5
Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane. Diverse simboluri religioase, incluzând (pe primul rând) Creștin,Iudaic, Hindus, Baha'i, (pe al doilea rând) Islamic, Tribal, Taoist, Shinto (pe al treilea rând) Buddhist, Sikhist,Hindus, Jainist, (pe al patrulea rând)Ayyavalist, Tripla Zeiță, Crucea malteză, Pre-creștin slavonic Religia ca expresie simbolică[modificare | modificare sursă] Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolică a unei încrederi în existența unei realități absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Această încredere este credința religioasă. Ea permite omului să se orienteze în labirintul marilor întrebări ale vieții și dă omului un sens existenței sale care depășește viața sa biologică. [1] Religia ca tip de comportament uman[modificare | modificare sursă] Religia este un tip de comportament uman (credințe, ritualuri) referitor la ființe, forțe și puteri supranaturale. Sociologia considera ca religia a apărut și există încă pentru că ea îndeplinește anumite funcțiuni: 1. Funcția cognitivă: Religia este o formă de explicare a lumii, în condițiile lipsei unei cunoașteri științifice. Ca modalitate de cunoaștere, specific religiei este forma preteoretică, mitologică. Ea are o marcată orientare antropomorfică, proiectând caracteristicile existenței umane (prima existență la care cunoașterea umană a avut acces), pentru explicarea tuturor celorlalte domenii ale existenței. În această perspectivă, antropologul social englez E. B. Taylor [2] oferă o primă teorie sistematică, fundamentată pe o mare cantitate de date. Taylor consideră ca fiind caracteristic religiei ideea de suflet care a apărut din încercarea omului

Chris Maurice Brown

Embed Size (px)

DESCRIPTION

fgfgfg

Citation preview

Religiaestecredinansupranatural,sacrusaudivin, icodul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile i instituiile asociate cu aceast credin. n cursul dezvoltrii sale religia a luat un imens numr de forme n diverse culturi sau persoane.

Diverse simboluri religioase, incluznd (pe primul rnd)Cretin,Iudaic,Hindus,Baha'i, (pe al doilea rnd)Islamic,Tribal,Taoist,Shinto(pe al treilea rnd)Buddhist,Sikhist,Hindus,Jainist, (pe al patrulea rnd)Ayyavalist,Tripla Zei,Crucea maltez, Pre-cretin slavonicReligia ca expresie simbolic[modificare|modificare surs]Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolic a unei ncrederi n existena unei realiti absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Aceast ncredere este credina religioas. Ea permite omului s se orienteze n labirintul marilor ntrebri ale vieii i d omului un sens existenei sale care depete viaa sa biologic.[1]Religia ca tip de comportament uman[modificare|modificare surs]Religia este un tip de comportament uman (credine, ritualuri) referitor la fiine, fore i puteri supranaturale. Sociologia considera ca religia a aprut i exist nc pentru c ea ndeplinete anumite funciuni:1. Funcia cognitiv:Religia este o form de explicare a lumii, n condiiile lipsei unei cunoateri tiinifice. Ca modalitate de cunoatere, specific religiei este forma preteoretic, mitologic. Ea are o marcat orientare antropomorfic, proiectnd caracteristicile existenei umane (prima existen la care cunoaterea uman a avut acces), pentru explicarea tuturor celorlalte domenii ale existenei. n aceast perspectiv, antropologul social englez E. B. Taylor[2]ofer o prim teorie sistematic, fundamentat pe o mare cantitate de date. Taylor consider ca fiind caracteristic religiei ideea de suflet care a aprut din ncercarea omului primitiv de a explica o serie de experiene ca aceea a viselor, transei i morii.2. Funcia acional:Religia este o form de extensie a capacitilor umane limitate de aciune. James Fraser[3]argumenteaz c omul primitiv a ncercat s abordeze lumea, n completarea tehnicilor sale curente, prin magie (complex de tehnici prin care omul ncearc s realizeze scopurile sale controlnd forele supranaturale). Religia a aprut cnd omul a realizat c magia este ineficace. n loc s ncerce s controleze forele supranaturale prin descntece, formule, ritualuri, omul ncearc s nduplece, s solicite ajutorul acestora, subordonndu-se lor.3. Funcia de reducere a anxietii:Latinii spuneau acum dou milenii c spaima inventeaz zeii (primus in orbe deos fecit timor).Bronislaw Malinowski[4]explic c magia i religia sunt instrumente de reducere a anxietii n situaiile care depesc posibilitile efective de control ale omului. Religia reprezint deci o "sacralizare a crizelor vieii umane". Ea este un rspuns la tragediile vieii umane, la conflictul dintre proiectele umane i realiti.4. Funcia social(structurant):mile Durkheim[5], spune c funcia religiei este de a afirma superioritatea moral a societii asupra membrilor ei, meninnd astfel solidaritatea acesteia. Dumnezeul clanului nu este altceva dect clanul nsui. n religie, societatea se sacralizeaz pe ea nsi.5. Funcia compensatorie:n societile stratificate social, Karl Marx[6]i Friedrich Engels[7], identific o funcie compensatorie a religiei, anume aceea de a fi un protest contra unei lumi alienante, dar un protest neputincios, ea fcnd tolerabil lumea real n sperana ntr-o compensaie n lumea iluzorie de dup moarte; ea are din aceast cauz i o funcie de stabilitate, meninnd organizarea social care favorizeaz clasele dominante. n plus, societile avansate sunt necesarmente complexe din punct de vedere social n contrast cu cele arhaice, n ele acionnd procese sociale greu inteligibile sau controlabile, dintre care unele se ntorc contra individului. O surs n plus de anxietate, pentru care religia devine o dat n plus o reacie compensatorie.6. Funcia identitar:Studii recente demonstreaz valoarea religiei de puternic instrument al constituirii i prezervrii identitii unor comuniti etnice sau chiar a unor comuniti constituite exclusiv prin aderena la o credin religioas. Religia este deci un liant al vieii sociale i un instrument de cretere a coeziunii sociale.[8]Religia explicat de ctre antropologie i biologie[modificare|modificare surs]La ntrebarea de ce a aprut i exist nc religia, antropologia i biologia ofer, n contrast cu sociologia, un rspuns care d cont de cauzele fundamentale ale fenomenului. Aceste cauze ultime nu pot fi dect biologice. Acest subiect este tratat separat, pe pagina dedicat, anumeExplicaia biologic a religieiEtimologie[modificare|modificare surs]Cuvntulreligievine din limba latin, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, dupCicero) fie din (re-ligio- a lega , a reconecta, a reface legtura cu Dumnezeu).Religiapoate fi definit ca un sistem bazat pe ncercrile oamenilor de a explica universul i fenomenele lui naturale, adesea implicnd una sau mai multezeitisau alte fore supranaturale, sau ca un sistem de cutare a scopului sau nelesului vieii. n mod obinuit, religiile evolueaz din/ctremitologiei au drept caracteristici necesitateacredineii un mod specific de a gndi i a aciona pe care credincioii sunt ndemnai s le respecte. Religiile cretine socotesc cuvntul "religie" ca "legtura liber i contient a omului cuDumnezeu".tiina i religia[modificare|modificare surs]Articol principal:Relaia dintre religie i tiin.

Educaia(1890), fragment central al unui vitraliu aflat la Universitatea Yale, creat deLouis Comfort Tiffanyi Tiffany Studios. Sunt reprezentate n armonietiina(personificat prinDevotament, Munc, Adevr, CercetareiIntuiie) iReligia(personificat prinPuritate, Credin, Speran, VeneraieiInspiraie), prezidate de personificarea central aLuminiiIubiriiVieii.Cunoaterea religioas, conform practicanilor religiei, poate fi obinut de la lideri religioi, texte sacre (scripturi), i/ori prin revelaie personal. Unele religii consider aceast cunoatere ca nelimitat i capabil s rspund tuturor ntrebrilor; alii vd cunoaterea religioas ca jucnd un rol mai limitat, adeseori ca un complement la cunoaterea obinut prin observare fizic. Unii oameni religioi consider c cunoaterea religioas obinut n acest mod este absolut i infailibil.Metoda tiinific presupune dobndirea cunoaterii testnd ipotezele pentru a dezvolta teorii care permit explicarea faptelor s-au evaluarea experimentelor i rspunde doar ntrebrilor despre universul fizic. Ea dezvolt teorii ale lumii care se potrivesc evidentelor observate fizic. Toat cunoaterea tiinific este subiectul ajustrilor ulterioare n faa evidenelor adiionale. Teoriile tiinifice care dispun de o preponderen a evidenelor favorabile sunt adesea considerate ca fapte (de exemplu teoria gravitaiei ori evoluiei).n cadrul tiinelor naturii, cel mai elocvent i actual exemplu este dezbaterea privindcreaionismul, privind compatibilitatea ntre istoria biblic a facerii lumii i teoriile tiinifice alecosmologieiibiologiei evoluioniste. Un exemplu mai vechi este reaciaVaticanuluifa de "falsificarea" de ctreGalileo Galileia cosmologieigeocentrice. tiinele sociale i ele au fost inta unor atacuri din partea religiei din motive ce in de diverse rezultate i concluzii ale acestora. ntruct pentru credincios, dogma este prindefiniieadevrat, unii credincioi (de exemplufundamentalitiiislamicisaucretini) pstreaz o interpretare literal a textelor biblice.De obicei apar conflicte ntre afirmaiile cu caracter tiinific i cele cu caracter religios prin faptul c fiecare vizeaz niveluri diferite. Astfel,teoria creaieidinBiblietematizeaz raportul dintreDumnezeu, lume iom, ns nu i tiina despre natura observabil (empiric) a lucrurilor (vezi iexegezaihermeneuticabiblic). Fapt rmne totui c prea des atunci cnd Biblia pretinde a spune adevruri despre "raporturile dintre Dumnezeu, lume i om", ea practic un discurs, care prin definiia (ba chiar mai ales prin istoria) filozofiei, este un subiect legitim de analiz a acesteia din urm, tot aa cum atunci cnd vorbete despre obiecte, fiine sau categorii reale (om, lume, animale, fenomene naturale, etc.), ea i expune n mod inevitabil afirmaiile criticii legitime a tiinei. Chestiunea este deci departe de a fi simpl, iar sferele celor trei activiti umane sunt departe