CERINŢE privind aditivii furajeri din hrana animalelor ... de armonizare a...2013/07/02 · 1. Cerinţele privind aditivii furajeri din hrana animalelor (în continuare –Cerinţe)

Republica Moldova

GUVERNUL

HOTĂRÎRE Nr. 462

din 02.07.2013

cu privire la aprobarea unor cerinţe faţă de furaje

Publicat : 05.07.2013 în Monitorul Oficial Nr. 141-144 art Nr : 551

În temeiul Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54, art.153), cu modificările şi completările

ulterioare, Legii zootehniei nr. 412-XIV din 27 mai 1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,

1999, nr.73-77, art. 347), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Cerinţele privind aditivii furajeri din hrana animalelor, conform anexei nr. 1;

Cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor, conform anexei nr. 2;

Cerinţele generale privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale, conform anexei

nr. 3.

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi

Industriei Alimentare.

PRIM-MINISTRU Iurie LEANCĂ

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi

industriei alimentare Vasile Bumacov

Nr. 462. Chişinău, 2 iulie 2013.

Anexa nr. 1

la Hotărîrea Guvernului nr. 462

din 2 iulie 2013

CERINŢE

privind aditivii furajeri din hrana animalelor

Prezentele Cerinţe privind aditivii furajeri din hrana animalelor transpun parţial

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22

septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor, publicat în Jurnalul Oficial L

268 din 18 octombrie 2003, р. 155-170.

I. Dispoziţii generale

1. Cerinţele privind aditivii furajeri din hrana animalelor (în continuare –Cerinţe)

prevăd monitorizarea anumitor substanţe ce se conţin în hrana animalelor, precum şi

stabilirea unor norme stricte pentru plasarea pe piaţă a aditivilor pentru hrana

animalelor.

2. În sensul prezentelor Cerinţe, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:

aditiv pentru hrana animalelor (aditiv furajer) –substanţe, microorganisme sau

preparate, altele decît materiile prime pentru furaje şi preamestecurile, adăugate în mod

expres în furaje sau apă pentru a îndeplini, în special, una sau mai multe funcţii;

materii prime pentru furaje – produse de origine vegetală şi animală, în stare

naturală, proaspete sau conservate şi derivatele lor, obţinute prin prelucrare industrială,

precum şi substanţele organice şi anorganice, în starea lor naturală sau în urma

prelucrării, pentru prepararea nutreţurilor combinate sau ca suport pentru

preamestecuri;

furaje combinate – amestecuri de materii prime pentru furaje, cu sau fără aditivi,

destinate pentru hrana animalelor, sub formă de furaje complete sau complementare;

furaje complementare – amestecuri de furaje cu un conţinut ridicat de substanţe,

suficiente prin propria lor compoziţie, pentru o raţie zilnică doar dacă sînt folosite în

combinaţie cu alte furaje;

preamestecuri – amestecuri de unul sau mai mulţi aditivi pentru hrana animalelor

cu materii prime pentru furaje sau cu apă, folosite ca materii de bază, care nu sînt

destinate hrănirii animalelor;

raţie zilnică – media cantităţii totale de furaje, calculată la un conţinut de

umiditate de 12%, necesară zilnic unui animal dintr-o anumită specie, categorie de

vîrstă şi productivitate, pentru satisfacerea tuturor cerinţelor;

furaje complete – amestecuri de furaje care, datorită compoziţiei lor, sînt

suficiente pentru o raţie zilnică;

auxiliar tehnologic – orice substanţă care nu este consumată ca furaj, utilizată în

prelucrarea furajelor sau a materiilor prime pentru furaje în scopul realizării unui

obiectiv tehnologic în timpul prelucrării şi care poate determina prezenţa

neintenţionată, dar inevitabilă a unor reziduuri de substanţe sau derivate ale acestora în

produsul finit, dacă aceste reziduuri nu au efecte adverse asupra sănătăţii animalelor şi

a oamenilor sau asupra mediului şi nu au efecte tehnologice asupra furajelor finite;

antimicrobieni – substanţă produsă pe cale sintetică sau naturală pentru a distruge

sau a împiedica dezvoltarea microorganismelor, ca bacterii, viruşi sau ciuperci, precum

şi paraziţi, în special protozoare;

antibiotice – antimicrobian obţinut dintr-un microorganism sau derivat dintr-un

microorganism, care poate să distrugă sau să împiedice dezvoltarea altor

microorganisme;

coccidiostatice şi histomonostatice – substanţe destinate distrugerii sau inhibării

protozoarelor;

limită maximă de reziduuri – conţinut maxim de reziduuri rezultat din utilizarea

unui aditiv în furaje, pe care autoritatea competentă îl poate accepta ca fiind autorizat

sau care este acceptat în produsele alimentare;

microorganisme – microorganisme care formează colonii;

prima plasare pe piaţă – plasarea iniţială pe piaţă a unui aditiv după fabricarea

sau importul acestuia sau includerea unui aditiv într-un furaj care nu a fost plasat

anterior pe piaţă.

II. Certificarea şi utilizarea aditivilor pentru hrana animalelor

Secţiunea 1. Categoriile de aditivi

pentru hrana animalelor

3. Autoritatea competentă, conform prevederilor art. 36 alin. (7) al Legii nr. 221-

XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, clasifică aditivii

furajeri în următoarele categorii şi, la rîndul lor, grupe funcţionale:

1) aditivi tehnologici (substanţele adăugate furajelor în scop tehnologic):

a) conservanţi (substanţe care protejează furajele faţă de alterările cauzate de

microorganisme sau de metaboliţii acestora);

b) antioxidanţi (substanţe care prelungesc durata de conservare a furajelor pentru

animale şi a materiilor prime pentru furaje, protejîndu-le faţă de alterările cauzate de

oxidare);

c) emulgatori (substanţe care permit formarea sau menţinerea unui amestec

omogen a două sau mai multe faze imiscibile în furaje);

d) stabilizatori (substanţe care permit menţinerea stării fizico-chimice a furajului);

e) agenţi de îngroşare (substanţe care sporesc viscozitatea furajului);

f) gelifianţi (substanţe care conferă consistenţă furajului prin formarea unui gel);

g) lianţi (substanţe care măresc capacitatea particulelor de a adera);

h) substanţe pentru controlul contaminării cu radionucleide (substanţe care

elimină absorbţia radionucleidelor sau favorizează eliminarea acestora);

i) agenţi antiaglomeranţi (substanţe care au rolul de a reduce tendinţa particulelor

de a adera);

j) corectori de aciditate (substanţe care modifică pH-ul din furaj);

k) aditivi de însilozare (substanţe, inclusiv enzimele sau microorganismele, care

se găsesc în furaje pentru a ameliora producţia pentru însilozare);

l) agenţi denaturanţi (substanţe utilizate la fabricarea furajelor prelucrate, care

permit determinarea originii anumitor materii prime pentru produsele alimentare sau

furaje);

m) substanţe pentru reducerea contaminării furajelor cu micotoxine (substanţe

care împiedică sau reduc absorbţia, favorizează eliminarea micotoxinelor sau modifică

modul de acţiune al acestora);

2) aditivi senzoriali (substanţele care, adăugate în hrana animalelor, ameliorează

sau modifică proprietăţile organoleptice ale furajelor sau caracteristicile produselor

alimentare de origine animală):

a) coloranţi;

b) substanţe care colorează furajele sau le redau culoarea;

c) substanţe care, utilizate în furaje, colorează alimentele de origine animală;

d) substanţe care au un efect pozitiv asupra culorii peştilor sau păsărilor de

ornament. Această categorie poate include şi unele grupe de aditivi ce intră direct în

componenţa compuşilor azotaţi;

e) compuşi aromatizanţi (substanţe care, fiind adăugate în furaj, îi sporesc

mirosul);

3) aditivi nutriţionali:

a) vitamine, provitamine şi substanţe chimice cu efect similar;

b) compuşi de oligoelemente;

c) aminoacizi, săruri ale acestora şi produse analoge;

d) uree şi derivaţi ai acesteia;

4) aditivi zootehnici (aditivii utilizaţi cu scopul de a influenţa favorabil asupra

randamentului animalelor sănătoase sau mediului):

a) promotori de digestibilitate (substanţe care, utilizate în furaje, sporesc

digestibilitatea regimului alimentar, prin acţiunea asupra unor materii prime pentru

furaje);

b) stabilizatori ai florei intestinale (microorganisme sau substanţe chimice care,

utilizate în furaje, au un efect benefic asupra florei intestinale);

c) substanţe cu efect pozitiv asupra mediului;

d) alţi aditivi zootehnici;

5) coccidiostatice sau histomonostatice.

4. La includerea în lista oficială a aditivilor furajeri din categoriile aditivi

zootehnici şi coccidiostatice sau histomonostatice, precum şi a aditivilor compuşi din

organisme modificate genetic, care conţin asemenea organisme ori sînt fabricaţi din

acestea, trebuie indicat numele titularului certificatului sanitar-veterinar (în continuare

– certificat) şi numărul unic de identificare, alocat organismului modificat genetic.

Secţiunea a 2-a. Plasarea pe piaţă, prelucrarea

şi utilizarea aditivilor pentru hrana animalelor

5. Se interzice plasarea pe piaţă, prelucrarea sau utilizarea unui aditiv pentru hrana

animalelor în cazul în care:

1) aditivul nu a fost certificat în corespundere cu prevederile art. 36 al Legii nr.

221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;

2) nu sînt îndeplinite următoarele condiţii de utilizare:

a) cantitatea de aditivi pentru hrana animalelor prezentă în stare naturală în

materiile prime pentru furaje se calculează astfel încît suma elementelor adăugate şi a

elementelor prezentate în stare naturală să nu depăşească nivelul maxim;

b) amestecul de aditivi pentru hrana animalelor din preamestecuri şi furaje poate fi

admis pe piaţă pe baza unui certificat doar dacă există o compatibilitate fizico-chimică

şi biologică între elementele amestecului în raport cu efectele dorite;

c) furajele complementare diluate nu pot avea un conţinut de aditivi care să-l

depăşească pe cel stabilit pentru furajele complete;

d) la preamestecurile care conţin aditivi pentru însilozare, termenul „aditivi pentru

însilozare” trebuie să fie adăugat clar pe etichetă după „preamestec”;

3) nu sînt îndeplinite condiţiile de etichetare reglementate de prezentele Cerinţe.

6. În cazul progreselor tehnologice înregistrate în producerea aditivilor pentru

hrana animalelor, autoritatea competentă va propunemodificarea şi completarea

condiţiilor stabilite în pct. 5 al prezentelor Cerinţe.

7. Autoritatea competentă permite utilizarea aditivilor unor substanţe interzise, cu

condiţia ca aceste cercetări:

a) să se efectueze în conformitate cu orientările prevăzute în prezentele Cerinţe;

b) să fie supravegheate de către medicii veterinari oficiali.

8. Aditivii pentru hrana animalelor din categoriile aditivi zootehnici şi

coccidiostatice sau histomonostatice pot fi plasaţi pe piaţă pentru prima dată doar de

către titularul certificatului, precum şi de succesorul său legal sau o persoană care

acţionează cu acordul scris al acestuia.

9. Certificatul pentru aditivii pentru hrana animalelor se eliberează doar în urma

rezultatelor investigaţiilor de laborator.

Tarifele la serviciile prestate de subdiviziunile abilitate ale Centrului Republican

de Diagnostic Veterinar pentru serviciile de evaluare a calităţii aditivilor pentru hrana

animalelor vor fi stabilite în conformitate cu anexa la Legea nr. 221-XVI din 19

octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară.

10. Orice aditiv pentru hrana animalelor poate fi plasat pe piaţă dacă corespunde

următoarelor cerinţe:

a) nu are efect nociv asupra sănătăţii animalelor, oamenilor sau asupra mediului;

b) nu este prezentat într-o manieră care ar putea induce în eroare utilizatorul care

administrează aditivul respectiv;

c) nu afectează consumatorul prin modificarea caracteristicilor specifice

produselor de origine animală sau nu induce în eroare cumpărătorul în ceea ce priveşte

caracteristicile produselor de origine animală;

d) are un efect pozitiv asupra furajelor;

e) are un efect pozitiv asupra produselor de origine animală;

f) are un efect pozitiv asupra culorii peştilor sau păsărilor de ornament;

g) satisface cerinţelor nutriţionale ale animalelor;

h) are un efect pozitiv asupra consecinţelor ecologice ale producţiei animale;

i) are un efect pozitiv asupra producţiei, randamentului sau bunăstării animalelor,

influenţînd mai ales asupra florei gastrointestinale sau digestibilităţii furajelor;

j) are un efect coccidiostatic sau histomonostatic.

11. Antibioticele, altele decît coccidiostaticele sau histomonostaticele, nu sînt

utilizate ca aditivi pentru hrana animalelor.

12. Orice aditiv pentru hrana animalelor plasat pe piaţă, precum ureea, derivaţii

acesteia şi orice aminoacid, sare de aminoacid sau substanţă identică, poate fi utilizat

doar dacă întruneşte următoarele condiţii:

a) orice persoană sau altă parte interesată care plasează pentru prima dată pe piaţă

un aditiv pentru hrana animalelor notifică acest lucru autorităţii competente;

b) îndeplineşte condiţiile specifice privind etichetarea furajelor combinate şi a

materiilor prime pentru furaje.

Secţiunea a 3-a. Includerea în lista oficială

a aditivilor furajeri

13. Cererea privind includerea în lista oficială a aditivilor furajeri se transmite

autorităţii competente.

14. Solicitantul anexează la cerere următoarele informaţii şi documente:

a) copia certificatului de plasare pe piaţă a aditivului pentru hrana animalelor;

b) raportul privind rezultatele examenului de laborator;

c) orice informaţie nouă cu privire la evaluarea siguranţei aditivului pentru hrana

animalelor din punctul de vedere al utilizării şi riscurilor pentru animale, oameni sau

mediu.

15. Autoritatea competentă:

a) publică pe pagina web specializată a acesteia orientări detaliate privind

modalitatea de întocmire şi depunere a cererii;

b) confirmă în scris solicitantului primirea cererii, inclusiv a informaţiilor şi

documentelor care sînt anexate la cerere;

c) întocmeşte şi actualizează lista oficială a aditivilor furajeri pentru hrana

animalelor;

d) asigură accesul publicului la lista oficială a aditivilor furajeri pentru hrana

animalelor, plasînd-o pe pagina web specializată a autorităţii competente.

Secţiunea a 4-a. Avizul autorităţii competente

16. Autoritatea competentă pentru pregătirea avizului sanitar-veterinar:

a) verifică dacă informaţiile şi documentele furnizate de către solicitant corespund

prezentelor Cerinţe;

b)solicită informaţii suplimentare referitoare la aditivul pentru hrana animalelor;

c) emite avizul privind importul aditivilor pentru hrana animalelor în baza cererii

solicitantului, într-un termen ce nu va depăşi 20 de zile;

d) interzice plasarea pe piaţă a aditivilor pentru hrana animalelor în cazul în care

se confirmă că aceştia nu corespund cerinţelor sanitar-veterinare, conform prevederilor

art. 36 alin. (5) al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-

veterinară, informînd solicitantul cu privire la decizia luată.

17. Avizul sanitar-veterinar referitor la aditivul pentru hrana animalului trebuie să

includă următoarele informaţii:

a) numele şi adresa solicitantului;

b) denumirea aditivului pentru hrana animalelor, inclusiv clasificarea acestuia pe

categorie şi grupă funcţională, caracteristicile sale, inclusiv, criteriile de puritate şi

metoda de analiză;

c) rezultatele investigaţiilor de laborator, condiţiile sau restricţiile specifice de

manipulare, cerinţele privind utilizarea aditivului pentru hrana animalelor, inclusiv

speciile sau categoriile de animale cărora le este destinat aditivul;

d) cerinţele privind etichetarea aditivilor pentru hrana animalelor;

e) propunerea de stabilire a limitei maxime ale reziduurilor (LMR) în produsele

alimentare, cu excepţia cazului în care autoritatea competentăstabileşte în avizul ei că

stabilirea LMR nu este necesară sau că LMR nu contravine prevederilor Hotărîrii

Guvernului nr. 195 din 24 martie 2011 „Pentru aprobarea ,Regulamentului privind

măsurile şi procedurile de stabilire a limitelor maxime admise de reziduuri ale

substanţelor farmacologic active în produsele alimentare de origine animală”

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 46-52, art. 228).

III. Etichetare şi ambalare

Secţiunea 1. Etichetarea şi ambalarea aditivilor pentru

hrana animalelor şi a preamestecurilor

18. Aditivul pentru hrana animalelor sau preamestecul de aditivi nu poate fi plasat

pe piaţă fără etichetarea ambalajului sau a containerului de către un producător,

ambalator, importator, vînzător sau distribuitor.

19. Aditivul pentru hrana animalelor conţinut în produs trebuie să aibă plasate pe

etichetă informaţii vizibile, lizibile şi de neşters, în una dintre limbile oficiale ale ţării

importatoare şi/sau traducerea autentificată, şi anume:

a) denumirea aditivilor pentru hrana animalelor, precedat de denumirea grupei

funcţionale;

b) denumirea firmei şi adresa sau sediul înregistrat al titularului certificatului de

înregistrare şi ale producătorului, dacă acestea diferă;

c) greutatea netă sau, în cazul aditivilor lichizi şi preamestecurilor, volumul ori

greutatea netă;

d) numărul autorizaţiei eliberate unităţii producătoare sau care plasează pe piaţă

aditivul pentru hrana animalelor sau preamestecul de aditivi;

e) modul de utilizare şi recomandările de siguranţă privind utilizarea şi cerinţele

specifice menţionate în certificat, inclusiv speciile şi categoriile de animale cărora le

este destinat aditivul sau preamestecul de aditivi;

f) numărul de identificare;

g) numărul de referinţă al lotului şi data de fabricaţie.

20. Ambalajul sau containerul unui aditiv pentru hrana animalelor care face parte

dintr-un grup funcţional sau dintr-un preamestec trebuie să conţină următoarele

informaţii indicate în mod vizibil, lizibil şi de neşters:

1) aditivi zootehnici, coccidiostatice şi histomonostatice:

a) data de garanţie sau durata de păstrare începînd cu data de fabricaţie;

b) modul de utilizare;

c) concentraţia;

2) enzime, fără indicaţiile menţionate anterior:

a) denumirea specifică a componentului activ în funcţie de activităţile enzimatice,

în conformitate cu autorizaţia;

b) numărul de identificare;

c) în loc de concentraţie, unităţile de activitate (unităţi de activitate pe gram sau

unităţi de activitate pe mililitru);

3) microorganisme:

a) data de garanţie sau durata de păstrare începînd cu data de fabricaţie;

b) modul de utilizare;

c) numărul de identificare;

d) numărul de unităţi care formează colonii pe gram;

4) aditivi nutriţionali:

a) conţinutul de substanţe active;

b) data de garanţie a conţinutului respectiv sau durata de păstrare începînd cu data

de fabricaţie;

с) aditivi tehnologici şi senzoriali, cu excepţia substanţelor aromatice (conţinutul

de substanţe active);

5) substanţe aromatice.

21. Aditivii pentru hrana animalelor şi preamestecurile se comercializează în

ambalaje sau containere care trebuie să fie închise astfel încît sistemul de închidere să

nu se deterioreze la deschidere şi să nu poată fi refolosit.

Secţiunea a 2-a. Cerinţele de confidenţialitate

22. Solicitantul comunică autorităţii competenteinformaţiile pe care le doreşte

tratate ca fiind cu caracter confidenţial, avînd în vedere că divulgarea lor ar putea

afecta poziţia sa concurenţială.

23. După consultarea solicitantului, autoritatea competentă stabileşte de comun

acord cu acesta informaţiile care ar trebui să rămînă confidenţiale şi informează

solicitantul cu privire la decizia adoptată.

24. Nu pot fi considerate confidenţiale următoarele informaţii:

a) denumirea şi compoziţia aditivului pentru hrana animalelor, datele privind locul

de producţie;

b) proprietăţile fizico-chimice şi biologice ale aditivului pentru hrana animalelor;

c) concluziile studiului privind efectele aditivului pentru hrana animalelor asupra

sănătăţii oamenilor, animalelor şi asupra mediului;

d) concluziile studiului privind efectele aditivului pentru hrana animalelor asupra

produselor alimentare şi a proprietăţilor nutriţionale ale acestora;

e) metodele de identificare a aditivului pentru hrana animalelor, cerinţele de

supraveghere şi rezumatul rezultatelor supravegherii.

25. Autoritatea competentă prezintă Ministerului Agriculturii şi Industriei

Alimentare un raport privind aditivii utilizaţi în hrana animalelor, care include toate

informaţiile, inclusiv cele cu caracter confidenţial.

26. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi autoritatea competentă nu

divulgă informaţia cu caracter confidenţial, cu excepţia cazului în care este necesar ca

informaţiile respective să fie făcute publice pentru a proteja sănătatea oamenilor,

animalelor sau mediul.

27. În cazul în care solicitantul îşi retrage cererea, autoritatea competentă respectă

confidenţialitatea informaţiilor comerciale şi industriale, inclusiv metodele de cercetare

şi dezvoltare şi informaţiile faţă de care autoritatea competentă şi solicitantul nu au

căzut de acord în ceea ce priveşte caracterul confidenţial.

28. La încheierea perioadei de funcţionare a unităţii, informaţiile cuprinse în

dosarul de cerere depus la autoritatea competentă pot fi utilizate în beneficiul altui

solicitant.

Secţiunea a 3-a. Sarcinile laboratorului naţional

de referinţă privind aditivii furajeri

29. Laboratorul naţional de referinţă trebuie să dispună de echipamente şi utilaje

necesare pentru efectuarea examenelor şi testelor privind aditivii pentru hrana

animalelor.

30. Sarcinile laboratorului naţional de referinţă constau în:

a) recepţia, depozitarea şi întreţinerea probelor de aditivi pentru hrana animalelor,

trimise de către solicitant;

b) experimentarea metodei de analiză;

c) coordonarea validării metodei de analiză a aditivului pentru hrana animalelor;

d) efectuarea studiilor speciale sau altor studii conexe la cererea autorităţii

competente.

Anexa nr. 2

la Hotărîrea de Guvern nr.462

din 2 iulie 2013

CERINŢE

privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor

Prezentele Cerinţe privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor transpun parţial

Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13

iulie 2009 privind introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor, de modificare a

Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de

abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei,

Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE şi 96/25/CE ale

Consiliului şi a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, publicat

în Jurnalul Oficial L 229 din 1 septembrie 2009.

I. Dispoziţii generale 1. Cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor (în continuare –

Cerinţe) reglementează plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor pentru animalele

productive şi cele neproductive, inclusiv modul de etichetare, ambalare şi distribuire.

2. Prevederile prezentelor Cerinţe se aplică fără a aduce atingere Hotărîrii

Guvernului nr. 311 din 21 mai 2012 „Cu privire la aprobarea Regulamentului de

stabilire a condiţiilor de reglementare a preparării, plasării pe piaţă şi utilizării

nutreţurilor cu adaos de medicamente” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,

2012, nr. 99-102, art. 351).

3. În sensul prezentelor Cerinţe, noţiunile utilizate semnifică următoarele:

operator din sectorul hranei pentru animale – persoanele fizice sau juridice

responsabile de garantarea respectării prezentelor Cerinţe în întreprinderea din sectorul

hranei pentru animale;

hrănirea animalelor pe cale orală – introducerea furajelor pe cale bucală în

tractul gastrointestinal al animalului, ce are drept obiectiv satisfacerea necesităţilor

nutriţionale ale animalului sau menţinerea productivităţii animalelor sănătoase;

animal productiv – orice animal care este hrănit, crescut sau ţinut pentru

producerea de alimente pentru consumul uman, inclusiv animalele care nu sînt folosite

pentru consumul uman, dar care aparţin unor specii folosite în mod normal pentru

consumul uman;

animal neproductiv – orice animal care este hrănit, crescut sau ţinut, dar care nu

este destinat consumului uman, cum ar fi animalele de blană, animalele de companie şi

animalele deţinute în laboratoare, grădini zoologice sau circuri;

animal pentru blană – orice animal care nu este destinat producţiei de alimente şi

consumului uman, dar care este hrănit, crescut sau ţinut pentru producţia de blană;

animal de companie – orice animal care este hrănit, crescut sau deţinut, dar care

nu este destinat pentru producţia de alimente sau pentru producţia de blană şi nu este

folosit pentru consumul uman;

materii prime pentru furaje – diverse produse de origine vegetală sau animală, al

căror scop principal este să răspundă nevoilor nutriţionale ale animalelor, în starea lor

naturală, proaspete sau conservate, şi produse derivate din prelucrarea lor industrială,

precum şi substanţe organice şi anorganice care conţin sau nu aditivi pentru hrana

animalelor, destinate hrănirii animalelor pe cale orală, fie direct, fie după prelucrare,

sau pentru prepararea furajelor combinate sau ca suport pentru preamestecuri;

furaj mineral – furaj complementar care conţine cenuşă brută în proporţie de cel

puţin 40%;

înlocuitor de lapte – furaj combinat, administrat în stare uscată sau după

dizolvarea într-o cantitate dată de lichid, destinat hrănirii animalelor tinere ca

supliment ori înlocuitor al laptelui matern sau pentru hrănirea animalelor tinere precum

viţeii, mieii şi iezii destinaţi sacrificării;

substanţă-suport – substanţă utilizată pentru dizolvarea, diluarea, dispersarea sau

modificarea fizică a unui aditiv pentru hrana animalelor, în scopul de a facilita

manipularea, aplicarea sau utilizarea acestuia, fără a-i afecta funcţia tehnologică şi fără

a avea un efect tehnologic;

scop nutriţional special – ingerarea de furaje cu scopul satisfacerii nevoilor

nutriţionale specifice ale animalelor al căror proces de asimilare, absorbţie sau

metabolic este sau poate fi afectat în mod temporar sau ireversibil;

furaj destinat unor scopuri nutriţionale speciale – furaj care poate satisface un

scop nutriţional special datorită compoziţiei speciale sau metodei de fabricaţie, prin

care se distinge în mod clar de furajele obişnuite. Furajele destinate unor scopuri

nutriţionale speciale nu includ furajele medicamentoase;

materii prime contaminate – furaje care conţin un nivel de substanţe nedorite care

depăşeşte limitele permise;

durată minimă de valabilitate – perioadă în care persoana responsabilă de

etichetare garantează că, în condiţiile corespunzătoare de conservare, furajul îşi

menţine proprietăţile declarate;

lot – cantitate identificabilă de furaje care au caracteristici comune, cum ar fi

originea, varietatea, tipul ambalajului, ambalatorul, expeditorul sau etichetarea, şi, în

cazul unui proces de producţie, o unitate de producţie provenind de la o singură fabrică

care utilizează parametri de producţie uniformi sau mai multe astfel de unităţi, dacă

sînt produse în mod continuu şi depozitate împreună;

prezentare – forma, aspectul sau ambalajul şi materialele de ambalaj folosite

pentru furaj, modul în care acesta este aranjat şi mediul în care este expus.

II. Cerinţe privind siguranţa şi comercializarea furajelor

Secţiunea 1. Responsabilităţile şi obligaţiile operatorilor din

sectorul hranei pentru animale

4. Autoritatea competentăverifică ca furajul să fie plasat pe piaţă şi utilizat doar

dacă acesta este sigur şi nu are un efect negativ asupra mediului înconjurător sau

asupra bunăstării animale.

5. Operatorii din sectorul hranei pentru animale, care plasează pe piaţă furaje,

garantează că furajul este:

a) inofensiv, original, pur, adaptat utilizării prevăzute şi de calitate;

b) etichetat şi ambalat.

6. Furajul are următoarele dispoziţii tehnice privind impurităţile şi alţi compuşi

chimici stabiliţi, cum ar fi:

1) materiile prime pentru furaje nu conţin impurităţi chimice rezultate din

procesul de producţie a acestora şi din auxiliarii tehnologici, cu excepţia cazului în care

un anumit conţinut maxim este stabilit în Registrul de evidenţă a materiilor prime

pentru furaje (în continuare – Registru);

2) puritatea materiilor prime pentru furaje va fi de minimum 95%, cu excepţia

cazului în care un nivel diferit a fost stabilit în Registru;

3) nivelul de fier din furajele înlocuitoare de lapte pentru viţeii cu o greutate în viu

mai mică sau egală cu 70 kg este de cel puţin 30 mg/kg de furaj complet la un nivel de

umiditate de 12%;

4) produsul poate fi considerat ca o materie primă pentru furaje dacă materiile

prime pentru furaje sînt utilizate pentru denaturarea sau legarea altor materii prime

pentru furaje;

5) pe etichetă sunt indicate denumirea, natura şi cantitatea materiilor prime pentru

furaje utilizate la legare sau denaturare;

6) conţinutul de cenuşă insolubilă în acid clorhidric nu trebuie să depăşească 2,2

% din substanţa uscată, însă poate fi depăşit în cazul:

a) materiilor prime pentru furaje;

b) furajelor combinate care conţin agenţi minerali;

c) furajelor minerale;

d) furajelor combinate ce conţin mai mult de 50 % subproduse din orez sau sfeclă

de zahăr;

e) furajelor combinate, pentru peşti, cu un conţinut de făină de peşte de peste

15%, cu condiţia ca nivelul respectiv să fie declarat pe etichetă;

7) în cazul în care un alt nivel este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele Cerinţe

sau în Registru, conţinutul de umiditate al furajului trebuie declarat dacă acesta

depăşeşte:

a) 5%, în cazul furajelor minerale care conţin substanţe anorganice;

b) 7%, în cazul furajelor înlocuitoare de lapte şi al altor furaje combinate cu un

conţinut de produse lactate ce depăşeşte 40 %;

c) 10%, în cazul furajelor minerale care conţin substanţe organice;

d) 14%, în cazul altor furaje.

7. Operatorii din sectorul hranei pentru animale pun la dispoziţia autorităţii

competenteorice informaţie privind compoziţia şi proprietăţile furajelor plasate pe

piaţă, verificînd exactitatea informaţiilor transmise prin etichetare, incluzînd procentele

de masă exacte pentru materiile prime pentru furajele utilizate în furajul combinat.

Secţiunea a 2-a. Restricţii şi interdicţii

8. Furajul nu trebuie să conţină materii prime a căror plasare pe piaţă sau utilizare

pentru hrana animalelor este interzisă.

9. Materiile prime interzise sînt:

a) fecalele, urina şi conţinutul aparatului digestiv care rezultă din golirea sau

îndepărtarea aparatului digestiv, indiferent de forma de tratare sau de amestecul

realizat;

b) pieile crude tratate cu substanţe tanante, inclusiv deşeurile acestora;

c) seminţele care, după recoltare, au suferit tratamente cu produse fitosanitare în

funcţie de destinaţie şi toate subprodusele derivate din acestea;

d) lemnul, inclusiv rumeguşul sau alte materii din lemn, care au fost tratate cu

produse de conservare a lemnului;

e) toate deşeurile rezultate din diferite etape ale procesului de tratare a apelor

urbane, menajere şi industriale reziduale;

f) deşeurile urbane solide, cum ar fi deşeurile menajere;

g) ambalajele provenite din utilizarea produselor din industria agroalimentară şi

părţi din aceste ambalaje;

h) produsele proteice obţinute din drojdii de tip „Candida” cultivate pe n-alcani.

10.Conţinutul de aditivi pentru hrana animalelor nu poate să aibă o proporţie care

să depăşească de peste 100 de ori valoarea maximă stabilită pentru furajele complete

sau de peste 5 ori în cazul coccidiostaticelor sau al histomonostaticelor.

Această valoare maximă stabilită pentru furajele complete poate fi depăşită doar

în cazul în care compoziţia produselor corespunde scopului nutriţional special.

III. Etichetarea, prezentarea şi ambalarea

Secţiunea 1. Cerinţe privind etichetarea

şi prezentarea furajului

11. Etichetarea şi prezentarea furajului nu trebuie să ducă în eroare utilizatorul, în

special:

a) în ceea ce priveşte utilizarea sau caracteristicile furajului, mai ales cu privire la

natura, metoda de fabricaţie sau de producţie, proprietăţile, compoziţia, cantitatea sau

durabilitatea acestuia, precum şi cu privire la speciile sau categoriile de animale cărora

le este destinat;

b) prin atribuirea de efecte sau caracteristici pe care furajul nu le are sau insinuînd

că posedă anumite caracteristici speciale, în timp ce toate furajele au asemenea

caracteristici;

c) privind etichetarea în conformitate cu Registrul şi cu Instrucţiunile de bune

practici de etichetare.

12. Materiile prime pentru furaje, precum şi furajele combinate comercializate în

vrac, în ambalaje sau containere nesigilate sînt însoţite de un certificat sanitar-

veterinar, care conţine toate specificaţiile de etichetare obligatorii cerute de prezentele

Cerinţe.

13. Indicarea numerică a datelor urmează ordinea zi, lună şi an, iar pe etichetă se

utilizează următorul format: „ZZ/LL/AA”.

14. Instrucţiunile privind utilizarea furajelor complementare şi a materiilor prime

pentru furaje care conţin aditivi furajeri şi care depăşesc nivelurile maxime trebuie să

includă cantitatea maximă exprimată în:

a) grame, kilograme sau unităţi de volum de furaj complementar şi materii prime

pentru furaje pentru un animal pe zi;

b) procentaj din raţia zilnică;

c) kilogram sau procentaj de furaj complet.

15. Fără a aduce atingere metodelor analitice, pentru hrana destinată animalelor de

companie expresia „proteină brută” poate fi înlocuită cu „proteină”, expresia „uleiuri şi

grăsimi brute” poate fi înlocuită cu „conţinut de grăsimi”, iar expresia „cenuşă brută”

poate fi înlocuită cu „reziduuri incinerate” sau „materie anorganică”.

Secţiunea a 2-a. Niveluri de toleranţă

permise pentru etichetare

16. În cazul în care se constată o deviaţie între compoziţia unei materii prime

pentru furaje sau a unui furaj combinat şi valoarea indicată pe etichetă a constituenţilor

analitici, se acceptă următoarele toleranţe:

1) pentru substanţa grasă brută, proteina brută şi cenuşa brută:

a) ± 3% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai

mari decît sau egale cu 24%;

b) ± 12,5% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 24%, dar

de cel puţin 8 %;

c) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai

mici de 8%;

2) pentru celuloza brută, zahăr şi amidon:

a) ± 3,5% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai


b) ± 17,5% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 20 %, dar

de cel puţin 10%;

c) ± 1,7% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai

mici de 10%;

3) pentru calciu, cenuşa insolubilă în acid clorhidric, fosfor total, sodiu, potasiu şi

magneziu:

a) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai


b) ± 20% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 5 %, dar de

cel puţin 1%;

c) ± 0,2% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai

mici de 1%;

4) pentru umiditate:

a) ± 8% din conţinutul declarat pentru conţinuturile mai mari decît sau egale cu

12,5%;

b) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate de

sub 12,5%, dar de cel puţin5 %;

c) ± 20% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 5%, dar de

cel puţin 2%;

d) ± 0,4% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai

mici de 2%.

17. Cît priveşte aditivii pentru hrana animalelor şi constituenţii analitici, nivelurile

de toleranţă depind de cantitatea totală indicată pe etichetă, fiind cantitatea garantată la

sfîrşitul duratei de depozitare a furajului.

18. În cazul în care se constată un aditiv furajer într-o materie primă pentru furaje

sau dacă un furaj combinat are un conţinut inferior conţinutului declarat, se aplică

următoarele toleranţe:

a) 10% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este de 1000 de

unităţi (1 unitate înseamnă 1 mg, 1 000 UI, 1 × 10 9 UFC sau 100 de unităţi cu

activităţi enzimatice ale respectivului aditiv pentru hrana animalelor pe kg de furaj) sau

mai mare;

b) 100 de unităţi, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 1 000 de

unităţi, însă nu mai mic de 500 unităţi;

c) 20% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de

500 de unităţi, însă nu mai mic de 1 unitate;

d) 0,2 unităţi, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 1 unitate, însă nu

mai mic de 0,5 unităţi;

e) 40% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de

0,5 unităţi.

19. Dacă în certificatul sanitar-veterinar este stabilit un conţinut minim şi/sau

maxim al unui aditiv furajer, toleranţele tehnice se aplică doar pentru un conţinut

minim sau pentru un conţinut maxim.

20. Atît timp cît conţinutul maxim stabilit pentru fiecare aditiv nu este depăşit,

deviaţia conţinutului declarat poate fi de pînă la trei ori sau mai mare decît toleranţa

stabilită prin prezentele Cerinţe.

21. În cazul în care pentru aditivii furajeri care aparţin grupei de microorganisme

este stabilit un conţinut maxim în certificatul sanitar-veterinar al aditivului furajer

respectiv, acest conţinut maxim constituie limita superioară permisă.

Secţiunea a 3-a. Responsabilităţile

22. Agentul economic garantează prezenţa şi exactitatea specificaţiilor de

etichetare.

23. Persoana responsabilă de etichetare este operatorul din sectorul hranei pentru

animale care plasează pentru prima dată furajul pe piaţă sau sub a cărui denumire se

comercializează furajul.

24. Întreprinderile se consideră conforme în cazul în care operatorii din sectorul

hranei pentru animale garantează transmiterea specificaţiile de etichetare de-a lungul

lanţului alimentar pînă la utilizatorul final al furajului.

Secţiunea a 4-a. Ambalarea

25. Indicaţiile de pe etichetă şi prezentarea materiilor prime pentru furaje şi a

furajului combinat trebuie să fie obiective, verificabile în ceea ce priveşte prezenţa sau

absenţa unei substanţe în furaj, a unor caracteristici sau procese nutriţionale specifice,

înţelese utilizatorului furajului şi autorităţii competente.

26. Etichetarea sau prezentarea materiilor prime pentru furaje şi a furajului

combinat nu trebuie să indice faptul că:

a) previne, tratează o boală, cu excepţia coccidiostaticelor şi a

histomonostaticelor, şi să nu includă indicaţii referitoare la prevenirea dezechilibrelor

nutriţionale, neasociate cu simptoamele patologice;

b) are un scop nutriţional special, cu excepţia cazului în care satisface cerinţele

menţionate în pct. 25 al prezentelor Cerinţe.

27. Materiile prime pentru furaje şi furajele combinate pot fi introduse pe piaţă în

ambalaje sau în containere sigilate.

28. Criteriile de etichetare a constituenţilor analitici ai furajelor combinate pentru

animalele productive şi neproductive sînt prezentate în anexa nr. 2 şi, respectiv, anexa

nr. 3 la prezentele Cerinţe.

29. Următoarele furaje pot fi introduse pe piaţă în ambalaje sau în containere

nesigilate:

a) materiile prime pentru furaje;

b) furajele combinate obţinute prin amestecul de grăunţe sau fructe întregi;

c) livrările între producătorii de furaje combinate;

d) furajele combinate livrate direct utilizatorului de către producător;

e) livrările producătorilor de furaje combinate către unităţile de ambalare;

f) cantităţile de furaje combinate a căror masă nu depăşeşte 50 de kilograme

destinate utilizatorului final şi care sînt luate direct dintr-un ambalaj sau dintr-un

container sigilat;

g) furajele solide pentru lins.

IV. Cerinţe privind specificaţiile de etichetare

Secţiunea 1. Cerinţele obligatorii specifice de etichetare

privind materiile prime pentru furaje şi furaje combinate

30. Specificaţiile obligatorii de etichetare sînt prezentate în limba naţională a

statului sau a statelor în care este comercializat furajul, într-un loc vizibil de pe

ambalaj, container şi în certificatul sanitar-veterinar.

31. Specificaţiile de etichetare trebuie să fie uşor identificabile, să nu conţină alte

informaţii, să fie afişate într-o culoare, cu caractere şi dimensiuni care să nu pună în

evidenţă anumite informaţii, cu excepţia cazului în care sînt destinate să atragă atenţia

asupra unor fraze de securitate.

32. O materie primă pentru furaje sau un furaj combinat se plasează pe piaţă doar

dacă pe etichetă sînt indicate următoarele specificaţii:

a) tipul furajului – „materie primă pentru furaje”, „furaj complet” sau „furaj

complementar” ;

b) în cazul „furajului complet”, poate fi folosită denumirea „înlocuitor de lapte

complet”;

c) în cazul „furajului complementar”, pot fi folosite următoarele denumiri: „furaj

mineral” sau „înlocuitor de lapte complementar”;

d) în cazul animalelor de companie, altele decît cîini şi pisici, denumirile „furaj

complet” sau „furaj complementar” pot fi înlocuite cu „furaj combinat”;

e) numele sau denumirea comercială şi adresa operatorului din sectorul hranei

pentru animale responsabil de etichetare;

f) numărul de autorizare al unităţii responsabile pentru etichetare în conformitate

cu Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;

g) numărul de referinţă al lotului;

h) cantitatea netă, exprimată în unităţi de masă, în cazul produselor solide, şi în

unităţi de masă sau volum, în cazul produselor lichide;

i) lista aditivilor pentru hrana animalelor, precedată de titlul „aditivi”, care

permite plasarea pe piaţă a aditivului pentru hrana animalelor, fără a evidenţia

dispoziţiile privind etichetarea stabilite în certificatul sanitar-veterinar;

j) conţinutul de apă.

33. Etichetele materiilor prime pentru furaje includ:

a) denumirea materiei prime pentru furaje;

b) categoria, care poate fi înlocuită cu indicaţiile stabilite în Registru, pentru

fiecare materie primă pentru furaje din categoria respectivă, întocmit şi ţinut de către

autoritatea competentă.

34. La includerea aditivilor pentru hrana animalelor în materiile prime pentru

furaje, etichetele materiilor prime includ următoarele informaţii:

a) speciile sau categoriile de animale cărora le este destinată materia primă pentru

furaje, în cazul în care aditivii respectivi sînt interzişi pentru anumite specii de animale

sau au fost certificate sanitar-veterinar cu limite maxime pentru anumite specii;

b) instrucţiuni privind utilizarea corectă, în cazul în care este stabilit un conţinut

maxim al aditivilor respectivi;

c) durata minimă de valabilitate pentru alţi aditivi decît cei tehnologici.

35. Etichetele furajelor combinate includ următoarele detalii:

1) specia sau categoriile de animale cărora le este destinat furajul combinat;

2) instrucţiunile de folosire, cu indicarea destinaţiei furajului;

3) în cazul în care producătorul nu este persoana responsabilă de etichetare, se

furnizează următoarele detalii:

a) numele sau denumirea comercială şi adresa producătorului;

b) numărul de autorizare al producătorului, în conformitate cu Legea nr. 221-XVI

din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;

4) durata minimă de valabilitate se confirmă prin următoarele cerinţe:

a) „a se folosi înainte de…” urmată de precizarea datei (zilei) în cazul furajelor cu

un grad crescut de perisabilitate din cauza proceselor de degradare;

b) „a se folosi de preferinţă înainte de…” urmată de precizarea datei (lunii) în

cazul celorlalte furaje;

c) în cazul în care data fabricaţiei este afişată pe etichetă – durata minimă de

valabilitate poate fi indicată şi sub forma „ …(perioada în zile sau luni) de la data

fabricaţiei”;

5) lista materiilor prime din care este compus furajul, incluzînd procentul din

masă şi denumirea fiecărei materii prime pentru furaje, în ordinea descrescătoare a

greutăţii, calculate pe baza conţinutului de umiditate a furajului combinat, intitulată

„compoziţie”;

6) declaraţiile obligatorii menţionate în anexa nr. 1 la prezentele Cerinţe.

36. Listei materiilor prime pentru furaje i se aplică următoarele condiţii de

etichetare:

a) se precizează denumirea şi procentul din masă al unei materii prime pentru

furaje, dacă prezenţa acesteia este indicată pe etichete prin cuvinte, imagini sau grafice;

b) dacă nu sînt precizate pe etichetă procentele din masă ale materiilor prime

pentru furaje din compoziţia furajelor combinate pentru animale destinate producţiei

de alimente, persoana responsabilă pentru etichetare pune la dispoziţia cumpărătorului

informaţii privind compoziţia cantitativă, cu o aproximaţie de +/– 15% faţă de valoarea

corespunzătoare producerii furajului;

c) în cazul furajelor combinate pentru animalele neproducătoare, cu excepţia

animalelor pentru blană, menţionarea denumirii specifice a materiei prime pentru

furaje poate fi înlocuită cu denumirea categoriei din care fac parte materiile prime

pentru furaje.

37. În caz de situaţie de urgenţă legată de sănătatea publică sau animală ori de

mediu, autoritatea competentăfurnizează cumpărătorului informaţiile disponibile

numai cu condiţia semnării de către cumpărător a unei clauze de confidenţialitate.

38. Etichetele furajelor destinate unor scopuri nutriţionale speciale includ:

a) calificativul „dietetic”, în cazul furajelor destinate unor scopuri nutriţionale

speciale, menţionat lîngă denumirea furajului;

b) indicarea faptului că ar trebui cerut avizul unui expert în nutriţie sau al unui

medic veterinar înaintea utilizării furajului ori înaintea prelungirii perioadei de utilizare

a acestuia.

39. Pe eticheta hranei pentru animalele de companie se indică informaţii care să îi

permită cumpărătorului să obţină, pe lîngă specificaţiile obligatorii, date referitoare la:

a) aditivii pentru hrana animalelor care se conţin în această hrană;

b) materiile prime pentru furaje conţinute în acestea, prezentate pe categorii.

V. Cerinţe obligatorii de etichetare a aditivilor şi constituenţilor

analitici pentru hrana animalelor productive şi celor neproductive

40. În certificatul sanitar-veterinar vor fi enumeraţi aditivii furajeri, indicîndu-se

denumirea lor specifică, cantitatea adăugată, numărul de identificare şi grupa

funcţională sau categoria, reieşind din următoarele specificaţii:

a) aditivi pentru care a fost stabilit un conţinut maxim pentru orice tip de specie-

ţintă;

b) aditivi încadraţi în categoriile aditivi zootehnici, coccidiostatice şi

histomonostatice;

c) aditivi aparţinînd grupei funcţionale ureea şi derivaţii ei din categoria aditivi

nutriţionali.

41. În certificatul sanitar-veterinar se va indica denumirea aditivului furajer şi

cantitatea adăugată, în cazul în care prezenţa acestuia este evidenţiată pe etichetă prin

cuvinte, imagini sau grafice.

42. Operatorii din sectorul hranei pentru animale transmit cumpărătorului, la

cererea acestuia, denumirea, numărul de identificare şi grupa funcţională a aditivilor

pentru hrana animalelor.

43. În cazul în care un aditiv nutriţional sau senzorial pentru hrana animalelor este

inclus pe etichetă în mod facultativ, se indică şi cantitatea adăugată.

44. În cazul în care un aditiv aparţine mai multor grupe funcţionale, se indică

grupa funcţională sau categoria din care face parte furajul respectiv.

45. Constituenţii analitici ai furajelor combinate pentru animalele destinate

producţiei de alimente se etichetează în conformitate cu anexa nr. 2 la prezentele

Cerinţe.

46. Pentru aditivii din grupele funcţionale conservanţi, antioxidanţi şi coloranţi se

indică doar grupa funcţională.

47. Agenţii economici pun la dispoziţia autorităţii competenteorice informaţie

privind compoziţia sau proprietăţile furajului pe care producătorul le plasează pe piaţă,

permiţînd verificarea exactităţii informaţiilor transmise prin etichetare, inclusiv privind

toţi aditivii utilizaţi.

48. Constituenţii analitici ai furajelor combinate pentru animalele neproductive se

etichetează în conformitate cu anexa nr. 3 la prezentele Cerinţe.

VI. Registrul materiilor prime pentru furaje

49. Registrul materiilor prime pentru furaje este creat în scopul îmbunătăţirii

etichetării materiilor prime pentru furaje şi a furajelor combinate.

50. Registrul permite schimbul de informaţii privind proprietăţile produsului şi

conţine lista materiilor prime pentru furaje. Registrul include, pentru fiecare materie

primă enumerată, următoarele specificaţii:

a) denumirea;

b) numărul de identificare;

c) o descriere a materiilor prime pentru furaje, inclusiv informaţiile privind

procesul de producţie;

d) un dicţionar al noţiunilor şi ale expresiilor tehnice relevante.

51. Utilizarea Registrului de către operatorii din sectorul hranei pentru animale

este facultativă.

52. La prima plasare pe piaţă a unei materii prime pentru furaje neconţinute în

Registru, agentul economic este obligat să anunţe autoritatea competentă.

53. Autoritatea competentăinclude informaţiile respective în Registru, actualizînd

periodic pagina web destinată acestuia.

VII. Instrucţiuni de bune practici privind etichetarea

54. Operatorii din sectorul hranei pentru animale îşi elaborează instrucţiuni de

bune practici privind etichetarea, două la număr, unul privind hrana pentru animalele

de companie, care poate include o secţiune privind furajele combinate pentru animalele

de blană, şi unul privind furajele combinate pentru animalele productive.

55. Instrucţiunile vizează îmbunătăţirea etichetării şi includ dispoziţii privind

prezentarea specificaţiilor de etichetare şi etichetarea voluntară.

56. Proiectele de modificare a Registrului şi a Instrucţiunilor sînt elaborate şi

aprobate de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor din subordinea

Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Anexa nr. 1

la Cerinţele privind plasarea

pe piaţă şi utilizarea furajelor

Declaraţie obligatorie privind materiile prime pentru furaje

Nr.

d/o

Denumirea furajelor Declararea obligatorie a:

1. Furaje, inclusiv furaje

neprelucrate

Proteinei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de 10 %

Celulozei brute

2. Cereale boabe

3. Produse şi subproduse de

cereale boabe

Amidonului, dacă este într-o concentraţie mai mare de 20%

Proteinei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de 10%

Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă sînt într-o concentraţie mai

mare de 5%

Celulozei brute

4. Seminţe sau fructe

oleaginoase

Proteinei brute

Grăsimilor şi uleiurilor brute

Vitaminelor liposolubile


seminţe de leguminoase



mare de 5%

Celulozei brute

6. Seminţe de leguminoase


seminţe de leguminoase

Proteinei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de 10 %

Celulozei brute

8. Tuberculi, rădăcini


tuberculi şi rădăcini

Amidonului, celulozei brute

Cenuşii insolubile în HCl, dacă este într-o concentraţie mai

mare de 3,5% din substanţa uscată

10.

Produse şi subproduse

provenite din industria de

prelucrare a sfeclei de

zahăr

Celulozei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de 15%

Zahărului total calculat ca zaharoză



11. Produse şi subproduse

provenite din industria de

prelucrare a trestiei de

zahăr

Celulozei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de 15%

Zahărului total calculat ca zaharoză

12. Alte seminţe şi fructe,

produsele şi subprodusele

acestora, cu excepţia celor

menţionate la punctele 2-7

Proteinei brute

Celulozei brute


mare de 10%

13.

Alte plante, produsele şi

subprodusele acestora, cu

excepţia celor menţionate

la punctele 8-11


Celulozei brute


lactate

Proteinei brute

Nivelului de umiditate, dacă este mai mare de 5%

Lactozei, dacă este într-o concentraţie mai mare de 10%


provenite de la animale

terestre



mare de 5%


16. Peşti, alte animale marine,

produsele şi subprodusele

acestora



mare de 5%


17.

Minerale Calciului

Sodiului

Fosforului

Altor minerale relevante

18.

Diverse


Celulozei brute


mare de 10%

Amidonului, dacă este într-o concentraţie mai mare de 30%

Zahărului total, ca zaharoză, dacă este într-o concentraţie mai

mare de 10%



Anexa nr. 2



Criteriile de etichetare a constituenţilor analitici ai furajelor combinate

pentru animalele productive

Furaje Constituenţi analitici şi nivelul

lor

Specii-ţintă

Furaje complete - Proteină brută

- Fibră neprelucrată

- Grăsimi şi uleiuri neprelucrate

- Cenuşă brută

- Lizină

- Metionină

- Calciu

- Sodiu

- Fosfor

Toate speciile

Toate speciile

Toate speciile

Toate speciile

Porci şi păsări

Porci şi păsări

Toate speciile

Toate speciile

Toate speciile

Furaje

complementare -

minerale

- Lizină

- Metionină

- Calciu

- Sodiu

- Fosfor

- Magneziu

Porci şi păsări

Porci şi păsări

Toate speciile

Toate speciile

Toate speciile

Rumegătoare

Furaje

complementare -

altele

- Proteină brută

- Fibră neprelucrată

- Grăsimi şi uleiuri neprelucrate

- Cenuşă brută

- Lizină

- Metionină

- Calciu mai mare de 5%

- Sodiu

- Fosfate mai mare de 2 %

- Magneziu mai mare de 0,5%

Toate speciile

Toate speciile

Toate speciile

Toate speciile

Porci şi păsări

Porci şi păsări

Toate speciile

Toate speciile

Toate speciile

Rumegătoare

Anexa nr. 3



Criteriile de etichetare a constituenţilor analitici

ai furajelor combinate pentru animalele neproductive

Furaje Constituenţi analitici Specii-ţintă

Furaje complete - Proteină brută

- Celuloză brută

- Grăsimi şi uleiuri brute

- Cenuşă brută

Pisici, cîini şi animale pentru blană




Furaje complementare -

minerale

- Calciu

- Sodiu

- Fosfor

Toate speciile

Toate speciile

Toate speciile

Furaje complementare -

altele

- Proteină brută

- Celuloză brută

- Grăsimi şi uleiuri brute

- Cenuşă brută





Anexa nr. 3

la Hotărîrea Guvernului nr.462

din 2 iulie 2013

CERINŢE GENERALE

privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale

Prezentele Cerinţe generale privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru

animale transpun parţial Regulamentul (CE) nr. 183/2003 al Parlamentului European

şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena furajelor,

publicat în Jurnalul Oficial L 35 din 8 februarie 2005.

I. Noţiuni, domeniul de aplicare

1. Cerinţele generale privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru

animale (în continuare – Cerinţe) stabileşte norme generale privind activitatea

unităţilor din sectorul hranei pentru animale (în continuare – unităţi).

2. În sensul prezentelor Cerinţe,noţiunea „unitate” desemnează orice unitate a unei

întreprinderi din sectorul hranei pentruanimale.

II. Activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale

3. Operatorii din sectorul hranei pentru animale colaborează cu unităţile autorizate

de către autoritatea competentă.

4. Unităţile îndeplinesc următoarele condiţii:

1) fabrică şi/sau plasează pe piaţă aditivi furajeri destinaţi hranei pentru animale şi

unele produse precum:

a) proteine obţinute din microorganisme care aparţin grupei de bacterii, drojdii,

alge, ciuperci;

b) produse ale fabricaţiei de aminoacizi obţinuţi prin fermentaţie;

2) fabrică şi/sau plasează pe piaţă preamestecuri preparate cu ajutorul unor aditivi

furajeri destinaţi hranei pentru animale ca:

a) aditivi zootehnici;

b) antibiotice;

c) coccidiostatici şi histomonostatici;

d) factori de creştere;

e) aditivi nutriţionali;

f) vitamine, provitamine şi substanţe cu efect analog bine definite din punct de

vedere chimic: A şi D;

g) compuşi de oligoelemente: Cu şi Se;

3) fabrică cu scopul de a plasa pe piaţă sau de a produce furaje combinate, prin

utilizarea aditivilor destinaţi hranei pentru animale sau de preamestecuri care conţin

aditivi destinaţi hranei pentru animale ca:

a) aditivi zootehnici;

b) antibiotice;

c) coccidiostatici şi histomonostatici;

d) factori de creştere.

5. Autoritatea competentă autorizează unităţile doar după efectuarea unui control

în teren de către o echipă din cadrul subdiviziunilor teritoriale raionale/municipale.

6. Autoritatea competentăeliberează autorizaţia sanitar-veterinară doar dacă

unitatea respectivă îndeplineşte cerinţele sanitar-veterinare în ceea ce priveşte

infrastructura şi echipamentele, reglementate în Hotărîrea Guvernului nr. 1405 din 10

decembrie 2008 „Cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind igiena

nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri” (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 2008, nr. 230-232, art. 1441), şi dacă dispune de contracte

încheiate cu medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi.

7. Autoritatea competentă suspendă autorizaţia unităţii atunci cînd se

demonstrează că această unitate nu îndeplineşte toate cerinţele sanitar-veterinare.

8. Autoritatea competentăretrage autorizaţia unităţii pentru una sau mai multe

activităţi în cazul în care:

a) unitatea îşi încetează una sau mai multe dintre activităţile sale;

b) se demonstrează că unitatea nu a îndeplinit cerinţele impuse de legislaţia în

vigoare în decurs de un an;

c) se descoperă nereguli grave sau unitatea a fost obligată să înceteze producţia;

d) nu se oferă garanţii adecvate cu privire la producţia viitoare.

9. Eliberarea şi evidenţa autorizaţiilor de către subdiviziunile teritoriale

raionale/municipale se vor efectua prin înscrierea în registru, după modelul prezentat

în anexa la prezentele Cerinţe.

III. Elaborarea, difuzarea şi utilizarea

ghidurilor naţionale

10. Unităţile funcţionează respectînd în mod facultativ prevederile ghidurilor

naţionale de bună practică, care, potrivit prevederilor pct. 11 lit. d) din Hotărîrea

Guvernului nr. 412 din 25 mai 2010 „Pentru aprobarea Regulilor generale de igienă a

produselor alimentare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 83-84, art.

484), vor fi aprobate de către autoritatea competentă.

11. După stabilirea conţinutului, ghidurile naţionale de bună practică se

elaborează şi se distribuie ramurilor sectorului hranei pentru animale.

12. Ghidurile naţionale trebuie să cuprindă orientări privind bunele practici de

control al riscurilor în stadiul producţiei primare a furajelor.

13. Ghidurile de bună practică conţin informaţii privind riscurile care apar în

stadiul producţiei primare a furajelor şi măsurile de control al acestor riscuri, inclusiv:

a) controlul contaminării cu micotoxine, metale grele şi substanţe radioactive;

b) utilizarea apei, a deşeurilor organice şi a îngrăşămintelor;

c) utilizarea corectă şi corespunzătoare a produselor fitosanitare şi a biocidelor şi

trasabilitatea acestora;

d) utilizarea corectă şi corespunzătoare a medicamentelor de uz veterinar şi a

aditivilor în hrana pentru animale şi trasabilitatea acestora;

e) prepararea, depozitarea şi trasabilitatea materiilor prime pentru furaje;

f) eliminarea corectă a cadavrelor, a deşeurilor şi aşternuturilor de paie;

g) măsurile de protecţie destinate prevenirii introducerii unor boli contagioase

transmisibile la animale prin intermediul furajelor;

h) procedurile, practicile şi metodele care garantează că furajele sînt produse,

preparate, ambalate, depozitate şi transportate în condiţii de igienă corespunzătoare,

inclusiv în ceea ce priveşte curăţarea şi lupta eficientă împotriva organismelor

dăunătoare;

i) detalii privind întocmirea registrelor.

Anexă

la Cerinţele generale privind activitatea

unităţilor din sectorul hranei pentru animale

REGISTRUL

unităţilor autorizate sanitar-veterinar

Nr.d/o Denumirea

unităţii Adresa Profilul de

activitate Aditivi utilizaţi

Capacitatea Date de contact

Note

Documents

CERINŢE privind aditivii furajeri din hrana animalelor ... de armonizare a...2013/07/02 · 1. Cerinţele privind aditivii furajeri din hrana animalelor (în continuare –Cerinţe)