CEREREA TURISTICĂ ÎN ȚARĂ ȘI POSIBILITĂȚI DE ATRAGERE SPRE ROMÂNIA

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARAFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI DE ADMINISTRARE A AFACERILOR

SPECIALIZAREA: ADMISTRAREA ȘI DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERII DE TURISM ȘI SERVICII

LUCRARE DE DISERTAŢIE

Coordonator ştiinţificConf. Univ. Dr. Pîrjol Florentina

Masterandă:Bufanu Claudia

Timișoara2014

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARAFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI DE ADMINISTRARE A AFACERILOR

SPECIALIZAREA: ADMISTRAREA ȘI DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERII DE TURISM ȘI SERVICII

LUCRARE DE DISERTAŢIE

CEREREA TURISTICĂ ÎN ȚARĂ ȘI POSIBILITĂȚI DE ATRAGERE SPRE ROMÂNIA

Coordonator ştiinţificConf. Univ. Dr. Pîrjol Florentina

Masterandă:Bufanu Claudia

Timișoara2014

Copyright © 2014 - Toate drepturile privind lucrarea de față aparțin autorului acesteia și sunt protejate prin Legea dreptului de autor L8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Folosirea conținutului sau a unor părți din acesta fără acordul autorului se pedepsește conform legilor in vigoare.

REFERAT- al coordonatorului lucrării de disertație -

DECLARAŢIE

Subsemnatul, ...........................................................................................................................................,

absolvent al programului de disertație.................................................................................., promoţia

…............ autor al lucrării de disertație cu titlul

....................................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................,

având ca îndrumător ştiinţific pe Doamna/Domnul Prof./Conf./Lector Dr.

..............................................................................................................................., pe proprie răspundere şi cunoscând prevederile art. 143 (alin. 4,5) şi 310 (alin. 1,2) ale Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, art. 4 (alin. 5) din Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Sportului, art. 9 din Regulamentul de organizare a examenelor de finalizare a studiilor universitare de licenţă din cadrul UVT şi ale Procedurii Operaţionale a UVT privind frauda şi/sau plagiatul academic în rândul studenţilor, declar următoarele:

lucrarea de absolvire a fost elaborată de mine, ca rezultat al propriei cercetări şi documentări, nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie de învăţământ superior, din ţară sau străinătate;

- toate sursele bibliografice utilizate, inclusive cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare;- toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere din altă limbă, sunt

redate între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei bibliografice;- reformularea, în cuvinte proprii, a textelor scrise de către alţi autori indică sursa

bibliografică din care s-a inspirat;- calculele sunt efectuate de către mine, iar comentarea rezultatelor obţinute este original;- reprezentările grafice şi tabelele care nu îmi aparţin au indicată sursa bibliografică

exactă.

Prin prezenta îmi asum în totalitate originalitatea lucrării elaborate.

Timişoara,

Data:______________

Nume:______________________

Prenume:___________________________

Semnătura

Cuprins

REZUMAT................................................................................................................................9

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE .........................................................................................10

CAPITOLUL 2. LITERATURA DE SPECIALITATE..........................................................122.1. Sistemul de plăți în România.............................................................................................122.2. Structura Sistemului de plăți..............................................................................................132.3. Implementarea Sistemului de plăți.....................................................................................142.4. Componentele Sistemului de plăți.....................................................................................152.5. Sistemul trans-european de transfer de fonduri cu decontare pe bază brută în timp real -

TARGET2............................................................................................................................272.6. Zona unică de plați în euro – SEPA...................................................................................302.7. Monitorizarea Sistemului de plăți......................................................................................32

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ ȘI REZULTATE...........................................................343.1. Prezentarea Băncii Comerciale Române............................................................................34

3.1.1. Conducerea și administrarea Băncii Comerciale Române.....................................353.1.2. Rolul și evoluția Băncii Comerciale Române........................................................383.1.3. Misiunea și obiectivele Băncii Comerciale Române.............................................38

3.2. Evoluția principalelor instrumente de decontare utilizate de către Banca Comercială Română Sucursala Demetriade................................................................................................................39

3.2.1. Descrierea principalelor instrumente de plati utilizate de Banca Comercială Română Sucursala Demetriade..........................................................................40

3.2.2. Tendințele evolutive ale instrumentelor de decontare la Banca Comercială Română Sucursala Demetriade..........................................................................45

3.3. Studiu de caz privind instrumentele de plată fără numerar și modul de utilizare al acestora la Banca Comercială Română Sucursala Demetriade...............................................................48 CAPITOLUL 4. CONCLUZII ..............................................................................................54

LISTA BIBLIOGRAFICĂ.....................................................................................................55

Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor 7

CEREREA TURISTICĂ ÎN ȚARĂ ȘI POSIBILITĂȚI DE ATRAGERE SPRE ROMÂNIA

Rezumat:

România prin varietatea elementelor cadrului natural, prin multiple dovezi ale unei istorii şi culturi milenare, ca şi prin construcţiile dobândite de-a lungul anilor, dispune de un bogat potenţial turistic valorificat într-o oarecare măsură. În timp, s-au scris multe articole şi cărţi, s-au întocmit hărţi turistice ale României sau destinate masivelor montane, litoralului, Deltei Dunării, majorităţii oraşelor, monumentelor naturii etc. Comun la toate, este dorinţa de a prezenta cât mai pe larg tot ceea ce era considerat ca având însemnătate pentru activitatea turistică.

Cuvinte cheie: cererea turistică, turism, potențial turistic, obiective turistice, piața turistică.

Cod JEL: G20, G30, H20.

Diversificarea pachetelor de vacanță în cadrul unei agenții de turism 8

CAPITOLUL IINTRODUCERE

Turism este cuvântul utilizat cel mai frecvent. El exprimă o activitate complexă care presupune deplasarea, staţionarea de la câteva ore la mai multe zile şi realizarea într-o localitate, pe un traseu sau într-o regiune a unui scop precum recreerea, odihna, tratamente balneare, instrucţia specifică, manifestări ştiinţifice sau de afaceri. Deci, el exclude prestarea de servicii şi activităţi pe care turistul le desfăşoară cotidian prin meserie, calificare etc (exemplu un constructor care ridică o casă în altă localitate, vânzătorii de diverse bunuri, un lucrător navetist într-o policlinică balneară sau unitate comercială, bancară)

El reprezintă un proces social complex cu puternice implicaţii economice iar în ultimul timp şi de protejare şi conservare a mediului. Implică cel puţin trei direcţii distincte care se interferează spaţial, temporal şi ca scop. Prima se referă la deplasarea turistului într-un alt loc decât domiciliul, pe o anumită durată în vederea satisfacerii unor cerinţe în timpul călătoriei.

Cea dea doua latură se reflectă în rezultatele de ordin economic, acestea fiind în mare măsură influenţate de nivelul de dezvoltare al bazei materiale şi al serviciilor ce pot fi asigurate într-un spaţiu mult mai larg decât cel în care turistul ajunge dar şi în timp. De aici o diversitate de aspecte care conduc la împliniri graduale ale cerinţelor, aspiraţiilor turistului dar şi la nivele deosebite de participare a turismului la dezvoltarea unor regiuni. Acest ultim aspect este de altfel determinat nu numai de valoarea resurselor naturale care capacitează turiştii ci şi de tot ceea ce se face (infrastructură, dotări şi servicii) pentru ca acestea să poată fi valorificate cât mai bine şi organizat.

Exploatarea condiţiilor de mediu implică însă şi îndeplinirea unui minim de cerinţe în concordanţă cu normele ecologice. Trebuie astfel asigurată protejarea nu numai a elementelor naturale şi social-culturale care pot reprezenta interesul turiştilor dar şi ansamblul mediului în care aceştia sunt prezenţi în timp. Aceasta are referinţă nu numai la comportamentul celor care vin ci şi la autohtoni. Aceştia în graba unui profit imediat pot produce (prin diverse construcţii, amplasarea de unităţi economice poluante, defrişari, depozitarea gunoaielor, etc.) daune de multe ori ireparabile în sistemul natural sau pot conduce la condiţii de disconfort atât pentru localnici cât şi pentru vizitatori. De aici necesitatea ca turismul să capete un caracter ecologic bazat atât pe reglementări dar şi pe o educaţie adecvată şi cu caracter de masă.

Termenul de turism provine din termenul englezesc To Tour-a călători, a colinda, având deci semnificaţia de excursie. Termenul are semnificaţii asemănătoare şi în franceză (TOUR), greacă (TOURNOS) şi ebraică (TUR).Poate fi, de mai multe tipuri în funcţie de criteriile alese

-durată (turism de Week-end - recreere la sfârşit de săptămână; turism pentru un număr de zile variabil de la 2-3 zile la două-trei săptămâni -sejur;

-specificul activităţii (turism de afaceri, turism balneoclimateric, turism cultural, turism cinegetic, turism nautic, turism montan, turism pentru alpinism, turism pentru sporturi de iarnă, turism piscicol)

-destinaţie (turism citadin, turism montan, turism rural, turism itinerant), -forma de organizare (turism individual, turism prin intermediul unei organizaţii sau

asociaţii de profil; turism colectiv).-spaţiu pe care se desfăşoară (turism regional, naţional, turism internaţional).


realizarea activităţilor turistice este în concordanţă cu elementele ce condiţionează interesul dar şi de amenajările şi serviciile necesare înfăptuirii lor. Legat de acestea există alte noţiuni a căror sferă trebuie bine delimitată.

Multe din ţările lumii privesc în prezent turismul ca un element important al strategiilor lor de dezvoltare. In literatura de specialitate, cele mai multe studii pun accent pe beneficii derivate din turism. Acestea constau în crearea de venit naţional, aportul valutar la balanţa de plăţi, dezvoltarea pieţei muncii, utilizarea pe plan local a disponibilului forţelor de muncă, dezvoltarea anumitor zone din ţară.

Sfârşitul secolului al XX-lea poate fi considerat, cu optimism sau pesimism , ca un sfârşit de secol marcat de o evidentă dezordine care va fi cu greu stopată. Motivul acestei neputinţe nu rezidă numai în profunzimea şi complexitatea crizei mondiale, ci şi în incapacitatea aparentă a programelor vechi sau noi de a gira şi a ameliora problemele umane.

Mai mult ca oricând omul este cauza, dar şi soluţia rezolvării multor probleme. Pe plan internaţional există şansa de a ameliora viaţa locuitorilor Terrei, acum când războiul rece s-a terminat, iar pe viitor există posibilitatea de a reorienta energiile în vederea găsirii unor soluţii pragmatice pentru problemele presante (combaterea sărăciei în lume, îmbunătăţirea poziţiei femeii în societate).

In realizarea sau nerealizarea acestor obiective nu sunt implicate numai inevitabilele defecte ale naturii umane, ci şi controlul politic ce se poate exercita asupra acestei lumi dezorganizate. Explicaţia rezidă în faptul că deşi războiul rece s-a terminat îi urmează alte două: „războiul contra sărăciei şi cel contra statului" (ideologie neoliberală).

Acceptarea acestei dogme ar echivala cu cedarea în faţa disperării. Speranţa poate renaşte numai dacă sunt contrazise aceste ideologii de război împotriva săracilor şi statului, lucru ce semnifică recunoaşterea anumitor forţe pentru găsirea unor soluţii pragmatice.

Renaşterea societăţii va avea ca rezultat îmbunătăţirea vieţii locuitorilor ei şi va constitui punctul de plecare la realizarea bunăstării sociale.

Intre om şi mediul înconjurător are loc un neîncetat schimb, astfel ca să se păstreze un bun echilibru. In sistemul social sunt două momente: unul de consum şi altul de producţie care menţine echilibru.

Dacă în comuna primitivă acelaşi individ producea şi consuma, acum există o specializare a producătorilor, adică o diviziune a muncii care a determinat proprietatea privată şi a luat fiinţă schimbul realizat de negustori, adică s-a dezvoltat comerţul.

Activitatea comercială si de turism s-a perfecţionat mereu. Comerţul si turismul au devenit o verigă importantă în lanţul producţie, repartiţie, consum. Producţia trebuie să se adapteze cerinţelor născute din trebuinţe şi acest lucru se face după parcurgerea fazei schimbului, adică comerţul. Pentru produsul o dată realizat se caută un plasament cât mai favorabil.

Secolul al XXI-lea a impus alte relaţii între producţie şi consum , relaţii bazate foarte mult pe beneficiile realizate odată cu dezvoltarea pieţei de muncă.

Turismul este una din ramurile economiei naţionale care ocupă o poziţie strategică prin contribuţia sa la formarea şi mărimea PIB-ului. Acesta include acele activităţi producătoare de servicii care sunt destinate satisfacerii nevoilor de consum ale turiştilor.


In perspectiva evoluţiei şi dezvoltării viitoare a turismului în România, este necesar să se ţină seama de o serie de factori, dintre care, demni de menţionat sunt: factorii economici, organizatorici, tehnici, demografici, psihologici şi de civilizaţie, precum şi politici.

Principalii indicatori prin intermediul cărora este caracterizată activitatea turistică din România, în profil teritorial, la nivelul celor opt regiuni ale ţării - conform clasificării EUROSTAT, NUTS II sunt:

• capacitatea de cazare turistică existentă;• capacitatea de cazare turistică în funcţiune;• numărul de sosiri (turişti cazaţi);• numărul de înnoptări;

• numărul de unităţi de cazare turistică (total).Turismul determină obţinerea unor efecte economice directe (venituri nete ale

agenţilor economici) şi a unora indirecte prin impulsionarea celorlalte ramuri şi sectoare ale economiei (industrie, agricultură) un aşa numit efect multiplicator al turismului. In România cadrul juridic al agenţiilor de turism se bazează pe reglementările privind acordarea licenţelor şi brevetelor de turism, prevăzut în O.G. 634 şi în ordinul ministerului nr. 92/1996, precum şi în ordinul nr. 185/1993 privind constituirea garanţiei financiare (cu modificările ulterioare).

Agenţiile de turism contribuie direct la sistemul de livrare al serviciilor prestate de către deţinătorii de baze materiale sau care livrează serviciile de suport, fără de care nu ar fi posibilă materializarea consumului turistic.


CAPITOLUL II.LITERATURA DE SPECIALITATE

2.1.CEREREA TURISTICĂ ÎN ROMÂNIA

2.1.1. Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice

Piaţa turistică este parte integrantă a pieţei, în general, şi a pieţei serviciilor, în particular, deci are o serie de trăsături comune cu ale acestora, dar şi o sumă de caracteristici proprii. Astfel, piaţa turistică poate fi definită ca fiind ansamblul tranzacţiilor (actelor de vânzare-cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice, privită în conexiune cu relaţiile pe care pe care le generează şi spaţiul geografic în care se desfăşoară. Imaginea pieţei rămâne însă incompletă, fără luarea în considerare a celor două categorii corelative ale sale – cererea şi oferta. Din acest punct de vedere, piaţa turistică reprezintă sfera economică de interferenţă a ofertei turistice, materializată prin producţia turistică, cu cererea turistică, materializată prin consumul turistic. Din această definiţie rezultă particularităţile pieţei turistice, ca atribut al celor două categorii: cererea şi oferta turistică. O primă particularitate a pieţei turistice rezultă din rolul determinant al ofertei turistice. Oferta este percepută de către cerere sub forma unei “imagini”, construită prin cumularea şi sintetizarea tuturor informaţiilor primite şi acumulate de fiecare turist potenţial. Astfel, decizia de consum turistic se poate adopta numai în raport cu imaginea ofertei. Mai mult, contactul direct cu oferta turistică se stabileşte de-abia în timpul consumului. Rezultă astfel, o altă particularitate a pieţei turistice şi anume că locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a cererii. Există de altfel, numeroase situaţii în care nu consumatorul este şi cel care decide asupra achiziţionării unui produs turistic. Oferta turistică este rigidă, inelastică în timp şi spaţiu, nu poate fi stocată sau transformată, deci odată neconsumată, ea se pierde, în schimb cererea turistică este foarte elastică şi supusă unor permanente fluctuaţii determinate de influenţa unei multitudini de factori. Aceste caracteristici ale ofertei şi cererii turistice implică întotdeauna un decalaj potenţial între ele, ceea ce conferă activităţii turistice un risc ridicat. Caracterul diferit al celor două componente ale pieţei face mai dificilă ajustarea lor şi poate conduce la apariţia unor combinaţii, ca de pildă: ofertă bogată şi cerere mică; cererea mare şi ofertă necorespunzătoare; ofertă dispersată şi cerere concentrată etc.Pentru delimitarea şi diminuarea inconvenientelor amintite este necesară o aprofundare a conceptelor specifice pieţei turistice, precum şi folosirea unor tehnici de prevenire sau micşorare a riscului de piaţă. Piaţa turistică, componentă a pieţei serviciilor, presupune mobilitatea cererii (turistul trebuie să se deplaseze), altfel piaţa nu ar exista, neavând loc confruntarea cererii cu oferta turistică. Conţinutul pieţei turistice, examinat ca o categorie economică dinamică, nu poate fi limitată la suma proceselor economice care au loc în mod efectiv, ci trebuie extins şi asupra celor potenţiale respectiv asupra celor care ar putea avea loc. Intervin astfel o serie de elemente (în afara cererii şi ofertei reale) precum: cerere nesatisfăcută, cerere în formare, ofertă neconsumată, ofertă pasivă etc. Apare deci posibilitatea existenţei în mod virtual a pieţei turistice, fără prezenţa concomitentă a celor două elemente ale sale , respectiv o piaţă turistică fără ofertă sau fără cerere. Noţiunea de piaţă turistică dobândeşte în acest sens accepţiuni practice cum sunt: piaţă turistică reală (efectivă), piaţă turistică potenţială şi piaţă turistică teoretică.


Piaţa turistică reală este formată din ansamblul cererilor care s-au întâlnit în mod efectiv, deci numărul actelor de vânzare-cumpărare finalizate. Acest tip de piaţă poate fi exprimat prin indicatori concreţi: număr de turişti, număr de zile-turist, volumul încasărilor din turism etc. Piaţa turistică potenţială reprezintă dimensiunile pe care le-ar fi putut avea piaţa turistică în alte condiţii decât cele existente (altă ofertă, altă cerere manifestată etc.) Diferenţa dintre piaţa turistică potenţială şi cea reală este dată de segmentul nonconsumatorilor relativi. Deci în alte condiţii ca de pildă: subiectul cererii turistice să dispună de alte mijloace băneşti sau altfel distribuite în timp, sau oferta să fie mai diversificată etc., nonconsumatorii relativi se pot transforma în consumatori efectivi. Neconcordanţa în timp şi spaţiu a cererii turistice şi a ofertei determină fie oferta neconsumată, fie cererea nesatisfăcută. Piaţa turistică teoretică este dată de dimensiunile globale pe care le-ar putea avea o piaţă în care toţi membrii societăţii ar fi participanţi la activitatea turistică. Diferenţa dintre piaţa turistică teoretică şi piaţa potenţială o reprezintă segmentul nonconsumatorilor absoluţi. Orice modificare s-ar produce în cadrul elementelor pieţei rămân nonconsumatori absoluţi. Cuantificarea cantitativă a pieţei turistice se referă la următoarele noţiuni elementare: - capacitatea pieţei turistice, care reprezintă necesitatea exprimată sau nu vis-á-vis de un anumit produs turistic, fără a se lua în calcul nivelul veniturilor ori al preţurilor produselor şi serviciilor; - potenţialul pieţei turistice se defineşte ca fiind cererea tuturor consumatorilor pentru un anumit produs turistic, funcţie de veniturile lor şi de preţurile practicate pentru acest produs.- volumul pieţei produsului turistic = totalitatea tranzacţiilor încheiate pentru un anumit produs turistic, pe o piaţă dată, într-un anumit interval de timp. Se consideră căatunci este vorba de o piaţă saturată (din punct de vedere turistic), când volumul pieţei turistice se identifică cu potenţialul ei: VOLUMUL PIEŢEI TURISTICE = POTENŢIALUL PIEŢEI TURISTICE - locul de piaţă al unui anumit produs turistic reprezintă acea parte a volumului pieţei acoperită prin vânzările realizate pentru respectivul produs.

2.1.2. Conceptele de cerere şi consum turistic

Deşi între cererea turistică şi consumul turistic există o mare asemănare, aceste două concepte nu pot fi suprapuse total. Astfel, definiţiile oficiale relevă conţinutul diferit al celor două categorii: a) “cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se deplasa periodic şi temporar în afara reşedinţei proprii, pentru alte motive decât prestarea unor activităţi remunerate la locul destinaţiei“;(R.Minciu op.cit.) b) “consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de cererea turistică pentru achiziţionarea unor noi servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică ”.(R.Minciu op.cit.) Cererea turistică reprezintă, aşadar, totalitatea cerinţelor manifestate sau nemanifestate încă, pentru apropierea de produsele turistice, pe când consumul turistic este forma de materializare a cererii.

Apar, astfel, două modalităţi de exprimare a cererii turistice: a) cerere turistică manifestată – acea cerere care s-a manifestat (exteriorizat) într-o anumită perioadă de timp, întâlnită şi sub denumirea de cerere turistică reală; b) cerere turistică nemanifestată (neconcretizată), dar care există potenţial în concepţia unui consumator şi care ar putea fi evaluată şi cuantificată pe baza unui studiu al evoluţiei cerinţelor; se poate întâlni şi sub denumirea de cerere turistică prezumată.


Cererea turistică reală şi cererea turistică prezumată formează cererea turistică potenţială. Deosebirea dintre cererea turistică şi consum turistic poate fi evidenţiată şi din punct de vedere al locului şi momentului formării acestora. Cererea turistică se formează la locul de reşedinţă al turistului unde se conturează bazinul cererii, definit prin caracteristicile economice, sociale, politice, etnice ale turismului căruia aparţine. Consumul turistic, în schimb, se realizează în cadrul bazinului ofertei turistice, în mai multe etape, desfăşurate în timp şi spaţiu: înainte de deplasarea spre locul de destinaţie turistică, dar legat de acesta (de exemplu,

procurarea chipamentului de campare, a celui sportiv etc.); în timpul deplasării spre locul de destinaţie (de exemplu, transportul); la locul de destinaţie (cazare, masă, agrement etc.).

2.1.3. Particularităţi ale cererii turistice

• cererea turistică este foarte elastică şi supusă permanent unor fluctuaţii, aflându-se sub incidenţa unei multitudini de factori, de naturi diferite (economici, demografici, psihologici, politici, conjuncturali etc.); • cererea turistică se caracterizează printr-un grad mare de complexitate şi eterogenitate, studierea ei presupunând segmentarea pieţei după o serie de criterii ca: vârsta, categoria socio-profesională, obiceiurile de consum etc.; • cererea turistică presupune un grad mare de mobilitate a turistului, ca urmare a caracterului rigid al ofertei; • cererea turistică are un puternic caracter sezonier, ca urmare a distribuţiei inegale şi a caracterului nestocabil al ofertei turistice , dar şi datorită dependenţei circulaţiei turistice de condiţiile naturale.Toate aceste particularităţi imprimă pieţei turistice caracterul de piaţă “opacă”, adică greu de cuantificat şi influenţat. La rândul său, consumul turistic prezintă şi el o serie de caracteristici, printre care amintim, în primul rând, coincidenţa în timp şi spaţiu a consumului turistic şi producţiei turistice. Volumul consumului turistic este determinat de nivelul preţurilor efective şi de venitul disponibil al consumatorilor. Posibilitatea consumului turistic de a se modifica structural, deci de a-şi adapta proporţia multiplelor sale componente în funcţie de modificarea variabilelor preţ, venit, conferă volumului global al consumului turistic o notă de stabilitate. La rândul lor, variablilele preţ şi venit se află sub influenţa unei multitudini de factori care pot acţiona în acelaşi timp şi în acelaşi sens asupra ambelor, sau decalat în timp şi numai asupra uneia dintre ele. Unii autori grupează aceşti factori în două mari categorii: a) determinanţi economico-sociali; b) determinanţi motivaţionali.Determinanţii economico-sociali reprezentativi – venituri, preţuri, timp liber, dimensiunile şi structura populaţiei – cu rol stimulativ sau restrictiv, imprimă cererii o anumită elasticitate şi evoluţie. Ca şi cererea turistică, consumul turistic manifestă o puternică concentrare în timp şi spaţiu, dar şi în motivaţie; în ceea ce priveşte motivaţia, la un moment dat poate predomina ca motiv odihna, recreerea, sau poate domina interesul pentru afaceri, sănătate etc.Motivaţiile, aflate în strânsă legătură cu ocupaţia şi educaţia, cu vârsta şi personalitatea individuală, generează un anumit mod de manifestare a cererii şi consumului. Cercetarea impactului personalităţii asupra deciziei de cumpărare şi comportamentului de consum turistic a permis identificarea a cinci tipuri psihologice majore, şi anume:


1. turişti psihocentrici; 2. turişti cvasipsihocentrici; 3. turişti mediocentrici; 4. turişti cvasialocentrici; 5. turişti alocentrici. Turiştii psihocentrici, concentraţi pe problemele personale, adesea neliniştiţi şi temători, căutând securitatea, preferă vacanţele în staţiuni cunoscute, familiare, situate mai aproape de reşedinţa permanentă, care reproduc, în mare măsură, condiţiile de viaţă de la locul de formare a cererii; de asemenea, ei solicită aranjamente organizate, care le oferă un plus de siguranţă şi, de multe ori, se limitează la utilizarea exclusivă a serviciilor din pachetul de vacanţă. Cererea psihocentrică este, deci, specifică populaţiei cu venituri medii şi ridicate, de vârstă mijlocie sau înaintată, din regiuni cu înalt grad de urbanizare şi dezvoltare economică. La cealaltă extremă se situează turiştii alocentrici; aceştia, încrezători în forţele proprii, dispuşi să încerce noi experienţe, caută varietatea, aventura; ei vor călători spre regiuni turistice puţin cunoscute, aflate la distanţe mari în afara graniţelor, cu dotări materiale minime, dar compensate de atracţiile naturale sau culturale, de lipsa de poluare şi zgomot; ei solicită o gamă largă de servicii, în afara celor cuprinse în pachetul de vacanţă-standard. Este o cerere activă, dinamică, care aparţine populaţiei tinere, cu venituri medii sau scăzute. O regiune cu valoarea turistică naturală este “descoperită” de cererea alocentrică, preluată de cea cvasialocentrică, dezvoltată de către turiştii cvasipsihocentrici ce o lansează în categoria regiunilor turistice “en vogue” (la modă), după care îşi consolidează poziţia pe piaţă prin intermediul turiştilor psihocentrici. În practică, cea mai mare parte a turiştilor are un comportament mediocentric. De asemenea, trebuie menţionat faptul că, în timp, pe măsură ce capătă mai multă experienţă în materie de călătorii, turiştii psihocentrici se pot transforma, în privinţa opţiunilor pentru destinaţiile de vacanţă, în turişti alocentrici. De aici se poate concluziona că cererea şi consumul turistic se caracterizează prin labilitate în motivaţii.

2.1.4. Concentrarea în timp şi spaţiu a cererii pentru turism

Turismul, fenomen sensibil la mutaţiile social-economice înregistrează în evoluţia sa o serie de fluctuaţii; unele au caracter continuu, structural, fiind provocate de dinamica unor factori de tendinţă sau de schimbări rapide şi spectaculoase în domeniul tehnicii, iar altele au caracter alternativ, datorându-se unor condiţii naturale, specificului cercetării sau influenţei unor situaţii conjuncturale. Aceste oscilaţii, de durată sau repetabile, cu implicaţii mai profunde sau superficiale, mai greu sau mai uşor previzibile, se manifestă în repartizarea inegală în timp şi spaţiu a numărului turiştilor precum şi a necesarului de servicii. Variaţiile sezoniere ale activităţii turistice sunt cele determinate în principal, de condiţiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere şi se definesc printr-o mare concentrare a fluxurilor de turişti în anumite perioade ale anului, în celelalte remarcându-se o reducere importantă sau chiar o stopare a sosirilor de turişti. Sezonalitatea în turism prezintă o serie de particularităţi fată de alte sectoare ale economiei, datorită dependenţei mari a circulaţiei turistice faţă de condiţiile naturale, caracterului nestocabil al serviciilor turistice şi rigidităţii ofertei. Oscilaţiile sezoniere ale activităţii turistice sunt mai accentuate, au implicaţii mai profunde şi de anvergură, posibilităţile de atenuare a lor sunt relativ limitate şi solicită eforturi mari din partea organizatorilor. De asemenea, pe măsura intensificării circulaţiei turistice variaţiile sunt mai mari şi mai cuprinzătoare, presiunea exercitată asupra industriei turismului devenind tot mai puternică. Se


pune deci, cu tot mai multă acuitate problema atenuării sezonalităţii, găsirii unor mijloace care să stimuleze practicarea turismului pe durata întregului an, realizându-se astfel reducerea concentrării în anumite perioade de timp şi prelungirea sezonului turistic. Amploarea variaţiilor sezoniere şi frecvenţa lor de manifestare are consecinţe asupra dezvoltării turistice şi eficienţei acesteia, cât şi asupra celorlalte ramuri ale economiei, ramuri cu care turismul se dezvoltă în interdependenţă. În activitatea turistică, sezonalitatea se reflectă pe de o parte, în utlizarea incompletă a bazei tehnico-materiale şi a forţei de muncă, influenţând negativ costurile serviciilor turistice şi calitatea acestora, termenul de recuperare a investiţiilor, rentabilitatea, iar pe de altă parte în nivelul scăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor afectând în felul acesta şi dezvoltarea circulaţiei turistice. Concentrarea cererii pentru turism în anumite perioade ale anului, ca principal aspect de manifestare a sezonalităţii, duce la suprasolicitarea mijloacelor de transport, a spaţiilor de cazare şi alimentaţie publică, a celorlalte servicii, a personalului de servire etc., determinând calitatea mai slabă a prestaţiilor, creşterea tensiunii între solicitanţi şi prestatori, nemulţumirea turiştilor, în timp ce, în perioadele de extrasezon capacităţile respective rămân nefolosite. În ceea ce-l priveşte pe turist, concentrarea are implicaţii de ordin psihologic, fiziologic şi economic. Astfel, aglomeraţia din mijloacele de transport sau de pe căile rutiere, mai ales în cazul călătoriilor cu mijloace proprii, riscul negăsirii unui spaţiu de cazare corespunzător dorinţelor, aşteptărilor pentru obţinerea unor servicii etc. provoacă oboseală fizică şi psihică turistului diminuând în acest fel efectele recreative ale vacanţei. De asemenea, influenţe negative asupra stării de spirit a turistului şi indirecte asupra dimensiunilor circulaţiei turistce are şi nivelul costurilor serviciilor oferite şi anume situarea lor sub sau peste posibilităţile financiare ale consumatorului, concordanţa între nivelul acestora şi calitatea prestaţiilor. Asupra celorlalte sectoare ale economiei sezonalitatea circulaţiei turistice acţioneazăfie direct, prin solicitări suplimentare faţă de unele activităţi cum ar fi transporturile şi telecomunicaţiile, industria alimentară şi producţia culinară, comerţul etc., fie indirect prin efectele periodice şi limitate a unei mase însemnate de oameni, cu redistribuirea lor din sectoare sau zone ale ţării.Transporturile, deşi se pot adapta relativ uşor circulaţiei de maximă intensitate prin suplimentarea curselor şi numărul mijloacelor reprezintă domeniul cel mai afecat în sensul căîn perioadele de vârf mijloacele de transport sunt supraîncărcate pe direcţia destinaţiilor de vacanţe şi subîncărcate în direcţia inversă determinând un coeficient redus al utlizării capacităţilor. Enumerarea acestor aspecte ale sezonalităţii evidenţaiză implicaţiile profunde ale acesteia şi reacţiile în lanţ pe care le dezvoltă, necesitatea şi importanţa atenuării efectelor ei. În acest sens, un rol deosebit revine cercetării cauzelor ce provoacă oscilaţii sezoniere în activitatea turistică, cuantificării influenţelor lor. Printr-o astfel de analiză au fost puse în lumină: - variaţii datorate unor condiţii economico-organizatorice cum ar fi: regimul concediilor plătite şi durata lor limitată, repartizarea neuniformă a vacanţelor de-a lungul unui an, creşterea timpului liber şi distribuirea lui, practicarea unei anumite forme de turism (conţinutul sau motivaţia acestora) şi - variaţii provocate de cauze extraeconomice ca de exemplu, poziţia geografică a zonei, condiţiile de climă, anotimpurile, varietatea şi atractivitatea valorilor culturale, istorice, de artă etc., acestea din urmă fiind preponderente. Rezultă că permanentizarea activităţii turistice şi diminuarea sezonalităţii se poate realiza printr-o mai bună repartizare în cursul anului, a disponibilităţilor de timp liber şi, în principal, prin dezvoltarea serviciilor turistice care să compenseze scăderea atractivităţii factorilor naturali, în extrasezon.


Rolul detrminant al condiţiilor naturale în manifestarea caracterului sezonier al cererii favorizează existenţa mai multor tipuri de oscilaţii în raport cu momentul sau momentele de maxim ale ofertei naturale.a. O primă categorie o reprezintă localitaţile sau zonele în care activitatea se concentrează într-o singură perioadă (sezon) ca urmare a faptului că oferta întruneşte maximum de cerinţe o singură dată pe an şi pe o durată limitată;acest tip de sezonalitate este specific pentru ţara noastră litoralului, unde cererea se concentrează în intervalul mai-septembrie cu un maxim în perioada 15 iulie-15 august, în celelalte luni ale anului solicitările fiind sporadice (pentru tratament) sau lipsind complet.b. Un al doilea tip de oscilaţii se caracterizează prin existenţa a două perioade de sezon cu activitate turistică de intensităţi apropiate, duratele de timp şi mobilurile deplasărilor fiind însă diferite. Staţiunile montane întrunesc cerinţele unei activităţi bisezoniere – iarna pentru zăpadă şi practicarea sporturilor albe, vara pentru odihnă, drumeţii, alpinism etc. Perioadele de maximă intensitate sunt decembrie-martie pentru sezonul rece şi mai-septembrie pentru sezonul cald. Caracteristica acestor zone este faptul că şi în perioadele de extrasezon (aprilie şi octombrie-noiembrie), activitatea nu se restrânge complet.Analiza curbelor de variaţie evidenţiază existenţa a trei etape (momente) în evoluţia cererii şi respectiv a circulaţiei turistice de-a lungul unui an calendaristic: vârful de sezon (sau chiar vârfurile în cazul activităţii turistice bisezoniere) caracterizat

prin intensitatea maximă a cererii; începutul şi sfârşitul sezonului (sau perioadele de pre şi post sezon) în care cererea este

mai puţin intensă cu tendinţă de creştere în perioada de început şi descreştere în perioada de sfârşit de sezon;

extrasezonul, perioada caracterizată prin reducerea substanţială sau chiar încetarea solicitărilor pentru serviciile turistice.

Reflectând caracterul ciclic al activităţii turistice, succesiunea acestor etape ilustrează modul de eşalonare a solicitărilor şi permite dozarea eforturilor organizatorilor de turism în vederea satisfacerii corespunzătoare a cererii. Suprapunerea curbelor de variaţie sezonieră a activităţii turistice din ţara noastră arată o concentrare puternică, în sezonul cald pentru toate formele de turism (aprox. 65% din sosirile de turişti străini sunt în lunile iunie-septembrie; de asemenea, tot în această perioadă se manifestă aproximativ 60% din sosirile turiştilor români). Sezonalitatea circulaţiei turistice este evidenţiată mai riguros, de indicii de sezonalitate. Prin valorile pe care le iau aceştia confirmă tendinţa de concentrare a cererii turistice în ţara noastră în perioada iunie-septembrie (se determină cu ajutorul mediilor mobile, pe baza seriilor dinamice privind numărul de turişti din fiecare lună). Cercetările întreprinse în timp asupra concentrării turistice în ţara noastră au evidenţiat valori ale coeficientului de aprox. 0,26 pentru turiştii români şi 0,23 pentru turiştii străini, cu tendinţe de creştere, deci de accentuare a sezonalităţii. În acest context, cunoaşterea prin intermediul curbelor de variaţie a indicilor de sezonalitate şi coeficienţilor de concentrare a distribuţiei în timp a cererii turistice, în fiecare zonă sau localitate este importantă pentru orientarea eforturilor în vederea satisfacerii corespunzătoare a nevoilor consumatorilor şi pentru găsirea soluţiilor de diminuare a efectelor negative ale concentrării, respectiv pentru reducerea intensităţii cererii în perioadele de vârf de sezon şi mărirea întinderii lor în timp, prelungirea perioadelor de pre şi post sezon, reducerea parţială sau totală a extrasezonului. Cele mai eficiente soluţii de reducere a efectelor negative ale sezonalităţii s-au dovedit a fi prelungirea sezonului şi etalarea vacanţelor. Printre mijloacele mai importante ce stau la îndemâna organizatorilor de turism în acest sens se numără măsurile cu caracter economico-organizatoric de dezvoltare a ofertei, de diversificare a serviciilor şi ridicarea calităţii


acestora, practicarea unor politici de preţuri diferenţiate în funcţie de etapele sezonului, dezvoltarea şi intensificarea propagandei turistice etc. O atractivitate sporită se poate realiza prin amenajări suplimentare care să valorifice cele mai variate atribute ale patrimoniului turistic, prin diversificarea serviciilor de agrement, prin realizarea unor programe complexe ce pot compensa lipsa unor condiţii naturale propice. De asemenea, practicarea unor tarife reduse în pre şi post sezon favorizează prelungirea perioadelor de maximă intensitate prin atragerea anumitor categorii de turişti – cu venituri mai reduse, cei care călătoresc pentru schimbarea cadrului, cei care dau vacanţei un conţinut preponderent de odihnă etc. Importanţa acţiunilor de propagandă şi informare se evidenţiază atât prin aducerea la cunoştinţă publicului consumator a avantajelor suplimentare oferite în pre şi post sezon sau în extrasezon cât şi prin stimularea în general a nevoii de turism. Dintre măsurile organizatorice am mai putea evidenţia desfăşurarea manifestărilor ştiinţifice, culturale, artistice, expoziţionale etc., cu precădere în perioadele de extrasezon. Alături de aceste elemente, dezvoltarea economico-socială contribuie la intensificarea circulaţiei turistice şi atenuarea sezonalităţii. Sporirea veniturilor şi modificarea structurii, consumului, urbanizarea şi creşterea disponibilităţilor de timp liber, programarea vacanţelor şi posibilitatea scindării concediului în mai multe etape, intensificarea deplasărilor la sfârşit de săptămână etc., au acţiune mai profundă şi de durată asupra repartizării în timp a activităţii turistice, în sensul reducerii perioadelor de maximă concentrare. Cu toate acestea turismul, dependent în mare măsură de factorii naturali continuă să prezinte oscilaţii în timp cu influenţe nefavorabile asupra eficienţei activităţii şi satisfacţiei consumatorilor.

2.1.5. Tendinţe actuale pe piaţa turistică

Ca tendinţă generală, piaţa turistică înregistrează o creştere, în ritmuri superioare celor ale dinamicii economiei mondiale, chiar şi în condiţiile unor evenimente cum ar fi crizele financiare din ţările asiatice sau Brazilia sau situaţia tensionată din Golf, Kosovo etc., acest lucru demonstrând o oarecare detaşare a turismului faţă de problemele economico-sociale.O a doua tendinţă este maturizarea turismului şi a industriei specifice, prin apropierea, cel puţin pe unele paliere, de pragul de saturaţie (situat, potrivit unor cercetări, la circa 70% din totalul timpului liber şi la 15% din venituri, alocate turismului). Creşterea pieţei turistice prezintă o latură cantitativă – exprimată de sporirea numărului călătoriilor şi a consumurilor aferente - şi una calitativă, rezultat al atragerii în circuitul turistic a noi zone şi ţări, a unor segemente tot mai largi ale populaţiei, de o mare diversitate din punct de vedere economic, socio-cultural şi afectiv. Astfel pe piaţa turistică, se menţine accentuată tendinţa de concentrare (circa 70-80% din totalul activităţii turistice se desfăşoară în şi între ţările superdezvoltate ale lumii). Asociate unor evoluţii economice pozitive, acţiunile fenomenului de îmbătrânire a populaţiei (în special în ţările dezvoltate) , creşterii duratei timpului liber se reflectă în tendinţele de fragmentare a vacanţelor şi efectuarea mai multor călătorii de mai scurtă durată, de lărgire a perioadelor de desfăşurare a deplasărilor şi, implicit, atenuarea sezonalităţii, în diversificarea destinaţiilor etc. Corespunzător modificărilor cererii se produc schimbări şi în cadrul ofertei. În privinţa dezvoltării unei palete de produse turistice noi se observă următoarele tendinţe: creşte interesul pentru vacanţele tematice - culturale, sportive, descoperiri – în special în

rândul turiştilor exigenţi, cu experienţă în privinţa călătoriilor;


cazarea dispersată se bucură de o atenţie deosebită deoarece în locul hotelurilor sunt preferate apartamentele, locuinţele individuale, chiar cazarea la cetăţeni, înregistrându-se o ascensiune a turismului rural;

creşterea ponderii vacanţelor la mare distanţă, cu o diversificare a motivelor de călătorie; devine tot mai consistent fluxul călătoriilor pentru cumpărături sau pentru alte motive „mai

puţin turistice” etc. În privinţa preţului, se constată o creştere a ponderii ofertei de vacanţe ieftine. În dorinţa apropierii de nevoile cumpărătorilor, de atragere a celor cu mijloace financiaremodeste, organizatorii de vacanţe reduc cotele de comision, se mulţumesc cu marje de profit mici, în schimbul unor cifre de afaceri mari. Un alt aspect, referitor la piaţa turistică în ansamblul său – se fundamentează pe efectul poluator al turismului şi pe accentuarea acestuia ca urmare a intensificării călătoriilor. Pentru a contracara aceste efecte, sunt promovate formele ecologice de petrecere a vacanţei, concomitent cu sporirea responsabilităţilor statului, organismelor de turism, turiştilor înşişi în dezvoltarea turismului, respectiv în protejarea resurselor.Ca şi în anii anteriori, se menţine constantă preferinţa turiştilor români privind modalitatea de cazare în cadrul călătoriilor pentru vacanţe, 66,6% dintre aceştia preferând cazarea la părinţi, bunici, rude sau prieteni. Această preferinţă poate fi datorată faptului că unul din scopurile călătoriilor de vacanţă este vizitarea prietenilor şi rudelor. În ordine urmează cazarea în hoteluri şi unităţi similare, în proporţie de 20,8%, şi cea în locuinţe particulare cu chirie, cu o pondere de 7,9%. În călătoriile de afaceri şi motive profesionale, turiştii români s-au cazat în proporţie de 51,3% în hoteluri şi unităţi similare. Celelalte două modalităţi de cazare au fost utilizate în proporţie de 26,5% în locuinţe particulare cu chirie şi respectiv 18,4% la părinţi, bunici, rude sau prieteni . Luna de vârf pentru călătoriile de vacanţe în ţară a fost luna decembrie cu o pondere de 19,6 % din totalul călătoriilor interne, iar pentru străini, luna de vârf a fost august cu o pondere de 19,9% din totalul călătoriilor.Din totalul cheltuielilor turistice pentru călătorii de vacanţe în anul 2013, 75,1% au reprezentat cheltuielile pentru călătoriile în ţară, iar 24,9% pentru călătorii în străinătate.Numărul românilor care au călătorit în scop turistic a crescut în anul 2013 cu 12,8% faţă de perioada corespunzătoare a anului precedent.Dintre aceştia, persoanele cu vârste cuprinse între 25-44 de ani au reprezentat cea mai mare pondere în numărul total de turişti, respectiv 48,9%, urmată de grupele 45-64 de ani (24,4%), 15-24 de ani (19,5%) şi 65 de ani şi peste (7,2%). Numărul călătoriilor turistice efectuate în anul 2011 a fost de 13480,5 mii, în creştere cu 12,6% comparativ cu anul 2012. În perioada analizată ponderea călătoriilor pentru vacanţe în total călătorii a fost de 92,7%, fiind comparabilă cu cea din perioada corespunzătoare anului 2012, în timp ce călătoriile pentru afaceri şi motive profesionale au reprezentat 3,0%. Cele mai multe călătorii pentru vacanţe efectuate în anul 2013 au fost cele între 1-3 înnoptări. Structura călătoriilor pentru vacanţe, după durată: Anul 2013: 1-3 innoptari(0,9%), 4-7 innoptari(1,8%), 8-14 innoptari(7,5%), 15-28 innoptari(31,2%), peste 29 innoptari(58,6%);Anul 2012: 1-3 innoptari(1%), 4-7 innoptari(1,4%), 8-14 innoptari(7,5%), 15-28 innoptari(29,6%), peste 29 innoptari(60,5%);


2.2. POSIBILITĂȚI DE ATRAGERE SPRE ROMÂNIA

2.2.1. Clasificarea obiectivelor turistice

Turistul poate fi oricare om ce se deplasează de la domiciliu spre unul sau mai multe locuri sau obiective având ca scop recreerea, odihna, cunoaşterea, realizarea de activităţi, altele decât cele pe care le îndeplineşte în mod curent. Deci o sferă a noţiunii foarte largă care s-a extins treptat pe măsura amplificării scopurilor ce determină deplasarea, situaţii favorizate de multiplicarea dorinţelor şi necesităţilor, de sporirea veniturilor, de creşterea nivelului de pregătire culturală, de accentuarea stresului într-o societate din ce în ce mai complexă. În sfera acestei noţiuni în prezent se regăsesc atât drumeţul ce străbate potecile muntelui una sau mai multe zile, excursionistul ce foloseşte mijloace auto, motociclete sau biciclete pentru a parcurge trasee în locurile şi punctele care îl interesează, vizitatorul unor muzee, cetăţi, grădini botanice din propria localitate dar şi din afară, cât şi participantul la acţiuni de vânătoare, pescuit, nataţie, sporturi de iarnă, conferinţe, în afara localităţii de reşedinţă, la tratamentul balnear, la manifestări folclorice sau festivaluri artistice, pelerinaje, etc.Deci, o multiplicare a sensului acordat acestei noţiuni (simplul călător în afara localităţii de domiciliu pentru un interval de timp minim condiţionat şi de o cazare în afara acesteia) acceptate la mijloculul secolului XX, la o situaţia nouă, a prezentului în care s-a amplificat înţelegerea acestei noţiuni în mai multe direcţii:- spaţială (de la vizitarea unor locuri interesante în propriul oraş sau recreere, distracţie în pădurea limitrofă, la cunoaşterea unor elemente din mediul natural, cultură, etc. dintr-o ţară situată la mari depărtări);- temporară (de la câteva zile la mai multe săptămâni);- motivaţie (de la clasica excursie sau întrunire de afaceri, la acţiuni complexe însoţite şi de momente de destindere sau divertisment);- nivelul de satisfacere a scopului (este dependent de volumul bugetului alocat pentru a realiza acest act). În acest sens în structura acestei noţiuni se includ acţiuni ce par în mare măsură a fi diferite (drumeţie, călătorie, vizitare, recreere, destindere, balneoterapie, participare) dar care pentru toţi cei care le efectuează există comun cel puţin trei lucruri- deplasarea, durata şi realizarea altor activităţi în afara preocupărilor de servici sau a unor cerinţe administrative şi gospodăreşti.Evoluţia preocupărilor turistului român s-a diversificat treptat. Astfel, până în 1960 turistul era drumeţul montan, vizitatorul ocazional al unor locuri inedite din natură, muzee, cetăţi medievale şi în mică măsură călătorii în străinătate.La ele participau dominant tineri şi o parte restrânsă a populaţiei ce dispunea de venituri. Între 1960 şi 1990, câmpul preocupărilor s-a mărit, pe prim plan situându-se drumeţiile, excursiile la final de săptămână, activităţile balneare şi chiar călătoriile în ţările sistemului socialist. Turiştii erau din toate categoriile socio-profesionale şi de vârstă cu diferenţierea predominării persoanelor până în 50 de ani la deplasările lungi şi a celor care soliciatu efort şi a vârstnicilor la excursii, balneoterapie etc. Deci era un turism de masă, cu colective largi antrenate în acţiuni de ONT, BTT sau de către organizaţii sindicale, pioneri, pensionari etc. Se adaugă în plan secund şi forme de turism individual în week-end şi mai ales în drumeţii pe munte.După revoluţie se menţin ca prioritare drumeţiile, se afirmă puternic călătoriile în statele din vestul şi sudul Europei şi chiar în America şi Asia, dar se micşorează excursiile în fostele state socialiste, slăbeşte mult participările la activităţile balneo-climaterice şi se dezvoltă forme noi precum întrunirile de afaceri, politice, ştiinţifice, pelerinajele, etc. Resursele


financiare reduse pentru o mare parte din populaţie au condus la micşorarea numărului celor care participă la efectuarea unor activităţi de turism în afara localităţii de domiciliu, aceştia limitându-se la puncte de agrement, recreere, vizitare în cadrul acestora (parcuri, lacuri, muzee, păduri). Treptat forma de "turism de masă" pentru excursii în ţară slăbeşte foarte mult. Se păstrează însă activă doar în excursiile din diferite ţări pentru care agenţiile de turism oferă programe cât se poate de ieftine şi tot mai mult depărtate de un turism civilizat (trasee extrem de lungi-uneori şi cu rulaj în timpul nopţii, pe care sunt înşirate oraşe cu interval de vizitare de câteva ore, cazări la depărtare de centrul localităţii şi cu condiţii de cazare relativ bune, lipsa sau o prezentare necorespunzătoare a informaţiilor de natură turistică pe parcurs). În schimb s-au diversificat formele de turism alternativ care implică familia sau grupuri restrânse de prieteni şi care preferă să-şi organizeze programe după gustul şi puterea economică a fiecăruia. În afară de week-end, recreere, tratament balnear în concedii se dezvoltă forma de agroturism valorificată cu orice prilej (mai ales în concedii vara şi la sărbătorile de iarnă, paşte) datorită a doi factori (servicii tot mai bune şi cadrul natural deosebit) apoi turismul de "pelerinaj" la mânăstiri sau biserici prilejuite de diferite sărbători (Sf. Andrei în Dobrogea, Patriarhie de Sf.Dumitru, Mitropolia din Iaşi de Sf.Paraschiva), excursii individuale în străinătate pentru odihnă şi vizită în diverse staţiuni climaterice sau oraşe etc.Patrimoniul turistic - reprezintă ansamblul de elemente naturale, sociale, economice, culturale, dar şi totalitatea amenajărilor (căi de comunicaţie, bază de cazare, odihnă, tratament, masă, amenajări pentru distracţii şi instrucţie destinate activităţilor turistice de pe un teritoriu (oraş, judeţ, regiune, ţară etc.). Potenţialul turistic constituie ansamblul elementelor naturale şi antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiştilor conducând la realizarea unor activităţi turistice. În literatura străină deseori pentru potenţial turistic se utilizează termenul de destinaţie turistică. Deci poate fi potenţial turistic latent (elementele există, dar sunt puţin cunoscute), potenţial turistic natural (elemente naturale care sunt introduse în cadrul activităţilor turistice), potenţial turistic antropic (vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură, artă, etnografie, economie, construcţii etc. cu valoare turistică- adică elemente datorate activităţii omului de-a lungul timpului); potenţial turistic cunoscut (ansamblul de elemente de pe un teritoriu care sunt ştiute, popularizate şi conduc la organizarea de activităţi turistice).Activităţile turistice reprezintă diverse preocupări (acţiuni) care sunt orientate spre realizarea în bune condiţii a unei anumite forme de turism (activităţi ale agentului de turism, recepţionerului, personalului din unităţile alimentare sau de la punctele de vizită, acţiunile realizate de ghid).Obiectivul turistic este orice element natural, economic, social, cultural etc. care prezintă un interes de cunoaştere sau folosire de către o masă de oameni în cadrul unei activităţi turistice; este un component de bază în oferta turistică. Obiectivele turistice se clasifică în două mari categorii: naturale şi antropice.Obiective turistice naturale reprezintă acele elemente ale cadrului fizico-geografic dintr-un loc ce au vocaţie pentru turism. Obiective turistice oferite de relief sunt numeroase şi frecvent asociate; mai importante sunt: - -vârfurile principale din masivele montane sau deluroase care constituie o atracţie prin

fizionomie(Detunatele, Creasta Cocoşului, Istriţa, Pietrele Doamnei), prin înălţime (cele 11 vârfuri carpatice româneşti care depăşesc 2500m), prin vederea panoramică Vârful Omu din munţii Bucegi sau Vârful Moldoveanu din Masivul Făgăraş, vf.Ouşoru din sudul Munţilor Suhard)


- -cheile, defileele şi cascadele - prin fizionomie şi pitoresc aparte sunt între cele mai căutate pentru drumeţie, alpinism (ex. Defileele Jiului, Oltului sau Dunării; cheile Bicazului, Ialomiţei; cascada Iadolina, Putnei, Urlătoarea, Cormaia)

- -formele de relief carstic (peşteri, doline, avene, lapiezuri, polii etc.) se impun prin spectaculos şi inedit; multe sunt şi rezervaţii naturale.Cele mai reprezentative peşteri din România sunt: Peştera Vântului şi Meziad din Munţii Pădurea Craiului, Gheţarul Scărişoara şi Peştera Urşilor din Munţii Bihor, Topolniţa din Podişul Mehedinţi, Cloşani din Podişul Mehedinţi, Polovragi, Peştera Muierii din Munţii Căpăţânii. Câteva din peşterile României prezintă picturi rupestre şi urme de viaţă materială din pleistocen cum ar fi cele de la Pescari (Defileul Dunării), Cuciulat (Podişul Someşan), Peştera de la Gura Dobrogei (Podişul Casimcea). Renumite prin marea densitate şi varietate a formelor carstice sunt: platourile din Munţii Aninei (Iabalcea, Ravniştea, Colonovăţ), Munţii Locvei (Cărbunari, Sf.Elena), Munţii Pădurea Craiului (Damiş-Zece Hotare) unele creste sau bare calcaroase (Piatra Craiului, Vânturariţa -Buila) sau masive (Hăşmaşul Mare).

- -forme de relief pseudocarstic sunt dezvoltate pe sare, gips şi brecia sării; se aseamănă cu formele de relief carstice şi se impun în peisaj în Subcarpaţi (Meledic pe valea Slănicului de Buzău, Depresiunea Între Râmnice, Ocna Mureş, Ocna Sibiu, Ocna Dej etc.)

- -formele de relief vulcanic (conurile, craterele, platourile vulcanice, măgurile aparţinând neckurilor etc.). La noi în ţara forme de relief vulcanic bine păstrate se întâlnesc în Munţii Călimani şi Harghita; Etna sau Vezuviu în Italia.

- -formele de relief create de vânt (dunele de nisip în Franţa, câmpurile de nisip -ergurile sahariene, kumurile din Asia Centrală etc.). La noi în ţară se impun câmpurile de dune din Delta Dunării, Hanu Conachi, la Carei sau în sudul Olteniei.

- -formele de relief glaciare create de gheţarii pleistoceni (circurile, văile, morenele, blocurile eratice etc. din Carpaţi, Alpii Scandinaviei, Canada etc.). Se impune peisajul glaciar carpatin complex din munţii Rodnei, Făgăraş, Retezat, Parâng.

- -formele de relief din lungul ţărmurilor îndeosebi falezele (Bretagne), plajele, insulele legate prin cordoane de nisip, deltele etc. - ex. ţărmul românesc înalt cu faleză şi cel cu plaje şi delte).

- -formele de relief rezultate în urma proceselor de meteorizare şi gravitaţionale (abrupturi cu blocuri prăbuşite la bază, alunecări de mari proporţii, coloane şi blocuri rotunjite din culmea Pricopan, hornuri, hrube şi văi de sufoziune dezvoltate în loessurile dobrogene sau din lungul Prutului, Siretului, Dunării; ravenări de mari dimensiuni cum ar fi cele de la Râpa Roşie de lângă Sebeş sau Groapa Ruginoasa din Munţii Apuseni ).

- -forme de relief rezidual, prezente la nivelul interfluviilor alpine- creste zimţate, turnuri, abrupturi cu baza acoperită de grohotişuri -ex. Piatra Craiului, Creasta Făgăraşului etc.

- -stânci cu forme deosebite rezultate din eroziunea diferenţială şi acţiunea mai multor agenţi externi, sunt dezvoltate îndeosebi pe conglomerate şi calcare în munţii Ciucaş, Bucegi, Ceahlău.

- -vulcanii noroioşi-forme de relief create prin acumularea şi solidificarea noroiului argilos scos la zi de gazele din adânc (Pâclele Mari, Pâclele Mici, Andreiaşu din judeţul Buzău; Haşag pe valea Visei; Băile Homorod )

- -platourile şi conurile vulcanice rezultate în urma proceselor de acumulare şi consolidare a diverselor produse vulcanice (lave, aglomerate, cenuşă etc.). Tipice sunt în vestul masivelor Călimani-Harghita

Obiective turistice de natură geologică. Pe ansamblu sunt mai puţin căutate; doar de cei care şi-au făcut din acestea un hobby (ex. puncte fosilifere). Pot fi şi unele fenomene inedite care stârnesc interes sau care sunt folosite într-un anumit scop. În acest sens, se pot separa:


- -creste, ziduri, martori de eroziune impuse de existenţa locală a unui anumit tip de rocă (cristalin, eruptiv, calcare etc.). Se pot menţiona în acest sens: Detunatele din Munţii Metaliferi cu coloane de bazalt; coloanele de bazalt de la Racoş, creasta de granite şi cuarţite din Culmea Pricopan, Creasta Cocoşului din Gutâi, zidurile de andezit bazaltoid de pe Firiza.

- -focurile vii- fenomen rezultat din autoaprinderea gazelor naturale din adânc care ies la suprafaţă în lungul faliilor, fisurilor etc. (ex. la Terca în bazinul Slănicului de Buzău şi Andreiaşu pe valea Milcovului).

- -mofetele, emanaţii de CO2, folosite în tratamentul anumitor boli (circulaţia periferică) în puncte amenajate (ex. Tuşnad, Covasna etc.); în unele locuri, necunoaşterea efectelor nocive pentru respiraţie a condus frecvent la moartea animalelor şi accidental a oamenilor, de unde renumele căpătat şi numeroasele legende ţesute asupra acestora -ex. Peştera Ucigaşă de la Balvanyos.

- -cariere cu un anumit tip de rocă, mai rară sau care prin frumuseţe stârneşte interes (ex. marmura de Ruşchiţa, Vaşcău, Moneasa; granitul de Greci; chihlimbarul de la Colţi).

- -vechi ocne de sare sau saline care au fost amenajate pentru diferite activităţi turistice (balnear-Tg. Ocna, Slănic Prahova, Ocna Dej, Praid etc.; antrenamente şi concursuri sportive –Slănic Prahova).

- -puncte fosilifere, rezervaţii geologice şi paleontologice (ex. Strunga din Bucegi pentru fauna cretacică, Suslăneşti pentru impresiunile fosile de peşti şi plante din oligocen etc.).

- -regiuni puternic accidentate tectonic care stârnesc curiozitatea cunoaşterii (ex. falia San Andreea din California; culoarul tectonic Timiş - Cerna)

Obiective turistice cu caracter biogeografic-sunt numeroase, dar la noi sunt într-o anumită măsură cunoscute şi necontrolat valorificate, pentru turism. Cele mai însemnate sunt: - pădurile din marginea localităţilor sunt căutate mai ales pentru pentru recreere la sfârşit de

săptămână; se adaugă pentru grupuri restrânse şi pentru alte activităţi cum ar fi vânatul şi culesul fructelor de pădure; dar ele ar putea reprezenta obiective importante pentru activităţile cu elevii la unele teme geografice, biologice. Pădurile au atât funcţie economică (mai ales pădurile situate la marginea marilor oraşe cu activitate industrială intensă) cât şi funcţie de recreere.

- -pădurile parc se află în unele sectoare ale oraşelor mari şi au rezultat fie, prin amenajări speciale în pădurea iniţială ( alei, puncte de alimentaţia, mijloace de recreere –ex. Băneasa pentru Bucureşti, Vatra Dornei, Copou la Iaşi), fie prin plantaţii, uneori cu arbori aduşi din diferite locuri din ţară sau străinătate (Dumbrava Sibiului); rolul recreativ este dominant..

- -parcurile dendrologice sunt suprafeţe în limitele unei localităţi în care după un anumit plan au fost plantate specii de arbori, arbuşti, plante perene din diferite părţi ale Globului (multe cu carcter exotic), spre ele conducând alei; suprafaţa este parcelată iar gruparea speciilor în acestea se face după o tematică care îmbină mai multe criterii ştiinţifice (arbori şi arbuşti subtropicali, plante specifice mediului acvatic sau celui alpin etc.); uneori sunt şi sere cu specii tropicale, decorative, recreeative. Între parcele sunt alei iar denumirile plantelor importante sunt indicate prin panouri sau tăbliţe (ex. Simeria, Moacşa lângă Curtici, Săvărşin, Gura Humorului, parcul din faţa cetăţii Suceava).Unele au şi grupuri de cercetători.

- -grădinile botanice sunt parcuri amenajate în conformitate cu un plan strict ştiinţific; conţin specii de arbori, arbuşti, plante de parter din diferite locuri de pe Glob, colecţii de plante rare, sere; colectiv de cercetare, ierbare etc. În România cele mai importante sunt la Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Jibou, Galaţi etc.

- -parcuri pentru recreere şi odihnă - există în toate oraşele numărul fiind în funcţie de mărimea acestuia; gradul de dotare este diferit; cele mai mari sunt organizate în jurul unor


lacuri (frecvent antropice); au spaţii cu amenajări speciale pentru odihnă, joaca copiilor, activităţi cultural-sportive etc. (ex. Cişmigiu, Herăstrău, Titan în Bucureşti).

- -păduri în regiunile montane, de deal şi podiş care sunt străbătute pe anumite trasee turistice (ex.Bucegi pe versantul prahovean, Munţii Baiu). În această grupare intră mai multe categorii cum ar fi: păduri de interes cinegetic, păduri de tip turistic străbătute de trasee turistice, păduri cu folosinţă pentru campare aflate în grade diferite de amenajare.

- -păduri cu arbori seculari (Slătioara din estul munţilor Rarău; pădurea Valea Putnei din estul munţilor Giumalău, în M. Buzăului la Harţagu şi Viforâta; în M. Călimani); frecvent sunt suprafeţe mai mari în care există pâlcuri de molizi sau fagi, iar în câmpie stejari cu înălţime şi diametre foarte mari şi care au o vârstă care depăşeşte 150 ani; frecvent constituie rezervaţii naturale (la vest de Buzău pădurile Spătaru şi Crâng, la Snagov, Comana etc.).

- -rezervaţii botanice, forestiere sunt în mai mică măsură introduse în literatura turistică şi ca atare sunt frecventate doar de specialişti sau de cei care doresc să le cunoască cu un scop didactic sau ca hobby. (ex. turbăriile de la Mohoş, Tuşnad, Borsec, Poiana Stampei etc.). Există însă şi rezervaţii în care se impune un anumit component floristic, el constituind chiar un simbol pentru localitatea în moşia căruia se află. Mai mult la anumite date calendaristice în acele locuri se organizează sărbători folclorice care atrag numeroşi turişti (ex. Sărbătoarea înfloririi liliacului sălbatic de la Ponoare, Sărbătoarea castanului de la Tismana; Sărbătoarea narciselor la Vad în Depresiunea Făgăraş, bujorul sălbatic de la Zaul de Câmpie).

- -rezervaţii faunistice - în care sunt protejate anumite specii de mamifere (capra neagră, ursul carpatic), păsări (pelicani, egrete, stârci etc.), peşti (lostriţa pe Bistriţa, Vişeu, aspretele pe Vâlsan); cele mai multe sunt concentrate în Delta Dunării, bălţile Dunării sau în munţii înalţi.

- -rezervaţii naturale complexe în care alături de specii rare de plante, animale ce au însemnătate distinctă fiind protejate, se adaugă valoarea peisajului, unele elemente inedite ale reliefului sau alcătuirea geologică (dominant în masivele carpatice).

- -locuri unde există specii de plante endemice sau animale strict protejate fără a fi rezervaţii naturale (îndeosebi cu liliac sălabtic, lalea pestriţă, bujor).

- -grădini şi puncte zoologice sunt spaţii amenajate care cuprind specii de animale captive din ţara noastră iar cele mai mari şi din afară Constituie locuri de vizită, îndeosebi pentru copii dar şi de studiu (Grădina Zoologică Băneasa, Călăraşi, Tecuci, etc.)

- -parcurile zoologice reprezintă areale de pădure îngrădite, aflate sub protecţie în care sunt colonizate anumite grupuri de animale în scop ştiinţific dar şi pentru vizite turistice (Vânători Neamţ, Bucşani-Dâmboviţa, Haţeg)

- -păstrăvăriile-sunt spaţii amenajate pentru înmulţirea şi creşterea salmonidelor şi valorificarea lor economică.Cele mai multe sunt pe văile carpatice, dar în ultima vreme au fost create şi în unele localităţi din regiunile colinare (Pod. Mehedinţi, Subcarapaţii Gorjului etc.)

- -locuri unde se pot practica vânătoare sportivă şi pescuitul sportiv; există perioade în care aceste acţiuni se realizează organizat sau individual. Spre exemplu toamna se practică pescuit sportiv de rang naţional şi internaţional îndeosebi pentru ştiucă şi crap pe marile bălţi sau vânat de raţe sălbatice şi iepuri în Delta Dunării.

- parcurile naţionale sunt spaţii delimitate în majoritatea situaţiilor în regiunile muntoase. Ele constituie o regiune în care valoarea deosebită a componentelor naturale, multe din ele rarităţi au impus protejarea totală faţă de activităţi economice (exploatări forestiere, miniere, agricole etc.); în cadrul lor sunt rezervaţii ştiinţifice în care nu se pătrunde decât cu autorizaţie specială şi spaţii în care sunt trasee turistice şi unele amenajări necesare practicării acestuia (ex. Parcul naţional Retezat, Parcul naţional Rodna etc.). Primul a fost


cel din Munţii Retezat care are acest statut din 1935. Din 1979 el este în acelaşi timp şi rezervaţie a biosferei. După 1990 au mai primit acest statut încă 10 regiuni. În cadrul lor există areale strict ocrotite care au caracter ştiinţific şi spaţii limitrofe protejate dar în care activităţile turistice sunt permise doar sub control ecologic ( ex: cele 2 areale din Munţii Retezat).

- -parcurile naturale constituie o categorie aparte stabilită după anul 2003. Ele sunt în număr de 6. Fiind localizate atât în munţi cât şi în regiunile deluroase (Munţii Măcin) şi chiar de câmpie (Balta Mică a Brăilei). Au suprafeţe mari dar variabile de la caz la caz, în cuprinsul lor intrând şi localităţi rurale. Ca urmare în afara spaţiilor ocrotite (rezervaţii, specii de plante şi animale rare, elemente de geologie sau de relief protejate etc.) şi unde se practică un turism ecologic sunt şi suprafeţe (vatra satelor, terenuri cu diverse culturi) unde activităţile turistice (îndeosebi cele legate de agroturism, tratamente balneare, etc) se asociază cu cele de natură economică ( se exclud formele care conduc la diferite poluări).

- -rezervaţie a biosferei reprezintă o regiune naturală care a căpătat un regim de protecţie şi folosinţă specială, fiind încadrată ca "sit natural" cu valoare de patrimoniu mondial. La noi, acest regim îl are Delta Dunării împreună cu Câmpia lagunară Razelm-Sinoie şi o fâşie de pe platforma litorală; în cadrul ei există 15 rezervaţii naturale strict delimitate între care sunt spaţii pentru turism, pescuit, mai multe sate cu activităţi agricole etc.

Obiective turistice legate de ape.Apele, indiferent de forma sub care există, au constituit şi reprezintă mediul necesar omului şi activităţilor sale inclusiv pentru turism. Ca urmare, în afara faptului că în vecinătatea lor sunt obiective turistice de altă natură, ele însele se pot încadra în această direcţie. În acest sens sunt:- --izvoarele fie că sunt minerale, arteziene, geisere, intermitente, fie termale şi mezotermale

etc., au impus amenajări balneare sau pentru turism- Vatra Dornei, Borsec, Tuşnad, Băile Herculane; izvoarele carbogazoase şi cu apă plată, sunt valorificate şi pentru folosinţa apei în consumul turiştilor. Apele minerale de pe teritoriul României se pot grupa în 11 categorii (oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalino-feroase, feruginoase, arsenicale, clorurate sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, radioactive) şi reprezintă o valoroasă resursă turistică (tabel nr. ) atât prin consum dar mai ales pentru asigurarea unor tratamente specifice.Alături de acestea sunt pe de-o parte izvoarele termale cu grad de mineralizare variat care au o largă căutare în tratamentele terapeutice (Felix, 1 Mai, Tinca, Băile Herculane) dar şi apele termale extrase prin foraje utilizate în ştranduri (Oradea, Timişoara), fie ca mijloc balnear (Cozia, Bucureşti-Foradex). Cele mai importante izvoare termale de la noi din ţară sunt la Moneasa (23-32°C), Geoagiu (34°C), Vaţa de Jos (35-38°C), Băile Herculane (62°C în cazul apelor din foraje), Băile Felix(48-69°C), în perimetrul Vadu Oii–Topalu, Ţicleni, Călimăneşti-Căciulata, Cozia-Bivolari, (temperaturi peste 50°C), Lunca Bradului-Topliţa (22,5°C), Băile Olăneşti(32,5°C), Mangalia (21,5°C), Băile Tuşnad (21°C), Timişoara (20,2°C), Arad (21,2°C), Băile Tinca (25°C), Răbăgani(23°C) etc. (I.Pişota, 1995)

- -lacurile, au valenţe turistice multiple; constituie locuri de agrement, odihnă frecvent folosite la sfârşit de săptămână; sunt baze pentru pescuit, canotaj, înot etc.; la unele lacuri cu apă sărată, salmastră care dispun de nămol sapropelic există amenajări pentru tratamente balneare (Lacul Sărat de la sud de Brăila, Amara, Terchirghiol, cele din ocnele prăbuşite-Slănic etc.); alte lacuri din regiunile montane (glaciare, carstice) reprezintă obiective însemnate pe traseele turistice (Bâlea, Capra, Gâlcescu, Bucura, Zănoaga, Ighiu, Zăton) .

- -râurile atât în localităţile pe care le străbat, dar şi în afara lor, sunt solicitate în diverse forme de practicare a turismului (odihnă, recreere, înot); la cele mari şi adânci se adaugă navigaţia de plăcere şi instrucţie. Pe râurile mari din ţară (Mureş, Olt, Siret) în ultimii ani au fost reînviate “expediţiile nautice” ale plutaşilor de odinioară dar prin folosirea unor


ambarcaţiuni sportive moderne. Amenajările hidrotehnice şi hidroenegetice (pe Bistriţa, Argeş, Olt) au ca element de atractivitate distinct lacurile de acumulare (Dunărea, Mureş, Bega, etc.) folosite şi pentru canotaj, plimbări cu şalupe, pescuit etc.

- -marea sub raportul importanţei turistice trebuie privită în mai multe sensuri: litoralul cu peisaje puternic antropizate şi unde există obiective turistice variate izolate sau grupate; staţiuni care sunt valorificate diferit (recreere, odihnă, tratament, diferite sporturi, instrucţie etc.), pentru (Năvodari, Eforie, Mangalia Nord, Costineşti) dar şi în cele două municipii (Constanţa şi Mangalia); navigaţia care facilitează turism local şi internaţional (Constanţa, Mangalia); calităţile tonifiante ale apei pentru înot şi terapie.

Obiectivele turistice de natură antropică Constituie rezultatul gândirii şi activităţilor multiple ale oamenilor de-a lungul mileniilor. Sunt concentrate îndeosebi în spaţiul aşezărilor, dar există şi disparat în afara acestora. În această grupă se includ:Obiective turistice de natură istorică care în majoritate sunt urme de cultură materială şi vestigii de aşezări şi cetăţi din epoci diferite. În acest sens, se pot separa, la nivelul României.- urme de aşezări şi culturi din paleolitic (Ştefăneşti pe Prut), neolitic (cultura Cucuteni).- vestigii ale unor aşezări dacice (Sarmisegetuza dacică, Costeşti, Blidaru, Lozna, Brad –

Zargidava, greceşti (Histria, Tomis, Calatis), daco-romane (Sarmisegetuza Ulpia Traiana, Apulum, Napoca sau cele din lungul Dunării şi din Dobrogea- Dierna, Carsium, Axiopolis, Aegysus, Noviodunum).

- ruinele unor cetăţi medievale (la Suceava, Cetatea Neamţului, Cluj-Napoca, Sighişoara, Mediaş, Sibiu, Alba Iulia, Oradea, Timişoara, Deva etc.), cetăţi ţărăneşti (Prejmer, Hărman, Alma Vii, Saschiz, Iacobeni, Biertan, Moşna în Podişul Hârtibaciu), biserici întărite (în Transilvania) etc.

- locuri de bătălii însemnate pentru istorie indicate prin mausolee, troiţe, monumente, cimitire ale eroilor (Călugăreni, Podul Înalt, Şelimbăr, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Soveja, Mateiaş).

Obiective turistice cu însemnătate arhitectonică şi artistică.Înglobează elemente ale creaţiei umane rezultate de-a lungul secolelor, ele relevând atât curente artistice naţionale cât şi influenţa unora de rang internaţional care au fost adaptate. Se includ: - Biserici, mănăstiri, moschee, sinagogi etc. care au fost construite şi refăcute în secole

diferite; se identifică în Transilvania şi Banat, mai multe tipuri de edificii realizate în stilurile arhitectonice-romanic, gotic, renascentist, baroc etc, apoi peste tot biserici de lemn ortodoxe, biserici din piatră şi zidărie în stil bizantin dar transpus diferit de la o epocă la alta (mai însemnate fiind cel muşatin în Moldova, brâncovenesc în Ţara Românească etc.), construcţii în stil clasic în sec. XIX şi în cea mai mare parte a sec. XX; (modern în ultimele decenii).

- Edificii civile (îndeosebi din sec. XVII-XX) care poartă pecetea influenţelor artistice naţionale a celor exterioare sau o îmbinare a acestora; se includ palate (în marile oraşe), conace, cule (Oltenia), case boiereşti, castele(Transilvania, Peleş) etc. acestea sunt construite în diferite stiluri arhitectonice (romanic, gotic şi neogotic, Renaştere, baroc, brâncovenesc, empire, secession, eclectic şi al academismului francez, clasic şi neoclasic, modern). Între acestea remarcabile prin dimensiuni şi valoare artistică sunt cele din oraşele mari: Braşov, Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Timişoara, Bucureşti, Iaşi, Craiova, Constanţa, Alba Iulia, Hunedoara dar şi altele din localităţi mai mici, uneori sate.

- Monumente, statui şi busturi ale unor personalităţi, construcţii şi plăci comemorative. Majoritatea sunt situate în oraşe sau în localităţile natale ale personalităţilor respective.


- Muzee, expoziţii şi case memoriale constituie o categorie largă cu profil extrem de variat (istorie, artă populară, pictură, sculptură, ştiinţele naturii, colecţii inedite de obiecte etc.); se găsesc în oraşe (diferite ca număr şi tematică) dar şi în unele aşezări rurale (aici au caracter de colecţii dominant cu tematică istorică, artă populară, ştiinţele naturii etc.).

Obiective turistice cu caracter etno-folcloric care pun în evidenţă obiceiuri străbune, obiective ale creaţiei populare, festivaluri artistice populare. Trăsăturile fundamentale ale culturii populare româneşti sunt autenticitatea, originalitatea, unitatea în varietate a fenomenelor, continuitatea toate acestea împletindu-se cu ingeniozitatea şi inventivitatea reflectate în creaţii de civilizaţie materială, în datini, obiceiuri, în creaţia literară orală, în cântecul şi dansul popular. Se pot separa:- Muzee cu profil de artă şi arhitectură populară. Cele mai însemnate au caracter complex

incluzând case, acareturi ţărăneşti, stâne, instalaţii tehnice care datează din secolele XVII-XVIII, ţesături, cusături, obiecte de uz gospodăresc etc. Prin construcţii şi obiecte se redă specificul satului românesc din diferite zone etnofolclorice. Renumite sunt: Muzeul Satului din Bucureşti (primul din ţară, înfiinţat de Dimitrie Gusti în 1936), Bujoreni-Vâlcea, Goleşti-Argeş, Dumbrava Sibiului, Suceava lângă cetate, Negreşti-Oaş, Sighetul Marmaţiei, Curţisoara-Gorj.

- Construcţii de lemn (case, porţi, biseici) aflate în diverse sate care au devenit renumite prin acestea. Aici sunt porţile masive cu bogate decoraţii în judeţele Marmureş, Gorj, Harghita, Covasna.

- Ateliere şi colecţii de linguri, furculiţe, furci de tors, linguri realizate de creatori populari talentaţi din mai multe sate din judeţele Vâlcea, Alba, Olt, Hunedoara; se adaugă piese de mobilier în judeţele Bihor (Budureasa), Vâlcea, Argeş, Maramureş.

- Ceramica populară se lucrează încă în aproape 200 de centre din toată ţara, dintre care o parte însemnată sunt legate de redarea artistică şi tradiţională. Se impun obiectele din ceramică artistică; ceramică neagră lustruită cu pietre albe de râu la Marginea (Suceava) şi Poiana Deleni (Iaşi); ceramică roşie lustruită la Săcel (Maramureş), ceramică albă smălţuită la Horezu, Vlădeşti (Vâlcea), Oboga (Olt).

- Sărbătorile populare, târgurile şi nedeile legate de păstorit, de ciclurile vegetative ale diferitelor plante, târgurile-concurs ale olarilor etc. Importante sunt cele de la Novaci, Vaideeni, Huta Certeze, Prislop, Gura Teghii, Lopătari, Andreiaşu, din satele din Mărginimea Sibiului, din Culoarul Bran-Rucăr.

Obiective cu caracter economic. Sunt mai puţine ele reflectând un anumit stil de construcţie sau mod de exploatare economică specifice unor perioade istorice. Între cele păstrate sunt unele poduri din piatră din sec. XVI-XVII în Moldova pe râul Bărlad, podurile peste Dunăre realizate de A. Saligny la Feteşti-Cernavodă, furnale vechi în Banat din sec. XVIII, calea ferată cu cremalieră de la Oraviţa-Anina, muzeul locomotivelor (Reşiţa), farul genovez de la Constanţa, barajele de la Vidraru, Porţile de Fier sau de pe Bistriţa, Someşul Cald, Sebeş, Lotru etc; mori din piatră sau de vânt, planul înclinat de la Covasna; vechi exploatări de aur (Roşia Montană), sare (Cacica, Slănic, Târgu Ocna, Turda etc.), cărbune, ardezie, petrol (Sărata Monteoru).Alte obiective artistice sau comemorative. În această grupare se includ toate festivalurile artistice (îndeosebi muzicale), locurile în aer liber unde sunt concentrate rezultate ale creaţiei artistice populare (sculpturi în lemn, piatră, Cimitirul Vesel de la Săpânţa) sau culte (taberele de sculpturi în lemn, fier-Galaţi, piatră - Măgura, Hobiţa, Galaţi, Babadag, Lăzarea etc.), cimitire ale eroilor (1916-1918, 1941-1944, revoluţiei din 1989).


2.2.2.Diferenţierea de unităţi după potenţialul turistic pe teritoriul României

România deţine atât elemente (obiective) care au însemnătate pentru turism cât şi o multitudine de mijloace care pot facilita activităţile specifice acestui domeniu. Răspândirea acestora în teritoriu este diferită existând pe de-o parte aglomerări de obiective ce au condiţionat şi concentrări de modalităţi şi resurse de punere în valoare a acestora, iar pe de alta spaţii largi în care toate acestea sunt dispiate. Mai mult în prima categorie evoluţia locală, regională este variată în contextul impunerii unora spre anumite tipuri de activităţi turistice, unele recunoscute pe plan naţional şi internaţional în raport de altele care dispun de obiective la fel de însemnate dar puţin cunoscute şi unde mijloacele de valorificare sunt reduse.Pentru a avea o bază într-un program complex de organizare şi dezvoltare turistică a ţării şi a oricărui teritoriu trebuie să se plece de la inventarierea corectă a tot ceea ce există şi la diferenţierea de unităţi care să se poată înscrie într-un sistem ierarhic. Componentele de ordine diferite vor abvea o anumită alcătuire şi funcţionalitate dar şi legături care să asigure intercondiţionarea şi prin aceasta unitatea sistemului.Pentru turism importanţă are stabilirea de unităţi taxonomice precise care pe de-o parte fiecare reflectă un anumit nivel de resurse potenţiale iar pe de altă parte un minim de dotare (mijloacele) posibile la un moment dat, pentru valorificarea acestora. Dacă prima componentă poate fi privită ca relativ fixă (mai ales în cazul elementelor specifice cadrului natural), cea de a doua are un caracter dinamic în sensul unei evoluţii sau involuţii în funcţie de politicile economice aplicate. Scara ierarhică normală, cel puţin pentru evaluarea potenţialului turistic o constituie: punctul turistic, localitate (cu valenţe turistice), centru turistic, axă turistică, zonă turistică, regiune turistică la care în cazul României se poate adăuga provincia turistică. Punctele turistice sunt locuri în afara aşezărilor sau în cadrul acestora în care există unul sau mai multe obiective turistice grupate ce pot fi vizitate sau folosite pentru unele activităţi turistice cu durată limitată (câteva ore); unele sunt locuri de vizitare ce sunt introduse în cadrul unor circuite sau trasee turistice.Frecvent sunt bisericile şi mânăstirile din sate cu hramuri renumite (la mânăstirile Dervent, Sf. Andrei, Cocoş, Cilic Dere din Dobrogea) şi obiectivele naturale izolate (ex.Poiana Narciselor, monumentele de la Călugăreni, Bobâlna, Podu Înalt).

Localităţile turistice constituie o aşezare mică (sat dar şi un oraş mic- Vişeul de Sus, Lupeni, Cehu Silvaniei etc.) în care există unul sau mai multe obiective turistice dar lipsesc sau sunt reduse componentele de bază ale echipamentului turistic (amenajări) care să permită desfăşurarea unor activităţi turistice de durată. Frecvent ceea ce există este favorabil vizitelor de câteva ore şi mai rar staţionărilor pentru odihnă, recreere. Există locuri de campare neamenajate sau cu cazare la localnici apoi puncte de alimentare de nivel mediu cu ofertă limitată.În cadrul localităţilor turistice s-au impus în ultimuldeceniu două subtipuri:- Localităţile agroturistice care sunt sate cu potenţial economic relativ bogat cu gospodării

ţărăneşti ce pot oferi cazare în condiţii bune şi servicii de masă corespunzătoare cerinţelor solicitanţilor, pentru sejur de mai multe zile; spre acestea se îndreaptă frecvent familii de turişti şi chiar grupuri organizate prin diferite societăţi de turism, scopul fiind odihna, relaxarea, unele tratamente balneare ce nu solicită o asistenţă medicală pretenţioasă etc. (ex. -sate din Culoarul Rucăr-Bran precum Şirnea, Peştera, Rucăr, Podu Dâmboviţei, Moeciu, din depresiunile Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Munţii Apuseni).

- Localităţile turistice balneare de interes local sunt legate de unele sate sau oraşe mici care au izvoare minerale, termale, nămol sapropelic, mofete a căror cunoaştere şi valorificare este limitată în timp şi mai ales teritorial. Dispun de amenajări reduse iar funcţionalitatea este legată îndeosebi de sezonul de vară (Săcel, Siriu); asistenţa medicală este redusă (Plopiş, Săcel, Ţintea, Telega, Cacica, Ocna Dej, Cojocna etc.)


- Centrele turistice sunt acele aşezări urbane şi mai rar rurale (Bran, Vama) unde există o ofertă turistică care concentrează mai multe obiective turistice, au un echipament suficient (infrastructură, hotel sau motel, camping, unităţi de alimentaţie şi pentru diverse servicii, forţă de muncă specializată pentru turism); importanţa centrului este determinată de mai mulţi factori: valoarea şi numărul obiectivelor turistice (ex. la Bran castelul, muzeul etnografic, vechiul punct vamal, bisericuţa etc.); posibilităţile de valorificare prin diverse forme de turism a potenţialului din cadrul lui, din arealul limitrof sau din localităţile mai depărtate; ponderea importantă pe care activităţile turistice o au în realizările economice; calitatea componentelor echipamentului turistic şi a serviciilor; gradul de polarizare al altor aşezări aflate la distanţe diferite pentru activităţile turistice (cele de pe valea Moeciului).

Un loc distinct în categoria centrelor turistice îl constituie staţiunile turistice. Acestea sunt diverse tipuri de aşezări precum oraşe (Govora, Călimăneşti, Olăneşti, Tuşnad), sate mari (Vaţa de Jos, Tinca) sau cartiere aflate în afara acestora şi uneori la distanţa de mai mulţi kilometri (Poiana Braşov, Păltiniş, Semenic, Izvoarele, Mogoşa) în care există amenajări pentru turism dar cu un grad variat de dotare (pentru odihnă, recreere, tratament balnear, activităţi sportive etc.). Cea mai mare parte a veniturilor sunt obţinute din activităţi de turism. În funcţie de specificul dominant al activităţilor ele se pot grupa în staţiuni climaterice (recreere, odihnă, activităţi sportive) şi balneoclimaterice (precumpănesc tratamentele medicale). În raport cu gradul de dotare şi dinamica turiştilor se separă: staţiuni de rang internaţional (Poiana Braşov, Predeal, Sinaia, Buşteni), naţional (Geoagiu, Eforie, Mangalia Nord, Călimăneşti, Govora), judeţean (Ocna Şugatag, Covasna).Axa turistică-constituie un spaţiu cu potenţial turistic, amenajări şi activităţi turistice bogate înscris în lungul unei văi sau în cadrul unei depresiuni sau artere de circulaţie importantă; poate reprezenta sectorul cel mai important al unei zone sau regiuni turistice spre care se concentrează fluxuri turistice, o circulaţie intensă dar de unde de regulă se pleacă spre obiective şi localităţi turistice limitrofe. Cele mai importante sunt culoarele văilor carpatice (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Prahova, Olt, Jiu, Timiş-Cerna, Crişul Repede, Iza) dar şi în unităţile colinare (Bârladul, Târnavele, Hârtibaciu, Mureşul). Doi factori au determinat în timp dezvoltarea acestora: pe de-o parte potenţialul natural, pe de altă parte culoarele de vale şi depresiunile alungite care condiţionează dezvoltarea localităţilor şi reţelelor de căi de comunicaţii. Desfăşurarea şoselelor şi căilor ferate în lugul acestora a facilitat în primul rând accesul rapid la obiectivele aflate în aşezările de aici (cetăţi, locuri istorice, muzee, biserici, unităţi meşteşugăreşti şi de desfacere) dar şi la cele naturale (chei, defilee, izvoare minerale, rezervaţii, parcuri dendrologice). Circulaţia turistică intensă a condus pe de-o parte la construcţia de unităţi de servicii turistice nu numai în localităţi ci şi în afară, iar pe de altă parte la identificarea şi popularizarea altor locuri interesante pentru recreere, odihnă, sport, vizitare (instrucţie). În acest fel arterele de comunicaţie din culoarele de vale şi depresiuni în lungul cărora existau câteva puncte de interes turistic au devenit adevărate artere (axe) turistice.Calitatea dotărilor şi serviciilor însă le depărtajează în: axe de interes naţional şi internaţional (Moldova, Prahova), regional (Mureşul superior, Oltul superior, Bistriţa, Iza, Teleajenul) şi local (Putna de Vrancea, Teleajen, Dâmboviţa superioară, Ialomiţa). Se pot separa şi axe turistice în devenire-în lungul cărora există multe obiective (unele puţin cunoscute de turişti) dar infrastuctura şi amenajările sunt sub cerinţele asigurării unui turism civilizat. Acestea urmăresc frecvent aliniamente de depresiuni cu aşezări separate de dealuri dar care sunt unite prin şosele parţial modernizate (Sovata-Odorheiul Secuiesc; Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu, Reşiţa-Bozovici, Deva-Brad-Beiuş).Zona turistică este un teritoriu bine delimitat ca importanţă pentru turism datorită existenţei unui număr însemnat de obiective, puncte şi localităţi legate printr-o infrastructură adecvată


şi în care sunt unul sau mai multe centre turistice ce polarizează activităţile de acest gen. Zonarea unui teritoriu urmăreşte delimitarea unor spaţii geografice mai mari dar nu egale, ce dispun de un potenţial turistic însemnat, au ameanjări importante care pot asigura activităţi specifice.Procesul de zonare se sprijină pe cunoaşterea realităţii din teren raportată la câteva direcţii- potenţial turistic şi nivelul valorificării sale, amenajările existente (infrastructura, construcţii etc.) şi servicii ce pot fi asigurate, tipul şi gradul de asigurare a formelor de turism şi perspectivele de evoluţie. Pentru realizarea ai sunt necesare ca operaţiuni preliminare mai multe zonări pentru fiecare din aceste probleme.Compararea acestora permite delimitarea de zone turistice ce se vor defini prin coeficenţi de apreciere calitativă şi cantitativă.Zonarea potenţialului turistic care constituie rezultatul unei etape preliminare zonării turistice. Ea se bazează pe inventarierea tuturor elementelor oferite de cadrul natural dar şi de multiplele forme ale activităţilor antropice care prezintă însemnătate pentru turism. În literatura geografică şi turistică românească există mai multe zonări ale teritoriului României, corecte sau mai puţin corecte. S-au bazat fie pe delimitarea de areale turistice la nivelul unor unităţi geografice sau administrative (frecvent pe judeţe), fie pe localizarea şi concentrarea obiectivelor turistice şi a fluxurilor de turişti. Când teritoriul este extins şi centrele se află dispersate în cadrul său se pot delimita subzone cu vocaţie turistică desfăşurate, în jurul fiecărui centru, legăturile dintre acestea fiind generate de elementele comune ca resurse, servicii, infrastructură, posibilităţi de organizare de circuite turistice (exemplu Bucovina, Maramureş). Frecvent sunt separate două categorii de zone turistice - naturale şi cu caracter complex.Zonele turistice naturale încorporează una sau mai multe unităţi geografice naturale bine delimitate; în cadrul lor precumpănesc obiectivele legate de relief, ape, vegetaţie, faună, alcătuire geologică; infrastructura este reprezentată de şosele la periferie, drumuri cu grad de echipare variat în lungul văilor principale şi poteci cu sau fără marcaje turistice pe văi şi culmi care conduc la obiectivele turistice; se adaugă unele amenajări pentru odihnă, servicii de tipul cabanelor (turistice, silvice, de vânătoare), refugiilor (în etajul alpin al crestelor ce depăşesc 2000m), stâne, sălaşe în munţii cu altitudini medii, iar în ultimul timp case de vacanţă pe văile principale, în lungul şoselelor ce traversează parţial sau total munţii (Argeş, Putna, Bistriţa Aurie) sau în unele bazinete depresionare adăpostite (Frumoasa-Sebeş). Principalele forme de practicare a turismului sunt: drumeţia, odihnă într-un interval de mai multe zile, vânătoarea, pescuitul, alpinismul. Centrele turistice se află în zonele turistice vecine, ele constituind punctele principale de unde provin turiştii, dar şi locurile de provenienţă a produselor alimentare şi al altor bunuri necesare actului turistic. Mai multe unităţi montane constituie zone naturale bine evidenţiate (Rodnei, Rarău-Giumalău, Călimani, Ceahlău, Hăşmaş, Ciucaş, Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraş, Parâng, Retezat, masive din Munţii Apuseni, etc.). Se adaugă Delta Dunării. Există şi unităţi montane bine individualizate dar în care obiectivele de interes turistic sunt puţine şi nu trezesc interesul turiştilor decât pe plan regional.Uneori ele se pot înscrie ca prelungiri posibile ale unei zone distincte, în care unele drumeţii, trasee de vânat, pescuit se continuă în prezent aici (ex. Munţii Grohotiş şi Tătaru în raport cu munţii Ciucaş, munţii Giurgeu în raport cu Munţii Hăşmaş).În cadrul acestora cele mai multe şi interesante obiective turistice se înscriu în lungul unor itinerare (trasee turistice).Acestea prin funcţionalitate aparţin la trei categorii principale. Astfel sunt trasee de acces la obiectivele dezvoltate în lungul văilor şi pe unele culmi secundare şi trasee în lungul cărora se află majoritatea obiectivelor turistice aflate fie în lungul crestelor principale (mai ales în etajele alpin şi subalpin ce au vârfuri şi o multitudine de forme de relief glaciar, periglaciar, stuctural sau de peisaje) şi trasee în circuit pe culmi şi platouri cu peisaje inedite (cele din regiunile carstice). Primele reprezintă adevărate axe turistice alpine şi


subalpine. Există şi un al patrulea gen de trasee, de obicei scurte, care au menirea de a realiza legături (peste culmi secundare) între obiective turistice principale sau cabane.Zonele turistice complexe sunt cele mai numeroase acoperind cea mai mare parte a teritoriului României. Ele înglobează unul sau mai multe centre turistice, localităţi şi puncte cu obiective de interes turistic, o infrastructură adecvată, reţea organizată de servicii turistice etc. Uneori, se interferează cu părţi din zonele naturale datorită legăturilor stabilite în timp între centrele sau localităţile turistice şi complexele de obiective turistice naturale (pe linie de aprovizionare şi servicii, fluxuri turistice). Deşi prin alcătuire, structură, astfel de zone par la prima vedere, heterogene şi greu de diferenţiat, totuşi se pot realiza grupări, precum zone de munte, zone colinare, zone de câmpie, zone litorale etc.În cadrul zonelor extinse în funcţie de complexitatea potenţialului turistic, de distribuţia obiectivelor şi centrelor turistice s-au individualizat areale mai puţin extinse în care ies în evidenţă două caracteristici: concentrarea obiectivelor de un anumit gen şi strânsa legătură a lor sub raportul activităţilor turistice cu un centru turistic. Aceasta apare ca localitate polarizatoare a mişcării turistice în tot arealul (aici se realizează cele mai multe servicii de cazare, odihnă, masă, informare, programe de vizitare la obiective aflate în localitate şi la cele din afara localităţii, procurarea de produse alimentare, meşteşugăreşti sau de altă natură specifice ţinutului respectiv). Ele pot fi numite subzone turistice. În acest sens în zona Maramureş se pot separa ca subzone Sighet, Borşa şi Valea Izei. Amplificarea activităţilor turistice în teritoriul zonei conduce la extinderea spaţiului de influenţă a fiecărui centru polarizator încât frecvent se ajunge la fâşii de interferenţă a subzonelor (unele obiective turistice de la marginea subzonelor fiind incluse în sfera de acţiune a mai multor centre; de exemplu localităţile cu mânăstiri din Bucovina în raport cu centrele Suceava, Rădăuţi şi Gura Humorului). Dezvoltarea agroturismului a dus la dimunarea rolului de lider al centrelor situate la distanţă mare de obiectivele turistice dar care dispun în schimb de o bază de cazare şi alimentaţie relativ bună. Este cazul oraşului Suceava în raport cu mânăstirile Suceviţa, Moldoviţa, Humor, Voroneţ şi întărirea celor din subzonă şi însăşi a acesteia prin impunerea mai multor forme de turism. Regiunile turistice constituie în unele lucrări un teritoriu cu aceeaşi semnificaţie ca a zonei iar operaţia de diferenţiere a lor poartă numele de regionare turistică.Cele două noţiuni însă nu se exclud, între ele pot fi stabilite anumite raporturi în funcţie de mărimea sensului acordat fiecăruia. Regiunea de obicei se referă la teritorii ce depăşesc spaţiul unei zone în care potenţialul turistic este format dintr-o mulţime de obiective în care marea majoritate au un anumit specific ce împing spre o anumită direcţionare a activităţilor turistice. Cele mai mici includ o zonă turistică dar şi unităţi limitrofe (Delta Dunării şi câmpia Razim-Sinoe, litoralul şi coridorul Carasu, Bucureşti-oraşul dar şi spaţiul larg ce poate merge de la Dunăre la Ialomiţa) iar cele mai extinse mai multe zone naturale şi complexe (Munţii Apuseni, Munţii Banatului, Bucovina, masivele din bazinul Prahovei). În cadrul regiunii sunt centre, localităţi şi axe turistice ce impun strânse legături între ceea ce reprezintă mobilul actului turistic, masa de turişti şi posibilităţile de asigurare a diverselor servicii. În regiunile turistice se includ şi spaţii care în prezent nu fac parte din zone dar în care sunt obiective mai mult sau mai puţin grupate şi cu nivel de cunoaştere redus, de unde antrenarea sporadică în activităţile turistice. În viitor, prin crearea de condiţii ele pot fi valorificate la un nivel superior şi ca urmare se vor ataşa zonei vecine sau împreună cu altele vor forma o zonă nouă. Spre exemplu în Munţii Apuseni mai întâi s-au impus zonele turistice naturale desfăşurate în limitele unor masive muntoase şi cele cu caracter complex desfăşurate fie în depresiuni (Beiuş, Zlatna, Brad-Hălmagiu etc.), fie în culoarele de vale însemnate (Arieş). Realizarea unei infrastructuri bune cu o reţea densă de drumuri, multe de tradiţie seculară, creşterea şi diversificarea formelor de asigurare a serviciilor de cazare şi masă şi mai ales sporirea gradului de atractivitate a


obiectivelor turistice datorate unei popularizări însemnate a condus la dezvoltarea relaţiilor dintre componentele turistice ale zonelor, la intensificarea acţiunilor turistice în spaţiile de contact, la creşterea fluxurilor de turişti care şi-au lărgit tot mai mult spaţiul operativ pe cuprinsul mai multor zone. Ca urmare în prezent se poate vorbi de realizarea unei importante regiuni turistice în care tot ansamblul de obiective este cuprins în diferite forme de desfăşurare a activităţilor turistice cu implicare atât în dezvoltarea social-economică dar şi în diversificarea formelor Provincia turistică este un termen care este folosit în România pentru cea mai mare unitate ce cuprinde regiuni, zone, centre, localităţi turistice disparate în care se asigură oferte şi servicii turistice multiple.Specific, în condiţiile diversităţii de potenţial turistice este evoluţia naturală, istorico-culturală şi economică comună care îi imprimă caracteristica principală, definitorie.Infrastructura, în bună măsură direcţionată de aceeaşi evoluţie, permite realizarea de legături complexe şi unitatea în sistemul turistic. Sunt bine conturate provinciile - Carpatică, Dobrogeană, a Dealurilor transilvănene, a Dealurilor şi Câmpiei de Vest, a Moldovei colinare, a Câmpiei Române şi Dealurilor din sudul României.

2.2.3.România- marile provincii turistice

România dispune de un bogat şi complex potenţial turistic. El este alcătuit mai întâi dintr-o varietate de forme de relief, izvoare cu apă minerală şi termală, lacuri folosite pentru agrement, nataţie şi pescuit sportiv, un valoros fond cinegetic concentrat în păduri de foioase şi conifere, peisaje diverse de la cel al crestelor montane dezvoltate la peste 2000 m la cele de câmpie, litoral şi Delta Dunării. Istoria poporului nostru se reflectă în numeroase mărturii materiale şi spirituale ce pot fi văzute mai ales în localităţi (muzee, monumente, biserici, mănăstiri, cetăţi antice şi medievale, portul popular, ţesături, ceramică etc.). Ele reprezintă un fond valoros de elemente care concentrează atenţia a numeroşi vizitatori. Se adaugă o infrastructură diversă (reţea de şosele cu grad diferit de modernizare, poteci şi drumuri forestiere în munţi pe care există marcaje turistice, o reţea de hoteluri, vile, campinguri, cabane, case săteşti etc., diversă ca mărime şi nivel de dotare, posibilităţi multiple de alimentare şi de obţinere a unor servicii etc.) dar cu o repartiţie inegală fiind concentrată în marile oraşe, în lungul arterelor turistice importante pe litoral etc. Gruparea pe teritoriul României a acestor elemente este rezultatul conexiunilor stabilite între om şi natură de-a lungul timpului, fapt ce a condus la conturarea de provincii turistice şi zone turistice (în cadrul acestora sunt centre, localităţi şi obiective turistice fiecare reflectând un anumit grad de complexitate atât ca potenţial turistic şi infrastructură cât şi ca mod de desfăşurare a activităţilor turistice).Astfel în cadrul României se deosebesc mai multe provincii cu caracteristici distincte date de asocierea elementelor naturale şi a celor antropice, o infrastructură diferită care valorică corespunzător sau nu elementele existente. Provincia turistică Carpatică este cea mai extinsă spaţial, caracteristicile ei fiind date de: predominarea elementelor naturale (relief glaciar, carstic, vulcanic, creste, vârfuri ascuţite, mase de grohotişuri, platouri, chei şi defilee, numeroase izvoare şi lacuri, pajişti alpine şi subalpine, intense păduri de conifere şi foioase, faună cinegetică valoroasă etc.) concentrarea elementelor istorice şi de cultură ca şi a celei mai mari părţi din infrastructură în depresiuni şi în lungul văilor mari, aici găsindu-se şi centrele turistice care polarizează dinamica turistică; activităţi turistice specifice–drumeţii pe trasee montane cu durată şi grade diferite de dificultate, alpinism, vânătoare, explorări carstice, odihnă, excursii în circuite care reunesc principalele localităţii etc.


În cadrul ei se separă două mari categorii de zone turistice. Prima include masivele muntoase(M Gutâi, M.Rarău-Giumalău, M.Rodnei, M.Ceahlău, M.Hăşmaş, M.Călimani, M.Harghita, M.Buzăului, M.Braşovului, M.Ciucaş, M.Piatra Craiului, M.Bucegi, M.Făgăraş, M.Iezer, M.Cozia, M.Căpăţânii, M.Şureanu, M. Parâng, M. Retezat, M.Ţarcu, M.Godeanu, M.Apuseni ) în care există multe atracţii turistice dominant cu caracter natural ce sunt cuprinse în sisteme de poteci cu marcaje turistice; aici sunt cabane, amenajări pentru sporturi de iarnă, areale pentru pescuit sau vânat; drumeţia constituie forma principală de turism. Mult mai extinse sunt zonele turistice complexe care includ depresiuni, văi importante cu numeroase aşezări precum şi porţiuni din munţii vecini. În cadrul lor sunt diferite tipuri de obiective antropice (culturale, istorice, sociale etc.) concentrate în localităţi dar şi obiective naturale (îndeosebi lacuri, izvoare minerale, unele rezervaţii naturale etc. aflate în apropiere); se impun mai multe centre turistice cu dotări variate pentru turism din care se organizează excursii; formele de turism importante sunt: recreerea şi odihna, tratamente în staţiuni balneare şi climaterice, excursii în circuit etc. Cele mai însemnate zone sunt: Oaş, Maramureş, Bucovina, Bistriţa, Braşov, Ciuc-Gheorghieni, Banat, Buzău- Vrancea,Infrastructura tradiţională formată din drumuri forestiere, poteci marcate sau nemarcate, cabane sau refugii a fost completată în ultimul timp prin apariţia mai ales în cadrul depresiunilor şi în lungul culoarelor de vale a numeroase aşezări în care s-a dezvoltat agroturismul (Depresiunea Dornelor, Depresiunea Maramureş, Ţara Oaşului, Munţii Apuseni) .

- -Provincia turistică Dobrogea cuprinde spaţiul dintre Dunăre şi Marea Neagră. Această provincie are caracter complex, elemente turistice naturale se îmbină cu cele antropice, iar infrastructura şi dotările sunt variate dar cu o distribuţie diferită. Se impun două zone turistice – Dobrogea de Sud inclusiv litoralul (condiţii optime pentru odihnă, balneoterapie, recreere; Constanţa şi Mangalia sunt cele mai însemnate centre turistice, o infrastructură bine dezvoltată, fapt dovedit de clasarea pe locul I pe ţară a judeţului Constanţa în ceea ce priveşte numărul de locuri de cazare; localităţi turistice cu importanţă istorică Adamclisi, centre viticole renumite ca Ostrov) şi Delta Dunării (grinduri pe care se află sate mici pescăreşti, lacuri, canale, braţele Dunării pe care se face navigaţie; Sulina singurul oraş din Deltă şi Tulcea – centrul turistic din nordul Dobrogei din care se pătrunde în inima Deltei). În restul Dobrogei se adaugă mai multe centre turistice cu importanţă mai mică (Cernavodă, Măcin, Medgidia, Babadag etc.) şi două axe turistice: axa Carasu (Cernavoda-Medgidia-Constanţa) şi axa dunăreană (Ostrov-Cernavoda-Topalu-Hârşova-Măcin-Issacea) care se caracterizează prin mnumeroase urme de civilizaţie materială încă din cele mai vechi timpuri.

- Provincia Dealurilor Transilvaniei include partea centrală a României desfăşurată între ramurile Carpaţilor. Precumpănesc obiectivele istorice şi cultural tradiţionale (cetăţi şi ruine de cetăţi antice şi medievale nu numai în oraşe dar şi în sate, castele şi palate, biserici în stil gotic, baroc, renascentist etc., cetăţi ţărăneşti, biserici din lemn, clădiri din sec. XVIII-XIX etc.). Se adaugă elemente ale cadrului natural (lacuri sărate rezultate prin prăbuşirea exploatărilor de sare pe seama cărora s-au dezvoltat staţiuni balneare, rezervaţii naturale floristice, geomorfologice, peisaje inedite etc.). provincia Dealurilor Transilvane se caracterizează printr-o dotare corespunzătoare mai ales în oraşe, dar şi apariţia unor centre de turism rural în cadrul depresiunilor Sibiu şi Făgăraş sau în arealul Bistriţa-Cluj.

- În cadrul acestei provincii se disting câteva zone turistice cu caracter complex în jurul unor mari centre turistice (în jurul oraşului Cluj-Napoca-zona Someşul Mic, în jurul oraşului Bistriţa- zona Someşul Mare, în jurul oraşelor Târgu Mureş, Sighişoara şi Mediaş- zona Mureşului transilvan, în apropierea oraşelor Făgăraş, Sibiu, Alba Iulia-zona sud transilvană).

- -Provincia turistică a Podişului Moldovei se desfăşoară în estul României cuprinzând regiuni de dealuri, podiş şi depresiuni în care specificul este dat de elementele istorice şi de


cultură (ruine de cetăţi medievale, biserici aparţinând diferitelor epoci şi stiluri, edificii din sec. XVIII-XIX, numeroase muzee etc.) şi prin peisajele caracteristice anumitor regiuni (podgorii şi livezi renumite). Se conturează două zone turistice complexe ce au ca centre polarizatoare oraşele Suceava – zona turistică Bucovina şi Iaşi - zona turistică Jijia- Bahlui. În partea de sud a Podişului Moldovei se poate delimita o altă zonă turistică – zona Bârlad. Cu excepţia părţii nordice a provinciei turistice, dotările turistice sunt slabe şi sunt reprezentate doar de câteva hoteluri situate în oraşe.

- -Provincia dealurilor din sudul României include Subcarpaţii şi Podişul Getic. Elementele cu importanţă turistică sunt – un relief fragmentat cu multe forme deosebit de pitoreşti, lacuri sărate şi izvoare minerale, pe seama cărora s-au dezvoltat multe staţiuni balneoclimaterice–Slănic Prahova, Călimăneşti, Govora, Olăneşti, Săcelu), vulcani noroioşi şi carst pe sare, biserici şi mănăstiri din sec. XIV-XVIII, un bogat fond etnofolcloric tradiţional. Se separă câteva zone (Buzău- Vrancea, Prahova-Argeş, Oltenia de Nord). Această provincie este relativ aproape de Bucureşti şi de alte oraşe din câmpia Română care se constituie şi principalele zone emiţătoare de turişti, alături de oraşele mari situate în interiorul acestei zone. Infrastructura este relativ bună fiind localizată cu precădere în lungul văilor principale (Olt, Jiu, Argeş, Prahova) şi în staţiunile balneare sau climaterice situate aici. Se pot adăuga axele turistice ale văilor Teleajen şi Doftana.

- -Provincia Câmpia Română are o extindere mare, obiectivele de interes turistic ca şi cea mai mare parte din amenajările destinate odihnei şi agrementului sunt concentrate în oraşe (Craiova, Piteşti, Ploieşti). Se impune zona Bucureştiului care include oraşul dar şi o parte din câmpia limitrofă. Aici sunt cele mai multe muzee de importanţă naţională, ruinele palatului şi curţii domneşti din sec. XV-XVI, biserici vechi din sec. XVII-XIX, palate şi edificii reprezentative din sec. XIX-XX, cele mai însemnate instituţii cultural-artistice, o salbă de lacuri şi păduri de agrement, un echipament turistic variat etc. Celelalte oraşe constituie centre turistice însemnate care polarizează activităţile turistice pe spaţii mai mici fiind în acelaşi timp localităţile din care pornesc fluxuri spre zonele vecine din Subcarpaţi şi Carpaţi. O axă însemnată în perspectivă va fi Dunărea.

- -Provincia dealurilor şi câmpiilor din vestul ţării reprezintă o provincie turistică de mare importanţă care are în compunere Dealurile şi Câmpia de Vest, regiuni cu un potenţial turistic natural variat dar doar parţial valorificat, şi cu un potenţial antropic diversificat şi bine valorificat. Activităţile turistice se desfăşoară în oraşele mari (Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Lugoj, Zalău, Baia Mare) în care sunt concentrate obiective îndeosebi social-culturale şi istorice şi o infrastructură bine reprezentată. Ele constituie şi centre din care pornesc fluxuri de turişti spre localităţi turistice mai mici din câmpie (pentru odihnă şi agrement la sfârşit de săptămână) sau din staţiunile din Carpaţii Occidentali. Importante sunt şi staţiunile balneoclimaterice care s-au dezvoltat aici pe seama izvoarelor termale şi minerale de la Buziaş, Băile Felix, Băile 1 Mai şi Băile Tinca de importanţă naţională sau locală.


CAPITOLUL IIISTUDIU DE CAZ

3.1 PREZENTARE GENERALĂ A STAŢIUNII BALNEOCLIMATERICE GEOAGIU-BĂI

În repertoriul bogăţiilor şi frumuseţilor naturale rânduite în decorul Munţilor Apuseni, staţiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi apare ca un adevărat mărgăritar. Denumirea ce i se atribuie, de "dar al Metaliferilor", poate fi interpretată fie ca simbol al varietăţii de bogaţii minerale cuprinse în adâncurile pământului, fie ca expresie a multiplelor calităţi dietetice-curative ale apelor sale minerale, asociate cu frumuseţile odihnitoare ale peisajului natural, ce răsplătesc cu prisosinţa pe oricine vine pe aici. Pentru că natura a fost nespus de darnică cu aceste meleaguri, îmbinând într-un atrăgător decor, în chipul cel mai fericit,tot ceea ce ar putea oferi muntele şi marea.Staţiunea Geoagiu-Băi este situată pe valea pârâului Clocota, la 12 km de oraşul Orăştie la o altitudine de 350 m, în mijlocul unor coline acoperite de păduri de fag şi brad. Existenţa acestei aşezări este atestata prin mărturiile cioplite în piatră, cu aproape 2000 de ani în urmă, din perioada Daciei romane, sub numele de Germisara.Apele minerale din staţiunea Geoagiu-Băi sunt termale şi mezotermale, bicarbonate, calcice, magneziene cu urme de fier şi hidrogen sulfurat, hipotone, carbogazoase şi cu o uşoara radioactivitate. Apele mezotermale minerale ale staţiunii Geoagiu-Băi se folosesc în cura internă şi în cura externă. In cura internă sunt recomandate în diferite cazuri: gastrite cronice, afecţiuni cronice hepatobiliare şi diabet, alergii, anemii şi convalescente după boli infecţioase. In cura externă sunt indicate în afecţiuni ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, în tulburări circulatorii şi afecţiuni ginecologice.împrejurimile staţiunii Geoagiu-Băi oferă numeroase atracţii turistice amatorilor de drumeţie.

3.1.1 Aşezare

Staţiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi este situată la 12 Km nord de oraşul Orăştie, zona deluroasă ce nu depăşeşte altitudinea de 600 m, într-o depresiune formată din ultimele ramificaţii ale Munţilor Metaliferi. Geoagiu-Băi se află situat într-un bazinet depresionar sculptat în partea de sud-est a Munţilor Săcărâmb. De o parte şi de alta a staţiunii se desfăşoară o ramă de culmi împădurite cu fag, gorunete şi brad, când mai pronunţate când mai domoale împinse din Măgura Boiului înspre Valea Murelului. In nordul localităţii Geoagiu-Băi domină dealul cu vârful Cere tul (550 m ), iar la sud-vest Cornetul Cigmaului cu culmile Piscul şi Pleşul, care nu întrec 500 m înălţime. Prefacerile scoarţei terestre suferite de-a lungul timpului sunt trădate şi de aspectul exterior frământat, de numeroase abateri de la orientarea generală a prelungirilor muntoase spre Valea Mureşului de pantele versanţilor pe alocuri mai abrupte sau mai domoale. O privire de orizont lasă, în general, impresia unor coline împădurite având platouri cu păşuni, fanate şi chiar locuri cultivate cu grâu, secara, ori cu pomi fructiferi. între înălţimile acestor dealuri, staţiunea pare strânsă ca într-o căldare de unde se poate ieşi pe o singură poartă, aceea străbătută dinspre est de şoseaua asfaltată şi Valea Băilor ce traversează staţiunea.


3.1.2. Clima

Climatul zonei Geoagiu-Băi aparţine celui de coline şi dealuri cu variaţii de microclimat local. în spaţiul său se întâlnesc nuanţe destul de atenuate, cele ale Munţilor Săcărâmbului ca şi cele de pe Lunca Mureşului. Variaţiile atmosferice relativ scăzute, presiunea atmosferică uniformă, asociaţiile temperaturii şi umezelii aerului destul de reduse, predominarea timpului senin ca şi scăderea precipitaţiilor sub media pe ţară, iată doar câteva din elementele climatologice simţite aici. Poziţia geografică de bazinet depresionar, explică în acelaşi timp existenţa unor ierni relativ blânde (-20 grade C) şi a verilor calde (peste 20 grade C). In asociaţie cu ceilalţi factori naturali de vegetaţie şi peisaj cu efectele curative ale apelor minerale, climatul acestei zone este un adevărat climat de calmare, potrivit unui organism obosit, în căutarea refacerii energiei umane.Vegetaţia naturală bogată, pădurile de fag, stejar şi brad care sunt întinse peste întregul ţinut favorizează păstrarea aerului purificat, ozonat şi reconfortant. Temperatura, unul din principalele elemente climatologice, în medie este de 9,2 grade Celsius pe ultimii zece ani.

3.1.3. Flora

Microclimatul acestei zone se caracterizează prin temperaturi pozitive mai ridicate în comparaţie cu climatul general al regiunii, fapt ce a favorizat conservarea în patrimoniul floristic al acestei zone a numeroase elemente termofile de însemnătate fitogeografică deosebită care vegetează în populaţii compacte în anumite asociaţii vegetale, iar altele au chiar rol edificator în asociaţie.Dintre speciile cu răspândire limitată în ţară s-au identificat: Selaginella helvetica ( L.) Link., Dryopteris disjuncta L., Aconitum anthora L., Lycopus exaltatus L., Cephalaria pilosa ( L.) Gren. et Gord., acestea fiind din punct de vedere fitogeografic specii eurasiatice. Alături de acestea, inventarul floristic al zonei s-a imbogăţit cu noi specii: endemisme: Salvia transsilvanica Schur, Cardamine glanduligera; elemente daco-balcanice: Oenanthe banatica Heuff., Galium flavescens Borb., Galium kitaibelianum Boem. et Schur; elemente balcanice: Centaurea scabiosa L. ssp spinulosa ( Roch. ) Hay, Campanula grosseki Heuff., Ononis pseudohircina Schur, Fritillaria montana Hoppe; elemente mediteraneene si submediteraneene: Calamintha sylvatica Bromf, Allium flavum L., Melica Ciliata, Carlina intennedia Schur, Dipsacus silvestris Huds., Inula conyza D.C., Ornithogalum umbellatum L.; elemente mediteraneano-panonice: Calamintha majoranifolia ( Mill.) Hay.Aceste elemente sudice confirmă faptul că flora din zona Geoagiu-Băi reprezintă o insulă de vegetaţie termofilă cu numeroase elemente floristice care le conferă un colorit local deosebit. Insulele de vegetaţie termofilă reprezintă pentru fitogeografie argumente certe şi uneori puncte de legături evidente, cu vegetaţia Balcanilor şi Mediteranei.

3.1.4. Fauna

Microclimatul acestor zone carstice precum şi cel al localităţii Geoagiu-Băi, caracterizat prin temperaturi pozitive mai ridicate, comparativ cu climatul general al întregului bazin al Văii Geoagiului permite conservarea a numeroase specii balcanice, mediteraneene, submediteraneene, atlantice. Sunt bine reprezentate elementele termofile protejate şi conservate faţă de agenţii externi de către substratul calcaros. în flora masivelor calcaroase din Bazinul Văii Geoagiului au fost semnalate elemente termofile ca: Dianthus spicullifolius


Schur, Thymus comosus Heuff., Viola jooi Janka, Iris pumila L., Achillea chritmifolia W. & K., Orlaya grandiflora ( L. ) Hoffm., Aristolochia pallida Wild., Quercus frainetto Ten., Tilia tomentosa Manch.în general, culmile masivelor calcaroase ( versanţii nordici) sunt acoperite de păduri de foioase, mai ales fag în amestec cu carpen, mojdrean. Pe alocuri se întâlnesc cerul şi gorunul în amestec cu fagul şi carpenul. La marginea pădurilor se întâlnesc pajişti mezofile iar pe versanţii sudici precum şi pe platourile stâncoase însorite, pajişti xerofile.

3.1.5. Repere istorice

Staţiunea balneoclimaterică Geoagiu este cunoscută încă din timpul romanilor.Pasiunea sportivă, ca şi curăţenia corporală la romani, au adus după sine în toate epocile de existenţă a acestora, constituirea, amenajarea şi folosirea pe scara largă a instalaţiilor balneare de toate categoriile şi proporţiile, începând cu cele ale locuinţelor particulare, a băilor publice, construite, mai ales în centrele urbane (cum ar fi de pilda în Dacia, la Ulpia Traiana sau Apulum ), dar şi în localităţi rurale (de pildă la Micia), ca şi băile cu ape termale tămăduitoare, folosite în scop curativ, în restabilirea sănătăţii şi alinarea suferinţelor. In asemenea condiţii, este de sine înţeles să avem pe teritoriul Daciei romane o serie de dovezi materiale, care să confirme prezenta unor băi familiale de cameră, nelipsitele băi din castrele militare pentru garnizoanele respective şi să sesizăm captarea şi amenajarea izvoarelor naturale termale din cuprinsul provinciei în staţiuni publice balneare. Staţiunea balneară cea mai importantă, mai bine organizată şi, ca urmare, mai frecventată de romani de pe teritoriul actual al Hunedoarei, a fost şi a rămas până în prezent, cea de la Geoagiu-Băi, antica Germisara. Denumirea staţiunii e moştenită de la daci şi menţinută apoi, sub aceeaşi formă, şi de romani.învăţaţi, istorici şi filozofi sunt de acord cu originea traco-dacică a acestei denumiri topice, formată prin asocierea a doua cuvinte: germi (cald), sară (apa).Sub stăpânire romană, băile cu izvoare calde, ca cele de la Germisara (Geoagiu-Băi) erau mult cercetate, şi prevăzute cu instalaţii adecvate, cu sanctuare unde se venerau anumite zeităţi protectoare ale acestor ape tămăduitoare.Urmele arheologice descoperite în localitate, ca şi în împrejurimi, arată existenţa societăţii omeneşti în aceste locuri din timpuri străvechi. Chiar în actuala vatră a localităţii a fost descoperit întâmplător un tezaur de monede dacice, databile la sfârşitul secolului al II-lea î.e.n.Un moment de referinţă în istoria culturii îl reprezintă apariţia celei dintâi tipărituri româneşti de pe meleagurile Hunedoarei - Palia de la Orăştie ( 1581-1582 ) - prima încercare de traducere a Vechiului Testament în limba naţională. Acest monument de limbă şi literatură veche, scos la lumina la 14 iulie 1582, în cetatea Orăştiei, de meşterii tipografi Şerban, fiul lui Coresi, şi de Marien diacul, este unic în cadrul tipăriturilor din secolul XVI, prezentând particularităţi lingvistice nemaiîntâlnite în alte texte. Pentru prima dată numele nostru etnic se pronunţă, în introducerea Paliei, „român" şi nu „rumin", ceea ce a reprezentat un gest patriotic profund, o afirmare, prin intermediul limbii, a originii latine a acestui popor.Ţinutul Orăştiei cuprinde sate de pe Valea Geoagiului şi Valea Grădiştei, arta populară atingând o mare măiestrie şi rafinament, în special prin meşteşugul cojocăritului. Costumele populare ( Martineşti, Geoagiu, Turdaş ) se remarcă prin cromatica sobră, alb-negru având similitudini cu cele din Mărginimea Sibiului. Sunt renumite de asemenea, ţesăturile de casă din cânepă şi bumbac lucrate la Beriu, Orăştioara, Geoagiu, precum şi ciopliturile în lemn de la Căstău. Dansul frecvent în zonă este „căluşerul", cu o tradiţie seculară pe aceste locuri. „Obiceiul căluşerilor" cunoaşte cea mai largă arie de răspândire. Se desfăşoară, de asemenea, în perioada de iarna. „Căluşerii", care se deosebeşte de colindul laic cu dubă prin faptul că


accentul cade pe joc, care este însoţit de strigături. Se desfăşoară tot pe la casele gospodarilor, care se întrec în a-i cinsti cum se cuvine pe colindători. Obiceiul se întâlneşte în ţinutul Orăştiei, pe Câmpul Pâinii, precum şi la Boşorod, Grid, pe Valea Streiului, în zona Bradului şi pe Valea Mureşului inferior.

3.1.6. Vestigii istorice

Castru roman de unitate auxiliară şi aşezare civilă, localizate la sud de satul Cigmău, în imediata apropiere de Geoagiu, într-un punct cu ruine antice romane ce nu a fost determinat cu certitudine absolută, din lipsă de cercetări arheologice destul de atente şi de săpături sistematice. Din teritoriul Cigmăului, cele mai importante puncte arheologice romane (cu ruine şi vestigii remarcabile) se afla pe:

1. Turiac (Turrak, Torokvar, adică„cetatea turcească"), platou lung de aproximztiv 2 000 paşi, lat de câteva sute de paşi, la sud de sat distanţa de un sfert de milă, înconjurat de un val cu şanţ adânc, zidurile Vizibile peste tot în mijlocul veacului al XlX-lea, ruine din ziduri de piatră, material tegular, ceramică romana, tuburi de conductă din lut s.a. Considerat ca locul castrului auxiliar ;

2. Pogradie la est de Cigmău, spre Geoagiu, platou vast acoperit cu ruine de clădiri, multe piese şi fragmente tegulare, de construcţii şi pavaj-padiment. Numit de populaţia locală „Cetatea Orieşului", săpăturile în acest teren câştigă mereu importanţă. Cu ocazia săpăturilor pentru scoaterea pietrei, o sculptură de leu din porfir, cărămizi multe din care una cu ştampilă S B B, alta N S B, monede: Hadrianus, Vespasianus, Imp. Caius Domit. aug. Germ. P M I R P U T, multe blocuri de piatră fasonate, unele cu chenar frumos şi pe altele urme de scriere, una - Herculi invicto -; zidurile cetăţii, resturi din o conducta etc. In apropiere, spre comuna Bobîlna se află pe o înălţime de pe malul Mureşului vechile ruine ale fortăreţei romane Germisara, unde s-au găsit antichitaăţi romane.

3.1.7 Băile romane

Pasiunea sportivă, ca şi curăţenia corporală la romani, au adus după sine, în toate epocile de existenţa a acestora, construirea, amenajarea şi folosirea pe scara largă a instalaţiilor balneare de toate categoriile şi proporţiile, începând cu cele ale locuinţelor particulare, a băilor publice, construite, mai ales, în centrele urbane ( cum ar fi, în Dacia, la Ulpia Traiana sau Apulum ), dar şi în localităţile rurale (la Micia), ca şi băile cu ape termale tămăduitoare, folosite în scop curativ, în reabilitarea sănătăţii şi alinarea suferinţelor.În asemenea condiţii este de la sine înţeles ca avem pe teritoriul Daciei romane o serie de dovezi materiale, care să confirme prezenţa unor băi familiale de cameră, nelipsitele băi din castrele militare pentru garnizoanele respective şi să sesizăm captarea şi amenajarea izvoarelor naturale termale din cuprinsul provinciei în staţiuni publice balneare. Staţiunea balneara cea mai importantă, mai bine organizată şi, ca urmare, mai frecventata de romani de pe teritoriul actual al Hunedoarei, a fost şi a rămas până în prezent, cea de la Geoagiu-Bai, antica Germisara. Denumirea staţiunii e moştenită de la daci şi menţionată apoi, sub aceeaşi formă, şi de romani.Sub stăpânirea romană, băile cu izvoare calde, ca cele de la Germisara ( Geoagiu-Băi) erau mult cercetate, şi erau prevăzute cu instalaţii adecvate, cu sanctuare unde se venerau anumite


zeităţi protectoare ale acestor ape tămăduitoare etc. Despre importanţa de atunci a băilor şi a intensei lor vizitări ne vorbesc numeroasele urme arheologice păstrate peste veacuri - vechi edificii, bazine pentru băi, inscripţii şi statui dedicate zeilor tămăduitori - unele descoperite chiar pe locul actualelor instalaţii balneare. Dintre monumentele cioplite în piatră, aflate aici şi păstrate în incinta băilor sau în muzeele din Deva şi Orăştie amintim grupul statuar reprezentând divinităţile tămăduitoare Aesculap şi Hygeea, ale căror imagini ( însoţite de şarpe, în cazul nostru încolăcit pe un baston ), simbolizează până azi ştiinţa farmaceutică şi medicală. Un alt monument, de astă dată o inscripţie, e dedicată de P. Furius Saturninus, guvernator al Daciei pe la anul 161 e. n. Acest înalt funcţionar, oaspete de seamă al băilor, venind la izvoarele termale binefăcătoare de la Germisara, pentru a-şi caută de sănătate, consemnează acest fapt prin ridicarea monumentului zeilor protectori Aesculap şi Hygeea, ca mulţumită pentru însănătoşirea sa. Calitatea şi numărul mare al vizitatorilor din acea vreme la băile Germisara ar putea fi ilustrate şi cu alte exemple, oferite de numeroase documente arheologice.

3.2. HOTEL GERMISARA RESORT & SPA****

Localitatea Geoagiu este situată la confluenţa cursului inferior al râului Geoagiu cu râul Mureş, într-o depresiune formată din ultima ramificaţie a Munţilor Metaliferi. Din punct de vedere arheologic, comuna Geoagiu este cunoscută prin vechea aşezare dacică Germisara (Germi-fierbinte, sară izvor) care se întindea în hotarul acestei localităţi şi care a devenit sub romani Thermae Germisara sau Germisara Cum Thermis.În anul 1506 localitatea Geoagiu a fost reşedinţă de domeniu feudal stăpânit şi de domnitori ai Ţării Româneşti : Radu cel Mare şi Neagoe Basarab.După primul război mondial 1914-1918, Geoagiu devine reşedinţă de bază având în subordine 31 de sate. Fiecare dintre aceste sate păstrează amintiri ale trecutului mai mult sau mai puţin îndepărtat.Prin poziţia sa, comuna Geoagiu se încadrează într-un climat temperat îndulcit, ca urmare a dispoziţiei reţelei de apă, creându-se un microclimat deosebit de favorabil culturii pomilor şi chiar a unor specii pretenţioase - migdalul, castanul comestibil, etc.In prezent, în zona acestor terme, funcţionează staţiunea balneo - climaterică Geoagiu-Băi, situată la o altitudine de 350 m, într-o zonă de un impresionant zbucium geologic care explică formarea izvoarelor mezotermale (cea. 30°C).Temperatura medie anuală este de 9,8 grade C.Factorii naturali de cură sunt: ape minerale alcaline, uşor sulfuroase, bicarbonatate, magneziene, mezotermale şi termale (29 - 32 grade C); nămol de turbă, feruginos, climat sedativ.

3.2.1. Geoagiu-Băi sub semnul zeiţei sănătăţii Hygeia

Mit şi mister - simboluri prin care se pot proiecta speranţele, temerile - modele prezente ,ca o amintire ancestrală uitată... Mitul poate reprezenta şi un exemplu de acţiune, de spiritualitate. Cât de mult ne influienţează în spectacolul vieţii?Tot Ardealul beneficiază,de fapt, de ape termale : la Săcuieni apa ajunge la90 grade Celsius,la Vata, 57 grade Celsius, la Cezara şi Calacea 37 grade Celsius, iar în centru, se află binecuvântata, încă din Antichitate, Geoagiu-Băi,cu apa termala la 31 grade Celsius. Iar Geoagiu s-ar putea transforma într-o zonă de mare atracţie turistică, dacă i s-ar prezenta imaginea în totalitate ,cu multiplele sale valenţe ,incluzând situl arheologic , urmele cetăţii


dacice, castrul roman Germisara si monumentele vechi:biserica paleocreştina din sec.XII, construita de cruciaţi şi de biserica din centru, sau cea din satul Bozeş,din secolul al XV-lea.

3.2.2. Vacanta la Geoagiu - Băi

Cineva spuneaxă toată natura este plină de miracole, dar de miracole ale raţiunii. Mitul şi ritualul devin expresii complementare ale aceluiaţi destin de-a lungul istoriei trăite. Dacă ajungi la Geoagiu ai parte, de climatul reconfortant, tonic şi în acelaşi timp, beneficiezi de atât de căutata aeroionizare negativă dar, te vor reţine izvorele tămăduitoare pentru diferite afecţiuni. Am întâlnit şi oaspeţi străini, nu atâţia câţi ar putea fi daca staţiunea ar avea un brand, chiar dacă reprezentanţii zonali ai Uniunii Europene vin în week-end să beneficieze de soare şi de apa termală din bazinul olimpic.Călătorii din toată Europa sau de oriunde, ar putea să beneficieze de statutul său de staţiune balneară cu caracter cultural. Se impune o cercetare arheologică sistematizată a vestigiilor antice din staţiune şi poate, de ce nu ? s-ar pune într-o lumină nouă elementele de medicină daco-romane cunoscute în prezent. Se fac investiţii în vederea atingerii normelor europene: există un complex balnear de 4 **** , se modernizează complexul de odihnă şi tratament.

3.2.3. Atracţia legendei "Lacul Miresei"

La Nătău, în apropiere de staţiunea balneară există un lac , ce s-ar putea transforma în punct turistic. Legenda spune ,că o prea frumoasă fată s-a îndrăgostit de un comandant roman, care o şi cere de soţie. Părinţii fetei, care-i considerau pe romani invadatori se opun. Mireasa fuge din casa părintească şi când încerca să trecă lacul călare, s-a înecat. Se spune că a ajuns-o blestemul părinţilor.Bătrânii povestesc, cum şi astăzi, în nopţile senine, se aude cântecul miresei, iar umbra unui tânăr solitar, caută până în zori trupul iubitei...Adevăr sau legenda..totul se transformă azi într-o invitaţie de vacanţă, de mai multe stele.Germisara modernă mai are un drum lung de parcurs . Staţiunea de inters naţional Geoagiu -Băi se prezintă în primul deceniu de secol XXI, cu unele carenţe din secolul trecut. Când va deveni o staţiune la standarde europene,pe traseul turismului balnear?Gemnisara de azi ar trebui citită ca o metaforă prelungită, cu sens ascuns în istorie, care uneori e imposibil de rostit .O staţiune cu un vestigiu preţios, care dă informaţii asupra existenţei noastre milenare. Un simbol pe care trebuie să-1 păstrăm , definind o civilizaţie.Geoagiu Băi, pe numele dacic Germisara, este una dintre staţiunile balneo-climaterice de renume din România. Apele termale de aici au vindecat multiple afecţiuni încă din antichitate. Hotel Germisara a fost, încă de la construcţie, perla staţiunii, fiind cea mai mare capacitate de cazare din localitate.

3.2.4. Hotel Germisara Resort & SPA****

În anul 2006 a fost complet renovat de către proprietarul S.C. Bere Mureş S.A. şi a primit numele de Hotel Germisara Resort & SPA****. Tot atunci a fost clasificat la 4**** (stele) de către Ministerul Turismului.În momentul preluării SC Bere Mureş SA de către Heineken România, în luna aprilie 2008 proprietar al hotelului a devenit SC Complex Hotelier Germisara S.R.L., al cărei unic acţionar este Gheorghe Grec, unul dintre foştii asociaţi de la SC Bere Mureş SA.De asemenea, Hotel Germisara Resort & SPA a devenit locul preferat de organizare de conferinţe, şedinţe, team-building pentru multe companii importante din ţară şi străinătate.


Germisara modernă mai are un drum lung de parcurs . Staţiunea de inters naţional Geoagiu -Băi se prezintă în primul deceniu de secol XXI, cu unele carenţe din secolul trecut. Când va deveni o staţiune la standarde europene,pe traseul turismului balnear ?Germisara de azi ar trebui citită ca o metaforă prelungită, cu sens ascuns în istorie, care uneori e imposibil de rostit .O staţiune cu un vestigiu preţios, care dă informaţii asupra existenţei noastre milenare. Un simbol pe care trebuie să-1 păstrăm , definind o civilizaţie.Geoagiu Băi, pe numele dacic Germisara, este una dintre staţiunile balneo-climaterice de renume din România. Apele termale de aici au vindecat multiple afecţiuni încă din antichitate. Hotel Germisara a fost, încă de la construcţie, perla staţiunii, fiind cea mai mare capacitate de cazare din localitate.Hotel Germisara Resort & SPA**** s-a impus pe piaţa turismului balnear şi de wellness şi SPA în cei aproape doi ani de funcţionare, devenind o destinaţie preferată pentru turiştii care doresc să beneficieze de calitatea ridicată a serviciilor dintr-o astfel de locaţie.De asemenea, Hotel Germisara Resort & SPA a devenit locul preferat de organiizare de conferinţe, şedinţe, team-building pentru multe companii importante din ţară şi străinătate. Echipa managerială formată din :Gheorghe Grec - AdministratorPetre Racoviţă - DirectorMăria Ciolocoi - FinanciarNicoleta Bogdan - Resurse UmaneElena Todea - Wellness & SPAMarius Bogdănesc - TehnicSandrina Cocan - Vînzări & PRDaniel Mihu - Marketing & MediaServicii şi facilităţi:Camere comfortabile, cu o suprafaţă medie de 23 metri pătraţi, care oferă o vedere panoramică a staţiuniiGeoagiu Băi.Transport la/de la aeroport - la cerereRoom Service 24 de oreCamera de valori la recepţieCabină de duş în fiecare cameră - în apartament cabina este dotată cu panou de hidromasaj. Apartamentul pentru persoanele cu dizabilităţi are în dotare cadă.Centru de Wellness & SpaPiscina termală acoperităPiscină de agrement acoperităParcare cu plată, aproximativ 26 de locuri2 lifturi pentru clienţiDetectoare de fum şi sistem de prevenire a incendiilor în toate zonele publice şi în camereServiciu de lustruit pantofii pe fiecare etajAcces la internet de mare viteză în toate camerele şi sălile de conferinţăServiciu de spălătorieCentru de Conferinţă cu o capacitate maximă de 150 de locuri.Halate de baie în toate camereleTelefon cu linie internaţionalăFie că eşti pasionat de arheologie şi istorie, sau doar un mare iubitor de natură, GERMISARA Hotel Resort & SPA**** se gândeşte la tine, şi doar la Germisara , se retrăieşte legenda. Turism grup Geoagiu Băi, ATV, paintball, activităţi Geoagiu Băi, pescuit, excursii Geoagiu Băi.Mirosul proaspăt de brad sau stejar vă va însoţi permanent fie că optaţi pentru o incursiune în trecutul antic al zonei - vestigiile romane, fie în cel medieval - biserica de la Densuş, fie că vă


încântaţi privirea cu peisajul deosebit al zonei.GERMISARA Hotel Resort & SPA**** organizează la cerere: vizitarea bisericii de la Densuş excursii la Cetatea Devei excursii la castelul Huniazilor excursii la Mănăstirea Prislopvizitarea împrejurimilor cu mountain bike sau plimbări off road cu ATV-urile turism grup Geoagiu Băi, ATV, paintball, activităţi Geoagiu Băi, pescuit, excursii Geoagiu BăiCentrul de SPA al GERMISARA Hotel Resort & SPA**** este o seducţie irezistibilă, prin oaza de sănătate proprie.După colonizare, romanii amenajează termele, găsind o soluţie rudimentară de exploatare a acestor ape: captarea acestor izvoare prin tuburi de teracotă. La începutul secolului XX au fost amenajate primele unităţi balneare.GERMISARA Hotel Resort & SPA**** duce mai departe această tradiţie. Prin amplul complex de wellness & SPA se doreşte o nouă abordare a conceptului de cură balneo-climaterică.Centrul oferă facilităţi diverse: împachetări cu parafină, piscine cu apă mineral termală, înot terapeutic, masaj medical sau reflex, kinetoterapie, hidroterapie, cabinet inhalaţii - individuale şi de grup -electroterapie - terapie de înaltă frecvenţă, magnetoterapie, laser terapeutic, ultrasunete, EKG, spirometrie, bilanţ articular şi muscular.Indicaţii terapeutice:Afecţiuni reumatismale, degenerative inflamatorii, abarticulare, post traumatice, ginecologice; afecţiuni ale sistemului nervos periferic, boli dermatologice, nevroze astenice, boli profesionale, afecţiuni ale aparatului renal, afecţiuni asociate endocrine, boli de nutriţie, afecţiuni metabolice.Contraindicaţii:Boli febrile acute, insuficienţă cardiacă, decompensată, infarct miocardic, epilepsie.Germisara Hotel Resort & SPA**** este un izvor de vitalitate şi defineşte un nou stil de viaţă prin facilităţile Wellness oferite. Relaxare, încărcare deplină cu energie şi răsfăţ pentru trup şi suflet" acesta este motto-ul cu care sunt întţmpinaţi turiştii ăn momentulcând calea pragul vestitului hotel.Compus din solar, coafor, masaj de relaxare, aromaterapie, piscină de agrement cu hidromasaj, saună şi Oxygen-bar, Centrul de Wellness al GERMISARA Hotel Resort & SPA**** este dedicat celor pentru care sănătatea trupului şi a sufletulului contează.Aparatura de ultimă generaţie, Enraf Nonius, serviciul impecabil al personalului calificat, atent selectat, face din GERMISARA Hotel Resort & SPA****, locul renaşterii trupului turistului.Centrul de SPA al GERMISARA Hotel Resort & SPA**** este o seducţie irezistibilă, prin oaza de sănătate proprie.Calităţile curative ale apelor mineral-termale sunt cunoscute şi utilizate încă din perioada dacică: kinetoterapie, hidroterapie :Geoagiu Băi.Cu o amplasare privilegiată, în staţiunea balneo-climaterică Geoagiu Băi, GERMISARA Hotel Resort & SPA**** asigură tot confortul necesar pentru odihnă, recreere, refacere şi afaceri, fiind un hotel de lux din judeţul Hunedoara.Pentru mulţi dintre noi noţiunea de hotel înseamnă o cameră cu un pat confortabil şi un loc de servire a mesei. Bineînţeles că atmosfera, decorul, experienţele culinare, serviciul, facilităţile sunt cele care fac diferenţa.GERMISARA Hotel Resort & SPA**** oferă utilităţile şi facilităţile pe care oricine le aşteaptă de la o unitate de 4**** : minibar, legături telefonice internaţionale directe, televiziune prin cablu, acces internet, păstrarea obiectelor de valoare, spălătorie, birou de informaţii, schimb valutar, bar de zi, terase de vară, room-service, rent-a-car, parcare, săli de conferinţe ţi banchete.În mod tradiţional conceptul de lux este asociat cu opulenţa. Oaspeţii hotelului, au însă posibilitatea de a-şi "contura" luxul conform nevoilor şi dorinţelor proprii. Astfel, luxul capătă un nou înţeles: acela de confort.


Hotelul ne întâmpină cu amabilitatea personalului, eleganţa atent studiată a interioarelor, cu mobilierul comod, în culori calde.GERMISARA Hotel Resort & SPA**** pune la dispoziţia turiştilor 144 camere şi apartamente:• 6 apartamente• 1 apartament pentru persoane cu disabilităţi • 44 camere cu pat matrimonial• 93 camere cu pat dubluFumatul în camerele de hotel nu este permis , excepţie fac etajele 6 şi 7 . La GERMISARA Hotel Resort & SPA, confortul oferit de un hotel cu servicii complete se combină cu posibilitatea organizării de întâlniri sau reuniuni. Evenimentele sunt adevărate succese, iar oaspeţii trăiesc evenimente unice.

Localizare• Auto:- 12 km de la E68 (DN 7) Deva-Sebeş-Sibiu- 37 km de la Deva pe DJ Simeria-Rapolt-Geoagiu• Tren:- Gara Orăştie - 18 Km de Geoagiu-Băi (tren accelerat sau personal) de aici circulă autobuze regulat cam din oră în oră în intervalul 7.00 - 19.00- Halta Geoagiu - 12 Km de Geoagiu-Băi (tren personal) aceleaşi autobuze ca şi cele cu plecare din Orăştie. Hotelul vă întâmpină cu amabilitatea personalului, eleganţa atent studiată a interioarelor, cu mobilierul comod, în culori calde

RestaurantElegant şi rafinat, cu o capacitate de 200 de locuri, amenajat în nota distincţiei şi a bunului gust, restaurantul hotelului oferă într-o ambianţă selectă o gamă diversă de preparate din bucătăria tradiţională românească şi internaţională pregătite de maeştrii în arta culinară.Personalul este permanent în căutare de combinaţii şi noi idei de servire pentru a face "momentul" turiştilor cât mai original.De la întâlniri mici, până la întâlniri la scară mare, la GERMISARA Hotel Resort & SPA fiecare eveniment este tratat cu dedicaţie şi entuziasm. Restaurantul stă la dispoziţia turiştilor pentru servicii de catering (nunţi, petreceri, cocktail-uri şi alte evenimente).

Wellness & SPAPartea de Wellness a Centrului, este un izvor de vitalitate şi defineşte un nou stil de viaţă. Relaxare, încărcare deplină cu energie şi răsfăţ pentru corp şi suflet, iată ce oferă: compus din solar, coafor, masaj de relaxare,aromaterapie, piscină de agrement cu hidromasaj, saună şi Oxygen-bar.Centrul de Wellness al GERMISARA Hotel Resort & SPA este dedicat celor pentru care sănătatea trupului şi a sufletulului contează. Aparatura de ultimă generaţie, Enraf Nonius, serviciul impecabil al personalului calificat, atent selectat, face dinGERMISARA Hotel Resort & SPA, locul renaşterii trupului. Centrul de SPA este o seducţie irezistibilă, prin oaza de sănătate proprie. Calităţile curative ale apelor minerale termale sunt cunoscute şi utilizate încă din perioada dacică. Centrul oferă facilităţi diverse: împachetări cu parafină, piscine cu apă mineral termală, înot terapeutic, masaj medical sau reflex, kinetoterapie, hidroterapie, cabinet inhalaţii - individuale şi de grup - electroterapie - terapie de înaltă frecvenţă, magnetoterapie, laser terapeutic, ultrasunete, EKG, spirometrie, bilanţ articular şi muscular.Indicaţii terapeutice: afecţiuni reumatismale, degenerative inflamatorii, abarticulare, post traumatice, ginecologice; afecţiuni ale sistemului nervos periferic, boli dermatologice,


nevroze astenice, boli profesionale, afecţiuni ale aparatului renal, afecţiuni asociate endocrine, boli de nutriţie, afecţiuni metabolice.Contraindicaţii: boli febrile acute, insuficienţă cardiacă, decompensată, infarct miocardic, epilepsie.

Centru de conferinţeFie că se pregăteşte o sesiune de business, un training sau un seminar, cele trei săli de conferinţă: Decebal (capacitate maximă: 100 de locuri), Traian (capacitate maximă: 50 de locuri), Burebista (capacitate maximă: 25 de locuri), pot găzdui de la întâlniri mici, până la întâlniri la scară mare.Toate sălile sunt dotate cu: videoproiector, retroproiector, ecran de proiecţie, flipchart, sistem propriu de sonorizare, laptop, aer condiţionat.

Germisara Hotel Resort & Spa este situat in staţiunea balneara Geoagiu Bai si dispune de 144 spatii de cazare repartizate in : 91 camere duble, 45 camere matrimoniale, 6 apartamente si un apartament pentru persoane cu disabilitati. Camerele sunt decorate cu mult gust si sunt dotate cu : baie proprie (cabina de dus -in apartamente cabina este dotata cu panou de hidromasaj), halate de baie si papuci, TV cablu, telefon si acces la internet de mare viteza. Apartamentul pentru persoanele cu dizabilati are in dotare cada. Alte facilitaţi : 2 lifturi, safe, room service, detectoare de fum si sistem de prevenire a incendiilor in toate zonele publice si in camere, serviciu de lustruit pantofii pe fiecare etaj, 3 săli de conferinţe (150 locuri -: proiector, retroproiector, flipchart, ecran proiecţie, telefon conferinţa, sistem propriu de sonorizare, posibilitate de blackout, DVD, video, laptop, produse de papetarie personalizate), salon mic dejun, restaurant, 2 baruri, 3 terase, spălătorie, transport la / de la aeroport (la cerere), Centru de Wellnes & Spa (tratament cu parafina, 2 bazine, 2 cabine de sauna, o cabina solar, salon de coafura, manichiura - pedichiura, cabinet de masaj medical, de relaxare si masaj reflex, sala multifuncţionala, cabinet hidroterapie, cabinet inhalaţii, sala electroterapie ) si parcare.

3.2.5. Studiu de caz la Germisara S.A.

Cercetările efectuate au evidenţiat faptul că zona Geoagiu-Băi prezintă un fundament cristalin, Valea Clocota este semnificativă în acest sens, calcarele cristaline dure aflorează în această zonă vestică a staţiunii. Primele hărţi geologice ale zonei se datorează cercetărilor efectuate înaintea primului război mondial, de: V. Telegd, I. Herespay, F. Napocşa şi M. Palfy. După 1960, cercetările hidrogeologice se intensifică prin contribuţiile aduse de I. Berbeleac ( 1962, 1964, 1969) de Gh. Mantea şi colaboratorii, iar în scopul măririi debitelor exploatabile de ape termo-minerale se execută în staţiune lucrări de foraj către ISPIF . ( 1960, 1694, 1966, 1972-1973) şi IFLGS (1966-1977 ). Din punct de vedere hidrogeologic, fundamentul cristalin cantonează principala acumulare de ape termominerale, ca urmare a permeabilităţii ridicate a calcarelor din zona.. Alimentarea orizontului acvifer se realizează pe largile suprafeţe de aflorare ale calcarelor situate în vestul staţiunii,pe baza precipitaţilor şi a apelor curgătoare ce traversează zonele aflorate . Circulaţia subterană între zona de alimentare şi cea de drenare se de suprafaţă (Pârâul Clocota ) acumularea din travertin beneficiază şi de o fracţiune caldă provenită din descărcarea ascendentă a apelor termale din cristalin, ceea ce oferă orizontului un caracter de ape de amestec. Drenarea este asigurată de zonele depresionare ale reliefului din aval de staţiune, iar circulaţia subterană este haotică desfaşurându-se după trasee complicate.


Apele sunt în general cu temperaturi sub 30°datorită amestecării fracţiunii termale profunde cu ape reci de suprafaţă.Apa ca factor de mediu, prezintă favorabilitatea cea mai mare şi joacă rolul principal în dezvoltarea turismului balnear.Ceilalţi factori de mediu (aerul, biodiversitatea, mai puţin factorul edafic) îşi afirmă favorabilitatea pentru dezvoltarea turismului balnear mult mai târziu, după ce oamenii au început să conştientizeze activ faptul că nucleele balneoclimaterice reprezintă „oaze" de aer curat, linişte, verdeaţă...Baza de cazare reprezintă elementul esenţial al bazei materiale de care este dependentă desfăşurarea activităţii turistice. Formele de cazare au evoluat de la componentele „clasice" - casa de odihnă şi tratament sau vila, pavilionul şi hotelul până la pensiuni, cabane, campinguri, moteluri.Evoluţia bazei de cazare a fost relativ sinuoasă şi sincopată şi diferă în funcţie de unitatea de relief în care se dezvoltă.Dimensionarea bazei de alimentaţie publică este dependentă de mărimea capacităţii de cazare, iar profilul acesteia de complexitatea şi specificul funcţional al obiectivelor turistice. Dinamica şi diversitatea bazei de alimentaţie publică reflectă intensificarea activităţilor turistice.Gradul de diversificare a bazei terapeutice, introducerea procedurilor moderne, care completează terapeutica naturistă clasică ce valorifică factorii naturali de cură (ape termale, ape minerale, nămoluri), dimensionarea acesteia în concordanţă cu mărimea, structura şi calitatea bazei de cazare, determină ierarhizarea staţiunilor nuanţând puterea lor de atracţie.în staţiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi, turiştii dispun de multiple şi variate posibilităţi de petrece agreabilă a timpului liber. Pe lângă ştrandurile şi piscinele cu ape termale şi minerale, staţiunile dispun de modalităţi diverse şi variate de petrece a timpului liber: case de cultură, cinematografe sau teatre de vară, biblioteci, muzee, cluburi, discoteci, unde turiştii se pot relaxa în voie. Există amenajate parcuri, unde turiştii pot efectua cure de teren, indicate în timpul tratamentului balnear şi excursii în împrejurimi.Dezvoltarea şi calitatea serviciilor turistice sunt dependente, în primul rând, de existenţa unei baze tehnico-materiale adecvate, cu dotări corespunzătoare, care să ofere turiştilor condiţii optime şi care să îndeplinească, după caz, şi alte funcţii. In al doilea rând serviciile turistice sunt influenţate de dotarea cu personal a capacităţilor de cazare şi de alimentaţie publică, a bazelor de tratament şi agrement, de nivelul de calificare a lucrărilor, de organizarea muncii în unităţile turistice. În acest context insuficiența spațiilor de cazare şi de alimentaţie publică, echiparea lor necorespunzătoare, neconcordanţa între nivelul confortului oferit şi exigenţele turiştilor, ca şi numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor pregătire, influenţează negativ calitatea prestaţiei turistice şi prin intermediul acestora, influenţează şi dimensiunile circulaţiei turistice.Creşterea cererii pentru produsele tip „punere în formă" (fitness), dorinţa manifestată tot mai pregnant de curanţi de a fi trataţi ca turişti, nevoia acestora de a ieşi din rutina zilnică, precum şi rolul agrementului ca adjuvant al tratamentelor evidenţiază relaţia implicită a turismului balnear cu turismul de odihnă, de recreere, de agrement, sportiv, turismul balnear aflându-se, de altfel, la graniţa dintre tratament şi loisir.Publicitatea o putem defini ca fiind orice formă plătită de prezentare şi promovare impersonală a ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare, reviste, programe radio şi TV). Unele unităţi turistice folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la produsele şi serviciile turistice pe care le oferă. Modalităţilor de promovare a ofertei turistice în mod direct, pe suport electronic şi de hârtie, prin Oficiul de turism, internet sau indirect au drept scop creşterea numărului de turişti.Problema promovării destinaţiilor turistice balneare din este dată de lipsa unor organizaţii de acest fel la nivel regional şi local, problemă care se poate remedia prin înfiinţarea unor centre


de informare turistică în staţiunile balneoclimaterice, în oraşele mari, în locuri tranzitate de potenţialii turişti.Existenţa de resurse turistice degradate duce la imposibilitatea valorificării lor turistice şi implicit la utilizarea redusă sau chiar deloc a bazei materiale, la diminuarea cererii turistice şi a încasărilor provenite din turism. Afectarea chiar în mică măsură a resursele turistice balneare, prin diminuarea calităţii factorilor terapeutici sau a celor care favorizează odihna şi recreerea, reduce posibilităţile de refacere a sănătăţii.Cu toate că turismul determină o serie de efecte pozitive, pe lângă acestea, apar şi efecte negative, dacă nu se are în vedere o programare şi dezvoltare durabilă a turismului. Este foarte important ca efectele negative să fie identificate prin studii de impact, pentru ca factorii de decizie să găsească metode de diminuare şi înlăturare a acestora, deoarece turismul se focalizează pe ceea ce este mai atrăgător, frumos şi unic.Presiunea exercitată asupra peisajului, cu intensităţi crescânde, conduce la suprasolicitarea acestuia şi implicit la apariţia fenomenului de risc. Aceste riscuri indică un prag, care odată depăşit, determină o evoluţie negativă a fenomenului turistic.Turismul ca activitate economică trebuie să se racordeze conceptului de dezvoltare durabilă, fiind o industrie dependentă de resursele naturii şi de moştenirea culturală a fiecărei societăţi.Turismul ca activitate economică trebuie să se racordeze conceptului de dezvoltare durabilă, fiind o industrie dependentă de resursele naturii şi de moştenirea culturală a fiecărei societăţi, care vinde aceste resurse. Astfel, toate activităţile turistice trebuie să fie compatibile cu capacitatea de încărcare cu turişti, asigurând o funcţionare ecologică şi economică durabilă la toate nivelurile.Produsul turistic oferit de GERMISARA Hotel Resort & SPA**** , la cerere, este următorul: *vizitarea bisericii de la Densuş *excursii la Cetatea Devei *excursii la castelul Huniazilor *excursii la Mănăstirea Prislop* vizitarea împrejurimilor cu mountain bike sau plimbări off road cu ATV-urile *turism grup Geoagiu Băi, ATV, paintball, activităţi Geoagiu Băi, pescuit, excursii Geoagiu Băi.Pe lângă acestea, nu trebuie să uităm multiplele valenţe oferite de centru de SPA din cadrul hotelului.

CONCLUZII


Sfârşitul secolului al XX-lea poate fi considerat, cu optimism sau pesimism , ca un sfârşit de secol marcat de o evidentă dezordine care va fi cu greu stopată. Motivul acestei neputinţe nu rezidă numai în profunzimea şi complexitatea crizei mondiale, ci şi în incapacitatea aparentă a programelor vechi sau noi de a gira şi a ameliora problemele umane.Mai mult ca oricând omul este cauza, dar şi soluţia rezolvării multor probleme. Pe plan internaţional există şansa de a ameliora viaţa locuitorilor Terrei, acum când războiul rece s-a terminat, iar pe viitor există posibilitatea de a reorienta energiile în vederea găsirii unor soluţii pragmatice pentru problemele presante (combaterea sărăciei în lume, îmbunătăţirea poziţiei femeii în societate).In realizarea sau nerealizarea acestor obiective nu sunt implicate numai inevitabilele defecte ale naturii umane, ci şi controlul politic ce se poate exercita asupra acestei lumi dezorganizate. Explicaţia rezidă în faptul că deşi războiul rece s-a terminat îi urmează alte două: „războiul contra sărăciei şi cel contra statului" (ideologie neoliberală).Acceptarea acestei dogme ar echivala cu cedarea în faţa disperării. Speranţa poate renaşte numai dacă sunt contrazise aceste ideologii de război împotriva săracilor şi statului, lucru ce semnifică recunoaşterea anumitor forţe pentru găsirea unor soluţii pragmatice.Renaşterea societăţii va avea ca rezultat îmbunătăţirea vieţii locuitorilor ei şi va constitui punctul de plecare la realizarea bunăstării sociale.Intre om şi mediul înconjurător are loc un neîncetat schimb, astfel ca să se păstreze un bun echilibru. In sistemul social sunt două momente: unul de consum şi altul de producţie care menţine echilibru.Dacă în comuna primitivă acelaşi individ producea şi consuma, acum există o specializare a producătorilor, adică o diviziune a muncii care a determinat proprietatea privată şi a luat fiinţă schimbul realizat de negustori, adică s-a dezvoltat comerţul.Activitatea comercială si de turism s-a perfecţionat mereu. Comerţul si turismul au devenit o verigă importantă în lanţul producţie, repartiţie, consum. Producţia trebuie să se adapteze cerinţelor născute din trebuinţe şi acest lucru se face după parcurgerea fazei schimbului, adică comerţul. Pentru produsul o dată realizat se caută un plasament cât mai favorabil.Secolul al XXI-lea a impus alte relaţii între producţie şi consum , relaţii bazate foarte mult pe beneficiile realizate odată cu dezvoltarea pieţei de muncă.Turismul este una din ramurile economiei naţionale care ocupă o poziţie strategică prin contribuţia sa la formarea şi mărimea PIB-ului. Acesta include acele activităţi producătoare de servicii care sunt destinate satisfacerii nevoilor de consum ale turiştilor.In perspectiva evoluţiei şi dezvoltării viitoare a turismului în România, este necesar să se ţină seama de o serie de factori, dintre care, demni de menţionat sunt: factorii economici, organizatorici, tehnici, demografici, psihologici şi de civilizaţie, precum şi politici.Principalii indicatori prin intermediul cărora este caracterizată activitatea turistică din România, în profil teritorial, la nivelul celor opt regiuni ale ţării - conform clasificării EUROSTAT, NUTS II sunt: capacitatea de cazare turistică existentă; capacitatea de cazare turistică în funcţiune; numărul de sosiri (turişti cazaţi); numărul de înnoptări; numărul de unităţi de cazare turistică (total).Turismul determină obţinerea unor efecte economice directe (venituri nete ale agenţilor economici) şi a unora indirecte prin impulsionarea celorlalte ramuri şi sectoare ale economiei (industrie, agricultură) un aşa numit efect multiplicator al turismului. In România cadrul juridic al agenţiilor de turism se bazează pe reglementările privind acordarea licenţelor şi brevetelor de turism, prevăzut în O.G. 634 şi în ordinul ministerului nr. 92/1996, precum şi în ordinul nr. 185/1993 privind constituirea garanţiei financiare (cu modificările ulterioare).


Agenţiile de turism contribuie direct la sistemul de livrare al serviciilor prestate de către deţinătorii de baze materiale sau care livrează serviciile de suport, fără de care nu ar fi posibilă materializarea consumului turistic.

BIBLIOGRAFIE

Documents

CEREREA TURISTICĂ ÎN ȚARĂ ȘI POSIBILITĂȚI DE ATRAGERE SPRE ROMÂNIA