CHIRIŢA ÎN PROVINŢIE

(REZUMAT)

La moşia Bârzoieni,intrară în ograda casei boiereşti cucoana Chiriţa Bârzoi ,călare,şi o ceată de ţărani.Aceştia îşi strigau supărarea împotriva fiului Chiriţei.Guliţă ori le aducea felurite pagube,ori le ţinea calea fiicelor lor.Chiriţa îi izgoni pe tărani şi începu a striga pe Ion,feciorul boieresc,să vină să o dea jos de pe cal.

Cum Ion nu venea,începu să-i strige la rând şi pe Guliţă,pe fiica răposatei văduveAfin,Luluţa,care acum stătea la ea,pe monsiu Şarlă,profesorul francez a lui Guliţă, şi pe cumnata ei,Safta.Aceştia apărură cu toţii,Ion ţinu calul,iar profesorul Şarl o prinse când sări de pe cal.Guliţă ceru să-l lase şi pe el călare,dar Chiriţa îl trimise să înveţe franceza cu Şarlă şi îi promise că îi va cumpăra un cal când va ajunge tată-său ispravnic.Chiriţa se trase cu Safta la umbră şi îi spuse că abia aşteaptă să se facă isprăvnicească.După ea,soţul ei avea toate drepturile să fie numit ispravnic.Trecuseră prin multe la ’48:le pieriseră vreo zece vite,Bârzoi avusese figure şi îl apucase şi groaza,iar pe ea o duruse o măsea.Cucoana îi mărturisi apoi cumnatei că pusese ochii pe Luluţa şi pe zestrea ei,pentru Guliţă.cu toate că acesta era ai mic cu un an decât fata.Îi făcu apoi un fel de examen de limba franceză lui Guliţă şi află,spre disperarea profesorului,că furculiţa,învârtită şi trânta se spun ‘’furculision’’,’’învârtision’’ şi respective ‘’trântision’’! Ion aduse un răvaş de la Iaşi,aşezându-l exact pe dos,sub un şervet deasupra căruia era si o tavă.În răvaş,Grigori Bârzoi o anunţă că fusese numit ispravnic. Îi spunea să ia toată gospodăria şi tot neamul ,fără a uita curcanul cel bătrân,şi să vină la târg,nu departe de Bârzoieni. Se bucură că acum poate pleca la Paris ,căci se săturase cucoana Chiriţa în provinţie. Profitând de zăpăceală,Guliţă porni călare pe calul furat din grajd ,dar nu putu să îl stăpânească.Toată lumea alergă să îl salveze,iar în acest timp Luluţa se întâlni cu Leonaş,un tânăr din Iaşi care o iubea şi pe care îl iubea. Când îl aduseră pe Guliţă,pe cei doi îi umflă râsul,cucoana Chiriţa se înfurie şi îl goni pe Leonaş de acolo.Leonaş promise că se va răzbuna pentru asta.

Pe Bârzoi îl chinuia căci îl silise să treacă la hainele nemţeşti şi să facă cheltuieli pe mobilă nouă,haine noi şi altele.Înainte de plecarea la Paris,Chiriţa voia să îi logodească pe Luluţa şi Guliţă.chiar dacă Bârzoi spunea că fata e cam apucată.Chiar în ziua aceea urma să dea o masă în cinstea acestui eveniment,la care fusese poftit şi ofiţerul ce venise în gazdă la ei.Ofiţerul nu era altul decât Leonaş,care venise astfel deghizat ca să îi joace o festă Chiriţei în provinţie.Se prefăcu îndrăgostit de ea,iar cucoana,cucerită îi dărui portretul ei şi fugi ,ruşinată.Sosi Luluţa şi îi spuse lui Leonas că vor să o logodească cu Guliţă.Acesta sosi chiar când Leonaş o mângâia pe Luluţa şi făcu un tărăboi de veni toată lumea.Chiriţa îl recunoscu pe Leonaş şi înţelese că se dăduse pe mâna acestuia.Chiţa il recunoaşte iar pe Leonaş ,iar cuconul ispravnic vrea să-l de ape măna jandarmilor.Leonaş pleacă după ce îi

aminteşte de felul în care împarte el dreptatea şi de curcanul isprăvnicesc.Sosiră musafirii la masă ,sosi si Şarlă cu paşaporul pentru Franţa al cucoanei Chiriţa.Făcându-se că o sărută ca să o felicite pentru logodnă,Leonaş îi şopti Luluţei să oprească logodna.Luluţa se prefăcu ca face o criză de nebunie şi ceru să fie logodită cu madama actriţă.Şarlă spuse că e bines ă I se facă bolnavei pe plac,aşa că Leonaş şi Luluţa schimbară în faţa tuturor inelele de logodnă.

Chiriţa sări şi spuse că nu se poate ,dar Leonaş o ameninţă că îi arată portretul lui Bârzoi,iar Chiriţa tăcu şi ea. Până la urmă se împăcară cu toţii,Leonaş îi dădu portretul înapoi cucoanei şi se aşezară la masă,cei doi Bârzoi urmând a fi naşi la cununia celor doi tineri.

Chiriţa:

PERSPECTIVA NARATIVĂ

Personajele piesei, numite de către autor "persoane", sunt menţionate cu numele si statutul social pe care il are fiecare in cadrul comediei. Perspectiva spatiala este reală si deschisă, fiind precizată de către autor, "Ia mosia Bârzoieni" si "într-un târg din ţinut", iar timpul în care se petrec întâmplările este plasat in prima jumătate a secolului al XlX-lea. Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte cronologice, adică prezentate în ordinea derulării evenimentelor, iar in cateva situatii perspectiva temporală este discontinuă, remarcându-se alternanta temporală a întamplărilor, prin flashback.Semnificatia titlului. "Chiriţa in provinţie" ilustrează statutul real al eroinei principale, acela de pronciala, sugerând in acelasi timp parvenitismul şi snobismul ei de a respinge cu toata forţa această situaţie pe care o consideră degradantă şi străduindu-se să impună in provinţie moda orăşenească de la Iaşi ori Paris. Tema. "Chirita in provinţie" este o comedie realistă de moravuri sociale, ilustrând contrastul dintre esenţa si aparenţa prin care sunt construite personajele apartinând micii boierimi rurale, care, înculte, vulgare si corupte, vor să pară aristocraţi cultivaţi şi emancipaţi. Conflictul dramatic este reprezentat de încrancenarea cu care Chiriţa se impotriveşte, din motive meschine si rautăcioase, casătoriei dintre Luluţa si Leonaş, doi tineri care se iubesc şi care triumfa in finalul comediei. Piesa, structurată în două acte, are ca tema satirizarea parvenitismului şi a snobismului epocii, a stâlcirii limbii române, precum şi demascarea abuzurilor şi corupţiei din Administraţia statului, in textul piesei sunt presărate cuplete pe care le cântă, în anumite momente, personajele comediei, cu scopul de a accentua o situaţie, o trasătură caracterială sau un aspect social si care conferă comediei dinamism si veselie. Acţiunea comediei se petrece după evenimentele revoluţiei de la 1848, când mica boierime era dornică de parvenire, străduindu-se din răsputeri să se comporte la Bârzoieni după moda de la Iaşi şi Paris. Actul I se petrece la moşia Chiriţei din Bârzoieni, începutul piesei ilustrează ridicolul înovaţiilor mondene înfaptuite la Bârzoieni sub indrumările Chiriţei, care işi măritase cele doua fete ,se ocupa de educaţia mezinului, Guliţă, de 14 ani. Prost si răsfăţat, el ia lecţii de franceză cu "monşiu Şarlă", nume sugestiv în limba română pentru trăsătura dominantă personajului, aceea de "şarlatan", de "leneş", provenind, fără îndoială din franţuzescul Charles. Chiriţa are" scopuri precise: să-şi vadă soţul ispravnic si pe Guliţă căsătorit cu Luluţa, pupila ei, care era orfană dar moştenitoarea unei importante averi.

 

CHIRITA IN PROVITIE Caracterizare Chiriţa este soţia unui boier de ţară, Grigore Bârzoi în Bârzoieni, cu pretenţii, dornică de mărire şi de a fi la modă, o combinaţie de parvenitism si snobism.Chiriţa este un personaj ridicol prin contrastul între ceea ce este şi ceea ce vrea să pară.Comportamentul Chiriţei ocazionează satira unor moravuri specifice epocii : falsa cultură, negarea tradiţiei, imitarea modei cu orice preţ, cosmopolitismul.Cele trei scopuri ale Chiriţei sunt: să ajungă isprăvniceasă, să îşî însoare fiul nătâng, Guliţă, cu Luluţa, o orfană care va mosţenii o mare avere şi să introducă la Bârzoieni moda timpului.Aceste scopuri sunt evidenţiate încă din primul act al comediei, în şcena 3. De la început,boieroaica de provincie, recent întoarsă de la Iaşi, vrea să impună moda vremii la moşie. De aceea călăreşte imbrăcată in „armazoancă”, fumează„ca un caporal”tigări de „halv㔺i cochetează cu bărbaţii mai tineri (muşiu Şarl, Leonaş), motivându-şi mondenităţile cu expresia „dacă-i moda?”. Din acelaşi motiv, că e la modă, îl plăteşte pe profesorul Şarl să îl înveţe franceză pe fiul său, Guliţă, un gogoman prost crescut , care îi batjocoreşte pe tărani, le omoară viţeii la vânat şi le aprinde bordeiele cu„ciubucul cel de hârtie”. Deşi nu este în stare să reţină prima frază din poemul scriitorului francez Féleon, Guliţă trece cu brio examinarea făcută de mamă, în prezenţa profesorului, oferind drept corespondent în franceză cuvinte inventate : „furculision”, „fripturision”, „invartision”. Şcena comică este memorabilă că dovada a falsei culturi.Ca să devină isprăvniceasă, îl trimite pe Bârzoi la Iaşi. În discuţia cu Safta, Chriţa îşi expune„temeiurile” ridicole ale pretenţiei că Bârzoi să obţină funcţia de ispravnic. Parvenitismul, demagogia şi falsul patriotism care îi definesc monologul, anticipează personajele caragialiene precum Dandanachesau Catavencu.Imitarea cu orice preţ a modei, faptul că vrea să introducă la Bârzoieni eticheta caselor mari de la oraş, se înfăţişează magistral prin situaţia comică din şcena 4 a primului act. Desi este nerăbdătoare să afle de numirea în funcţie a lui Bârzoi, nu deschide răvaşul primit de la Iaşi, până când Ion, feciorul din casă, nu î-l aduce pe o tavă cu şervet. Ion, buimăcit însă de noile reguli, nu înţelege ordinea aşezării obiectelor pe tavă şi le încurcă de fiecare dată, spre nemultumirea stăpânei sale, susţinătoarea provincială a unui fel de „civilisation... cu serviette”. In personajul Chiriţa al lui V. Alecsandri, parvenitismul şi snobismul sunt inseparabile. Pentru atingerea unui scop (material sau social) este necesar un anumit comportament. Parvenitismul isi schimbă existenţa, de la vestimentaţie şi limbaj, la relaţii de familie. Femeie voluntară, Chiriţa se foloseşte de Bârzoi, comod şi lipsit de iniţiativă, ca să parvină pe scară socială şi îl obligă să îşi schimbe obiceiurile culinare şi vestimentare după

modă.Caracterizarea Chiriţei se realizează prin moidalităţi specifice textului dramatic: directe, prin didascalii şi autocaracterizare, şi indirecte, prin realţiile cu celelalte personaje. In relaţia cu fiul său, Chiriţa aminteşte de cele trei dame care îl educau pe d-l Goe, răsfăţându-l.Ca o mamă bună, aceasta vrea să îi facă lui Guliţă o educaţie în franceză şi să îl căpătuiască cu zestrea Luluţei. Numai că dorinţele îi rămân neîmplinite, în parte din cauza prostiei fiului, dar şi a iubirii fetei pentru Leonaş. În portretizarea Chiriţei, comicul de limbaj redă incultura şi dorinta de a imita vorbirea la modă cu orice preţ. Chiriţa îii mărturiseşte lui „monşiu Şarlă” că a învătat franceză singură, cu volubilitatea unui jargon romano-francez care amestecă ciudat graiul neaos moldovenesc cu „frantuzisme”, de fapt de calcuri comice construite de Chiriţa şi urmate de expresia „nous disons comme ça en moldave”.