12
Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă, şi aceasta se sparge; baba, care simţise de unde venise piatra îşi aruncă ochii la fereastra împăratului şi vede pe fiul de împărat făcând haz; atunci baba zise: – Până nu vei găsi cele trei rodii aurite, să nu te însori, dragul mamii; şi se întoarse acasă tristă şi fără tivgă şi fără apă. Fiul de împărat, auzind acest blestem, stătu, şi după ce se gândi mult timp la rodiile aurite, se aprinse dorinţa în el de a le vedea şi de a le avea; deci se duse la tată-său şi-i zise: – Tată, să-mi faci trei rânduri de haine de fier, căci am să fac o călătorie mare. Şi toată silinţa ce puse împăratul a opri pe fiul său de la aceasta, fu în zadar. Dacă văzu şi văzu că nu-l poate opri, porunci şi numaidecât i se şi făcu hainele; după ce le luă, fiul împăratului încălecă şi plecă. Un an de zile trecuse de când călătorea; ajunsese prin pustietăţi nelocuite de oameni, şi tot rătăcind în sus şi în jos, două rânduri de haine se rupseră şi le lepădase. Neştiind ce să facă, hotărî a mai merge câtva, şi dacă nu va putea descoperi nimic, să se întoarcă. Abia mai făcu câţiva paşi şi iată că zări o colibă. Se repezi într-acolo iute ca săgeata şi

Cele Trei Rodii Petre Ispirescu

Embed Size (px)

Citation preview

Cele trei rodii auritede Petre Ispirescu

A fost odat un mprat, i avea un fecior; acesta, eznd la fereastr, vede o bab btrn, care venea cu tivga s ia ap de la fntn. Ce-i vine lui, ia o piatr i aruncnd-o ctre fntn, nemerete drept n tivg, i aceasta se sparge; baba, care simise de unde venise piatra i arunc ochii la fereastra mpratului i vede pe fiul de mprat fcnd haz; atunci baba zise: Pn nu vei gsi cele trei rodii aurite, s nu te nsori, dragul mamii; i se ntoarse acas trist i fr tivg i fr ap.Fiul de mprat, auzind acest blestem, sttu, i dup ce se gndi mult timp la rodiile aurite, se aprinse dorina n el de a le vedea i de a le avea; deci se duse la tat-su i-i zise: Tat, s-mi faci trei rnduri de haine de fier, cci am s fac o cltorie mare.i toat silina ce puse mpratul a opri pe fiul su de la aceasta, fu n zadar.Dac vzu i vzu c nu-l poate opri, porunci i numaidect i se i fcu hainele; dup ce le lu, fiul mpratului nclec i plec.Un an de zile trecuse de cnd cltorea; ajunsese prin pustieti nelocuite de oameni, i tot rtcind n sus i n jos, dou rnduri de haine se rupser i le lepdase. Netiind ce s fac, hotr a mai merge ctva, i dac nu va putea descoperi nimic, s se ntoarc.Abia mai fcu civa pai i iat c zri o colib. Se repezi ntr-acolo iute ca sgeata i ndat i ajunse. Cnd, o mtu sihastr, cum l vzu, i i zise: Da bine, flcule, cum ai ajuns p-aici pe unde nu se vede pasre cu aripioare, dar ncmite om cu picioare? Mam, zise fiul de mprat, caut cele trei rodii aurite; nu tii d-ta ncotro se pot afla? Nu tiu, dragul mamii, nici n-am auzit pn acum de aa minune, dar poate soru-mea s tie, care ade puin mai departe de aici; de ai curaj s mai mergi, poi s o ntrebi pe dnsa.N-atept s-i zic de dou ori, i o tuli ntr-acolo repede i merse, i merse, cale lung neumblat, pn ce dete de o alt colib, de unde asemenea iei o mtu sihastr, i mai btrn, i mai scoflcit, care i ea i zise: Cum ai ajuns p-aici, om cu picioare, pe unde unde nu vine nici pasri cu aripioare? Mam, zise fiul mpratului, caut cele trei rodii aurite, i dorina de a le avea m-a adus p-aici, nu tii d-ta ncotro se afl?La auzirea acestor vorbe, btrna ncepu s plng, apoi i rspunse: Am avut i eu un fecior, care auzise despre acele blestemate rodii, i care, tot umblnd dup ele, ntr-una din zile se ntoarse chiop i n cele din urm i rupse i capul pentru ele; dac a fi tiut atunci, dragul mamii, cum s le gseasc cineva fr primejdie, nu-mi pierdeam copilaul.Cum auzi flcul nostru, ncepu a se ruga s-i spuie cum s fac s le ia, iar btrna l povui cum s umble i cum s se poarte, i dac va izbuti, l-a jurat pe tinereele lui ca s se ntoarc tot pe acolo, ca s-i arate i ei acele rodii, dup care s-a prpdit fiul su.Dup ce i-a fgduit c se va ntoarce, i-a mulumit pentru sfaturile cele bune ce a primit de la dnsa, i ca o nluc pieri dinaintea ei, cnd, dup o cltorie nc d-o sptmn i mai bine, vzu un balaur cu o buz n cer i cu alta n pmnt. ndat ce ajunse la dnsul i zise: Bun ziua, frate, i trecu nainte.Iar balaurul i rspunse: Noroc bun, frate.Ajunse apoi la o fntn, mucegit i plin de nmol: el se apuc ndat de curi i primeni apa din fntn i-i cut de drum pn dete de nite pori ncuiate, pline de praf i de pianjeni; curi acei pianjeni, scutur praful, dete poarta de perete i trecu nainte. n drumul su ntlni o brutreas care tergea un cuptor cu ele sale; cum o vzu, i dete bun ziua, i tindu-i o bucat din haina sa, i zise:- ine asta, leiculi, de terge cuptorul.Iar ea, lund-o, i mulumi.La spatele cuptorului, fiul mpratului vzu o grdin ca un rai, n care se rtci ctva timp.n cele de pe urm vzu cele trei rodii cum atrna de o crac n pom; i fcu curaj, scoase cuitaul i tie crculia de care erau atrnate, i o tuli d-a fuga napoi.N-apuc s fac zece pai i toat grdina ncepu s ipe i s cheme n ajutor pe brutreas, porile, fntna i pe balaur. Ba aia-i vorb, rspunse brutreasa, c de cnd sunt urgisit a sta aci, nu s-a ndurat nimeni s vie a m scuti de arstura de toate zilele. C alt gnd n-am, rspunser porile, c de cnd suntem fcute, n-a venit nimeni s ne mai scuture, s ne deschiz, de nelenisem aa. Ba s ne iertai, zice fntna, c de cnd sunt fcut, mn de om n-a venit s-mi curee apele, nct ajunsesem a m mpui. Ba c chiar, rspunse i balaurul, c de cnd sunt osndit a sta cu gura cscat i cu ochii sticlii la stele, nimeni nu mi-a dat mcar o bun ziua, i s-mi zic frate. Acest om ne-a scpat de urgia ce era pe noi, i ne vom cuta de treab.Fiul mpratului, care fcuse ntocmai cum l nvase btrna, se ntoarse pe la dnsa i dup ce-i mulumi i-i dete i ei cte ceva, plec s se ntoarc la mpria tatlui su.Pe drum, ce-i veni lui, vznd c nu mai poate rbda, scoase cuitaul i tie una din rodii, ca s guste i s se ncredineze de buntatea lor. Cnd, ce s vezi? Deodat iese din rodie o fat, ca o zn de frumoas, i ndat ncepu a striga cu glas mngios: Ap, ap, c mor.ntoarse fiul mpratului ochii n toate prile s vaz ap; dar geaba, ap nu era, iar fata czu i muri; p-aci era s caz i el, dar se inu.Tot mergnd el, nu putu s ie pn s nu guste dintr-o rodie i scoase cuitaul de tie nc una; deodat, iese i dintr-nsa o fat ca o zn, i moare ca i cea dinti, fiindc n-avu ap s-i dea.Mhnit de ciudata ntmplare, mergea ctre mpria tatlui su cu rodia care i mai rmsese, i se uita la dnsa ca la un cire copt; i merse pn ajunse la o cmpie frumoas pe unde ncepu a cunoate urme de oameni. Aici i mai veni inima la loc, i se puse jos s se odihneasc niel. Gndul lui nu se lua de la rodii i de la fetele cele frumoase ce muriser; i tot gndindu-se se aprinse n el dorina de a gusta din rodia pe care o mai avea, nct nemaiputndu-se ine, o tr s o taie i pe aceasta, dar temndu-se s nu i se ntmple ca i cu celelalte, cut o fntn, lu ap n cciul, i acolo, la umbra unui copaci mare, tie i rodia care i mai rmsese, cnd ce s vezi? unde iei o fat ca soarele de frumoas, i cu prul de aur. Ap! ap! strig ea.i el i dete de bu i o stropi cu ap, i aa scp fata cu via.Fiul mpratului i da trcoale, i se tot minuna de frumuseea i de gingia ei. Apoi o lu de mn i i zise: Soie s-mi fii i ea primi.El nu voi s o duc pe jos acas la tat-su, ca s nu osteneasc, fiindc o vedea c era puintic la trup nct ar fi but-o ntr-un pahar de ap, i aa de subiric de parc era tras prin inel.El o povui s se urce n pomul de lng fntn, i i zise s-l atepte acolo pn se va ntoarce de la tatl su cu car mprteti i cu clrei, ca s o ia, fiindc el cunoscuse locurile c nu mai este aa departe.Fata cea frumoas zise copaciului s se lase jos, i el se ls, apoi se puse n el i se ridic. Fiul mpratului rmase cu gura cscat uitndu-se la ea i la minunea cum de se lsase i se ridicase copaciul, apoi, rupnd-o d-a fuga, s te pzeti, prleo, c i sfria clciele de iute ce se ducea.Nu trecu mult de cnd se duse fiul de mprat, i o fat de igan veni s ia ap din fntn, dar cnd vzu chipul care strlucea n ap, crezu c e al ei, i, sprgnd ulciorul, se ntoarse fuga la mum-sa: Nu m mai duc la ap, zise ea, o frumusee ca a mea nu aduce ap. Du-te la ap, arapino, ce tot spui astfel de fleacuri, i zise msa, artndu-i coceanul mturei.Ea se duse i iar se ntoarse, ca i nti, fr isprav i tot cu astfel de vorbe.M-sa nelese c acolo nu e lucru curat i i dete un ac vrjit s-l ie n pr, i o nv ce s fac cu el la ntmplare de ar da peste cineva p-acolo, i o trimise iar.iganca, cum ajunse la fntn, ct n sus i vzu de unde venea n fntn acel chip ngeresc. Suie-m i pe mine acolo, rogu-te, zise iganca, uitndu-se gale ctre zna frumuseilor.Iar fata cu prul de aur zise copaciului de se ls, lu pe iganc ca s-i ie de urt, i copaciul se ridic la loc.Stnd ele la vorb, iganca se lingui i rug pe fat, ca de voiete s doarm niel, s puie capul n poala ei, i ea i va cuta n cap.Fata se nduplec i se puse cu capul n poala igancei, i, cnd era s o fure somnul, iganca i nfipse acul otrvit n cap, iar fata se fcu o psric cu totul i cu totul de aur, i ncepu a zbura de colo pn colo, pn crcile pomului.Atunci iganca zise: Ah! fat de lele ce mi-ai fost, cum mi-ai scpat, eu socoteam c dormi, dar, fie, tu n-o s-mi scapi, i viu eu ie de hac.Nu trecu multe zile i iaca i fiul de mprat cu oaste i clrei i cu car mprteti veni ca s-o ridice; iar iganca, cum l vzu, i zise: Da bine, mprate m-ai lsat s te atept atta, nct soarele mi-a ars feioara i vntul mi-a btut periorul.mpratul, cum o vzu, rmase la ndoial i nu-i venea s creaz c ea este zna pe care o lsase el acolo.Dar, dup vorbele ce-i zise, pare c ar fi crezut, i deci se nduplec i o lu.Nu tiu cum, nu tiu ce fel, dar parc-i spunea inima c n-o s fie ea; n sfrit, dac nu vzu pe altcineva, plec cu ea, i nu tia cum s fac s nu creaz tat-su c spunsese minciuni.Cnd ajunse la curtea mprteasc, le iei mpratul nainte, i rmase nmrmurit cnd vzu n loc de zna frumuseelor, cu faa ca soarele i cu prul de aur, pe o arapin neagr ca fundul cldrei. i mcar c fiul su l ncredina c soarele i arsese feioara i vntul i btuse periorul, mpratului tot nu-i venea s creaz. ns n-avu ce face; de bine, de ru i puse ntr-o parte a palatului i tot amna cununiile.D-a doua zi chiar, n grdina mprteasc, n toate dimineile, venea o psric i cnta cu dor de-i rupea inima; apoi striga ct i lua gura: Grdinar! Doarme mpratul? Doarme, i rspundea grdinarul. S doarm somn dulce i mai dulce, de pe cpti s s-aridice, adoga psrica. Dar cioroaica de mprteas doarme? Doarme, i rspundea. S doarm somnul de urgie, de acum pn-n vecie.i pe care pom se punea de cnta, pe loc se i usca.Grdinarul spuse mpratului toat iretenia cu pasrea i cum se usuc pomii pe care se punea ea de cnta. mpratul se lu de gnduri.Mai toi pomii din grdin se uscar n cteva zile, mai rmsese unul. Atunci mpratul porunci s pun pe fiecare crculi cte un la, i aa se i fcu; iar a doua zi, n revrsat de zori, veni la mpratul cu pasrea de aur care dedese n la. mpratul porunci de-i fcu o colivie cu totul i cu totul de aur, puse pasrea n ea i, de dragul ei, o inea pe fereastra lui.iganca, cum auzi de istoria cu pasrea, i trecu un fier ars prin inim. Se fcu bolnav, mitui pe toi vracii cari spuser mpratului c pn nu va tia pasrea de aur i s dea mprtesei s mnnce din ea, nu se va nsntoi.Plin de scrb mpratul nu se putea nvoi la asta, dar, dup rugciunea fiului su, o dete; rmase ns nemngiat i din ce n ce ura mai mult pe iganc.Luar, deci, pasrea i o tiaser, o fierser i o duse mprtesei; iar ea, dup ce se prefcu c se nsntoete, ncepu a se gti de cununie.Din sngele psrelei crescu la fereastra mpratului un brad nalt i frumos, i era o minune cum de ntr-o noapte crescuse aa de mare i falnic. mpratul chem pre grdinar i-i porunci s aib cea mai marei ngrijire de acel pom. Iar iganca, cum auzi, n-avu odihn i-i puse gnd ru. Pricepuse, drcoaica, c nc nu scpase cu totul i cu totul de primejdie.Se fcu iar bolnav, mitui iar pe vraci, cari spuser mpratului c pn nu va tia bradul s-l fiarb i cu apa aceea s-i fac baie, nu va trece mprtesei.mpratul se supr pn la suflet, vznd c logodnica fiului su e piaz rea, fiindc de cnd a venit ea, n-a avut parte de nici un lucru ce i-a fost lui drag.Ls s taie i bradul ca s nu mai aib nici un cuvnt a-l mai supra cineva cu ceva, i se hotr ca de aci nainte s nu mai fac pe voia nimnui, dac ar mai da peste ceva care s-i plac.Pe cnd tia bradul, la care toat lumea se uita cu jind, o btrn ceretoare se opri i ea s priveasc lng cealalt lume, i cnd vru s plece, lu cu dnsa o surcea ce czuse de la o andr a bradului i o duse acas. Bg ns de seam c era un ac nfipt n surcea; ea l scoase; i fiindc surceaua era oarecum mricic i lat o fcu capac la oala care o avea i ea dup sufletul ei.A doua zi plec n prosteal ca totdauna; dar cnd se ntoarse acas, rmase ncremenit vznd coliba mturat i deretecat de-i era drag inima s priveti.Nu nelegea baba ce minune s fie asta, adic cine s fi venit s-i fac ei astfel de bine.Cteva zile urm tot astfel; n sfrit hotr s pndeasc, doar va da peste cel ce-i deretec i-i pune toate alea la rnduiala lor pn colib i aa i fcu. ntr-o zi dup ce plec, ea se ascunse i, uitndu-se pe furi, pe crptura uii, vzu cum din capacul oalei sri o fat mai alb dect neaua i cu prul de aur. Cine eti, mam, zise ea, de mi faci astfel de bine? O fat fr trite, zise ea; dac m primeti s ez la d-ta, mult bine i-oi face i eu dumitale.Se nvoir i rmase; ba nc baba se mndrea, c aa fat nici n casa mprailor nu se gsea, frumoas i vrednic.Baba mergea mereu n prosteal, cum nvase ea, dar ntr-o zi i zise fata s-i cumpere din trg pnz i mtase roie i verde; baba, biet, din paralele ce adunase din cerit, i cumpr.Fata i cusu toat istoria pe dou sangulii; i dup ce le isprvi, zise babei s se duc cu dnsele la mpratul, i cnd va fi pe tron alturea cu fiul su, sangulia cusut cu verde s o pun pe genunchii mpratului; iar cea cusut cu rou pe ai fiului su.Baba ascult i se duse; dar ostaii n-o lsa s intre. Atunci ea fcu zgomot, i mpratul porunci s o lase a intra. Ea, cum intr, fcu cum i zisese fata, i iei ca s atepte s vaz isprava.Cum vzur sanguliile, mpratul i fiu-su neleser totul. Porunci s cheme pe logodnica mpratului i-i zise: Pentru c o s te faci mprteas, trebuie s te deprinzi a i judeca pe femei, cnd judectorii nu se domiresc la cte un lucru. Astzi ni s-a artat cu plngere o femeie, care zise c, avnd un coco de soi, cu mare cheltuial a alergat prin ri de a cumprat i o gin, aijderea de soi; c vecina ei nu s-a mulumit c i-a omort gina, dar i-a furat i cocoul i l-a dat la o gin d-ale ei, i aa cere dreptate. Ce zici despre aceasta? Zic, rspunse bahnia, dup ce se gndi puin, c femeia care a omort gina i a furat cocoul, cu moarte s se omoare, i cocoul s se ntoarc stpnului mpreun cu gina osnditei i cu oule ce va fi fcut. Bine ai judecat, rspunse mpratul. Eu sunt femeia cu cocoul, i tu eti care l-ai furat; gtete-te la osnda care tu nsui ai gsit-o cu cale.iganca ncepu a plnge, a se ruga, a se jeli, dar toate fur degeaba. O dete pe mna ostailor care fr mil i rspltir nelegiuirea ce fcuse.Dup aceasta se duser cu toii la casa babei, i fiul de mprat cu tat-su nainte ridicar pe fat cu toat cinstea; i dup ce o aduse la palat, ndat i i cununar, i mare veselie fu n toat mpria trei zile d-a rndul, pentru c s-a gsit vie i nevtmat fata cu prul de aur, dup care atta a umblat fiul de mprat, i toi cu totul oropsea pe iganc cnd s-a auzit istoria nelegiuirilor sale.