regiunea Kantō (Japonia), circa 143.000 de

morți 1927, 22 mai, Cutremur de gradul 8,3 în China, circa 200.000 de morți 1929, 16 decembrie, Cutremur de gradul 8,6 în Gansu (China), circa 200.000 de morți 1932, 25 decembrie, Cutremur de gradul 7,6 în China, circa 70.000 de morți 1935, 30 mai, Cutremur de gradul 7,5 în Quetta (Pakistan), între 30.000 și 60.000 de morți 1938, 1 februarie, Cutremur de gradul 8,5 în Indonezia

1948, 5 octombrie, Cutremur de gradul 7,3 în Ashgabat (Turkmenistan), circa 110.000 de morți

1950, 15 august, Cutremur de gradul 8,6 în India 1976, 27 iulie, Cutremur în Tangshan (China), circa 255.000 de morți 1990, 20 iunie, Cutremur de gradul 7,7 în Iran, circa 50.000 de morți 1993, 30 septembrie, Cutremur de gradul 6,4 în Maharastra (India), circa 7.600 de morți 1995, 17 ianuarie, Cutremur de gradul 7,2 în Kobe-Osaka (Japonia), circa 6.500 de morți 1998, 22 mai, Cutremur de gradul 7,1 în Afganistan, circa 5.000 de morți 2001, 26 ianuarie, Cutremur de gradul 7,9 în Gujarat India, peste 20.000 de morți 2003, 22 mai, Cutremur în Bam (Iran), circa 31.000 de morți 2004, 26 decembrie, Cutremur de gradul 9,1 în Sumatra (Indonezia), peste 220.000 de morți 2005, 28 martie, Cutremur de gradul 8,7 în Sumatra (Indonezia), circa 1.000 de morți 2007, 21 ianuarie, Cutremur de gradul 7,2 în Indonezia 2008, 12 mai, Cutremur de gradul 7,5 în China, circa 55.000 morti 2011, 11 martie, Cutremur de gradul 8.9, (urmat de tsunami), pe coasta de est a Japoniei, în

apropierea orașului Sendai. [1] [2] [3] [4]

[modificare] Africa

236, Cutremur în Algeria 1856, 22 august, Cutremur de gradul 7,3 în Algeria 1910, 24 iunie, Cutremur de gradul 6,6 în Algeria

[modificare] Cele mai intense cutremure înregistrate

După datele furnizate de USGS; Gradul de intensitate pe scara Richter.

Nr.crt. denumire locul data intensitate mențiuni

1. Cutremur în Chile Chile 22.05.1960 9,5 1655 de morți, 3000 de răniți

și 2 milioane fără adăpost

2. Prince William

Sund Alaska 28.03.1964 9,2

3. Cutremur în

Oceanul Indian

Sumatra 26.12.2004 9,1 După noile interpretări a avut

intensitatea de 10,1-11.3

4. Kamciatka Rusia 04.11.1952 9,0

5. Cutremurul din

Japonia 11.03.2011 8,9

Sendai (2011)

6. Oceanul Pacific Chile 27.02.2010 8,8

7. Cutremur în

Ecuador Ecuador 31.01.1906 8,8

8. Rat Islands Alaska 04.02.1965 8,7

9. Cutremur în Nord-

Sumatra

Nord-

Sumatra 28.03.2005 8,6

10. Assam Tibet 15.08.1950 8,6

11. Andreanof Islands Alaska 09.03.1957 8,6 După noi aprecieri mai puțin

de 13

12. Cutremur în

Bandasee Indonezia 01.02.1938 8,5

13. Kamciatka Rusia 03.02.1923 8,5

14. Chile-Argentina Chile 11.11.1922 8,5 După noi aprecieri mai mult

de 8,3

15. Kuril Islands Insulele

Kurile 13.10.1963 8,5

16. Ningxia-Gansu China 16.12.1920 7,8 După noi aprecieri mai puțin

de 8,6

Măsurarea cutremurelor

Există diferite aparate pentru măsurarea caracteristicelor cutremurelor. Dintre acestea cele mai

importante sunt accelerografele și seismografele.

Cele mai cunoscute scări de măsurare sunt Scara Richter și Scara Mercalli.

Scara Mercalli

Scara Mercalli, inventată de seismologul italian Giuseppe Mercalli, este o scară care

stabilește intensitatea unui cutremur pe baza observațiilor personale, subiective, din timpul

cutremurului.

Intensitatea seismelor se apreciază după gravitatea distrugerii clădirilor, construcțiilor, după

tipul și amploarea deformărilor suprafeței terestre și după reacțiile populației la șocul seismic.

Efectele șocului se diminuează proporțional cu creșterea distanței față de epicentru. Cea mai

utilizată scară de intensitate este scara Mercalli Modificat CMMD (sau MM) și prezintă

următoarele caracteristici:

GRAD DESCRIERE MAGNITUDINE

(pe scara Richter)

I - Instrumental

Nu este simțit,

păsările și animalele

sunt neliniștite.

Înregistrat doar de

seismografe.

Între 1 și 2 grade

II - Slab sesizabil

Este simțit numai

de către puține

persoane care se

găsesc în repaus, în

special la etajele

superioare.

Între 2 și 3 grade

III - Perceptibil Este simțit de către

unele persoane din

interiorul clădirilor.

Între 3 și 4 grade

IV - Moderat

Este simțit de către

mai multe persoane

din interiorul

clădirilor și de

unele aflate în

exterior.

4 grade

V - Serios

Este simțit de către

aproape de toată

lumea, mulți sunt

sculați din somn.

Între 4 și 5 grade

VI - Puternic

Este simțit de către

toată lumea, mulți

se sperie și fug din

Între 5 și 6 grade

locuințe, unele

mobile grele se

deplasează.

VII - Foarte

puternic

Cei mai mulți

oameni părăsesc

locuințele. Este

perceput și de

persoanele aflate la

volan. Stricăciuni

considerabile în

clădiri prost

construite.

6 grade

VIII - Destructiv

Casele se

deplasează pe

fundațiile lor,

pereții ușori sunt

aruncați în afară,

unii pereți de

cărămidă se

prăbușesc.

Între 6 și 7 grade

IX - Ruinător

Panică generală,

stricăciuni

considerabile și în

structuri special

construite.

Crăpături mari în

teren.

7 grade

X - Dezastruos

Sunt distruse cele

mai multe structuri

din cărămidă. Mari

alunecări de teren.

Între 7 și 8 grade

XI - Foarte

dezastruos

Puține clădiri din

cărămidă rămân în

picioare. Sunt

distruse poduri.

Șinele de cale ferată

sunt îndoite

puternic.

8 grade

XII - Catastrofic

Distrugerea este

aproape totală.

Obiectele sunt

azvârlite în sus. Au

loc modificări ale

Mai mare de 8 grade

reliefului.