Universitatea de Ştiinţe Agricole si Medicină Veterinară Cluj-Napoca

ŞCOALA DOCTORALĂ

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

IULIAN VASILE ILIE

CERCETĂRI CU PRIVIRE LA INFLUENŢA

UNOR ANESTEZICE INHALATORII ÎN

NARCOZA LA CÂINE

(REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)

Conducător ştiinţific

Prof. Univ. Dr. Nicolae Mateş

CLUJ-NAPOCA

2011

283

Partea I

Anestezia, prin definiţie, are ca obiectiv suprimarea senzaţiilor în general şi a senzaţiei de durere în special. În conceptul biomedical actual, anestezia, (suprimarea temporară a sensibilităţii) este considerată ca o reorganizare funcţională a sistemului nervos, care poate varia de la o formă superficială la una profundă, obţinută gradat şi reversibil, prin administrarea unor substanţe (anestezice) capabile să interfereze funcţional sistemul nervos central sau periferic.

Anestezia se face după un riguros examen al animalului pentru evidenţierea activităţii cardio-respiratorii, a funcţiei hepato-renale şi digestive. Examenul va fi dirijat de asemenea, asupra echilibrului vago-simpatic, deoarece în practică se pot întâlni animale nervoase, agitate - deci simpaticotonice sau din contră animale pletorice-vagotonice. În cazul unor pacienţi la care se suspectează insuficienţe hepatice sau renale, stări anemice, cardiopatii, etc., examenele paraclinice fie ele biochimice ale sângelui, fie hematologice, EKG, sunt de un mare ajutor în stabilirea protocolului de anestezie adaptat fiecărui individ în parte.

Pregătirea animalului în vederea anesteziei generale nu se adreseaza doar tubului digestiv (dieta alimentară şi hidrică) ci se va corecta orice dezechilibru (fie volumetric, fie hidroelecrolitic) pentru a preveni orice complicaţie intra şi postoperator (bradicardii survenite în timpul operaţiilor pe zona cefalică – ochi, urechi), probleme de coagulare a săngelui precum şi controlul durerii în timpii peroperatori. Deşi protocolul tehnic de realizare a unei anestezii generale cu ajutorul anestezicelor volatile este laborios, luxuriant, necesită tehnică şi personal calificat el are nete avantaje faţă de protocolul clasic al unei anestezii fixe. Pe parcursul unei anestezii generale există 2 mari linii de supravieţuire a unui animal: cateterul fixat la nivelul unei vene periferice şi sonda endotraheală. Numai având fixate aceste două linii de acces către sistemul cardivascular şi cel respirator putem interveni de manieră eficace şi în timp util în caz de insuficienţă cardiacă cu prăbuşirea sistemului vascular sau în caz de apnee, fără precipitări ale personalului şi momente de panică. Pe de altă parte, posibilitatea controlării permanente a eliberării de anestezice volatile concomitent cu actul respiraţiei în doze minime necesare menţinerii anesteziei pe un interval de timp necesar actului chirurgical, aduce reale beneficii. Avantajele semnificative ale anesteziei generale folosind anestezice inhalatorii faţă de anestezia fixă, derivă şi prin faptul că putem monitoriza şi controla instrumental anestezia. Narcoza, este denumită şi anestezie generală profundă caracterizîndu-se prin pierderea reversibilă a sensibilităţii generale, a mobilităţii voluntare şi reflexe, a stării de vigilitate, cu păstrarea funcţiilor vitale. Clinic se traduce printr-un somn narcotic, de intensitate diferită, în funcţie de drogul administrat şi doză. Narcoza se produce în urma acţiunii inhibante asupra SNC în special şi a întregului organism a unor anestezice de mare diversitate chimică. În funcţie de doza administrată, profunzimea inhibiţiei variază de la sedaţie, la hipnoză şi narcoză. Narcoza se poate realiza cu substanţe narcotice stabile care pot fi administrate pe căi diferite: enterală (orală) şi parenterală (prin injecţii) şi cu substanţe narcotice nestabile (lichide volatile sau gazoase) ce se pot administra prin inhalaţie.

284

Stadiile şi semnele clinice ale narcozei, se instalează treptat iar fiecare stadiu este caracterizat de anumite semne clinice specifice. Astfel putem distinge: Stadiul I, de analgezie sau prenarcoză sau stadiul cortical corespunde perioadei imediate administrării narcoticului, el fiind rezultatul deprimării progresive al cortexului cerebral şi al blocării căilor polisinaptice. Se pot distinge 2 faze: faza I în care poate fi observată o stare de agitaţie şi care corespunde pătrunderii narcoticului în celulele nervoase ale cortexului; animalul poate prezenta stare de agitaţie, tuse, salivaţie, micţiuni repetate, defecări şi vomă., faza II, în care are loc inhibiţia, animalul devine indiferent faţă de mediu, îşi pierde controlul, devine liniştit, respiraţia şi pulsul devin mai accelerate. Stadiul II, de narcoză cu reflexe, denumit şi stadiul de excitaţie sau a răspunsurilor necontrolate. se caracterizează clinic prin hipnoză, imobilizare în decubit, cu păstrarea reflexivităţii cutanate, musculare şi oculare. Stadiul III, sau stadiul de anestezie (stadiul chirurgical), corespunde din punct de vedere farmacologic cu inhibiţia generalizată a SNC, cu excepţia bulbului. Clinic, narcoza se manifestă prin liniştirea animalului, dispariţia sensibilităţii, prezenţa relaxării musculare. Respiraţia devine simplă şi regulată, pupilele sunt în mioză, reflexul palpebral este prezent sau absent în funcţie de planul stadiului de narcoză (4 planuri), reflexul corneean diminuat sau abolit, pleoapa a III-a evidenţiată. Stadiul IV, este stadiul toxic sau al paraliziei bulbare, care nu este specific narcozei dar poate apărea la unii subiecţi. Este cauzat de trecerea în condiţii necunoscute a narcoticului la nivel bulbar, cauzând inhibiţia bulbară, care provoacă stopul respirator, apoi cel cardiac şi moartea. Respiraţia se opreşte, corneea în midriază totală şi devine tulbure, iar reflexul pupilar la o sursă de lumină este absent. Cordul continuă să bată slab. Dacă nu se institie măsuri de urgenţă, de terapie intensivă, prin respiraţie artificială si alte cardiotonice şi respiratorii, moartea se instalează în câteva minute. Avantajele folosirii narcoticelor volatile sunt: asigură realizarea unei narcoze cu durată şi profunzime variabilă, putându-se adapta la amploarea şi durata operaţiei; respiraţia poate fi controlată şi complet asistată, normal sau mecanic, atunci când se foloseste circuitul închis, fapt ce permite folosirea miorelaxării generale şi crează condiţii pentru executarea intervenţiilor chirurgicale pe cavitatea toracică deschisă; se pot preveni şi combate complicaţiile cardiorespiratorii; trezirea este rapidă şi de regulă fară stări de excitaţie. Dezavantajele folosirii narcoticelor volatile sunt: aplicarea este condiţionată de aparatura adecvată; se impune o supraveghere continuă, calificare şi experienţă; este complexă putandu-se realiza de regulă, numai dupa o eficientă premedicaţie, inducţie narcotică şi miorelaxare deoarece majoritatea narcoticelor sunt iritante pentru căile respiratorii declanşand reacţii de apărare, laringospasm, apnee, vomă etc. şi fără o imobilizare corespunzătoare nu este posibil să se efectueze intubaţia endotraheală. Narcoticele inhalatorii (lichide volatile şi gaze narcotice) sensibilizează centrii respiratorii la CO2. În cazul narcozei prea profunde frecvenţa respiratorie este diminuată, dar în stadiul narcozei chirurgicale frecvenţa respiratorie este menţinută în limite normale sau uşor crescută. Narcoticele de inhalaţie diminuează perfuzia sangvină, cu excepţia pielii şi encefalului, la nivelul cărora este crescută: depresia centrilor termoreglatori constituie ipoteza cea mai acceptabilă care explică vasodilataţia cutanată pe care ele o produc. Factorii care determină livrarea unei concentraţii potrivite de anestezic inhalant sunt legaţi de proprietăţile fizice şi chimice ale agenţilor inhalatori (presiunea

285

vaporilor agentului inhalator care determină volatilitatea anestezicului inhalator şi punctul de fierbere, concentraţia minimă alveolară, solubilitatea sanguină care determină coeficientul sânge/gaz, solubilitatea lipidică, determină coeficientul ulei/gaz) şi de sistemul mecanismului anestezic (concentraţia anestezicului livrat pacientului este în principal determinată de tipul circuitului anestezic, prospeţimea gazului, viteza curgerii, tipul de vaporizator şi temperatura vaporilor).

Halotan

CMA

Coeficient sânge/gaz

Coeficient ulei /gaz

0,8% (câine)

2,4

224

Enfluran 2,0% (câine) 1,9 98

Isofluran 1,2% (câine) 1,4 97

Methoxyfluran 0,16% 13,0 880

Sevofluran 2,4% (câine) 0,6 47

Desfluran 7,2% (câine) 0,42 19

Tabel 1.2. Coeficient Sânge/gaz; Coeficient Ulei/gaz (Nolan Andrea, 1993)

Etapele anesteziei generale (abolirea sensibilităţii în toată masa corporală) sunt reprezentate de preanestezie, etapă ce presupune realizarea unor condiţii care să permită pacientului să suporte bine anestezia şi actul operator luînd în considerare riscul anestezic la care este supus subiectul.

RiscI Stare generală bună

Fără afectiuni decelabile

Ovariectomie,

Ovariohisterectomie

Castrare, Codectomie

Mortalitate

perioperatorie

(0,1-0,5)%

RiscII Afecţiuni cu repercursiuni

minore asupra stării generale

gestaţie, obezitate,

pediatrie, geriatrie,

Chir.dentare şi ofta

Fracturi,

hernii necomplicate

1%

RiscIII Afecţiuni cu repercursiuni

moderate asupra stării

generale

Febră, deshidratare,

anorexie, anemie

Cezariană, pneumotorax,

Hernie diafragmatică,

Fracturi complexe

3-5%

RiscIV Bolnav care necesită un

tratament vital

Stare de şoc,

Febră, IC decompensată, IR, deshidratare

30-50%

RiscV Animal muribund Stadiu terminal,

CIVD, trauma severă,

şoc

99%

Tabel 2.2. Clasificarea riscurilor anestezice după American Society of Anesthesiologists

Premedicaţia pacientului înaintea inducţiei vizează facilitarea contenţiei, reducerea stresului, asigurarea sedării pacientului, prevenirea sau combaterea durerii, reducerea cantităţii de produs de inducţie.

286

Denumire comercială

Substanţa conţinută

Doza (mg/kg)

ACP, Atravet, Calmivet, Vetranquil Acepromazină 0,04-0,2 i.m.

Valium Diazepam 0,1-0,2 i.v.

Versed Midazolam 0,1-0,2 iv/im

Rompun, Xilaject Xylazină 0,05- 0,4 i.m.

Morphine Morphine 1,0 s.c.

Demerol Meperidine 3,0 i.m.

Numorphan Oxymorphone 0,1-0,2 i.m.

Torbugesic Butorphanol 0,005-0,01i.m.

Atropina Atropina 0,02-0,04 s.c.

Robinul Glycopyrolate 0,01-0,02 s.c.

Tabel 2.3. Medicamente utilizate în premedicaţie la câine

Inducţia narcozei corespunde trecerii de la faza de conştienţă la cea de narcoză în urma administrării unor produse anestezice. Scopul acestei etape este de a permite intubarea pacientului şi trecerea la anestezie gazoasă care va întreţine anestezia. Este o fază critică, la care riscurile sunt mari.

Schema 2.1 Prezentarea diferitelor faze ale anesteziei generale şi a nivelului de risc asociat fiecărei etape după Bednarski R. M.

Supravegherea anesteziei este un act indispensabil care permite evaluarea profunzimii anesteziei generale şi bineânţeles consecinţele sale asupra funcţiilor vitale (cardiovasculare, respiratorii şi metabolice). Supravegherea anesteziei are scopul de a depista cât mai precoce orice anomalie şi de a o remedia. Supravegherea anesteziei are două componente: clinică şi instrumentală. Supravegherea anesteziei trebuie efectuată pe parcursul tuturor etapelor din cadrul anesteziei generale. Ea debutează imediat după realizarea premedicaţiei şi se termină după trezirea completă din anestezie. În timpul anesteziei cât şi a trezirii, supravegherea se face la fiecare 2- 10 minute în funcţie de starea clinică a pacientului. Este recomandat să se stabilească un raport al anesteziei care are scopul de a urmări evoluţia funcţiilor vitale, profunzimea anesteziei şi de a depista eventuale derive din timpul anesteziei.

Obiectivele supravegherii şi controlului anesteziei sunt: evaluarea profunzimii anesteziei adică depresia funcţiei nervoase care se cuantifică prin următoarele: criterii

287

directe ale depresiei nervoase: ele sunt numite univoce deoarece dau o idee directă asupra depresiei nervoase; este vorba de tonusul muscular (decubit, uşurinţa cu care putem mobiliza mandibula, muşchii abdominali, poziţia globilor oculari în orbite, diametrul pupilei) şi de starea unor reflexe ( palpebral, laringian, corneean, tuse, deglutiţie) şi criterii indirecte ale profunzimii anesteziei: este vorba de funcţiile vitale. Ele depind de profunzimea anesteziei, de agenţii anestezici utilizaţi, de starea generală iniţială a subiectului, de evenimente per-operatorii. Ele sunt mai mult sau mai puţin echivoce deoarece ele nu depind exclusiv de profunzimea anesteziei. Un alt obiectiv este monitorizarea funcţiilor vitale; este vorba de funcţiile respiratorii, cardiovasculare, metabolice. Supravegherea acestor funcţii permite depistarea anomaliilor (consecinţe ale anesteziei) mai mult sau mai puţin precoce şi de a le trata. Nu trebuie neglijată nici buna funcţionare a aparatelor de anestezie. Analgezia trebuie controlată pentru că durerea este la originea numeroaselor complicaţii cardiorespiratorii (tahipnee, tahicardie), Ea măreşte considerabil morbiditatea şi mortalitatea per şi post operatoare. Deci, durerea trebuie evitată pe cît posibil sau a o trata dacă ea este deja instalată.

Partea II Motivaţia prezentei lucrări este inspirată de două deziderate majore ale chirurgiei şi anume: liniştea şi securitatea operatorie oferite de anestezia generală prin narcoza obţinută cu ajutorul anestezicelor inhalatorii. Atingerea aceastei etape superioară a anesteziei generale a fost posibilă datorită potenţării ei prealabile cu o neurolept-analgezie. Plecînd de la afirmaţia adevărată ca fiecare individ în parte reprezintă un teren biologic particularizat, influenţat de specie, vîrstă, eventuale stări patologice existente, precum şi caracteristicile intervenţiei chirurgicale (complexitate, timp, grad algic) apare evidentă necesitatea particularizarii protocolului anestezic, înţelegînd prin asta ştiinţa de a alege cele mai adecvate substanţe anestezice, de a le doza şi administra la timpul potrivit animalului supus unei agresiuni chirurgicale. Alegerea celui mai indicat narcotic volatil care să întreţină anestezia pe o perioadă suficientă desfăşurarii actului chirurgical pentru un anumit caz, a constituit întotdeauna o preocupare pentru medicul veterinar şi motiv de controversă în anesteziologia veterinară. Constituirea unui protocol de anestezie individualizat, conceput după o analiză amănunţită efectuată prin mijloace clinice şi paraclinice, reprezintă o necesitate de cea mai mare importanţă în desfăşurarea în bune condiţii a actului chirurgical. Nici supravegherea pe tot parcursul anesteziei generale nu trebuie neglijată. Ea permite controlul permanent al anesteziei şi de cele mai multe ori modularea ei în funcţie de timpul şi algia actului operator. Pe baza studiului bibliografic dar şi motivaţi de dorinţa de a găsi şi fundamenta ştiinţific cele mai bune combinaţii medicamentoase în narcoza la cîine ca alternativă la anestezia fixă s-a considerat oportună intreprinderea de cercetări în direcţia realizării următoarelor obiective: • Realizarea unei anestezii generale eficiente prin folosirea halotanului şi isofluranului

în asociere cu neuroleptice şi analgezice centrale – narconeuroleptanalgezia la cîine. • Stabilirea prin experimente a diferitelor combinaţii anestezice care să permită

obţinerea dezideratelor majore ale anesteziei – liniştea şi securitatea operatorie.

288

• Stabilirea dozelor optime care să asigure securitate în manipularea lor asupra animalului operat şi reducerea la minimum a efectelor nedorite.

• Monitorizarea efectelor anestezicelor în timpul anesteziei generale prin narco-neuroleptanalgezie prin observaţii clinice şi instrumentale ale marilor funcţii (activitatea cardiacă, pulmonară, metabolism, etc).

• Descrierea unei metode standardizate de supraveghere a anesteziei generale • Găsirea celor mai bune combinaţii medicamentoase în narco-neurolept-analgezia la

cîine, în funcţie de terenul biologic al ficăruia de riscul anestezic estimat, de durata şi complexitatea actului chirurgical

• Etalarea principalelor complicaţii şi accidente din timpul anesteziei generale Materialul biologic luat în studiu a fost reprezentat de 72 de câini de vârste şi rase diferite, din care 52 de cazuri clinice de la Clinica Chirurgicală a Ecole Nationale Veterinaire de Nantes (Franţa) cu ocazia stagiului efectuat ca medic intern în clinicile animalelor de companie din cadrul acelei instituţii şi 20 de cazuri de la Clinica Chiruricală a Facultăţii de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. (tabel 4.1)

Nr. Crt.

Locatia

Localisation

Nr. des

animaux

Le sex

Vârsta

Age

La

Rasse

Greutatea

Starea

generală

Intervenţia

F M

1.

ENV Nantes 52 38 14 3 luni-17

ani

Rase

pure şi

metişi

2 kg-42 kg Rea/bună/

foarte bună

Intervenţii.

chirurgicale/

Imagistică

2.

FMV Cluj 20 11 9 6 luni-13

ani

Rase

pure şi

metişi

4 kg-45 kg Rea/bună/

foarte bună

Intervenţii.

chirurgicale/

Imagistică

Total 72 49 23 x x x x x

Tabel 4.1. Animalele supuse anesteziei generale prin narcoză inhalatorie

32%

68%

23 Femele 49 Masculi

Grafic 4.4. Proporţionalitatea pe sex a animalelor supuse anesteziei generale, inhalatorie

289

10%

14%

14%

17%8%

6%

20%

11%

Hernii 7

Fracturi 10

Afecțiuni ale aparatului genital 10

Tumori 12

Afecțiuni oculare 6

Afecțiuni auriculare 4

Afecțiuni abdominale 15

Proceduri de diagnosticimagistic 8

Grafic 4.5 Afecţiunile chirurgicale diagnosticate şi procedurile de diagnostic imagistic pentru care a fost necesară anestezia generală

Investigaţiile noastre pe materialul bilogic luat în studiu s-a bazat pe analiza comparativă a efectelor clinice pe care protocoalele anestezice concepute cu halotan şi isofluran (în întreţinerea narcozei) pentru cele 4 loturi clasificate în funcţie de riscul anestezic estimat înainte de intervenţia chirurgicală sau manopera de diagnostic imagistic care a impus realizarea anesteziei generale cu ajutorul anestezicelor inhalatorii.

Lotul/

Risc

Nr. de animale

Virsta Sexul Protocolul anestezic

Premedicaţia Inducţia Intreţinerea

F/M

I 16 9 luni-9 ani 7 9 A Atropina

Acepromazina

Ketamina

Xilocaina

Halotan

2-0,5%

II 12 10 luni -7 ani 7 5 B Atropina

Xilazina

Thiopental

Xilocaina

Isofluran

2-0,5%

III 34 4ani-14 ani 16 18 C Atropina

Diazepam

Propofol

Xilocaina

Isofluran

1-3%

IV 10 2ani-11 ani 5 5 D Glicopirolat

Morfina

Diazepam

Propofol

Xilocaina

Isofluran

1-2%

Tabel 4.4. Protocoale anestezice folosite la câine

Am evaluat prin monitorizare clinică, instalarea şi durata efectelor substanţelor utilizate în componenţa protocoalelor anestezice pentru a concluziona asupra căii de administrare pe care ar trebui s-o folosim în administrarea substanţelor neurotrope şi modul în care ne facilitează realizarea manoperei de intubaţie endotraheală.

Astfel, în cazul anticolinergicelor (atropina, glicopirolat), administrate pentru efectul lor simpaticotonic (protectie cardiacă, reducerea secreţiilor bronhice) administrarea s.c. a produs efecte începînd cu 15 minute de la administrare constantânduse reducerea secreţiilor salivare şi a celor bronhice cu efecte evidente în cavitatea bucală şi uscarea botului.

290

Evaluând efectele tranchilizantelor minore (diazepam şi midazolam), ele administrate i.v., apar efectele caracteristice tranchilizantelor minore – imediat, la cîteva secunde după injectarea lor, direct în cateterul i.v. Folosit la animalele debilitate datorită vîrstei sau asocierii unor insuficienţe organice (unice sau multiple), diazepamul administrat i.v. liniştete pacientul anxios, calmează şi echilibrează psihomotor, clinic observîndu-se evidenţierea pleoapei a treia, adoptarea poziţiei sterno-abdominale, starea de somnolenţă este prezentă şi indiferenţa faţă de situaţia inconjurătoare. Anestezice folosite de noi pentru întreţinerea anesteziei generale, halotanul şi isofluranul s-au comportat diferit folosind aceleaşi procente din amestecul de gaz inhalant. Din rezultatele cazurilor noastre reiese că halotanul este un puternic anestezic volatil, efectele narcotice resimţinduse imediat după inhalarea anestezicului volatil şi constau în somn narcotic, relaxarea musculaturii mandibulare, scăderea frecvenţei respiratorii şi cardiace, analgezie periferică. Am observat că deşi inducţia este rapidă totuşi trezirea din anestezie este tardivă, la 5-10 minute de la oprirea debitmetrului în halotan şi continuarea administrării doar de O2. Dacă în cazul isofluranului erau necesare procente de 3% din amestecul gazului anestezic pentru a induce anestezia, pentru halotan erau suficiente procente de doar 1,5-2%. Însă trezirea din anestezie s-a făcut mult mai repede în cazul folosirii isofluranului decât in cazul halotanului. Observaţiile clinice ne-au arătat că halotanul are un efect de miorelaxare moderat dar nu prezintă bune efecte analgezice şi de aceea este recomandat să se asocieze cu un analgezic central, aşa cum am procedat şi noi prin folosirea ketaminei, morfinei sau suplimentarea anesteziei generale cu anestezie locoregională prin utilizarea bupivacainei, xilinei sau combinaţia morfina-bupivacaina. În ceea ce priveşte isofluranul, spre deosebire de halotan am avut nevoie de procente de 3-4% de isofluran pentru a induce anestezia şi procente de 1% pînă la 3% pentru a întreţine anestezia. Dacă am potenţializat anesteia generală cu procedee de anestezie locală sau locoregională atunci procentul de isofluran necesar menţinerii anestezie inhalatorii a scăzut. Isofluranul l-am folosit ca agent anestezic volatil-inhalator pentru cazurile clasificate cu risc anestezic mai mare de II insă trebuie spus ca el poate fi folosit şi la pacienţii clasaţi in categoriile de risc anestezic I sau II. Doar considereaţii economice au stat la baza acestei reguli de a folosi isofluran doar pentru cazurile din categoriile III si IV. Se pare că isofluranul irită mai intens mucoasa traheo-bronşică şi de aici hipersecreţia acestor glandelor aflate în mucoasă. Recuperarea din anestezia volatilă cu isofluran s-a făcut de manieră liniştită, fără manisfestări paroxistice şi agitaţii psiho-motorii. Rezultatele obţinute în realizarea anesteziei generale inhalatorii folosind cele 4 procede (combinaţii de anticolinergice, tranchilizante, neuroleptice, analgezice centrale, narcotice barbiturice şi narcotice inhalatorii) au fost remarcabile, obţinânduse protecţia cardiovasculară şi securitate respiratorie, două necesităţi care a oferit linişte şi securitate în desfăşurarea actului chirurgical pe o perioadă de timp necesară intervenţiei fără acţiuni grabnice şi precipitate. Rezultatele obţinute pe o cazuistică variată au fost constante şi pot fi grupate statistic astfel: foarte bune – 67,5%, bune – 24,7%, satisfăcătoare 7,2% şi nesatisfăcătoare 0,6%.

291

67,50%

24,70%

7,20% 0,60%

Foarte buneBuneSatisfăcătoareNesatisfăcătoare

Grafic 4.6. Proporţionalitatea calitativă a narco-neuroleptanalgeziilor efectuate

Din cazuistica avută la cele doua clinici veterinare (Nantes şi Cluj-Napoca) putem propune folosirea halotanului doar pentru animale sănătoase, peste vîrsta de 7 – 9 luni, atunci organele interne (ficat, rinichi) au atins maturitatea funcţională. Am observat la animalele prea tinere, sub vârstă de 7 luni, şi la care s-a întreţinut anestezia gazoasă folosind halotanul în procente minime de 0.5 %- 1%, dificultăţi în revenirea la starea vigilă, la sfârşitul anesteziei, când trezirea era tardivă, întinzându-se pe mai multe minute sau chiar 10-15 minute până la apariţia reflexelor de îndepărtare a sondei endotraheale. Isofluranul are un efect depresor respirator mai accentuat decît halotanul, dar acest efect este legat întotdeauna de doză. Are un efect miorelaxant moderat. Rezultatele obţinute pe cazuri clinice arată că narco-neuroleptanalgezia folosind acestă combinaţie de psihotrope, satisface pe deplin dezideratele cerute de intervenţiile operatorii de lungă durată cuprinse între 60 minute şi 120-180 de minute. În concluzie, isofluranul prezintă avantaje faţă de halotan, care interesează mai mult medicul veterinar. Datorită micii solubilităţi sanguine, isofluranul permite o inducţie mai rapidă a anesteziei, o mai mare supleţe în menţinerea anesteziei şi are puţine efecte depresoare asupra miocardului. În acelaşi timp, faptul că nu este metabolizat de către ficat şi că este aproape în totalitate excretat neschimbat de către plămîni il face anestezicul de ales în anestezia animalelor tinere, bătrâne, sau cu afectiuni hepatice.

Monitorizarea anesteziei generale sub narcoza cu Halotan şi Isofluran la câine

După realizarea anesteziei generale (inductiei), animalul este intubat, trecindu-se la o noua etapă a anesteziei generale – întreţinera anestezie generale cu substanţe lichide volatile (halotan sau isofluran). Este necesară supravegherea anesteziei generale pe tot timpul narcozei, avind în vedere actul operator care se realizează, complexitatea actului operator, terenul biologic al pacientului, de aici putând rezulta anumite evenimente nedorite. În acest sens ne-am propus suprevegherea animalului anesteziat în direcţia urmatoarelor obiective: Evaluarea profunzimii anesteziei şi a resimţirii unor eventuale manopere algice efectuate intraoperator prin monitorizarea: • Respiraţiei (FR, tipul respirator, amplitudine, volumul respirator, PaCO2, PaCO2) • Aparatului cardio-vascular (FC, ritm, EKC, Pas) • Tonusul musculaturii şi temperatura corporală, toate acestea realizindu-se fie cu

metode clinice – semiologice, fie cu mijloace instrumentale. Avantajul monitorizării instrumentale faţă de cea clinica este că ne alarmează asupra unor anomalii

292

După supravegherea clinică şi monitorizarea instrumentală a cazurilor luate în studiu (grafic 5.2. şi 5.3.) a funcţiei respiratorii conform tabelului 5.2. am obţinut rezultatele:

0

2

4

6

8

10

12

14

Tecke

l

Canich

e

Comună

Ciobăn

esc g

erman

Dober

man

Papillo

n

Arieda

le Terr

ier

Puly

Schna

uzer

Berder

Terrier

Buldog

franc

ez

Brac ge

rman

Collie

Golden

Retr

iver

Setter

engle

z

Ogar Ir

lande

z

Fox Terr

ier

Terrier

Aus

tralia

n

Mallino

is Belg

ian

Peckin

ez

Basse

t

Buldog

Terrier

Boxer

Sprinc

her S

panie

l

Cocke

r Spa

niel

King C

avali

er

Bull Terr

ier

Saint B

ernard

Labra

dor

Rasa

Num

ăr c

azur

i

Grafic 5.2 Repartizarea grafică a cazurilor luate in studiu pe rase

0123456789

101112

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Vârsta luni/ani

Număr

Graficul 5.3 Vârsta animalelor luate în studiu

Metoda de lucru a constat în monitorizarea funcţiei respiratorii cu metodele prezentate în tabelul 5.2.

Monitorizarea Metoda Nr. de animale Funcţia supravegheată Instrumentar /

Aparatură

Clinică

Inspecţie 72 - frecvenţa, amplitudinea

- tipul mişcărilor respiratorii

Ascultaţie 72 - frecvenţa şi ritm Stetoscop

Instrumentală

Observaţie

72 - frecvenţa, ritm, amplitudine Balonul

52 - frecvenţa şi ritm ApAlert

11 -volum curent inspirator Spirometrul

62 -supravegherea saturării hemoglobinei în O2 Oximetrul

12 eliminarea CO2 Capnometrul

Tabelul 5.2. Monitorizarea funcţiei respiratorii la câine sub narcoza cu Halotan şi Isofluran

293

Tabel: 5.12. Valorile medii a frecvenţei respiratorii la câinii în narcoza cu halotan şi isofluran

Lotul/ Riscul anest.

Nr. total

de animale

Monitorizati Instrumental

Protocol de anestezie

folosit

Frecvenţa respiratorie medie (respiraţii/minut)

Inainte premedicaţie

(media)

In timpul narcozei, la 10, 20, 30 minute

Narcotic

Conc.

%

media

10 20 30 Variaţii

I 16 12 A 32 23 22 23 22-40 Halotan 0,5-2% 25

II 12 7 B 31 21 21 22 22-56 Isofluran 0,5-3% 24

III 34 27 C 32 25 22 21 21-60 Isofluran 0,5-3% 25

IV 10 5 D 25 20 22 21 22-37 Isofluran 0,5-3% 22

Total 72 51 media 30 22 21 22 21-30

In raport cu protocolul folosit, rezultatele nu sunt diferite, toate valorile relevă valori crescute a parametrilor la primul examen, imediat după administrarea neurolepticului (acepromazina, xilazina, diazepam) cu excepţia protocolului D, unde am folosit în premedicaţie morfina. Valorile mai crescute a ritmului respirator la 5 minute de la administrare neurolepticului, relevă răspunsul organismului la recepţia drogului în organism dar şi, credem noi, manevrelor de contenţie pentru examen şi implementarea anestezicelor generale. Asa cum se observă din tabelul 5.12., valorile medii pe toate cele 4 protocoale anestezice sunt de 30 de mişcări respiratorii pe minut, la cinci minute de la administrarea neurolepticului, apoi ele scad începînd cu instalarea somnului narcotic la

20

30

40

Minute

Frec

venţ

a re

spira

torie

med

ie

(resp

iraţii

/min

ut)

Protocol A (Halotan)Protocol B (Isofluran)Protocol C (Isofluran)Protocol D (Isofluran)

Înainte de T0 10 20 30 premedicaţie

294

22, 21, 22, dupa 10, 20, 30 de minnute. Folosind aparatul de monitorizare a FR şi observând clinic tipul respiraţiei am obţinut următoarele rezultate, exprimate în graficul 5.5.

Graficul 5.5. Evolutia frecvenţei şi ritmului respiratiei în funcţie de stadiul anestezic

Stadiul I II III IV

Toraco-abdominalăabdominală

20

15 8

apnee

Animalul în stare vigilă are o frecvenţă respiratorie cuprinsă, de regulă, între 14 şi 18 mişcări/minut dacă vorbim de câini de talie mare şi între 20 pînă la 22 de mişcări/minut dacă luăm în considerare câinii de talie mică. Astfel că putem spune că animalul respectiv este în tahipnee dacă observăm la inspecţie sau în cazul de faţă cînd s-a monitorizat cu aparatul ApAlert o frecvenţă superioară valorilor amintite. Asupra frecvenţei respiratorii cât şi asupra ritmului, halotanul acţionează în funcţie de doza eliberată în circuitul anestezic şi de terenul biologic al animalului. Isofluranul, se pare, că are un efect depresiv mai accentuat decât halotanul dar acest efect este întotdeauna legat de doză. Prin faptul că halotanul nu are efecte analgezice marcante, trebuie asociat cu analgezic central pentru a nu fi obligaţi să administrăm un procent ridicat de narcotic, odată cu gazul vector, dar în acest caz avansăm anestezia spre stadiul III P3 sau chiar stadiul toxic din dorinţa de a nu avea reacţii din partea animalului. Din experienţa noastră halotanul este un excelent narcotic (produce narcoza fără analgezie) şi miorelaxant însă trebuie asociat cu un analgezic central de tipul ketaminei sau morfinei ori anestezia generală trebuie potenţializată cu o anestezie loco-regională folosind bupivacaina sau bupivacaina cu morfina în anestezii peridurale sau rahidiene şi lidocaina în anestezii locale.

Valorile obţinute de noi, în urma monitorizării volumului curent respirator au fost cuprinse între 8-15 ml/kg. Rezultatele obţinute prin măsurarea presiunii arteriale în O2, (Pa O2) sunt redate în tabelul 5.14.

Lotul Nr. total de

animale

Animale

monitorizate

Protocol

anestezic

Presiunea arterială în O2 (mmHg) la

Narcotic

Volatil 10 20 30 Variaţii media

I 16 8 A 95 90 90 90-95 92 halotan

II 12 5 B 90 89 87 87-90 88 isofluran

III 34 5 C 90 88 88 88-90 89 isofluran

Total 62 18 X X X X X 90 X

Tabel 5.14. Valorile medii ale (PaO2) la câini aflaţi sub narcoza cu halotan şi isofluran

295

Valorile obţinute de noi au fost cuprinse în limite normale la lotul I, între 90-95 mmHg demonstrând o foarte bună eficacitate a oxigenării organismului realizat prin ventilaţie pulmonară dar ne arată în mai mică măsură că am folosit o proporţie suficientă şi necesară de O2 din amestecul de gaz anestezic. La loturile II şi III observăm valori situate la limita inferioară a normalului şi chiar uşor sub 90 mm Hg, însă sunt valori nesemnificative. Sunt explicabile valorile mai mici ale PaO2 deoarece se foloseste isofluran, recunoscut pentru tendinţa lui de a descreşte frecvenţa şi amplitudinea mişcărilor respiratorii deci un depresor respirator.(Graficul 5.8.)

70

80

90

100

Timp (minute)

Pres

iune

a ar

teria

lă în

O2

(mm

Hg)

Protocol A (Halotan)Protocol B (Isofluran)Protocol C (Isofluran)

10 20 30

Graficul 5.8. Valorile medii ale PaO2 obţinute pe cele 3 loturi.

Rezultatele obţinute în măsurarea CO2 de la sfârşitul expiraţiei au fost cuprinse între valori < 20 mmHg şi > 60 mmHg, valori cuprinse în tabelul 5.15.

Tabelul 5.15. Hipercapneea/hipocapneea şi etiologia

afecţiuni etiologie

hipercapnee > 45 mmHg

- hipoventilatie, dată de o dezordine medulară, cervicală sau neuromusculară- obstructia căilor respiratorii superioare sau inferioare - afecţiune pleurală - afecţiune a parenchimului pulmonar - afectiune toracică sau abdominală care jenează mişcările respiratorii - probleme la nivelul aparaturii anestezice (valvă de eşapament nefunctională,

calce sodată nesaturată

> 60 mmHg -acidoză respiratorie, care poate fi asociată unei hipoxemii,

hipocapnie < 35 mmHg - hiperventilatie

- eliminare excesivă de CO2

< 20 mmHg - alcaloză respiratorie severă - debit cerebral diminuat

Monitorizarea frecvenţei cardiace a dus la exprimarea datelor prezentate în tabelul 5.17. Din cele 72 de cazuri luate în studiu şi clasificate în cele 4 loturi în funcţie de riscul

296

anestezic şi de combinaţia anestezică folosită au fost înregistrate valorile funcţiei cardiace la un număr de 51 de animale.

Tabelul 5.17. Valorile medii ale frecvenţei cardiace la câine sub narcoza cu halotan şi isofluran

Lotul Nr.

Total

de

animale

Animale

monitorizate

Protocol

anestezic

folosit

Frecvenţa cardiacă: bătăi/minut

Narcotic

Conc.%

Preanestezic

In timpul

narcozei(minute)

Variaţii

Media

10 20 30

I 16 12 A 102 80 93 91 67-102 91 Halotan 0,5-2%

II 12 7 B 89 74 79 83 70-112 81 Isofluran 0,5-3%

III 34 27 C 89 76 75 74 73-120 78 Isofluran 0,5-3%

IV 10 5 D 85 76 75 74 78-86 77 Isofluran 0,5-3%

Total 72 51 Media 91 78 80 80 x x x

Din analiza rezultatelor prezentate în tabelul 5.17 reiese o medie a frecvenţei cardiace de 91 bătăi/minut la animalele luate în studiu în lotul I şi la care s-a folosit protocolul anestezic A compus din atropina şi acepromazina în premedicaţie, inducţia realizând-o cu ketamina şi aspersări locale cu xilocaina pentru a facilita inducţia, întreţinerea făcând-o cu halotan în concentraţii de 2% - 0,5%. Trebuie spus că media a fost ridicată şi de existenţa unor subiecţi luaţi în studiu în acest lot cu vârste mici (9 luni) şi de rase de câini de talie mică. Valorile exprimate în tabelul 5.17 sunt medii ale cazurilor luate în studiu, valorile individuale vor fi prezentate într-un tabel aflat la sfîrşitul acestui tabel. Datele cu privire la frecvenţa cardiacă regăsite de noi se înscriu în limitele minime şi maxime furnizate în literatură. Totuşi se observă o uşoară scădere a frecvenţei cardiace de la lotul I spre lotul IV, atît la examenul clinic preanestezic cît şi în timpul narcozei. La examenul preanestezic scăderea este de la valoarea medie de 102 obţinută la lotul I la valoarea 85 obţinută la lotul IV iar în timpul narcozei scăderea mediei frecvenţei cardiace se manifestă la 10 minute de la 80 bătai/minut la 76, de la la 93 bătăi/minut la 75 şi la 30 minute de la 91 bătăi/minut la 74 bătăi/minut, privind loturile I la IV. Se poate observa că şi valoarea medie a frecvenţei cardiace înregistrate în timpul narcozei a scăzut de la lotul I la lotul IV de la 91 la lotul I la 77 la lotul IV. Totuşi putem remarca că în ciuda riscurilor anestezice diferite (de la I la IV), folosirea unui protocol anestezic adecvat terenului biologic pe care urma să se opereze şi a gradului algic estimat de complexitatea actului chirurgical, valorile medii ale frecvenţei respiratorie la cele 4 loturi au rămas totuşi în limite destul de strînse (91 la 77 bătăi/minut).

297

Graficul 5.6 Valorile medii ale FC la câine sub narcoza cu halotan şi isofluran

70

80

90

100

Minute

Frec

venţ

a ca

rdia

că (b

ătăi

/min

ut)

Protocol A (Halotan)Protocol B (Isofluran)Protocol C (Isofluran)Protocol D (Isofluran)

Înainte de 10 20 30 premedicație

Monitorizarea presiunii arteriale sistolice (Pas) a dus spre următoarele rezultate, prezentate în tabelul 5.18.

Tabel 5.18. Valorile medii ale presiunii arteriale sistolice la câine, sub narcoza cu halotan şi isofluran

Lotul

Nr. total

de

animale

Animale

monitorizate

Protocolul

anestezic

Pas

(val. medie)

la examenul

clinic

preanestezic

Presiunea arterială

sistolică (mmHg)

(minute)

Media

Narcotic

10 20 30

I 16 10 A 130 95 93 90 93 Halotan

II 12 5 B 120 100 97 92 97 Isofluran

III 34 23 C 125 110 110 100 105 Isofluran

Total x 38 Media 125 102 100 94 98 x

Dacă ne reamintim că valorile normale ale Pas la câine sunt considerate a fi cuprinse între 110 şi 140 mmHg, remarcăm că valorile înregistrate de noi se situează la toate cele 3 loturi la care am realizat anestezia generală prin narco-neuroleptanalgezie cu protocoalele A, B şi C, imediat sub limita inferioară a normalului. Observăm că la lotul la care s-a folosit în premedicaţie acepromazina, valorile medii ale Pas au scăzut cel mai mult, având valori de 95 mmHg la 10 minute de la intubaţie, 93 mmHg la 20 minute şi 90 mmHg la 30 de minute de la inducţie cu o valoare medie de la cele 3 intervale măsurate de 93 mmHg.

298

Graficul 5.7 Valorile medii ale presiunii arteriale sistolice la câine, sub narcoza cu halotan şi isofluran

80

90

100

110

120

Timp (minute)

Pres

iune

a ar

teria

lă s

isto

lică

(mm

Hg) Protocol A (Halotan)

Protocol B (Isofluran)Protocol C (Isofluran)

10 20 30

Valorile medii ale temperaturii corporale au fost cuprinse în tabelul 5.20 şi ilustrate în graficul 5.9.

Tabel 5.20 Valorile medii ale temperaturii corporale rectale la caine sub narcoza cu Halotan si Isofluran

Lotul Nr. total de

animale

Animale Monitori-

zate

Protocol anestezic

Temperatura corporală C0

Narcotic Inainte de

premedica-ţie

In timpul narcozei (minute)

10 20 30 X Vari aţii

I 16 12 A 38,5 38,3 37,3 37,3 37,8 37,3-38,3 Halotan II 12 7 B 38,5 38,3 38,0 37,9 38,0 37,9-38,3 Isofluran III 34 27 C 38,3 38,2 37,8 37,8 37,9 37,8-38,2 Isofluran IV 10 5 D 38,3 38,0 37,9 37,7 37,8 37,7-38,0 Isofluran

Total 72 51 X 38,4 38,2 37,7 37,6 37,8 X X

299

Graficul 5.9 Valorile medii ale temperaturii corporale T0 în timpul narcozei cu halotan şi isofluran la căine

37

38

39

Minute

T0

Protocol A (Halotan)Protocol B (Isofluran)Protocol C (Isofluran)Protocol D (Isofluran)

PROTOCOALE DE ANESTEZIE GENERALĂ UTILIZATE LA CÂINE

Recomandarea unor protocoale de anestezie generală utilizate pentru intervenţii chirurgicale la câine a constituit un alt obiectiv important al acestei cercetări; acela de a găsi cele mai bune combinaţii medicamentoase în neuroleptanalgezia sau narco-neuroleptanalgezia la cîine şi de a le recomanda în raport de durata actului operator, bolile asociate, de gravitatea diagnosticului şi prognosticului vital, complexitatea manoperelor chirurgicale şi de starea algică indusă de intervenţie. Cerecetările efectuate pe un număr de 131 de câini, cazuri clinice prezentate la cele doua clinici veterinare din Nantes şi Cluj-Napoca au fost împărţite în loturi de 8-15 pacienţi, în funcţie de timpul necesar estimat intervenţiei chirurgicale, boli asociate, vârstă şi riscul anestezic la care urma să expunem pacienţii.(tabelele 6.1., 6.2., 6.3.)

Tabel 6.1. Protocoale anestezice de durată scurtă (5-10 minute) Tipul intervenţiei: procedee de investigaţie imagistice, biopsie, drenaj abces, răni accidentale, tatuaj, etc.

Protocol Protocol nr. 1 (15 animale)

Protocol nr.2 (15 animale)

Protocol nr.3 (15 animale)

Premedicaţie Atropina: 0,1 mg/kc, s.c. Atropina: 0,1 mg/kc, s.c. Atropina: 0,1 mg/kc, s.c. Xylazine 0,1 mg/kc s.c.

Analgezie centrală

Zoletil (tiletamină-zolazepam): 5-10 mg/kc i.v. sau 10-15 mg/kc i.m.

Domitor (medetomidine) 0,1 mg/kc i.v. sau i.m. -dacă insuficientă, şi

Ketamina 5 mg/kc i.m. Ketamina 2mg/kc i.v.

Antidot Antisedan (atipamezole) 0,1 mg/kc.i.m.

Observaţii Avantaj: trezire controlată

Pentru câini retivi

Înainte de 10 20 30 premedicație

300

Tabel. 6.2. Protocol anestezic de durată medie (10-30 minute) Tipul intervenţiei: castrare la câine, exereza de noduli, sutura plăgii unei răni, etc. (15 animale)

Premedicaţie Atropina: 0,1 mg/kc, s.c. Analgezie centrală Zoletil (tiletamină-zolazepam): 5-10 mg/kc i.v. sau 10-15 mg/kc

i.m Observaţii Readministrăm la nevoie ¼ din doză

Tabel 6.3. Protocoale anestezice de durată lungă, necesar intervenţiilor laborioase

Tipul intervenţiei: ovariectomie la căţea, ortopedie, operaţii pe ţesuturi moi, animale bătrâne

Protocol Protocol 1 (15 animale)

Protocol 2 (14 animale)

Protocol 3 (13 animale)

Protocol 4 (23 animale)

Protocol 5 (21 animale)

Premedicaţie

Atropina: 0,25 mg/10 kg s.c. sau

Robinul (glicopirolat):

0,25mg/5 kg s.c. Diazepam: 1 mg/kc i.v.

Atropina: 0,25 mg/10 kg s.c.

Diazepam: 1 mg/kc i.v.

Atropina: 0,25 mg/10 kg s.c.

Diazepam: 1 mg/kc i.v.

Atropina: 0,25 mg/10 kg s.c.

Atropina: 0,25 mg/10 kg s.c.

Analgezie centrală Ketamina: 8 mg/kc i.v.

Nesdonal (thiopental): 1ml/4 kgi.v.

(soluţie 0,5%) adică 10-15mg/kc.

Propofol 4-8mg/kc i.v.

Amestec 1/3, Rompun (xilazină)

– ketamină (1 ml/10kg) i.v

Amestec egal de Diazepam (10 mg

în 2 ml) cu Ketamina 50mg/ml)

1ml amestec/10 kg Narcoza Isofluran Halotan Isofluran Halotan Halotan sau

Isofluran Observaţii Mai mult de Risc

anestezic II Risc anestezic,

maxim II Mai mult de Risc

anestezic II Risc anestezic,

maxim II Halotan sau

Isofluran în funcţie de terenul biologic

Tabel 6.4 Protocoale anestezice pentru câinii diagnosticaţi cu cardiopatii

Protocol I Risc relativ 25-50%

Protocol II Risc relativ 51-75%

Protocol III Risc relativ 76-100%

Premedicaţie 1. morfină 0,1mg/kg i.m. Oxigen Cel puţin 75% Oxigen Cel puţin 75% 2. acepromazina butorphanol

0,1mg/kg/i.m. 0,2 mg/kg/i.m.

1. Diazepam oximorphone

0,3mg/kg/i.v. 0,1 mg/kg/i.v.

1. Diazepam oximorphone

0,4 mg/kg i.v.

2. fentanil 0,02 mg/kg/iv.

Inducţia 1. Thiopental 6mg/kg/i.v. 1. Ketamina

Diazepam 10mg/kg/iv. 0,5mg/kg/i.v.

1. Etomidate 0,5mg/kg/i.v. pina la efect

2. Propofol 6 mg/kg/i.v. Etomidate 1,0 mg/kg/i.v. 2. Ketamina 2,0mg/kg/i.v. pina la efect

3. Ketamina Diazepam

10mg/kg/i.v. 0,5mg/kg/i.v.

Intreţinerea anesteziei Oxigen 75-80% Oxigen 80% Oxigen 100% N2O 20-25% N2O 15% 1. Isofluran 0,5-1% 1. Isofluran 1-3% 1. Isofluran 1-2% 2. Halotan 1-2% 2. Halotan 1%

301

Tabel 6.5. Principalele efecte centrale şi periferice a combinaţiilor anestezice folosite în

anestezia de durată scurtă sau medie la câine Tipul

anesteziei Proto-

col Nr.de animale

Combinaţii anestezice

Fr Fc Ps S N A Durata anesteziei

Durată scurtă

1 15 Atropina: 0,1 mg/kc, s.c. Zoletil (tiletamină-zolazepam): 5-10 mg/kc i.v. sau 10-15 mg/kc i.m.

≤

0

++

±

++

++

5-10 minute 2 15 Atropina: 0,1 mg/kc, s.c.

Domitor (medetomidine) 0,1 mg/kc i.v. sau i.m. -dacă insuficientă, şi Ketamina 2mg/kc i.v. Antisedan 0,1mg/kci.m.

≤

≤

↓

+

+

++

10-20 minute

3 15 Atropina: 0,1 mg/kc, s.c. Xylazine 0,1 mg/kc s.c. Ketamina 5 mg/kc i.m.

0

≤

+

±

+++

++

10-20 minute

Durată medie

1

15

Zoletil (tiletamină-zolazepam): 5-10 mg/kc i.v. sau 10-15 mg/kc i.m Repetarea ¼ din doză

0

0

++

±

++

++

20-30 minute

Fr: frecvenţa respiratorie, Fc: frecvenţa cardiacă, Ps: acţiunea parasimpaticolitică,

S: acţiunea simpaticolitică, N: neuroplegia, A: analgezia centrală, 0: neinfluenţată

Tabel 6.6. Principalele efecte centrale şi periferice în combinaţiile anestezice folosite în anestezia generală de durată lungă

Fr: frecvenţa respiratorie, Fc: frecvenţa cardiacă, Ps: acţiunea parasimpaticolitică, S: acţiunea simpaticolitică, N: neuroplegia, A: analgezia centrală, Na: narcoza .

Tipul anesteziei

Protocol

Nr. cazuri

Combinaţia anestezică

Fr Fc Ps S N A Na

Durată l

ungă

1 15 Atropină 0,25mg/kc s.c Diazepam 1mg/kc i.v. Ketamina 8mg/kc i.v. Isofluran

-

++

±

-

+

+++

++

2 14 Atropină 0,25mg/kc s.c Diazepam 1mg/kc i.v. Nesdonal 10mg/kc i.v. Halotan

±

±

0

+

+

++

+++

3 14 Atropină 0,25mg/kc s.c Diazepam 1mg/kc i.v. Propofol 4-8 mg/kc i.v. Isofluran

-

-

0

-

+

++

+++

4 15 Atropină 0,25mg/kc s.c Rompun/ketamină 1/3 Halotan

-

++

±

±

++

+++

++

5 15 Atropină 0,25mg/kc s.c Diezepam/ketamina ½ Halotan/isofluran

±

+

±

±

+

++

++

Rezultatele obţinute de noi sunt relevante pentru narco-neuroleptanalgezia

realizată de echipa noastră. Neuroplegia manifestată prin sedarea şi hipochinezia

instalată, asociată de analgezia centrală care a şi imobilizat animalul prin

pseudocatalepsia sau narcoza creată este întreţinută în stadiul anestezic III planul II-III de

către un narcotic volatil (halotan sau isofluran).

302

Tabel 6.7. Principalele efecte produse în protocoalele anestezice compuse pentru câinii cu cardiopatii

Fr: frecvenţa respiratorie, Fc: frecvenţa cardiacă, Ps: acţiunea parasimpaticolitică, S: acţiunea simpaticolitică, N: neuroplegia, A: analgezia centrală, Na: narcoza .

Scopul anesteziei

Protocol Nr cazuri Combinaţia anestezică

Fr Fc Ps S N A Na

Animale cu

cardiopatii

1

10

Atropină 0,1mg/kc i.m. Morfina 0,1 mg/kc i.m.

(butorfanol 0,2 mg/kc i.m.) Thiopental 6 mg/kc i.v. (Propofol 6 mg/kc i.v.)

(Ketamina 10mg/kc i.v. ) Isofluran/Halotan

-

-

0

±

+++

+++

++

2 8 Glicopirolat 0,25 mg/kc s.c. Oxigen 75%

Diazepam 0,3mg/kc i.v. (oximorphone 0,1 mg/kc

i.v.) Comb. Ketamina/diazepam

10mg/0,5 mg/kc. (etomidate 1mg/kc i.v.)

Isofluran/halotan

0

±

±

0

++

+++

++

3 11 Atropina 0,25 mg/kc s.c. Oxigen 100%

Diazepam 0,4 mg/kc i.v. Fentanil 0,02 mg/kc i.v. Etomidate 0,5 mg/kc i.v. (ketamina 2 mg/kc)i.v.

Isofluran

0

0

±

0

++

+++

++

La câinii diagnosticaţi cu cardiopatii s-au folosit trei procedee de anestezie generală. În toate s-au folosit o gamă variată de produse anestezice bazate pe efectele lor şi sinergismul dintre ele pentru a reduce la minimum reacţiile adverse în funcţie de riscul anestezic estimat. Toate procedeele propuse au fost bine suportate de animale, realizânduse dezideratele majore ale anesteziei generale: neuroplegia, analgezia centrală şi narcoza, în condiţii de siguranţă anestezică.

303