Câteva recomandăripentru zilele care vor urma.

ANUL XIV w NR. 613 w 7 – 13 IULIE 2018 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI

La 64 de ani, John Travolta arată foarte bine, dar separe că nu-i place să i se spună că arată și tânăr. Credcă din cochetărie a spus la masterclass-ul ținut înacest an la Cannes: „De câte ori mi se spune că arăttânăr, am impresia că sunt luat la mișto“. PAG. 8-9

PAG. 4

CINCI CĂRȚIPENTRU VACANȚĂ

Personalitatea și evoluția lui ViktorOrbán sunt surprinse, de la cădereacomunismului și până azi, de PaulLendvai în Ungaria lui Orbán.

ÎN PUTEREA UNUI OM.MODELUL ORBANIZĂRII

PAGINA 10

N

PAGINILE 2-3

JOHN TRAVOLTA: „NU SUNTEM ÎN COMPETIȚIE CU NIMENI. FIECARE ARE DRUMUL LUI“

2ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Yuval Noah Harari, profetul sfârșitului omului

În fața audienței tăcute, strânse laconferința internațională WhatMakes Us Human: From Genes toMachine, profesorul Yuval NoahHarari face afirmații șocante:

l curând hackerii vor putea pi�rata alte ființe umane, nu numaicomputere, mașini sau conturibancare;

l hacking�ul ființelor umanear putea duce la sfârșitul demo �crației, așa cum o știm. Va duce laapariția „unei clase de oameni ne�folositoare din punct de vedereeconomic și politic“;

l roboții ne vor lua locurile demuncă. Nici o profesie nu va mai fila adăpost de automatizarea ine�xorabilă. Nici măcar profesiile carebazează pe inteligența emoțio�nală – doctori, legiuitori, dascăli.O Inteligență Artificială va avea ca�pacitatea de a recunoaște și imitamatricele biochimice ale emoții �lor umane.

Publicul îl ascultă cu atenție șinimeni nu pare șocat. Harari nueste un guru sau un iluminat, iarceea ce spune nu mai este science�fiction. În 2017, în lumea big datași post truth, ideile lui sunt mains�tream și reprezintă realitatea ceurmează imediat. În 2018, pentruunii, Harari este un profet.

SUNT DOUĂ DRUMURI SPRE VIITOR

Asta scrie Harari, două viito�ruri la fel de terifiante, fiecare înfelul său. Viitoruri foarte apro�piate în timp de noi, momentecând homo sapiens va deveni istorie.

Primul scenariu vorbește des�pre transformarea omului, printr�oextraordinară apoteoză trans� u mană, în zeu, Homo deus. Se �mințele acestui viitor sunt dejasădite, tehnologiile actuale șibioingineria vor duce, în timp, la

apariția unei caste de supraoa�meni îmbunătățiți genetic și teh�nologic. „Căpătăm cu rapiditateputeri care până acum erau con�siderate divine“, avertizează isto�ricul.

Al doilea scenariu, și mai insu�portabil: crearea în viitor a uneinoi religii, „dataismul“, care vasemna de fapt sfârșitul lui sapiens,șters din istorie de inteligențeleartificiale. Se pășește deja pe acestdrum, noi, oamenii, cedăm încet�încet autoritatea unor algoritmitot mai perfecționați. „Dataismul“înlocuiește vechile religii. Nu maieste nevoie de preoți pentru a des �chide Biblia, este suficientă o cău�tare pe Google. Cambrige Analyticași alții pretind că știu deja mai binedecât oamenii ce vor aceștia.

La capăt, verdictul implacabil:„Homo sapiens, așa cum îl știmacum, va dispărea într�o sută de ani“.

Harari nu vine primul cu ase�menea afirmații dure. Înaintea lui,terenul a fost pregătit întâi de au�torii de SF, cu scenarii de tip Ma�trix sau Terminator. În urma lor auvenit savanții, iar apoi tehnofiliprecum Ray Kurzweil, care împingoptimismul până la convingere re�ligioasă, care vorbesc despre sin�gularitatea tehnologică, iminentăși foarte apropiată și care, atuncicând se va produce, va da omuluiviață veș nică și puteri divine.

Alții se tem. Perso�naje precum StephenHawking sau ElonMusk avertizează:in teligența artificială –nu cea din smart �phone�ul dumnea�voastră, ci mașinacare va căpătaconștiință de sine –nu va fi prietenulomului, va însemnasfârșitul omenirii.

Harari însă nu parechiar atât de pesimist.Da, a scris el, homo sa�piens va dispărea. „Nuva fi distrus de roboțiucigași, ci va fi schim�bat și upgradat prinbiotehnologii și inteli �gențe artificiale, va fitransformat în altceva.Timpul în care se vaproduce această tran �s formare este de unsecol.“

TEHNOLOGIA, ÎN SINE, NU ESTE REA

„Orice tehnologie are un po ten �țial negativ și pozitiv. Ar fi o ne �bu nie să renunți la imensul po� tențial po zitiv al biotehnologiilordin cauza unui scenariu negativ“,spune Harari într�un interviu

Cum un discret profesor de istorie a devenit profetul unui viitor în careomul va deveni poate aidoma zeilor sau, dimpotrivă, va fi șters de noii zeidigitali? Un scriitor pe care președinții îl caută ca să stea de vorbă.

Nu poţi opri progresul tehnologic.Întrebarea este ce să faci cu tehnologia. Dacăpriveşti secolul XX, vezi că exact aceleașitehnologii, electricitatea și trenurile, au fostfolosite pentru crearea atât a unei dictaturicomuniste, cât și a unei democraţii liberale. Lafel stau lucrurile cu inteligenţa artificială și cubioingineria. Întrebarea corectă trebuie să fiece facem cu tehnologia.

3ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

recent, dând exemplul radioului,folosit cu mare eficacitate ca armăpropagandistică de către naziști.„Cheia este să înțelegem că avemopțiuni politice privind orice teh�nologie. Trebuie să fim con știențide posibilități și, să sperăm, săluăm decizia corectă.“

Asta, spune Harari, fiindcă min �tea noastră generează constantpovești și ficțiuni și explicații pecare le impune realității și nu maiputem vedea ce se întâmplă fiind �că suntem orbiți de poveștile șificțiunile pe care le creăm și încare credem. Actualul sentimentde nesigu ranță care domină lu �mea este explicat de Harari drept„o prăbușire a istoriei“. „Asistăm lapră bușirea unui scenariu și, cândnu mai dispunem de o tramă care săexplice ce se întâmplă în lume,atunci domnesc confuzia și ne si �guranța“, spune istoricul. Fiin țeleumane nu pot trăi fără o povestecare să le susțină.

Le fel, s�ar putea spune că sta�tutul de „profet“ pe care fanii îlasociază cu Harari ține tot de po�vestea în care aleg să creadăaceștia. Pentru că nu toți suntcon vinși. Mulți, apreciindu�i cul�tura, tind să creadă că este doar„un popularizator talentat careștie să provoace reflecția punândla muncă imaginația cititorului“.„Din acest punct de vedere, estecu siguranță un bun autor de

Este o întrebare ce vine în modlogic pe buzele multora în faţasuccesului cărţilor lui. Răspun-sul cel mai cuminte este simplu:Harari este un autor de succes,un personaj care a trecut în cursul câtorva ani foarte scurţide la statutul de perfect anonimla cel de superstar literar.

Cărţile lui, Sapiens și HomoDeus, s-au vândut în milioane deexemplare și au fost deja tra-duse în peste 40 de limbi. Are unfan club impresionant, care îi nu-mără printre alţii pe fostul pre -ședinte Barack Obama, pe BillGates, Mark Zuckerberg, muzi-cianul Brian Eno și pe artistul Da-mien Hirst. Emmanuel Macronl-a invitat la o cină confidenţială

la palatul Elysee. Ce au discu-tat oare?

Hararinu este autor de science-fiction. Este un istoric din Israel, custudii la Oxford. Prima lui carte,Sapiens, este chiar o istorie aumanităţii, de la apariţia unui pri-mat în Africa și până în zilele noas-tre. „O istorie văzută din stra to -sferă“, cum place fanilor lui fai-moși să spună.

Dar dacă Sapiens este istoriaunui, să spunem, triumf (povesteafelului în care acel primat a cuce-rit prin descendenţii lui, în mi-lioane de ani, planeta), HomoDeus: scurtă istorie a viitoruluieste viziunea lui Harari asupra aceea ce urmează, iar viziunea luieste destul de sumbră. SDC

Ce este Yuval NoahHarari, profet sau guru?

„Știe să explice lucrurile compli-cate într-un mod foarte simplu.Este un popularizator extraordi-nar“, explică Anne Michel, ceacare i-a publicat cărţile în Franţa.

Acum câţiva ani, Harari, careeste născut în 1976 în Haifa, eradoar un conferenţiar la univer-sitatea din Ierusalim, specializatîn războiul medieval. Povestea,spusă de Anne Michel, este sim-plă. Într-o zi, studenţii au cerutun curs general de istorie aumanităţii. Profesorii cei maireputaţi au refuzat și, până laurmă, sarcina a picat pe umerii„juniorului“ Harari.

Cursurile sale, postate peinternet, se dovedesc un suc-ces și, în scurtă vreme, peste80.000 de studenţi îi ascultălecţiile. Harari se gândește săscrie o carte, patru edituri is-raeliene îl refuză, a cincea, Kin-neret, spune „da“ în 2011. Cele5.000 de exemplare se epuizează

peste noapte. Lu mea începe săse intereseze de tânărul autor.

Deborah Harris, o agentă li-terară reputată, îi citește car-tea și este fermecată.

Prin ea, Harari ajunge săbată palma cu giganţii Penguinpentru Marea Britanie, HarperCollins pentru Statele Unite șiAlbin Michel pentru Franţa.Fran cezii chiar îi fac o ofertă cumult peste suma obișnuită pen-tru o carte a unui tânăr istoricnecunoscut: 50.000 de euro.Surpriză, oferta este refuzată!Editorii, se pare, urcă miza pânăla suma de 90.000 de euro. Banicare s-au dovedit o investiţieexcelentă.

Pentru că, între timp, YuvalNoah Harrari a devenit un starplanetar. Este un fenomen lite-rar, este bogat, dă interviuri,ţine conferinţe bine plătite. Iarlumea începe să îl creadă unprofet al viitorului. SDC

Care este secretulsuccesului lui Harari?

În lumea celebrităților, el este o figură aparte Slab, ascetic, timid și retras. Este gayși trăiește cu iubitul lui, Ytzik, într-unmoshav, o cooperativă agricolă delângă Ierusalim. Fiindcă în Israel nueste recunos cută căsătoria între per-soanele de același sex, cei doi s-aucăsătorit în Canada. Harari este ve-gan. În timp ce scria Sapiens, a reali -zat imensa suferinţă la care omenireasupune animalele și a hotărât să numai mănânce carne. Harari este unadept hotărât al meditaţiei budiste.Meditează două ore pe zi și, măcar olună pe an, se retrage cu gândurile

sale. La 24 de ani, pe vremea cândera student la Oxford, a urmat uncurs de zece zile de meditaţieVipassanā, care urmează o tradiţiepredată de Buddha, dar care esteaccesibilă și budiștilor nepracticanţi. „Cred“, scrie Harari, „că am învăţatmai multe despre mine și despre oa-meni în general observându-mi atenttrăirile în acele zece zile decâtînvăţasem în toată viaţa mea de pânăatunci. Nu este o evadare din reali-tate. Este o modalitate de a lua con-tact cu realitatea“. SDC

Cred că morala este mai importantă caniciodată. Pe măsură ce căpătăm mai multăputere, felul în care utilizăm această puteredevine tot mai crucial și tocmai ne apropiemde momentul în care chiar vom dobândiputeri divine de a crea și distruge. Viitorulacestui sistem în întregime ecologic și viitorulvieţii în ansamblu stă cu adevărat în mâinilenoastre. Este în același timp o chestiune etică și una știinţifică.

Adevărul este că viaţa celor mai mulţi oameni are un înţeles doar într-o reţea depovești pe care ei și le spun unii altora.

Yuval Noah Harari, Homo deus: scurtă istorie a viitorului

romane în care ar putea să lase săse exprime în voie angoasele șicontradicțiile legitime care îl bân�tuie“, scrie un cronicar francez.

Viitorul va decide dacă discre�tul profesor israelian este un pro�fet sau noul Dan Brown.

Până atunci, Yuval Noah Hararistă departe de tehnologie. Nu aresmartphone, evită rețelele socialeși se retrage periodic să mediteze.

În fața audienței atente, prezentela conferința What Makes Us Hu�man: From Genes to Machine, Ha�rari vorbește despre me di tație:„Când oamenii practică vechea artăa meditației cu scopul de a vedea

cum funcționează mintea, ei des�coperă repede cât de furtunoasăeste mintea omenească, cât de dificileste să îți concentrezi atenția și săîți controlezi gândurile“.

„Dar cum ai putea trăi într�oeră a minunilor“, se întreabă el,„când toate vechile povești s�auprăbușit și nici o poveste nouă nuși�a făcut apariția pentru a le în�locui?“. Răspunsul, spune Harari,este ca toți să încercăm să medităm,ca el, în tradiția budistă, singuracale de a ne cunoaște gân durile.

„E bine să ne înțelegem noi câtmai bine mințile înainte să o facăalgoritmii pentru noi.“ SDC

4ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Câteva recomandări pentru zilele care vor urma.

l Zile, luni, ani, de Yan Lianke Despre Yan Lianke, un mare ziarde la Londra a scris că este cel maibun scriitor chinez contemporan.Nu am citit toți scriitorii chinezicontemporani, dar am ajuns pânăla Mo Yan și Gao Xingjian. Am pri�mit, deci, cu reticență cartea Zile,luni, ani cu o astfel de recoman�dare pe copertă. Nu credeam căpoate cineva să urce dincolo deMo Yan și Gao Xingjian. Am pute�rea să recunosc: am greșit. YanLianke este un scriitor magnific,iar această carte nu e cu nimic

mai prejos de Bătrânul și marea adomnului nostru Ernest Hemin�gway. Acțiunea (cum se spune) sepetrece pe Muntele Balou, untărâm fantastic, inventat. Un chi�nez bătrân (Xianye) rămâne sălupte pentru viață, alături de câi�nele său orb (numit chiar Orbu),în timp ce toți ceilalți oamenipleacă de pe munte, din pricinaunei secete cumplite. Iar lupta luiXianye pentru viață este brutalăși este superbă, ea rezumând, defapt, toată istoria omului pe pă�mânt. Ce carte!

l Pastorala americană, de Philip Roth În ziua când a murit domnulRoth, am deschis Pastorala ame�ricană. Nu o mai citisem de mulțiani și adevărul e că uitasem vir�tuozitatea domnului Roth (maiales în Amintirea Paradisului). Cenu uitasem e cât de mult îmi plă�cuse cum începuse această capo�doperă. Primul cuvânt din Pasto �rala americană este: „Suedezul“.Pastorala e una dintre cărțile ace�lea atât de rare care sunt mari dela primul cuvânt și una dintrecărțile acelea atât de rare careîncep chiar cu un singur cuvânt,care face cât o frază, care face câto lume întreagă. Găsesc minunatacest început în care puștii evrei

îl înzestrează pe un sportiv ex �cepțional cu acest supranume che�mat să îi apere pe toți: Suedezul.

l Recursul la metodă, de Alejo CarpentierCarpentier este unul dintre scrii�torii pe care îi țin lângă inimă dedecenii întregi. Când am ajuns înHavana, i�am căutat cărțile la vân�zătorii de cărți vechi, iar vânzăto�rii de cărți vechi din Havana m�austrâns în brațe aflând cât îl iubescpe unul de�al lor. Recursul la me�todă este un roman care explicăAmerica Latină, cum și Europa oexplică, un roman care vorbeștedespre tiranie și demonstrează,

aproape matematic, ce este de faptrealismul magic. Nu�mi pot ima �gina o carte mai frumoasă pentruserile lungi de vară.

l Muzică pentru cameleoni,de Truman CapoteTruman Capote însuși consideraaceastă carte târzie de proze scur �te Everestul operei sale textuale.Îndrăznesc să îl contrazic pe dom�nul Capote însuși, ceea ce nu în�seamnă că nu îmi scot toatepălăriile în fața Muzicii pentru ca�meleoni. E o carte care ne arată odată în plus ce a fost până lasfârșit Capote: un bijutier.

l Păpușa, de Ismail Kadare Îl văd pe Ismail Kadare ca pe celmai important scriitor contempo�ran din partea noastră de lume.Acest albanez exilat o viață laParis a scris mai multe opere carevor rămâne decenii, dacă nu se�cole. Iar acum, înainte de cortină,ne dă această carte, Păpușa, de ofragilitate minunată, în care îșiscrie, pur și simplu, mama. Cinescrie, precum și cine doar citește,știe: e greu să găsești un subiectmai delicat în literatură. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Cinci cărți pentru vacanță

1.

Discuție între tata și mama, înmașina mea, în timp ce mergemla pădure.

— Au cam murit toți pe capete înpartea asta de sat. 

— Nu toți. Răucescu maitrăiește.

— Eu am auzit că a murit și el.— Cum să moară, tu nu vezi

că are Orange TV?

2.

Dau peste al miilea om care în�treabă indignat și disprețuitor laadresa filmelor românești de azide ce nu fac regizorii români filme

SF, superproducții istorice despredaci sau, mă rog, filme pe placulpublicului larg. De ce nu se gân�desc la asta regizorii?

Păi, e atât de simplu ca săînțelegem: filmele de gen costăfoarte�foarte mulți bani. Produc �ția unui film comercial care să

concureze cu ceea ce e obișnuitălumea să vadă și să apreciezecostă de la zece milioane de euroîn sus. În România există o sin�gură posibilitate de a primi finan �țare pentru a face un film: con �cursul CNC. Concurs la care unregizor tânăr – sătul de filme ar�tistice, din alea de apartament, cumâncat supă timp de un sfert deoră ☺ – câștigă în cel mai fericitcaz cincizeci de mii de euro cucare ar trebui să facă altceva, pegustul publicului larg.

Și chiar dacă ar ocoli asta,dacă ar băga cineva din fonduriprivate, să zicem prin absurd,măcar două milioane de europentru o superproducție româ�nească, niciodată banii ăia nu s�arputea cel puțin recupera, dară�mite să aducă profit. Nimeni dinlume în afară de români nu vreasă cumpere sau să vadă un film SFromânesc, un film istoric despredaci (obsesia noastră!) sau un

action movie în care actorii vor�besc românește – mori cu filmulîn brațe –, la fel cum nici unromân nu ar da bani, nu s�ar uitala un film SF bulgăresc sau la altuldespre strămoșii slovenilor, cândpe piață, la concurență, ai super �producții americane cu buget de osută de milioane de dolari. Iar fil�mele alea aduc profit pentru că sevând în o sută de țări, în toatețările Planetei – până și în Somaliasau Iran –, pentru că lumea largănumai asta știe, „decât“ asta vrea șinumai la asta e obișnuită să reac �ționeze pozitiv: filme americane cubugetul producției de zeci sau sutede milioane de dolari. Iată o ba�nală explicație economică.

Numai un nebun ar putea chel�tui niște milioane de euro pe osuperproducție românească de dra�gul orgoliului nostru, ca să�l vadăromânii gratis pe net și să exclame:„Da, frate, iată, se poate, avem și noiun film ca la Hollywood!“.

3.

De când a dat arșița, România einvadată vizual de urși polari: peparasolare, pe tiruri, pe tot felulprint�uri outdoor, în reclamele dela televizor etc. Urși care, de regu �lă, ori beau suc, ori bere la gheață.Ai putea zice că ursul polar e la felde răspândit la noi ca oaia, că ebrandul nostru de țară.

4.

Pe holul de lângă biroul meulucrează un electrician la tabloulelectric. Și brusc apare o flamăputernică prin ușa deschisă, audo pocnitură și un zgomot de pașiîn fugă. Ies repede în hol și îl vădpe electrician bulversat, cu o șu �rubelniță prăjită în mână, privindîndelung tabloul electric – cumvaca și cum ar fi fost vorba de unRembrandt –, exclamând:

— Aha! SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Shot-uri de vară

5ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Au trecut săptămâni bune decând cei de la „Charlie Hebdo“ aucaricaturizat�o pe Simona Halepridicând trofeul de la RolandGarros și strigând „Fiare vechi,fiare vechi!“.

Ecourile indignării românești nus�au stins încă, ceea ce nu�i de mi�rare, căci nu despre jignirea Si�monei Halep e vorba aici – zău cănu! Și nici cavalerismul patriotical apărătorilor ei nu e unul dezin�teresat.

E adevărat că umorul jur �naliștilor de la „Charlie Hebdo“ euneori căznit, alteori grosolan,dar reprezintă o manifestare alibertății de expresie și, după cumse știe, are un public croit pe mă�sura sa. În ce privește ofensa ce i�a stârnit pe patrioții noștri, ea einevitabilă. Umorul, indiferent decalitatea lui, are ofensa inclusă înrețetă. Puzderia de bancuri cublonde, preoți, medici sau secre�tare nu face altceva decât să ia

sistematic peste picior blondele,preoții, medicii, secretarele, însăatunci de ce mai râdem când leauzim? Dacă toată lumea ar pro�testa împotriva glumelor, inclusival celor proaste, în scurt timp amomorî umorul – sau l�am face co�rect politic, ceea ce e cam tot aia.Dar, cum ziceam, intenția pro�fundă a indignaților noștri nu afost să apere imaginea SimoneiHalep de acuza batjocoritoare căar trăi din vânzarea de fier vechi –știm cu toții că nu despre asta evorba. Cum au mai spus și alții, Si�mona Halep a fost luată peste pi�cior și chiar jignită mult mai dur

în țară decât pare să fi fost într�obiată caricatură franțuzească. Nuea e subiectul acelei caricaturi, cidoar pretextul. Simona Halep etermenul vizibil al unei sinec�doce. Celălalt, subiectul veritabilpus în discuție, suntem noi, ro�mânii. Asta e de fapt deranjant,nu�i așa?

Unul dintre comentatoriiechi librați ai evenimentului, Flo�rin Oprescu de la Universitatea deVest din Timișoara, afirma într�untext publicat online, pe contribu�tors.ro („Prin gardul arenei“), cărespectiva caricatură e și o autoi�ronie adresată francezilor – ceeace probabil că e adevărat. Poate căautorul caricaturii s�a jucat într�a �devăr cu stereotipurile străinului,alegând din imaginarul local,franțuzesc, o heteroimagine a ro�mânului pârlit, care strânge fiervechi, eventual în căruța lui cu cai:„Fiare vechi cumpărăm!“. Se puteași mai rău: în 2011, mai întâi peFrance 2, apoi pe Canal+, românii

erau prezentați drept cerșetori,ba chiar cerșetori păduchioși. Dinfericire, nu și jefuitori sau viola�tori, cum s�a întâmplat ceva maidemult în Italia.

Așadar, dacă ne gândim bine,fiarele vechi nici n�ar fi ceva chiaratât de rău. E vorba, la urma ur �mei, de o afacere decentă – pen�tru români.

Dar – unde dai și unde crapă –caricatura din „Charlie Hebdo“(ca și etichetările de la emisiuneaumoristică Les Guignols de l�Infode pe Canal+) a nimerit direct,fără vreun ricoșeu autoreflexiv,un alt stereotip, o altă imagine astrăinului, construită de noi, deromâni: cea a țiganului sau rro�mului, colectorul de fiare vechi –sau, în alte contexte, cerșetorul,hoțul, păduchiosul.

E o heteroimagine bine im�plantată în imaginarul nostru co�lectiv și punctul sensibil în care alovit caricatura din „CharlieHebdo“. Fiindcă înțelegem și noiumorul, ba chiar suntem unuldintre cele mai hazoase popoarede pe planetă... dar chiar așa? Sănu știe franțujii ăia diferențaaceea atât de mare între români șițigani?

Sigur, ridiculizarea victorieiobținute de Simona „noastră“ laRoland Garros pare un motiv bunde inflamare a mândriei națio �nale a românilor (și aromânilor,ar ricana oareșcine), dar garantezcă nu din cauza asta s�au ofuscatconștiințele etnonaționale. Ca șiîn celelalte cazuri amintite aici,ofensa pornește de la sus�pome�nita ciocnire de heteroimagini:francezii – sau alții asemenea lor –ne atribuie nouă, românilor, tră�sături pe care noi știm prea binecă nu le avem. Și știm la fel binecine sunt minoritarii care le au.Revolta asta gălăgioasă e manifes�tarea unui refuz sau a unei frici:nu vrem să fim confundați cu ăia,care au umplut Europa și suntluați drept cetățeni români, darnu�s români. E o frică manifestatăla toate nivelurile. Poate ați re�marcat, de exemplu, că de câțivaani buni (mai exact, din 2007)codul CIO, prescurtarea cu careapare menționată România la în�trecerile sportive, s�a modificat:nu mai suntem ROM, suntemROU. Ca să fim bine înțeleși.

Și de fiare vechi se ocupă ăia, mi�noritarii, ROM. Noi suntem cu totulaltceva. Hai Simona, hai ROU! SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Fiare vechi cumpărăm

Puneți�vă în locul lui Dragnea,un om condamnat în primăinstanță, având toată puterea înmână. Voi ce ați face?

Probabil că unii dintre voi ațirenunța la politică. Nu v�ar maitrebui nimic. Nici șefia CamereiDeputaților, nici guvern, nici par�tid, nimic. Doar libertatea arconta. Dar când ai puterea de�plină, așa cum o are Dragnea, eștitentat să folosești toate pârghiile.Să le pui în mișcare pentru tine.Asta și face liderul PSD. Nu�i maipasă de guvernare, nici măcar departid. Sunt ultimele lucruri caremai contează pentru el. Omul edisperat. Iar când ești strâns cuușa, dar ai forța să reacționezi,faci lucruri îngrozitoare. Ce anu �me era așa presant pentru modi�ficările la Codul Penal? De cesesiune extraordinară? Ce atâtagrabă? E simplu. Pentru că Drag�nea nu mai are răbdare. Nu maisuportă ideea că e puternic, areaproape totul la picioare, dar seaflă cu un pas în pușcărie. Aici echeia întâmplărilor din ultimele

două săptămâni. Condamnarea laÎnalta Curte l�a scos din minți.Orice urmă de rațiune a dispărut.

Dar noul Codul Penal nu�lajută pe liderul PSD decât dacă epublicat în „Monitorul Oficial“. Iarpână acolo e drum lung. Preșe �dintele Klaus Iohannis a și anun �țat că va ataca legea la CurteaConstituțională, iar apoi o va în�toarce în Parlament. Asta presu�pune timp. Probabil câteva luni.Iar Dragnea nu mai e dispus săaștepte. E riscant. A lăsat un an șijumătate lucrurile la voia întâm�plării și a ieșit prost. PSD a trecutde câteva ori linia roșie, dar abu�zul în serviciu n�a fost încă ras dinCodul Penal, câtă vreme modifi�cările n�au fost promulgate la Co�troceni. Între timp, prima ins� tan ță l�a condamnat la trei ani șijumătate de închisoare.

Nici bine n�a trecut CodulPenal de Camera Deputaților, că

aflăm următorul pas: suspenda�rea președintelui. Cine a lansatpropunerea? Evident, Dragnea.Deocamdată, Tăriceanu n�a spusnici da, nici ba. Cu ceva timp înurmă, liderul ALDE declara căsuspendarea lui Iohannis nu e peagenda sa. Și acum Tăriceanupare că ezită, pentru că au trecutore bune de la anunțul lui Drag�nea, iar Tăriceanu n�a avut vreoreacție. Luni va avea loc întâlnireacrucială în coaliție, iar Dragnea șiTăriceanu se vor afla față în față.

Un refuz al celor de la ALDEde a merge la suspendare va fi in�terpretat ca o declarație de războila adresa PSD. Iar Dragnea are șiaici variante de atac. Tăriceanupoate fi debarcat de la șefia Sena�tului. Ar fi semnalul scoateriiALDE de la guvernare. Grea deci�zie pentru aliatul cel mic al PSD.Social�democrații ar putea în�cerca apoi destructurarea ALDE.

Cum? Cumpărând la bucată par�lamentari de la ALDE. Dacă Drag�nea și�a pus în minte variantasuspendării președintelui Iohan�nis, probabil că nu se va împie�dica de Tăriceanu.

Pe de altă parte, ar trebui săne întrebăm de ce oamenii dinjurul lui Dragnea acceptă să fietârâți în mizerie? Mă refer la par�lamentarii social�democrați, darși la șefii de filiale. Chiar toți audosare sau se tem că vor fi an �chetați pentru diverse fapte dintrecut? Cunosc vreo 2�3 parla�mentari de Iași care n�au fricaasta. Și atunci? Mai degrabă opor�tunism. Păi nu e mai bine alăturide PSD, indiferent de numele li�derului? Dragnea le rezolvă și lorproblemele sau îi pune la adă�post, iar dacă Dragnea pleacă,atunci partidul rămâne unul ofer�tant. Vorbim de funcții și privile�gii. Iar în plus PSD n�a luat nici� odată sub 30 la sută în alegeri,deci umbrela roșie e încăpătoare.

Zilele astea, parlamentariiPSD știu că atunci când se întorcîn teritoriu riscă să fie huiduiți.

Știu că, imediat cum pășesc pe ae�roport, cineva se uită urât la ei.Dar își asumă toate astea. Se vorascunde din nou pe liste în 2020.Își imaginează că lumea uită, cămai promit una�alta și că următo�rul lider PSD va desena din nou latablă autostrăzi, așa cum a făcut�oși Dragnea, cu multă dibăcie, încampania din 2016.

Ce va urma? Povestea cu dis�trugerea Justiției nu se opreșteaici. Săptămâna viitoare vom afladacă PSD va forța tema suspendă�rii. La cum îl vedem pe Dragnea, egreu de crezut că PSD va ratașansa asta. E ultima șansă pentruvisul său. Nu e vorba doar de co�duri, ci și de DNA, DIICOT, serviciisecrete etc.

Cert este că povestea cu sus�pendarea duce războiul politic laurmătorul nivel. Dragnea nu maiare nimic de pierdut, așa că neputem aștepta la ce e mai rău. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Dragnea nu mai are nimic de pierdut, așa că ne putem aștepta la ce e mai rău.

Eterna întrebare: ce urmează?

Jacques Marsick deține astăzi oadmirabilă colecție cu sute de do�cumente – scrisori, autografe, fo�tografii, partituri etc. – ilustrândviața pedagogului înaintaș Mar�tin�Pierre, ca și a nepotului aces�tuia, care i�a fost bunic, ArmandMarsick, violonist și el și prietencu George Enescu. Și nu o arenumai în posesie, dar a inventa�riat�o, fotografiat�o, a pus onlineo mare parte din documente, astudiat�o și a scris, între altele, ocarte despre bunicul său.

Cert, admirabilii muzicologiromâni ai secolului trecut care auredactat marea monografie de spreGeorge Enescu apărută în 1971 subegida și la editura Academiei Ro�mâne au fost la curent cu multedintre documentele de arhivă ceilustrează relațiile compozitoruluiși violonistului român cu profeso�rul său. Dar nu cu toate, cum mi�ademonstrat Jacques Marsick înconvorbirea pasionan tă avută cuel, urmată de schimburi de mesajeși documen te pe care a avut ama�bilitatea să ni le transmită.

Dacă, practic, copilul Enescupare să nu se fi înțeles perfect cuprofesorul său – Enescu vorbeșteîntr�un interviu în 1945 despre „ve�derile care nu li se acordau“ –, pro�fesorul Martin�Pierre Marsick afost cu siguranță extrem de atent,după toate aparențele foar te pro�tector și mai mult decât evidentconștient de geniul elevului său. Oatestă fără discuție însemnările fă�cute despre tânărul Enescu în ca�talogul clasei sale, citate în mono �grafia enesciană amintită.

Citat în monografie este și unarticol apărut în 1933 în publicația„Le Monde Musical“, semnat de se�cretarul Societății de Muzicologiedin Liège, Marcel l’Epinois, despreun eveniment cu totul special. La4 iunie 1933, la inițiativa Societă �ții de Muzicologie și sub patrona�jul administrației comunale a„orașului florilor și grădinilor“,Jupille, în care se născuse Martin�Pierre Masick, pe casa natală aacestuia a fost pusă o inscripție înonoarea sa. Restul ceremoniiloreste de scris pe larg în articolul pe

care dl Jacques Marsick a avutbună voința să ni�l pună la dispo �ziție zilele acestea.

„Evenimentul capătă o în�semnătate excepțională și devineunul unic, grație participării ar�tistice și dezinteresate a trei din�tre celebrii violoniști ai timpu �rilor prezente: românul GeorgeEnescu, ungurul Carl Flesch șifrancezul Jacques Thibaud, eleviiluștri al lui Martin Marsick, careau slujit într�o comuniune degândire ferventă și pioasă.“ Cere�moniile au început la primăriaorașului cu participarea a nume�roase personalități locale și artișticunoscuți ai timpului – „cân tă �reața Juliette l’Epinois, dl Swaapdin Cvartetul de la Haga, violo�nista din Köln, Alma Moodie...,sculptorul Berckman, autorulplăcii comemorative..., violonistulvirtuoz Mathieu Crickboom etc.“

Cei trei mari violoniști auprimit cu această ocazie o meda�lie ca amintire, iar după dezveli�rea plăcii memoriale de pe casanatală a lui Marsick au participatla „un concert superb pe care l�arinvidia multe capitale“, desfă �șurat în sala Prévers din apro�piere. După un debut orchestral,cei trei aveau să interpreteze „treimici piese încântătoare ale luiMartin Marsick: Reverie, pe careCarl Flesch a executat�o cu mă�iestrie, cu o artă fină, cu o ex cep �țională suavitate; Visul, pe careGeorge Enescu l�a dat cu o artăconcentrată, de o gravitate melo�dioasă, cu o emoție profun dă;Scherzando, pe care Jacques Thi�baud l�a cântat ca un vrăjitor, cumagia sa, seducător, cu geniulsău din zilele cele mai bune. Iarapoi a fost admirabilul Concertpentru trei viori și orchestră de

Antonio Vivaldi, care i�a reunitîntr�o aceeași gândire de gratitu�dine pe cei trei maeștri inimita�bili ai viorii, secondați cu stră� lucire de Armand Marsick și orchestra sa.“

Articolul din „Le Monde Mu�sical“ se încheie semnalând că„publicul a tropăit din picioare,și�a strigat admirația și nu a maiîncetat cu aplauzele“. Ceea ce nuse spune este că, presat de acestpublic, George Enescu s�a așezatla pian și, împreună cu JacquesThibaud, a cântat cea de�a douasa Sonată pentru vioară și pian.

Documentele pe care ni le�apus la dispoziție și pentru care îisunt recunoscător dlui JacquesMarsick includ și fotografia origi�nală folosită de „Le Monde Musi�cal“. Mai mult despre colecțiaMarsick în numărul viitor al săp�tămânalului nostru. SDC

6ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018muzică

www.suplimentuldecultura.ro

ÎN ONOAREA LUI MARTIN MARSICK

Pe urmele unui mare pedagog al viorii și ale lui George Enescu (I)

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Zilele trecute am primit un mesaj cu totulspecial și surprinzător. Un urmaș al celebruluiviolonist și pedagog Martin-Pierre Marsick(1847-1924), cel al cărui elev a fost GeorgeEnescu la Conservatorul din Paris în anii 1895-1899, îmi scria oarecum necăjit că înciuda demersurilor făcute la București nimeninu a părut să fie interesat de documentele,

în majoritate inedite, pe care le-a propus spre studiu muzicologilor români. Profesor de istorie, dl Jacques Marsick deține întreagacolecție de documente a familiei de muzicienibelgieni cu origini cehe din secolul al XVIII-lea,între care cel mai vechi personaj, descoperitprin cercetări genealogice, se căsătorea laLiège în 1707 cu o localnică.

„Le Monde Musical” 1933 (extr.)

Jacques Thibaud, Carl Flesch, George Enescu la Jupille (Col. J. Marsick)

7ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Recitindu-l pe Hamlet

Mutarea acțiunii în alte vremuri nuare un impact major asupra viziuniipropuse, ea reiterează aici ideea căistoria se repetă mai ales pe laturaei rea, cum zicea Hegel. Însă, pe par�cursul celor aproape patru ore despectacol (cu pauză), Victor IoanFrunză realizează o suită perti�nentă de reinterpretări ce ecra�nează, prin profunzimea reevaluă� rilor semantice, faptul că spectacolulnu e perfect, că distribuția (aceea pecare am văzut�o eu) e inegală, căexistă mijloace de expresie incom�plet dezvoltate.

Spectacolul debutează cu ofi�cierea înmormântării fostului regeși preluarea puterii de asasinulClaudius, indicând ferm intriga dincare curg toate acțiunile teatrale.Scena Fantomei e prezentată puținmai târziu, când regizorul subli�niază cheia propriei lecturi: relațiaintens afectivă dintre Hamlet�fiul(Andrei Huțuleac) și Hamlet�tatăl(Alexandru Pavel), în numele că�reia urmașul va răzbuna moarteaantecesorului. Intensitatea relațieifiliale se transmite și prin aparițiaunui Hamlet�copil, așezat, protec�tor, în urma lui Hamlet�tatăl. Copi�lul apare și pe afiș, un mic manifestimagistic al premisei, deja cu câ�teva decorații în piept, nu doar unreflex scenografic, ci un semn alevidenței că prințul se va ridica laașteptările Tatălui, în ale cărui ad �mirație și devotament s�a format.

FINALUL SPECTACOLULUIDEZVOLTĂ ACEEAȘI IDEE A REPREZENTĂRII

Prezența copilului Hamlet aduceun surplus emoțional, dar anunțăși viitorul, indicând simbolic cămoștenitorul va atinge altitudi�nea datoriei. Ideea e dusă chiarmai departe, în trupa actorilorambulanți aflându�se un copil, unpandant al juniorului prinț, care,prin teatrul în teatru, participă lademascarea fratricidului.

În Cursa de șoareci, Hamlet�re�gizorul negociază dramaturgic cuactorul principal, căruia îi va scriecâteva tirade pentru Asasinarea luiGonzago. Spectatorii primesc flu �turași cu amprente sângerii, cuanunțuri publicitar�informative, înstilul televiziunilor comerciale deazi („Șoc! Groază! Lezmaiestate!“;„Pasiune, tragedie, umor și erotism,toate într�o re prezentație memora�bilă!“), cu elemente de poetică tea�trală, gen „rostul tuturor întreprin�derilor noastre teatrale a fost încăde la început să punem Lumiioglinda în față. Să�i arătăm Virtuțiiadevăratele ei trăsături:celui ce me�rită ironia, adevăratul său chip, fap�tului urât să�i dăm dimensiuneareală, iar vremurilor și mulțimilor, săle redăm înfățișarea și tiparul lor“. Emultă ironie în acest tip de tipăriturăînsoțitoare a unui spectacol, chiar laadresa noilor ten dințe estetice: „Re �gia colectivă, marcă a trupei noastre,reușește în această instanță să suflepraful de pe tragedia renascentistă,izbutind o remarcabilă psihodramă,dominată de accente moderne șichiar moderniste“.

Hamlet�tatăl reapare fizic demai multe ori în scenă, în punctede maximă tensiune – la finalulCursei de șoareci, la finalul specta�colului, dar e prezent aproape tottimpul prin reprezentare fotogra�fică. Un gest semnificativ este acelaal lui Hamlet�fiul, care uneștedouă portrete foto, al său și al tată�lui, pe pieptul și mânecile tricouluinegru pe care l�a îmbrăcat, for�mând un chip întregit de acestedouă jumătăți care�l constituie.Reprezentarea prin imagine, aicifotografică, relevă nu doar un sensafectiv, de legătură genetică, ciintenția vădită a fiului de a�l păs�tra pe părintele său în configurațiacasnică și regală uzurpată de Clau�dius. Un panou cu fotografii, pepost de album, o arată explicit,Hamlet�fantoma secondat de copi�lul�Hamlet se vor așeza într�un

still între pozele cu Claudius, Clau�dius și Gertrude, familia lui Polo�nius. Finalul spectacolului dez� voltă aceeași idee a reprezentării,cu Hamlet�tatăl prezent fizic și fo�tografiile în negativ ale celor careau trecut orizontul ființei.

RĂZBUNAREA E FORMA DE DOLIU A LUI HAMLET

Nu există personaj și situație dra�matică care să nu fi fost recititescenic de Victor Ioan Frunză. Fe�meile din piesă contează maipuțin, sunt anexe ale acestei con�fruntări a bărbaților. Gertrude eștearsă (senzație la care se preapoate să fi contribuit jocul mo�dest al actriței Mirela Zeța; rolul einterpretat alternativ cu AndreeaZămoșteanu), Ofelia (Nicoleta Hân �cu) e dominată de infantilism, deo suferință oarecum copilăreascăîn raport cu Hamlet, tradusă sce�nic prin cutia ei cu amintiri, dincare scoate două păpuși (Barbie șiKen) ce repovestesc prin joc (ca lapsihoterapeut) istoria lor de dra�goste. Rosencrantz și Guilden�stern (Carol Ionescu și VoicuAni ței) sunt doi studenți de cole�giu britanic, ușor caricaturizați,linie de portretizare ce vine dinrolul lor duplicitar în contextulinfectat de crimă.

Cartea lui Hamlet, temă carea suscitat nenumărate supozițiiexegetice și polemici, e un tom im�presionant din Enciclopedia dellospettacolo, nu întâmplător, citrimițând la dimensiunea jucată anebuniei lucide a lui Hamlet și ademersurilor sale care rezolvăconflictul, prin teatru în teatru.

Răzbunarea e forma de doliu alui Hamlet, în viziunea lui Frunză,un personaj al deciziilor și alacțiunii. Hamlet�fiul capătă pre �ponderență în fața lui Hamlet�regi�zorul, Hamlet�cărturarul, Hamlet�îndrăgostitul, Hamlet�prietenul, totatâtea dimensiuni ale unui eu ham�letian construit, din care cel maiputernic, este, aici, primul. SDC

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

„Acțiunea se petrece în orașul Elsinore din

Danemarca, în anii 1960“, se precizează în

prezentarea spectacolului Hamlet, prințulDanemarcei, realizat de Victor Ioan Frunză

la Teatrul Metropolis din București. Mutarea

acțiunii teatrale în alte spații geografice ori

temporale e o cale utilizată recurent de regia

interpretativă, un tip de poziționare creatoare

față de text preferată și de regizorul român.

8ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

SE REINVENTEAZĂ CU FIECARE ROL, DAR RĂMÂNE EGAL CU SINE

John Travolta: „Nu suntem în competiție cu nimeni.Fiecare are drumul lui“

IULIA BLAGA

Actorul a fost prezent cu toată fa�milia – soția Kelly Preston, copiiiElla și Benjamin, sora Ellen – lapremiera filmului Gotti, de KevinConnolly (unde joacă rolul titu�lar, în compania lui Kelly Preston)și la aniversarea de 40 de ani de lalansarea Grease. A fost surprinsdansând ca acum 40 de ani la opetrecere alături de 50 Cent. Fa�milia a stat în primele rânduri șila masterclass�ul ținut de el lainvitația festivalului – o întâlnirede o oră și jumătate unde a sedusasistența formată din jurnaliști,tineri actori și cineaști.

Travolta are modestie, căl�dură și o ingenuitate care trec ime�diat rampa. A fost întrerupt de maimulte ori de aplauze, o actriță dinSpania i�a spus „maestre“, am auzitîn spatele meu spectatoare șușo �tind: „Cât de bine le spune!“. Ne�apovestit despre cele mai impor�tante roluri ale sale, s�a arătat sen�sibil și înțelept (deși și�a pierdutun copil în 2009), a dat sfaturibune tinerilor actori – printre careacela de a nu se lua prea în serios(și Marcello Mastroianni spunea

asta). Și da, încă zboară. „Aviația eo parte a vieții mele la care nuvreau să renunț. Zbor aproa pe zil�nic. Am și un jet franțuzesc, Falconde la Dassault, cu el am venit pânăaici ca pilot comandant.“

Iată mai jos o selecție a celormai interesante lucruri spuse deJohn Travolta la acest rendez�vous:

Nu cred că cineva a avut cea maivagă idee despre amplitudineasuccesului pe care Pulp Fiction(1994, de Quentin Tarantino) ur �ma să îl aibă după lansarea de laCannes. Ne�am gândit că e un micfilm de artă care va avea un publiclimitat, dar după ce am luatPalme d’or�ul a schimbat istoria

filmului mondial și istoria mea.Am simțit chiar în seara premie�rei că filmul m�a schimbat ca ac �tor. Quentin a devenit apoi pentrucinemaul american cam ce a fostTruffaut pentru cinemaul fran�cez, chiar dacă la un nivel mai co�mercial (deși eu mă așteptam săfie mai degrabă ca Agnès Varda).Pulp Fiction mi�a dat 24 ani dealegeri. După el am jucat în oricefilm am vrut.

Pe platou Tarantino e ca toțimarii regizori. Nu inventez, lacineaști am auzit asta:90% dintreei își fac temele din timp alegândactorii în care știu că pot avea în�credere. Quentin mă consideraimprevizibil. Mi�a și spus: „Dacăaș fi vrut un actor previzibil, aș fi

ales pe altcineva. Nu știu ce veiface cu rolul ăsta, dar îți daumână liberă“. Mike Nichols, JohnWoo, Robert Altman sunt la fel.Știu de dinainte cu cine au de�aface, deci nu�și mai bat capul cuinterpretarea, ci doar cu felul încare își vor orchestra viziunea.

Marlon Brando mi�a spus cucinci ani înainte să moară – îmiluasem inima în dinți și�l contac�tasem pentru un proiect, The CivilAction, care nu s�a mai făcut: „Nutrebuie să accepți un rol dacă re�gizorul nu te iubește. Trebuie să tevrea cu tot dinadinsul, pentru căîncrederea pe care o are în tine îțiva permite să joci la un nivel supe�rior. Dacă iubirea lui e călduță, osă te pierzi în traducere“. Privind

înapoi, văd că cele mai bune inter�pretări le�am avut tocmai în fil�mele ai căror regizori m�au iubit.

Acesta a fost cazul și cu Sa�turday Night Fever (1977, de JohnBadham). Eram pe atunci foartetânăr – aveam trei ani, doar căarătam mai în vârstă. (Râde, salala fel.) Făceam deja seriale TV șieram cunoscut, iar acest lucru îm�preună cu filmul mi�au permis sămă obișnuiesc treptat cu faima.Succesul n�a fost ceva neplăcutsau greu de dus, nu mă pot plânge.

La fel ca Pulp Fiction, cre�deam că Saturday Night Fever eraun mic film felie de viață și nu bă�nuiam că urma să devină un feno�men cultural, deși am văzut peplatou (așa cum se întâmplă une �ori) că întreaga echipă voia săcreeze ceva unic. M�am antrenatvreo șase luni pentru scenele dedans, aproape zilnic. Cum făceamactorie de la 12 ani, mă simțeammult mai confortabil în postura deactor, dar mi�am dorit să fiu într�a �tât de bun dansator încât să�l facpe spectator să creadă că sunt celmai bun din acel colț de Brooklyn.

Mi�a plăcut și experiența de laSaturday Night Fever, și cea de laGrease (1978), dar ceva s�a schim batcu totul în cariera mea după Grease.Făcusem cu regizorul Randal Klei�ser un alt film înainte de Grease,The Boy in the Plastic Bubble (1976),care e poate cel mai popular film TVdin toate timpurile. A fost o sarcinădestul de dificilă să transformăm unspectacol de succes de pe Broadway –cum a fost Grease – într�un film desucces. E interesant cum faima luiGrease se extinde asupra fiecăreinoi genera ții. Știu copii de 4�5 anicare se uită acum la el ca și când arfi un film nou. Eu am crescut cu Pearipile vântului și Yankee DoodleDandy, dar știam că fuseseră filmatemai demult, pe când Grease emereu proaspăt.

Când am făcut Savages (2012,de Oliver Stone), Benicio del Toro

La 64 de ani, JohnTravolta arată foartebine, dar se pare cănu-i place să i sespună că arată șitânăr. Cred că dincochetărie a spus lamasterclass-ul ținut înacest an la Cannes:„De câte ori mi sespune că arăt tânăr,am impresia că suntluat la mișto“.

John Travolta cu Kelly Preston

9ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

m�a luat deoparte și mi�a zis: „Cândaveam 12 ani, am văzut Grease de14 ori la cinema. Datorită ție m�amfăcut actor“. Nu mi�aș fi imaginatniciodată că Grease a creat unactor atât de puternic și de grav caBenicio del Toro. De fapt, Greaseinfluențează fiecare spectatorîntr�un mod foarte personal, maiales când e vorba de oameni careau de luat o decizie.

Brian De Palma mi�a spusceva interesant când am făcutBlow Out (1981). Îi arătasem treivariante în care puteam juca oanumită scenă și mi�a spus: „Teplătim o căruță de bani ca să de�cizi ce variantă să joci. Am încre�dere în tine“. Am ținut mintechestia asta și mi�am dat seamacă, într�adevăr, jobul meu e săcreez personajul și că trebuie să�miasum responsabilitatea lui.

La fel a fost și cu Face/ Off(1997). John Woo a avut încredereîn mine și în Nick (n.red.: NicolasCage). A fost greu pentru că Nicknu reușea să�și dea seama cineeram ca să se poată transforma înmine. Văzuse filmele mele și nu selămurise, așa că i�am propus să neuităm la ce filmasem în ziua prece�dentă. A fost mai ușor pentru minesă devin Nick decât a fost pentru elsă se transforme în mine. Vedea înfilmele mele doar personajele. So �ția mea și cu mine părem leadingactors, dar de fapt suntem leadingcharacters. Preferăm să jucăm alțioameni decât pe noi înșine.

Îmi place să joc personaje carenu�mi seamănă, dar știu oamenicărora le plac personajele asemă�nătoare lor pentru că le dau si �guranță. Ideal e să le poți juca peamândouă. Atunci când joc ceva ceîmi seamănă, îmi place să fie apro�piat de sentimentele mele, cum afost personajul lui Michael dinPhenomenon (1996, de Jon Turtel�taub), cu care m�am identificat.

Știam că rolul în travesti dinHairspray (2007, de Adam Shan�kman) era un mare risc pentrumine, de asta mi l�am și asumat. Ojurnalistă foarte cunoscută m�aîntrebat după ce a văzut filmul:„Te�am căutat și nu te�am găsit,dar cine era actrița aia extraordi�nară care o juca pe Edna?“. Așami�am dat seama că reușisem.Prima zi de filmare a fost grea. Eracald, eram cu costumul, machia�jul și peruca pe mine, eram trans�pirat tot, dar cu formidabilulChris topher Walken alături amers ușor. Cheia a fost să joc o fe�meie masivă, lipsită de greutate.Chiar dacă era masivă, în minteaei ea se vedea ca un fulg, ca înurmă cu 35�40 de ani.

Nu am regrete. Cred că tre�buie să trecem prin tot felul deexperiențe. Când cariera mea n�amers, am decis să trăiesc viața lamaxim și să o absorb, iar când amavut din nou șansa de a juca, amfăcut apel la propria bibliotecă deamintiri. E meseria noastră sătrăim viața și să observăm cuatenție tot ce se întâmplă. Acumtrei luni am primit un SMS de laun actor care mi�a spus că nu știece să facă pentru că n�a mai lucratde mult. I�am răspuns: „Ai ales oprofesie imprevizibilă prin naturaei, obișnuiește�te cu ideea. Maibine gândește�te ce ai putea facecând nu lucrezi. Dacă vrei o viațăliniștită, du�te la o companie careîți face program, dar nici acolo nuvei avea garanții. Nimeni nu�țipoate garanta nimic. Singura ga �ranție e încrederea că poți faceceva, încrederea în abilitățile tale“.

Fiecare artist are creații careunora le plac și altora nu. Succesulînseamnă exact ceea ce decizi tu căînseamnă. Am văzut picturi de Mo�reau și de Picasso despre care ți�egreu să crezi că sunt făcute de ei.Nu mă îngrijorez în privința succe�sului. Ideea de revenire (engl. co�meback) e ceva subiectiv, așa cănu�i dau prea mare importanță.Are o semnificație pentru cei carese iau după cifrele de box�office șio alta pentru critici. Pentru uniiadevărata mea revenire a fost LookWho’s Talking, pentru alții PulpFiction. Fiecare are altă definiție.

Reinventarea mă definește. Nuspun că nu�mi place de mine, darmă plictisesc de propria personali�tate și îmi place mult mai mult săcreez personaje, mai ales când aumulte straturi și comportamente(fizice, verbale etc.). De aici îmi tragbucuria, numai asta aș face.

N�am nimic în comun cuJohn Gotti în afara faptului că șimie îmi place să mă îmbrac bineși că îmi iubesc familia, dar tre�buie să am încredere că pot jucaun astfel de personaj. N�am ne�voie să fiu de acord cu el sau sămă simt confortabil în pielea lui.Nu m�am simțit confortabil niciîmpușcând oameni în Blow Outsau în Pulp Fiction, dar aveam în�credere că pot portretiza acelepersonaje în mod convingător.Cred că fiecare actor își face teh�nica lui, dar odată ce decizi cumsă lucrezi, multe griji se duc. Efoarte simplu. Niciodată nu judecpersonajele din punct de vederemoral, ci mă străduiesc să absorbcodul lor moral. Gotti era dedicatCosa Nostra, și asta am jucat.

Nu știi niciodată când ajungila personaj. Când am făcut Pulp

Fiction, știam cum doream să�l jocpe Vincent Vega, dar nu l�am des�coperit cu adevărat decât atuncicând mi�am dat seama cum tre�buie să arate – greoi, cu un cercelîn ureche, netuns, lent. Fiecarepersonaj se introduce într�unanumit fel. La Gotti a fost lău �dăroșenia și durerea. (În sală seaude un telefon. Travolta: „Alo?“.Sala râde.)

Am nevoie să lucrez cu regi�zori tineri pentru pasiunea lor.Mă gândesc și că printre ei se poa �te afla un Tarantino.

Calitatea artei e cea care con�tează, nu faptul că are loc pe sce �nă, ecran sau la televizor. Amauzit o grămadă de teorii – dacăfaci teatru, n�ar trebui să faci film;dacă faci film, n�ar trebui să faciTV etc. Adevărul e că am văzut oa�meni la fel de talentați și în fil�mele de amatori, și la Hollywood.

Sunt o grămadă de sfaturi pecare le�aș putea da tinerilor ac�tori, dar voi spune doar atât (e ochestie simplă pe care am învă �țat�o și pe care, de fiecare datăcând am ignorat�o, am regretat):

nu suntem în competiție cu ni�meni. Fiecare are drumul lui. Dacăai un talent, caută modalitatea dea transmite acel talent. Dacă te uițiîn stânga și�n dreapta – mă rog,poți să�i admiri pe alții –, nu telă sa intimidat. Păstrează�ți inte�gritatea pentru ceea ce vrei să faci.Câștigi sau nu, e OK. Asta o să�țiia o mare greutate de pe umeri.Dacă crezi că poți face un film peiPhone, fă�l cât mai bine. Poate căalții au o tehnologie mai bună,

dar n�o face pentru a demonstracă ești mai bun, fă�o pentru tine.

Nu poți lua actoria prea în se�rios. Dacă�i scoți amuzamentul, te�aiars. Unul dintre cele mai amu� zanți oameni pe care i�am cunos�cut a fost Marlon Brando, și a fostunul dintre cei mai buni actori.

Trebuie să vă găsiți lucruricare să vă stabilizeze. Trăim într�olume foarte confuză și avem ne�voie de ceva care să ne ancoreze.De pildă, băiatul meu a văzut ierimulțimea de oameni din Cannesși s�a speriat, dar când m�a văzutpe ecran, s�a liniștit.

Există un raport organic, na�tural pe care un bărbat și o femeieîl creează, o zonă de confort. Cândam filmat Primary Colors, ElaineMay (soția lui Mike Nichols) eraaproape tot timpul pe platou.Când Mike se supăra pe mine, măduceam la ea așa cum te duci lamama: „Elaine, Mike nu mă lasă săschimb replica asta“. „Mike! Fă cumspune John!“ Nu pot spune că n�am profitat de acest raport ma�tern. (Râde.) Pot comunica foarteușor și cu o femeie regizor, dar nupot face diferența între cele douăsexe în materie de regie. Cred căla amândouă e vorba de abilități,de încredere și de siguranță. Poa te

că pe platou regizoarele suntmai maleabile și mai deschisepropunerilor actorilor, dar șiasta e dis cutabil.

N�am avut niciodată vreopro blemă cu un regizor. Până șipentru Oliver Stone, care e un tipdur, am găsit limbajul. Mi�am spus:

„Hmmm, New York, bine situat,probabil l�au iubit părinții cândera mic. Ia să�l tratez cum l�a tra�tat probabil maică�sa.... Oliver, Ilove you!“. A mers.

Când eram mic, ai mei seuitau la filmele lui Fellini și Ber�gman. Am văzut atunci La stradași Giulietta Massina mi�a ruptinima când a murit. L�am întrebatpe tata de ce a murit și mi�a spuscă de inimă rea. Nu înțelegeamcum putea muri cineva de inimărea, dar pe urmă am înțeles. Artaacelui film m�a impresionat înmod subtil, dar atât de puternicîncât am început să iubesc filmelede artă. Deși filmele mele sunt ul�trapopulare, pasiunea mea suntaceste filme.

Arta schimbă viețile oameni�lor. Dacă ne iei arta, ne iei sufle�tul. Dar mai există și arta de atrăi. Atâția oameni uită că avemocazia de a trăi zi de zi ca nișteartiști. SDC

Îmi place să joc personaje care nu-mi seamănă, dar știu oameni cărorale plac personajele asemănătoare lorpentru că le dau siguranţă.

Imagine din Gotti, de Kevin Connolly

10ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018carte

www.suplimentuldecultura.ro

În puterea unui om. Modelul orbanizării Personalitatea și evoluția lui Vik�tor Orbán sunt surprinse, de la că�derea comunismului în Ungaria șiîn întregul spațiu central�est euro�pean și până azi, de Paul Lendvaiîn Ungaria lui Orbán. Volumul be�neficiază atât de valențele istoriceale lui Lendvai (printre altele,autor al unor cărți privind trecu�tul acestui spațiu), cât și de forma�rea sa ca jurnalist. Această a douadimensiune este cea care oferă unmare plus volumului de față, auto�rul fiind în poziția de a�i fi cunos�cut direct pe majoritatea actorilor,mare parte dintre ei fiind șiintervievați de către el, inclusivprotagonistul principal.

RADU CUCUTEANU

Despre Viktor Orbán știm astăzi în�deajuns de multe încât să putemobserva cum modelul său de con�ducere autoritară a cuprins o țarăîntreagă, captivă în fața mesajelorlansate de el într�un spațiu publicpe care a ajuns să�l controleze pe de�plin. De aici și derapajele multiplede la valorile unei Uniuni Europenedemocratice. Pentru noi, lucrulpoate părea puțin ciudat, dacă ți �nem cont de chiar poziția Ungarieipe hartă (știm cu toții, istoria estegeografie) și de apropierea sa cultu�rală față de valorile U.E. Aceasta celpuțin până de curând, când a înce�put alunecarea țării dinspre EuropaCentrală spre Balcani, proces carepare să se accelereze.

Ca structură, volumul estedezvoltat cronologic, de la prezen�tarea backgroundului pe care s�adezvoltat personalitatea lui Orbánpână la momentul acaparării to�tale a puterii, anno gratia 2016(anul apariției cărții), când con�duce Ungaria cu mână de fier, fărăsă țină cont nici de opoziție, nici desocietatea civilă.

O serie de dezvoltări ulterioarese prefigurează (mai bine spus îșiau originea) în această primă pe�rioadă, a începuturilor sale politice,dar două sunt momentele cu ade�vărat importante în biografia prim�ministrului maghiar, așa cum sub� liniază Paul Lendvai.

Primul este cel al apariției salepe scena politică, moment în care afost considerat de toată lumea cafiind marea speranță liberală (maibine zis, de centru�stânga) a Ungariei.

Cel de�al doilea este cel al des�prinderii de liberalism și convergența

sa treptată (împreună cu partidulpe care îl conduce) spre o formă denaționalism antieuropean și auto�ritarism. În privința ultimului ter�men, cum bine constată PaulLendvai, sunt multe sintagme puseîn joc, fără să se ajungă la un con�sens. Se vorbește despre un sistemautoritar explicit, despre „statul ne�limitat“, despre o structură „fascis�toidă mutantă“ sau un „experimentneocolectivist, neocomunist“, o„dominație arbitrară“ (ceea ce im�plică dispariția separării puterilorîn stat), un regim hibrid (trăsătu�rile sistemului autoritar fiind maiputernice decât cele democratice)sau o semidictatură (p. 101 sq.).

RENUNȚAREA LADEMOCRAȚIE CA VALOAREPUBLICĂ

Această situație survine și ca ur�mare a evoluției sale pe scena pu�blică. Cameleon politic remarcabil,Orbán a observat la mijlocul anilor’90 lipsa de concurență în centru�dreapta spectrului politic, reușindsă se poziționeze în această zonă,pentru ca apoi să se îndrepte spreo dreaptă tot mai naționalistă șiantieuropeană. Stephen Bannon,fostul consilier al lui Donald Trumpși considerat a fi fost eminențacenușie a acestuia, l�a și numit„erou“ pentru aceasta. Paul Lendvaiîl prezintă clar pe Orbán în luminaapropierii de Putin ca fiind omulpreședintelui rus.

Nu trebuie uitat nici un altfapt, anume că însuși premierulmaghiar a afirmat, într�un discursținut chiar pe teritoriul României,pe 26 iulie 2014, la Băile Tușnad, căîși asumă crearea unui „stat nelibe�ral“, modelele fiind Rusia, Turciasau China (p. 150). Renun țarea lademocrație ca valoare publică,acesta este drumul pe care a mersși merge mai departe Viktor Orbán.Punerea fundamentelor pentru onouă constituție a țării pare a fipreocuparea sa, o con stituție caresă transforme regimul său hibridîntr�unul autoritar cu adevărat. Deaici și comparațiile care s�au făcutîntre dorințele premierului ma�ghiar și regimul interbelic al luiMiklos Horthy.

Finalmente, ce ne prezintă PaulLendvai este biografia unui om cea ajuns să stăpânească destinulunui stat. Este vorba despre o guver�nare de natură exogenă, care implicădiferențierea dintre deținătorii

puterii și populație, o populație înmare măsură controlată prin mass�media, prin impunerea ideii de ce�tate asediată, cu folosirea unuidiscurs cu elemente naționalisteîmpotriva unui curent proeuro�pean. Paul Lendvai vorbește des�chis nu doar de apropierea unorelemente discursive din vocabula�rul altor partide, ci chiar de „na �ționalizarea politicii în fața uneisocietăți civile aproape paralizate”,ceea ce ține de o guvernare „defacto prezidențială și centralizată,dirijată de Viktor Orbán dupăbunul plac“ (p. 185). Situație cepoate suporta o serie de analogii cuRomânia de astăzi. Ca simplu exem�plu, la noi se propun legi care săsancționeze „antiromânismul“, ceva fi definit după bunul plac alguvernanților. În Ungaria s�a tre�cut de asta, acum s�a votat o legeprin care oricine fluieră sau huiduieîn timp ce Orbán ține un discurs ur�mează să ajungă la închisoare.

Poate suna cunoscut cititoru�lui faptul că, în aceste condiții, din2010 până astăzi au emigrat defini�tiv din țară o jumătate de milion detineri maghiari, la o populație desub 10 milioane, în condițiile unei„permanente stări de asediu [...] in�ventată și regizată de Orbán“ (p.135). Publicul românesc este fami�liarizat și el cu discursivități care sățină de un principal „dușman“,același identificat și de Orbán:George Soros. Demonizarea aces�tuia a fost foarte eficientă în Unga�ria, cum pare a fi și în România. Înțara vecină, sondajele arată că suntpărți din electorat care vor vota îm�potriva partidului miliardarului.Că o asemenea organizație nuexistă, e partea a doua. Sunt curioscare ar fi rezultatele unui sondaj si�milar în România. Mai ales că înambele țări conspiraționita se acu�tizează și la nivel de discurs oficial.

Putem observa o serie de ase�mănări foarte puternice: cons pira �țiile care nu lasă țara să se dezvolte,emigrația puternică, teama (nejus�tificată) de imigranți, acestea cateme ale discursului oficial, apoicontrolul asupra Parlamentului șia executivului, strângerea puterii,a întregii puteri, în mâinile unuigrupuscul de oameni, controlul cese încearcă asupra mass�media,descurajarea și ignorarea opoziției,dezbrăcarea funcției prezidențialede prerogativele sale, presiuneapusă pe Justiție, subordonareaBăn cii Centrale și a politicilor

economice, controlul Curții Con �stituționale, „guvernarea directă“prin hotărâri de guvern și ordo �nanțe de urgență, instaurarea con�trolului direct al statului asupracâtor mai multe sectoare econo�mice, descurajarea mediului pri�vat, lupta cu „străinii“, de la bănci lalanțuri de magazine și la corporații,ignorarea societății civile, apro�prierea la nivel discursiv a câtormai multe teme cu potențial popu�list, pe scurt, intrarea în disoluție astatului de drept.

Dar cum s�a ajuns aici? Poatepărea cunoscut și românilor dinanul de grațiere 2018. Foarte pescurt, pornind de la un grup deprieteni s�a ajuns la acaparareatreptată a puterii în stat. Aceasta s�a realizat prin îndepărtarea deceea ce se numește bună guvernareși luarea puterii. Ca într�o de cla �rație mai veche a unui personaj po�litic autohton (privind înscriereapolitică, motivată prin vestita re�plică „au fost singurii care m�auvrut“), Orbán a găsit o nișă care i�apermis accesul la putere și înstăpâ�nirea sa. Ceea ce ne arată cum pen�tru putere, puterea în sine, defac tură politică, dublată de cea fi�nanciară ce o însoțește automat peprima, sunt personaje care ar faceaproape orice, pentru care aderareala un set de valori nu reprezintădecât haina zilei de azi, la care potrenunța oricând, pentru o zi demâine în haine mai mândre.

Bineînțeles, și analogiile cusituația din România se opresc laun punct:volumul lui Paul Lendvaiare în engleză un subtitlu – Omulforte al Ungariei, ceea ce nu arenici o legătură cu vreun puternic al

zilei din România. Aici, la porțileOrientului, mizele sunt mult maimeschine. Doar că antrenează unîntreg popor pe un anumit drum.

Karl Popper scria în 1945, înSocietatea deschisă și dușmanii ei:„Totalitarismul modern este doarun episod în revolta eternă împo�triva libertății și a rațiunii. Se dis�tinge de episoadele anterioare nuatât de mult ideologic, cât prin fap�tul că liderii săi au reușit să înfăp�tuiască unul dintre cele mai în� drăznețe vise ale predecesorilor. Autransformat revolta împotriva li �bertății într�o mișcare populară“.Se pare că nu ne putem desprindede reveniri asupra unui subiect cetrebuia să fie închis de trei sferturide veac. Tocmai de aceea viitorul nupoate fi decis doar de vremelniciconducători. Cu atât mai mult deunii pentru care conflictul și dezbi�narea sunt instrumente politice, iarnu consensul și construcția. SDC

Paul Lendvai, Ungaria lui Orbán,traducere de Maria-MagdalenaAnghelescu, Editura Polirom, 2017

11ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018 călătorii

www.suplimentuldecultura.ro

Importanța singurătății

DESIRÉE HALASEH

Nu demult scriam o carte. De că�lătorii. Spațiul dintre nori. Curucsacul prin India (Editura Poli�rom, 2016). Despre femeia singurăpe drum, dar nu tot timpul și nuîn orice circumstanțe. Undevaprin nordul prăfuit al Indiei, într�ocafenea cu beculețe de Crăciun șimeniu vegetarian la cină, cu ceainegru și lapte de bivoliță cu nuc �șoară, ghimbir, cardamom și feni�cul, scriam mare și lat pe o paginăde jurnal:

M�am săturat de toate mo�mentele:

l când azi te plângi de ace �leași lucruri ca și ieri;

l când nu�ți folosești capul;l când nu asculți;l când te grăbești;l când sari calul;l când nu te raportezi la

locul în care călătorești;l când trebuie să�mi nego�

ciez ziua;l când trebuie să�mi împart

timpul;l când vreau să stau, să tac, să

citesc și tu vorbești încontinuu;l când grupul e obligatoriu și

liberul arbitru e mort;

l când te agiți;l când nu înțelegi ce se în�

tâmplă;l când o iei înainte;l când rămâi în urmă.

Pentru cea mai rafinată ex �periență de călătorie, deconecta�rea e imperativă. Dispariția fărăurmă, telefonul out of service, e�mailurile fără răspuns de vacanță.Orice identitate e posibilă, oricepoveste e adevărată, nici un trecutnu mai are relevanță. Terenul dejoacă e deschis, mingea e la tine.Și tocmai această stare de alertă șiprezență e cel mai bun însoțitorpe care îl poți găsi vreodată.

Atunci când reușesc să plecsingură departe, simt că trăiescceea ce îmi este dat să trăiesc.Neinfluențat și în mod deliberatlipsit de siguranță. Atunci cândreușesc să fug de grup, partenersau companion de călătorie chiarși pentru câteva ore, știu că cevaminunat e pe cale să mi se întâm�ple. Atunci când ratez o întâlniredoar pentru că am văzut ceva maiinteresant pe drum știu că am opoveste nouă de scris în carte.Atunci când mă rătăcesc și nu amnici o hartă la îndemână e clar căam scăpat de corvoada întrebări�lor și răspunsurilor eterne – șiacum unde mergem?

NICI ÎN RUPTUL CAPULUI NU AVEAM CHEF DE TURURI GHIDATE

În toate plecările de până acum,fiecare moment de singurătate șianonimitate a fost un semn al suc�cesului și autenticității. În toateplecările de până acum, fiecareadunare de oameni a stat la bazaunei agonii neîntrerupte, de plic�tiseală și repetiție.

În prima seară când am ajunsîn hostelul din Kuala Lumpurunde avem să lucrez la recepție șisă mă ocup și de așternuturi, mar�keting și aprovizionare, imagineacolegilor mei bine dispuși, gata dea mă iniția în pub crawling și bin gedrinking mi�a adunat stomaculîntr�un buzunar al unei haine mo�totolite dintr�o centrifugă arun�cată într�un hău.

Nici în ruptul capului nuaveam chef de tururi ghidate. Ast�fel încât am evitat cu grație oriceactivitate turistică de grup și amluat la pas lent, molcom și rătăci�tor toate colțișoarele unei feliiproaspete de metropolă asiatică.

Temporaritatea călătoriilorintensifică legăturile interumane,dându�le o notă prețioasă de uni�citate. În același timp, nu ai cumsă nu înțelegi că toate au un bunînceput și un sigur sfârșit, iar fie�care întâlnire e menită să se ter�mine odată cu biletul de plecareal unuia dintre noi. Înveți săiubești fără așteptări și să o iei dela capăt cu fiecare destinație de peharta ta personală. Planurile de ate revedea, de a cuceri alte și alteexperiențe împreună rămân decele mai multe ori la stadiu deromanțare a unor întâlniri de alt�fel irepetabile. Începi să înțelegi cănu orice compromis îți e benefic șiai libertatea de a refuza orice nuse potrivește în tabloul mai larg alvieții tale. Într�o oarecare măsură

ai șansa să devii invizibil, ceea ceeste tot timpul de dorit atuncicând ajungi într�un loc nou.

E o ocazie de a reevalua șidescoperi resorturi noi ale ființeitale, mereu schimbătoare, mereuîn căutare de altceva. Ceva nou șiînsuflețitor.

CÂTE OCAZII POȚI RATAÎNTR-O VARĂ?

Poți să fii în cel mai fantastic locde pe fața pământului și tot te veisimți gol, singur și disperat dacăte afli în compania greșită. Alter�nativ cele mai dificile, aride sauneprietenoase locuri se vor trans�forma rapid în rai alături de oa�menii potriviți. E o loterie la carenu știi niciodată dacă vei câștiga,indiferent de gradul de risc pecare ți l�ai asumat. Vorba fran�cezului – then, why bother? Cabunul simț, e grav de simplu:plea că singur!

În scurt timp devii dependentși nu îți mai poți imagina cum eraînainte. Vacanțe sincronizate, sca u �ne alăturate, bagaje asortate,creme împărțite, seri dormite, apu�suri ratate, discuții interminabile,

aventuri ratate, cărți necitite, ro�chii necumpărate, cauciucuri nes�chimbate șamd. Câte ocazii poțirata într�o vară? Câte într�un an?Câte într�un deceniu? Câte într�ocăsnicie? Câte într�o viață? Des�tul, fii sigur.

Nimeni nu poate descoperilumea în numele tău. Știu că poatepărea înfricoșător, că nu ai destulăîncredere în tine încât să știi că veisupraviețui în orice circumstanță,chiar și atunci când trebuie săschimbi camera de hotel pentrucă s�a spart o țeavă în baie sauatunci când trebuie să părăseștiurgent țara pentru că a pornit unrăzboi civil. Dar încearcă.

Mark Twain, fie�i țărâna ușoară,era de părere că nu poți afla vreo�dată cât de mult iubești sau de �tești un om decât după ce călăto� rești împreună cu el. Nimic nupoate fi mai adevărat. Am ruptprietenii și m�am îndrăgostit pânăpeste poate de diverși parteneride călătorie, dar nimic nu mi�aadus o mai mare satisfacție de� cât momentul în care m�am elibe�rat din așteptarea însoțitoruluiperfect și am pornit singură ladrum. Ceea ce îți doresc și ție. SDC

Explorarea lumii e un act intim, iar solitudinea e o expresie definitorie acondiției umane. Compania umană înseamnă zgomot și reinterpretare. Nupoți fi niciodată sigur că ceea ce vezi cu propriii ochi e adevărat fără să tesupui unei negocieri continue între constatări anoste ale stării vremii șisentințe incontestabile asupra inerentelor condiții de drum. Luciditatea cucare ar trebui să vezi lucrurile așa cum sunt e întunecată de lasă-mă să te las, de discuții sforăitoare ale unor parteneri de călătorie care fie se plictisesc,fie nu sunt compatibili bioritmului tău natural, fie nu ar trebui să părăseascăvreodată meleagurile natale.

Îndrăznește să te aventurezi în necunoscut

Singur

12ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018avanpremieră

www.suplimentuldecultura.ro

Dorina Rusu – Râsul

– FRAGMENT –

Gura lumii

Mergeam prin beznă pe margineașoselei. Ieșiserăm din satul vecin,ne îndreptam spre casă. Veneamde la discotecă. Era sfârșitul veriiși de jur împrejur foșneau lanu�rile de porumb, încă verzi. Șo �seaua era pustie, luna era aco� perită de nori, iar noi mergeamalături, patru fete și un băiat, de�alatul șoselei. Nu ne era frică. Eumergeam pe marginea dinspreșanț, iar băiatul, mai mic decâtnoi, era chiar lângă linia albă dinmijloc. Cea mai înaltă, cu fustă al�bastră, Maria, fană Queen, fre�dona We Are the Champions, iarcea mai mică și subțire, Irina, curochie albă, cloș, povestea o în�tâmplare despre un băiat nătă�rău de la discotecă și râdeaîn truna, iar dinții mici și albi îistrăluceau în întuneric. Vară�mearâdea și ea. Mă gândeam că fu�sese o seară destul de bună pânăla urmă, chiar dacă nu așa cumne�am așteptat noi.

Nu am apucat să�mi duc gân�dul până la capăt, că am simțit oizbitură puternică în frunte și m�am prăbușit. Când am deschisochii nu știam dacă am stat acolocâteva minute sau câteva secun �de, dar aveam cămașa albă plinăde sânge și toți mă priveau în �spăimântați. Mi�au spus că am ogaură mare în frunte și una dintrefete mi�a dat o batistă. Nu mă

durea capul, îmi era amorțit. Înfața mea stătea în genunchi unbăiat necunoscut și plângea înhohote lângă o bicicletă strâmbă.Era din satul vecin și fusese la dis�cotecă la noi în sat. Nu înțelegeamde ce. Nouă nu ne plăcea la disco�teca din sat. Băiatul nu avea lu�mină la bicicletă și mergea chiarpe marginea drumului. Credeamcă plânge de supărare că m�a lovitși mă pregăteam să�i spun că nu evina lui că e așa de întuneric. Dartot ce a spus a fost:

— Ce fac eu acuma, am stricatbicicleta, am îndoit coarnele, măomoară tata!

S�a ridicat, și�a luat bicicletastrâmbă în brațe și�a dispărut înnoapte, bombănind înciudat că adat peste cineva cu capul așa detare.

Noi am rămas amețiți pe mar�ginea drumului.

Una dintre fete și�a făcut cruce. — Doamne, Maica Domnului!

N�am mai văzut om ca ăsta! Nu știam ce să facem: să ne

întoarcem în satul vecin să cău�tăm ajutor sau să continuăm dru�mul spre satul nostru? Mai erauvreo cinci kilometri.

— Poți să mergi, Otilia? m�aîntrebat una dintre fete.

M�am uitat în spate, era bez �nă, nu se vedea lumină la nici ocasă. În față era tot întuneric.

— Mai bine înainte decât îna �poi, am zis. Mergem acasă, măpansez și dimineață mă duc ladoctor.

Nu simțeam nici o durere, iarrana nu mai sângera așa de tare.

Mergeam pe marginea șoselei. Numai cânta și nu mai râdea nimeni.

În satul vecin se făceau disco�teci mai frumoase, sala era maimare și mai bine aranjată, muzicaera mai bună, aveau și un glob cubucăți de sticlă care arunca asu�pra dansatorilor lumini multico�lore. Deși între cele două sateerau doar câțiva kilometri distan �ță, ei se considerau mai evoluațipentru că erau mai aproape deoraș. La ei se dansa pe Queen șiMichael Jackson, la noi, organiza�torii rămăseseră încă la ABBA. Nuoricine din satul nostru era ac�ceptat la discotecă în satul vecin.Trebuia să știi pe cineva, să te in�troducă, altfel se uitau urât și nudansa nimeni cu tine. Erau vreocâțiva care se credeau mai ceva caMr. Darcy și Mr. Bingley din Mân�drie și prejudecată, deși nu eramare lucru de capul lor. Nu că noine�am fi crezut fetele Bennet, darvoiam muzică mai bună.

Una dintre fete avea un prie�ten în satul vecin, unul dintre ăiade familie bună. Ne�am îmbrăcatfrumos și, însoțite de băiatul maimic, un verișor al uneia dintrenoi, am descins în discotecă. Nuera cum ne așteptam. Băieții eraucam la fel ca ăia de la noi din sat,numai vreo doi�trei erau maidrăguți. Globul era cam primitiv.Numai muzica era frumoasă. Da �că tot am ajuns, am țopăit toatăseara. Pe la zece și jumătate amplecat spre casă. La unsprezecetrebuia să treacă un autobuz cunavetiști, Convenția, care veneade la oraș și trecea prin mai multesate. Dar când am ajuns în stațiene�am dat seama că mai e destulde mult până vine și ne�am gânditcă în timpul ăla ajungem pe jos.

Întâmplarea cu bicicleta ne�asperiat pe toți și ne�a stricat pla�nurile, dar nu mai aveam ce face,trebuia să mergem înainte. Întu�nericul ni se părea acum amenin �țător. Nu am apucat să înaintămprea mult, tăcuți și speriați, cândam simțit agitație printre fete.

— Ce se întâmplă? am între�bat, amețită.

Nu am primit nici un răs�puns.

Mi�am dat într�o parte părulîmbibat de sânge și atunci amvăzut. În fața noastră, șoseaua,cât era de lată, era împânzită deumbre. Ieșeau, una după alta, dinlanul de porumb. La început n�am înțeles. Dar când s�au apro�piat, am văzut că sunt băieți, toțidezbrăcați până la brâu. Nu�i ve�deam bine și nu știam cine sunt.Erau mulți și ne�au înconjurat.Cinci s�au dus în jurul Mariei,care era cea mai înaltă și mai fru�moasă. Au apucat�o de mâini.Fata țipa și se zbătea din toateputerile.

— Taci, fă, curvo, că ne stricitoată distracția. Lasă, că te poto�lim noi, a spus unul dintre ei și i�a acoperit gura cu mâna.

Apoi am văzut cum o târauspre lanul de porumb.

Celelalte erau și ele înconju�rate de bărbați în pielea goală,care le târau. Băiatul cel mic carene însoțea a fugit.

Totul s�a întâmplat foarte re�pede, n�am apucat să mă dezmeti�cesc. Deodată, unul dintre băiețis�a repezit spre mine și m�a trasspre marginea șanțului. Am zbie�rat și m�am zbătut, dar era mai pu�ternic. M�a trântit, s�a așezat pestemine și mi�a pus mâna la gură:

— Taci! Zbieram cu o voce animalică

pe care nu mi�o cunoșteam. Numai recunoșteam nici vocile ce�lorlalte fete, pe care le auzeamțipând în întuneric, în lanul deporumb. De jur împrejur, greieriicântau pe sute de voci.

Nu�mi venea să cred. Mi sepărea că nimic din ce se întâmplănu are cum să fie real, că e uncoșmar și că trebuie să mă tre�zesc. Nu puteam să cred că omulăsta în pielea goală, a cărui fațănu o vedeam, o să mă violezeacolo, pe marginea șanțului, du �pă ce abia fusesem lovită în capde o bicicletă. SDC

„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din volumul Râsul, de Dorina Rusu, care va apărea în curând în colecția „Fiction Ltd.“ a Editurii Polirom.

CARTEA

„Cu douăsprezece povestiri ruptedin viaţă. Dorina Rusu îmi pare unpovestaș plin de farmec. Poves -taș în sensul alegoriei prin careMario Vargas Llosa desemnascrii torul. Adică un om cu darulde a duce și de a aduce veștile șipo veștile cu oameni și despre oa-meni. De citit.“

(Neculai Constantin Munteanu)

AUTOAREA

DORINA RUSU a fost jurnalist în perioada complicată a anilor ’90 și afost martor la majoritatea evenimentelor importante ale acelor ani. Ascris pentru „Opinia studenţească“, „Cuvântul“, „Zig-Zag“, „Românialiberă“, „Ziua“. A colaborat la Radio Europa Liberă și a lucrat la TVR. A fost căsătorităcu politicianul liberal Horia Rusu, iar după moartea acestuia, în 2001, a condus timp de zece ani fundaţia cu același nume, care a promovatideile liberalismului clasic și ale capitalismului occidental. A colaborat în mai multe campanii electorale, printre care cea a lui Crin Antonescu din 2009 și cea a lui Klaus Iohannis din 2014. Din 2015este membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului.

...sau deloc!

Această constatare cu aer de „filo�sofie feisbucistă“ se impune fărăstrădanie la finalul filmului More(1969). Mărturisesc, nu�l văzusempână recent, când am dat de ver�siunea restaurată, cu imagine im�pecabilă, de�o captivantă prospe �țime, așa cum arată pe ecranulHD. Se găsește în volumul 7, Con�tinu/ation, din seria The EarlyYears, care conține și cadoul Med�dle, mixat 5.1 pentru iubitorii desurround. Probabil că n�a fostratat de nici un (autoproclamatcu mândrie) fan Pink Floyd.

Filmul este cumva cult, nudoar pentru secta pinkfloydienilor

de rit barrettian, ci și pentru cei �lalți, închinători ai Lunii, ai Zidu�lui sau ai Animalelor domesticeclonate politic (divizați insepara�bil în adepții profetului Waters șimartorii lui Gilmour).

Nu știu în ce fel persoanele cu„trecut deocheat“ (după criteriilemoralei burgheze din acel dece�niu fabulos, ca și de mai încoace)se raportează la parabola regizatăde elvețianul Barbet Schroeder înIbiza, loc ce aduce faimă Europei,și lansată în anul când oameniiaterizau pe Lună și păreau dis �puși să ajungă la Soare. Povesteade dragoste a lui Stefan, un tânăr

german licențiat în matematici,care călătorește de plăcere, cău�tând o climă caldă, și a Estellei, ofată din America, fără statut socialdefinit (a cărei caracterizare fă�cută de�o prietenă sună așa: „Tuchiar și când spui adevărul pari căminți!“) este o pledoarie evidentăpentru contracultura hippie ceexplodase la nivel mondial, rezu�mată de regulă în trei cuvinte: sex,drugs, rock�n�roll.

Concomitent, istorisirea poa �te fi văzută ca o transpunere mo�dernă a mitului icaric, dar și ca oilustrare a concepției mai multsau mai puțin religioase, conformcăreia bărbatul e victima femeii.Stefan, la fel ca biblicul Adam,este sedus de�o fată cam depra�vată și�și arde aripile precum an�ticul Icar, murind după ce luase osupradoză de heroină, pe corido�rul care ducea la Mare. Scriu Marecu majusculă, deoarece prezențaMediteranei, dimprejurul insuleiIbiza, e terifiantă, în ciuda faptu�lui că, filmată în cele mai lumi�noase momente ale zilei, este de

un albastru cuceritor, tumultuosși hipnotic.

Sigur, la o privire critică sub �țiată de pretenții estetice înalte,povestea e banală sau, cu îngă �duință, descriptivă, și se încheiecomod, ca în operele de bonton re�comandate de instituțiile paren�tale la rubrica „Așa nu!“. Dupăjumătate de veac și după răstur�narea sistemului de valori existentpână la acea dată, mi se pare cărămân valabile două lucruri: fra�gilitatea dintotdeauna a tinereții,exemplificată de actorii MimsiFarmer și Klaus Grunberg, și mu�zica trupei Pink Floyd, editată peLP�ul cu același titlu, More.

Considerat printre cele mi�nore în discografia grupului, dis�cul conține câteva piese remar� cabile, însă e alcătuit fără noimă,aproape haotic. Nu i�am dat im �portanța cuvenită, socotindu�l unaccident fericit, fără consistență.Cymbaline, Cirrus Minor, TheNile Song sau Green Is the Colour,toate compoziții ale lui Roger Wa�ters, capătă alt relief ascultate, fie

și fragmentar, așa cum și acolounde sunt inserate în coloana so�noră a peliculei. Cymbaline (hightime...), de exemplu, însoțește pri�mul contact cu drogul. Estellerăsucește ritualic țigarea, ofe�rind�o naivului Stefan, iar el, deșie adversarul narcoticelor, ac�ceptă curajos, impulsionat erotic.Antologică, deși iritantă, este șiscena susținută de Green Is theColour, cu firul de iarbă ce gâdilăsfârcul unui sân.

Dramatica temă orchestralăde la începutul filmului se înca�drează ideal în universul video�acustic pinkfloydian, însoțită deefectul fotografic numit în en�gleză flare. În română, cuvântulîși găsește echivalent prin fraza:„porțiune multicoloră cețoasă,generată de refracția luminii so�lare într�o lentilă, sau un grup delentile, cu o anumită construcțieși dispunere“. Prea lungă explica �ție pentru un curcubeu perfectcircular?

Muzica și filmul vă așteaptă...(de)Mult! SDC

Când „mai mult“ înseamnă mai puțin...

13ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Am vrut să scriu un text despre„de câte ori sunt capabilă sărevăd Friends și să râd în conti�nuare până când mă înec cu pop�cornul în gât“, dar nu am reușitsă ajung la un număr final, pentru că încă râd.

Am episoade pe care le�am văzutde cel puțin zece ori. Cap�coadă,toate cele zece sezoane, 83 de orede televiziune, le�am văzut de șaseori. Asta înseamnă 20 de zile dinviața mea, dacă nu aș fi dormitnici un minut. Încă râd. A apărutînsă și un sentiment nou: jena.

Când Netflix a achiziționat drep�turile de redifuzare a serialuluiFriends – în Statele Unite în 2015, iarîn Marea Britanie în 2018 – pentrumulți a fost prima dată când și�aurevăzut personajele iubite dinadolescență. Numeroși alții auputut urmări serialul pentru primadată. Cu această ocazie, oamenii auaflat ceva surprinzător: de la apa �riția Friends a trecut foaaarte multtimp. Da, s�au schimbat și au îmbă�trânit și actorii. Da, coafurile sunt

ciudate. Dar ceea ce pare cu adevă�rat învechit, bătrân și înapoiat caunchiul alcoolic de la masa din fa�milie, este umorul. Nu majorita�tea, dar multe glume din serial nuar mai putea apărea astăzi la tele�vizor. Iată câteva exemple:

lMajoritatea glumelor cu ho�mosexuali. Atunci când Ross și Ra�chel încercau să angajeze odădacă pentru copilul lor și la in�terviu s�a prezentat un bărbat, re�plica a fost: ești gay sau de ce aiface asta? Când unii dintre colegiilui Chandler îl cred homosexual,se comportă de parcă ar fi primitcea mai mare jignire din viața luiși întreg episodul este construit înjurul încercărilor lui disperate dea demonstra că nu este așa. CândRoss și Joey adorm împreună pe ocanapea, glumele se învârt în jurulinsistenței lor de a se comporta caniște bărbați adevărați, ca să seasigure reciproc că nu există niciun pericol de alte sentimente.

l Cum a fost tratat personajultravestit. Unul dintre cele mai cu�noscute personaje recurente este

tatăl lui Chandler, un bărbat careși�a făcut publică dragostea pentruhaine și accesorii feminine după cea trecut de vârsta maturității. Umo�rul e construit în jurul ororii adul�tului Chandler în fața tatălui șigândit pentru a ridiculiza compor�tamentul acestuia. În firul narativ,cei doi se împacă înainte de nuntă,dar glumele rămân acolo, scena �riștii făcând discret din ochi dincând în când cu mesajul „știm căești un bărbat îmbrăcat în rochie“.

l Obezitatea ca rușine. Deșiglumele cu grase nu au trecut niciazi în teritoriul inacceptabilu�lui, cruzimea din serial legată de

obezitatea personajului Monica nuși�ar mai avea locul în zilele noastre. 

l Misoginul Joey. „Misogin“în dicționar înseamnă să urăști fe�meile și cu siguranță lui Joey nu ise poate reproșa asta. Dovadă cănu este așa sunt numeroaselescene în care dezbracă femeile cuprivirea, sfaturile prețioase des�pre cum femeile sunt ca înghețatași trebuie să iei câteva linguri dinfiecare și întreaga bravadă de anu ține minte numele tuturor cu�ceririlor, pentru că este un efortprea dificil pentru memorie. 

Cu toate acestea iau apărareaserialului. Și râd. Uneori chiar la

glumele de mai sus, dar cu rușine șicu conștiința faptului că scopul meuîn viață nu este să râd pe seama oa�menilor, ci împreună cu ei. În 24 deani, am devenit mai empatici, iarasta mă bucură enorm. Și Friends afost revoluționar de empatic peatunci: cu bărbații care nu se simtsuficient de masculini, cu numeroa�sele obstacole pe care femeile leaveau de înfruntat în carieră, cuideea că un copil poate fi crescut șide două mame. Și tot în serial, prin�tre toate chicotele, prietenii își spu�neau că se susțin reciproc, că se ajutănecon diționat și că se iubesc. Astarămâne revoluționar până astăzi. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Cel în care iau apărarea serialului Friends

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

A încetat din viață, la 84 de ani,unul dintre ultimii mohicani aiunei rase pe cale de dispariție, ceaa marilor autori ai literaturiiscience�fiction. Printre prieteniisau colegii săi de generație, pre�cum Isaac Asimov, Arthur C.Clarke, Robert Heinlein sau L.Sprague de Camp, americanulHarlan Ellison făcea figură de rockstar flamboiant, controversatși extrem de talentat.

„În istoria literelor americane n�a mai fost unul ca el și nici nu vamai fi“, a comentat Stephen King.„Mânios, nostim, elocvent, imens detalentat. Dacă există viață de apoi,atunci Harlan, în clipa asta, dășuturi în fund și distruge reputații!“

În lunga sa carieră, Ellison ascris peste 50 de cărți, câteva mii dearticole, eseuri, scenarii de film șiteleviziune. Proza (multe povestiri,foarte puține romane) i�a adus ogrămadă de recompense esențialeale genului – peste zece premii Ne�bula și Hugo. Textele i�au fost tra�duse în zeci de limbi străine,„coș maruri speculative“ pe care El�lison le împărțea, cu dărnicie, celorcare îl citesc. Nu numai SF: Ellisona scris îngrozitor de mult, drame,povești polițiste, scenarii de benzidesenate, rubrici în ziare.

Universurile imaginate de Elli�son au de cele mai multe ori alură

de coșmar suprarealist, lumi tota�litare sau terifiant de conformiste.Din unele texte se revarsă umorulnegru. Altele șochează cu violențaimaginilor chiar și astăzi. „Vreauca poveștile mele să te apuce degât și să îți rupă trupul în fâșii“, aspus odată Ellison.

Într�una dintre cele mai cu�noscute povestiri ale sale, I HaveNo Mouth & I Must Scream, ulti�mii oameni sunt torturați veșnicde un computer malefic, cu puteridumnezeiești. O povestire ce afost transformată mai târziu în jocvideo, în care vocea computeruluieste chiar cea a autorului.

În romanul A Boy and His Dog,lumea a fost devastată de un răz�boi nuclear, iar printre ruine va�gabondează băiatul și câinele luiinteligent și telepat.

În celebra Căiește�te, Arlechin,spuse domnul Tic�Tac, Ellison dis �tilează esența distopiilor și creeazăun univers în care timpul esteprincipala valoare și principalulmijloc de constrângere. Distopieidomnului Tic�Tac i se opune anar�histul Arlechin, ale cărui acțiuniperturbă curgerea superorgani�zată a societății.

Pe lângă textele sale, Ellison și�amai adus o contribuție esențialăla evoluția literaturii SF, editândantologia Viziuni periculoase în1967 și continuările ei (primul

volum a apărut, din fericire, și înromână), în ale cărei pagini astrâns texte ale marilor autori aigenului, însă scoși din zona lor deconfort și puși să scrie povestirideseori violente și crude, dar com�plexe psihologic și evoluate literar.

În viața reală, Harlan Ellisonera un personaj aparte, cu re pu �tația legendară a unui scandala�giu notoriu. Un puști evreu dinCleveland, în copilărie bătut deceilalți, foarte mic de statură, Elli�son a ajuns la maturitate un tip ex�trem de conflictual. „Belicos“, cumse descria el cu sinceritate. Nuezita să se certe sau să ia la pumnipe oricine părea că își bate joc deel sau de opera sa. De exemplu, peun profesor pe care l�a avut la uni�versitatea din Ohio și care a avutinconștiența să�i spună că n�aredeloc talent literar.

De asemenea, era neiertător cucei care încercau să profite demunca sa sau să intervină în ea. Acincea sa soție, Susan, a primitinstrucțiuni detaliate să distrugăorice notă sau text neterminat deEllison la moartea lui ca nucumva acestea să fie terminate, peurmă, de „vreun jefuitor de mor�minte literar“.

„Mă culc furios și mă trezesc înfiecare dimineață și mai furios“,spunea odată Ellison.

Dacă astăzi literatura lui ar fimai puțin citită, totuși Harlan Ellison ar trebui să fie cunoscut detoți pa sionații de filme și serialeSF. Ellison a menținut toată viațao re lație de dragoste/ ură cu tele�viziunile și marile studiouri, scri�ind scenarii în anii ’60 pentrupopularele seriale The Outer Li�mits sau Star Trek. Episodul StarTrek, The City on the Edge of Fo�rever, este considerat și astăziunul dintre cele mai „negre“, dar șimai reușite capitole din saga in�ventată de Gene Roddenberry.

A scris un celebru scenariu,adaptare a culegerii lui Asimov,Eu, robotul, pe care însă nici unstudio n�a avut curajul să îl trans�forme în film. În anii ’90 a fost con�sultantul special al popularei seriiSF Babylon 5.

De asemenea, Ellison a conside�rat că Terminator este mult preainspirat de scenariul unui episod,The Soldier, scris de el pentru TheOuter Limits. În urma unui proces,este trecut astăzi pe genericul fil�mului, spre marea enervare a luiJames Cameron.

„Pentru scurtă vreme am fostaici și, pentru scurtă vreme, amcontat“, a scris Ellison în prefațaunei cărți din 1987. SDC

ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 201814

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Harlan Ellison: moartea unuirockstar science-fictionHarlan Ellison: moartea unuirockstar science-fiction

n Serialul de succes The YoungPope, realizat de Paolo Sorrentino,gândit inițial doar ca un eveni�ment unic, va avea o continuare,The New Pope. Studiourile produ�cătoare, HBO, anunță că rolurileprincipale vor fi deținute acum deJude Law, interpretul din primaserie, și de John Malkovich. Produ�cătorii nu au dat mai multe detaliidespre noua serie, deci încă nu seștie cine va fi papă de data aceasta.n Kevin Spacey este anchetat înprezent de Scotland Yard pentrualte trei acuzații de abuz sexual.Între timp, actorul Guy Pearce asugerat într�un interviu TV căSpacey l�ar fi pipăit pe vremeacând lucrau împreună la filmulL.A. Confidential.n Showtime a comandat o serie de zece episoade din adaptarea

popularei francize de jocuri videoHalo. Seria, ce va intra în pro �ducție anul viitor, este conceputăși realizată de Kyle Allen, studioullui Steven Spielberg și de regizo�rul Rupert Wyatt (Rise of the Pla�net of the Apes) care va turna maimulte episoade. Un nou joc din

serie, Halo Infinite, a fost și elanunțat acum câteva săptămâni. n În acest timp, Netflix continuălucrul la adaptarea unei alte fran�cize de jocuri foarte populară,Witcher. În acest moment, realiza�torii aleg actorii care vor juca înserial. n Nuvela Cabal a lui Clive Barkerva fi din nou adaptată, de dataaceasta de către postul SyFy, carevrea să creeze un nou serial TV.Acesta va fi numit Nightbreed, lafel ca prima adaptare cinemato�grafică a cărții, realizată chiar decătre scriitor, Clive Barker, în1990, în care regizorul David Cro�nenberg a deținut rolul principalnegativ. SDC

ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Florin Irimia, Marius Miheț, CristianTeodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu,Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

PE SCURT

O dezbatere privind diversitatearasială a implicat trupa MontyPython, șeful departamentului decomedie din BBC afirmând că„dacă s�ar fi format astăzi, trupan�ar mai fi fost alcătuită din șasetipi albi din Oxbridge. Ar fi fost ogrupare mult mai diversă, care săreflecte lumea în care trăim“.

Afirmația a fost făcută de direc�torul Shane Allen pentru a susținenoua direcție BBC, care se declarăinteresat să promoveze „poveștilecare nu s�au spus și vocile ce n�aufost auzite“, în fapt o ali niere și maiserioasă a BBC la politicile ce

impun diversitatea rasială și de sex.Foștii membri Monty Python

au reacționat imediat. „E nedrept!“,a comentat John Cleese care, deșienervat, a redactat răspunsul înstilul Python. „Eram foarte diverși,pentru vremea noastră. Avem treielevi de la școala de gramatică, unpoponar (Cleese a folosit un ter�men de argou popularizat deMonty Pythons – n.r.) și pe Gilliamcare nu era negru, era yankeu! Șinici un proprietar de sclavi!“

Aflat la Festivalul de film de laKarlovy Vary, Gilliam a comentatși el chestiunea. „Mă face că plâng

această idee, că șase bărbați albi din Oxbridge n�ar mai putea faceazi un spectacol de comedie“, a ex�plicat regizorul. „Acum avem ne�voie de unul dintre ăia, altuldintre ceilalți, toată lumea să fiereprezentată... E o tâmpenie! Eu,unul, nu mai vreau să fiu un băr�bat alb, nu mai am chef să fiuînvinovățit de toate relele dinlume! Acum spun tuturor că sunto negresă lesbiană... Numele meueste Loretta și sunt o NLT, o ne�gresă lesbiană în tranziție!“

Redevenind serios, Gilliam aexplicat că afirmația directorului

de la BBC l�a înfuriat, ca și pe foș �tii lui colegi. „Comedia nu se«compune», nu «asamblezi» o tru �pă de comedie la fel cum «asam�blezi» un boy�band, în așa felîncât să fie reprezentate toateminoritățile“, a spus celebrul re�gizor. Anterior, Gilliam a asemuit

evoluția mișcării #metoo cu o„gloată furioasă“, adăugând că „eo nebunie felul în care au fostsimplificate lucrurile“. Afirmațialui a deranjat multe persoanecare și�au făcut o imagine în ulti�mul an ca susținătoare ferventeale acestei cauze. SDC

Cum a devenit Terry Gilliam o lesbiană neagră

Legendara revistă franceză pen�tru copii este pentru milioanede europeni (inclusiv români) oîntruchipare a copilăriei și nos�talgiei.

A cunoscut un succes uriaș înanii ’70, a dispărut două deceniimai târziu și acum se pregăteștede o nouă viață într�o lume domi�nată de internet și social media.

Marcă a cotidianului comunist„L’Humanité“, „Pif Gadget“ va fi re�lansată în octombrie, dar, spuneFrédéric Gargaud, responsabilulproiectului, nu se va adresa în

principal foștilor cititori, astăzioameni trecuți de 50 de ani, ciunor noi cititori de 8�12 ani.

Noul „Pif“ reprezintă o schim�bare radicală. În primul rând,lipsește gadgetul care însoțea,obligatoriu, revista, săptămână desăptămână.

În al doilea rând, forma revis�tei este diferită: ea nu se mairăsfoiește normal ci, împărțită îndouă secțiuni – una de magazin,alta de benzi desenate –, revistapur și simplu se depliază pentru aputea fi citită.

Personajul principal al revistei,câinele Pif (inventat la sfâr șitulanilor ’40 de spaniolul CabreroArnal) a fost reimaginat și nu îșimai petrece vremea în bătăi inter�minabile cu motanul Hercule.Dimpotrivă, Pif și Hercule ver �siunea 2018 luptă, ca Rahan și DocJustice, „pentru dreptate, dreptulla diferență și protecția mediului“.

De asemenea, noul „Pif“ este unprodus al erei de azi, realizatoriimizând pe realitatea augmentată:cititorul dotat cu un smartphonesau tabletă poate descoperi pre�lungiri virtuale ale elementelorimprimate pe hârtie. „Nu ne ba �tem cu alte reviste pentru copii,ne batem cu YouTube“, expplicăFrédéric Gargaud. SDC

Revista „Pif Gadget“ se întoarce fără gadget

Mă văd nevoit să recunosc, cumâna pe inimă, faptul că soacramea este o femeie extraordinară.Este o persoană cum rar îţi estedat să întâlneşti, o sumă decalităţi intelectuale şi de virtuţipentru care ar trebui, în modnormal, să aduni într�un am�fiteatru câteva sute de oameni.

Eu, eu sunt cel care nu o me rită.Nici pe ea, nici pe fiica ei, fiindcă amvenit de nicăieri, din capătul Doro�hoiului şi prin mij loace ştrengăreştiam pus gheara pe inima săraceimele soţii, aceasta nefiind la ni �velul mamei sale.

Ştiu despre ea că s�a născut şia copilărit în Focşani, un oraş fru�mos, dar încă insuficient dez�voltat pentru a putea asigurani velul de educaţie necesar unuicopil absolut genial cum a fost ea.Se ajunsese la nivelul în care,liceană fiind, dădea meditaţii pro�fesorilor care urmau să susţină

examenul de grad. Şi nu că vreausă o laud, dar din mâna ei au ieşitmulţi inspectori. Când s�a pusproblema despre ce facultate săurmeze, mai toate marile centreuniversitare din ţară s�au bătutpentru ea. Am zis din ţară? Măiertaţi, sunt un dobitoc venit dinfundul lumii să�i prostesc fata, pecare nici nu o merit şi de care artrebui să divorţez cât de curând,lăsându�i apartamentul, maşinaşi să mă întorc la maică�mea aiagrasă şi enervantă. Din lume. A optat pentru Bucureşti, fiindcăsoacra mea este patriotă convin �să şi a considerat mereu că unromân adevărat este cel care stu �diază, trăieşte şi munceşte întregraniţele patriei, nu ca mine, unpierde�vară, un parvenit care vo �iam, la un moment dat, dacă

nu�mi băga ea minţile în cap, săemi grez în Canada cu tot cu fiicaei. Un neisprăvit. Bine că m�a datpe brazdă.

A absolvit filologia, magnacum laude. Ce zic eu aici? Magnacu foarte multe laude. Când i sedădea ei cuvântul, operele lite �rare căpătau noi sensuri. Cele maiascunse şi mai discrete nuanţe,

despre care autorii credeau că vorfi îngropate odată cu ei, se ridicauprecum untdelemnul la suprafa �ţa apelor tulburi ale criticilor dindomeniu. Somnoroase păsărele,de ce sunt somnoroase ele? Deunde se întorc, cu ce sentiment devină se adună la cuiburi? Şi mul �te altele.

Apoi a fost recrutată de cătreSRI, care a văzut în persoana ei un creier capabil să rezolve oricemister informațional. Cu ce s�aocupat acolo, există o clauză carenu îi dă voie să povestească.Acum este pensionară şi uneorise plic tiseşte.

Dar sunt absolut convins, bagmâna în foc că niciodată nu arscrie ea articolul în locul meu,fiindcă eu nu ştiu că ea ştie parolade la laptopul prostului. SDC

Nu o merit

16ANUL XIV NR. 6137 – 13 IULIE 2018fast food

www.suplimentuldecultura.ro

Unul dintre cele mai bune filmepe care le�am văzut în ultimavreme la cinema e The FloridaProject, realizat de cineastul in�dependent american Sean Baker.

Cu excepția lui Willem Dafoe, fil�mul are în distribuție actori cupuțină experiență sau deloc în ci�nema și e o mică bijuterie despreexistența precară a copiilor fărăposibilități ai Americii. Acțiuneaare loc într�un motel de lângăparcul de distracții Disney Worlddin Orlando, Florida, și urmăreștecâteva zile din viața unei fetițe de6 ani, Moonee, care locuiește îm�preună cu tânăra sa mamă, trăindla limita sărăciei. Moonee e mar�tora încercărilor mamei de avinde parfumuri contrafăcute pestradă, de a se prostitua în camerade motel, de a se droga, dar ca�mera de filmat o urmărește maiales arzând gazul alături de prie�tenii din motel – copii care rândpe rând sunt extrași de părinți dinprietenia cu Moonee, pe care oconsideră o influență proastă.

Crescută ca o plantă neîngri�jită, deși iubită de o mamă eaînsăși imatură, Moonee scuipă pemașini, dă foc caselor părăsite șirepetă întreg vocabularul ierbosal mamei. Cel care încearcă să păs�treze haosul sub control în mote�lul unde copiii fac numai trăsnăi eBobby, administratorul. Pe de oparte își face meseria bătând�o lacap pe mamă să plătească chiria,

pe de alta îi dă bani din buzunarla nevoie și gonește un pedofil careapăruse ca lupul în vecinătatea co�piilor. În interpretarea onestă a luiWillem Dafoe, această figură pa�ternă e cu atât mai înduioșătoarecu cât, în spatele autorității placatepe o bunătate naturală, știe foartebine că nu poate face mai multpentru a ajuta.

Sean Baker, pe care�l deran�jează să se spună că face filmedespre dezmoșteniții soartei (deșifilmele sale sunt toate despre out�sideri) își bazează povestea pe do�cumentarea făcută în moteluri,unde a stat de vorbă cu locatari șiadministratori. Filmul are pros �pețimea unui documentar, maiales în scenele cu copii, care scenenu sunt deloc spontane. Înghesuitde zile de filmare puține, Baker atras toate beneficiile cooptând unantrenor special pentru copii,care i�a adus în rol imaginând jo�curi care să�i stimuleze și să�i facăsă înțeleagă ce au de jucat. Nucred că am văzut copii mai natu�rali într�un film, de aceea cele maibune scene sunt cele în care ca�mera îi urmărește (de la înălțimealor, nici în plonjeu, nici în contra�plonjeu, pentru că ei sunt eroiipoveștii) în mișcările coloidale pecare le execută de�a lungul și de�alatul zilelor de vară.

Despre extraordinara fetițăcare o joacă pe Moonee, Brook�lynn Prince, care făcuse înainteun film (Dolphin’s Tale 2) și

reclame, Baker spune că va deveniun star, pe o altă fetiță a pescuit�ope stradă, în timp ce pe mama luiMoonee, Bria Vinaite (care numai făcuse cinema), a găsit�o peInstagram.

Cel mai derutant lucru pro�babil e lipsa unei structuri. Uniispectatori i�au reproșat filmuluică nu are trei acte, așa cum suntobișnuiți la cinema. Dar existențaacestor oameni este ea însăși hao�tică – iar pentru copii e și maihaotică, pentru că e vară și n�aunimic de făcut. Esența filmului etocmai această lipsă de scop și denoimă, această nesiguranță conti�nuă pe care o implică locuireaîntr�un motel care e prin definițieun loc de popas. Această aparentălipsă de ritm face ca deznodămân�tul să fie și mai tulburător.

Nu mai prea am loc. O să maispun doar că filmul a avut pre�miera mondială la Cannes, însecțiunea Quinzaine des Réalisa�teurs, și că a avut nominalizări laOscar și Globul de Aur – din pă�cate doar pentru Willem Dafoe.

Celelalte două filme desprecare vreau să mai spun două vorbesunt Au revoir là�haut și Ocean’s 8.Primul adaptează romanul omo�nim al lui Pierre Lemaître, distinscu Premiul Goncourt în 2013. Am

citit câteva capitole din carteaprimită de la Editura Trei și pareOK, dar filmul regizat de AlbertDupontel (distins cu mai multeCésar�uri printre care pentruregie) mi s�a părut construit pe opistă greșită. Grotescul, tragicomi�cul și suprarealismul, în felul încare sunt folosite, presară derizo�riu peste această poveste desprecum Franța i�a uitat pe cei care s�au sacrificat pentru ea în PrimulRăzboi Mondial. Poate că realismular fi fost mai percutant. Filmul me�rită văzut însă pentru Niels Ares�trup, un superactor insuficientfolosit în cinema.

Ocean’s Eight, sequelul femi�nist al seriei începute în 2001,aduce la un loc mai multe vedetefeminine și le pune să fure ceva

feminin – bijuterii. Povestea nu ecomplicată, iar regizorul GaryRoss n�are tehnica lui Steven So�derbergh, dar lumea se duce pen�tru interprete. Astfel va vedea căSandra Bullock a ajuns să semenecu Michael Jackson și că la prim�plan toate figurile actrițelor tră�dează straturi peste straturi demachiaj – ca să arate zeiss. Înacest concert de actrițe consa�crate care luptă să arate cât maitinere și mai slabe, cel mai binepică Rihanna și Helena BonhamCarter. Prima a înțeles că pari mairebelă dacă ești grasă printreslabe, iar a doua are prea multăminte ca să se mortifice mâncânddupă cântar sau operându�se. Vi�zionare plăcută – pardon, poftăbună! SDC

ProiecteIULIA BLAGAFILM

613

Proiectul Florida/ The Florida Project –

de Sean Baker

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE