Centrul de Informare şi Documentare privind NATO în ... · civil ce trebuie s ăse realizeze în ... ordinii de drept, organizatorice, economice, militare şi de alt caracter, orientate

Centrul de Informare şi Documentare privind NATO în Moldova

Information and Documentation Centre on NATO, Moldova

Structura și Procesul securității naționale

ALBU Natalia,dr. în științe politice

CHIŞINĂU, 15 aprilie, 2010


Cultura

o colecţie de credinţe, norme, obiceiuri, atitudini, reguli şi practici

comune pentru un anumit grup organizaţional.


Cultura de securitate

Referindu-ne la atitudini, reguli şi practici în domeniul securităţii naţionale, putem vorbi de formarea anumitei culturi în domeniul

respectiv.

Este „cultura de securitate” un factor structural și, dacă da, cum considerați că influențează aceasta evoluția domeniului

securității?

Cultura de securitateo sumă de valori, norme, atitudini sau acţiuni ce determină înţelegerea şi

asimilarea conceptului de securitate şi a celorlalte derivate (securitatea naţională, securitatea internaţională, securitatea colectivă,

insecuritatea, politica de securitate), contribuind la formarea unei culturi democratice.


Cultura de securitate

provine din industria nucleară şi se referă la atitudinea de reducere a riscului prin îmbunatatirea regulilor şi practicilor în vederea eliminării pericolelor;

a fost introdus în circuitul de valori al Alianţei Nord-Atlantice de fostul Secretar general al NATO, lordul George Robertson.

Cultura de securitate vizează modalitatea de abordare a lucrărilor, a concepţiilor membrilor organizaţiei, a atitudinilor, opiniilor, tradiţiilor, percepţiilor, idealurilor, standardelor etice, din perspectiva conceptului de securitate.

Structura și Procesul securității naționaleCând apreciem cultura de securitate a unui popor trebuie avut

în vedere:

nivelul de implementare a democraţiei în viaţa societăţii respective;

modalitatea în care instituţiile statului abilitate în domeniul securităţii au reuşit să conştientizeze, la nivelul populaţiei, rolul, obligaţiile, avantajele şi aşteptările fiecărui individ de la starea de securitate realizată.

Problema culturii de securitate se referă și la relaţia militar –civil ce trebuie să se realizeze în teatrele de operaţii unde seaflă prezente efective ale comunităţii internaţionale cu misiunide impunere sau menţinere a păcii.


Obiectivele lecției

Cognitive:

analiza şi definirea conceptelor de securitate şi securitatenaţională în baza principalelor teorii şi definiţii de la etapacontemporană;

definirea conceptelor de risc, amenințare, vulnerabilitate

clasificarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţiinaţionale

examinarea mecanismelor de asigurare (apărare) asecurității naționale.


Obiectivele lecției

Aplicative:

identificarea şi clasificarea riscurilor şi ameninţărilor laadresa securităţii naţionale ale Republicii Moldova;

determinarea nivelului de influenţă a factorilor interni șiexterni asupra securităţii naţionale a Republicii Moldova;

relevarea nivelului de elaborare conceptuală a securităţiinaţionale a Republicii Moldova prin prisma şi necesitateaperfecţionării acestuia;

analiza opţiunilor de securitate a Republicii Moldova încondiţiile integrării în spaţiul european şi euroatlantic.

I. Definirea conceptelor de securitate şi securitate naţională

Etimologic, termenul de „securitate” provine din limba latină, unde securitas, -atis

faptul de a fi la adăpost de orice pericol în corelaţie cuexistenţa unui sentiment de încredere şi de linişte.

Securitate Siguranță

Deosebim două tipuri de securitate:

I. Absenţa ipotetică a pericolului pentru individ, societate, stat;

II. Reala apărare a acestora de pericole, capacitatea de a face faţă ameninţărilor.


Odată cu consacrarea statelor-naţiune, la mijlocul secolului al XIX-lea, problema securităţii a fost în mod tradiţional abordată prin prisma conceptelor:

Pacea - conceptul central al idealiştilor şi a dominat relaţiile internaţionale în special în intervalul dintre cele două războaie mondiale.

Puterea- realismul politic securitatea devenea o consecinţă a puterii, iar ameninţarea cu războiul şi războiul în sine au reprezentat chintesenţa securităţii.


Lippmann,

„o naţiune este în siguranţă în măsura în care nu se află în pericol de a trebui să sacrifice valori esenţiale, dacă doreşte să evite războiul şi poate, atunci când este provocată, să şi le menţină obţinând victoria într-un război”.

Conceptul de securitate naţională este definit de către specialiştii în domeniu din perspectiva intereselor şi a poziţiei pe care o naţiune le are în raport cu forţa internaţională şi cu mijloacele folosite pentru promovarea acestora.

Penelope Hartland-Thunberg,

„Securitatea naţională este capacitatea unei naţiuni de a-şi urmări cu succes interesele naţionale, cum le concepe ea,

oriunde în lume” .


Giacomo Luciani, susţine că „Securitatea naţională este capacitatea de a rezista faţă de oricare agresiune externă”.

Arnold Wolfers ,

„Într-un sens obiectiv, securitatea măsoară absenţa ameninţărilor ce apasă asupra valorilor dobândite; în sens subiectiv, ele desemnează absenţa fricii că aceste valori vor fi atacate”.

Barry Buzan, „People, States and Fear”, susţine că „în cazul securităţii, discuţia constă în a scădea ameninţările. În contextul sistemului internaţional, securitatea desemnează capacitatea statelor şi societăţilor să-şi păstreze autonomia identităţii şi integrităţii lor funcţionale”.


”Securitatea spaţiului de interes” („homeland security”)

SUA fac distincţie clară între „homeland security” , securitatea naţională (national security) şi securitatea internă (internal security)

Din perspectivă rusă, „homeland security” înseamnă „securitate naţională” .

În ţările nordice, conform Asociaţiei Europene pentru „Homeland Security”, sensul acestui concept este similar cu cel al „securităţii societale”.

Conceptul „homeland security” se referă la apărarea faţă de un inamic sau o ameninţare vag definit(ă), iar componentele „homeland security” includ interesele naţionale vitale, contraterorismul, neproliferarea şi criminalitatea internaţională.


politica externă şi politica de securitate

Politica Externă Comună şi Politica de Securitate Comună, în cazul construcţiei europene,

Apărarea Colectivă/Securitatea colectivă în cadrul politico-militar promovat de către Alianţa Nord-Atlantică.

Conceptul de securitate, în cazul organizaţiilor regionale și internaționale este mai adesea utilizat în relaţie cu

„Cartografia” studiilor de securitate

EXTINDERE →

APROFUNDARE

↓

Global

Regional

Sectoarele securităţii

Economic, Politico-militare, Mediu, etc.

Nivelurile de

analiză

Internaţional

Naţional

Local

Individual


„prin securitate naţională se subînţelege protecţia persoanei, societăţii, statului, drepturilor şi intereselor lor, stabilite de Constituţie şi alte legi ale republicii, împotriva pericolelor externe şi interne” .

Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 5 mai 1995

„Securitatea naţională reprezintă condiţia fundamentală a existenţei naţiunii şi a statului

moldovenesc şi este un obiectiv al guvernării.”

Strategia Naţională de Securitate a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord : „asigurarea securităţii naţiunii şi cetăţenilor săi este cea mai importantă îndatorire a guvernului“.


Pentru a defini conceptul de securitate naţională trebuie să ţinem cont de:

tendinţele majore de evoluţie a lumii contemporane,

modului în care fiecare ţară are posibilitatea să cunoască şi să înţeleagă necesitatea evaluării corecte a proceselor interne, a gradului de coeziune socială,

capacităţile de mobilizare pentru a se proteja de eventualele ameninţări şi pericole la adresa statalităţii sale.

II. Definirea conceptelor de risc, amenințare și vulnerabilitate

Risc se înţelege o primejdie (pericol), eventualitatea căruia, ar putea fi mai mult sau mai puţin previzibilă.

Pericolul este definit ca situaţie, stare, întâmplare etc. care (poate) pune în primejdie viaţa, integritatea cuiva sau a ceva.

Riscul ca un ansamblu de stări tensionale, active sau latente, perceptibile sau ascunse, cărora nu li s-au găsit soluţii în măsură să determine eliminarea cauzelor ce le-au generat şi care, menţinute între anumite limite, nu afectează securitatea naţională.

Ulrich Beck „societate a riscului”, consideră că trăim într-o etapă avansată a modernităţii, centrată în jurul conceptului de risc. Însă modernitatea avansată nu generează doar riscuri ci şi eforturi colective de combatere a acestuia.


probabilitateScurt

Mediu

Îndelungat

Arie geografică

volum

Entități comunitareși religioase

Riscurile ce afecteazăsecuritatea națională

pot fi clasificați înfuncție de:

Riscuri potențiale

Interes și graviditate

Importanță

timp

domeniu de

activitate


Ameninţarea semnifică o acţiune ostilă, cu scopul de a o intimida.

Ameninţările (factorii de risc) sunt definite ca situaţii sau condiţii,

interne sau externe, care pot afecta prin natura lor securitatea

țării, generând efecte contrare sau de atingere a intereselor

fundamentale ale statului. PCSN


Ameninţările

sunt şi capabilităţile cele mai imediat deţinute de adversari, care pot fi folosite pentru a exploata vulnerabilităţi.

Vulnerabilităţile

sunt procese sau fenomene din viaţa internă, care diminuează capacitatea de reacţie la riscurile existente ori potenţiale sau

care favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora.

Clasificarea conceptelor de risc, amenințare și vulnerabilitate

Amenințări

imediate de durată

dimensiune istorică

Noi aspecte ale noţiunilor de „ameninţare, risc și

vulnerabilitate” la adresa securităţii naţionale:

de tip „hard”,

care provin din afarafrontierelor naţionale şi sunt considerate de regulă ameninţări

militare.

de tip „soft”,

se referă mai curând la problemele nemilitare şi la ameninţările ce sunt comune statelor, solicitând răspunsuri cooperative.

Ameninţările la adresa securităţii naţionale, ca treaptă superioară a

insecurităţii, pot fi clasificate din punct de vedere al:

al provenienţei: interne, externe, combinate;

al perioadei de manifestare: pe timp de pace, în perioadele de criză, în timpul războiului;

al duratei: permanente, temporare;

al acţiunilor adverse: directe, indirecte;

al efectelor produse (urmărite): imediate, pe

termen mediu, pe termen lung.

III. Sistemul de asigurare a securităţii naţionale

crearea mecanismului de elaborare a politicii şi strategiei

statului şi societăţii în domeniul asigurării securităţii

naţionale şi realizarea acestora prin intermediul

funcţiilor concrete ale unor anumite structuri şi persoane.

forţele şi mijloacele de asigurare a securităţii naţionale care exercită

măsuri politice, din arsenalul ordinii de drept,

organizatorice, economice, militare şi de alt caracter, orientate spre garantarea

securităţii persoanei, societăţii şi statului.

Document structurat:plan, strategie, concept

sau doctrină.

Acte cu caracter politico-juridic

III. Sistemul de asigurare a securităţii naţionale.

Ce este politica de securitate națională?

un ansamblu de viziuni despre securitatea naţională

şi interesele naţionale, determinarea unor obiective

strategice şi elaborarea unei strategii naţionale, dar şi

despre implementarea şi evaluarea acelor strategii.

(Marian Zulean)

Centrul de la Geneva cu privire la Controlul Democratic al

Forţelor Armate consideră că politica de securitate

naţională este un cadru prin care o ţară produce securitate

pentru un stat şi pentru cetăţenii săi.


Care este baza legală a PSN?

PSN face obiectul unei legislaţii specifice.

Statele Unite, preşedintele trebuie să prezinte anual Congresului o strategie naţională de securitate.

În Letonia, Parlamentul trebuie să aprobe o PSN scrisă de Cabinet şi aprobată de Consiliul Naţional al Securităţii în fiecare an.

În Federaţia Rusă, Consiliul Naţional al Securităţii elaborează strategii de securitate care sunt aprobate de executiv.

În Austria, Parlamentul a creat în 2001 un Consiliu Naţional al Securităţii care are sarcina de a stabili orientarea politicii naţionale de securitate, dar nu şi neapărat de a prezenta un document complet privind PNS.


Care este baza legală a PSN a Republicii Moldova ?

Doctrina militară a Republicii Moldova, Legea Nr.482-XIII din 06.06.95 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39/429 din 14.07.1995

Legea privind organele securităţii statului , Nr. 619 din 31.10.1995 // Monitorul Oficial Nr. 10 din 13.02.1997 (1998-2005 -11 modificări)

Legea securităţii statului, Nr. 618-XIII din 31.10.1995 // „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, nr. 10-11/117 din 13.02.1997.

Conceptul reformei militare. Hotărîrea Parlamentului nr. 1315 din 26.07.2002 // Monitorul Oficial nr. 117, art. nr. 975 din 15.08.2002

Legea cu privire la apărarea naţională, Nr.345-XV din 25.07.2003 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.200-203/775 din 19.09.2003

Concepţia de Securitate Naţională, LEGE Nr. 112 din 22.05.2008 //Monitorul Oficial, Nr. 97-98 din 03.06.2008.


De ce au statele nevoie de o Concepție a SN ?

să dea guvernelor posibilitatea de a aborda toate ameninţările într-o manieră coerentă

să crească eficienţa sectorului de securitate prin optimizarea contribuţiilor tuturor actorilor din acest domeniu

să vegheze la aplicarea politicii naționale

să construiască consensul pe plan intern

să întărească încrederea şi cooperarea la nivel regional şi internaţional


Când ar trebui iniţiată revizuirea cadrului politico-juridic al PNS?

Ce actori ar trebui să participe la procesul de revizuire?

Cum credeți este nevoie de tratat în cadrul PNS problema echilibrului între transparenţă şi nevoia de a păstra confidenţialitatea în domenii vitale pentru securitatea naţională?

Ce măsuri ar trebui luate pentru a face cunoscută PSN şi a informa publicul despre conţinutul său?

Competenţele instituţiilor publice implicate în asigurarea

securităţii naţionale a Republicii Moldova

Parlamentul Republicii Moldova

Preşedintele statului

creează şi dezvoltă cadrul legislativ de asigurare a securităţii naţionale, exercită controlul

democratic asupra sferei militare şi monitorizează activitatea curentă a forţelor

armate şi a structurilor de ocrotire a normelor de drept. Legislatorii, de asemenea, adoptă

bugetul de stat, care include capitolul de cheltuieli legate de securitatea naţională şi de

apărare.

Conform Constituţiei RM, preşedintele ţării îşi asumă deplina responsabilitate pentru securitatea şi apărarea statului. El este

comandantul suprem al forţelor armate, fiind personal responsabil de capacitatea de apărare a ţării şi de starea pregătirii forţelor armate. Şeful statului asigură conducerea agenţiilor de stat şi răspunde de starea securităţii naţionale

în limitele împuternicirilor prevăzute de Constituţie şi de alte legi.



Guvernul Republicii Moldova

instanţele judecătoreşti

activează în limitele atribuţiilor sale constituţionale şi în strictă conformitate cu deciziile parlamentului şi decretele prezidenţiale în domeniu. Executivul

este responsabil de capabilitatea de apărare a ţării, a aprovizionării forţelor armate cu armament,

muniţii, echipament militar şi alte resurse materiale. Guvernul promovează politica externă şi internă a

statului în funcţie de Interesele securităţii naţionale, exercită conducerea generală a organelor de

asigurare a securităţii naţionale.

care asigură examinarea operativă a materialelor din dosarele penale asupra infracţiunilor contra statului, analizează cauzele şi condiţiile care le

generează.

care, în conformitate cu Legea cu privire la Procuratura Republicii Moldova, exercită

supravegherea de procuror asupra respectării legislaţiei de asigurare a securităţii naţionale.

Procuratura republicii



Consiliul Suprem de Securitate

Preşedinte: Mihai Ghimpu, Preşedinte interimar al Republicii Moldova, Comandant Suprem al Forţelor Armate

Membri: Vladimir Filat, prim-ministru Serafim Urechean, prim-vicepreședinte al Parlamentului Marian Lupu, deputat în Parlamentul Republicii MoldovaIurie Leancă, viceprim-ministru, ministru al afacerilor externe şi integrării europene Veaceslav Negruţa, ministru al finanţelor Victor Catan, ministru al afacerilor interne Vitalie Marinuţa, ministru al apărării Gheorghe Mihai, director al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova Valeriu Zubco, Procuror General.

organ consultativ ce analizează activitatea ministerelor şi

departamentelor în domeniul asigurării securităţii naţionale,

prezentând recomandări Preşedintelui Republicii Moldova pe probleme de politică externă

şi internă a statului.



Serviciul de Informaţii şi Securitate

elaborarea şi realizarea, în limita competenţei sale, a unui sistem de măsuri orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea amenințărilor cepericlitează securitatea de stat, publică şi a persoanei;

protecţia secretului de stat;

elaborarea strategiei şi realizarea politicii naţionale în domeniul creării, administrării şi asigurării funcţionării şi securităţii sistemelor speciale de telecomunicaţii;

desfăşurarea activităţii de combatere a terorismului, finanţării şi asigurării materiale a actelor teroriste.

Serviciul de Protecție și Pază de Stat,

Departamentul Trupelor de Grăniceri al RM,

Serviciul Vamal,

Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.

Sistemul de agenţii ale securităţii naţionale



Ministerul Apărării

Statul Major

Trupe terestre

Forțele aeriene

Ministerul Afacerilor Interne

Poliția

Trupele de carabinieri

Departamentul situațiilor

excepționale


În sens larg, termenul apărare desemnează „ansamblul măsurilor şi

dispoziţiilor de orice natură care are drept obiect asigurarea,

în orice moment, în orice împrejurare şi împotriva oricărei

forme de agresiune, a securităţii şi integrităţii teritoriului, cât

şi viaţa populaţiei”.

Agresiune = folosirea forţei armate de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a altui stat sau orice alt mod incompatibil cu Carta Naţiunilor Unite (art. 1).

Ministerul Apărăriieste autoritatea publică centrală de specialitate, care organizează, coordonează şi conduce activităţile în domeniul apărării naţionale şi este responsabil de construcţia şi dezvoltarea Armatei Naţionale şi de pregătirea ei pentru executarea misiunilor de apărare a ţării.

Mulţumesc

pentru atenţie !

Documents

Centrul de Informare şi Documentare privind NATO în ... · civil ce trebuie s ăse realizeze în ... ordinii de drept, organizatorice, economice, militare şi de alt caracter, orientate