Mihai-Andrei Aldea

Drumul spre Yozia

Partea I

Cei trei gi P[durea cea Mare

Editia a IV-a

Editura EvdokimosFundafia Profesor George Manu

2017

Cuprins

Precuoilntare.............. ............5

Sapitolul I................ ..............GIn care se vede cd Pddurea cea Mare nu e doar ciudatd, ci gi cunoagteunele lucruri, pe care nici omul nu le qtie despre sine. $i aceastapoate fi foarte rdu. Sau bine?

9apitolul II............... ............22In care Dan primegte o scrisoare pentru Voievodul Crigary o sabiepentru Mitu gi dou[ fluiere. In care strigile nu sunt ce par gi oamAnare poate fi un lucru bun

9apitolul III............. ............3fIn care se ivegte un schit, multe intrebdri se l5muresc, dar altelerdsar in 1oc

9apitolul IV............. ............48In care se schimbE multe gi se trece de Turnul Morfii

Capitolul V.............. .............64In care primejdia pare a lipsi 9i se leagd noi prietenii

9apitolul VI............. ............86In care se pornegte pe un drum foarte greu, dar pe care trebuiemers. (drumul eroilor)

9apitolul VII........... ...........111In care se aratd cf, uneori primeqti ce ifi doregtr, dar nu-i mereu agade bine cum ai crede

9apitolul VIII.......... ..........124In care au loc unele incercdri gi unele ldmuriri, iar Munfii Albi sunttot mai aproape/ gi o mare durere

9apitolul IX.............. ..........1,41In care se merge mai departe gi apar gi cAteva ldmuriri, dar gi opoveste care-i tulburd adAnc

Cauitolul x............... ..........L59ir,6u." nu se intAmpld nimic. Sau...

Capitolul XI............. ........-..L65

$i Umbrele au sfArgit

Canitolul XII............ ............................177in.'ar" se f,ne sfat, se strdbat intinderi pustii, se ajunge la Poienile deSus gi lucrurile se aratd din nou tare ciudate qi mai ales primejdioase

Caoitolul XIII.......... ...........198i., &r" se intrf, intr-o mare primejdie, Dan se aratl mai aspru decdtdacii, iar lucrurile se aqazd pe o cale poate mai bunf,.

LIn basm fantastic despre spiritul 7)eqnic romAnesc:..........207,,Drumul-spre Vozia", de Ciprian Voicild

Distribulie:

Editura EvdokimosTel:0736.541..42L

Email : edituraevdokimos@ gmail.c om

PrecuvAntarein care ne cerem iertare qi ldmurim cAteva lucruri

Nil I"-a rugat un bun prieten sd-i ddm o hartd a

linuturilor strdbdtute de Cei Trei. Dar Pddurea cea Mare nu

prea ingdduie hartd qi, din vechime, puline s-au pdstrat' Iar

ingdduinlh sd ludm vreuna n-am putut cdpdta, ca sd nu se

strice sau sd se piarda, cine gtie cum. Desigutt am fi pututincerca sd o copiem de mand. Dar nu ne pricepem la aceasta

gi, mai mult, suntem qi sub indoiala unui gAnd' Un Phrinte

bdtran ne-a spus cd un alt Parinte bdtrdn, pe care il cunoscuse

in tinerefile sale, trdise in Pddurea ces Mare in tinerele. $i de la

el aflase cd Drumul Trecdtorii, gi chiar Pddurea cea Mare, se tot

schimbau, aqa incat harlile nu prea foloseau acolo 1a nimic.

De aceea, cel pulin acum, am renunlat la a mai scoate la

ir-ea16 o hartd a acelor vremi, fapt pentru care ii cerem iertare

prietenului nostru.De asemenea, vrem sd ldmurim dintru inceput cd nu

dorim sd infdligdm toata Pddurea cea Mare. Istoria noastra

este despre Cei Trei qi cdldtoriile lor eroice. E destul, credem

noi, ca sd nu lungim peste mdsurd cuvAntul. Desigur, s-ar

putea sd vind vremea in care legendele qi basmele Pddurii

ielei Mari sd fie date la iveald. Pdnd atunci vom urmdri lelulnostru pe care deja l-am infeliqat.

in sfArqit, avem o micd rugdminte cdtre cititor: avefi

intelegere faldde eroii noqtri! Desigur, dupd ce s-au intAmplat

lucmrile, poli sd te gAndegti ,,era mai bine aga" sau ,,era mai

ttne alffel". Totugi, Cei Trei au fost la inceput doar nigte tineri,

aproape niqte copii, againcdt micile lor greqeli sunt, credem

-ri, de inteles.

Capitolul Iin care se vede cd Pddurea cea Mare nu e doar ciudatd, ci qi

cunoagte unele lucruri, pe care nici omul nu le qtie despresine. $i aceasta poate fi foarte rdu. Sau bine?

han trase hdprile cu o miqcare uqoard, pe care calulsdu mdrunt o gtia bine. Oprit la intrarea in Pddurea cea Mare,tAndrul mai privi o datd cdtre cAmpia ce se zdreain spate, intredealurile de dupd cetate. Departe, la marginea zdri| ca o micdumbrd, era saful in care se ndscuse qi crescuse eI. Dincolo de sat,ca o ceald uqoard, se vedea ndluca dealurilor pe care pdscuse deatdtea ori vacile satului, pe care vAnase qi se jucase, pe care...

- Hai! strigd Surdul. Nu avem vreme de stat. Vrei sd neprindd noaptea pe drum?

Desigur, Dan nu voia asta. De fapt, cine ar fi vrut sd fieprins de noapte in Pddurea cea Mare? $i aqa, cu addposturilegi forturile de pe Drumul Trecdtorii, pulini ajungeau cu binedincolo. Iar goaptele despre tainele Pddurii erau nesfArgite.

$i cine putea gti ce era adevdrat qi ce nu? ,,Firegte, se gAndiDarU dacd nu s-ar spune atAtea lucruri urAte despre ea, arfi o adevdratd bucurie sd intri in Pddurea cea Mare". $i nudegeaba gAndea el asta.

Limpezimeavdzduhului, care fdcea sd se vadd chiar gi

fumurile atAt de indepdrtate ale satului sdu, ldsa insd liberdcale qi soarelui. Iar razele lui strdpungeau, din cAmpie gi pdndaic|la poala codrului, toatd fdpfrra, de ai fi ziscd,qi pdmdntulinsuqi lumineazd qi incdlzeqte. In marginea Pddurii celei Mariinsd, amestecul de fagi, tei, stejari, cdtind qi tot felul de alficopaci, arbuqti qi tufani fdcea ca lumina sd se cearnd bhndegi verzuie. Iar sub bolta crengilor, in cdldura umedd a verdefli,colindau hai-hui adieri de vdntrdcoritor.

6

Drumul Trecdtorii, care strdbdtea Pddurea cea Mare, se

ardta a fi destul de lat. $i totuqi, ramurile fagilor gi ale teilorse intindeau deasupra, apdrdnd cdldtorii de arqild.

- E frumos aici, mdi Surdule! - zise Dan cu pldcere.

Acesta nu rdspunse, dar nici nu-gi lud mdna de pe

baltag, unde o linea mereu cdnd credea cd e vreo primejdie.

Siri insd Mitu, ca de obicei:

- Frumos?! Ha! Stai sd vezi cdnd s-or ardta Ndlucile, ori

cind o sd ddm de altd grozdvie! Atunci sd...

- Taci cobe! - scrAqni brusc, aproape cu urd', Surdul'

Mitu se opri uimit. Chiar qi Dan era mirat: nu-l auzise

pe Surdul niciodatX aqa de supdrat. $r, nu qtiu cum, 9i Dan 9i

Mitu privird atunci inapoi. Dealurile, valea dintre eIe, cAmpia

indepdrtatd, pieriserd toate. Era doar Drumul Trecdtorii, cu

Pddurea cea Mare, in spate ca gi in fald,. ,,Patcd am fi pornit de

secole", cugetd Dan, nedumerit incd de purtarea Surdului, dar

gi infelegand-o oarecum. simfea, cumva, cd intraserd in altd

lume, qilnptegea astfel, intr-un fel, ceva din spaima celuilalt.

Dar... numai intr-un fel, dupd cum avea sd afle mai tArziu'

CurAnd uitard de toate. Pddurea cea Mare, orice ar fizis Mitu, era cu adevdrat frumoasd. Flori strdvezii albastre,

gaibene qi rogii, ca un fel de clopofei mici 9i mari se iveau

printre frsnze de brusturi qi ferigi. Aiuniqurile iqi clatinau

tructele incd verzi. Curpeni, vile qi iederd se agdfau de copacii

bdffani, brodand perdele qi dantele minunate. Peste totrdsuna ciripitul vesel aIpdsdrelelor, iar veverifele qi pdrqiialergau in sus gi-n jos pe cdile lor amelitoare.

- Dacd ni se termind merindea, zise Dan, sigur avem

ce vdna pe-aici'Degi il privi mustrdtor, Surdul nu mai spuse nimic'

Mitu, care nu putea sd tacd niciodatd, dddu din cap a

incuviinlare apoi, surprinzdtor, mormdi mustrdtor:

- Te crezi in Pddurea Cernei, poate...Dan tdcu. Pddurea Cernei, pddurea copildriei lor, era

acum departe, mai departe decdt drumul fdcut din sat qipAnd aici. Dar... avea gi Mitu dreptatea lui. Deqi ar fi trebuitsd se teamd, se simtea ca in vremea copildriei, cAnd invdlaa citi cartea firii in Pddurea Cernei, in CrAngul Ivatului, peMdgura verde giincelelalte cuprinsuri ale satului natal. Acoroinvdtase a cunoagte qi a iubi nafura, cu toate cele bune qi releale sale. $i erau atAt de multe! $i bune, gi rele. De fapt, dacdgtiai cum sd le iei, mai mult bune.

Au mers prin Pddurea cea Mare toatd ziua, mdncdndin ga cele pregdtite de cu sear5. Li se spusese limpede cd oriceintArziere poate insemna sd rdmAnd in afara fortului. Ceidinduntru nu mai deschideau dupd ldsarea noplii. Iar noapteain Pddurea cea Mare insemna, aproape totdeauna, moarte.

De frica Pddurii celei Mari gi a viefuitoarelor ei,satele din apropiere aveau in jur palisade inalte din lemngi chiar zidur| ca nigte adevdrate cetdfi. $i multe goapte despaimd vorbeau despre frumuselile dar gi despre primejdiilenenumdrate ale Pddurii Mari. iqi aminteau de toate acestegoapte cei trei prieteni, in prima lor zi pe Drumul Trecdtorii.Ca orice incepuf gi acesta era greu de temeri.

Apoi, cei trei cdldtori vdzurd schimbarea luminii. Dincaldd gi verzuie devenise parcd cenuqie qi, sigur, rdcoroasd.Deqi mai era destul pAnd la ora apusului pentru cAmpie, aiciinserarea deja se simlea. O simleau gi fiarele, care incepuserda se migca, gi freamdtul lor izgonea vietdlile mici. Deod,atd,,o ciurddl se auzi intr-o parte, gi mistrelii trecurd in goanddrumul, cu trupurile lor mari gi inguste ca niqte uriaqe paloqemaronii. Fdrd o vorbd, Surdul lqi grdbi calul sdu mare intr-un

I ciurdd = grup de porci sau mistreti.

8

trap sdltat, nu prea departe de galop. Ceilal1i doi i1 urmard.

Banuiau gi ei cd mistrelii nu fugeau degeaba la acest ceas - inchip firesc tihnit - qi nu erau deloc dornici sd afle de cine - sau

de ce - se temeau aceqtia.Din fericire, Drumul Trecdtorii curAnd se ldrgi. Un fort

rJin piatrd grea, cenuqie, stdtea in marginea pddurii, inspre

podul clddit peste uriaga prdpastie numitd - nepotrivit -valea strigii. Poarta era deschisd incd, degi inserarea cernea

deja neguri peste toate. soldali cu lancii lungi in mdini se

r-edeau in fala ei. se oprird, vrdnd sd descalece, ca s6-qi arate

semnul, dar un glas Puternic tund:

- Intrafi! Intrafi acum!

Abia dddurd pinteni cailor ca sd intre, qi uriaga

poartd incepu a se inchide. Ostagii se aflau deja induntru,

printr-o miqcare uimitor de iute. Rdmas mai in urmd, 9i

LUrtind sH infre in ultima clipd, Dan apucd sd vadd inspre

padure, chiar pe Drumul Trecdtorii, lAqnind cdtre fort, ca

nigte ndluci inspaimAntdtoare, bourii. Curdnd poarta incepu

ase zgdlldi sub loviturile lor grozave.Urcali deja pe ziduri, aldturi de ostaqi, cei trei privird

trupurile negre ale bourilor, cu trunchiuri de mugchi

unduindu-se pe sub pielea cea groasd qi tare. Erau mul1i, qi

pentru cei trei era limpede cd, dacd qi-ar fi pus in minte, ar fiputut distruge poarta, cAt era ea de groasd' Dan, cu arcul inmdini, pregdtit s6. fiagd., govdia, cici niciunul dintre soldali

nu ataci fiarele. Surdul iqi puse mdna pe braful lui, ff,cAndu-i

semn sd lase arcul. Fiarele insd, deqi se izbeau in treacdt de

poartd, nu atacau. viermuiau in jurul ei qi a zidurllot intr-omigcare fard infeles gi dunga cenuqie de pe spatele 1or, abia

t'd,zutd,in noapte, sclipea uneori ca un fuior de ceald' CAnd

bourii intoarserd spatele fortului qi se topird in pddute, iar

tropotul lor pieri in depdrtare, toli pdrurd uqurati'

- Doamne, slavd Jie cd nu au atacat cu adevdrat - qoptiun negustor, cobordnd iute de pe ziduri.

Cu doar cdteva sefirne ale mAinii, un oqtean cu privirefoarte asprd gi aer de cdpitan rdndui pe cei ce trebuiau sdrdmAnd depazd,, qi trimise pe ceilal,ti la treburile lor. Noaptease ldsase deja, degi o slabd geand de lumind licdrea pe alocuri,intre crestele munlilor, spre rdsdrit. spre mirarea celor trei,nicio tortd, niciun felinar nu furd aprinse pe metereze, deqi incAteva vase de lut licdrea slab, prin rdsufldtori, lucirea stinsda jarului. Doar mai tdrziu igi aduserd aminte cd era o vechelege a luptdtorilor ca in timpul nopfii sd se fereascd de toateluminile puternice. Acestea, deqi lumineazd,injur, totodatd giimpiedicd ochii a vedea mai departe, in intuneric. Astfel, celcare se bizuie noaptea pe fdclii sau felinare poate fi uqor luatprin surprindere de cdtre cei ascunqi in umbrd.

Cobordfi de pe ziduri, cei trei vdrud la luminalunii, aqezati intr-un tarc mic, catdrii unei caravane. Dupdsacii plini de lAngd aceqtia iqi dddurd seama cd negustorulvenea de dincolo, din podiqurile Deralei. Calea era foartelungd qi primejdioasd, iar cei care se incumetau pe ea eraupulini, gi foarte pricepuli gi curajoqi. Desigur, mai erau qiunii obraznici, oameni fHrd minte, care se avdntau peDrumul Trecdtorii Si pe alte asemenea cdi primejdioasedoar pentru a se grozdvi. Pulini scdpau cu viald in primelezile ale drumului, iar cei care scdpau se intorceau indatdacasd., cuminfili pentru totdeauna. Sau, mai rar, deveneauoameni adevdrati.

$tiind curajul negustorilor ce strdbdteau cu multdgreutate Pddurea cea Mare, Dan se mird cd nu-i vdzuse peziduri, fdrd sd gtie cd fuseserd, dar cobordserd inainte. Intrandin han cel din urmd, vdzu insd ceva uimitor. Negustorul,

10

insolitorii tui qi chiar ostaqii din han ii priveau, pe el 9i

prietenii lui, cu neplScere, bdnuiald qi chiar dugminie' In clipa

aceea intrd gi capitanui, care ii cercetd qi el cu o privire aspra.

- De unde venifi? - intrebd rdstit.

- Din $indrilila, rdspunse Dan linigtit, deqi nu se

simlea deloc aqa.

- $indrilifa, cea de ldngd Pddurea Tronului? - intrebd iar

cipitanul.Dan ridicd sPrAncenele uimit.

- Pddurea Tronului? Nu gtiu pddurea asta. Pe la noi e

Pddurea Cernei, Crdngul lvatului, dar de Pddurea Tronului

n-am auzit- Aveli semn? - nu-ls16bi cdpitanul'

- Desigur - rdspunse Surdul, qi scoase din traista luipipuqica de lut datd ca semn de judele din Cetatea Cdmpeni.

Ostaqul o 1u5, o cumpdni in mAini, o intoarse pe toate

pdrfile...- Mda. .. , fdctt el qovditor. E bund...Le-o dddu inapoi. Nimeni nu mai spunea nimic'Dupd cAteva clipe, Mitu sparse tdcerea.

- Dar ce se intAmPld, oameni buni?

Cdpitanul ilprivi adAnc, apoi intrebd:

- Care din voi a mai fost in Pddure?

Dupd cum rostise cuvAntulpddure, tofi inleleseserd cd

era vorba de Pddurea cea Mare'

- Ett, zise D an, niciodatd.

- Nici eu, se mird Mitu de intrebare.

- Nici eu, spuse Surdu cu nepldcere.

Cdpitanul se incruntd.

- Cred cd unul dintre voi minte. Pddurea vd cunoaqte.

- Cum?!?

- Sigur! Niciodatd bourii nu atacd la ora asta' Doar

noaptea, tdrzfit, Mai mult, pdnd acum, de doudzeci de ani de

11,