CUCOANA CHIRIȚAGRIGORI BÂRZOI, soțul eiGULIȚĂ, copilul lorLULUȚA, orfanăSAFTA, sora lui BârzoiDnul ȘARL, profesor francezLEONAȘ, tânăr ieșeanION, fecior boierescTREI ȚĂRANIȚĂRANI, JANDARMI,POFTIȚI LA MASĂ,UN CURCAN

ACTUL IDecorul reprezintă „o ogradă de curte boierească la ţară.”, având în stânga locuința personajului principal, Chirița Bârzoi, în dreapta „o canape de iarbă” (pentru exterior), iar în spate gardul și poarta, satul zărindu-se în fundal. Scena 1Câțiva țărani solicită Chiriței, aflată pe cal, să li se facă dreptate, întrucât fiul ei, Guliță „o ucis un viţăl la vânat.”, se plânge primul dintre ei, „o dat foc bordeiului cu ciubucul cel de hârtie.”, respectiv cu țigara, spune altul, sau a fost prins de al treilea „ţinând calea” fiicei lui, Măriuca. Drept răspuns, Chirița socotește că „Bine v-o făcut sufleţălu!… De ce nu vă păziţi viţăii şi Măriucele?”.Scena 2Chirița cheamă un servitor, pe Ion, ca să o ajute să coboare de pe cal, altfel urmând a rămâne să stea „toată zâua călare ca un jandar”, declară ea.Scena 3 Domnul Șarl, profesorul de franceză al băiatului, o ajută să descalece, cu dificultate, dat fiind greutatea ei mare, după care boieroaica își manifestă speranța ca soțul ei, Grigori Bârzoi, să fie numit ispravnic, scop în care acesta din urmă se afla în capitala Moldovei, la Iași. Justificarea cererii constituind-o suferințele îndurate în timpul revoluției de la 1848: „şî noi avem temeiuri… Adă-ţi aminte ce groază-l apucase pe Bârzoi… că strâga şî pin somn c-o venit zavera?…”. Toate acestea în replicile adresate Saftei, cumnata ei. În cursul aceleiași conversații, Chirița afirmă că dorește să îl căsătorească pe Guliță cu Luluța – o fată orfană a cărei avere o administrează familia Bârzoi, în calitate de epitropi – în ciuda faptului că „Luluţa nu bate nicidecum cu Guliţă… şî-i tot tristă de când o rămas orfană… ba încă câteodată parcă să perde… nu-i în toate minţile.”.Scena se încheie cu dialogul dintre Șarl și Chirița, în care aceasta din urmă, vrând a-și demonstra cunoștințele de limbă franceză, traduce direct expresii românești care nu au echivalent francez: „il deviendra un tambour d’instruction. […] adică dobă de carte”. Și cu examinarea cunoștințelor de limbă franceză ale lui Guliță, ce consideră că în franceză furculița se numește „furculision”, iar friptura „fripturision”, spre satisfacția mamei examinatoare.Scena 4Ion, servitorul, aduce o scrisoare trimisă de Grigori Bârzoi, iar Chirița îl obligă să o prezinte „după modă”, adică așezată pe „un talger ş-un şărvet.”.Scena 5Ion încurcă ordinea de așezare a obiectelor solicitate și pune scrisoarea sub șervet iar șervetul sub farfurie – „după modă”, consideră acesta. Prin scrisoare Chirița află că soțul ei a primit postul de ispravnic și este sfătuită să-și schimbe comportamentul față de vecini: „Ie-o pe-acolo cam pe mare cu megieşii”. Totodată i se cere să se mute cu toată gospodăria în târgul unde se află reședința ispravnicului, ducând cu ea și un curcan bătrân – „c-am să-l pun în slujbă”, precizează Grigori Bârzoi,.Scena 6

Luluța se amuză pe seama lui Guliță prinzându-l într-o plasă pentru fluturi, iar concluzia Chiriței, care vede scena, este că fata „câteodată să perde.”.Scena 7Luluța se plânge, monologând: „Doamne!… tare mi-i urât aici!… Nu ştiu ce să fac toată zâua… N-am pe nime să mă iubească, de când a murit ninecuţa… Mătuşâca-i prea bătrână, şî Guliţă prea tânăr…”. Duce dorul lui Leonaș, prietenul ei din copilărieScena 8Guliță nu-și dă seama de natura sentimentelor pe care le are pentru Luluța, copil fiind, dar le comunică indirect spunând fetei: „Îmi plac arşîcii şî zmeu-mi place:/ Mi-e drag cu mingea de-a arunca,/ Dar lângă tine, ah! Cum să face/ Că-mi trece gustul de-a mă giuca?”.Scena 9Același Guliță a încălecat calul Chiriței fără permisiunea mamei sale, însă nu poate stăpâni animalul și țipă disperat după ajutor.Scena 10Chirița solicită ajutorul sătenilor, pentru a-și salva copilul purtat în galop afară din ogradă.Scena 11Sosește Leonaș, după trei ani petrecuți la Paris, iar Luluța îl întâmpină cu lacrimi de bucurie – „Cum no-i plânge, dacă de trii ani de zâle mă găsăsc pintre străini, care, pentru că mă văd tristă şî pe gânduri, zâc că dau semne de nebunie… Ei nu pot înţălege că mi-i dor de ninecuţa.”.Scena 12Guliță a căzut de pe cal și a leșinat, spre disperarea Chiriței, care îl crede mort, dar își revine – „pe franţuzeşte”, consideră mama lui – pronunțând cuvântul „trintision”. Leonaș asistă la eveniment și izbucnește în râs, ceea ce o determină pe Chirița, jignită în amorul propriu, să îl dea afară din ogradă. Leonaș afirmă că se va întoarce și o avertizează: „de azi înainte te aşteaptă la toate şotiile din partea mea.”. Promițându-i apoi Luluței că va veghea asupra ei.Scena 13Chirița, însoțită de toți cei din casă, pornește cu trăsura înspre noul domiciliu, cel din târgul reședință de județ, fără a fi uitat curcanul cel bătrân.

ACTUL IIPe scenă este înfățișat salonul Chiriței – cu cinci uși, mobilier sumar – din târgul unde se află reședința ispravnicului.Scena 1Chirița interpretează un cântec în care arată foloasele personale dobândite din slujba de ispravnic a soțului: „Toată lumea mi să-nchină,/ Căci aice eu domnesc,/ Şî din oricare pricină/ Eu întâi mă folosăsc./ Păstrăvi buni şî căprioare,/ Căpăţâne de zahar,/ Juvaeruri, bani, odoare…/ Toate le primesc în dar!”.Scena 2Ion o informează despre cei doi evrei care au dus doar zece căpățâni de zahăr din douăsprezece promise ca mită pentru rezolvarea pricinii lor, dar Chirița decide să fie acceptate.Se continuă monologul din scena precedentă, de astă dată axat pe dorința eroinei de a călători în Franța.Scena 3Grigori Bârzoi reproșează Chiriței renunțarea la vechile obiceiuri culinare moldovenești și adoptarea celor occidentale, precum și cheltuielile pentru mobilier modern. Este anunțat de către soția sa în legătură cu programata logodire a lui Guliță cu Luluța, dorită de către femeie în ciuda faptului că fata „îi cam lipsâtă acu… dar i-a trece… Când a ave un bărbat, n-a mai bate mâţâle.”.Un ofițer, pe care Grigori Bârzoi îl socotește inspector al stăpânirii, trage în gazdă la familia Bârzoi, spre satisfacția Chiriței, care observase că musafirul îi face curte.Scena 4Acest ofițer, de fapt Leonaș travestit – purta și mustăți false –, îi declară Chiriței dragostea sa: „M-ai fermecat… m-ai scos din sâmţâri… căci când te zăresc… ia aşa-mi scapără pe dinaintea ochilor… să giuri că eşti un fulger… o trăsnită…”. Leonaș afirmă că se va sinucide (cu un pistol de ciocolată) dacă nu primește portretul ei și îl primește, iar Chirița, susținând că are același sentiment, joacă rolul delicateții feminine: „te rog,

menajarisăşte-mă… nu face abuz de slăbiciunea unei gingaşă fiinţi; dacă mă iubeşti… dacă-ţi sunt scumpă… fii delicat… nu mă opri mai mult… lasă-mă să fug… că mă munceşte cugetul…”.Scena 5Leonaș își manifestă, în monolog, satisfacția legată de dobândirea portretului, căci, afirmă el, cu ajutorul acestuia Chirița „de-acum îi la cheremul meu…”.Scena 6Luluța se întâlnește cu Leonaș – care se deconspiră – și îi comunică intenția familiei Bârzoi de a o logodi cu Guliță. Cei doi decid să fugă împreună.Scena 7Guliță intră, surprinzându-i pe cei doi în timp ce se sărutau, apoi își afirmă intenția de a-l provoca la duel pe Leonaș, dar este ironizat de către rivalul său: „Cum vrei să ne batem?… de-a mingea, ori de-a baba-oarba?”.Scena 8Intră Chirița, îl recunoaște pe Leonaș, acesta îi amintește cuvintele de amor rostite de ea mai înainte și posesia portretului, spre disperarea femeii, care constată că s-a „dat în mânele haiducului”.Scena 9Pentru a scăpa de logodnă, Luluța simulează pierderea minților, interpretând un cântec în care descrie voalat încercarea soților Bârzoi de a o căsători cu fiul lor.Scena 10În același scop îl sperie pe Guliță. „Îmi vine aşa o ameţeală cu furie… ideile mi se tulbură… ochii mi se aprind… şî atunci, dacă nu m-aş stăpâni, aş bate, şî aş zgârie, şî aş muşca pe toţi.”, spune fata cu referire la plănuitul logodnic.Scena 11Dat afară din casă, Leonaș revine, de această dată travestit în birjar, și se adresează lui Ion, pentru a solicita o întrevedere cu ispravnicul. Servitorul pretinde mită pentru Grigori Bârzoi, sub forma curcanului cumpărat cu o carboavă, dat ca și „peşceheş”, urmând ca același servitor să îl revândă altui solicitant. Procedeul s-a repetat, îl informează Ion pe Leonaș, de cincizeci și opt de ori.Scena 12După ce înmânează ispravnicului darul, sub pretextul că respectă „obiceiul pământului”, Leonaș îi cere să facă presiuni asupra unei actrițe din Iași, pe care ar fi adus-o cu birja dar ea nu i-a plătit transportul.Scena 13Leonaș se vede din nou deconspirat, deoarece boierul unde spusese că a fost găzduită actrița era plecat din localitate, iar Guliță îl recunoaște ca fiind ofițerul ce o sărutase pe Luluța. Grigori Bârzoi vrea să cheme jandarmii, dar nu apucă pentru că Leonaș pune mâna pe bici, îi șfichiuiește pe cei doi soți și fiul lor, apoi pleacă pe neobservate.Scena 14Luluța intră în încăpere și îi găsește pe membrii familiei Bârzoi sărind ca și cum Leonaș ar fi continuat să îi biciuiască, spre uimirea fetei, și anunță sosirea musafirilor chemați la logodnă.Scena 15Invitații sunt înfometați, fiind obișnuiți cu masa servită la ora amiezii, iar Chirița îi chemase pentru ora cinci după-amiază, urmând moda din Occident. În așteptarea mesei, soția ispravnicului își anunță iminenta plecare în voiajul parizian.Scena 16Sosește domnul Șarl, de la Iași, cu pașaportul Chiriței, pe care nu i-l dă imediat, căci „trebui un farfuri… să-l prezentez pe farfuri… à la mode…”. Bucuroasă, cucoana îi mulțumește prin cuvintele „Vous m-avez frotté le coeur avec du miel.”, transpunând în franceză direct expresia intraductibilă literal „m-ai uns la inimă cu miere”.Scena 17Intră Leonaș, de data aceasta travestit în femeie, sub identitatea de actriță din Iași care își caută fratele dispărut. Se deconspiră Luluței și îi cere să oprească logodna; drept urmare, Luluța simulează o nouă criză („Vai de mine! Se învârteşte casa cu mine. Toate le văd pe dos… Iaca, mătuşica se dă de-a tumba… ha, ha, ha, ha!…”) și afirmă că logodnicul ei ar fi așa-zisa femeie din Iași, cu care vrea să se căsătorească imediat. La sugestia domnului Șarl, de a nu o contraria căci se află în stare de criză, logodna are loc cu Leonaș travestit.

După ce iubitul Luluței își declină adevărata identitate, îi dă lui Grigori Bârzoi demiterea din postul de ispravnic, adusă din capitala Moldovei, odată cu motivarea înlăturării din funcție: „Curcanu cel bătrân ţi-o jucat festa…”.Chirița se împacă repede cu noua situație, poftește pe toată lumea la masa de logodnă și apreciază calitățile de actor ale lui Leonaș („Să-ţi spun drept… mare comedian ai mai fost!”) după ce acesta îi restituie portretul. Și încheie filosofic, prin generalizare: „cei mulţi în lume,/ Fie din Londra sau din Focşeni,/ Fie cu stare, cu rang, cu nume…/ Joc ades roluri de comedieni.”.