1

CERCETĂREA ȘTIINȚIFICĂ REALIZATĂ PE ANIMALE

Referat

anul II, Facultatea de Psihologie

Rezumat

Utilizarea animalelor pentru cercetare a fost subiectul unor îndelungi dezbateri și continuă să fie și astăzi. Și totuși, dacă n-ar fi fost ele, n-am fi știut astăzi atât de multe despre noi. Animalele ne-au ajutat să ne descoperim și consider că ele sunt actori importanți în cercetarea științifică. În domeniul medical, de exemplu, cercetarea depinde de multe ori de animalele de laborator.

Pe masură ce înaintăm în investigațiile știintifice, noi probleme (de exemplu, manipularea genetică a animalelor) privind îngrijirea și utilizarea animalelor de laborator continuă să apară. Principala întrebare care dă naștere acestor dezbateri este dacă este sau nu corect din punct de vedere moral să se efectueze cercetări pe animale.

Cuvinte cheie:experimente pe animale, cercetarea pe animale, etica cercetării științifice.

1. Introducere Oamenii au relații foarte diferite cu animalele. Ne bucurăm de ele ca animale de companie sau

când le vedem în habitatele lor naturale, în grădinile zoologice sau în parcurile naturale. În unele culturi, anumite animale au semnificații religioase şi sunt tratate cu o considerație deosebită. Dar, creştem extensiv animalele pentru a ne hrani şi pentru a ne imbrăca. Le utilizăm la muncă, transport sau sport. Le vânăm sau le pescuim. Intervenim prin diferite metode pentru menținerea unor populații stabile sau le ucidem când vin în conflict cu populațiile umane. De exemplu, şoarecii, şobolanii, muştele şi țânțarii sunt exterminați deoarece se consideră că sunt dăunători omului.Toate acestea arată faptul că relația dintre om şi animale diferă în funcție de ce beneficiu aduc animalele omului.

Prezenta lucrare se concentrează pe principiile etice ridicate de utilizarea animalelor pentru cercetarea ştiințifică. Experimentarea pe animale a fost, este şi va prezenta o etapă importantă în cercetarea biologică şi medicală. Nu există alternative complete la cercetarea pe animale, dar există instrumente după care cercetătorii se pot ghida, instrumente despre modul de abordare atunci când trebuie să fie efectuată cercetarea pe animale.

Definit în mod simplist, experimentul pe animal reprezintă aplicarea unei idei de cercetare prin tehnici specifice, pe un anumit număr de animale, într-un interval de timp ce se desfăşoară într-un spațiu şi se finalizează cu una sau mai multe concluzii. Etica în experimentele pe animale se reflectă prin etica aplicată pe următoarele stadii: designul experimental, unitatea gazdă pentru derularea experimentului şi valorificarea rezultatelor.

2. Animale folosite în cercetarea științifică. Contribuții

Cercetarea pe animale a fost și mai este încă esențială în multe domenii și a dat omenirii descoperiri interesante. Voi prezenta în continare câteva contribuții aduse de animalele „asistenți de laborator”.

Porumbeii. Pentru o lungă perioadă de timp, porumbeii au fost interziși în orașe pentru că se credea că răspândesc diverse boli. Apoi, psihologul B. F. Skinner i-a pus la muncă. Prin izolarea lor într-o cutie – cutia Skinner - și supunerea la diverși stimuli, cum ar fi produsele alimentare sau modificări ale luminii din camera în care erau păsările, el a descoperit primele legături în ce privește controlul instinctelor.

2

Șoarecii. Șoarecii au fost suficient de buni pentru a ajuta oamenii în aproape orice domeniu. Am testat pe ei de la „leacuri” pentru căderea părului până la tehnici de învățare. Sunt folosiți atât de des în laborator încât am putea spune că le datorăm cam 80% din tot ceea ce știm despre foarte multe lucruri. Este adevărat că utilizarea de șoareci și șobolani în experimente este o parte tristă a științei și, totodată, controversată. Cu toate acestea, știința trebuie să experimenteze și cercetătorii încă nu sunt dispuși să renunțe la cobai, pentru că nu cred că au cu ce sa îi înlocuiască.

Peștii. Ca și șoarecii, există o specie de pești, peștii-zebră, care sunt cunoscuți pentru mari contribuții aduse științei și dezvoltării ei, dar nu au o anumită descoperire care sa-i facă celebri. Cele două puncte forte ale lor sunt faptul că au coloană vertebrală și că icrele lor sunt transparente, așa că poate fi observat de la distanță organismul ce se formează în embrionul unei vertebrate.

Câinii. Din nou, un subiect ușor trist, dar poate că ar fi bine să aruncăm o privire la unele dintre cel mai puțin deprimante realizări. Oricine știe că reflexul condiționat a fost testat și descoperit de către Ivan Pavlov pe aceste patrupede. Tot câinii au fost animalele care au zburat pentru prima dată în spațiu, în programul spațial rus.

Viermele nematod. Se pare că acest vierme nematod este un fel de Paris Hilton al lumii cercetării pe animale. Este cunoscut doar pentru că este celebru. Viermele acesta are 302 neuroni și toți sunt vizibili din exterior, la fel ca o schemă de circuite. Asta pentru că acest vierme este complet transparent și tot ce se petrece în interiorul său este „la vedere”.

Păianjenii. Păianjenii nu sunt niște subiecți de cercetare chiar atât de impresionanți. Unicitatea lor, faptul că nu se comportă ca nicio altă specie de pe planetă, îi face totuși importanți pentru știință. S-au evidențiat pe păianjeni mai ales efectele drogurilor: li s-au administrat droguri și apoi au fost lăsați să-și croiască pânze. Foarte interesant cum au „croșetat” după o doză de cocaină, LSD, „iarbă” sau cofeină!

E. Coli. Aceste bacterii se pare că sunt un fel de mici „fabrici de cercetare”. Ele funcționează pe post de gazde goale care pot fi injectate cu alt fel de gene, mai utile. Escherichia Coli au fost utilizate pentru fabricarea vaccinurilor, a enzimelor și chiar a insulinei umane.

Cimpanzeii. Cimpanzeii sunt utilizati pentru cercetarea genetică și medicală, dar sunt celebri pentru cercetarea comportamentală. Am descoperit până acum că cele mai apropiate rude ale noastre, cimpanzeii, ucid, violează, declanșează războaie pentru apărarea teritoriului sau pentru noi cuceriri, sunt violenți și își respectă statutul în mod conștient. Sunt destul de misogini, iar uneori au fost semnalate cazuri de canibalism.

Meduzele. Meduzele arată destul de bine într-un acvariu iluminat frumos. În libertate, în mare sau ocean, apropierea de aceste vietăți poate fi periculoasă pentru om. Dar există un anumit tip de meduze, Aequoria Victoria, care a contribuit la cercetare. Ea a dat prima proteină verde fluorescentă din lume, GFP (Green Fluorescent Protein). GFP reflectă culoarea verde atunci când lumina strălucește pe ea. Când biologii au vrut să verifice circulația din jurul anumitor celule din organism, au injectat această proteină și au iluminat acel țesut. S-a obținut astfel o substanță de contrast.

Musculița de oțet. Drosophila melanogaster depune ouă în primele 12 ore de viață și poate deveni matură sexual într-o săptămână. Aceste vietăți prosperă în condiții de laborator,

3

produc sute de pui, parțial din cauză că se împerechează des. Deoarece cresc foarte repede, ele pot fi folosite pentru a urmări moștenirea genetică pe mai multe generații într-o singură lună. Ele dezvoltă, de asemenea, multe dintre bolile umane sau procese celulare asemănătoare omului. Au fost studiate în laboratoare de aproape 100 de ani și încă sunt lucruri pe care nu le cunoaștem despre ele.

Pe lângă cele enumerate mai sus, multe alte specii de animale au fost și sunt folosite în prezent în cercetarea științifică, însă majoritari rămân șoarecii și șobolanii.

3. Etica cercetării științifice pe animale

Progresul ştiințelor biologice (mai ales al medicinei) este în legătură strânsă cu experimentarea pe

animale. Multe descoperiri importante din ultimele secole au fost posibile datorită trecerii de la constatările clinice, făcute în cazul evoluției unor boli, la aplicarea unor tehnici de experimentare pe diferite specii de animale. Un număr foarte mare de animale se utilizează în activitatea de diagnostic, pentru aprecierea efectului protector al unor produse biologice şi medicamentoase, pentru testarea nocivității produselor cosmetice, a aditivilor alimentari de uz uman şi zootehnic, etc. În trecut, exista foarte puțină preocupare din partea oamenilor de știință în ce privește etica cercetării făcute cu ajutorul animalelor. În schimb, ca urmare a unei evoluții relativ constante a opiniei publice, au început sa se înființeze diferite organizații civice în diverse țări, care promovează responsabilitatea, respectul, și compasiunea față de toate ființele sensibile la durere şi suferință. În acest context, după anul 2000, a apărut în cadrul bioeticii o subramură, bioetica animală, care se referă la relația omului cu lumea animală și la responsabilitatea morală în procesul de creştere și de folosire a animalelor în cercetare. Treptat, s-a acceptat ideea că anumite experimente pe animale pot fi eliminate din cercetare, fără consecințegrave asupra sănătății omului. Există un număr mare de teste cu specificitate şi exactitate mari, care pot înlocui animalele în anumite proceduri de identificare a microbilor și a toxinelor în cadrul laboratoarelor. Unele teste de toxicitate globală se pot efectua pe protozoare, în locul șoarecilor și a șobolanilor de laborator. Chiar și unele experimente pe animalele domestice pot fi înlocuite cu experimente pe specii inferioare sau cu bioreactoare sofisticate.

Astăzi, oponenții experimentelor pe animale condamnă cel mai mult utilizarea acestora în testele LD-50, în testele Draize, (utilizându-se iepurii, se măsoară gradul de iritare la nivelul ochilor) şi în cazul experimentelor psihologice, (instinctul matern).

Un caz celebru de abuz asupra animalelor de laborator este experimentul efectuat pe primate cu scopul de a simula leziunile cerebrale de la oameni. Acest experiment s-a desfăşurat la Facultatea de Medicină a Universității din Pennsylvania. În anul 1984, cinci membri ai grupului ALF (Animal Liberation Front) au reuşit să sustragă din laboratoarele facultății o serie de casete video care prezentau experimentele efectuate pe babuini. Aceste casete au fost distribuite în toată presa americană şi înfătişau diferite metode de producere a leziunilor cerebrale la maimuțe. Deşi ulterior conducerea facultății a încercat să dezmintă ca ar fi existat un abuz asupra animalelor, sub presiunea opiniei publice experimentele au încetat, iar laboratorul a trebuit să fie închis. Ceea ce s-a reproşat cel mai mult cercetătorilor a fost lipsa anestezierii animalelor, efectuarea de leziuni multiple la maimuțe fără un scop ştiințific bine definit, întreținerea animalelor în condiții improprii, lipsa unui personal veterinar care să asigure întreținerea corespunzătoare a animalelor.

În ultimii ani s-a acceptat faptul că ocrotirea animalelor este în strânsă legătură și cu respectul față de om și demnitatea umană. Dacă în ce privește protecția maimuțelor și a carnasierelor, majoritatea înțelege și respectă într-o oarecare măsură cerințele etice, în schimb, în cazul unor animale de laborator, cum sunt șoarecii, cobaii, iepurii, șobolanii etc., datorită necunoașterii comportamentului și a sensibilității acestor specii, sunt încă frecvente maltratările prin vivisecție sau prin alte metode, considerându-se greșit că aceste specii ar fi ideale pentru experimentare.

În vederea înlăturării pozițiilor extremiste şi a reglementării, atât din punct de vedere ştiițific cât şi etic, a multiplelor solicitări cu privire la cercetarea pe animale, în 1979, la Congresul Internațional de Standardizare Biologică ce a avut loc la San Antonio, Texas, s-a introdus și acceptat conceptul celor 3R, formulat inițial de Russel şi Burch şi dezvoltat ulterior sub egida Organizației Mondiale a

4

Sănătății și a altor organisme internaționale. Acest congres a marcat schimbarea opticii cu privire la utilizarea animalelor de laborator, prin includerea considerentelor umanitare în programul Congresului şi prin unanimitatea luărilor de poziție în sprijinul conceptului de 3R. Cele trei principii, (în limba engleză), sunt:

Reduction (reducere), un principiu al evitării/eliminării experimentelor, care au o utilitate îndoielnică pentru progresul cunoașterii, precum și pentru reducerea numărului de animale implicate în experimentele justificate, până la limita care permite asgurarea statistică.

Replacement (înlocuire), cu înțelesul de înlocuire a metodelor de testare pe animale cu alte metode fizico-chimice sau biologice, în toate situațiile când astfel de metode satisfac cerințele impuse, acestea putând avea și avantajul preciziei sau al eliminării variabilității biologice; în experimentele în care animalele nu pot fi, deocamdată, înlocuite cu alte teste fizico-chimice, serologice, imuno-enzimatice sau pe culturi de celule se recomandă înlocuirea animalelor superioare, în special a primatelor, a câinilor și a pisicilor cu vertebrate inferioare sau, dacă se poate, cu nevertebrate.

Refinement, (“îmbunătățire”), în sensul perfecționării metodelor biologice folosite, al umanizării tehnicilor, pentru diminuarea sau eliminarea suferinței, atât în beneficiul condițiilor psiho-somatice de experimentare, cât mai ales în scopul promovării unei atitudini umane față de ființele pe care se experimentează.

Aplicarea principiilor enumerate trebuie să se facă concomitent, la fiecare experiment, ele fiind inseparabile în practica experimentală. Numeroase reuniuni internaționale și chiar convenții internaționale au scos în evidență responsabilitatea morală a directorilor de proiecte de cercetare şi a conducerii instituțiilor de cercetare în ceea ce priveşte cunoaşterea şi respectarea principiilor 3R, care tind să devină principii internaționale.

Protecția animalelor folosite în experimente nu se referă numai la condiționarea şi manipularea propriu-zisă pe timpul experimentării, ci şi la condițiile de întreținere a animalelor în crescătorii, care trebuie să corespundă cerințelor fiziologice specifice raselor şi categoriilor de vârstă.

Utilizarea animalelor pentru cercetare se află sub control în unele țări ale U.E. prin prevederile "Convenției Europene de protecție a animalelor vertebrate, utilizate în experimente şi în alte scopuri ştiințifice". În Marea Britanie există un cod de bună practică privind utilizarea animalelor în practica ştiințifică. În aceste documente există prevederi referitoare la beneficiile şi riscurile legate de folosirea animalelor în cercetare. De exemplu, Scientific Steering Committee al Comisiei Europene consideră că motivele pentru care primatele neumane sunt necesare în cercetarea biomedicală sunt:

- pentru a asigura siguranța; multe vaccinuri noi sau medicamente necesită a fi evaluate pentru

specificitate şi siguranța într-un sistem imun apropiat de cel uman, înainte de a intra în cercetarea clinică pe subiecți umani;

- pentru a determina eficacitatea primatelor neumane pentru infecții pentru care nu există nici un alt model animal recomandat; aceste studii, denumite dovada de principiu, (proof of principle), sunt esențiale în creşterea interesului şi dezvoltarea capitalului pentru trialurile clinice.

S-au ridicat mai multe probleme etice în utilizarea animalelor în experimente: - reproducerea şi hrănirea animalelor, inclusiv obținerea animalelor prin histerectomie; - utilizarea izolatoarelor şi a containerelor de izolare; - recoltări de sânge sau țesuturi, organe şi utilizarea eutanasiei; - utilizarea animalelor născute prin histerectomie şi menținerea în condiții stricte de izolare este

considerată o metodă traumatizantă, în Marea Britanie fiind interzisă despărțirea animalelor înainte de patru saptămâni de viață;

- animalele folosite în scop experimental trebuie să fie sănătoase şi fără probleme comportamentale, izolarea putând genera modificări de comportament;

- recoltarea de organe şi țesuturi şi euthanasia, folosite în experiment, pot genera suferință, recoltarea secvențială de organe fiind inacceptabilă.

În țara noastră, în ultimul deceniu, a fost promulgată o legislație destul de cuprinzătoare privind

protecția animalelor în timpul experimentelor. Ca şi în celelalte țări din UE, în țara noastră trebuie, de

5

asemenea, să se constituie Comitete Regionale pentru Experimentarea pe Animale, iar la nivelul instituțiilor în care se utilizează animale pentru experimentare, pentru diagnostic sau pentru alte activități, să se constituie, benevol, Comitete de Bioetică pentru Experimentarea pe Animale.

Legislația privind protecția animalelor există şi este funcțională în multe țări europene de peste 80 ani, (în Marea Britanie – din 1911). Interesul crescut în ultimii ani privind experimentul medical pe animal este determinat de o nouă viziune ştiințifică, ecologică, umanistă şi integrativă ce caracterizează acest mileniu.

7. Concluzii

Animalele au fost folosite în testare de mai mult de 2.000 de ani, iar dezbaterea durează tot de atăta timp. Discuțiile continuă să fie polarizate pe doua mari direcții: restricționarea cercetărilor conduse pe animale şi benefiiciile medicale pe care le presupun aceste cercetări. În prezent, un accent deosebit se pune pe reducerea numarului de animale folosite pentru experimentare, redefinirea procedurilor de cercetare cu scopul de a diminua durerea animalelor de laborator şi înlocuirea, modelelor animale cu alte metode alternative cum ar fi culturile de țesuturi sau modelele matematice.

Totuși, dacă n-ar fi fost ele, n-am fi știut atât de multe despre noi. Animalele ne-au ajutat să ne descoperim și consider că ele sunt actori importanți în cercetarea științifică. Experimentele pe animale sunt necesare, așa cum sunt necesare experimentele pe bolnavi sau cele făcute pe voluntari sănătoși, chiar dacă nu există un beneficiu imediat. Multe țări au adoptat coduri de practică având scopul de a proteja animalele utilizate pentru cercetare. Fiecare comitet de etică urmărește respectarea codurilor de practică și a codurilor etice în ceea ce privește experimentarea pe animale. În prezent se derulează studii pentru găsirea de noi metode care să înlocuiască tehnicile in vivo sau care să le îmbunătățească în sensul diminuării gradului de suferință a animalelor. Au apărut organisme de evaluare şi certificare a cercetărilor, având ca scop principal înlocuirea sau reducerea utilizării animalelor în cercetare.