CLAIRE VALERY

Mireasa fugar`

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Pe Carla o str`b`tu un fior. |n biseric` era r`coare, o r`coarecare contrasta ciudat cu toropitoarea c`ldur` de afar`. Totu[i, tremurul Carlei nu era pricinuit de atmosfera \nghe]at`care domnea \n l`ca[…

Fata \l privi pe b`rbatul care-i st`tea al`turi, apoi \[i plec`ochii spre lunga ei rochie de m`tase alb`. Peste numai câtevaminute avea s` devin` so]ia unui b`rbat pe care nu-l iubea [i pecare nu avea s`-l iubeasc` niciodat`…

Dar era prea târziu pentru a mai da \napoi. Logodna lorreprezenta de fapt pecetluirea alian]ei a dou` familii. Obicei care data din alte vremuri, e drept, dar \n aceast` parte aItaliei oamenii ]ineau mai mult decât orice la tradi]ie. De aceast`c`s`torie depindea puterea clanului.

Carla \[i \mpreun` mâinile ca pentru rug`ciune. Preotul vorbea, dar ea nu \n]elegea nimic. Ce spunea oare?

giannijollys

6 CLAIRE VALERY

Capitolul 1

Pe Carla o str`b`tu un fior. |n biseric` era r`coare, o r`coarecare contrasta ciudat cu toropitoarea c`ldur` de afar`. Totu[i, tremurul Carlei nu era pricinuit de atmosfera \nghe]at`care domnea \n l`ca[…

Fata \l privi pe b`rbatul care-i st`tea al`turi, apoi \[i plec`ochii spre lunga ei rochie de m`tase alb`. Peste numai câtevaminute avea s` devin` so]ia unui b`rbat pe care nu-l iubea [i pecare nu avea s`-l iubeasc` niciodat`…

Dar era prea târziu pentru a mai da \napoi. Logodna lorreprezenta de fapt pecetluirea alian]ei a dou` familii. Obicei care data din alte vremuri, e drept, dar \n aceast` parte aItaliei oamenii ]ineau mai mult decât orice la tradi]ie. De aceast`c`s`torie depindea puterea clanului.

Carla \[i \mpreun` mâinile ca pentru rug`ciune. Preotul vorbea, dar ea nu \n]elegea nimic. Ce spunea oare?

7 CLAIRE VALERY

Luca asculta cu aten]ie, cu un aer recules, grav. Privirea Carlei

alunec` spre gâtul lui, \nc` ro[u de la b`rbierit, apoi \ntoarse

capul \n grab`. Se gândi cu am`r`ciune c` acest b`rbat o

\nfrico[a…

|n biseric` erau aprinse lumân`ri imense care r`spândeau

arome grele [i o stranie lumin` portocalie. Carla scutur` din

cap, \ncercând s`-[i alunge migrena care devenea din ce \n ce

mai puternic`. Se \ntreba de ce aceast` ceremonie \i p`rea atât

de asem`n`toare cu o \nmormântare… Doar trebuia s` fie cea

mai frumoas` zi din via]a ei, nu?

|[i privi din nou viitorul so]. De[i \l [tia dintotdeauna, \i

p`rea \ndep`rtat, inaccesibil. {i când se gândea c` nu v`zuse \n

el decât un frate mai mare!

Ideea c` va deveni so]ia unui personaj atât de important o

flatase la \nceput, \ntr-adev`r. Mai ales c` al`turi de unchiul ei

dusese o via]` foarte tern` [i nu fusese niciodat` \ncurajat` s`

\nve]e vreo meserie…

Ce proast` fusese! La pu]in timp dup` logodn`, pricepuse \n

sfâr[it c` Luca nu o alesese decât din interes. Nu era ea nepoata

– [i unica mo[tenitoare – a unuia dintre cei mai mari magna]i

din sudul Italiei? Luând-o \n c`s`torie, Luca nu f`cea decât s`

consolideze puterea propriei familii.

|n]elegând c` iubirea nu era deloc important` \n aceast`

c`s`torie, Carla nu fusese foarte dezam`git`. Dar când aflase c`

viitorul ei so] avea o amant`, se sim]ise r`nit`. Tân`ra \[i c`ut`

din ochi rivala. Ce tupeu avusese Luca s-o invite la nunt`!

MIREASA FUGAR~ 8

Carla \[i st`pâni un oftat [i fu scuturat` de un nou tremurinterior. Totul \n jur p`rea ireal. Dintr-o dat`, \[i d`du seama c`preotul vorbea cu ea.

– Carla Gambini, \l iei \n c`s`torie pe…Ea \nchise ochii, sperând s` scape de acest co[mar.

Era rândul ei s` vorbeasc`… [i nu trebuia decât s` spun` unsingur cuvânt ca s` pun` cap`t acestei mascarade…

Al`turi de ea, Luca, impasibil, privea fix \n fa]`. Carla \lm`sur` de la \n`l]imea staturii ei. |[i aminti c`, de mai multe ori,el \ncercase s-o umileasc` spunându-i c` e prea \nalt`, uria[`…

Preotul t`cuse [i o privea t`cut. |n biseric` se f`cuse atât delini[te \ncât se putea auzi o musc` zburând r`t`cit`. Toat` lumea\[i ]inea r`suflarea, a[teptând r`spunsul miresei. Dar Carla nurosti nici un cuvânt. |n spatele ei, oamenii [u[oteau.

Se \ntoarse c`tre unchiul Pancrazio [i-i arunc` o priviredisperat`. B`trânul \i r`spunse printr-un zâmbet \ncurajator.Apoi, v`zu c` Luca se \ncrunt`. Privirea lui neagr` din acelmoment \i d`du tinerei curajul care-i lipsise pân` atunci.

– Nu, [opti ea abia auzit.Strângând \n mâini cu toat` puterea rochia alb`, fata cl`tin`

din cap. I se p`rea c` fusese prins` \n capcan`. {tia c` nu are nicio putere asupra celor care hot`râser` pentru ea, dar unsentiment de revolt` o cuprinsese deodat`.

– Nu! repet` ea mai tare.O t`cere de plumb se l`s` \n biseric`.– Nu pot s` m` c`s`toresc cu tine, Luca, relu` Carla. |mi pare

r`u… Credeam c` pot, dar m-am \n[elat. Nu te iubesc.

9 CLAIRE VALERY

Voci alertate se ridicar` din adunare.

– Continua]i, p`rinte! ordon` Luca cu o voce tremur`toare

de furie. Nu-i da]i aten]ie!

Preotul arunc` o privire \ngrijorat` spre fat`, apoi privi

asisten]a, \n care remarc` mai mul]i b`rba]i \n costume negre.

|]i trebuia mult eroism ca s` te opui clanului Gambini…

|n]elegând ezitarea preotului, Carla se \ntoarse spre singurul

om capabil s-o \n]eleag`.

– Unchiule! Te rog… Explic`-le c` e ceva imposibil!

Nu-l iubesc pe Luca. Nu pot s`-i devin so]ie!

B`trânul \[i privi nepoata, apoi se \ntoarse c`tre Luca.

– E doar nervoas`, zise el. O s`-i treac`. Continua]i. Nu-i nici

o problem`.

Carla fu atât de uimit`, \ncât r`mase f`r` glas. Luca o strânse

cu putere de mân`.

– O s`-mi pl`te[ti pentru asta, [opti el printre din]i. Cum \]i

permi]i s` m` faci de ru[ine astfel?

– Opri]i imediat ceremonia!

Vocea puternic` se auzise de undeva din spatele s`lii.

Carla se \ntoarse, ignorând mâna de fier care-i strivea

\ncheietura. Un b`rbat \nainta spre altar. Era mai \nalt decât

Luca, avea p`rul blond [i ochi alba[tri. |ntreaga asisten]` \l

urm`rea cu priviri fascinate. Nici chiar g`rzile de corp care

st`teau la cap`tul banchetelor nu f`cur` nici un gest ca s`-l

opreasc`.

Luca se \ntoarse.

MIREASA FUGAR~ 10

– Cine sunte]i? exclam` el cu o voce t`ioas`. {i cu ce drept

\ntrerupe]i ceremonia?

Ecoul sinistru al acestor cuvinte r`sun` \n t`cerea

amenin]`toare. Familiile tinerilor, colegii, prietenii \[i ]ineau

r`suflarea, ca \mpietri]i de o vraj`. Chiar [i Luca a[tepta \n

t`cere.

– Am toate drepturile, domnule, pentru c` sunt deja

c`s`torit cu aceast` femeie.

Carla \[i re]inu o exclama]ie de uimire. Nu-[i putea lua ochii

de la str`in. De altfel, nici nu ar fi \ndr`znit s`-l priveasc` pe

Luca, deoarece ar fi ghicit imediat adev`rul pe chipul ei.

B`rbatul ajunse lâng` ei. Purta o c`ma[` de blugi [i pantaloni

alba[tri, iar ochii lui aveau culoarea cerului de prim`var`…

Emana atâta autoritate, \ncât nimeni nu \ndr`zni s`-i taie calea.

Nici m`car Luca nu se opuse când necunoscutul o lu` pe Carla

de mân` [i d`du s` coboare sc`rile.

Mul]imea strâns` \n biseric` a[tepta uimit`. Carla f`cu doi

pa[i c`tre necunoscut, ca \n vis. Mâna lui era cald` [i privirea lui

\i inspira \ncredere.

– Vino, draga mea…

Zâmbitoare, Carla \[i urm` salvatorul.

– E un impostor! strig` dintr-o dat` Pancrazio Gambini cu o

voce de stenor. Nepoata mea nu a fost niciodat` c`s`torit`.

De aceast` dat`, Carla nu mai ezit`.

– Nu, e adev`rat! exclam` ea, \nfrico[at` de propria

\ndr`zneal`. Ne-am… \ntâlnit anul trecut.

11 CLAIRE VALERY

– Haide, \i [opti necunoscutul la ureche. Orice ar fi,continu` s` mergi.

– Ce? ro[i unchiul. Anul trecut? Ah! Ar trebui s` v` ucid peamândoi!

– Fugi! se r`zgândi b`rbatul, tr`gând-o afar` din biseric`.Coborâr` \mpreun` sc`rile \n grab`.– S` nu crezi c` spune doar a[a, am v`zut oameni \narma]i \n

biseric`. S` ne gr`bim.|n urma lor, câ]iva b`rba]i \[i scoaser` armele, \ngrozind

mul]imea. Invita]ii se repezir` spre ie[ire, \mpin[i de oameniiunchiului Pancrazio, gr`bi]i s`-i prind` pe fugari. Agita]ia creat`le d`du timp Carlei [i salvatorului ei s` se ascund` pe o strad`vecin`. B`rbatul se opri \n fa]a unei ma[ini, scoase cheile dinbuzunar [i deschise portiera.

|ntr-o clip`, intr` \n ma[in` [i deschise u[a pentru Carla.– Urc`! \i ordon` el.– Dar…– Nu avem nici o clip` de pierdut! continu` el. Oamenii `ia

vor ajunge \ndat` aici [i, dup` cum ai observat, sunt \narma]ipân` \n din]i.

Carla privi pentru ultima oar` \n urm`, apoi se strecur` \nma[in`, strângând \n jurul ei rochia alb`, lung`. Voalul i sedesprinsese deja din coroni]a de flori uscate pe care o purta pe cap.

Acesta fu [i ultimul lucru la care se gândi \nainte ca ma[inas` porneasc` \n tromb`. Abia apucase s` \nchid` portiera…

Merser` mai mul]i kilometri f`r` s`-[i vorbeasc`.Necunoscutul conducea cu o vitez` nebun`, privind mereu

MIREASA FUGAR~ 12

oglinda retrovizoare. Carla tremura din toate \ncheieturile. Ce naiba f`cuse? Ce nebunie o apucase? Oare visa?

|[i duse mâna la fruntea transpirat`. |n ma[in` era cald.Soarele o orbea, iar rochia \i fo[nea la fiecare mi[care.

Visa, desigur… nu putea fugi cu un necunoscut \n ziuanun]ii… Cine era acest om? Unul dintre du[manii de careunchiul ei, Luca [i oamenii lor se protejau zi [i noapte? Dac` or`pise ca s` le cear` recompens`?

Carla se \ntoarse curioas` spre \nso]itor:– Cine e[ti? \ntreb` ea. {i de ce faci asta? Unde m` duci?El ridic` mâna, iar Carla se retrase, preg`tindu-se parc` de

un atac. Oare o va lovi [i el, ca Luca? Necunoscutul \ns` schi]`un gest evaziv.

– Numele meu este Frank Cormac, r`spunse el \n englez`.Carla se \ncrunt`. De unde [tia c` ea vorbe[te aceast` limb`?

Pân` acum, vorbise \ntr-o italian` perfect`. {i ea \ns`[i nupronun]ase nici un cuvânt \n englez`. Cu toate astea, englezafusese limba copil`riei ei, [i aceea[i limb` se vorbea la liceulunde \nv`]ase. Ce fericit` fusese atunci [i ce naiv`!

Oare acest necunoscut [tia ceva despre ea? {i ce anume?– Dar cine…? \ncepu ea. – Ascult`, dac` ai de gând s` vorbe[ti non stop, ar fi mai bine

s` cobori imediat. Nu cred c` e momentul s` m` ba]i la cap cutot felul de \ntreb`ri.

Carla plec` ochii, \nciudat`. |ncerc` s` se conving` c`b`rbatul nu avea aerul unui r`uf`c`tor. Pân` la urm`, \l urmasede bun` voie.

13 CLAIRE VALERY

Se l`s` s` alunece pe scaun, prad` unor sentimentecontradictorii.

– Eu sunt Carla Gambini, spuse ea, \ncercând s` umplet`cerea.

– {tiu.Ea oft` [i \l privi \n t`cere. Doamne, cu ce vitez` conducea!

Mai bine \l l`sa \n pace. Era foarte posibil ca, la ora asta, \ntreagafamilie s` fie deja pe urmele lor. Unchiul Pancrazio era foartefurios. Niciodat` nu-l mai v`zuse astfel…

Chipul omului din momentul \n care \l privise pentru ultimadat` i se p`ruse ciudat. Dac` era bolnav? Dac` [ocul \i provocaseun criz` cardiac`? Un regret violent o cuprinse, dar \[i aduseaminte de felul \n care Luca \ncercase s-o re]in`. |ncheietura odurea \nc`… Dac` necunoscutul nu o elibera, ar fi fost for]at`s`-l ia de b`rbat… Numai la acest gând, sim]i c` i se face r`u.

Probabil c` Luca era foarte furios. Poate c` \i va urm`ri,al`turi de oamenii unchiului ei. Era foarte probabil…

– Crezi c` Luca ne urm`re[te? \ntreb`.– Glume[ti? Ai uitat unde ne afl`m? Nu po]i sc`pa nepedepsit

pentru o asemenea \ndr`zneal`.Carla cl`tin` din cap. Pusese \ntr-adev`r o \ntrebare stupid`.

|[i cuno[tea familia mai bine decât oricine… Se gândi la Luca [ila sentimentele lui pentru ea. {i dac` o iubea? Dac` se \n[elasecu privire la ceea ce sim]ea el?

– Nu, nu m` iube[te, [opti ea pentru sine.– Nu [tiu dac` te iube[te, dar e[ti \n orice caz proprietatea

lui, frumoaso. {i ai atentat la onoarea lui.

MIREASA FUGAR~ 14

Carla r`mase mut` de uimire. Pentru prima dat` cineva

spunea cu voce tare ceea ce ea gândise dintotdeauna!

Avusese atât de des impresia c` Luca o trata ca pe un obiect!

De ce trebuia ca acest necunoscut s`-i confirme asta?

{i, mai ales, de ce \i s`rise \n ajutor? Oare voia s`-l umileasc`

pe Luca? |n cazul `sta, trebuia s` recunoasc`, g`sise metoda

perfect`… S`-i ajute logodnica s` fug` chiar \n noaptea nun]ii!

– Nu ]i-e fric` de Luca? \ntreb` ea. Cred c` ar fi mai bine s`

m` \ntorc. Nu e prea târziu… Am s`-i explic c` tu nu ai nici o

vin`, c` a fost alegerea mea.

– Ai mai \ncercat s`-i explici ceva la altar, mi se pare, dar nu

p`rea prea convins!

– Nu… are… r`bdare.

– Nici eu nu prea am.

Frank intr` pe o arter` care ducea la autostrad`.

Dar deodat`, chiar \nainte s` intre \n linie dreapt`, vir` stânga

pe un drum de ]ar`. Ma[ina mergea acum printr-o p`durice,

zgâl]âit` \n toate direc]iile… apoi se opri brusc.

{oferul opri motorul [i se \ntoarse spre Carla.

– Bun! Vom a[tepta aici pân` la noapte. Nu vreau s` te

recunoasc` cineva. Nimeni nu a v`zut ma[ina. {i apoi, cine s-ar

gândi c` avem tupeul s` ne ascundem chiar sub nasul lor?

Vom fi \n siguran]` aici pentru moment.

– Mul]umesc, [opti Carla, confuz`. Dar a[ vrea s` [tiu…

– Nu-mi mul]umi! Nu s-a terminat \nc` toat` povestea.

Crede-m`, vom avea necazuri mari de acum \nainte.

15 CLAIRE VALERY

"Spune mereu noi", se gândi Carla cu inima cât un purice.

Asta \nsemna c` nu avea de gând s-o abandoneze… Dar de ce

\[i asuma el un asemenea risc pentru o femeie pe care nici n-o

cuno[tea?

– |n orice caz, e mai bine decât s` m` fi m`ritat cu Luca, zise

ea gânditoare.

– A[a zic [i eu.

Ea \i arunc` o privire \ntreb`toare:

– Ai vreun motiv s` te r`zbuni pe unchiul meu?

– Nu… Dar ]i-am spus [i mai devreme c` nu vreau s`

vorbesc despre mine. E[ti o persoan` periculoas`, domni[oar`

Gambini.

– Eu? Periculoas`? exclam` ea, interzis`.

– Bine\n]eles. Nimic nu-mi garanteaz` c` ai vrut cu adev`rat

s`-]i p`r`se[ti familia.

– Am vrut mai ales c` scap de Luca.

– Tot aia.

Carla t`cu, jenat`, studiind modelele brodate pe rochia ei de

mireas`.

– Ce ai de gând s` faci acum? relu` Frank. Ai vreun plan?

Vreo dorin]` anume?

Ea ridic` fruntea, uimit`. Nimeni nu-i mai pusese vreodat` o

asemenea \ntrebare. Toat` via]a ei fusese mereu planificat` de

al]ii, organizat` \n cele mai mici detalii. Iar acum c` era liber`,

nu [tia \ncotro s-o apuce…

– Dar tu? \ntreb` ea.

MIREASA FUGAR~ 16

– A, eu aveam multe de f`cut! Din nefericire, \n planurilemele nu intra s` r`pesc de la altar logodnica unui mafiotnapoletan!

Carla \[i mu[c` buzele.– Atunci… \nseamn` c` nici tu nu [tii ce vom face? \ntreb`

ea, sup`rat`.– Nu.Pentru prima dat`, Carla remarc` \n ochii alba[tri ai

str`inului ni[te mici pete aurii care-i d`deau un farmec aparte.|ntoarse capul, jenat`, [i privi pe fereastr`. Nu era momentul s`aib` astfel de gânduri. Trebuia s` ia o decizie. Cât mai repede.

– |n]eleg, spuse ea deschizând portiera. Nu vreau s`-]i maifac necazuri.

Era gata s` ias` când mâna b`rbatului o strânse u[or de bra],oprind-o. Ea tres`ri. Contactul fusese atât de cald, de intim…

– {tii vreun loc unde am putea s` ne ascundem? \ntreb`str`inul pe un ton mai blând. Un loc necunoscut de unchiul t`u?

– Nu. Tot timpul am locuit cu unchiul meu.El \i mângâie \ncet mâna, cu un gest distrat. Fata sim]i c`, \n

mod ciudat, acest contact o lini[tea.– Ar trebui s` m` \ntorc acas`, continu` ea. |i voi spune

unchiului c` am cedat nervos, c` am \ncercat s`-i fac pe plac, darc` nu m` pot c`s`tori cu Luca.

– Interesant…, [opti Frank, cu o privire ironic`, care o f`cus` ro[easc` [i s`-[i \ntoarc` privirea.

– Sunt convins` c` unchiul meu vreau doar s` fiu fericit`,insist` ea.

17 CLAIRE VALERY

– Desigur. Dr`gu]ul de el…– Cum \ndr`zne[ti s`-mi ironizezi familia? se indign` ea.– S` zicem c` am avut ocazia s-o observ de aproape.Deodat`, fata pricepu totul.– Stai pu]in… Numele t`u… |mi aminte[te… Da!

{tiu! Frank Cormac! Cum de nu mi-am dat seama mai devreme?Tu e[ti cel care a scris lucrurile alea oribile despre Luca. Ai câ[tigat milioane bune cu minciunile alea! A! Te…

Ea ridic` palma vrând s`-l loveasc`, dar Frank o opri.– Calmeaz`-te, spuse el, impasibil. Mai \ntâi, tot ce am scris

era adev`rat. Poli]ia nu a reu[it \nc` s`-l prind` pe Luca, dar enumai o chestiune de timp. {i o s` stea \n \nchisoare ceva timp,crede-m`. Cât despre banii pe care mi i-a adus cartea asta, i-ammeritat cu vârf [i \ndesat. Eu nu am banii unei familii mafiote.

– Ai spune orice… – Da… atunci \nseamn` c` logodnicul t`u e un sfânt…

|ncepi s`-]i regret]i gestul?Carla deschise portiera.– M` \ntorc acas`! exclam` ea cu lacrimi \n ochi.– Ca s` te m`ri]i cu Luca?Fata r`mase o clip` pe loc.– Nu am de ales. Nu am unde s` m` duc [i nu cunosc pe

nimeni altcineva… Voi reu[i s`… m` obi[nuiesc, ad`ug` ea cuun suspin.

Frank se strâmb` comic.– A[a ceva nu e posibil! exclam` el, cred c` visez. Pe ce lume

tr`ie[ti? Nu ai nici un pic de mândrie, de demnitate?

MIREASA FUGAR~ 18

Carla cl`tin` din cap.– Nu-mi cuno[ti familia… Nu am bani, nu [tiu s` fac nimic.

Am fost crescut` ca s` m` m`rit [i s` fac copii. Dac` a[ fi f`cut o[coal` adev`rat`, a[ fi putut s` m` transform \ntr-o bogat`femeie de afaceri, ca \n telenovele. Dar e prea târziu, zarurileleau fost aruncate…

Frank o privi.– |mi pare r`u, nu ar fi trebuit s`-]i spun a[a ceva.– Nu, nu e vina ta! Nu mi-am dat seama de via]a pe care o

duceam \nainte de a fi for]at` s` m` m`rit cu Luca. |n fine,trebuie s` spun c` la \nceput ideea mi-a pl`cut. M` gândeam lacasa frumoas` \n care vom sta, la dineele pe care le voi organiza,la hainele pe care le voi purta, la copiii pe care \i vom avea. {i pe urm`, \ncet-\ncet, mi-am dat seama c` Luca nu ap`readeloc \n aceste vise. Nici m`car o dat`, ad`ug` ea \ntorcându-sespre Frank. E o prostie, nu? Voiam doar s` m` m`rit. Dar Lucanu conta. Apoi, \ntr-o zi, cineva a f`cut o glum` idioat` desprenoaptea nun]ii. Atunci am \n]eles c` nu mai pot visa. Dup` ceremonie, dup` recep]ie, felicit`ri [i altele, aveam s` m`aflu singur` cu el… \n pat…

Carla t`cu o clip`, gânditoare.– Cred c` m` crezi tâmpit` pentru c` mi-a luat atâta timp

s`-mi dau seama. Dar Luca a f`cut mereu parte din via]a mea. Nu m-am gândit niciodat` la el ca la un posibil so].

|l privi cu ochi rug`tori, apoi plec` din nou fruntea. Cât deproast` trebuia s`-i par` acestui american ! De ce se apucase s`-i povesteasc` toate astea?

19 CLAIRE VALERY

Ar fi trebuit s` \nve]e pân` acum c` sunt momente \n via]`când este mai bine s`-]i ]ii gura!

Deodat`, tres`ri, surprins`. Frank \i lu` mâna [i i-o s`rut`.– Ce… faci? [opti ea.– Un simplu impuls. {i apoi, meritai. Am vrut s` aduc un

omagiu femeii care a avut curajul s`-l \nfrunte pe Luca Finzi.Carla \[i retrase mâna. Cel mai mic contact cu Frank o

tulbura peste m`sur`. Trebuia s`-[i revin`.– Dac` a[ avea de ales, zise ea, a[ merge \n Anglia. Doica mea

era englezioac` [i s-a bucurat de mult` apreciere din parteaunchiului meu. Poate voi reu[i s`-l fac s` \n]eleag` prininterven]ia ei.

Frank r`mse t`cut atâta vreme, \ncât Carla se \ntreb` dac`\n]elesese ce-i spusese. Sau poate nu-l interesa atât de multsoarta ei. Poate regreta c` se amestecase \ntr-o afacere atât dedubioas`…

Dar dup` lungul moment de gândire, el r`spunse, cu unoftat:

– Ascult`-m` cu aten]ie, Carla. Noi nu ne juc`m aici. Suntem pe cale s` \nfrunt`m mafia… Iar singurul t`u gând \nasemenea situa]ie este s` ceri ajutorul … fostei tale doici!Probabil c` s`rmana femeie \[i ocup` timpul cro[etând \n fa]atelevizorului!

Pe Carla o cuprinse râsul f`r` s` vrea. Sarah nu avea mai multde cincizeci de ani. {i ultima oar` când o v`zuse era atât deelegant` [i de distins`, \ncât to]i b`rba]ii \ntorceau capul dup`ea.

MIREASA FUGAR~ 20

– Te \n[eli, declar` ea.

– De ce? C` nu pot s` iau povestea lui Mary Poppins \n

serios? |mi pare r`u, dar cred c` ar trebui s` r`mânem cu

picioarele pe p`mânt.

Carla \l privi cu un aer sup`rat.

– Nici m`car nu \ncerci s` \n]elegi! De ce nu m` duci \napoi

la biseric`, dac` te enervez atât?

– }i-ai pierdut min]ile?

– Deloc. Sarah e singura persoan` pe care unchiul meu va

accepta s-o asculte.

|n fa]a expresiei ironice a lui Frank, ea explod`.

– Da, a[a e. {tiu ce spun. Sarah nu e o b`trânic`

moroc`noas`. De altfel, nu cred c` a [tiut vreodat` s` tricoteze.

– Nu mai [tii pe nimeni altcineva?

– Nu.

– De ce nu a venit la nunt` doica asta a ta?

– Unchiul Pancrazio mi-a spus c` era prea bolnav` ca s` se

poat` deplasa.

– Evident…

Carla \[i netezi cu furie rochia.

– Frank, po]i s`-mi \mprumu]i ni[te bani? se hot`r\ ea,

nervoas`.

– Pentru?

– S`-mi cump`r un bilet de avion pân` la Londra.

– |n nici un caz.

Fata \[i sim]i inima strângându-i-se.

21 CLAIRE VALERY

– Nu vei putea s` intri \n aeroport f`r` s` fii imediat reperat`de oamenii lui Luca. Am s` te duc chiar eu \n Anglia, dac` astavrei. Cunosc acolo ni[te oameni care ne-ar putea ajuta.

– {i vrei s` mergem cu ma[ina?– Ai alt` idee?– Dar de ce faci asta? |]i asumi ni[te riscuri enorme!– S` zicem c` noi doi am putea ajunge la o \n]elegere.Carla se nelini[ti.– Pentru binele amândurora, ad`ug` el. {i, sper, pentru

pl`cerea amândurora.Trebuia s`-[i dea seama. Frank Cormac nu era cavaler,

devotamentul lui nu era… gratuit. Jurnalistul voia s` aib` [i elpartea lui de… satisfac]ie.

– E[ti un tip josnic, [opti ea.F`r` s` se intimideze, el se aplec` [i-i mângâie obrazul. Ea se

feri, ca [i cum contactul cu mâna lui ar fi ars-o.– Du-te naibii! ]ip` ea.– Dar ce \]i trece prin minte? C` am s` te oblig s` faci

dragoste cu mine?– Din partea ta, m` a[tept la orice, replic` ea cu o voce

r`gu[it` de furie.– {i ai accepta? \ntreb` el, luând-o dup` gât.Carla r`mase f`r` reac]ie, dar inima \i b`tea cu putere.– Drept cine m` iei? zise ea, cu glasul sl`bit.– A[ putea s` te \ntreb acela[i lucru. Drept cine m` iei, Carla

Gambini? Ideea de a-]i cere asemenea favoruri nici nu mi-atrecut prin cap.

MIREASA FUGAR~ 22

Obrajii fetei devenir` ro[ii ca focul. Ce putea r`spunde? Cum se putuse \n[ela atât de grav cu privire la acest om?

– La ce te gândeai, mai exact? relu` Frank. La o r`splat` \nnatur`?

Palma plec` singur` parc`. Dar mâna lui Frank reu[i s-oblocheze [i de aceast` dat`.

– Ai o p`rere destul de ciudat` despre tine, declar` el cut`rie. Nu-i de mirare c` e[ti tratat` ca un obiect. Chiar crezi c`am nevoie s` apelez la [antaj ca s` fac o femeie s` m` plac`?

Ru[inat`, Carla \ntoarse capul.– Atunci… nu \n]eleg, [opti ea, \nvins`. De ce ri[ti atâta

pentru mine?– Familia ta te-a f`cut s` devii atât de suspicioas`?– Asta nu te prive[te, r`spunse ea, \ndep`rtându-se ca [i cum

ar fi vrut s` deschid` portiera. Dar nu vreau s` m` mai atingi.– Stai o clip`… Nu te intereseaz` s` afli ce am s`-]i propun?

Vrei s` te \ntorci pe jos, singur`? Te previn c` nu vei ajunge preadeparte.

Carla \[i privi mâinile crispate pe m`tasea alb`.– Ei, bine? Ce vrei s`-mi propui? \ntreb` ea pe un ton sc`zut.– Un schimb. Informa]ii despre familia ta contra protec]iei

pân` la Londra. Scriu o carte [i tu e[ti persoana perfect` pentrua-mi da informa]ii la care nu pot avea acces altfel.

Carla scutur` din cap cu violen]`.– Nu ]i-ai g`sit omul, domnule Cormac! |]i repet c` familia

mea nu are nimic s`-[i repro[eze.– Asta voi judeca eu, dup` ce \mi vei spune ce am nevoie s` [tiu.

23 CLAIRE VALERY

MIREASA FUGAR~ 24

– Dar eu nu [tiu nimic.– Ascult`. Haide s` facem un târg. Eu te duc \n Anglia [i acolo

ai s`-mi r`spunzi la \ntreb`ri. De acord?Fata se gândi, apoi schi]` un gest de neputin]`.– Nu cred c` am de ales, nu?– Asta \nseamn` c` accep]i?– Cât timp \]i trebuie ca s` ajungi \n Anglia?– Trei sau patru zile. Poate chiar mai pu]in.Patru zile al`turi de un b`rbat pe care \l cunoscuse abia acum

o or`! Cum de se \ntâmplase asta?– E imposibil, [opti ea. Nu [tiu dac` pot avea \ncredere \n

tine.El \i arunc` o privire exasperat`, apoi se aplec` ca s`

deschid` portiera din dreptul ei.– Atunci, drum bun! {i transmite toate cele bune lui Luca din

partea mea, zise el, f`r` s-o scape din ochi. Va fi foarte fericit s`te vad`, sunt convins.

Capitolul 2

Carla contempl` vis`toare cum razele soarelui se jucauprintre frunzele copacilor, apoi se \ntoarse spre Frank.

– De ce te por]i atât de crud? [opti ea.– }i-ai ales drumul când ai fugit din biseric`. Acum, nu

trebuie decât s`-]i dai seama dac` vrei s` mergi \nainte sau s` te\ntorci.

Ea oft`.– Bun, atunci am s` te urmez.– Bravo! Acum, coboar`, ordon` el.Panica o cuprinse din nou.– Ce? exclam` ea. Dar nici nu [tiu unde ne afl`m. Sper c` nu

ai de gând s`…Nu apuc` s`-[i termine fraza. Ziaristul i-o lu` \nainte.– … s` abuzez de tine? Credeam c` ne-am \n]eles \n privin]a

asta, cara mia. Haide, am pierdut deja prea mult timp. V`d c`

25 CLAIRE VALERY

s` \ntrerupi nun]ile familiilor mafiote are destule consecin]enepl`cute.

– Familia mea nu are nimic de-a face cu mafia! De câte oritrebuie s`-]i repet?

– Dac` zici tu, [opti el, privind pe geam, gânditor. Atunci, efoarte simplu. Te \ntorci acas` [i-i explici prin]ului t`u c` nu-liube[ti [i gata. El o s` ia o aspirin` [i a doua zi totul va fi uitat.Nu te vei mai m`rita [i nu vei mai avea numero[ii copii de carevorbeai. Un adev`rat basm! A, uitasem… Normal c` unchiul t`ute va primi \napoi cu bra]ele deschise.

– Nu-]i permit!– Ascult`, draga mea, zise Frank aplecându-se spre ea. Cu cât

vom ajunge mai repede \n Anglia [i vom fi la ad`post, cu atât vafi mai bine pentru amândoi.

Ea \i sus]inu privirea, dar nu pentru mult` vreme. B`rbatul `sta avea darul s-o tulbure…

– Dar de ce vrei s` cobor din ma[in`? \ntreb` ea.– Din cauza rochiei. Dac` r`mâi cu ea, o s` fim remarca]i de

la distan]`, nu crezi?– A… da… bine.Pân` când Carla ie[i din ma[in`, nesigur` pe tocurile \nalte,

el se afla deja acolo, a[teptând-o. Era atât de \nalt, defermec`tor! Deodat`, fata se sperie. Frank ]inea \n mân`… uncu]it. Oare omul `sta nu era zdrav`n? To]i nebunii [tiu s` seprefac`… Par fermec`tori… [i deodat` se dezl`n]uie.

Ce s` fac`? S` fug`? Imposibil, cu rochia pe care o avea. Fata f`cu un pas \napoi, dar se izbi de ma[in`.

MIREASA FUGAR~ 26

– Ce faci cu `sta? zise ea cu o voce tremur`toare.– }ine, r`spunse el, \ntinzându-i arma.Ea se supuse, lini[tit`. – Dar ce vrei s` fac cu el? \ntreb` ea \n sfâr[it.– S`-]i tai rochia, ca s` par` mai… normal`. Dac` ar fi mai

scurt`, [i f`r` toate ornamentele astea…Carla privi pliurile rochiei.– Dar nu pot face asta! [opti ea. Aceast` rochie e o oper` de

art`… creat` de Elsa Schiapparelli, \n 1930. Broderia asta faceo avere.

– Carla, ce naiba! Ai uitat ce ai f`cut, sau ce? Via]a tavaloreaz` mai mult, crede-m`!

Fata cl`tin` din cap.– Nu-mi po]i \mprumuta tu ni[te haine?– Ba da, sigur c` da. Cum de nu m-am gândit? exclam` el,

ironic. Am o valiz` plin` de haine tocmai bune pentru tine. Mai am [i un pa[aport fals, un elicopter pliant [i toate…prostiile din filmele cu James Bond.

Excedat`, Carla \[i trecu mâna prin p`r [i \[i smulse coroni]ade flori, aruncând-o la p`mânt. Trebui s` se ab]in` din r`sputerica s` n-o calce \n picioare.

– E[ti imposibil! strig` ea. M-ai r`pit de la nunt` f`r` s` tetemi de oamenii unchiului meu [i acum faci o figur` atât de\nfrico[at` când \]i cer o c`ma[`!

Cu mâinile \n [olduri, Frank o privi câteva secunde bune.Apoi se \ndrept` spre portbagaj, de unde scoase o geant` devoiaj.

27 CLAIRE VALERY

– Foarte bine, zise el cu un oftat. Trebuie s` recunosc c`ideile tale nu sunt chiar foarte proaste. Dar va veni noaptea [inu vreau s` r`mânem aici. Cred c` Luca a pus deja pe urmelenoastre o \ntreag` armat`.

Carla tremur`. Luca putea fi \nfior`tor la mânie.– Nu ]i-e fric` de el? \ntreb` ea [optit.El ridic` din umeri, cu un aer indiferent.– Mi-e mai fric` pentru tine decât pentru mine. Cel pu]in, cu

mine nu vrea s` se c`s`toreasc`.– Nu mi se pare amuzant! exclam` ea.– Dar nu râd. |]i cer doar s` ne gr`bim.Carla ezit` pu]in, apoi se \ntoarse cu spatele la \nso]itorul ei.– Ai putea s` m` aju]i? \ntreb` ea. Nu pot s` deschei singur`

rochia.Sim]i r`suflarea lui Frank \n ceaf`, apoi mâinile lui puternice

i se a[ezar` pe spate [i \ncepur` s`-i descheie unul câte unulnasturii delica]i din sidef. Carla frem`t`, r`v`[it` de senza]iinecunoscute.

– Ce ai? \ntreb` Frank. Te doare ceva?– Nu…– Gata, am terminat.Carla se \ntoarse. Se aflau fa]` \n fa]`.– De ce m-ai salvat? \ntreb` ea \nceti[or. De ce te-ai implicat

\ntr-o astfel de aventur`?|n loc de r`spuns, el o lu` \n bra]e [i o privi adânc \n ochii

de culoarea alunei. Ca hipnotizat`, Carla \[i a[ez` palmele pepieptul lui. I se p`rea atât firesc s` se afle acolo, aproape de el!

MIREASA FUGAR~ 28

Voia s`-l ating`… S` fie doar o reac]ie nervoas`, dup` ce trecuseprin atâtea emo]ii? Nu reu[ea s` rup` farmecul, s` se\ndep`rteze…

– E[ti foarte frumoas`, Carla, [opti Frank, mângâindu-iobrazul.

– ~sta nu e un r`spuns, se str`dui ea s` spun`, fascinat` deobrajii lui \mbujora]i.

– {i ce ai vrea s`-]i spun?El \ncepu s`-i scoat` una câte una agrafele care-i strângeau

p`rul, eliberându-i buclele bogate, blond \nchis.– Ceva ra]ional, [opti ea, cu inima b`tându-i nebune[te.– Ca asta?|nainte ca ea s` realizeze ce avea s` se \ntâmple, el se aplec`

[i o s`rut`. Nimic din experien]a ei anterioar` nu o preg`tise peCarla pentru senza]ia minunat` care o cople[i. Tremur` de unfior necunoscut, pe când Frank \i mângâia spatele, tr`gând-omai aproape de el.

Niciodat` Luca nu o s`rutase astfel. Emo]ionat`, ea \ndr`znis`-i mângâie p`rul auriu [i obrazul umbrit de barb`… Apoi, deodat`, Frank se \ndep`rt`.

– Ce mai nunt`! [opti el cu un surâs for]at.Carla se \ndep`rt` la rândul ei, ultragiat`.– |]i interzic s` m` mai atingi! exclam` ea.El o prinse de \ncheietura mâinii [i o s`rut` u[or.– Las`-m`! insist` ea cu o voce aspr`.– Calmeaz`-te, frumoaso. Dac` te mai agi]i atâta, \]i va c`dea

rochia. |]i reamintesc c` nu mai e prins` \n nimic.

29 CLAIRE VALERY

– Nu-mi pas`. Las`-m` \n pace!El \i l`s` mâna, continuând s` zâmbeasc`, apoi se \ndep`rt`.La ad`post de privirea lui, Carla \[i l`s` rochia s` alunece la

p`mânt, apoi se \ndrept` spre geanta de voiaj. Dar pantofii ei cutoc \nalt se \nfundau \n iarb`. Nervoas`, \i scoase [i-i arunc`,apoi \ncepu s` scotoceasc` printre haine.

– O s` g`se[ti o c`ma[` hawaian` [i un [ort care ar trebui s`-]i vin`, zise Frank.

Vocea se auzi din apropiere. Surprins`, fata ridic` privirea [i-l z`ri la câ]iva metri de ea, sprijinit de un copac.

– |ntoarce-te! ordon` ea.– Crezi c` e[ti \n cabina de prob` a vreunui creator parizian?

Gr`be[te-te [i haide \n ma[in`!Furioas`, ea ascult` [i \[i relu` locul \n ma[in`, \n timp ce

Frank \i aranja rochia, coroni]a de flori [i pantofii albi \n geantade piele.

– Bun, zise el, a[ezându-se la volan. |n câteva minute se va\ntuneca. Cu pu]in noroc, nu ne va remarca nimeni peautostrad`.

– Oamenii lui Luca ne vor a[tepta la barier`, zise Carla pe unton sigur.

– A[a e, numai c` noi nu o vom lua pe acolo, replic` Frank,demarând.

– Cum? Nu cred c` putem evita bariera.– Drumul `sta duce spre noua autostrad` construit`.

Am v`zut asta chiar ieri. E terminat`, dar nu e \nc` deschis`publicului. Vom merge pe acolo. Simplu ca bun` ziua.

MIREASA FUGAR~ 30

Ea \i arunc` o privire ne\ncrez`toare.– E[ti cumva nebun?– Ai o idee mai bun`?– Nu, recunoscu ea.– Cel pu]in a[a vom avea avantajul surprizei. Nimeni nu se

a[teapt` s` mergem pe acolo. {i, o dat` ajun[i pe autostrad`,vom merge pân` la grani]a francez`.

– Unchiul Pancrazio [i Luca sunt ni[te oameni foarteputernici. Au cuno[tin]e peste tot… Nu vor \nceta s` ne cautepân` când ne vor g`si.

Frank o privi cu mare aten]ie.– Unde vrei s` ajungi? Crezi c` am pierdut prea mult timp?Carla \[i frânse mâinile.– |nc` nu \n]eleg ce rol joci tu \n toat` povestea asta, [opti

ea. De ce \]i ri[ti via]a pentru o carte? Mai bine m-ai l`sa aici [iai pleca \n treaba ta. Am s`-i cer iertare unchiului meu [i gata!

– {i te vei m`rita cu Luca.– |n condi]iile astea, nu o s` m` mai vrea. De altfel, nici nu

conteaz`. O s` m` descurc eu, afirm` ea cu o voce tremur`toare.Oricum, \]i mul]umesc.

Frank frân` atât de brusc \ncât Carla fu nevoit` s`-[i \ntind`bra]ele ca s` nu se loveasc` de parbriz. Ma[ina se opri lâng` unvehicul parcat pe [oseaua \n lucru.

– E[ti nebun! exclam` ea.El \i arunc` o privire furioas`.– Dac` \]i imaginezi c` mi-am riscat via]a doar ca s` te

transformi \n fecioar` sacrificat`, te \n[eli amarnic! ]ip` el.

31 CLAIRE VALERY

– Dar nu v`d alt` solu]ie. Nu vom putea ajunge niciodat` \nAnglia [i [tii [i tu foarte bine asta. Ne vor g`si \nainte s` trecemgrani]a.

– Gânde[te-te bine, Carla! Vrei s` te m`ri]i cu Luca?– Nu, ]i-am zis c` nu. M-am trezit implicat` \n povestea asta

f`r` s`-mi dau seama. Dar acum, dac` m` \ntorc acas`, asta arputea s` aib` consecin]e grave pentru tine. Nu mai sunt singur`\n joc. Nu am s`-]i sacrfic via]a pentru un capriciu.

– {i ce ar trebui s` facem, dac` ne prind?Carla plec` privirea, ezitând.– Nu [tiu, [opti ea.El se aplec` spre ea [i, cu degetul ar`t`tor, \i ridic` b`rbia.– Carla, e prima dat` când m` min]i. {i nu o faci prea bine.

{tim amândoi c` e prea târziu ca s` mai d`m \napoi. Dac` te\ntorci acum, vei fi condamnat` la o via]` mizerabil`.

– Dar cel pu]in pot salva o alta, spuse ea cu am`r`ciune.Trebuie s` m` la[i. Te rog… Ai riscat deja prea mult pentrumine.

Un surâs enigmatic ap`ru pe chipul ziaristului. El demar`,continuând s` zâmbeasc`.

– E[ti foarte curajoas`, Carla. Dar trebuie s`-]i refuz oferta.Dar \mi po]i face tu un serviciu.

– Ce serviciu?El \i arunc` o scurt` privire, apoi se concentr` asupra

luminilor care indicau prezen]a \ndep`ratat` a autostradei.– Pune-]i centura, replic` el. |nainte s` m` apuce nervii…

MIREASA FUGAR~ 32

***

Noaptea c`zuse. O noapte sufocant`, f`r` lun`. |n obscuritatea ma[inii, Carla \[i scoase ciorapii [i \[i puse [ortullui Frank. |i era cam mare, dar acest lucru nu se vedea datorit`c`m`[ii care \i venea pân` la jum`tatea [oldurilor.

Frank \ncetini.– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` fata, nelini[tit`.– Sunt multe ma[ini la intrarea pe autostrad`, r`spunse

Frank. Oamenii `[tia sunt mai perspicace decât a[ fi crezut. Dar ne mai r`mâne o posibilitate. Du-te \n spate [i \ntinde-te pejos.

Ea ascult` f`r` s` protesteze, iar Frank conduse calm c`treoamenii lui Luca. Ajuns lâng` ei, cobor\ geamul ma[inii. Carla \[i]inu r`suflarea. Auzi zgomot de voci [i glasul lui Frank,r`spunzând \ntr-o italian` perfect`:

– E incredibil! Am v`zut trei cupluri pe strada asta, dar niciunul care s` fie cel pe care-l c`ut`m. M` duc s` v`d ce se\ntâmpl` pe autostrad`. Poate au reu[it s` treac`…

Carla strânse pumnii, a[teptând cu team` s` aud` strig`telefurioase ale g`rzilor, focuri de arm`… De ce Frank nu accelera?De ce mergeau atât de \ncet?

– Am trecut cu bine, spuse el \n englez` dup` o vreme. Po]i s` ie[i, acum.

33 CLAIRE VALERY

Fata se ridic` precaut` [i se uit` pe geam. Se aflau peautostrad`, \n mijlocul altor ma[ini…

– Am trecut? exclam` ea uimit`, a[ezându-se la loc pescaunul din fa]`.

Frank nu r`spunse.– Ai riscat mult, ad`ug` ea cu o voce r`gu[it`. Ar fi putut s`

te omoare.– Nu vom [ti niciodat`. |n orice caz, se puteau \ntâmpla [i

lucruri mai grave.Ea \i arunc` o privire uimit`.– Ce anume?– S` te c`s`tore[ti cu Luca Finzi, r`spunse el, laconic.

Nu i-a[ dori a[a ceva nici celui mai mare du[man al meu.Mergeau de mai multe ore, era noapte, dar c`ldura era la fel

de cople[itoare. Ma[ina \nchiriat` de Frank nu avea aercondi]ionat, iar prin geamurile deschise intra fumul de la ]evilede e[apament. Pe Carla o durea capul… [i, printre altele, ocramp` la picior nu-i d`dea pace.

Pentru a mia oar` privi \n spate, peste um`r.– Relaxeaz`-te, zise Frank. Ei nu [tiu ce marc` de ma[in`

avem, nici num`rul nu-l cunosc. Nici m`car nu [tiu c` ne afl`mpe strada asta.

– Poate c` sunt eu prea naiv`, Frank, dar nu mai \n]elegnimic. Pân` acum, [i-au dat cu siguran]` seama c` tu ai fostacolo, pe strada aia. Pot jura c` nu sunt departe!

Ea privi profilul elegant al b`rbatului, luminat intermitent defarurile ma[inilor.

MIREASA FUGAR~ 34

– Fii sincer, relu` ea. Crezi c` avem vreo [ans` s` sc`p`m?– Mai bine a[ paria la curse pe un cal mort… Dar \nc` nu

s-a terminat… nimic nu e \nc` sigur, draga mea.T`cur` o vreme, cu ochii la drum.– Dar pentru moment suntem liberi, urm` Frank.– |n ce te prive[te, erai. Pân` \n momentul \n care te-ai

hot`rât s`-mi sari \n ajutor.Cum el nu r`spunse, Carla \ncepu din nou s`-[i pun`

\ntreb`ri. Oare omul `sta \i ascundea ceva? Era imposibil s`intervin` \ntr-un conflict al familiilor napoletane doar ca s` scrieo carte… Poate c` interesul lui era mai… material. S`-l fi pl`titun clan rival ca s` \mpiedice aceast` c`s`torie, dat fiind faptul c`alian]a astfel creat` l-ar fi f`cut pe Luca Finzi prea puternic?

Totu[i, când Frank o luase de mân` \n biseric`, \i stârniseimediat \ncrederea. Oare se \n[elase? Trebuia s`-i fie team` deochii lui atât de limpezi, de fascinan]i?

Nu, \[i spuse ea. Se \n[ela. Nimeni nu ar fi putut ghici c` aveas` spun` nu \n fa]a preotului. Chiar [i ea ac]ionase dintr-unimpuls de moment. |nseamn` c` avea de-a face cu vreun nebun.Trebuia s` ai probleme mintale ca s` intervii \ntr-o astfel depoveste, s` te pui cu Luca… Mai \ntâi cartea, apoi r`pirealogodnicei din biseric`…

Dar mai era o \ntrebare care o obseda, chiar de la \nceputulaventurii lor. Frank vorbise cu ea \nc` de la \nceput \n englez`.De unde [tia c` ea vorbea aceast` limb`?

– Gânde[ti atât de mult \ncât m` doare capul, zise Frank peun ton ironic. Ce te nelini[te[te?

35 CLAIRE VALERY

– M` \ntrebam dac` sunt \n siguran]` cu tine. Pentru c`,dup` câte se pare, nu prea e[ti \n toate min]ile.

– Dar cuno[ti pe cineva s`n`tos \n familia ta? Unchiul t`u, deexemplu…

– |]i interzic s` mai spui ceva r`u despre el!– E problema ta, Carla… Dar poate c` ai dreptate. Ai fost

\nv`]at` s` crezi tot ce ]i se spune… Asta au f`cut [i unchiul t`uiubit, [i Luca. Adev`rul e \ns` altul.

Carla t`cu. Oare avea s` afle ceva grav?– }i-am studiat familia mult` vreme, continu` el.

M`rturisesc c` am fost la fel de uimit ca [i Luca atunci când te-am auzit spunând nu \n fa]a preotului… Dac` i-ai fi pus unpistol la tâmpl`, [i tot nu ar fost mai [ocat. Ce diferen]` \ntrefata care a avut curajul s` refuze o alian]` for]at` [i logodnicasupus` care intrase \n biseric`! Sincer, cred c` \n momentul `laai fost la fel de nebun` ca [i mine.

Sup`rat`, Carla privea \nc`p`]ânat` \n fa]`. Se pare c` avea op`rere nu tocmai bun` despre ea!

– Pari obosit`, relu` Frank. |ncearc` s` dormi pu]in.– |n nici un caz! replic` ea. Nici nu cred c` a[ putea. Nu [tiu

dac` pot s` am \ncredere \n tine.– {i totu[i, eu sunt singura ta speran]`, zise el, pe un ton sec.

De ce ]i-e fric`? S` nu profit de tine \n plin` autostrad`, \n timpce conduc? E o idee interesant`, dar nu m` simt \n form` azi.

Carla oft` [i se relax` \n scaun. B`rbatul `sta avea cea maifrumoas` voce pe care o auzise vreodat`… De ce trebuia s`vorbeasc` a[a dispre]uitor? Nu merita s` fie tratat` astfel, se

MIREASA FUGAR~ 36

gândi ea, \nchizând ochii. Voia s` fie liber`. De ce toat` lumea

\ncerca s-o \mpiedice?

***

Carla se trezi brusc din somnul ei de plumb. Ma[ina sta]iona.

Se ridic` \n scaun [i z`ri masivele pompe de benzin`.

– Unde ne afl`m? \ntreb` ea.

– |n apropere de Floren]a. E dou` noaptea. |n ritmul \n care

mergem, pe la opt diminea]a vom fi \n Fran]a.

Opt diminea]a… micul dejun… dintr-o dat`, fata sim]i c` \i

este foarte foame.

– Am putea s` mânc`m ceva? \ndr`zni ea, timid`.

– M` duc s` v`d ce pot g`si.

R`mas` singur`, Carla privi \n jur. Benzin`ria avea un

magazin [i un restaurant, iar \n`untru se afla destul` lume, \n

ciuda orei târzii. Familii, cupluri tinere… Dup` câte se p`rea,

oamenii lui Luca nu-i reperaser` \nc`. Dar puteau s` apar`

dintr-un moment \ntr-altul.

Carla se f`cu mic` \n scaun, for]ându-se s` r`mân` calm`.

Piciorul ei lovi ceva tare. Plec` privirea [i z`ri un soi de valiz`.

F`r` s` se gândeasc` prea mult, trase de mâner [i, spre marea ei

surpriz`, servieta se deschise, dând la iveal` o gr`mad` de

documente, care se r`sturnar` pe jos.

37 CLAIRE VALERY

|n`bu[indu-[i un strig`t de surpriz`, fata se aplec` s` lestrâng`. Era vorba despre t`ieturi din ziarele americane. |[i aminti din nou de Sarah… Aceast` femeie fusese cât pe ce s`-i devin` m`tu[`, \nainte de a disp`rea pentru totdeauna dinvia]a ei. Carla \[i amintea [i acum teribila ceart` dintre ei.Imediat dup` aceea, guvernanta ei plecase, l`sându-i doarcâteva c`r]i, a c`ror vedere \i trezea [i acum regrete amarnice.

Cu un oftat, Carla \ncepu s` citeasc` unul dintre articole.Deodat`, se opri, uimit`.

"Carla Gambini, citi ea, nepoata dr`gu]`, dar cam gâsculi]` aunuia dintre cei mai mari mafio]i, urmeaz` s` se m`rite cu LucaFinzi. Sper`m ca fata s` [tie s`-i prepare o cafea pe gustul s`u,altfel Lucky – numele sub care e cunoscut mirele \n cercurileinterlope – va \ns`rcina cu siguran]` pe unul dintre uciga[ii luis` spele aceast` ofens`. Ur`m tân`rului cuplu toate cele bune.Pân` ce moartea \i va desp`r]i, desigur…"

Inima fetei b`tea s`-i sparg` pieptul. Iat` deci imaginea ei \nstr`in`tate! Un zgomot de pa[i o f`cu s` ridice privirea. Frank ostudia, furios.

– Cu ce drept \mi cau]i prin lucruri? \ntreb` el.Ea \i ar`t` ziarul, cu o mân` tremurând`.– De ce ai p`strat articolul `sta?– Eu l-am scris, replic` el, privind-o drept \n ochi.Carla deschise portiera, dar Frank \i bloc` trecerea.– Las`-m` s` ies! ]ip` ea.– De ce? Pe jos e nisip, o s` te r`ne[ti la picioare.– Tu e[ti cel care m` r`ne[te.

MIREASA FUGAR~ 38

F`r` un cuvânt, Frank \i f`cu loc s` treac`. Ea cobor\,strâmbându-se de durere la contactul cu solul. Cu o mân`trebuia s`-]i ]in` [ortul, care amenin]a s`-i cad`.

– Ai putea s`-]i folose[ti ciorapul \n loc de curea, suger` Frank.– Nu primesc nici un sfat de la tine! Ce alte minciuni ai mai

scris despre mine?– Nu mai [tiu… multe… Dar acum c` te cunosc, \ncep s`

m` \ndoiesc c` eram bine informat.– Ai \ndr`znit s` m` nume[ti gâsculi]`.– Era o supozi]ie logic`, dat fiind c` ai acceptat s` te m`ri]i cu Luca.– Ce altceva ai mai scris? \ntreb` ea furioas`, aplecându-se s`

ridice un alt articol.Dup` câteva secunde de lectur`, ochii i se umplur` de lacrimi.– Auzi! S` scrii c` singura mea pasiune \n via]` e

shopping-ul! E[ti un mâr[av!– {i nu e adev`rat?Carla \l m`sur` cu un aer dispre]uitor.– M` duc la toalet`, spuse ea f`r` s` r`spund`.Se r`suci pe c`lcâie [i alerg` spre magazin.Contactul cu pietri[ul o f`cea s` sufere atât de tare \ncât \i

venea s` urle de durere la fiecare pas, dar nu s-ar fi \ntorspentru nimic \n lume.

Se privi \n oglind`. Ar`ta ca o fantom`! |[i [terse fa]a cu un[erve]el de hârtie, \ncercând s` scape de machiajul complicat pecare o cosmetician` de renume i-l crease \n acea diminea]`."Trebuie s` folosim mult` pudr`, special pentru fotografii",explicase femeia, \ncercând s` \nving` rezisten]a Carlei.

39 CLAIRE VALERYgiannijollys

Ce pl`cere s` scape de aceast` masc`! Carla \[i piept`n` cudegetele p`rul lung blond \nchis. Avea tenul destul de palidpentru o italianc` [i ochi c`prui, rar \ntâlni]i \n familia ei. "Ochii tat`lui t`u, \i spusese unchiul. O mo[tenire care vine f`r`\ndoial` din timpul romanilor." Dar fata nu putuse verificaaceast` asem`nare: p`rin]ii ei muriser` când era foarte mic`,doar un bebelu[, [i de la ei nu-i r`m`seser` decât ni[te fotografii[terse [i prost \ncadrate.

Poate c` Frank [tia ceva despre ei… Carla nu v`zuse niciodat`cartea pe care el o scrisese despre Luca. "Nu sunt decât minciuni,strigase acesta din urm`, scrise de un ziarist \nfometat." Acum, Carla ar fi dat orice s` poat` face rost de acea carte.

|[i cl`ti fa]a, se [terse din nou cu un [erve]el de hârtie, apoiie[i. C`ut` din ochi ma[ina [i fu str`b`tut` de un fior de ghea]`.Vehiculul nu mai era acolo! Cuprins` de panic`, privi \n jur, darnu z`ri nimic. Frank o abadonase.

Deodat`, sim]i un bra] pe um`r [i tres`ri, \nfrico[at`.– Dumnezeule, ]i-a luat ceva timp!Era Frank. Ea \l privi cu stupoare.– Am… am fost la toalet`.– Pe ce planet`? A[ fi avut timp s` fac plinul de vreo dou`zeci

de ori… \n timp ce tu te admirai \n oglind`.– Ah! zise ea, furioas`. M-am s`turat remarcele tale ironice!De[i voia s` par` nervoas`, o ciudat` bucurie o cuprinse la

vedere lui. O bucurie pe care nu i-ar fi \mp`rt`[it-o pentru nimic\n lume! Dup` ce o f`cuse gâsculi]`…

MIREASA FUGAR~ 40

Capitolul 3

– Chiar nu-]i dai seama de nimic? Chiar tr`ie[ti pe alt` lume,

Carla? Nu te-ai gândit nici o clip` c` a[ putea s` m` \ngrijorez?

C` te-ar fi putut prinde? Oamenii lui Luca sunt capabili de orice,

[tii doar.

– Exagerezi, replic` ea, calm.

– Atunci, de ce regretatul t`u logodnic te \nsp`imânt` atât?

– E[ti foarte arogant, domnule Cormac! exclam` ea, furioas`.

Nu faci decât s` te folose[ti de mine pentru cartea ta. F`r` mine,

nu ai mai avea ce s` scrii [i de asta ]i-e fric` s` nu plec!

Frank o privi fix, apoi \i mângâie p`rul. Carla, la rândul ei,

lupta cu ispita de a-i aranja o [uvi]` rebel` c`zut` pe frunte.

– Nu te re]in, [opti el. Pleac`, dac` asta vrei.

Carl ro[i sub privirea lui limpede. Ghicise c` voia s`-i ating`

p`rul… putea jura c`-i ghicise inten]ia…

41 CLAIRE VALERY

– {tii foarte bine c` nu pot, declar` ea pe un ton radical. E urât din partea ta s`-mi propui a[a ceva.

– Dar dac` tot [tii c` sunt o fiin]` odioas`, faptul c` spunlucruri urâte nu ar trebui s` te mire, replic` el, rece.

|i \ntoarse apoi spatele, iar Carla \l urm`, strângând din din]ica s` nu urle sub \n]ep`turile pietri[ului. Ma[ina lui Frank eraparcat` aproape de ie[ire. Carla remarc` o alt` ma[in` lâng`aceasta. Era un Mercedes albastru \nchis… ma[ina \i erafamiliar`. Un b`rbat se afla a[ezat la volan.

– Frank, zise ea, tremurând.Cu ochii m`ri]i de team`, ea urm`ri privirea lui Luca…

Aceasta deschise portiera [i cobor\. Atunci o z`ri [i el. Incapabil`s` fac` nici cea mai mic` mi[care, Carla \l vedea ca prin visvenind c`tre ea.

– Urc` \n ma[in`! \i porunci Frank. Repede!– Dar… poate m` va asculta, [opti fata, strângând cu putere

bra]ul \nso]itorului ei.– Carla, \]i atrag aten]ia c` are pistol. Urc` \n ma[in` [i

porne[te motorul. Vin [i eu \ndat`. Gr`be[te-te!Carla tres`ri, z`rind abia atunci pistolul care lucea \n mâna

fostului ei logodnic.– Nu! O s` te \mpu[te pe tine!– Nu, Carla, va fi bine. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, f`

ce-]i spun!|n sfâr[it, Carla reu[i s`-[i desprind` privirea de la Luca [i

fugi spre ma[in`, f`r` s` mai simt` durerea. Ziaristul o urm` [iintr` cu spatele \n ma[in`. Luca se apropie \n fug`.

MIREASA FUGAR~ 4242 CLAIRE VALERY

– Ar trebui s` te omor! url` el.

– Din câte [tiu, nu prea te ocupi chiar tu de treburile

murdare, replic` Frank luând de jos o pung` de hârtie. |n ce m`

prive[te, nu mi-e fric` s` m` folosesc de o arm`…

Din pung` scoase un pistol [i-l \ndrept` spre Luca.

Acesta f`cu un pas \napoi, surprins.

– Nu cred c` ai curajul… ]ip` el. Oamenii mei sunt \n

preajm`.

– Fals, zise Frank, sigur pe sine. Dac` tragi, am s` trag [i eu.

Iar asta nu te va ajuta… Dac` a[ fi \n locul t`u, m-a[ duce s`

aduc \nt`riri.

Carla r`mase f`r` glas. Nu mai auzise pe nimeni s`-i

vorbeasc` lui Luca pe un astfel de ton. Frank \ns` nu p`rea

deloc speriat. Fata \ntoarse capul [i privi oamenii care intrau sau

ie[eau din restaurant. Nimeni nu p`rea s` realizeze ce se

petrecea \n parcare. Dar dac` s-ar trage, to]i ar observa.

Oare Luca va risca un astfel de gest \n fa]a atâtor martori?

Pu]in probabil.

– D`-i drumul, Carla! [opti Frank.

Ea tres`ri, aruncând o privire \ngrozit` c`tre fostul s`u

logodnic, apoi ap`s` pedala de accelera]ie. Ma[ina f`cu un salt

\nainte. Se auzi un zgomot ca de explozie, apoi ma[ina porni

spre autostrad`.

– Cred c` a tras! exclam` Carla schimbând viteza atât de

brusc \ncât ma[ina gemu puternic.

– Mai vrei s`-i expui punctul t`u de vedere?

43 CLAIRE VALERY

– Nu e momentul s` faci glume! {i tu aveai arm`, ca [i el. Nici tu nu e[ti mai breaz.

F`r` s` r`spund`, Frank privi pistolul pe care-l ]inea \nc` \nmân`.

– Chiar ai fi tras?Cum el nu r`spundea, \l privi uimit`. Frank râdea.– E[ti cu adev`rat nebun! [opti ea.– Juc`ria asta nu poate face r`u nim`nui, Carla. – Doamne, Frank. Lucrurile prin care ai trecut ]i-au afectat

creierul!– Da, a[a e. Uite, ad`ug` el, vârând pistolul \n gur`.Carla ]ip`.– Nu, Frank! Ascult`… |mi pare r`u. Las` pistolul, te rog!

Nu am vrut s` spun nimic r`u… crede-m`. Probabil c` ]i-aucedat nervii. Te duc la doctor [i totul va fi bine! |]i promit!

Frank scoase arma din gur` [i se \ntoarse c`tre fat`, râzând.– E adev`rat? |]i pare r`u pentru ce ai zis?– Sigur c` da. Jur!– {i când te gânde[ti c` nu e decât un revolver din ciocolat`!

zise el, mu[când din ]eava pistolului! Vrei [i tu?Carla se calm`.– Nu, mul]umesc, se bâlbâi ea.– Mmm… E delicios!– Mi-ar pl`cea s`-]i torn \n cap o oal` cu ciocolat` fierbinte,

pentru ce ai f`cut! declar` Carla, luând o bucat` de ciocolat`.B`rbatul `sta o \nnebunea pur [i simplu! Nu se va obi[nui

niciodat` cu glumele lui ciudate!

MIREASA FUGAR~ 44

– |ntotdeauna conduci a[a? \ntreb` Frank dup` câtevasecunde. Sau e prima dat` când vezi un volan?

Carla \l privi amenin]`toare.– M-a \nv`]at s` conduc un bodyguard al unchiului.– A, da. Asta m` lini[te[te, \ntr-adev`r. Cred c` am \mb`trânit

cu dou`zeci de ani ast`zi. Nu, cu cincizeci, dac` pun la socoteal`[i felul \n care conduci.

– Imagineaz`-]i c` nu e[ti singurul c`ruia i-a fost fric`! Dac` Luca ar fi ghicit c` pistolul era fals, ai fi fost mort… De cel-ai provocat?

– Nu aveam de ales.– Dar ce naiba f`ceai cu un astfel de pistol?Frank ridic` din umeri.– Ai cerut ceva de mâncare [i nu am g`sit altceva la magazin.

Ba nu, mai era ni[te [erbet… Dar cred c` am ales bine. Mi-ar fifost greu s`-l amenin] pe Luca ]inând \n mân` un [erbet dezmeur`.

Carla se mul]umi s` \ntind` mâna, cerând alt` bucat` deciocolat`.

– Vrei s` conduci? \ntreb` ea dup` câ]iva kilometri.– Nu, mul]umesc. Am rareori ocazia s` v`d o femeie

frumoas` conducând cu dou` sute la or` [i mâncând dintr-unrevolver de ciocolat` pe o autostrad` italian`.

– Muream de foame! protest` Carla. {i apoi, ce s` te a[tep]ide la o gâsculi]`, nu?

– Carla, zise Frank, redevenind serios, nu te cuno[teamatunci când am scris lucrurile alea.

45 CLAIRE VALERY

Posomorât`, fata ap`s` mai tare pe accelerator.

– Ei bine, s` [tii c` nu-mi face nici o pl`cere c` te-am

cunoscut! exclam` ea.

– |ncetine[te, Carla, [opti el, punându-i mâna pe bra].

Dac` mai mergi cu viteza asta, obosit` cum e[ti, ai putea s` ne

omori.

– Era s` murim [i la sta]ia de benzin`.

– Dar am sc`pat cu bine.

– |ntotdeauna blufezi?

– Mi se mai \ntâmpl`.

– De ce ai venit la nunta mea? {i cum ai reu[it s` intri \n

biseric`? Unchiul meu mi-a spus c` invita]ii vor fi bine verifica]i.

– Am reu[it [i gata.

– Cu ajutorul câtorva minciuni, sunt convins`.

– Da, a[a e.

Ea \i arunc` o privire uimit`.

– Nu am mai \ntâlnit pe nimeni atât de schimb`tor, exclam`

ea. Mi se pare c` ai puterea s` hipnotizezi oamenii, chiar \n

situa]iile cele mai periculoase. E[ti ca un vr`jitor…

– Te vr`jesc?

– Pe mine? |n nici un caz.

– P`cat. Am face un cuplu minunat.

Ea pufni cu dispre].

– Nu mai visa, domnule Cormac! Am priceput ce fel de om

e[ti.

Frank p`ru amuzat de aceast` remarc`.

MIREASA FUGAR~ 46

– Voiam s` spun c` frumuse]ea ta [i farmecul meu irezistibilne pot sc`pa din orice \ncurc`tur`, spuse el. Te gândeai laaltceva?

– Nu, r`spunse ea, ro[ind. Deloc.Surâsul lui Frank deveni mai insistent. Cu un aer ghidu[, el vâr\ mâna \n buzunar.– Ah, dar am uitat… }i-am cump`rat ni[te espadrile. Sper s`

]i se potriveasc`.Carla t`cu, emo]ionat`. Apoi \ncetini [i opri pe banda de

sta]ionare.– Mul]umesc, spuse ea. |mi pare r`u c` am stat atât de mult

la baie. Credeam c` am sc`pat [i nu m-am mai gândit lapericole…

|nchise o clip` ochii, c`utându-[i cuvintele.– {tiam c` unchiul Pancrazio [i Luca vor fi furio[i, relu` ea,

deschizând ochii. Dar chiar s` trag` asupra noastr`, nu a[ ficrezut… Cred c` m` consideri tare naiv`…

– Dac` ]i-ai fi dat seama de toate consecin]ele gestului t`u,nu ai mai fugit \n mijlocul ceremoniei. }i-ar fi fost prea fric`.

– Dar mi-a fost fric`, Frank.El \[i puse mâna pe bra]ul ei.– Ai putea s` te afli acum la petrecere, [opti el. S` bei

[ampanie, s` dansezi…– Cu bancnote prinse de rochie…Frank o privi surprins.– ~sta e obiceiul, explic` ea. P`rin]ii [i prietenii miresei

trebuie s` prind` bani pe rochie. Eu nu voiam s` fie a[a, dar

47 CLAIRE VALERY

Luca a ]inut neap`rat. M` [i vedeam asaltat` de to]i oamenii carevoiau s` se pun` bine cu unchiul meu… Cel care ar fi dat ceimai mul]i bani ar fi fost bine v`zut… Ce umilin]`!

Vocea i se stinse, iar fata \[i duse mâna la obraz.|n acea zi, când \ndr`znise s`-l contrazic`, Luca o p`lmuise.

Pentru prima dat`… |n]elesese atunci c` el nu va ]ine niciodat`cont de p`rerea ei.

– E[ti obosit`, murmur` Frank. Hai s` facem schimb de locuri.– {i Luca? Crezi c` ne urm`re[te?– Nu cred. Probabil c` st` \ntins \n parcare, \ntrebându-se

dac` am tras [i noi… {i dac` am nimerit \ntr-o zon` vital`… caportofelul.

Carla zâmbi. Apoi se mut` pe scaunul lui Frank, \n timp ceacesta se instal` la volan.

– |ncearc` s` dormi, zise el.– Nu cred c` voi adormi, zise ea, oftând.Dar abia puse capul pe tetier`, c` ochii i se \nchiser`.

Peste cinci secunde, c`zu \ntr-un somn de plumb.

***

Când se trezi, se f`cea diminea]`. Felinarele de pe autostrad`erau \nc` aprinse, dar lumina lor pal` abia se ghicea. Carla privi\ndat` spre Frank, amintindu-[i toate cele \ntâmplate… Fugea de propria ei familie…

MIREASA FUGAR~ 48

– Te-ai trezit? exclam` Frank, zâmbind.– }i se pare ceva amuzant? morm`i ea.– S` te v`d dormind? Da. Cred c` \ntr-o via]` anterioar` ai

fost marmot`.|n loc de r`spuns, Carla se \ntinse. Era ciudat ca un

necunoscut s-o priveasc` dormind.– Nu-mi spune c` am sfor`it, [opti ea.– Nu, ai fost ocupat` s`… vorbe[ti.De data asta, Carla \l privi terifiat`.– Poftim? Ce am spus?– Ei bine, nu am priceput nimic. Spre marele meu regret.

Numai câteva nume, atât. Nimic important pentru un articol \npresa de scandal.

– |mi pare r`u! replic` ea sup`rat`, \ncruci[ându-[i bra]ele lapiept.

|ncercând s` ignore zâmbetul ironic al \nso]itorului ei, seconcert` asupra drumului. Migrena \ncepu s-o deranjeze, iarcrampa din picior \[i f`cu din nou sim]it` prezen]a. Oare vareu[i s` coboare vreodat` din ma[ina asta? se \ntreb` ea,nervoas`.

Evident, era mai bine decât s` fi \nc`put pe mâinile lui Luca.F`r` Frank, aceast` noapte ar fi trebuit s` fie noaptea nun]ii ei.Se cutremur` numai la gândul acestei orori. Nu ar fi putut s`-[ipetreac` via]a al`turi de un astfel de individ… Nici nop]ile…

– Te sim]i bine? \ntreb` Frank.– Da, mul]umesc.– M` bucur. E[ti mai optimist` \n diminea]a asta.

49 CLAIRE VALERY

– Am fost urm`ri]i? \ntreb` ea, nelini[tit`.– Luca e la aproximativ un kilometru \n spatele nostru.Ea r`mase o clip` mut` de uimire.– Ce? strig` ea, rec`p`tându-[i glasul.– Ai auzit bine, r`spunse Frank f`r` s`-[i piard` calmul.– {i ce vom face?– Un ocol.– Acum?– De ce nu? Am luat-o spre Alpi special ca s`-l induc \n

eroare. El va merge spre mun]i, iar noi – pe coast`.– Pare simplu, cum o spui tu, [opti ea. Dar nu cred c` ai mai

\ncercat vreodat` o astfel de manevr`, nu?– Nu \nc`… dar toate au un \nceput.|n sens invers, benzile erau mult mai libere. Mergeau de

câteva minute, iar Carla reu[i \n sfâr[it s` se lini[teasc`.Apoi se \ntoarse [i z`ri Mercedesul lui Luca, care \i urm`rea

\ntr-o curs` nebuneasc`. Deodat`, acesta f`cu o manevr` gre[it`[i lovi \n plin un parapet. Carla ]ip`, cutremurat`, dar \[i veni \nfire când z`ri silueta fostului logodnic r`s`rind din mijloculr`m`[i]elor. Era plin de fum, dar teaf`r.

– Dumnezeule! Cred c` ar trebui s` oprim! zise ea.– De ce?– Luca a avut un accident! Iar noi am fost cauza! Trebuie s`

mergem s`-l ajut`m!Frank o privi cu un aer ciudat [i nu \ncetini.– Omul `sta ne-ar fi omorât pe amândoi ieri sear`, dac` i-am

fi oferit "[ansa" asta [i dac` nu ar fi avut martori. Te-a for]at s`-l

MIREASA FUGAR~ 50

iei de b`rbat. Crezi c` ne urm`rea doar ca s` ne ureze baft` \nnoua noastr` via]`?

Carla oft`. Frank avea desigur dreptate. Dar cum putea eaabadona \n astfel de condi]ii pe omul al`turi de care a crescut [icare trebuia s`-i devin` so]?

– {i apoi, l-ai v`zut ie[ind din ma[in`, relu` Frank. |nseamn` c`nu a p`]it nimic. Ce mai vrei? S`-l escortezi pân` acas`?

Fata nu r`spunse. P`rea nelini[tit`.– Carla, insist` b`rbatul, nu putem opri. |ntre noi e acum o

distan]` de câ]iva kilometri. Accidentul `sta ne d` posibilitateas` ne \ndep`rt`m… |n locul t`u, nu mi-a[ face atâtea grijipentru Luca. Nu e grav r`nit [i oricum oamenii lui vor ajunge lalocul accidentului destul de repede.

Carla t`cu, gânditoare. Frank avea dreptate. Reac]ia ei fuseseuna instinctiv`. Luca avea telefonul mobil la el, iar oamenii luierau \ntotdeauna prin apropiere. Nu avea cum s` i se \ntâmplenimic grav. Ce proast` fusese!

***

Carla privea [irul de ma[ini care meregeau al`turi de ei.– Lini[te[te-te, [opti Frank.– Mi-e imposibil. Oamenii lui Luca sunt peste tot. Ieri, mi

s-a p`rut simplu s` plec cu tine. Dar ast`zi am impresia c` tr`iesc\ntr-un co[mar f`r` sfâr[it.

51 CLAIRE VALERY

Frank o privi cu aten]ie.– Ai f`cut un prim pas pe un drum dificil. Acum, nu-]i mai

r`mâne decât s` continui s` mergi. F`r` s` mai prive[ti \n urm`.– Pentru tine e u[or s` vorbe[ti! protest` ea.– |n caz c` nu ai observat, draga mea, ne afl`m de aceea[i

parte a baricadei…– Nu, nu-i a[a! Eu \mi ap`r libertatea, \n timp ce tu cau]i un

mijloc de a face bani din cartea ta. Cel pu]in, asta pretinzi tu. Iar eu nu am posibilitatea de a verifica sinceritatea inten]iilortale.

– E pu]in cam târziu ca s` te \ntrebi a[a ceva, nu crezi?Carla oft`.– |mi pare r`u, zise ea. Am dus pân` acum o via]` atât de

ordonat`, de calculat`! Situa]ia asta m` \nnebune[te pur [isimplu. Logodnicul meu m` urm`re[te ca s` m` omoare, nu [tiuunde s` m` duc, nu [tiu cine e[ti tu [i nu am mâncat decât obuc`]ic` de ciocolat` de dou`zeci [i patru de ore.

T`cu o clip`, apoi relu` cu o voce posomorât`.– Nici m`car haine nu am.Bine\n]eles c` discursul ei i se p`rea prostesc lui Frank, se

gândi ea, disperat`. |n fond, pentru moment sc`pase de ce eramai greu [i asta conta.

– Dac` preferi, declar` Frank dup` o lung` t`cere, am s` telas la cea mai apropiat` sta]ie de benzin`.

Carla \l privi, apoi plec` ochii.– |mi pare r`u, [opti ea. |]i mul]umesc pentru tot ce faci

pentru mine. Ai dreptate. Trebuie s` continuu pe drumul `sta.

MIREASA FUGAR~ 52

El se mul]umi s`-i zâmbeasc` enigmatic, ceea ce o f`cu peCarla s` se simt` mai lini[tit`. |l privi la rândul ei, oprindu-seasupra buzelor sale pline, seduc`toare… Riduri fine deoboseal` se desenau acum pe chipul lui. Carla fu tentat` s`-lmângâie. De ce se sim]ea atras` de acest b`rbat? Nimeni,niciodat`, nu o mai tulburase atât.

Pe de alt` parte, i se p`rea c` el reu[e[te mereu s`-i ghiceasc`emo]iile. Acest surâs, de exemplu, ce \nsemna oare? Nu c` sesim]ea privit [i admirat?

– Frank, de ce \]i ri[ti via]a pentru mine? [opti ea, \ntorcândprivirea.

El ridic` din umeri.– Unii escaladeaz` Everestul. |n ce m` prive[te, visul meu a

fost dintotdeauna s` r`pesc logodnica unui [ef de clan sicilian\n ziua nun]ii.

– Te rog, nu mai glumi! insist` ea.– Ei bine, nu pot suporta s` v`d oameni constrân[i s` fac`

lucruri pe care nu le vor. Dac` voiai s` te m`ri]i cu cel mai maretic`los din Italia, ar fi fost treaba ta. Dar dac` ai spus nu [i toat`lumea te-a ignorat…

Se \ntrerupse o clip`, apoi relu`, cu o voce suav`.– Poate din cauza chipului t`u… Nu m` mai \ntreba nimic,

acum. Am multe alte lucruri la care trebuie s` m` gândesc!

***

53 CLAIRE VALERY

Era aproape ora prânzului când Frank o avertiz` c` vorajunge la frontier`.

Oprir` la barier`, unde Frank o ]inu de vorb` pe signorina\ns`rcinat` s` controleze biletele de acces, folosindu-se de toatefarmecele sale pentru a o convinge c` pl`tiser` tichetul, dar \lpierduser` \n timpul unei alterca]ii.

Cinci minute mai târziu, dup` ce f`cur` plinul, \[i reluar`drumul. Angajata acceptase explica]iile lui Frank [i \i d`duse oamend` mai mic` decât se obi[nuia \n astfel de cazuri.

– Când ajungem la grani]`, va trebui s` treci \n spate, ziseb`rbatul.

– De ce?– Cred c` nu ai din \ntâmplare pa[aportul la tine… Doar nu

l-ai luat la biseric`…– Nu, dar nici nu am nevoie. Suntem \n Uniunea European`.– Cu toate astea, exist` o grani]`, draga mea. Nu cred c` \mi

vor scotoci ma[ina, dar nu vreau ca poli]ia s` descopere s` nu aila tine nici un act. Ai putea s` vii din afara Comunit`]ii, s` fiivreo criminal`…

– |n cazul `sta, ar fi mai bine s` m` ascunzi \n portbagaj.– Bun` idee. Suntem singuri pe drum [i nimeni nu va

observa dac` te strecori \n acolo.Carla se agit` \n scaun. La naiba! Frank nu putea fi niciodat`

serios!– Cred c` ai pus la cale toate astea…– Nu m` pot gândi chiar la toate, draga mea…Sup`rat`, fata se \ntoarse spre fereastr`.

MIREASA FUGAR~ 54

55 CLAIRE VALERY

– Carla, e foarte posibil s` nu ne opreasc` nimeni. Dar e maibine s` fii precaut.

Oftând, Carla \[i scoase centura de siguran]` [i se strecur` \nspatele ma[inii. A[ezat` covrig [i acoperit` cu o p`tur`, aproapec` nici nu se va mai vedea.

– Sper s` devin invizibil`, bomb`ni ea.Apoi t`cu, pândind zgomotele venite de afar`. Frank merse

câteva minute \n acela[i ritm, \ncetini, apoi spori viteza. Carla a[tepta s` fie chemat` \napoi.

– Pot s` ies? \ntreb` ea, pierzându-[i r`bdarea.– Tocmai voiam s` te \ntreb de ce nu te \ntorci la locul t`u.

Bine ai venit \n Fran]a, Carla. Vame[ii nici m`car nu m-au oprit.Culmea!

– }i-a fost fric`? \ntreb` ea, privindu-l cu luare-aminte.– S` zicem c` [tiam cam ce riscam…– {i totu[i, p`reai atât de natural… Nu-]i pierzi niciodat`

calmul?– Câteodat`, dar nu \n astfel de situa]ii…|n ciuda succesului opera]iunii, Carla nu se putea lini[ti.

Dac` Luca \i va urm`ri \n Fran]a?

Capitolul 4

– De obicei, reu[esc s`-mi st`pânesc teama, asta-i tot, ad`ug`Frank, cu o sinceritate care o uimi.

– A[a cum ai f`cut ieri, cu Luca?– Da.Vocea \i sun` obosit. Marele Frank Cormac era epuizat?– Las`-m` pe mine s` conduc, se oferi ea.El ezit`, dar opri totu[i.– Trebuie s` urmezi indicatoarele spre Monte Carlo [i Nisa,

zise el, masându-[i um`rul drept. S` m` treze[ti dac` apare vreoproblem`. Da?

Carla \ncuviin]`. El cobor\ [i se a[ez` pe scaunul pasagerului.Fata fu bucuroas` s` poat` conduce. Inactivitatea \ncepuse s-oplictiseasc`…

Zâmbi, mul]umit`. Iat`! Era liber`! Nu mai trebuia s` sem`rite cu Luca! Ideea c` \ntr-o singur` zi destinul \i rezervase

MIREASA FUGAR~ 56

atâtea surprize i se p`rea acum reconfortant`… Vesel`, se\ntoarse spre Frank, dar b`rbatul dormea deja.

***

Carla mergea de aproximativ o or`, savurând gustullibert`]ii, pân` acum necunoscut. Deodat`, un zgomot almotorului o nelini[ti. Ceva nu era \n regul`.

– Frank, strig` ea. Treze[te-te!|nso]itorul ei deschise ochii [i se \ntinse cu poft`.– Ce este? Am avut un accident [i am ajuns \n Rai?– Motorul face un zgomot ciudat.Frank se trezi de-a binelea [i ascult` atent câteva secunde.– Da, a[a e.– Când ap`s pe accelerator, zgomotul e mai puternic.Fata \ncetini, apoi opri vehiculul pe banda de urgen]e.

Din capot` se ridica un fum gros. Când opri motorul, se auzi unzgomot sinistru.

– Bun… s-a stricat! remarc` Frank flegmatic.– Asta-i tot ce po]i s` spui? exclam` Carla, uimit`.– E o ma[in` \nchiriat`… nu pot face nimic, oricum.– E[ti sigur? Ai putea m`car s` te ui]i la motor…Frank zâmbi ironic.– Nu mai face fa]a asta ironic`! ]ip` Carla. Ar trebuie s` te

ocupi de hârbul `sta.

57 CLAIRE VALERYMIREASA FUGAR~ 57

– Carla, [opti el dulce, te-ai uitat la indicatorul detemperatur`?

Fata \l privi surprins`, apoi plec` ochii spre bord.– E… stricat, remarc` ea cu o voce timid`.– Acul s-a blocat. Motorul s-a stricat pentru c` nu mai avea

ap` de ceva vreme.– Ar trebui s` vezi totu[i ce are..– De ce?– Ca s` vezi dac` ai dreptate.Frank o privi.– Te pricepi, cumva, la ma[ini?– Nu!– Ce vrei s` faci, dac` ridic capota?– Eu? Nimic, normal. Dar speram ca tu s` reu[e[ti s-o repari.F`r` s` r`spund`, Frank cobor\ din ma[in`. Carla se gr`bi s`

ac]ioneze maneta capotei, apoi cobor\ la rândul ei. O singur`privire \i fu de-ajuns pentru a \n]elege tristul adev`r: motorul nuputea fi reparat.

– E vina mea, murmur` ea. Ar fi trebuit s` m` uit cu aten]iela indicator.

– Asta nu ne-ar fi ajutat foarte mult. Nu aveam ap` \nportbagaj oricum.

– Ce ne facem?– O s` facem autostopul, oft` el.– Pân` \n Anglia?Frank se duse s` scoat` geanta din portbagaj [i \nchise

ma[ina cu cheia.

MIREASA FUGAR~ 58

– Pentru moment, ne vom mul]umi s` ajungem la MonteCarlo. Dup` aceea, mai vedem… Vii, draga mea?

***

C`ldura era cople[itoare, soarele se reflecta \n ma[inile care\i dep`[eau… Orbit` de lumina puternic`, aproape asfixiat` defumul care ie[ea din ]evile de e[apament, Carla nu se mai sim]ea\n stare s`-[i urmeze partenerul.

– Nu mai avem mult, spuse Frank, \ntorcându-se s-o a[tepte.|i \ntinse fetei mâna, iar Carla \i fu recunosc`toare pentru

acest gest protector. Probabil c` [i el era obosit, se gândi fata.Totu[i, continua s` \nainteze cu acela[i pas suplu, f`r` s` seplâng`.

– |nc` cinci sute de metri pân` ie[im din localitate. {i apoi,vom putea face autostopul, relu` el.

Ea d`du din cap \n semn c` a \n]eles, prea epuizat` pentru ar`spunde. Frank \i strânse mâna cu un aer \nduio[at. Acest gesto lini[ti subit. Merser` \nc` un sfert de or` f`r` s`-[i maivorbeasc` [i ajunser` \n sfâr[it la [oseaua na]ional`.

Frank \[i l`s` geanta pe iarb`.– Gata! zise el. Acum, a[tept`m.– {i dac` ne v`d oamenii lui Luca? [opti ea, f`r` putere.

Nici nu vom avea timp s`-i recunoa[tem. Ne-am aruncat singuri\n gura lupului.

59 CLAIRE VALERY

– |mi place s` v`d c` \]i p`trezi optimismul.

– Sunt doar realist`.

– Bun, atunci gânde[te-te c` trebuie s` facem semn numai

ma[inilor cu num`r de \nmatriculare francez.

Chiar \n acea clip`, un camion opri \n fa]a lor. Frank schimb`

câteva cuvinte \n francez` cu [oferul, apoi \i f`cu semn Carlei.

– Dac` domni[oara binevoie[te… zise el, deschizând

portiera.

– Dar nu e o ma[in`, [opti ea, reticent`.

– Preferi s` mergi \n spate, al`turi de l`zile de ro[ii?

Carla \l privi cu ne\ncredere, apoi se urc` pe scaunul \nalt [i

d`du din cap \n semn de salut spre [ofer. B`rbatul avea \n jur

de patruzeci de ani. O ]igar` stins` atârna pe buzele lui.

Frank se instal` [i el, iar Carla se sim]i stânjenit`, a[ezat` \ntre

cei doi.

– Nu te mai agita atâta, zise Frank.

– Dar nu am loc!

– Omul `sta o s` cread` c` ai purici, insist` el, luând-o pe

dup` umeri. Haide, \ncearc` s` dormi.

Era a[a de bine s` stea ghemuit` la pieptul lui!

Dar Carla nu reu[ea s` se relaxeze.

– Nu pot s` dorm, zise ea \nceti[or.

– A[a e mai bine? \ntreb` el, plimbându-[i palma pe fa]a ei.

Carla se sim]i str`b`tut` de un fior de pl`cere [i suspin`.

Numai de nu [i-ar imagina el cine [tie ce! Nu voia decât s`

doarm`…

MIREASA FUGAR~ 60

– Nu vreau s`-]i faci o impresie gre[it`, zise ea, ridicândprivirea spre el. Nu ar fi trebuit s` m` las s`rutat` ieri! Eram…tulburat`, dar nu m` atragi absolut deloc.

Frank o va respinge, se gândi ea \ntristat`. Dar nu se\ntâmpl` lucrul la care se a[tepta. Dimpotriv` chiar, o strânsemai tare la pieptul lui. Dac` ar fi fost Luca, ce ofensat s-ar fisim]it! Nici nu \ndr`znea s` se gândeasc` la reac]ia lui…

– Normal c` nu te atrag, replic` Frnak, amuzat. Nu te maifr`mânta [i culc`-te odat`!

De data asta, nu mai \ncerc` s` reziste. Era atât de bine lâng`el, atât de frumos… |nchise ochii [i nu se trezi decât atuncicând sim]i camionul oprindu-se.

– Unde ne afl`m? \ntreb` ea, \ntinzându-se [i strângându-[i\n bra]e partenerul de drum.

Imediat \ns` \[i reveni [i se \ndep`rt` de el, \mbujorat`. Ce naiba f`cea? |[i pierduse min]ile?

– La Monte Carlo, r`spunse Frank, zâmbind. Haide, trebuies` coborâm.

Carla \i mul]umi [oferului, c`utând \n memorie pentru adescoperi cuvintele nimerite prin s`racul ei vocabular francez,apoi cobor\. Se aflau \n plin ora[. Dup` câteva minute de merspe str`zile aglomerate, fata se sim]i brusc deprimat`. Oamenii erau atât de bine \mbr`ca]i! Ce f`cea ea \n acest ora[elegant, când ar`ta doar pu]in mai bine ca un vagabond?

– Dup` aceast` aventur`, nu am s` mai merg cu tineniciodat` nic`ieri! declar` ea, cu mâinile strânse pe [ortul prealung.

61 CLAIRE VALERY

Frank o strânse de cot.– {i eu care credeam c` vei aprecia aceast` c`l`torie, dup`

via]a plictisitoare pe care ai dus-o… Escapada noastr` ar fitrebuit s` te \nveseleasc`!

– Glume[ti? Uit`-te pu]in la mine!El \[i l`s` privirea s` alunece u[or de-a lungul trupului ei

\ntr-o manier` atât de insistent`, \ncât fata ro[i pân` \n vârfulurechilor.

– }i-am spus s` m` prive[ti, nu s` m` dezbraci din priviri!protest` ea.

|ncercând s`-[i recapete calmul, ad`ug`:– Voiam s`-]i atrag aten]ia c` ar`t ca un cer[etor.– Mul]umesc pentru compliment! |]i reamintesc c` por]i

hainele mele!Carla plec` privirea.– Da, dar ai v`zut cum sunt oamenii \mbr`ca]i pe aici?

Sunt atât de elegan]i, de luxo[i… Chiar [i florile par proasp`t…sp`late! Iar eu…

Se \ntrerupse, \ncercând s`-[i opreasc` lacrimile, apoicontinu` cu vocea gâtuit`:

– Mi-am p`r`sit familia, am fost urm`rit` de b`rbatul al`turide care ar fi trebuit s`-mi petrec restul vie]ii [i el a \ncercat s`m` omoare! {i ca [i cum nu ar fi fost de ajuns, un tip ciudat [i-a râs de mine amenin]ând c` va uza de pistolul lui… deciocolat`! Iar acum, iat`-m` \n Monte Carlo, abia coborât` dintr-un camion cu ro[ii…

– Carla, [opti Frank, ce ]i-ai dori mai mult \n clipa asta?

MIREASA FUGAR~ 62

Ea \l privi intens. |[i b`tea din nou joc de ea?

– Chiar ai vrea s` [tii?

– Da.

– O baie, m`rturisi ea. {i un pat mare [i confortabil… ca s`

pot dormi cât vreau… [i o mas` bun` când m` trezesc.

Cum el \nc` zâmbea, ea \nchise ochii, frustrat`.

– Dar de ce m` \ntrebi a[a ceva? urm` ea. {tii foarte bine c`

\n primul rând trebuie s` c`ut`m o ma[in` ca s` ne putem

deplasa. De altfel, nu m` plâng. {tiu c`-]i dai toat` osteneala.

El nu zise nimic. T`cerea prelungit` a partenerului i se p`ru

fetei suspect`. Curioas`, \[i ridic` privirea spre el. Frank se

preg`tea s` pun` geanta pe trotuar.

– Ce faci? \ntreb` ea.

– M` eliberez de aceast` povar` ca s` te pot \mbr`]i[a.

Carla, e[ti absolut minunat`! Ai un sim] practic nemaipomenit.

Trebuie s` m` asigur c` e[ti real`…

– Iar râzi de mine! protest` ea, l`sându-se \mbr`]i[at`.

– Deloc. Dar nu am mai \ntâlnit nici o femeie care s` vrea s`

fac` baie o dat` ajuns` la Monte Carlo. Sunt fermecat, ad`ug` el,

aplecându-se s-o s`rute.

|n ciuda hot`rârii ei de a rezista, nu-i trebuir` decât câteva

secunde pentru a ceda. |nvins`, \[i \nl`n]ui bra]ele \n jurul

gâtului lui. Se p`rea c` o for]` mai mare decât voin]a ei o

\mpingea c`tre acest b`rbat… pe care de-abia \l cuno[tea.

Invadat` de senza]ii confuze, Carla se lipi de Frank, uitând

orice pruden]`.

63 CLAIRE VALERY

– Haide, zise aceasta, mângâindu-i obrajii. Mergem s`

c`ut`m… o baie.

Frank nu ar fi trebuit s` spun` asta. O imagine \i veni brusc

\n minte… Frank, gol, \ntr-o cad` cu ap` parfumat`…

Tremur`…

Ce idee! se cert` ea. Cu un gest hot`rât, \i \ndep`rt`

b`rbatului mâna.

– S` nu mai faci niciodat` a[a ceva! [opti ea, con[tient` de

privirile curioase ale trec`torilor.

– De ce?

– Pentru c` nu vreau. {i gata!

– Dar trupul t`u \mi spunea altceva, adineaori…

– Las`-m` \n pace! exclam` ea, lipsit` de alte argumente.

Nu pricepi?

Frank o privi, zâmbi, apoi se \ndep`rt`.

B`rbatul `sta credea c` totul i se cuvine!

|n hotel era r`coare. Aerul condi]ionat era la temperatura

ideal`, holul era \mbr`cat \n marmur`… Carla, sprijinit` de o

coloan`, \l privea pe Frank aflat la recep]ie. La un moment dat,

aceasta veni spre ea, urmat de un angajat al hotelului, care ]inea

\n mân` o cheie.

– Cum? ]ip` Carla. Vrei s`-mi spui c` nu mai au decât o

camer`? {i b`nuiesc c` are numai un pat, nu-i a[a?

Ce \ntâmplare! M` crezi tâmpit`?

O lumini]` diabolic` se aprinse \n ochii b`rbatului, dar

tr`s`turile \i r`maser` impasibile.

MIREASA FUGAR~ 64

– Carla, m` jigne[ti. Am \ncercat s` rezerv o camer` separat`la alt hotel, dar nu te vrea nimeni.

– Poftim? Ce vrei s` spui?De data asta, Frank arbor` un surâs larg, iar fata \l fulger` cu

privirea, jignit`: iar râdea de ea.– E din cauza hainelor tale, replic` el. Nu au mai v`zut

niciodat` asemenea… lucruri. {i apoi, nici nu e[ti foarte curat`.|n ora[ul `sta nu po]i intra oricum..

– Ah, ce m` po]i enerva!– Ce ]i-am zis! Nu ai ]inut`! Când m` gânesc la tot ce a

trebuit s` suport \n timpul c`l`toriei! Cei de la recep]ie sunt de-a dreptul scandaliza]i de tine.

– Dar ai un tupeu… ]ip` Carla, urmându-l pân` la lift. Dac` cineva a avut de suferit \n timpul acestei c`l`torii, eu amfost aceea. Nici nu-]i dai seama prin ce am trecut.

Ajun[i la etaj, Frank descuie u[a [i \i d`du hamalului unbac[i[.

– Vai… dar e un apartament! exclam` Carla.Frank deschise fereastra care d`dea spre mare.– M` crezi capabil s` te manipulez ca s` te atrag \n patul

meu? \ntreb` el, \ntorcându-se lâng` ea.|n fa]a privirii lui dure, Carla se fâstâci.– Nu… nu [tiu, se bâlbâi ea. Doar tu ai fost cel care m-a

s`rutat…– {i nu mi s-a p`rut c` te-a deranjat foarte tare, dac` ar fi s`

m` iau dup` reac]ia ta. Doar c` acum te sim]i vinovat`…Probabil c` e o reac]ie de \n]eles… |i e[ti \nc` fidel` lui Luca…

65 CLAIRE VALERY

– Te \n[eli. Nu am nici un motiv s` m` simt vinovat`.– Da?O privi atât de intens, \ncât fata ro[i.– Da, ]ip` ea, r`nit`. De altfel, dac` vrei s` facem dragoste,

nu v`d nici o piedic` \n calea acestui vis m`re]. Chiar [i pecovor… sau pe pat, dac` vrei, ad`ug` ea, mângâind pernele.Pare confortabil.

Se sim]i deodat` ridicol` [i \ncerc` s` coboare tonul.– Sau poate preferi ceva mai acrobatic. Dulapul \]i convine?

Stai aici, m` duc s` aduc un scaun.– Carla, [opti el, luând-o de mân`.– Nu m` atinge! strig` ea, ghicind c` nu va putea s` men]in`

acela[i ritm mult` vreme.– Dar altfel nu vom putea face dragoste… nu crezi?– Glumeam. Sunt s`tul` de arogan]a ta, asta-i tot, ]ip` ea,

\ncercând s` scape de el.– Carla, nu mai fi copil, porunci el, pe un ton serios.Ea r`mase pe loc, cu gura deschis`, gata s` replice.

Dar r`mase t`cut`, privindu-l.– Bine, zise el, \nceti[or. Acum, du-te [i te culc`.– |ntotdeauna dai ordine celor de prin preajm`? \ntreb` ea,

\nc`p`]ânat`.– Ce vrei? Am o fire tiranic`.– Stai lini[tit. Am remarcat. Dar mi-e foame. A[ vrea s`

m`nânc ceva.T`cu, \i \ntoarse spatele b`rbatului [i se \ndrept` spre prima

camer`, \nchizând u[a \n urma ei.

MIREASA FUGAR~ 66

– |n sfâr[it, singur`! oft` ea, l`sându-se pe pat.

Totu[i, avea ciudata senza]ie c` Frank continua s-o priveasc`

zâmbind. Dup` toate aparen]ele, scena pe care o f`cuse nu-l

impresionase deloc. B`rbatul `sta era cu adev`rat exasperant! se

gândi ea. Ca s`-l alunge din mintea ei, nu exista decât o solu]ie:

un du[ fierbinte…

|ncepu s` se dezbrace, când auzi o b`taie \n u[`.

– Intr`! r`spunse ea din reflex.

U[a se deschise [i Frank intr` \n camer`, purtând \n bra]e un

platou cu mâncare.

– Doamna e servit`! zise el. Mic dejun complet. Dac` nu te

saturi, nu trebuie decât s` ridici receptorul [i s` comanzi

altceva. Te las, am câteva probleme de rezolvat…

***

Soarele era la apus când Carla se trezi. |n camera vecin` se

auzeau voci. Fata se \ntinse, fericit` s` simt` cear[aful de in

alunecându-i pe piele. Se odihnise \n sfâr[it!

De diminea]`, fusese prea obosit` ca s` mai fac` baie.

Dup` ce se delectase cu deliciosul mic dejun adus de Frank, se

dezbr`case [i se \ntinsese \n pat f`r` putere. Dar acum sim]ea

nevoia s` se destind` pentru a putea s`-l \nfrunte din nou pe

Frank. Se purtase cu el ca un copil r`sf`]at [i-i datora scuze.

67 CLAIRE VALERY

Oare cu cine vorbea? Doar nu se lansase \ntr-un monolog

solitar… Pentru c`, \n ciuda celor ce-i spusese, Carla [tia bine

c` nu era un nebun… Deodat`, auzi pronun]ându-se numele

Carla Gambini [i deveni mai atent`.

Arunc` cear[aful [i se \ndrept` \ncet c`tre u[`, deschizând-o

precaut`. Frank se plimba de colo-colo prin \nc`pere, cu

telefonul la ureche.

– Nu, bine\n]eles c` nu. Drept cine m` iei? }i-am spus doar

c` nu b`nuie[te nimic…

Urm` un moment de t`cere.

– Nu, nu-mi voi asuma nici un risc… De acord. Da…

La revedere.

Conversa]ia se terminase; el trânti la loc receptorul apoi se

\ndrept` spre fereastr`, cu un aer absent. Carla se \ntoarse \n

pat, cu inima b`tându-i puternic. Ce voia s` spun`? Era sigur c`

ea nu b`nuie[te nimic… Cu cine vorbea oare?

Plin` de nervi, lovi cu toat` puterea \n perne. C`zuse \ntr-o

capcan`? Totu[i… omul `sta o salvase din ghearele lui Luca.

{i la benzin`rie, \[i riscase via]a pentru ea… Nu o putea tr`da,

era imposibil!

Dar dac` era adev`rat? Acum, era singur` pe lume.

Câteva pic`turi de sudoare \i ap`rur` pe frunte. Cum va putea

sc`pa de r`zbunarea lui Luca dac` Frank o abandona?

Chiar \n acea clip`, se auzir` b`t`i \n u[`. Carla \nchise ochii.

Frank nu trebuia s`-[i dea seama c` a auzit conversa]ia.

Era singurul ei atu!

MIREASA FUGAR~ 68giannijollys

Auzi pa[ii lui Frank apropiindu-se de pat. Patul scâr]âi u[or

când b`rbatul se a[ez` lâng` ea.

– Carla, treze[te-te, [opti el.

Ea nu deschise ochii, tulburat` de vocea lui profund`, grav`.

Dar când Frank o s`rut` pe obraz, tres`ri violent.

– {tiu c` nu dormi, relu` el \ncet. Nu te mai preface.

– P`cat. Speram c` vei pleca.

– Dimpotriv`. Faptul de a te g`si dormind m-ar fi tentat s`

m` culc lâng` tine…

Ea se ridic` brusc, strângând la piept cear[aful.

– Nu cred c` ai \ndr`zni! exclam` ea.

– De ce? replic` el, vizibil amuzat. Patul pare confortabil.

– Am picioarele reci. Nu cred c` ]i-ar pl`cea.

El nu r`spunse. Se aplec` \ns` [i o s`rut` pe buze.

– Am s` le \nc`lzesc eu, [opti el. Ar fi o senza]ie minunat`.

Mai ales c` eu nu am niciodat` picioarele reci.

Furioas`, Carla se \nf`[ur` \n cear[af [i cobor\ din pat.

– Nu m` atinge! exclam` ea.

Frank zâmbi [i se \ntinse pe pat cu un oftat de u[urare.

– Ce faci?

– A[tept s` te preg`te[ti, r`spunse el, punându-[i un bra] sub

cap.

Inima fetei b`tea nebune[te. Dac` [i-ar fi ascultat instinctul,

s-ar fi s-ar fi \ntins lâng` el f`r` s` se mai gândeasc` la nimic…

– De ce nu te duci \n patul t`u? \ntreb` ea, strângând mai

tare cear[aful \n jurul ei.

69 CLAIRE VALERY

– Ai un stil de a te ascunde… dac` te \ntorci, am s` am operspective` foarte interesant` asupra trupului t`u…

Carla \[i d`du seama c` o parte a cear[afului atârna pe jos.Dac` se \ntorcea, ar fi r`mas goal`. Iar Frank \[i râdea de ea, cade obicei!

Puse mâna pe primul obiect pe care \i c`zur` ochii [i se\ndrept` amenin]`toare spre Frank. Dar instrusul se feri [iscrumiera c`zu pe patul gol. Rapid ca un fulger, Frank se ridic`[i o imobiliz`.

– Las`-m`! strig` ea, neputincioas`, v`zând cum cear[aful \icade la p`mânt.

– Carla, nu cred c` avem timp s` se distr`m prea mult cuacest joc, zise el, serios. Trebuie s` te \mbraci. Luca va ajungeaici \ndat`.

– Poftim? zise ea, nevenindu-i s` cread`.– Nu te nelini[ti, ad`ug` el. Avem câteva ore la dispozi]ie.

Doar c` nu e cazul s` pierdem timpul. P`cat… Scena erapromi]`toare!

Inima fetei se strânse dureros. Furia \i trecuse. Se \ndrept`spre baie ca un automat.

– Carla?– Da?– Nu ]i se pare c` ai uitat ceva?V`zând c`-i \ntinde cear[aful, fata \[i d`du seama de propria

ei goliciune. Din nou nervoas`, \i smulse ve[mântul din mân` [ifugi \n baie.

– Nu mai râde! \i porunci ea. Nu e nimic amuzant!

MIREASA FUGAR~ 70

71 CLAIRE VALERY

– Nu! Chiar deloc. Râdeam pentru c` sunt fericit, Carla…E[ti atât de frumoas`…

Carla trânti u[a \n urma ei. Acest b`rbat o \nnebunea pur [isimplu! Când nu-i venea s`-l ucid`, sim]ea nevoia s` se refugiezela pieptul lui!

– Ah, am uitat s`-]i spun, continu` el. Am f`cut ni[tecump`r`turi… pentru tine. Vei avea cu ce s` te \mbraci… ca s`ar`]i cât de cât onorabil!

|n loc de r`spuns, Carla scoase o exclama]ie de surpriz`. Se gândise s`-i ia haine! Era dr`gu] din partea lui. Numai s` nufie vreo alt` p`c`leal`! Cu un astfel de om, nu [tiai niciodat` lace s` te a[tep]i.

Capitolul 5

Când Carla ie[i din baie, descoperi pe covorul din salon maimulte pungi de hârtie.

– Mi-ai cump`rat toate astea? se mir` ea, strângându-[i tarecordonul halatului. Dar de unde [tii dac` \mi vin? {i dac` nu \miplac?

El ridic` din umeri.– Dac` vrei, \]i pot \mprumuta iar [ortul meu… Am v`zut c`

\n el te sim]i bine… Carla, timpul trece. Dac` vrei s` m`nânci\nainte de plecare, ar fi mai bine s` te gr`be[ti.

F`r` s` r`spund`, fata lu` pungile [i intr` \n camera sa.Hainele \i veneau perfect. Cum de Frank ghicise m`rimeaexact`? Nu cump`rase, desigur, nimic extraordinar. Doar doipantaloni scur]i, câteva tricouri, patru rochii de var` dinbumbac [i o pijama. Dar totul era de bun-gust [i cu o croial`des`vâr[it`.

MIREASA FUGAR~ 72

Deodat`, Carla \[i aminti felul \n care o privise ieri, când seaflau \n strad`. O privire care \i ar`tase cât de mult o dorea…Alungând acest gând, fata se \mbr`c` rapid [i deschise u[a.Frank st`tea pe canapea, cu un aer gânditor.

– |]i vin? \ntreb` el.– Foarte bine. Mul]umesc.– I-am spus vânz`toarei s` strecoare \n pachet [i lenjerie

intim`. Ai g`sit?– Da, da… Mi-e greu s` mi te imaginez \ntr-un magazin de

haine pentru femei, zise ea, \ntorcându-se \n camer` ca s`-[ipiept`ne p`rul.

– A fost o experien]` interesant`, r`spunse Frank din salon.|n orice caz, nu pot \n]elege de ce femeilor le ia atât de multtimp ca s`-[i aleag` hainele. Eu am cump`rat toate astea \ntr-ojum`tate de or`.

– Dar nu le-ai luat pentru tine. E o diferen]`.– Toate femeile spun asta.– Aha… Pari bine informat.Dup` aceast` remarc` se l`s` t`cerea, apoi Carla auzi pa[ii

b`rbatului apropiindu-se. |n câteva clipe, jurnalistul se afla \nspatele ei, privindu-se \n oglind`.

– Am s`-]i spun un secret, \i [opti el la ureche. Am nou`zeci[i nou` de surori.

Tulburat` de aceast` brusc` apropiere, Carla continu` s`-[iperie p`rul cu o mân` tremur`toare. Sim]ea c`ldura trupuluis`u al`turi de al ei, parfumul lui… Când Frank \[i puse mâna pea sa, nu mai rezist` [i puse jos, cu un gest lene[, peria.

73 CLAIRE VALERYMIREASA FUGAR~ 73

Era imposibil s` te \n[eli asupra semnifica]iei str`lucirii dinochii b`rbatului. Cu inima b`tându-i puternic, se \ntorse spre el.

– Uite ce e… Asta e nebunie, [opti ea.– Sim]im acela[i lucru, nu-i a[a?Ar fi fost atât de simplu s`-i simt` buzele pline, senzuale, s`

se abandoneze s`rutului lui… Dar cuvintele auzite pe când Frank vorbea la telefon \i

revenir` \n minte. Se \ndep`rt`, ca ars`.– Nu, te \n[eli, zise ea.El \i prinse o [uvi]` de p`r [i o r`suci tandru pe deget.– Mincinoaso…– Las`-m`!– Dar nici nu te ating, zise el blând, cu o str`lucire ironic` \n

priviri.Furioas` pe sine, Carla se \ntoarse [i lu` din nou peria.– Nu ai nimic altceva de f`cut decât s` m` prive[ti? \ntreb`

ea, pe un ton agresiv.– |mi place s`-]i ghicesc gândurile.– Adic`?– Ei bine, când e[ti nervoas`, te \ncrun]i [i ochii t`i arunc`

fulgere. Apoi, urm` el, f`când-o s` se opreasc` fascinat`, \]i daicapul pe spate cu un gest demn [i faci o mutr` sup`rat`…pref`cându-te c` m` ignori…

Carla \ncerc` s`-l opreasc`, f`când un gest din mân`, darFrank \i r`spunse cu acela[i zâmbet imperturbabil.

– Ai de gând s` m` love[ti cu peria? Sau vrei s`-mi schimbifrizura?

MIREASA FUGAR~ 74

|i prinse mâna. Carla tremur` la atingerea lui.– Când ai s` \n]elegi? [opti ea cu o voce grav`. Nu-mi placi!

Nu vei reu[i s` m` atragi \n patul t`u.Zâmbetul lui Frank se l`rgi.– E a[a de greu s` admi]i asta? continu` ea cu efort. Crezi c`

glumesc?– Carla, e[ti cea mai interesant` femeie pe care am \ntâlnit-o

vreodat`!– De ce? \ntreb` ea, cu un tremur.– Pentru c` nu a venit niciodat` vorba despre a te atrage \n

patul meu. {i totu[i, nu \ncetezi s` spui asta.– Poftim? Cât` \ndr`zneal`! Acum câteva minute voiai s` te

strecori \n a[ternutul meu!– Dar te trezisei.– {i m-ai s`rutat, insit` ea. De mai multe ori.– A… Dac` pentru tine un s`rut duce inevitabil la…

|mi pare r`u c` nu mi-ai spus mai devreme…Iar râdea de ea! De ce c`dea mereu \n plas`? Dar poate c`

pân` la urm` avea dreptate. Poate c` nu se sim]ea atras de ea.Se juca doar…

– De ce nu recuno[ti, Carla? Cred c` \]i place s` te s`rut. {i ereciproc, ad`ug` el, tr`gând-o spre el [i s`rutând-o \nc` o dat`.

Ea ced` pentru un scurt moment, apoi \l respinse brutal.– |]i interzic s` mai faci asta! declar` ea, a[ezându-se pe pat,

cu inima b`tându-i nebune[te.– Din pricina lui Luca?– Bine\n]eles c` nu! Nu-l mai amesteca pe Luca \n povestea asta.

75 CLAIRE VALERY

Frank se a[ez` lâng` ea.

– E[ti sigur`? Totu[i, dac` nu a[ fi intervenit, Luca ar fi stat

acum al`turi de tine. Ar fi fost so]ul t`u.

– Ei bine, nu e so]ul meu!

– Dar \]i lipse[te, nu-i a[a? |n fond, \l cuno[ti de atâta vreme.

Cred c` nu e foarte u[or s`-l sco]i din via]a ta.

Carla \l fulger` cu privirea, dar ochii ei erau plini de lacrimi.

– Unchiul meu \mi lipse[te, [opti ea, plecând capul. Nu Luca.

– Totu[i, el l-a crescut pe Luca atunci când a r`mas orfan.

Iar restul familiei Finzi l-a acuzat pe signor Gambini c` vrea

s`-[i \nsu[easc` mo[tenirea copilului.

– Uitasem c` e[ti atât de bine informat \n leg`tur` cu familia

mea, zise Carla pe un ton amar. Vrei un interviu pentru viitoarea

ta carte? Foarte bine. Pot s`-]i povestesc despre fabrica de

\nghe]at` a v`rului meu. Sau despre livezile de m`slini ale

celuilalt v`r al meu. |ntreab`-m`! Vei descoperi cu siguran]`

ceva din care s` i[ti un scandal. Doar asta e specialitatea ta!

– Bine\n]eles. Oricum, reportofonul meu e deschis \n

permanen]`.

Ea regret` imediat cele spuse. Poate c` mersese prea

departe. Frank voise doar s` fie amabil, [i ea intrase \n panic`!

– Scuz`-m`, [opti ea, ridicându-se. Nu m` pot obi[nui cu

ideea c` mi-am tr`dat familia.

Frank o lu` \ncet de mân`.

– Cine e adev`ratul tr`d`tor \n povestea asta, Carla?

Ea r`mase t`cut`, prad` unor senza]ii confuze.

MIREASA FUGAR~ 76

– Te aflai \ntr-o situa]ie imposibil`, urm` Frank. Dac` unchiul t`u te iube[te cu adev`rat, va \n]elege ce ai f`cut.Se va calma, la fel ca [i veri[orul t`u. Din câte [tiu, nimeni nu-liube[te pe fostul t`u logodnic.

– |n familia mea, onoarea e mai important` decât afec]iunea,remarc` ea, pe un ton amar. Unchiul meu mi-a povestit cândvac` a ales s` renun]e la iubirea vie]ii lui pentru a respecta dorin]afamiliei.

– {i ai fi vrut s` te m`ri]i cu Luca din acela[i motiv?Ea \ncuviin]`.– Câ]i ani ai? \ntreb` el.– Dou`zeci [i unu, r`spunse ea, uimit`. Ieri a fost ziua mea.Frank \[i \n`bu[i o exclama]ie de surpriz`, apoi se ridic` [i se

\ndrept` spre fereastr`.– Cred c` regre]i faptul c` te-ai amestecat \n povestea asta,

remarc` ea cu triste]e. Ar fi trebuit s` m` duc la m`n`stirepentru ca Luca s` nu m` mai g`seasc`. Sau s` plec pe Marte!ad`ug` ea, cu lacrimi \n ochi.

Din doi pa[i, Frank reveni lâng` pat. |ngenunche \n fa]a ei [icu un gest tandru \i [terse lacrimile.

– Ar fi fost p`cat, [opti el. Mai ales c` m-ai ispitit ieri cupropunerile tale acrobatice…

Carla se preg`tea s` r`spund`, dar cineva b`tu la u[`. Fata tres`ri, speriat`.

– E Luca!– M` \ndoiesc, zise Frank, ridicându-se. Dar nu te mi[ca de

aici.

77 CLAIRE VALERY

Prin u[a \ntredeschis`, Carla \l v`zu pe Frank \ndreptându-sec`tre intrare [i schimbând câteva cuvinte cu vizitatorii afla]idincolo de u[`. Apoi, deschise. Fata scose un oftat de u[urare:\n prag nu se afla Luca, ci un cuplu de tineri. Fe]ele celor doi ise p`rur` familiare.

– Carla? Po]i s` vii! strig` Frank.Ea ascult`, \ncercând s` zâmbeasc`. Oare cei doi erau cei cu

care Frank vorbise la telefon? Ce o va a[tepta de acum \nainte?De cine trebuia s` se team` \n prezent?

– Cine sunt ei? \ntreb` cu r`suflarea t`iat`.– Poli]i[ti francezi. Ne vor \nlocui, vor juca rolul nostru…

S` sper`m c` Luca va c`dea \n plas`.– {i nu mai mergem \n Anglia?– Ba da. Dar ceva mai târziu. Gânde[te-te pu]in. Dac` Luca

ne urm`re[te, ne va fi greu s` sc`p`m de el. Trebuie s` facem totce putem ca poli]ia s`-l prind` cât mai repede.

Carla \ncepu s` tremure.– Nu, Frank. Nu vreau s` fac asta.– De ce? |l mai iube[ti? \ntreb` el, impasibil.– Nu. {i nu l-am iubit niciodat`. }i-am mai spus.– Atunci?Ea cl`tin` din cap.– Face parte din familia mea. A fost pentru mine ca un frate

[i eram gata s` m` m`rit cu el… Nu vreau s`-l dau pe mânapoli]iei ca pe un r`uf`c`tor de rând. Te rog, Frank! Trebuie s`m` \n]elegi…

– Crezi c` va \nceta urm`rirea [i se va \ntoarce cumin]el acas`?

MIREASA FUGAR~ 78

– Da, cred c` va obosi.

A[a ceva era imposibil [i Carla [tia foarte bine. Dar ceea ce

Frank \i cerea s` fac` era peste puterile ei.

– Luca Finzi? exclam` Frank. S` renun]e la o r`zbunare?

Cred c` delirezi!

– Are… o amant`. Mai devreme sau mai târziu va trebui s`

se \ntoarc` la ea, s` m` uite.

De data asta, Frank o prinse de umeri [i o scutur` cu putere.

– Singurul fel \n care ar putea s` te uite ar fi s`-]i trag` un

glon] \n inim`, Carla! L-ai ofensat grav. Vrea s`-[i spele onoarea

[i nu-[i va g`si pacea atâta timp cât afacerea nu va fi rezolvat`.

De ce nu vrei s` vezi adev`rul?

– Pentru c` mi-e fric`! strig` ea. Vreau s`-l uit… |l ur`sc.

M` \nsp`imânt` [i nu mai vreau s`-l v`d niciodat`.

Frank o privea cu insisten]`, t`cut. Dar Carla nu mai plec`

privirea. Nu va avea niciodat` curajul s`-l \nfrunte pe Luca, mai

ales dac` era nervos.

– E[ti cea mai exasperatnt` femeie pe care o cunosc, spuse

Frank. |nc`p`]ânat`, schimb`toare, impulsiv`… Te-am r`nit?

\ntreb` el, masându-i umerii.

– Nu…

– |mi pare r`u. Dar trebuie s` recuno[ti c` e o nebunie s`-l

la[i pe Luca \n libertate [i s` te expui r`zbun`rii lui.

– Ai pus la cale aceast` capcan` \n timp ce dormeam?

Cum el \ncuviin]` din cap, Carla \[i \ncruci[` bra]ele la piept

[i se \ndrept` \mbufnat` spre canapea.

79 CLAIRE VALERY

– Ai fi putut m`car s` m` \ntrebi [i pe mine! strig` ea. Te por]i exact ca Luca. Hot`r`[ti singur totul [i binevoie[ti s`m` informezi [i pe mine \n ultimul moment.

– Deloc! Eu…– Sunt liber` s` fac ce vreau! exclam` Carla. Nu primesc

ordine de la nimeni!Frank o privi cu luare-aminte.– Foarte bine. Cum dore[ti…, [opti el \ntr-un final.Cum ea \l privea ne\ncrez`toare, el \i ar`t` u[a.– Cred c` [tii drumul, zise el. Sunt \ncântat c` te-am

cunoscut. Ce flori vrei la \nmormântare? Crini albi?Carla se \ndrept` cu un pas hot`rât spre u[`. Frank o opri

chiar \n momentul \n care voia s` ias`.– Nu fi proast`! Nu ai unde s` te duci.– Nu-mi pas`! ]ip` ea, zb`tându-se s` scape din bra]ele lui.

Cel pu]in voi fi singur`.– Stai lini[tit`! Altfel, va trebui s` te s`rut…Ea se opri imediat [i-[i privi inamicul. Dar nu putu s`-l

\nfrunte mult timp. Iar când el se aplec` pentru a o s`ruta, selipi de pieptul lui, \nvins`.

Un zgomot discret \n spatele lor le aminti de prezen]apoli]i[tilor. Cei doi se a[ezaser` la mas`, a[teptând. Frank se\ndrept` spre ei. |n ochii femeii, Carla ghici o str`lucire ciudat`.S` fi fost invidie? se gândi ea, stupefiat`. Frank era, desigur,fermec`tor. Dar niciodat` nu-i trecuse prin cap c` ar puteapl`cea [i altor femei.

Docil`, se l`s` condus` pe canapea.

MIREASA FUGAR~ 80

– S-o lu`m de la \nceput, zise Frank, luând loc lâng` Carla.|mi pare r`u c` nu te-am consulat mai devreme, dar dormeai…{i nu credeam c` vei avea vreo obiec]ie.

– Eu \mi cer scuze, [opti Carla plecând privirea. M-a luatvalul. Dar nu-mi place s` decid` cineva \n locul meu.

– Dar ]i-ai l`sat familia s` te conving` c` trebuie s` te m`ri]icu Luca.

– Toate astea s-au terminat! strig` ea. Mi-am reg`sit libertatea[i nu mai vreau s` tr`iesc ca alt`dat`. Dac` a[ accepta s`-l atragpe Luca \ntr-o capcan`, m-a[ folosi de mijloacele lui. {i nu vreaus` m` \njosesc \ntr-atât.

– |n cazul `sta, trebuie s` te a[tep]i la ce e mai r`u, replic`Frank. Ori te va ucide, ori vei tr`i toat` via]a temându-te de el.

Fata se ridic` [i merse la fereastr`.– Dar unchiul meu? [opti ea, \ntorcându-se spre el. {i el va

c`dea \n capcan`?El t`cu.– A[az`-te la loc, Carla.– De ce? \ntreb` ea, alarmat`. Ce s-a \ntâmplat? |mi ascunzi

ceva?– Se pare c`, la plecarea ta, unchiul a suferit un atac.– Dumnezeule! ]ip` ea.– Un infarct, explic` Frank.– Atunci, trebuie s` m` \ntorc.– E imposbil, spuse Frank, cu blânde]e. {tii foarte bine.Ea \l respinse cu putere, dar el nu se mi[c`, mul]umindu-se

s`-i strâng` mâinile.

81 CLAIRE VALERY

– Dar nu \n]elegi! exclam` ea cu o voce strident`. Mi-a fostca un tat`. Nu-l pot abandona tocmai acum.

– Carla, insist` el, ascult`-m`!– Nu! Las`-m`! ]ip` ea, lovindu-l peste picior.– Nu te mai po]i \ntoarce. E prea târziu. S`-]i intre bine \n

cap!– {i de ce m` rog? \ntreb` ea, furioas`.– Nici nu ai putea s` ajungi la el. |]i amintesc c` ai fugit de el

[i de \ntreaga familie. {i oricum, ce ai putea face? Se afl` \ntr-unspital la Napoli, iar via]a lui nu este \n pericol. Din câte se pare,se va pune pe picioare \n curând.

Cu inima strâns`, Carla \[i aminti expresia b`trânului, \nbiseric`. Era palid, aproape cenu[iu…

– E numai vina mea, [opti ea, punându-[i capul pe um`rullui Frank. Nu ar fi trebuit s`-i provoc un asemenea [oc.

– Nu fi ridicol`, spuse el, mângâindu-i p`rul.– Ah, dar e adev`rat. |mi pare atât de r`u!– {i cei vei face dac` ai putea s`-l vezi? \ntreb` el, dup` câteva

secunde. |i vei promite s` te vei c`s`tori cu Luca, ca o nepoat`cumin]ic`?

– Da, dac` trebuie, zise ea, sfid`toare.– {i crezi c` Luca va accepta, dup` ce ai f`cut? E[ti deci gata

s`-l implori \n genunchi?Ea tres`ri, ca p`lmuit`.– Luca e violent, [opti ea, cu o voce plin` de furie.

Dar violen]a lui e doar fizic`. Tu torturezi oamenii cu ajutorulcuvintelor.

MIREASA FUGAR~ 82

– Carla, nu ]i-am spus asta ca s` te r`nesc. |ncercam doar s`te fac s` vezi o dat` pentru totdeauna adev`rul. Imagineaz`-]i c`te \ntorci acolo [i te m`ri]i cu Luca. Ce se va \ntâmpla cândunchiul t`u va muri? Prin nobilul t`u sacrificiu, nu vei reu[idecât s`-l transformi pe dragul t`u so] \ntr-un mo[tenitor foartebogat. Pe de alt` parte…

Se \ntrerupse o clip`, aruncând o privire spre fereastr`.– Pe de alt` parte, Luca nu ar fi tras niciodat` \n noi dac`

unchiul t`u nu ar fi fost \n spital. Se crede deja [eful suprem alclanului… Cred c` unchiul t`u ar fi g`sit un mijloc mult maipa[nic de a te face s` te \ntorci. Avantajul nostru \n acestmoment este c` Luca a renun]at s`-[i mai ascund` jocul. {i-a asumat ni[te riscuri foarte mari, iar poli]ia \l poate prinde cuu[urin]`.

Carla se l`s` pe canapea. Se sim]ea atât de singur`!– Ai dreptate, \mi dau seama, murmur` ea. Dar nu m-am

gândit la toate astea când am fugit cu tine din biseric`. Nu m`gândeam decât c` vreau s` plec cât mai departe! Oriunde! Iar acum, ad`ug` ea, ridicând ochii spre Frank, nu mai [tiu ce s`fac. {i sunt \ngrijorat` pentru unchiul meu.

Frank se a[ez` din nou lâng` ea.– Din câte am aflat, va sc`pa. Nu pentru el trebuie s` ne fie

team`, ci pentru ceea ce va face Luca. Nu e[ti obligat` s` neaju]i, dar se va face oricum ceva, fie c` vei fi al`turi de noi saunu. Poli]ia ne va oferi o locuin]` temporar` pân` când se vatermina totul. Cred c` ar trebui s` accept`m.

– Nu prea am de ales, nu-i a[a? \ntreb` ea, privindu-l \n ochi.

83 CLAIRE VALERY

– Nu… |mi pare r`u…Cei doi poli]i[ti se ridicar` [i se \ndreptar` c`tre Frank,

schimbând câteva cuvinte \n francez`.– Ce spun? \ntreb` Carla, iritat` c` fusese exclus` din

conversa]ie.– C` ar trebui s` ne gr`bim, r`spunse Frank, \ntinzându-i

mâna.Carla observ` c` cei doi \ncepur` s` mute mobile [i s`

verifice u[a [i ferestrele.– Am impresia c` i-am mai v`zut undeva, remarc` ea.– Da, \n oglind`, zise Frank, tr`gând-o spre u[`.Ea fu surprins`.– Vrei s` spui… c` ne seam`n`?– Exact. {i sarcina lor este s` se asigure c` Luca afl` despre

prezen]a lor aici. Apoi, dac` el cade \n capcan` – [i nu v`d de cenu ar face-o – \l vor prinde. Afacerile fostului t`u logodnic auramifica]ii peste tot, iar poli]ia francez` \l urm`re[te de mult`vreme. Sosiile noastre sunt destul de bune, nu crezi? Cel pu]in,de departe. Sunt, poate, pu]in cam prea bine \mbr`ca]i, dar cevrei, sunt francezi.

Carla \l privi cu furie.– Italienii se \mbrac` mult mai bine decât francezii! exclam`

ea. Iar moda…– Foarte interesant, draga mea, dar nu cred c` e momentul

s` dezbatem acest subiect. Din câte am aflat, Luca nu a fost r`nit\n accident. Dar acest episod nu cred c` i-a calmat furia.Dimpotriv`…

MIREASA FUGAR~ 84

– De unde [tii toate astea?– Asta e meseria mea. S` [tiu. Mai ales când e \n joc via]a

mea!Carla \l urm` cu pas nesigur. P`rea s` [tie totul… pe când

ea…Dar nu avea de ales: trebuia s`-l cread`.Frank Cormac era singura ei speran]` \n acest co[mar!

***

Drumul de ]ar` [erpuia prin mijlocul câmpurilor de lavand`[i al viilor. Carla \[i aminti cum, \n copil`rie, singurul mijloc dea se feri de c`ldura toridelor veri italiene era s` se retrag` \nr`coarea vilei familiei. Aerul din ma[in` era fierbinte, aproapeirespirabil.

– Ne-am r`t`cit? \ntreb` ea, ridicându-[i p`rul de la ceaf`. Am impresia c` ne \nvârtim \n cerc.

– Mai degrab` \n zig-zag, o corect` Frank zâmbind. Vom ajunge \ndat`.

|ntr-adev`r, pu]in mai târziu, dup` ce str`b`tur` o alee cupini, oprir` \n fa]a unei c`su]e.

– Ia cheia, zise Frank, \ntinzându-i un breloc. Deschide u[a.Eu m` duc s` ascund undeva ma[ina.

Carla ascult` f`r` un cuvânt de protest. Se purtau ca uncuplu obi[nuit. Un cuplu c`s`torit…

85 CLAIRE VALERY

MIREASA FUGAR~ 86

|n cas` era cald. Carla oft` descoperind camerele mici [imobilierul ieftin. Avea sentimentul unei dec`deri.

Cu frica \n suflet, se \ndrept` spre ferestre. Toate geamurileaveau gratii… Oare era suficient ca s` le asigure protec]ia? segândi ea cu am`r`ciune. Privi peisajul. O vale imens` se \ntindea\n zare.

Frank intr`, cu bra]ele \nc`rcate de provizii.– Nu-]i prea place aici, nu? \ntreb` el.– De ce spui asta?– Pentru c` e[ti obi[nuit` cu vile spa]ioase [i cu o armat` de

servitori la dispozi]ia ta. {i… o piscin` imens` ca s` ter`core[ti…

– E adev`rat, dar \mi plac c`su]ele astea, r`spunse ea,apropiindu-se de mas`. Cel pu]in, [tii sigur c` nu-]i pierzilucrurile.

– Cu condi]ia s` le ai, remarc` el.Carla lu` o pung` de cartofi [i o duse \n buc`t`rie.– Nu-mi spune c` ai fost s`rac, \nainte s` câ[tigi milioane din

presa de scandal, zise ea pe un ton ironic.– |mi place umorul t`u. {i acum, draga mea, ghici ghicitoarea

mea: cine va prepara prima noastr` cin` romantic`?

Capitolul 6

– Eu, normal, exclam` Carla. Ce vrei s` m`nânci?– Ce? {tii s` g`te[ti? se mir` Frank, f`când jonglerii cu ardeii

gra[i.– Dar… drept cine m` iei? replic` ea, admirând f`r` voie

\ndemânarea colegului ei de apartament.– P`i… sincer s` fiu… dup` ce te-am v`zut la volan, mi-e

greu s` mi te imaginez \n fa]a cuptorului, zise el, râzând.– |mi pare r`u dac` felul \n care conduc nu-]i place, dar noi,

italienii, spre deosebire de al]ii, avem personalitate… Cred c`a[a ceva poate [oca un american…

Frank continua s` jongleze, ca [i cum nu ar fi auzit nimic.– Asta \nseamn` c`-mi vei servi cina cu dou` sute de

kilometri pe or`? \ntreb` el, cu un aer nevinovat.– Nu voi servi nimic, dac` nu-mi dai ardeii.Frank \i arunc` legumele una câte una.

87 CLAIRE VALERY

Carla, surprins`, se str`dui s`-i prind`.

– Mâine, am s` prepar eu specialitatea mea, spuse el.

B`rbat fermec`tor…

***

Pretextând o oboseal` subit`, Carla se duse la culcare

devreme.

De fapt, \i era fric` s` r`mân` singur` cu el. Niciodat` cu

st`tuse atâta vreme cu un b`rbat. Nici m`car cu Luca.

Mai mult, f`cuse tot posibilul ca s` evite prezen]a lui \n

preajma ei \nainte de c`s`torie. Pe atunci, pusese aceast` reac]ie

de aversiune pe seama emo]iilor. {i apoi, nu-l iubea, [tia bine.

Prad` celor mai sumbre gânduri, Carla se perpelea \n pat,

\ncercând \n van s` adoarm`. Spera ca Frank s` nu aud`

scâr]âitul patului. Trebuia s-o cread` adormit`. Numai s` nu

cread` c` se agit` astfel din cauza lui.

De ce se sim]ea atât de bine cu b`rbatul `sta? se \ntreb` ea.

{i de ce tensiunea dintre ei devenea câteodat` de nesuportat?

La mas`, st`tuser` foarte aproape, iar ea trebui s` se ab]in`

pentru a nu-l atinge… Când genunchii li se atinser`, ea frem`t`.

De mai multe ori, el \i mângâiase mâna, trezind \n ea un val de

pl`cere. Nu, hot`rât lucru, aceast` situa]ie nu putea s` dureze la

nesfâr[it!

MIREASA FUGAR~ 8888 CLAIRE VALERY

|ncercase \n zadar s`-[i ]in` ochii pleca]i \n farfurie… Dar cum s` ignore privirea arz`toare a lui Frank? O dorea, seputea vedea limpede \n ochii lui. {i totu[i, era sigur` c` Frankse bucurase de cuceriri mai interesante. Pân` la urm`, b`rbatultrebuia s` fie mai mare cu zece ani decât ea. Iar ea tocmai sedesp`r]ise \ntr-o manier` atât de brutal` de un alt b`rbat.

Ah, dar de ce era atât de lini[te \n casa asta? oft` ea. Prin pere]ii `[tia se putea auzi totul. Greierii cântau afar`, darasta nu f`cea decât s` accentueze starea de tensiune. Ar fi vrutca Frank s` vin` s-o ia \n bra]e…

Dup` ce terminaser` de mâncat, ea se gr`bise s` spele vasele,apoi se \nchisese \n camera ei. Frank nu se mirase de t`cerea ei,cu toate c` nu era ceva foarte obi[nuit ca ea s` nu scoat` uncuvânt atâta vreme. Dar, se gândi fata, \ntorcându-se pe cealalt`parte, poate c` avea prea mult` imagina]ie. Frank era atât defermec`tor, \ncât putea tulbura orice fat`. {i el [tia asta, desigur.

|n orice caz, \l respinsese de atâtea ori \ncât nu credea s` mai\ncerce vreodat` s-o s`rute. Carla \nchise ochii, amintindu-[iultimul lor s`rut. O c`ldur` intens` o \nv`lui. Fata arunc` pe joscear[aful. Ah, trebuia s` adoarm`.

Se str`dui s` nu se mai mi[te. Dar \ndat` ce \nchidea ochii,chipul lui Frank \i ap`rea \n gând. Revedea privirea lui \nc`rcat`de dorin]`, \i sim]ea corpul puternic al`turi de al ei…

Se ridic`. Un pahar de ap` rece \i va face bine.Se duse pân` la u[`, dar un gând o opri. Nu se putea duce la

buc`t`rie goal`… |ncepu s` caute febril` prin lucrurile pe careFrank i le cump`rase [i descoperi pijamaua. Era foarte

89 CLAIRE VALERY

frumoas`, din m`tase ivorie… P`cat c` pantalonul era un piccam lung, se gândi ea, \mbr`cându-se.

Oare cine o alesese? Frank sau vânz`toarea?Carla \ntoarse tivul cu grij` [i se asigur` c` bluza era bine

\ncheiat`. Apoi, ie[i din camer` \n vârful picioarelor [i cobor\ \nlini[te pân` \n buc`t`rie. Aprinse lumina [i scoase o sticl` de ap`mineral` din frigider. Era gata s`-[i toarne \n pahar, când unzgomot o f`cu s` tresar`. Cineva se afla afar`…

Cu inima cât un purice, r`mase pe loc, ascultând. Pa[ii seapropiau. F`cu un pas \napoi, lovind din gre[eal` chiuveta. Privi \ngrozit` spre u[`. Frank nu pusese lan]ul! Cum de uitasea[a ceva? Era prea târziu… "Dumnezeule! se gândi ea, panicat`,dac` e Luca?"

Cu un gest reflex, se repezi la \ntrerup`tor [i stinse lumina.Cum \l putea preveni pe Frank? Dac` ]ipa, Luca [i oamenii lui arfi auzit-o. Iar s` fug` era imposibil, cu gratiile la geam.

Carla \ncerc` s` g`seasc` pe pip`ite un obiect cu care s` seapere [i descoperi sticla de vin pe mas`. O ridic` deasupracapului [i se ascunse dup` u[`. Aceasta se deschise \ncet, f`r`zgomot. Nu putea fi decât Luca, se gândi Carla. F`r` \ndoial`,avea de gând s`-i ucid` \n somn…

|i p`rea r`u c` st`tuse atâta vreme cu lumina aprins`. |nc` orbit` de lumin`, nu se putea obi[nui cu \ntunericul dincamer`. Instrusul se afla \n spatele u[ii… Carla \i putea sim]iprezen]a. |nc` un pas [i \l va pocni cu sticla.

Dar chiar \n momentul \n care voia s`-l loveasc`, omul se lipide zid. Derutat`, fata se \mpiedic` \n man[eta pantalonului [i se

MIREASA FUGAR~ 90

lovi de ceva puternic. Rapid ca un fulger, b`rbatul \i prinsebra]ul, for]ând-o s` lase din mân` sticla. Nu mai avea decât unsingur lucru de f`cut, se gândi ea: s`-l strige pe Frank.

Dar nu avu timpul necesar: mâna b`rbatului \i acoperi gura.Carla se zb`tu ca o tigroaic`, lovindu-l cu toat` puterea.Adversarul nocturn l`s` s`-i scape o \njur`tur`.

– Nu te lini[te[ti odat`? \ntreb` o voce familiar`.Frank aprinse lumina.– De-a ce te mai joci acum? relu` el.– Ah! Asta-i prea mult! exclam` ea, tremurând \nc`.

Credeam c` e Luca!Frank se d`du \napoi, privind-o cu o expresie ironic`.

Sub privirea lui, Carla sim]i cum ro[e[te.– Spune-mi, te rog, ai ie[it \n ]inuta de judo special pentru

aceast` ocazie? – |]i reamintesc c` este o pijama, replic` ea, remarcând c`

m`tasea i se mula pe trup mai bine decât ar fi crezut. {i chiar tumi-ai cump`rat-o.

– Chiar a[a? M` \ntreb de ce.– Pentru ca s` dorm \n ea, cred! ]ip` ea pe un ton plin de

dispre], \ncercând s`-[i ascund` tulburarea.– M` mir… |n general, consider c` nu e nevoie de haine

pentru a merge… \n pat.Carla nu-[i putea dezlipi ochii de la el. |l v`zu cum se

apropie, fascinat`, [i scoase un geam`t de pl`cere când el o lu`\n bra]e. |n sfâr[it, o strângea la piept, \n sfâr[it, o mângâia a[acum visase!

91 CLAIRE VALERY

R`spunse s`rutului lui cu o pasiune care o f`cu s` simt` c`trupul \i lua foc.

Apoi, i se p`ru c` un vânt rece o biciui cu brutalitate. Frank se \ndep`rt`, cu privirea \nc`rcat` de dispre].

– E o nebunie! strig` el. Nebunie curat`!Mut` de uimire, Carla \l privi o clip`, apoi \i \ntoarse spatele.

Lacrimile \i ardeau obrajii. Visul se transformase \ntr-un co[mar.Ridicându-[i pantalonii prea lungi cu amândou` mâinile, urc` \nfug` sc`rile, intr` \n camer` [i trânti violent u[a \n urma ei.Niciodat`, niciodat` nu se sim]ise mai nefericit`!

– Carla?Frank st`tea \n parg. |ntins` \n pat, Carla nu se mi[c` nici

când el veni s` se a[eze lâng` ea.– Car`-te! [opti ea printre din]i.– {tiu c` e[ti sup`rat` pe mine. |mi pare r`u…Fata \[i strânse genunchii la piept. Privirea lui Frank de mai

devreme o r`nise ca o lovitur` de cu]it.– Car`-te, repet` ea, mai tare.De data asta, Frank \i puse mâna pe um`r. La contactul cu

mâna lui, ea tremur`. De ce dorea \nc` un b`rbat care odispre]uia?

– Avansurile tale… nu m` intereseaz`, zise ea.Avea s` izbucneasc` \n râs, f`r` \ndoial`.– Carla, nu am vrut s` te ofensez. Nu am timp s` \]i explic

atitudinea mea. Avem alte motive de \ngrijorare \n momentul`sta.

– Ce motive? \ntreb` ea, \ntorcându-se spre el.

MIREASA FUGAR~ 92

– Trebuie s` plec`m, r`spunse el cu un aer grav. Foarte repede.

– Cum? |n miezul nop]ii?Frank oft` [i o lu` de mân`. Carla fu atât de uimit` \ncât nici

nu se gândi s`-[i retag` mâna.– Nu am vrut s` \]i spun nimic mai devreme, pentru c` nu am

vrut s` te \ngrijorez f`r` motiv, explic` el. Dar acum, când amverificat b`nueilile pe care le aveam, sunt sigur c` suntem \ntr-un mare pericol.

– De ce?– Poli]ia ne-a asigurat c` vom fi \n siguran]`, relu` el. Dar nu

v`d pe nimeni, nic`ieri. Nici urm` de poli]ist! {i apoi, telefonulnu func]ioneaz`.

– Dar poate c` sunt persoane care…– Nimeni nu a venit aici de foarte mult timp, Carla. {i nu

exist` nici o cas` pe o raz` de câ]iva kilometri. Dac` cineva ne-ar fi protejat, am fi z`rit m`car unul dintre agen]i.

– Vrei s` spui c` ni s-a \ntins o curs`? [opti ea, uimit`. Cineva din poli]ie l-a prevenit pe Luca?

– Mi-e team` c` da. Evident, pot s` m` \n[el, dar nu vreau s`ne asum`m nici un risc, ad`ug` el, ridicându-se.

Carla se ridic` [i-l v`zu ie[ind. Era atât de diferit de Luca! Fostul ei logodnic nu s-ar fi scuzat

niciodat` c` o sup`rase… De altfel, Luca nici nu ar fi iertatvreodat` o jignire.

F`r` s` mai piard` nici o secund`, se ridic` [i se \mbr`c` \ngrab`. Câteva minute mai târziu, se aflau amândoi \n ma[in`.

93 CLAIRE VALERY

O dat` pleca]i, Carla l`s` geamul [i privi peisajul sc`ldat delumina lunii.

– Luca trebuie s` fie pe aproape, zise ea, tremurând, \n ciudac`ldurii de afar`.

– Ne vom descurca, fii f`r` grij`, zise Frank. |]i promit.Temerile Carlei se dovedir` false. Nimeni nu atac` ma[ina

când coborâr` valea. La r`scruce, Frank opri prudent, apoi intr`pe strada principal` [i ap`s` cu putere pe accelerator.

– Frank! strig` fata. Nu ai aprins farurile!– Bine\n]eles c` nu! |ncerc`m s` trecem neobserva]i, \n caz

c` suntem supraveghea]i.|ntr-adev`r, nu aprinse farurile decât dup` o distan]` de

câ]iva kilometri.– Unde mergem? \ntreb` Carla, u[urat` c` sc`paser` cu bine

dintr-o nou` \ncercare.– Nu [tiu… Drumul `sta trebuie s` duc` undeva, dar f`r`

hart` [i f`r` nici un indicator, nu pot ghici unde anume.– Vom merge toat` noaptea?– Vei \nceta vreodat` s` pui \ntreb`ri?Carla \l fulger` cu privirea.– Nu m` pot ab]ine, replic` ea, calm`. Sunt \ngrijorat`.– {i nu ]i-a trecut prin cap faptul c` [i eu a[ putea fi?De data asta, Carla nu [tiu ce s` r`spund`. La drept vorbind,

nu se \ntrebase cam ce putea s` cread` Frank. Decât \n ceea ceo privea, desigur.

– Pari \ntotdeauna atât de calm, [opti ea.– Toat` lumea se teme de ceva, zise el, scurt.

MIREASA FUGAR~ 94

– Chiar [i tu? {i de ce anume te temi? \ntreb` ea, curioas`.Frank avea un aer atât de misterios! Oare va avea \ncredere

s`-i \mp`rt`[easc` temerile lui sau va r`mâne t`cut?– De faptul de a fi \ntors \n trecut, [opti el pe un ton atât de

sumbru \ncât fata nu mai avu curajul s` insiste.Str`b`tur` drumul \n t`cere, apoi Frank zise:– Cunosc un motel nu foarte departe de aici. Vom petrece

acolo noaptea. Dar mai \ntâi trebuie s` m` asigur c` nu neurm`re[te nimeni.

Opri motorul [i \mpinse ma[ina \n afara drumului. Ascun[i la umbra unui copac, a[teptar` \n t`cere.

– {tii cine din poli]ie te-a tr`dat? \ntreb` Carla.– Nu, din p`cate. {i când te gânde[ti c` aveam \ncredere \n

omul meu… Dar de acum \nainte va trebui s` ne descurc`msinguri.

Carla t`cu, dus` pe gâduri. |[i aminti via]a ei al`turi deunchiul, cadourile pe care i le f`cea, toate dovezile lui deafec]iune… De ce \i ignorase strig`tul de ajutor acolo, \nbiseric`?

Luca… |n ciuda comportamentului s`u violent, nu era pede-a-ntregul r`u. D`dea cu pl`cere bani \n scopuri caritabile, \ipl`cea opera [i vinul bun. Când erau mici, o protejase\ntotdeauna de ceilal]i copii, care o nec`jeau. Prezen]a luireprezentase pentru ea siguran]`, \ncredere, confort. Dar acum\n]elegea c`, \nc` din adolescen]`, \ncercase mereu s-o izolezede restul lumii [i s-o fac` dependent` de el. Astfel, avea s`devin` proprietatea lui exclusiv`.

95 CLAIRE VALERY

Totu[i, se gândi ea, de[i unchiul ei [i Luca aveau destule

defecte, asta nu \nsemna c` sunt ni[te escroci. Doar Frank

spunea c` apar]ineau mafiei. Dar ce [tia ea despre Frank, \n

afar` de faptul c` o ajutase s` fug` de familia ei?

Era gata s`-l \ntrebe ceva, dar b`rbatul \i f`cu semn s` tac`.

Un zgomot se auzi \n dep`rtare. Un zgomot de motor.

– Ar putea s` fie orice ma[in`, suger` Carla. Un turist, un

fermier…

F`r` s` r`spund`, Frank deschise portiera. Ma[ina se

apropia, iar farurile luminau puternic \n noapte…

Tremurând, Carla \n]elese foarte bine despre ce era vorba.

Se l`s` pe spate \n scaun, c`utând s` se ascund` cât mai bine.

De ce Frank r`m`sese afar`?

Auzi motorul foarte aproape, apoi zgomotul se \ndep`rt`.

Portiera se deschise.

– Era Luca, zise Frank. |ntr-un Afla Romeo, \nmatriculat \n

Italia. A[ fi recunoscut capul `la de pepene oriunde.

– Exagerezi. Nu are capul a[a ciudat…

– Dup` tot ce ]i-a f`cut, \nc` \l aperi?

Carla \[i mu[c` buza, regretând intervene]ia ei stupid`.

– Mi-am petrecut toat` via]a scuzându-l… pentru diferite

lucruri. De fiecare dat` când f`cea un r`u cuiva, m` sim]eam

obligat` s` rezolv eu problema. Mi-e greu s` renun]…

Frank \i arunc` o privire ironic` [i debloc` frâna de mân`.

Ma[ina o lu` u[or \nspre [osea.

– Ce facem acum? \ntreb` Carla.

MIREASA FUGAR~ 96

– Plec`m! Sau poate c` vrei s` ne \ntoarcem la vil` [i s`-mimai poveste[ti câte ceva despre dr`gu]ul de Luca…

– Scute[te-m` de umorul t`u, replic` ea. Mai bine gânde[te-te c` avem \n fa]` o pant`, iar noi mergem cu farurilestinse… Ca s` nu mai zic c` drumul are ni[te curbe foartepericuloase… Nici nu [tiu ce moarte s` aleg…

***

Carla crezu c` nu vor mai ajunge vii la motel. Ma[ina p`reagata s` cad` \n adâncul pr`pastiei la fiecare curb`. |n spatele lor,se distingea clar un zgomot de motor. Luca \[i d`duse probabilseama de plecarea lor din casa oferit` ca domiciliu de poli]ie [ipornise din nou \n urm`rire.

|n sfâr[it, dup` dou` ore, ajunser` la un drum de ]ar` careducea pân` la o veche construc]ie din piatr`. "Hotelul Mun]ilor"scria pe firma prost luminat`.

– E târziu, zise Carla. Probabil c` proprietarii s-au culcatdeja.

Frank zâmbi [i merse \n spatele motelului ca s` parcheze.– {tii bine c` nimeni nu rezist` farmecului meu, zise el,

coborând din ma[in`. Vii?Prea obosit` pentru a mai riposta, Carla \l urm`, privindu-l

cum se lupt` cu mecanismul \nc`p`]ânat al por]ii de intrare.– Farmecul t`u nu func]ioneaz` de la distan]`, remarc` ea ironic.

97 CLAIRE VALERY

Spre marea ei surpriz`, poarta fu deschis` \ns` de o femeiecu o statur` impozant`, care-l lu` imediat \n bra]e. Interzis`, Carla \i privi f`r` un cuvânt.

– E una dintre admiratoarele tale? \ntreb` ea \n [oapt`,urmându-l \n hol.

– De fapt, eu sunt un admirator al lor. Marie [i Henri suntni[te oameni minuna]i. |i cunosc de mult` vreme.

Ajunser` \n salon, iar fata se l`s` obosit` \ntr-un fotoliu.Frank discuta aprins cu gazda \n francez`. Deodat`, femeia serepezi spre Carla [i o strânse cu afec]iune la piept. Stupefiat`, fata \ncerc` \n zadar s` \n]eleag`.

– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` ea.– Marie te-a felicitat pentru c`s`torie, r`spunse Frank,

impasibil.– Dar nu m-am m`ritat! exclam` Carla.– Nu cu Luca. Cu mine…Carla se \ncrunt`.– Nu \n]eleg, zise ea \nceti[or. Ce le-ai povestit?– C` ne-am c`s`torit, e simplu.F`r` alte l`muriri, Frank se \ndrept` spre scara care ducea la

etaj. Chiar \n acel moment, un b`rbat de vreo patruzeci de ani\[i f`cu apari]ia, tot numai un zâmbet, [i-i adres` lui Frankcâteva cuvinte \n francez`. Carla pricepu c` el era Henri. Ca [iso]ia lui, b`rbatul p`rea foarte bucuros de aceast` vizit`. Carla lef`cu un semn scurt din cap [i se gr`bi s`-l urmeze pe Frank.Când ajunse sus, \l z`ri pe aceasta stând \n pragul unei camerefoarte cochete. Patul era atât de mare \ncât p`rea s` ocupe

MIREASA FUGAR~ 98

\ntreaga \nc`pere. |n ciuda mobilierului simplu, camera erafrumoas` [i curat`.

– Ce mai e [i gluma asta cu nunta noastr`? \ntreb` Carla. {i de ce avem doar o camer`?

El \[i \ncru[i[` bra]ele la piept [i se sprijini de dulap.– Mi s-a p`rut solu]ia cea mai simpl` [i mai logic`, date fiind

\mprejur`rile. De altfel, singura camer` care mai e liber` se afl`\n cealalt` arip` a motelului. |n cazul \n care Luca ar ajunge aici,nu m-ai auzi dac` a[ striga dup` ajutor…

Omul `sta nu putea fi niciodat` serios? se \ntreb` Carla,exasperat`.

– Când Marie a v`zut inelul t`u de logodn`, a dedus c`suntem c`s`tori]i. Nu am f`cut decât s` confirm…

Carla \[i privi inelul. Piatra era atât de… evident`, \ncât of`cu s` se simt` prost [i o \ntoarse.

– |mi pare r`u, urm` Frank, mângâindu-i obrazul. Dar nu te\ngrijora. Nu am de gând s` profit de situa]ie.

Carla se duse la fereastr`, jucându-se cu crengu]ele delavand` a[ezate \ntr-o frumoas` vaz` de ceramic`.

– E[ti \ntr-adev`r foarte dr`gu]! exclam` ea. Cine ]i-a spus c`am s` te las s` profi]i?

– Eu. Pentru c` [tiu c`-]i plac.Ea se \ntoarse atât de brusc, \ncât vaza se r`sturn`, iar

lavanda se r`spândi pe parchetul ceruit.Frank o privi insistent, desf`cându-[i unul câta unul nasturii

c`m`[ii. Ce naiba f`cea? Nu fusese destul de clar`? Sim]i c` ocuprinde furia.

99 CLAIRE VALERY

MIREASA FUGAR~ 100

– Am dreptate, nu-i a[a? insit` Frank, f`r` s-o sl`beasc` dinochi.

– Nu! replic` fata cu o voce surd`. Nu vreau s` fiu cu unb`rbat ca tine!

{i f`r` s` mai a[tepte r`spunsul lui, se \ntinse \n pat.– Sper c` parchetul nu e foarte tare, zise ea, \ntorcându-se

pe cealalt` parte. Noapte bun`!

giannijollys

Capitolul 7

– Noapte bun`, Carla, r`spunse Frank. Nu te sup`ra pe

mine, te rog! E[ti atât de frumoas`! Dar nu voi \ncerca nimic,

pentru c` nu vreau s` te r`nesc… M` aflu aici ca s` te

protejez… iar parchetul e foarte bun, s` [tii.

Auzind aceste cuvinte, Carla se \ntoarse, regretând c` fusese

atât de dur`.

– Cred c` e[ti obosit, dup` drumul `sta, [opti ea. Dac` vrei

s` dormi \n pat, am… s` dorm eu pe covor.

– Ei… bine, doar o clip`. S` m` treze[ti devreme mâine

diminea]`. Trebuie s` sun la poli]ie.

Carla se ridic` [i se duse la lavoarul din camer` ca s` se spele

pe fa]`. Apa cald` \i f`cea bine. Când ridic` privirea [i se z`ri \n

oglind`, \[i d`du seama c` ochii ei au o str`lucire aparte…

Tulburat`, plec` privirea.

101 CLAIRE VALERY

Era prima dat` când trebuia s` \mpart` camera cu un b`rbat.Se uit` spre Frank. St`tea \ntins spre marginea patului [i p`reaadormit.

|n aceast` pozi]ie pu]in confortabil`, risca s` cad` oricânddin pat, se gândi fata. Se apropie de el, ezitând, \ntrebându-sedac` va reu[i s`-l a[eze mai bine. Era atât de mare!

Dar ce va gândi el, dac` se va trezi \n timp ce ea \ncerca s`-ig`seasc` o pozi]ie mai bun`? C` vrea s`-l seduc`? Cu atât mai r`upentru el, \[i spuse, \ncercând s`-i scoat` pantofii. Apoi \i ridic`picioarele, ca s` le \ntind` mai bine, [i-l \mpinse cu puterepentru a-l rostogoli spre mijlocul patului.

Dar \n ciuda eforturilor sale, fata nu reu[i s`-l mute nicim`car un centimetru. Ajuns` la cap`tul puterilor, arunc` oprivire spre chipul lui, unde ghici un surâs vag. Avu impresia c`\[i b`tea din nou joc de ea. Chiar [i \n somn! se gândi ea,furioas`, reluându-[i eforturile. Dar de ce naiba era atât de greu?Transpirat`, se propti din nou \n saltea, \ncercând s`-l \mping`cu spatele.

Ei bine, cu atât mai r`u pentru el, renun]` ea \n sfâr[it. Nu avea decât s` cad` [i s` doarm` pe jos pân` mâinediminea]`…

Dar imediat regret` acest gând [i se str`dui din nou s`-l a[eze\ntr-o pozi]ie mai confortabil`. Oare nu avea Frank grij` de eade dou` zile \ncoace? Merita s` se odihneasc` bine. Strângând din din]i, se aplec` peste el [i-l trase din nou, cu toat`for]a de care era capabil`. Singurul rezultat al acestei noitentative fu c` \n mâini \i r`mase c`ma[a lui…

MIREASA FUGAR~ 102102 CLAIRE VALERY

Cum avea oare s` explice acest lucru mâine diminea]`?

|[i imagina deja toate comentariile lui. Slav` Domnului, dormea

\nc`. A[a c` \ndr`zni o nou` \ncercare. L`s` c`ma[a jos [i atinse

cu mâinile pielea lui goal`. Era atât de dulce, fin`, cald`…

F`r` s` vrea, privirea \i alunec` pe bustul lui puternic, apoi spre

[olduri, picioare… Dup` alte eforturi care i se p`rur` c`

dureaz` o ve[nicie, reu[i \n fine s`-l \ntind` drept \n pat. Cu un

gest prompt \i a[ez` u[urat` perna sub cap.

Oare ar fi trebuit s`-i dea jos [i pantalonii? se \ntreb` ea.

Nu, era prea mult. Nu trebuia s` exagereze, ar fi fost jenant!

Se a[ez` pe jos, contemplându-l. P`rea relaxat, parc` mai tân`r.

Genele lui negre [i lungi \i umbreau obrajii, iar buzele lui pline

[i senzuale zâmbeau… Carla se aplec` [i \ndr`zni s`-i ating` cu

degetul conturul buzelor.

Tres`ri. Frank deschisese ochii.

– Dormi, [opti ea. E noapte.

Frank morm`i ceva, apoi se \ntoarse pe cealalt` parte,

trecându-[i bra]ul pe dup` gâtul fetei.

– Nu. Las`-m`! protest` ea.

Dar era prea târziu. O ]inea foarte strâns, iar chipul lui se

odihnea pe pieptul Carlei. Nu mai putea s` plece f`r` s`-l

trezeasc`. Poate c` ar fi fost mai bine s` \ncerce [i ea s` doarm`.

Astfel, vor fi amândoi odihni]i bine [i gata s` se trezeasc` \n zori.

|n`bu[indu-[i un c`scat, Carla se \ntinse \n pat. Apoi \ntinse

mâna ca s` sting` \ntrerup`torul. |n câteva secunde, dormea

adânc.

103 CLAIRE VALERY

***

Un coco[ cânta undeva afar`, \n lumina apoas` a r`s`ritului.Carla deschise ochii [i v`zu chipul lui Frank al`turi de ea. Toate amintirile zilei de ieri \i revenir` \n memorie. Se \ndep`rt`u[or, dar Frank protest` \n somn [i o strânse mai tare lâng` el.

Fata tremur` de pl`cere. Ar fi trebuit s` se trezeasc`… dar dece? Cu un suspin de mul]umire, se ascunse din nou la pieptullui [i adormi.

Când se trezi din nou, razele soarelui intrau \n valuri \ncamer`. Se sim]ea atât de bine! se gândi fata, zâmbind f`r` s`vrea. O c`ldur` dulce o \nv`luia. |ntoarse capul [i \l z`ri peFrank \ntins al`turi de ea. Doamne! Cum de uitase?

Trebuia s` se trezeasc` \nainte ca el s`-[i dea seama deprezen]a ei… Dar când vru s` plece, el o strânse din nou, apoispuse câteva cuvinte de ne\n]eles, o s`rut` [i redeveni t`cut.

Inima fetei b`tea s`-i sparg` pieptul. Nu ar fi trebuit s` sepun` niciodat` \ntr-o asemenea pozi]ie… S` se abandoneze lui.Acum, se afla prins` \ntr-o capcan`! M`car dac` s-ar fi trezitatunci, \n zori… Cu cât \ncerca s` scape, cu atât Frank ostrângea mai tare la piept. |nnebunit`, sim]i cum mânab`rbatului \i alunec` u[or pe pântece.

– Ce bine e s` te treze[ti a[a, [opti el.– Crezi? exclam` ea, \ntorcându-se. Eu nu. Las`-m`!

MIREASA FUGAR~ 104

– Cum am ajuns aici? Credeam c` am fost condamnat s`dorm pe covor…

Carla ro[i, ru[inat`.– Dac` [tiam c` e[ti atât de hot`rât`, a[ fi \ncercat s` nu

adorm. Nici o femeie nu m-a purtat pân` \n pat.– Nu te-am purtat nic`ieri! Te-ai \ntins singur pe pat [i dup`

dou` secunde ai adormit. Eu nu am f`cut decât s` te a[ez maibine, ad`ug` ea, ro[ind.

– Da? zise el, mângâindu-i fa]a. {i cine m` poate asigura c`nu ai profitat de situa]ie?

O s`rut` pe buze atât de tandru, \ncât \nchise f`r` s` vreaochii. Era atât de bine… perfect!

– Nu a[ face a[a ceva niciodat`, murmur` ea, privindu-l \nochi. De unde \]i vin ideile astea?

– Nu e o remarc` foarte flatant` pentru mine… Dar cum seface c` sunt pe jum`tate gol?

Carla \[i mu[c` buzele, stânjenit`.– }i-am scos c`ma[a [i pantofii. Ca s` te sim]i mai bine, [opti ea.El zâmbi plin de mul]umire.– Ia te uit`! Cât` imagina]ie! Nu am folosit niciodat` aceast`

scuz`! De fapt, nu cred c` a[ convinge prea multe femei cu asta,din p`cate!

Cu mâna liber`, Frank \i mângâie p`rul, apoi cobor\ \ncetspre gât. Ea \l contempla vr`jit`, incapabil` s` ac]ioneze. Nu maiprotest` când el cobor\ spre nasturii pijamalei [i-i descheie. O dat` bluza c`zut` la p`mânt, mâna lui se apropie de sutien,\nchizându-se peste sânul ei.

105 CLAIRE VALERY

– Am f`cut dragoste \mbr`ca]i \n noaptea asta? \ntreb` el, cu

o voce r`gu[it` de dorin]`.

– Frank, [opti ea, eu nu am f`cut dragoste niciodat`.

El r`mase nemi[cat, privind-o cu un aer uimit, apoi se

\ntoarse pe spate, cu ochii \n tavan. Carla sim]i cum inima ei o

ia razna. Co[marul re\ncepea. Ca [i cu o zi \n urm`, b`rbatul `sta

trezea \n ea o pasiune devastatoare, apoi o respingea cu dispre].

– Dar ce naiba se petrece aici? strig` ea. Ce \ncerci s`-mi

demostrezi?

– Nimic, Carla. Te doream, s` fii sigur` de asta.

– Nu sunt juc`ria ta! De ce te joci astfel cu mine?

– Ca s` te ap`r. Dar nu e deloc u[or, crede-m`! zise el, sec.

Era atât de fermec`tor, \nvelit \n cear[aful alb. Cât de mult ar

fi vrut s`-i mângâie pielea aurie, s`-i urmeze conturul ferm al

umerilor… Deodat`, \i \ntâlni privirea [i ro[i.

– Asta pentru c` sunt nepoata lui Pancrazio Gambini? [opti

ea.

– Nu, Carla. Ci pentru c` e[ti atât de tân`r` [i de inocent`.

– Te deranjeaz` c` nu am mai f`cut niciodat` dragoste?

|n fond, trebuie s` existe o prim` oar`.

El zâmbi trist.

– Nu v`d ce e a[a amuzant! protest` Carla.

– Când te d`ruie[ti unui b`rbat, Carla, trebuie s`-l iube[ti [i

s` te iubeasc`. Destul ca s` vrei s`-]i petreci \ntreaga via]` al`turi

de el.

Ea ridic` din umeri.

MIREASA FUGAR~ 106

– Asta a[tepta [i Luca de la mine [i acum uite, fug de el ca decium`.

– Dar ai vrut s` te c`s`tore[ti cu el. |n timp ce pe mine num` cuno[ti decât de dou` zile. |ntre noi nu poate fi nimic serios.

|i lu` mâna, iar ea se sim]i dintr-o dat` mai bine, \n ciudadurit`]ii vorbelor sale.

– Nu [tiam c` trebuie s` ai un calendar pentru sentimente,[opti ea. Ce trebuie s` fac? S`-]i cer o audien]` mai târziu?

Frank o privi o clip`. P`rea s` se afle \ntr-o mare \ncurc`tur`.– Dar nu [tii nimic despre mine! Doamne! Nu sunt b`rbatul

potrivit pentru tine, Carla.– Dar Luca? Crezi c` mi se potrive[te mai bine? \ntreb` ea cu

am`r`ciune.– Dintr-un anumit punct de vedere, sunt mai r`u ca el.– E imposibil!– Carla, \mi placi foarte mult, dar nu vreau s` m` implic \n

nici o rela]ie. |n nici un fel. Crede-m`, dac` m-ai cunoa[te maibine, nici tu nu ai vrea s` fii cu mine. |ncercam doar s` teprotejez de o decep]ie.

– Atunci, de ce m-ai s`rutat? replic` ea, cu lacrimi \n ochi. Nu ]i-am cerut a[a ceva.

Frank deveni grav.– Carla, nu vreau s` te r`nesc. Singura femeie pe care am

iubit-o vreodat` a fost r`nit`. Mi-am promis c` nu o voi mai luaniciodat` de la cap`t. De atunci, nu am mai avut decât rela]iiefemere.

– De ce? |]i e fric`?

107 CLAIRE VALERY

Ea \[i regret` \ndat` cuvintele. Mersese prea departe. Cine era ea, ca s`-l judece astfel?

– |mi pare r`u, relu` ea, cu inima strâns`, v`zând expresiatrist` a b`rbatului.

– {i mie. Femeia pe care am iubit-o cândva a murit. Dar toateastea nu au importan]`, zise el, ridicându-se. M` duc s` fac undu[.

– Frank! strig` ea. Stai… Vreau s` te \ntreb ceva… foarteimportant pentru mine. Cum… se numea fata?

– Louise, r`spunse el. Eu am ucis-o.Carla p`li, ne\ncrez`toare.– Cum?– Lini[te[te-te, spuse el cu un zâmbet amar, nu am folosit

metodele lui Luca. O, nu! Am fost mult mai crud! Eram peatunci prea tân`r [i prea prost pentru a m`sura importan]aactelor mele. Dar m-am purtat urât cu ea [i ea a ales s` moar`.

– Doamne! Ce s-a \ntâmplat?– Prefer s` nu vorbesc despre asta, r`spunse el cu o voce f`r`

timbru.– Tu nu vrei s` vorbe[ti despre nimic, niciodat`! protest` ea.De data asta, Frank o privi cu furie.– Ce ai spus?Carla \[i d`du seama c` este pe jum`tate goal` [i ridic`

cear[aful pentru a se acoperi.– Ai auzit foarte bine, replic` ea. De fiecare dat` când trebuie

s` te \ncrezi \n cineva, ba]i \n retragere. E imposibil s` scoat`cineva ceva de la tine.

MIREASA FUGAR~ 108

– |n locul t`u, nu a[ risca, zise el, glacial.– Nu-mi pas`! Am \nceput s` m` obi[nuiesc s` risc totul.

Chiar [i via]a!El continua s-o priveasc`. Ea \[i plec` privirea, cu inima

\nghe]at`.– Tu [tii totul despre mine, iar eu nu cunosc nimic \n ce te

prive[te, explic` ea, \n chip de scuz`.– Dar ce vrei s` [tii?Ea tres`ri, surprins`. Iat`-l, deodat`, atât de direct!

Probabil c` voia s-o [ocheze, pentru ca s` \nceteze cu\ntreb`rile.

– |mi vei r`spunde la \ntreb`ri? \ntreb` ea. La orice\ntrebare?

– Ai de gând s` m` supui unui interogatoriu? zise el,nemilos. Nume, are s`, data na[terii… Foarte bine. Locuiesc \nManhattan, sunt n`scut pe 21 iunie, iar telefonul meu eascultat…

Carla era tulburat`.– {tii foarte bine ce voiam s` spun. |mi doream doar s`

facem cuno[tin]`…Frank se l`s` pe pern`, cu un oftat.– |n]eleg. Credeai c`, dac` am dormit \mpreun`, am s`-]i

spun toate secretele mele… {i am s` te iau \n bra]e a[a.O strânse la piept.– {i s` te s`rut a[a, urm` el, unindu-[i buzele cu ale fetei.Pentru o clip`, Carla crezu c` va ceda dorin]ei. Apoi, \[i

aminti cinismul lui. Nu! Nu-l va l`sa s`-[i \nceap` din nou jocul.

109 CLAIRE VALERY

– Destul! M-am s`turat! exclam` ea, \ndep`rtându-l. |]i ba]ijoc de mine.

Frank o privi f`r` suflu, apoi \[i trecu mâna prin p`r.– Doamne, Carla! Nici pentru mine nu e u[or…– Vrei s` te deplâng? r`spunse ea, cu am`r`ciune. Te dezgust

chiar atât de tare?– Cum? strig` el, stupefiat. Carla, mi-e scârb` de mine.

Tot ce-mi doresc este s` scapi tu cu bine din toate problemeleastea…

– {i apoi, vei pleca, \ncheie ea fraza \n locul lui, trist`.O va uita imediat ce va \ntoarce spatele [i va trece la alt`

aventur`… Cum de se sim]ea atras` de un astfel de om?– Nu a[ putea s` te fac fericit`, zise el, lipindu-[i capul de

pern`. Sunt cu zece ani mai mare decât tine [i mi se pare c`\ntre noi e o diferen]` de un veac.

Carla t`cu.– Nu cuno[ti nimic din via]`, relu` el. Ai fost crescut` \ntr-o

colivie de aur [i probabil c` eu sunt singurul b`rbat pe care l-ai\ntâlnit, \n afar` de cei din familia ta.

– M` dispre]uie[ti! [opti Carla, strângând mai tare cear[aful\n jurul ei. Pentru tine nu sunt decât o prostu]`, care se arunc`\n bra]ele primului venit…

Furioas`, se ridic` brusc [i se \mbr`c`. Trebuia s` plece deaici, cât mai departe. Chiar cu riscul de a-l \ntâlni pe Luca. Nimic nu era mai r`u decât tortura la care o supunea Frank.

– Nu e asta, zise Frank \n sfâr[it, vizibil uimit de reac]ia ei. Te \n[eli.

MIREASA FUGAR~ 110

– Te rog s` m` scute[ti de discursurile astea caritabile, depolite]ea ta. {tiu foarte bine c` am fost ridicol`. Nu… am s` tecompromit, stai lini[tit.

Frank o privi f`r` s` se mi[te.– }i-ai pus rochia pe dos, observ` el.– Las`-m` \n pace!– Nu. Nu am s` te v`d autoflagelându-te de dragul meu.

Nu merit` osteneala.Carla nu r`spunse, preocupat` s`-[i a[eze rochia cum trebuia.– Mai \ntâi de toate, trebuie s`-]i m`rturisesc c` am \ntâlnit

rareori o femeie mai dr`gu]` ca tine. |mi place s` te s`rut, Carla.Mi se pare un gest atât de natural, de frumos, [i cu toate asteanu e decât o iluzie.

– A[a c` m` respingi când \]i dai seama de gre[eala ta. Nu conteaz` ceea ce simt eu. Cu atât mai r`u pentru mine, dac`\ncep s` m` implic. M` faci s` devin bolnav` de dorin]`, apoi m`abandonezi, \n numele nu [tiu c`rei datorii. Ah! Cât o s` mairâzi pe seama mea, când toate astea vor fi trecut. Parc` te audpovestindu-le prietenilor t`i aventura cu gâsculi]a din Italia."Am r`pit-o de la nunt`, din biseric`, [i am dat-o gata numai c-oprivire. Ba da, ba da, a[a e. De altfel, ca pe toate femeile pe carele-am \ntâlnit."

Vocea Carlei se frânse.– Ba chiar am reu[it s-o aduc la mine \n pat, relu` ea, imitând

vocea grav` [i senzual` a lui Frank. Dar nu am f`cut dragoste cuea, nu. Am fost nobil, am respins-o, explicându-i c` nu suntf`cut pentru…

111 CLAIRE VALERY

MIREASA FUGAR~ 112

Fu \ntrerupt` brusc. Frank o trase din nou \n bra]ele lui,s`rutând-o. Cu o singur` mân`, \i desf`cu fermoarul rochiei,l`sând-o goal`. O mângâie, f`când-o s` simt` c` râuri de foc \itraverseaz` corpul, \i s`rut` sânii… Carla se lipi de el, tulburat`de senza]iile pe care le sim]ea acum pentru prima dat`.

|l provocase, r`nit` c` fusese respins`. Dar nu [tiuse c` astfelp`trunde \ntr-un univers necunoscut, un univers alsenzualit`]ii, al uit`rii de sine. Mângâierile lui o f`ceau s` plâng`de bucurie. Acum, putea fi sigur`: \l iubea pe acest b`rbat dintoat` inima.

Deodat` \ns`, el ridic` privirea [i r`mase uimit la vederealacrimilor ei.

– Ah, Carla, vezi [i tu prea bine c` nimic nu se poate na[te\ntre noi! E imposibil! zise el, \ndep`rtându-se.

F`r` s` se uite m`car o dat` \napoi, se ridic`, \[i lu` lucrurile[i ie[i din camer`.

Carla se l`s` pe pat, \ndurerat`. Se \nveli \n cear[af, cu inimastrâns`. Poate c` Frank nu avea s` se mai \ntoarc` niciodat`, segândi ea, privind u[a \nchis` \n urma lui.

R`mase mult` vreme nemi[cat`, apoi \ncepu s`-[i revin`. Era o prostie s` gândeasc` astfel. |i promisese c` avea s-o duc`\n Anglia. {i apoi, \[i l`sase aici geanta [i actele. D`du la o partecear[aful [i se apropie curioas` de servieta din piele neagr`."Iat` o ocazie perfect` de a descoperi câteva dintre secretelemisteriosului Frank!" se gândi ea, deschizând fermoarul. Poate c` avea \n sfâr[it s` \n]eleag` atitudinea acestui b`rbat,c`ruia \[i d`ruise inima pentru totdeauna…

Capitolul 8

O or` mai târziu, Carla a[eza la loc \n serviet` documenteledescoperite. R`mase pe gânduri mult` vreme, privind pierdut`afar`. Se ridic` \n sfâr[it, f`cu un du[ [i se \mbr`c` aproapemecanic. Trebuia s`-l g`seasc` pe Frank [i s`-l for]eze s`-i spun`adev`rul o dat` pentru totdeauna.

B`rbatul se afla jos, \n buc`t`rie, bându-[i cafeaua. Carla seapropie de mas`, dar se opri deodat`, cuprins` de team`. Dac` refuza s`-i r`spund`?

|n acea clip`, el ridic` ochii spre ea. Ea se a[ez` \n fa]a lui, cufrica \n suflet. Cum avea s` \nceap`? Ce avea s`-l \ntrebe?

Dar Frank fu cel care rupse primul t`cerea.– Dac` a[ fi fost un om de onoare, acum ar fi trebuit s`-mi

cer iertare, [opti el. Dar dat fiind comportamentul meu, pot fiorice mai pu]in un om de onoare.

– Foarte adev`rat, zise ea, sec.

113 CLAIRE VALERY

Frank \i arunc` o privire surprins`, apoi zâmbi, cu un aertrist.

– |ntotdeauna ]i-am admirat sinceritatea, Carla. Spui deschisceea ce crezi, [i asta e bine.

– Dar nu acela[i lucru \l faci [i tu.– Ce vrei s` spui cu asta?– C` [tii ceva despre na[terea mea. Ceva ce eu nu [tiu,

r`spunse ea, frem`tând sub privirea lui intens`. M-am uitat prindocumentele pe care le por]i cu tine… Am citit totul…Majoritatea articolelor m-au l`sat s` \n]eleg c` nu sunt fatapresupu[ilor mei p`rin]i… De asta ai venit la nunta mea, nu?Sperai s` mai descoperi ceva despre misterul na[terii mele. Ceva de care s` te po]i folosi pentru cartea ta.

– Nu, r`spunse el, impasibil. Nu aveai dreptul s`-mi umbliprin lucruri.

Carla \l privi cu mirare.– E vorba de via]a mea, zise ea. Ceea ce pe tine nu te-a

oprit…– Nu [tiu nimic, Carla. Cred c`-]i pierzi timpul.– Bine\n]eles! Trebuia s`-mi dau seama. Nici torturat nu ai

spune…– E mai bine a[a.– Poate pentru tine, r`spunse ea. Nu pentru mine. De ce nu

mi-ai spus nimic despre toate astea?– Nu puteam, zise el, urm`rind cu degetul conturul ce[tii.

La \nceput nu [tiam dac` trebuie s` am \ncredere \n tine sau nu.Ai fi putut s` te \ntorci la Luca. Poate c` refuzul t`u de a c`s`tori

MIREASA FUGAR~ 114114 CLAIRE VALERY

nu era decât ceva trec`tor. Oricum ar fi fost, cu cât [tiai maipu]in, cu atât ar fi fost mai bine pentru amândoi.

Cu inima b`tându-i puternic de emo]ie, Carla \[i adun`curajul pentru a-i pune \ntrebarea atât de important` pentru ea.

– De asta nu ai vrut s` facem dragoste? Pentru c` nu aveai\ncredere \n mine?

– Nu, Carla… Acum, mi-e team` de… mine.– Ce [tii despre p`rin]ii mei?El ezit`.– Vei afla asta când vom ajunge \n Anglia, r`spunse el. E tot

ce am dreptul s`-]i spun.Carla \[i aminti de telefonul misterios primit de Frank la

hotelul din Monte Carlo.– Lucrezi deci pentru cineva, zise ea, pe un ton neutru.– |ntr-un fel, da.– {i nu vrei s`-mi spui pentru cine?– E prea periculos, Carla.– Pentru cine? Pentru persoana pe care o protejezi?

Pentru c`, dac` \n]eleg bine, eu nu sunt decât o moned` deschimb.

Frank b`tu cu pumnul \n mas`.– Cum po]i s` spui o asemenea prostie?– Pentru c` m` tratezi ca pe un obiect. Ca pe un soi de

bomb` cu efect \ntârziat, pe care trebuie s-o duci la destina]ie\nainte de a-]i exploda \n mân`.

– |n fond, po]i s` crezi ce vrei, replic` el, pe un ton obosit.Dar afl` c` regret c` te-am \ntâlnit.

115 CLAIRE VALERY

– Imagineaz`-]i c` [i eu.Se privir` o clip` sfid`tor, apoi Frank oft` [i o atinse tandru

pe um`r.– Nu ne ajut` \n nici un fel cearta asta, zise el. Esen]ial \n

mometul de fa]` este s` reu[im s` sc`p`m cu bine de Luca.– Nu-mi mai pas` de Luca, zise ea \ncet, r`nit` de cuvintele

lui.Frank \i m`rturisise voalat c` nu o iubea. Mai mult, c` voia s`

scape cât mai curând de ea, c` devenise o povar`. O furie surd`crescu \n sufletul ei. Ce-i mai r`mânea de f`cut?

– Vreau adev`rul! strig` ea, lovind \n mas`. Nimeni nu aredreptul s`-mi ascund` adev`rul despre via]a mea, pricepi?

Femeia care se ocupa de servirea clien]ilor se apropiase demas`, dar reac]ia fetei o f`cu s` se \ntoarc` gr`bit` la treburileei.

– Calmeaz`-te, Carla, [opti Frank. Altfel, va trebui s` spunemadio mesei de diminea]`.

– La naiba, se \nfurie fata, eu vorbesc despre via]a mea, nudespre micul dejun.

– Va trebui s` ai r`bdare, explic` el. {i a[a [tii prea multe.Carla tremura din tot corpul. Avea nevoie de cineva \n care

s` aib` \ncredere, iar Frank, singurul ei aliat, refuza s-o ajute.– Nici nu mai [tiu ce scrie \n articolele alea, relu` Frank.

{i apoi, nu eu le-am f`cut. Le-am luat doar ca surse deinformare. E adev`rat c` toate sugereaz` c` ai fost adoptat` lana[tere, dar a[a ceva nu \nseamn` nimic… scandalos.

– Carla plec` privirea.

MIREASA FUGAR~ 116

– |mi pare r`u. Dar pentru mine a fost un adev`rat [oc s` afluc` nu sunt… ceea ce credeam…

Frank \i lu` mâna \ntr-a sa.– Ziarele sugereaz` doar o ipotez`. {i, \n general, nu trebuie

s` crezi tot ce scriu ele.Ea \l privi intens.– Nu cred c` ai fi p`strat t`ieturile din jurnale dac` ai fi fost

convins c` e vorba doar de minciuni. Dar… nu mai insist… Nu voi ob]ine nimic de la tine. Iar singurul om care m-ar puteal`muri se afl` acum \n spital.

Frank o privi cu gravitate. Pentru un scurt moment, p`ruemo]ionat! se gândi Carla.

– Poate c` mai e cineva care ar putea s` te ajute… – Cine? \ntreb` Carla, uimit`.– Doica ta din Anglia, r`spunse el, cu un aer enigmatic.– Dar ea a venit s` aib` grij` de mine dup` ce m-am n`scut…

Logic! A[a c` nu [tiu cum m-ar putea l`muri. {i apoi, unchiulmeu nu ar fi \ncredin]at un secret de familie unei str`ine.

– Dar tu? Tu nu-]i aminte[ti nimic ciudat legat de copil`ria ta?Carla \l privi cu r`ceal`.– De ce ]i-a[ spune ]ie? Tu nu vrei s`-mi poveste[ti nimic

despre tine.– Cum dore[ti, replic` el, cu o ridicare din umeri indiferent`. Ce rol juca el acum? De unde aceast` indiferen]` subit`?

|n mod sigur, \i ascundea ceva.– Copil`ria mea a fost foarte obi[nuit`, [opti ea, privindu-l

cu aten]ie. Aproape plictisitoare.

117 CLAIRE VALERY

– Ca \n toate familiile mafiote, observ` el.

– Nu ai dreptul s` spui a[a ceva! Tat`l meu a fost fratele

unchiului Pancrazio. Era un om foarte respectat.

– Problema e c` s-ar putea s` nu fi fost tat`l t`u, replic`

Frank, privind-o \n ochi.

Carla vru s` protesteze, dar se ab]inu.

– Credeam c` e vorba doar despre minciuni din ziare! zise

ea. Eu am [tiut \ntotdeauna c` tata a fost un industria[ din

Torino, care avea o fabric` de ma[ini. Unchiul Pancrazio mi-a

povestit c` el [i mama au murit \ntr-un accident de ma[in`,

testând ultimul model care trebuia scos pe pia]`. Ar fi putut s`

dea lovitura cu el…

– {i ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Frak, blând.

– O defec]iune tehnic`… Pe atunci, eu aveam doar câteva

luni. Mai târziu, am citit despre moartea lor… dar nu era mare

lucru de aflat.

A[tept` câteva secunde, sperând \n zadar c` Frank avea s`-i

dezv`luie secretul, dar el t`cu. Nemaiputând suporta, se ridic`

oftând [i fugi \n camera lor. Deschise dulapul [i \[i scoase

hainele, aruncându-le de-a valma \n pungile de la Monte Carlo.

– Ce faci?

Vocea lui Frank se auzi lâng` ea, dar Carla nu se \ntoarse.

– Nu se vede? r`spunse ea. Vreau s` plec.

El se apropie de ea [i-i mângâie umerii.

– Carla! Opre[te-te, te rog!

Ea se \ntoarse, nervoas`.

MIREASA FUGAR~ 118giannijollys

– Nu! Plec [i gata! ]ip` ea, aproape isteric`. Nu m` po]i\mpiedica!

– Sigur? Mai gânde[te-te… A[ putea s` te \nchid \n dulap, deexemplu. {i e foarte vechi… cred c` are carii, care \]i vor ]ine deurât…

Ea \l privi, tremurând de dezgust.– Ai avut dreptate când ai spus c` e[ti mai r`u decât Luca!

Tot timpul ai pretins c` vrei s` m` aju]i, dar de fapt nu ai f`cutaltceva decât s`-]i urm`re[ti propriul interes. {i, mai grav,complotând pe la spatele meu.

El o prinse de umeri.– Uit`-te la mine, Carla! Chiar crezi c` \]i ascund ceva?Ea \l privi, obosit`. Cine era el pân` la urm`? I se p`rea c` \l

cunoa[te dintotdeauna [i totu[i r`mânea la fel de misterios ca \nprima zi…

– Nu [tiu ce s` mai cred, [opti ea. |n orice caz, nu e[ti celcare credeam. |mi ascunzi lucruri importante, simt asta. Nu credc` gre[esc dac` vreau s` aflu adev`rul.

Cu un suspin, Frank o strânse la piept.– Nu, r`spunse el, s`rutându-i p`rul, nu gre[e[ti. Dar s` fugi

nu rezolv` nimic.– Nu fug!– Unde vrei s` te duci? Nu ai nici bani, nici mijloc de

transport.Ea ridic` din umeri [i se \ndep`rt`.– Voiam s` iau ma[ina ta, m`rturisi ea.– {i eu? Cum naiba s` mai plec de aici?

119 CLAIRE VALERY

– Ai putea s` \nchiriezi alt` ma[in`. Luca nu-]i [tie numele [i

apoi pe mine m` caut`, nu pe tine.

– E[ti convins`? Date fiind ultimele evenimente, cred c` Luca

[tie despre mine cam tot ce se poate [ti. De altfel, continu` el,

luând-o de mân` [i tr`gând-o \n pat lâng` el, cine \mi spune c`

nu ai fost tu cea care m-a tr`dat?

– Poftim? exclam` ea, nervoas`.

– P`i, s` ne gândim pu]in. S` zicem c` te-ai hot`rât s` te

\ntorci… Obosit` de atâta aventur`, te-ai decis s` fii

rezonabil`… Dar trebuie s` te r`spumperi cumva \n ochii lui

Luca, a[a c` \i vei da la schimb un adversar.

– Dar e absurd! strig` ea, ridicându-se.

Frank o for]` s` se a[eze la loc.

– |ntr-adev`r, recunoscu el. Dar cred c`-]i dai seama \n ce

situa]ie m` aflu. Trebuie s` fiu prudent. Nu pot s`-]i spun tot ce

[tiu [i nici nu te pot l`sa s` pleci.

– Nu ai \ncredre \n mine? \ntreb` ea, cu vocea stins`.

– Dimpotriv`. Dar nu [tiu dac` tu vei avea \ncredere \n mine,

\n cazul \n care Luca va reu[i s` ne prind`.

Se aflau atât de aproape unul de altul \ncât fata \i sim]ea

c`ldura corpului. Trebuia s`-[i recapete st`pânirea de sine, s`

lupte cu atrac]ia pe care o sim]ea fa]` de el.

– Dac` nu \mi spui ceea ce [tii, [opti ea cu un vizibil efort,

m` \ntorc la Napoli. Unchiul meu va trebui s`-mi r`spund`.

Pentru mine e vital s` [tiu toate astea.

Frank o privi nemul]umit.

MIREASA FUGAR~ 120

– Chiar crezi c` te-a[ putea l`sa s` pleci? C` te voi l`sa s` te

arunci \n gura lupului?

– De ce nu? Din câte mi-am dat seama, nu \nsemn nimic

pentru tine.

– Nu mai spune prostii, strig` el, exasperat.

– Comportamentul t`u de azi diminea]` mi-a dovedit c`

nu-]i pas` de ceea ce simt, insist` ea cu lacrimi \n ochi.

Fata c`uta cu \nver[unare \n buzunarul rochiei, \n speran]a

c` avea s` g`seasc` o batist`. Frank se ridic` [i lu` de pe mas`

un [erve]el de hârtie, \ntinzându-i-l.

– Mul]umesc, murmur` ea. Dar s` [tii c` \mpotriva a ceea ce

crezi tu, nu a[ tr`da niciodat` pe nimeni. Nici m`car pe cel mai

arogant [i mai egoist om din lume, adic` pe tine!

– Nu mi-ai spus niciodat` ceva mai frumos, r`spunse Frank

cu un zâmbet fermec`tor.

Carla se ridic`, foarte nervoas`, [i \ncepu s` se plimbe prin

camer`.

– Du-te naibii, domnule Cormac! Nu-mi pas` de zâmbetul

t`u! Sunt liber` s` plec [i voi pleca, fie c`-]i place sau nu.

Frank redeveni serios.

– |n caz c` ai uitat, fostul t`u logodnic se afl` pe urmele

noastre. Nu vei putea ajunge la Napoli, Carla. De altfel, ai avea

noroc dac` ai ajunge m`car pân` la [osea. Singura noastr`

solu]ie este s` sun`m la poli]ie, s` afl`m cine ne-a tr`dat [i unde

se afl` Luca.

– Crezi c` ei [tiu?

121 CLAIRE VALERY

– Posibil, r`spunse el. Pentru moment, va trebui s` a[tept`m.

Ma[ina e ascuns` \n garajul lui Henri. Cu pu]in noroc, Luca nu

va veni \ncoace. Cât despre povestea cu p`rin]ii t`i, nu sunt

decât supozi]ii. Nimic care s` merite s`-]i pui via]a \n pericol.

– E via]a mea! ]ip` Carla. Fac ce vreau!

|n camer` se l`s` t`cerea. Afar` se auzeau râsete [i voci pline

de veselie, iar printre ele Carla recunoscu glasurile Mariei [i al

so]ului ei. Frank \i spusese c` sunt c`s`tori]i de mult` vreme.

"Ce ferici]i par!" se gândi fata, cu o oarecare invidie.

Carla se \ntoarse [i se a[ez` pe pat, descurajat`.

– Ce e? \ntreb` Frank. Plângi?

– Nu, morm`i ea, uitându-se \n p`mânt.

– Atunci, ce s-a \ntâmplat?

Ea ridic` privirea.

– Tu, replic` ea dintr-o r`suflare. E[ti dr`gu] cu mine numai

din interes, iar eu, ca o imbecil`, am… crezut c`… [i am c`zut

\n plas`…

El o mângâie tandru.

– Te \n[eli, Carla. {tii foarte bine.

Ea se \ndep`rt`. Atingerea acestui om o ardea.

– Nu [tiu nimic. {i sunt s`tul` de enigmele tale!

– Carla, [opti el, la \nceput mi-era team` ca aceast` aventur`

s` nu se termine prost. Acum pare c` avem [anse s` sc`p`m cu

bine din toate astea, dar nu am câ[tigat b`t`lia. {i nu uita c`

Luca are motive s` m` urasc`… nu numai pentru c` te-am ajutat

s` fugi.

MIREASA FUGAR~ 122

– Da, pentru c` ai scris cartea aia despre el, recunoscu ea,

gânditoare. Dar m` tratezi ca pe o idioat`, c`reia nu-i po]i

\ncredin]a nimic. Cum te mai a[tep]i s` cred \n ce-mi spui?

Nu am nici o dovad`. Chiar dac` inima \mi spune c` ar trebui s`

am \ncredere \n tine, mi-ar pl`cea s` fiu sigur`.

Chipul lui Frank se \ntunec`, dar b`rbatul r`mase t`cut.

– Cine e[ti, Frank? relu` fata, privindu-l drept \n ochi.

Se pare c` [tii totul despre familia mea [i despre mine. Iar eu nu

[tiu nici unde te-ai n`scut, nici cine sunt p`rin]ii t`i… {i cine

este aceast` Louise?

– Nu am obiceiul de a vorbi despre mine, zise el. |n general,

eu sunt cel care pune \ntreb`rile.

Ea se aplec` spre el. Chipurile lor se atingeau aproape.

– Simt nevoia s` [tiu mai multe, r`spunse ea. Nu \n]elegi?

El se \ntinse pe pat, oftând.

– Tat`l meu e un industria[, \ncepu el, pe un ton neutru.

Iar Louise e singura femeie pe care am iubit-o vreodat`.

M-am n`scut la Boston. Cât despre mama, era italianc`, dar \i

pl`cea tot ce era irlandez, inclusiv tata. Cormac este numele

str`mo[ilor mei irlandezi. Gata. E[ti mul]umit`? ad`ug` el,

\ncruci[ându-[i bra]ele la piept.

Ea \l privi cu aten]ie. Chipul lui Frank era rece, distant.

Cât era de diferit de b`rbatul al`turi de care se trezise

azi-diminea]`. Care era adev`rata lui personalitate? De ce era

atât de schimb`tor? Câteodat` tandru [i farmec`tor, alt` dat`

dur [i \ndep`rtat…

123 CLAIRE VALERY

Trist`, Carla nu r`spunse. Frank nu va avea niciodat`\ncredere \n ea, nu-i va \ncredin]a nici un secret.

Spre mare ei surpriz` \ns`, el continu` s` vorbeasc`, luându-i mâna \ntr-a lui.

– Tat`l meu era bogat. Iar eu am fost singurul lui fiu. Chiar dac` mai aveam patru surori, a hot`rât s` fiu eumo[tenitorul afacerii. Cred c` \]i dai seama din asta ce copilr`sf`]at am fost! urm` el, privind \n gol. La dou`zeci [i unu deani, aveam tot ce un om \[i poate dori. Bani, ma[in` sport… cas` seduc fetele… [i m-am \ndr`gostit de o chelneri]`.

T`cu o clip`, furat de amintiri.– Era minunat`. Nu foarte dr`gu]`, dar, cum se spune, avea

ceva special… Al`turi de ea, m` sim]eam \n al nou`lea cer,fiecare clip` era o bucurie… Era prea frumos ca s` dureze. |ntr-o bun` zi, fata asociatului tatei a venit la noi acas`,pretinzând c` era \ns`rcinat` cu mine. Nu-mi venea s` cred!Fusesem cu ea \nainte de a o \ntâlni pe Louise, era adev`rat, dar[tiam c` ne luasem toate precau]iile necesare. Dar cum easus]inea c` nu mai fusese [i cu altcineva, a trebuit s` accept. I-am cerut un timp de gândire, dar \nainte ca eu s` pot g`si osolu]ie, p`rin]ii no[tri \ncepur` s` organizeze nunta. I-am vorbittatei despre Louise, dar nici nu a vrut s` aud`.

Carla \l privi \ndurerat`.– Louise provenea dintr-un mediu… modest, \n]elegi?

ad`ug` el. {i apoi, trebuia s`-mi asum responsabilit`]ile care-mireveneau fa]` de copilul pe care-l concepusem. Trebuia s` m`\nsor cu Jane… cu atât mai r`u pentru Louise. Ea a \nceput s`

MIREASA FUGAR~ 124

plâng`. M` sim]ea neputincios. Dumnezeu s` m` ierte, dar…

i-am propus \n schimb ni[te bani. Am crezut ca un prost c` a[a

ceva o va ajuta. Evident, asta nu a f`cut decât s` agraveze

problema…

Frank t`cu. Carla \[i ]inu r`suflarea, de team` ca b`rbatul s`

refuze s` povesteasc` mai departe.

– Cu cât data nun]ii se apropia, cu atât eram mai \ngrijorat.

Parc` sim]eam ceva. Dar nu voiam s`-mi schimb planurile.

Era vorba despre onoarea familiei mele, credeam eu…

S-ar spune c` tat`l meu [i unchiul t`u au acela[i sistem de valori.

Carla nu r`spunse, privindu-l cu sufletul la gur`.

– Totul s-a terminat foarte repede. |n ziua nun]ii am surprins

o conversa]ie. Logodnica mea nu era \nsc`rcinat`!

|mi \ntinseser` o curs`.

Frank t`cu din nou. |n camer` se l`s` o t`cere grea.

– {i ce ai f`cut? \ntreb` Carla \n [oapt`.

Frank tres`ri, ca [i cum s-ar fi trezit brusc la realitate.

– Ce ar fi trebuit s` fac de la bun \nceput, spuse el.

Am plecat imediat cu ma[ina [i m-am dus la Louise. Voiam s`-mi

cer iertare, eram \n stare de orice, doar s` m` poat` ierta.

S`-i ofer luna de pe cer. O iubeam [i eram convins c` o puteam

convinge de dragostea mea.

O privi pe Carla cu intensitate.

– {i? \ntreb` ea.

– Dar ea luase un tub de somnifere. {i câteva ore mai târziu

a murit la spital.

125 CLAIRE VALERY

Carlei i se strânse inima. Niciodat` nu v`zuse pe chipul luiatâta durere.

– Mi-am dat seama c` familia mea m-a manipulat ca pe uncopil pentru a-[i atinge scopurile. Eram boga]i, dar prin aceast`alian]` deveneam puternici! P`rin]ii ei i-au sugerat s` pretind`c` e \ns`rcinat`, iar Jane a acceptat fericit`. Dup` c`s`torie, mi-ar fi explicat c` nu fusese decât o alarm` fals`. {i bine\n]eles,to]i credeau c` am s` accept aceast` explica]ie foarte u[or. Doar am fi fost deja c`s`tori]i…

Frank zâmbi cu am`r`ciune.– O c`s`torie "perfect`", zicea tata. Care, \n plus, avea s`

pun` cap`t ciudatei mele dorin]e de a deveni ziarist. Eram destul de tân`r [i de naiv pentru a crede \n pove[tile lordespre onoare [i datorie. Tata mi-a m`rturisit totul \n seara \ncare m-am \ntors de la spital. A ]ipat [i m-a amenin]at c` m`dezmo[tene[te pentru c` mi-am abandonat logodnica \n ziuanun]ii. Dar nu-mi p`sa de amenin]`rile lui. Nu m` maiimpresionau. Mi-am luat câteva lucruri [i am plecat.

Carla plec` ochii, tulburat`. Nu putea s`-l vad` suferind atât.Deodat`, tres`ri, sim]indu-i degetele pe fa]a ei. Ridic` fruntea.

– Acum crezi c` m` cuno[ti mai bine? \ntreb` el.– Da! Acum \n]eleg cum ]i-a venit ideea de a m` ajuta s` fug

de la nunt`. De ce ]i-ai asumat atâtea riscuri, [tiind c` \n biseric`erau oameni \narma]i.

El \ncuviin]` cu o scurt` \nclinare a capului [i-i lu` mâna.– Frank, \ndr`zni ea, cred c` ar trebui s` \ncetezi s` te mai

pedepse[ti pentru ce s-a \ntâmplat. Erai tân`r, erai naiv, iar

MIREASA FUGAR~ 126

familia ta a profitat de asta… Te-au tr`dat [i te-au obligat s`ac]ionezi altfel decât sim]eai. Nu e vina ta.

El se \ntunec`.– Nu-mi mai c`uta scuze, zise el, furios. Nu am nevoie de

mila ta.– Preferi s` te \nchizi \n tine?El \[i retrase mâna.– Mi-am jurat s` nu m` mai \ndr`gostesc niciodat`.– De ce? |]i faci r`u, [opti Carla, cu blânde]e.– Nu conteaz`. Asta nu te prive[te.– Chiar crezi asta?– Carla, [tii câte femei am cunoscut? Câte s-au a[ezat lâng`

mine, ca tine, [i mi-au [optit cuvinte de dragoste?Carla t`cu, iar el avu un zâmbet amar.– Nu, bine\n]eles. Nici eu nu le mai [tiu num`rul.– Ce vrei s` dovede[ti? C` e[ti cel mai mare macho din lume?

replic` fata, hot`rât` s` nu se mai lase impresionat` dedispozi]ia lui schimb`toare.

– Nu, Carla, nu. Ci c` nu sunt b`rbatul potrivit pentru o fat`ca tine. Ar fi bine s`-]i intre bine \n cap.

Ea continua s`-l priveasc` f`r` s` clipeasc`.– M-ai salvat de Luca, zise ea.El ridic` din umeri, indiferent.

– M-am aflat \ntâmpl`tor la locul potrivit. |n câtevas`pt`mâni, când vom ajunge \n Anglia, sunt sigur c` m` vei uita.{i va fi mai bine a[a… Pentru c` mi-ar fi u[or s` te iubesc.Numai c` refuz s` te fac s` suferi.

127 CLAIRE VALERY

MIREASA FUGAR~ 128

Nici m`car nu mai vreau s` m` aju]i la cartea pe care vreau s-o scriu.

– Frank! strig` ea. De ce e[ti atât de dur cu mine?– Pentru c` e necesar, Carla.– Dar… eu te iubesc! m`rturisi ea, pierdut`.El zâmbi din nou, cu triste]e.– Ce [tii tu despre dragoste? Ce [tii tu despre via]`, Carla?Ea \l privi, hot`rât` s`-[i apere dragostea.– {tiu mai multe decât crezi, replic` ea.– A… \mi cer scuze! Nu [tiam c` am \n fa]` o femeie atât de

experimentat`… Spune-mi, Carla, câte inimi ai frânt \nainte dea ajunge cu Luca la altar?

Capitolul 9

– |]i ba]i joc de mine. Dar chiar anul trecut, de exemplu, m-am \ndr`gostit nebune[te de cineva, r`spunse Carla, furioas`.

Dac` \n alte \mprejur`ri expresia lui Frank ar fi f`cut-o s`izbucneasc` \n râs, acum fata nici nu binevoi s`-l ia \n seam`.Fusese jignit` de remarcele lui dispre]uitoare.

– Azi-diminea]`, observ` el cu o privire b`nuitoare, m-ai spusc` nu ai mai f`cut dragoste niciodat`.

– Am min]it.– Da?– Drept cine m` iei? Am [i eu ceva experien]`.– Nu [tiu ce s` zic… |l cunosc destul pe Luca pentru a-mi da

seama c` a f`cut \n a[a fel \ncât s` nu ai prin preajm` decâtb`rba]i de peste [aizeci de ani…

– Te \n[eli! Nu am fost mereu \mpreun`. Am f`cut [coala \nElve]ia.

129 CLAIRE VALERY

Fata nu ad`ug` \ns` c` institu]ia era complet izolat`…– Vai, nu-mi vine s` cred… |nseamn` c` ai sedus to]i turi[tii

veni]i la schi [i preo]ii de la capela [colii?– Nu mai râde, replic` ea, r`nit`. Când am plecat de la [coal`

am cunoscut pe cineva… Dar nu am s`-]i mai povestesc nimic,pentru c` toate astea te amuz`.

– Pe mine? \ntreb` el, cu un aer inocent.– Da.Pentru o clip`, Carlei i se p`ru c` b`rbatul o prive[te cu

tandre]e. Dar [tia bine c` se \n[al`. Frank nu sim]ea nimicpentru ea. Chiar dac` ochii lui aveau acum culoarea blând` acerului de var`…

– Felul \n care vorbe[ti despre aventurile tale sentimentalem` amuz`, [opti el. P`reai atât de… neexperimentat`.

– Dar dragostea face parte din via]`, nu? Am \nv`]at [i eu câteceva… Am petrecut trei zile \n pat al`turi de el.

– Cred c` a fost epuizant, draga mea! Dar, mai spune-mi…Sunt absolut uimit! ad`ug` el, aplecându-se spre ea.

Fata c`ut` \n grab` s` adapteze povestea, \n a[a fel \ncât s`par` veridic`.

– Ei, bine, am s`-]i spun…, \ncepu ea. Era foarte frumos.Mult mai frumos ca tine. {i nu era deloc arogant. Nici egoist.

Frank zâmbi.– {i a[a… A]i r`mas trei zile \n pat… Ce temperament!– Nu-i a[a? A fost minunat… Vrei detalii?– Nu, r`spunse el, mângâindu-i umerii. Prefer s`-mi faci o

demostra]ie…

MIREASA FUGAR~ 130130 CLAIRE VALERY

Carla tremur` [i vru s` se \ndep`rteze, dar se afla deja pe

marginea patului. Se ridic`, \ncercând s` r`mân` calm`.

– Ce vrei s` spui?

– Hai, nu mai face pe mironosi]a! zise el, ap`sând cu palma

salteaua. Vino aici. O femeie atât de experimentat` ca tine nu

cred c` are nevoie de o schem`. Arat`-mi ce ai \nv`]at de la

amantul t`u. Nu [tiu dac` \]i pot promite la rândul meu trei zile

de pl`cere, dar s` zicem…

Frank \[i privi ceasul.

– … dou`zeci de minute, \ncheie el.

Cuprins` de panic`, fata se d`du un pas \napoi [i se lovi de

dulap. Nu se a[tepta la o astfel de reac]ie din partea lui.

– Carla, de ce min]i? \ntreb` Frank, tandru.

– Nu mint. Chiar am \ntâlnit pe cineva! protest` ea, cu for]a

pe care i-o d`dea disperarea de a nu deveni ridicol`. La Vene]ia!

Frank zâmbi [i o lu` de mân`.

– |mi pare r`u, Carla. Cred c` ai dreptate s` fii sup`rat` pe

mine. Dar câteodat` m` \nnebune[ti!

Fata \l privi cu aten]ie. |[i râdea din nou de ea?

– Vorbe[te-mi despre rela]ia asta, insist` Frank.

– Bine… De fapt, nu s-a \ntâmplat nimic, m`rturisi ea,

incapabil` s` mai mint`. Am fost la ni[te veri[ori \ndep`rta]i

anul trecut, la Vene]ia. Luca [i unchiul Pancrazio erau \ntr-o

c`l`torie. Unul dintre veri[orii `[tia a fost foarte dr`gu] cu mine.

Foarte, foarte dr`gu], ad`ug` ea, gânditoare.

– Adic`? \ntreb` Frank.

131 CLAIRE VALERY

De unde tonul `sta sec, dintr-o dat`? Carla ridic` privirea,surprins`. Frank \ns` p`rea impasibil. Era imposibil s` ghice[tice simte acest om.

– |ntr-o sear`, am b`ut [ampanie \n pia]a San Marco [i amluat o gondol`. M-a s`rutat sub clar de lun`…

Al`turi de Giulio, totul fusese perfect, se gândi fata, cu unoftat. Prea perfect. Se purtase ca un \ndr`gostit romantic, darp`rea mai degrab` s` joace un rol. Dup` acest s`rut pasional,r`m`seser` prieteni. Nimic mai mult.

– }i-a spus cât e[ti de frumoas`? \ntreb` Frank.– Da. Mereu \mi spunea… Dar se uita tot timpul \n spate.

Ca [i cum s-ar fi temut s` nu fie urm`rit.Frank cl`tin` din cap, ca [i cum toate astea nu l-ar fi mirat

deloc.– {i ai de gând s`-l revezi? – Nu, r`spunse Carla, sec, cu o expresie de dezgust.

Nu vorbea decât despre unchiul meu [i despre cât e de fericit s`lucreze pentru el. |ncepuse s` devin` plictisitor. Cred c` a[ fiobosit foarte repede.

Ridicând privirea, \ntâlni privirea lui Frank [i i se p`ru c`cite[te \n ochii lui o lumini]` ironic`.

– Iar te amuzi! exclam` ea, cu inima strâns`.– Da… De fapt, nu. Scuz`-m`, Carla, dar câteodat` ai un fel

atât de amuzant [i de original de a te exprima. Dar Luca? \ntreb`el, redevenind serios. Nu crezi c` te-ai fi plictisit al`turi de el?

– Ce conteaz`? replic` ea, nervoas`. Trebuia s` ne c`s`torim,nu era vorba de romatism aici. Pentru mine, ca s` fiu sincer`, era

MIREASA FUGAR~ 132giannijollys

o modalitate de a fi liber`. Dar cu cât se apropia data

ceremoniei, cu atât \mi d`deam mai bine seama c` nu f`ceam

decât s` schimb tutela unchiului cu cea a lui Luca. Iar la biseric`

aceast` idee mi s-a p`rut dintr-o dat` insuportabil`.

Afar`, \n curte, se auzir` deodat` zgomote ciudate.

Frank se ridic` \ncruntat [i se duse la fereastr`.

– Ce e? \ntreb` Carla.

Fata se apropie de Frank, privind cu mirare ce se \ntâmpla

afar`.

– A[ez` mese, [opti Frank. Pare c` se preg`tesc de petrecere.

Se aplec` peste pervaz [i-i strig` Mariei ceva. Henri a[eza

tacticos sticlele de vin pe o mas`, la umbra unui copac.

Marie r`spunse ceva de ne\n]eles, zâmbind radioas`.

– Ce a zis? \ntreb` Carla, intrigat`.

– P`i… organizeaz` o mic` petrecere \n cinstea c`s`toriei

noastre, r`spunse el, impasibil.

– Cum? Glume[ti.

– }i se pare c` am timp de a[a ceva?

Vocea lui sunase atât de dur, \ncât Carla se sperie de-a

dreptul.

B`rbatul `sta nu o iubea [i nu o va iubi niciodat`. Acum, era

sigur`. Cum de putuse spera c` va fi altfel? Poate c` \l atr`gea

fizic, dar asta nu \nsemna nimic.

Era desigur interesat s-o duc` \n Anglia, pentru c` libertatea

lui depinde acum [i de ea… dar nu se implicase \n povestea

asta cu sufletul, a[a cum spera ea.

133 CLAIRE VALERY

– Lini[te[te-te, r`spunse fata, pe un ton amar. Am s` m` ducs-o anun] pe Marie c` totul a fost o ne\n]elegere.

Frank o re]inu.– }i-ai pierdut min]ile? Ce vrei s`-i spui?– Adev`rul!– Adev`rul?– Da.– Adic`?– C` nu ne potrivim [i c` nu ne vom \n]elege niciodat`.

Cred c` [tii [i tu, exist` cupluri care divor]eaz` la dou`zeci [ipatru de ore dup` nunt`. Iar noi avem deja patru zile deconvie]uire. Pare destul de plauzibil. E adev`rat, exist` [ioameni care tr`iesc \mpreun` ferici]i timp de treizeci de ani, a[acum sunt Henri [i Marie. Dar nu e cazul nostru, ad`ug` ea, cutriste]e.

Frank o strânse la piept.– Las`-m`! M` doare… Frank nu r`spunse.– M` duc s`-i spun Mariei. Am s`-i cer s`-mi dea o camer`

separat`, dac` tot trebuie s` stau aici.|n loc de r`spuns, Frank o s`rut` cu pasiune. Carla nu avu

timp nici s` protesteze.|n curte, se auzir` aplauze. B`rbatul o trase \n cadrul ferestrei, continuând s-o s`rute cu

aceea[i pasiune nea[teptat`.– Dac` vor s` dea o petrecere pentru noi, vom accepta [i

gata. Am fost destul de clar?

MIREASA FUGAR~ 134

O privi cu un aer inflexibil. Carla \i sus]inu privirea, apoi,v`zând c` Frank nu pare dispus s` fac` nici un compromis, ocuprinse enervarea.

– Doar nu crezi c` m` po]i obliga s` merg la petrecere!– Dac` trebuie, am s` te duc legat`, Carla. Dar odat` ajun[i

acolo, va trebui s` le faci jocul, te avertizez de pe acum.– Nu e[ti cu nimic mai bun ca Luca! zise ea, fugind de

cealalt` parte a patului, \n \ncercarea de a pune \ntre ei unobstacol. Cu ce drept \mi dai ordine?

|n ciuda hot`rârii de a-i ]ine piept cu orice pre], Carla trebuias` recunoasc`: se temea de el. Vocea \i tremura.

B`rbatul `sta se n`scuse ca s` comande.Carla \ncepu s` cedeze.– Eu nu sunt Luca, zise el cu o voce vibrând de enervare.

|]i cer s` \n]elegi bucuria acestor oameni care vor s` nes`rb`toreasc`… {i afl` c` nu vor aprecia deloc inten]ia ta de afi sincer`… \n ceasul al doisprezecelea. Ce ai de gând s` faci? S`provoci un nou scandal?

Carla nu r`spunse. Se apropie de fereastr` [i privi din nou afar`.– Nu avem de ales, relu` el. Trebuie s` facem lucrurile care

se a[teapt` de la noi. Dac` nu vom merge amândoi la petrecere,nu vom reu[i decât s`-i jignim pe ace[ti oameni, care de altfelnu au nici o vin` c` rela]ia noastr` este destul de neclar`. Nici eu nu am chef s` merg, crede-m`…

Frank o privi cu o expresie senin`.– Am venit la nunta ta cu multe idei preconcepute, relu` el.

Nu mi-a[ fi imaginat niciodat` c` \l vei \nfrunta pe Luca \n felul

135 CLAIRE VALERY

\n care ai f`cut-o [i nici c` po]i fi atât de curajoas`. Ai trecut prinatâtea, Carla, \n aceste ultime zile, [i nu te-ai descurajatniciodat`. Trebuie s`-]i spun c` te admir.

T`cu o clip`, apoi ad`ug`, pe un ton conciliant:– |mi pare r`u când te sup`r, draga mea. {tiu c` uneori

lucrurile \mi scap` de sub control…O privi cu ochi rug`tori.– Gânde[te-te c` prietenii mei cred c` fac un lucru bun.

De ce s`-i sup`r`m?Cât de dragu] [tia totu[i s` fie. Carlei \i venea s`-i sar` \n

bra]e, dar [tia c` trebuie s` se ab]in`.|ncerc` s`-[i ascund` tulburarea trecându-[i mâna prin p`r,

apoi se \ndrept` spre u[`– M` duc s` v`d dac` Marie are nevoie de ajutor, [opti ea,

f`r` s` se \ntoarc`. Nu te teme, nu voi face scandal… Cel pu]in,nu azi.

Marie o primi pe fat` cu mare bucurie, dar \i refuz` ajutorul.Spre marea surpindere a Carlei, gazda lor vorbea destul de bineengleza. O invit` la masa a[ezat` la umbra castanilor [i lu` loclâng` ea. Turn` vin \n dou` pahare [i ciocnir`.

– |n s`n`tatea voastr`! exclam` ea, bucuroas`. Apoi o privi, \ncruntat`.– Dar de ce zâmbetul `sta atât de trist? Nu v` \n]elege]i bine?Carla o privi cu un aer nesigur, dar Marie nu insist`.– Scuz`-m`, zise ea. Sunt indiscret`… dar asta pentru c`

]inem foarte mult la Frank. {i suntem foarte bucuro[i c` s-a\nsurat \n sfâr[it.

MIREASA FUGAR~ 136

Fata nu [tiu ce s` r`spund`. Marie era atât de dr`gu]`!

Nu-i mai r`mânea decât s` mint`…

– Ba da, ba da, totul merge bine, zise ea, \ncercând s`

zâmbeasc` mai conving`tor. Dar am c`l`torit mult… {i apoi,

Frank are ni[te necazuri…

Marie o privi complice.

– Ne era team` c` va r`mâne toat` via]a singur, explic` ea.

{i ar fi fost p`cat… Un b`rbat ca el…

– Crede]i? \ntreb` Carla, [optit.

– Sigur. Dar tu ar trebui s` [tii. Doar te-ai c`s`torit cu el…

Carla ro[i.

– Sincer` s` fiu, nu [tiu foarte multe despre trecutul lui.

Ne cunoa[tem de pu]in timp…

– Da, a[a e. E adev`rat c` nu prea vorbe[te despre via]a lui.

|n privin]a asta, e foarte discret. Dar l-ai schimbat atât de mult!

Incredibil! |n atât de pu]in timp…

– Eu?

– Da, r`spunse Marie, cl`tinând din cap. Chiar vorbeam cu

Henri, asear`. Când se uit` la tine, are o expresie pe care nu am

mai v`zut-o niciodat` la el. I-am spus so]ului meu: "Sunt f`cu]i

unul pentru altul. Se vede cu ochiul liber!"

Zâmbi din nou [i se ridic`.

– Trebuie s` m` duc la treab`, zise ea. Mai sunt \nc` multe

de f`cut. Tu stai aici [i odihne[te-te! E petrecerea ta.

Carla accept` bucuroas`. Era preferabil s` nu-l mai vad` pe

Frank. Tensiunea dintre ei devenise insuportabil`…

137 CLAIRE VALERY

Fata se \ntinse confortabil pe [ezlong [i nu se ridic` decâtspre dup`-amiaz`, când umbrele \ncepur` s` se lungeasc` \nforme ciudate pe dalele cur]ii.

Frank nu se afla \n camer`. Surprins` de aceast` absen]`,Carla profit` totu[i de lipsa lui ca s`-[i aleag` \n lini[te rochia pecare avea s-o poarte la petrecere.

Cu rochia \n bra]e, intr` \n baie. "Pân` la urm`, se gândi ea,s` pretind` c` era c`s`torit` cu Frank era infinit mai greu decâts` fug` de Luca."

Se privi \n oglind`. Sup`rat` c` p`rea atât de palid`, fata se \ncrunt`.Deodat` \ns` r`mase f`r` glas, contemplând cu uimire

expresia pe care o avea. Sem`na atât de mult cu unchiul s`u \naceste clipe! Avea aceea[i expresie amenin]`toare. Se gândi c`\nsu[i Luca ar fi putut s` se team` de ea dac` ar fi v`zut-oacum…

Oft` cu am`r`ciune. Nu Luca era problema ei acum…Ideea c` \l iubea pe Frank [i c` nu va mai putea s` iubeasc`

vreodat` un alt b`rbat i se p`rea acum limpede ca lumina zilei.Ce trebuia s` fac`? S`-l lase s`-i scape doar pentru c` lui \i era

team` s` iubeasc`? Nu, nu putea pierde [ansa vie]ii ei. Ridic` fruntea, cu o privire hot`rât`. |n fond, Frank voia ca ea s`joace ast`zi rolul so]iei perfecte. Ei bine, dorin]a \i va fi\ndeplinit`!

Poate va g`si mijlocul s` topeasc` acest ghe]ar!Pentru baie, se duse \n camera Mariei, care \i \mprumut`

bucuroas` un usc`tor de p`r [i trusa ei de machiaj.

MIREASA FUGAR~ 138

Nu reveni \n camer` decât când fu gata pentru marea

\ntâlnire. P`rul \i c`dea \n bucle str`lucitoare pe umeri [i o

lumin` neobi[nuit` \i juca \n priviri.

Abia atinse clan]a u[ii, c` aceasta se deschise brusc.

– Unde naiba…? \ncepu Frank, nervos.

– Ce e? \l \ntrupse ea, cu r`ceal`.

Frank nu r`spunse. P`rea complet paralizat. Fata, dându-[i

seama c` eforturile ei d`deau roade, jubila.

– Ce e? repet` ea.

– Rochia…

– O [tii, doar tu mi-ai cump`rat-o! replic` ea, indiferent`.

Frank \i lu` fa]a \n mâini.

– Dar la p`r ce ]i-ai f`cut? {i la ochi…

– M-am sp`lat pe cap, asta-i tot, zise ea, for]ându-se s`

r`mân` calm`, s` nu-i arate tulburarea care o cuprinsese.

M-am gândit c` trebuie s` m` aranjez pu]in pentru petrecere.

S` p`rem o pereche c`s`torit`.

El o lu` de bra], \ncântat.

– Excelent` idee, zise el, zâmbind.

{tia foarte bine cât de mult o tulbura atingerea lui, se gândi

Carla, furioas`, [i iat` c` profita de asta!

– S` [tii c` pot merge [i singur`, ripost` ea, \ncercând s`

scape.

– Te cred, dar facem un mic antrenament. Ai v`zut \n ce stare

e covorul de pe sc`ri? Nu vreau s` aluneci… [i s` te pr`v`le[ti

peste vreun invitat. Nu vreau s` fie nimeni r`nit.

139 CLAIRE VALERY

– Dar dac` vei fi tu cel care cade? Mi-ar pl`cea s` te \mpingde acolo, morm`i ea, enervat`.

Un surâs ilumin` chipul b`rbatului.– Iat` c` [i vorbim ca un cuplu c`s`torit, draga mea. Nu e

minunat? Cred c` ar trebui s` folosim experien]a asta [i s` negândim serios la viitorul nostru comun.

Asta era prea mult. Carla se \ndep`rt`, furioas`.– Cum \ndr`zne[ti?– Glumeam, Carla.– Nu-mi place umorul t`u! replic` ea, cu lacrimi \n ochi.El se apropie de fat` [i-i ridic` b`rbia, privind-o \n ochi.– Ce ai? \ntreb` el, redevenind serios.Ea scutur` din cap, \ncercând s` scape de privirea lui.

Uitase rolul de seduc`toare pe care trebuia s`-l joace.– Crezi c` [i eu am glumit când am spus c` te iubesc?Chipul lui Frank se \ntunecase, iar Carla sim]i cum curajul

\ncepe s-o p`r`seasc`.– Credeam c` pot juca acest rol \n seara asta… credeam c`

te voi impresiona… m`car un pic. Dar nu… Nu pot… {i nupot min]i \n fa]a invita]ilor.

Probabil c` Frank f`cuse du[… câteva pic`turi de ap`curgeau din p`rul lui. F`r` s` se gândeasc` prea mult, Carla\ntinse mâna [i [terse apa care \i ajunsese pe obraz.

– E[ti foarte frumoas` \n seara asta, [opti Frank, luându-i mâna.Dar orice ai spune, nu serve[te la nimic. Nu te iubesc, Carla.

– {tiu, zise ea, \ntorcând capul, pentru ca el s` nu-i vad`lacrimile.

MIREASA FUGAR~ 140

El o mângâie, obligând-o s`-l priveasc`.

– Carla, ascult`-m` bine. Tu crezi c` m` iube[ti, dar te \n[eli.

Vei vedea \n seara asta c` totul nu e decât o iluzie. |n ochii

celorla]i, vom fi so] [i so]ie, te voi ]ine de mân` [i-]i voi spune

c` te iubesc… Asta dore[ti, nu-i a[a?

– Nu! Nu vreau s` m` min]i!

– E[ti prea tân`r` pentru a [ti ce \nseamn` s` iube[ti. Tu vrei

s` auzi cuvinte de dragoste, pretinzi gesturi romantice… nu

asta este esen]a iubirii, Carla… dar asta vei avea \n seara asta.

{i poate \]i vei da seama singur` c` nu sunt b`rbatul de care ai

nevoie…

– Ce [tii tu…

– Ai acceptat s` te m`ri]i cu Luca doar ca s` devii doamna

Finzi… Nu era decât o fantezie [i ai priceput asta numai când ai

ajuns \n fa]a preotului. Acum crezi c` e[ti \ndr`gostit` de mine,

dar e acela[i lucru. Când am s` m` port [i eu ca un \ndr`gostit,

\]i vei pierde interesul. Te asigur!

P`rea atât de trist spunând toate astea… Dar [i foarte

convins! Inima fetei se strânse dureros.

– Po]i s` crezi ce vrei, Frank, r`spunse ea, \ndep`rtându-se.

M-am \n[elat poate asupra vie]ii pe care aveam s-o duc al`turi de

Luca, dar nu am gre[it \n judecata mea asupra lui. Sunt foarte

sigur` de faptul c` te iubesc, dar nu pot face nimic ca s` te

conving de asta. Dar nici tu nu po]i s` schimbi nimic. Te iubesc!

El o privi câteva clipe, apoi, f`r` un cuvânt, o lu` de bra] [i

se \ndreptar` spre locul unde se strânseser` deja invita]ii.

141 CLAIRE VALERY

"M`car, de data asta nu a protestat" se gândi Carla, ag`]ându-se de o mic`, foarte mic` sprean]`…

Oare avea s`-i accepte dragostea?Mâncarea era delicioas`, dar Carla trebui s` se for]eze ca s`

poat` mânca. Marie [i Henri \i zâmbeau mereu, \ncurajând-o s`guste din toate preparatele. Frank se afla lâng` ea, \n capulmesei mari, acoperit` cu in alb.

S`tenii din localitatea vecin` \l cuno[teau bine pe "so]ul" ei[i veniser` bucuro[i s` serbeze \mpreun` nunta tinerilor. Rând pe rând, trecuser` prin fa]a lor, o s`rutaser` pe obraz [i-istrecurar` \n mân` câte un cadou.

Tulburat`, fata privea mul]imea de obiecte adunate \n fa]alor: un pocal, un castona[ cu pate de foie gras, o fa]` de mas`din in… Lacrimile \i inundar` ochii.

– Nu te sim]i bine? \ntreb` Frank, aplecându-se spre ea.– Nu, r`spunse ea, surprins` de sincera \ngrijorare care se

ghicea \n vocea lui.De când se a[ezaser` la mas`, el \i zâmbea \ntruna, \i lua

mâna \ntr-a lui, o s`ruta, o servea cu mâncare [i-i umplea, atent,paharul gol.

Gesturile lui erau foarte amabile, dar Carla suferea, [tiind c`toate astea f`ceau parte dintr-un rol, pe care el se str`duia s`-ljoace bine. Pentru ea, era o adev`rat` tortur` s` [tie c` nimic nuva schimba lucrurile dintre ei.

– Te rog, opre[te-te, zise ea.– De ce? Nu te mai intereseaz` realitatea? Dar dac` am fi

c`s`tori]i, a[a m-a[ purta… Vezi, am avut dreptate… Nu-]i place.

MIREASA FUGAR~ 142

Carla trânti plin` de nervi furculi]a \n farfurie.– Realitatea nu \nsemn` minciun`, Frank! strig` ea.

Tu tr`ie[ti \ntr-o lume a iluziilor. Crezi c` e suficient s`porunce[ti pentru ca sentimentele s` dispar`. Dar nu merge a[a,[i tu [tii prea bine. Te prefaci doar, pentru c` ]i se pare maicomod a[a.

Frank nu r`spunse, dar privirea \l tr`da. Carla [tia c` vorbele\[i atinseser` ]inta.

– Crezi c` m-am \ndr`gostit de o idee? Crezi c` nu [tiu cinee[ti? M` crezi chiar atât de proast`?

– Ce vrei? \ntreb` el, pe un ton sc`zut.Carla fu din nou tulburat` de privirea lui tandr`.– Pe tine te vreau. Nu [tiu de ce m-am \ndr`gostit de tine…

Câteodat`, a[ da orice s` te pot uita. Dar nu pot. |mi e absolutimposibil!

Fata nu regreta sinceritatea cu care \i vorbise. |i ceruse s`-[ideschid` inima \n fa]a lui, [i asta f`cea. De altfel, nu mai puteas` reziste astfel. Nu-i mai suporta ironiile, nici faptul c` nu o luaniciodat` \n serios. {i apoi, aceasta putea fi singura ocazie de a-i spune tot ce simte. Peste câteva zile vor ajunge \n Anglia [i…Frank o va uita.

Vinul o ajuta, a[a c` insit`, hot`rât` s`-i spun` tot ce avea pesuflet.

– Cred c` m-am \ndr`gostit de felul \n care m` prive[ti, \ncare m` atingi, de faptul c` reu[e[ti s` m` faci s` râd chiar [icând sunt sup`rat`, explic` ea, indiferent` la privirile curioaseale invita]ilor.

143 CLAIRE VALERYgiannijollys

T`cu o clip`, a[teptând, dar Frank r`mase t`cut.

– {i apoi, ai câteodat` ni[te reac]ii care m` surprind…

pl`cut… te por]i atât de frumos… Mi-ai cump`rat haine…

Dar \[i d`du seama c` vorbele ei nu au nici un efect.

Toat` pasiunea ei era risipit` \n van.

– |mi pare r`u, [opti ea. {tiu c` nu m` iube[ti [i toate

dezv`luirile mele ]i se par absurde.

Plec` ochii, neputând \ndura privirea rece a b`rbatului de

lâng` ea.

– Nu mai pot continua astfel, ad`ug` ea. Comedia asta, care

pe tine te amuz`, pentru mine \nseamn` o adev`rat` tortur`.

Ochii lui Frank deveniser` aproape negri. Nimeni nu putea

ghici ce gânduri ascunde. Va r`mâne pentru totdeauna un

mister.

– {i mie \mi pare r`u, Carla. ~sta este adev`rul.

Te-am prevenit doar.

– Deci, nu sim]i nimic pentru mine? insist` ea, gata s`

plâng`.

O lumin` stranie se v`zu pentru o clip` \n ochii b`rbatului,

dar aceasta se stinse imediat.

– Nu, r`spunse el.

– Atunci, de ce?

– Ce vrei s` spui?

– De ce mai joci aceast` comedie? Poate c` ai motive s` te

r`zbuni pe mine… Dar cum \]i po]i min]i atât de crud prietenii?

Nu ai pic de inim`?

MIREASA FUGAR~ 144

Frank o l`s` f`r` replic`, izbucnind \ntr-un râs plin deveselie. Voia probabil s` dea impresia c` se simt bine.

– |n caz c` ai uitat, draga mea, cineva ne pânde[te mereu dinumbr`, gata s` ne ucid`. Am auzit c` Luca e pe aproape. Dac` aude vorbindu-se despre un american [i o fat` din Italiacare pretind c` sunt c`s`tori]i, chiar [i el va pricepe despre ce evorba.

Ea \l fulger` cu privirea.– |ncep s` cred c` era mai bine s` m` fi c`s`torit cu el, decât

s` fug cu tine. E mult mai dificil s` stau \n fiecare zi \n preajmata.

– Ce ]i-am spus? Strategia mea a dat roade.O furie subit` puse st`pânire pe Carla. Lu` paharul de vin

[i-l r`sturn` ca din gre[eal` pe c`ma[a lui Frank.– Iat` alt` strategie! zise ea, printre din]i. Sper c`-]i place.F`r` un cuvânt, el \i lu` mâna [i o duse u[or la buze.

Apoi, cu un aer foarte natural, o ap`s` \n farfuria cu tort.– Vai, draga mea! Ce ne\ndemânatic` e[ti! exclam` el,

[tergându-i mâna pe rochie.Apoi, \ncepu s` râd` din toat` inima, urmat \ndat` de invita]i.

Zâmbind \n continuare, o s`rut` tandru pe obraz [i se ridic`,anun]ând c` se duce s` se schimbe. Fata râse [i ea al`turi deceilal]i, \n ciuda furiei care o cuprinsese, apoi lu` un [erve]el [i\[i [terse mai \ntâi mâna, apoi rochia.

Surâsul ei amabil ascundea \ns` o adev`rat` furtun`. Frank nu va sc`pa a[a u[or. |nc` nu \[i spusese ultimul cuvânt…Dac` omul `sta voia o ceart` \ntre "\ndr`gosti]i", o va avea. {i nu

145 CLAIRE VALERY

MIREASA FUGAR~ 146

o va uita prea u[or. S`rutul pe care i-l d`duse \nainte de plecare\i ardea \nc` obrazul. Cum putea s` fie atât de josnic?

Dar furia ei nu dur` mult, f`când loc unei imense triste]i.Frank nu o iubea… Nimic nu va putea schimba asta. Ce se va\ntâmpla oare când va veni ora s` se duc` la culcare?

Frank o dorea, desigur, dar \n felul lui. {i cu respectareacondi]iilor sale. Dragostea nu era esen]ial`. Oare avea s` fiesincer referitor la acest subiect?

Fata \mpinse deodat` scaunul [i se ridic`, murmurând oscuz` timid` c`tre oaspe]i. Voia s` mearg` pu]in… \n]epeniseacolo, la mas`. Voia s` se gândeasc`, s` g`seasc` o solu]iepentru a ie[i din situa]ia asta imposibil`.

Se \ndrepta gânditoare spre cas`, când \n fa]a ochilor \i ap`ruo imagine care o f`cu s` se opreasc`.

Frank se \ndrepta spre ea. Dar nu era singur…Luca venea \n urma lui, cu o expresie \ndârjit`, pe care Carla

i-o cuno[tea prea bine… De câte ori nu se temuse pentru via]aei la vederea tr`s`turilor lui desfigurate de furie?

Fata se d`du \napoi un pas, \nc` unul… pân` ajunse s` seloveasc` de sp`tarul scaunului pe care tocmai \l p`r`sise.

Luca [i Frank continuau s` \nainteze, impasibili, prin curtealuminat` de lampioane multicolore…

Capitolul 10

La vederea lui Luca, fata se \ntreb` cum putuse s` se lase

convins` s`-[i uneasc` destinul cu un astfel de om. Totul la el

p`rea de prost gust… Desigur, costumul lui de m`tase [i

pantofii din piele de crocodil costau o avere. Dar f`r` hainele

astea de lux, cum ar fi ar`tat?

|n plus, tenul palid [i o irita]ie abia ap`rut` \l f`ceau [i mai

grotesc. Carla \l privi ca [i cum l-ar fi v`zut pentru prima dat` \n

via]`. Compara]ia cu Frank era foarte tentant` [i de neocolit.

|[i d`dea seama c` are nenum`rate motive pentru a-i mul]umi

acestuia din urm`.

Mesenii t`ceau [i priveau \nfrico[a]i cortegiul care se

apropia. Henri p`rea \mpietrit… R`m`sese cu gura deschis` [i

cu furculi]a \nc` \n aer…

– Tu vei veni cu noi, declar` Luca, privind-o pe Carla cu ur`.

147 CLAIRE VALERY

Dup` mâna p`strat` \nc` \n buzunarul drept al hainei, fata \[id`du seama c` Luca ascundea un pistol.

– G`se[te o explica]ie plauzibil` pentru ace[ti oameni,pentru c` trebuie s` plec`m cu to]ii, ad`ug` el, uitându-se spreFrank. {i nu \ncerca nimic stupid, [tiu francez`. Dac` unuldintre invita]i cheam` poli]ia, ve]i avea amândoi de suferit.

Frank nu p`ru deloc impresionat.– Spune-le chiar tu, dac` tot [tii francez`, replic` el, cu mult

calm. Nu sunt purt`torul t`u de cuvânt.Timp de o frac]iune de secund`, Carla crezu c` Luca \l va

lovi. Sau chiar mai r`u… va trage \n el! |[i cuno[tea prea binefostul logodnic pentru a-[i da seama cât era de furios. Totu[i, Luca se st`pâni [i se mul]umi s` le ofere invita]ilor oexplica]ie \n francez`. Mesenii nici nu mi[car`.

– Acum, dup` mine, ordon` el celor doi.Carla crezu c` inima avea s`-i cedeze. Fuseser` prin[i \n

capcan`! Avea impresia ciudat` c` urm`re[te un film de groaz`.Ca prin vis, \i urm` pe cei doi b`rba]i spre ie[irea din curte.Deodat`, Frank o prinse de mân` [i o trase \n spatele unor

l`zi cu sticle goale, interpunându-se \ntre ea [i Luca [iprotejând-o cu trupul lui.

– Las-o s` plece, zise el, calm, nu mai ai oricum nevoie de ea.– Nu, r`spunse Luca, cu glas hot`rât [i privire rece. Amândoi

ve]i veni cu mine, ad`ug` el pe un ton de ner`bdare. Gr`bi]i-v`.Frank r`mase nemi[cat.– V`d c` nu-]i pas` de poli]i[tii care \nconjoar` hanul, spuse el.Luca arunc` o privire tem`toare \n jurul lui.

MIREASA FUGAR~ 148148 CLAIRE VALERY

Frank continu`.– Dac` \ndr`zne[ti s` faci un singur gest gre[it, poli]i[tii au

ordin s` trag`. Dar dac` m` iei prizonier, ai o [ans` s` scapi.– Nu! strig` Carla. Nu!– Fata asta [i-a c`lcat promisiunea [i va trebui s-o \nv`]`m

s`-[i respecte cuvântul. Va trebui s` m` ia de b`rbat, chiar dac``sta va fi ultimul lucru pe care-l va face pe lumea asta. Cine naiba e[ti tu ca s`-mi dai mie sfaturi?

– {tii foarte bine cine sunt, replic` Frank. Las-o pe Carla. Nu mai \nseamn` nimic pentru tine \n momentul `sta.

Ochii lui Luca aruncau scântei.– O s` te fac s` pl`te[ti, Cormac. Fiecare minciun` pe care ai

scris-o despre mine te va costa scump!– Atunci, ia-m` pe mine. R`zbunarea asupra mea te va

satisface profund, \]i promit. La ce bun s` te mai c`s`tore[ti cufata asta, acum c` Pancrazio Gambini a murit?

La aceste cuvinte, Carla gemu surd, iar Luca tres`ri, privindu-i rând pe rând pe cei doi prizonieri.

– Ce naiba tot spui… Nu ai de unde s` [tii a[a ceva!– S` zicem c` am informa]iile mele.Surprins de aceast` veste, Luca schimb` vorba.– De ce ai r`pit-o? Ai fost pl`tit s` faci asta? – Da, r`spunse scurt Frank.Italianul p`ru s` se \ndoiasc` de sinceritatea r`spunsului.– Nu mai min]i, Cormac. Te-ai \ndr`gostit de ea…Carla r`mase cu gura c`scat`. Ce tot spunea omul `sta?

Cu inima b`tându-i nebune[te, fata \l privi pe Frank.

149 CLAIRE VALERY

– Ei? relu` Luca. Te-am prins, nu-i a[a?– Da, a[a e. O iubesc… [i dac` te atingi de ea, am s` te omor,

chiar dac` `sta va fi ultimul lucru pe care-l mai fac pe lumea asta.Interlocutorul lui avu un rictus triumfal.– Nu te afli \n pozi]ia de a negocia, Cormac. Dar \ntr-un

singur punct ai dreptate: Carla poate s` plece.Fata nu se mi[c`.– Nu pricep, [opti ea.– Dar e destul de simplu, r`spunse Luca, ridicând din umeri.

De vreme ce unchiul t`u a murit, nu mai am nevoie de tine. Mariella…– Amanta ta? \l \ntrerupse fata, uimit`. Ce leg`tur` are ea cu…– Nimic, dar va fi foarte fericit`, pentru c` acum sunt liber s`

m` c`s`toresc cu ea.– Deci asta era…, zise Carla.– Da. {i apoi, nu am de ce s` m` mai tem de represaliile

familiei tale. Pot sc`pa de tine… foarte ieftin.B`rbatul se opri, apoi ad`ug`, ar`tându-l pe Frank cu pistolul:– De mult` vreme a[tept s` pun mâna pe [arlatanul `sta…

va pricepe \n sfâr[it ce \nseamn` cuvântul "r`zbunare".– Dar, Luca, strig` Carla disperat`, gânde[te-te c` eu voi fi liber`…Fostul s`u logodnic \i arunc` o privire \nc`rcat` de mil`.– Draga mea, zise el cu un fals suspin \ndurerat, \mi pare r`u

s` te dezam`gesc, dar nu-mi pas`… Nu m` mai intereseaz`persoana ta. M-ai acoperit de ru[ine când ai fugit din biseric`,de la nunta noastr`, ad`ug` el cu un pref`cut glas plâng`cios.Po]i pleca… \n lume… Dar unde te vei duce? Nu ai bani, nu aiprieteni, nu ai cas`…

MIREASA FUGAR~ 150

Carla \l privea \nfrico[at`, gândindu-se la o solu]ie de sc`pare.– Acum, continu` Luca, nu vei mai avea altceva de f`cut

decât s` te \ntrebi toat` via]a cum anume m-am r`zbunat peiubitul t`u. {i nu vei afla niciodat`, crede-m`.

Cu un semn scurt din cap, Luca \i ordon` prizonierului s`us`-l urmeze.

Frank ascult`, sub ochii uimi]i ai fetei.– Nu po]i face a[a ceva! strig` ea, aruncându-se asupra lui Luca.Acesta o respinse cu atâta violen]`, \ncât fata era gata s` cad`.– Ce naiba mai vrei? Car`-te, nu mai am nevoie de tine!– Voi face tot ce vrei! insist` ea. Orice \mi vei cere! Dar te

rog, las`-l pe Frank s` plece!Luca o privi cu un aer uimit.– Pleac`! r`spunse el, cu o tandre]e care o uimi. Nu mai sta aici.– Nu! url` ea. Luca, ia-m` pe mine [i las`-l \n pace!– Carla, nu fi ridicol`, repet` Frank. Pleac` \nainte s` se

\ntâmple ceva r`u!– Nu-mi pas`! exclam` ea. Luca, \mi pare r`u c` am plecat

a[a… c` te-am p`r`sit… |mi pare foarte r`u. |ntotdeauna ai fostfoarte important \n via]a mea. Dar nunta asta era atât de…tulbur`toare. M-am pierdut cu firea!

Niciodat` cu s-ar fi crezut capabil` de astfel de minciuni. Dar pentru a-l salva pe Frank, era gata de orice!

Luca \i r`spunse cu un plesc`it din buze.– Nu p`reai deloc tulburat` când ai plecat din biseric`, zise

el cu un calm care ascundea o teribil` furie.Ea cl`tin` din cap, c`utându-[i cuvintele pentru a-l convinge.

151 CLAIRE VALERY

– Totul mi se p`rea ireal… Nimeni nu a \ncercat s` m` opreasc`.Dar… mi-ai lipsit imediat ce am plecat [i am \n]eles ce f`cusem. Mi-a fost fric` s` m` \ntorc, pentru c` nu [tiam dac` m` mai vrei.

De data asta, Luca o privi cu un aer ciudat.– M-ai r`nit profund, plecând, cred c` [tii [i tu, zise el.Ce bine sem`na acum cu b`ie]elul de alt`dat`! se gândi Carla.

B`ie]elul care plânsese atât de mult când câinele lui a murit…– Te rog, Luca! [opti ea. Las`-l s` plece. Acum, suntem din

nou \mpreun`… Ce nevoie mai avem de el? A f`cut toate asteapentru bani. Regret c` te-am f`cut c` suferi, dar am s`-]i fiu oso]ie perfect`, promit!

Dar Luca \[i pusese din nou masca nemiloas` [i o privi cu dispre].– M-ai dezonorat, m-ai f`cut de râs \n fa]a \ntregii familii.

Pentru mine, nu mai \nsemni nimic.Carla tremur` de furie.– Nu am \nsemnat nimic pentru tine niciodat`! exclam` ea

cu am`r`ciune. Nu ai vrut s` te c`s`tore[ti cu mine decât ca s`strângi rela]iile cu unchiul meu.

Cu coada ochiului, z`ri cum Frank \nainta lent c`tre Luca. De ar reu[i s`-i atrag` aten]ia suficient timp!

– {i apoi, urm` ea, aveai oricum o amant`! Te-ai folosit demine, asta-i tot!

– Poate. Dar mi-ai fost destinat`. Erai a mea!Carla \[i strânse pumnii, nervoas`.Tot ce \i spusese Frank despre Luca \i reveni \n minte.– Suntem \n secolul XX, nu pricepi? B`rba]ii macho ca tine

ar trebui s` stea \n muzeu.

MIREASA FUGAR~ 152

Luca nu ar fi p`rut mai surprins nici dac` fata l-ar fi amenin]atcu o mitralier`! Cu inima cât un purice, Carla continua s`-lpriveasc` drept \n ochi. Frank ajunsese \n spatele lui.

– Pleac`! ]ip` mafiotul. Dac` mai spui un singur cuvânt, jur pece am mai sfânt c` v` omor pe amândoi! Nu-mi pas` de urm`ri…

– Nu ai \ndr`zni…Cât timp mai putea s`-l provoace f`r` s`-[i ri[te via]a? Luca se

\ndrepta spre ea.– Nu m` mai interesezi, nu \n]elegi? La drept vorbind, mi-ai

f`cut un mare serviciu fugind din biseric`.– Cum? url` Carla.Fata se d`du \napoi, instinctiv, \n]elegând, \nsp`imântat` c`

astfel \l \ndep`rteaz` pe Luca de lovitura fatal` a lui Frank– }i-ai dat seama bine c` nu m-a[ fi c`s`torit cu tine decât din

interes. Dar moartea unchiului t`u schimb` totul. Acum, maimult m` \ncurci, Carla!

– Unchiul meu s-a purtat cu tine ca [i cu un fiu, [opti ea,uimit` peste poate. Nu ]i-e ru[ine s` vorbe[ti astfel despre el?

Luca \naint` pân` ajunse lâng` ea [i-i lu` chipul \n palme.– Spui asta pentru c` trebuia s` m` c`s`toresc cu fiica lui?

\ntreb` el, cu un ton grav.Fata \l privi cu stupoare crescând`.– Cum? zise Luca. Nu [tiai c` e[ti fata lui? urm` Luca,

dispre]uitor. Ce fraier`! Dar acum, c` e mort, nu mai am nevoiede nici unul dintre voi! Totu[i, individul `sta trebuie s` pl`teasc`.

Luca s`ri, speriat, dar nu avu timp s` se apere de loviturab`rbatului. Frank \l lovi \n moalele capului cu o sticl` de vin.

153 CLAIRE VALERYgiannijollys

Mafiotul se pr`bu[i la picioarele fetei. Carla \l privi, apoi ridic`ochii spre Frank.

Acesta l`s` s` cad` sticla spart` la p`mânt [i fugi spre ea,luând-o \n bra]e.

– E[ti bine? \ntreb` el, cu glas blând.– Da, [opti ea, tulburat`.Frank o privi cu o expresie pe care fata nu i-o cuno[tea.– E adev`rat ce i-ai spus lui Luca? \ntreb` ea. M` iube[ti?Pentru o clip`, el p`ru s` ezite. Carla se preg`tea pentru o

nou` lovitur`. Dar Frank \i lu` chipul \n palme, cu un aer atâtde pierdut \ncât vorbele nu mai contar`.

– Te iubesc, Carla, mai mult decât a[ putea s`-]i spun \ncuvinte. Dac` ai [ti…

Dar nu-[i mai termin` fraza [i o s`rut` pe buze cu o pasiunecare nu-i l`s` nici o \ndoial` asupra sincerit`]ii acestei m`rturisiri.

Ar fi prelungit etern acest moment dac` invita]ii nu ar fiap`rut \n jurul lor, \ntrebându-se ce s-a \ntâmplat…

Totul se derul` apoi foarte repede. Henri chem` poli]ia, careveni \ndat` [i-l arest` pe Luca. Mesenii, \nc` sub [oc, mai b`ur`un pahar de vin [i se retraser`.

Carla [i Frank se \ntoarser` \n camera lor.– |nc` nu-mi vine s` cred c` unchiul meu a murit, [opti fata,

apropiindu-se de fereastr`. Nici m`car nu pot suferi… mi separe imposibil s` fie a[a…

Se \ntoarse spre Frank [i se \ncrunt`, v`zând expresiasurâz`toare a acestuia.

– Ce e? \ntreb` ea.

MIREASA FUGAR~ 154

– Am min]it. Pancrazio nu a murit…– Cum?– Trebuia s`-l oblig pe Luca s` se dema[te.– Aaaa… Mul]umesc c` m-ai l`sat s` a[tept atâta pân` s`-mi

spui adev`rul! exclam` ea, ezitând \ntre bucurie [i enervare.– Dar aveam alte lucruri pe cap, draga mea…Carla zâmbi, z`rindu-i privirea tandr`. Totu[i, ceva o

nelini[tea \nc`…– Dar ce a spus Luca… c` unchiul Pancrazio este tat`l meu… – Da.– {i mama?Frank se apropie de ea.– Cred c` [tii, Carla.– Sarah?Frank \ncuviin]` cu un semn din cap.– Am \ntâlnit-o când f`ceam cercet`ri pentru cartea mea

despre Luca. Când a aflat c` ai de gând s` te c`s`tore[ti cu el,mi-a telefonat. Ea mi-a cerut s` vin la ceremonie. Voia s` [tiedac` e[ti fericit`, dac` ai nevoie de ceva…

– Frank! zise ea, impresionat`. Ai riscat atât de mult!– A fost un risc calculat, r`spunse el, cu o ridicare din umeri.

Mi-am zis c` nimeni nu se a[tepta s` m` vad` acolo. {i cine [tia cumar`t? Pân` la urm`, am f`cut bine c` am venit, nu? ad`ug` el, zâmbind.

– Dar ai spus lucruri atât de urâte despre Sarah! se indign`Carla. Ai f`cut-o b`trân` [i enervant`!

– Nu te cuno[team! Nu [tiam dac` pot avea \ncredere \n tine.Apoi, Sarah mi-a spus c`, \n caz c` vom p`r`si Italia, vrea s`-]i

155 CLAIRE VALERY

povesteasc` chiar ea despre na[terea ta. Dar de vreme ce [tii cinee tat`l t`u, nu mai am nici un motiv s`-]i ascund restul adev`rului.

Ascultându-l pe Frank, Carla fu invadat` de o mul]ime deamintiri… numeroase scene din copil`rie \i revenir` \n minte. Ce pân` acum \i p`rea neclar, \ntunecat, \ncepea s` se l`mureasc`.

– Ce s-a \ntâmplat \ntre ei? \ntreb` ea.Frank se \ntoarse la pat [i-i f`cu semn s` se a[eze lâng` el.– S-au \ntâlnit \n timpul unei vacan]e. Sarah venise \n

excursie \n Italia. S-au \ndr`gostit unul de altul [i au avut orela]ie pasional`. Pancrazio voia s-o ia \n c`s`torie, dar familiaGambini s-a opus. A trebuit s` aleag` pe alta.

Carla aprob` din cap.– Da, mi-a vorbit despre asta, zise ea, \n [oapt`. Mult` vreme

dup` moartea so]iei sale. F`r` s-o men]ioneze pe Sarah, desigur.Mi-a povestit doar c` a renun]at la iubirea vie]ii lui din datorie.

– |n orice caz, Sarah a avut un copil. Dup` mine, cred c` nul-a anun]at pe tat`l t`u din mândrie… El a aflat \ns` când eradeja c`s`torit [i a aranjat s` fii adoptat` de fratele lui.

– Iar apoi, p`rin]ii mei adoptivi au murit, continu` Carla. {i Sarah a venit s` locuiasc` la noi, ca doic`.

– Cred c` nu a fost deloc u[or, dat fiind c` m`tu[a ta tr`ia \nc`.Sarah mi-a povestit c` nevasta tat`lui t`u avea grij` s` n-o lase niciodat`singur` cu Pancrazio. Ce tensiune trebuie s` fi fost \n casa aia!

– Da, \mi aduc aminte.– Dar Sarah voia s` fie mereu lâng` tine, orice s-ar fi

\ntâmplat. Dac` p`rin]ii t`i adoptivi ar fi tr`it, ar fi fost altceva…dar a[a, erai singur` pe lume… |i era team` pentru tine…

MIREASA FUGAR~ 156

– Când m`tu[a mea a murit, Sarah [i unchiul meu, adic` tata,s-au certat \ngrozitor… Sarah a plecat… |mi aduc aminte foartebine de toate astea. Eram \n camera vecin`. Pancrazio era nervosfiindc` Sarah nu voia s`-l ia \n c`s`torie… Spunea c` i-a frântinima, c` nu avea dreptul s`-l abandoneze. Mie mi-ar fi pl`cut caei s` se c`s`toreasc`… Nu pricepeam de ce Sarah se sup`rase…Nu i-am v`zut niciodat` atât de furio[i.

– Sunt amândoi foarte orgolio[i, explic` Frank.– |mi dau seama, acum… Ea nu-i putea ierta faptul c` se

c`s`torise cu alta… Cu astfel de p`rin]i, \mi \n]eleg mai binepropriul comportament! ad`ug` Carla, cu un zâmbet for]at.

– |i vei telefona mamei tale? \ntreb` Frank.– Nu… am prea multe s`-i spun [i nu pot face asta prin telefon.T`cur` amândoi, du[i pe gânduri. Apoi, Carla \ntâlni privirea

arz`toare a iubitului ei.– Frank, la ce te gânde[ti? \ntreb` ea.– Nimic, un detaliu… La nunta noastr`, nu mi-ar p`lcea s`

te v`d disp`rând cu vreun individ ivit cine [tie de unde…Carla f`cu ochii mari.– De ce? Asta mi-a purtat noroc, ultima oar`…– Vino \ncoace! [opti el, r`gu[it de emo]ie, strângând-o la

piept. }i-am spus vreodat` cât e[ti de frumoas`?F`r` s` mai a[tepte r`spunsul ei, Frank o \ntinse pe pat…Doar lumina lunii \i \nv`luia \ntr-o dulce mângâiere.

Parfumul proasp`t al lavandei \nmiresma aerul nop]ii.Carla, tremurând de pasiune [i de dorin]`, se abandon` \n

sfâr[it b`rbatului pe care-l iubea. Nici chiar \n visele ei cele mai

157 CLAIRE VALERY

nebune[ti, Carla nu-]i putuse imagina c` o astfel de fericire \ipoate fi d`ruit` unei muritoare de rând.

– Te iubesc, Carla, [opti Frank.– {tiu, dragostea mea. De fapt, am [tiut-o \ntotdeauna…Afar` ploua cu g`leata. Pic`turile mari de ap` loveau cu putere

\n ferestrele elegantului salon, iar norii negri care acopereaucerul nu l`sau s` se \ntrevad` nici o sprean]` de timp frumos.

– A[a e Anglia \n luna august, zise Sarah, a[ezându-se pecanapea. Zici c` suntem \n noiembrie!

Carla se \ntoarse de la fereastra de unde contemplase stradalondonez` [i zâmbi c`tre mama ei. Niciodat` nu mai v`zuse ofemeie mai elegant`, nici m`car \n Italia!

Chiar \n blugi [i tricou, cu p`rul blond strâns \n coc la spate,Sarah ar fi putut fi demn` s` apar` pe coperta celei mai elegantereviste de mod`.

– Ce e, draga mea? \ntreb` Sarah.Carla se mul]umi s` clatine din cap. |i promisese lui Frank s`

nu spun` nimic, dar secretul era atât de greu de p`strat!– Nimic, r`spunse ea.– Haide, zise ea, pe un ton glume]. Ai tr`it departe de mine mult

timp, dar e[ti \nc` fata mea [i pot s`-mi dau seama când min]i.Trecuser` trei s`pt`mâni de când Frank o adusese la Sarah…

Se sim]ea aici ca acas`… ca [i cum to]i anii petrecu]i departe demama ei se [terseser` ca prin farmec.

– Tu [i Frank pune]i ceva la cale, nu-i a[a?– Doar… ne facem planuri de nunt`…Sarah \i \ntinse mâna.

MIREASA FUGAR~ 158

– E un b`rbat bun… [i are noroc c` te-a \ntâlnit.Carla ezit` o clip`.– {tiu, zise ea timid, [tiu c` unchiul Pancrazio e tat`l meu…

Nu vrei s`-mi poveste[ti despre voi?...De la re\ntâlnirea lor, Sarah nu pronun]ase nici m`car o dat`

numele lui Pancrazio, cu toate c` fata \ncercase s` aduc` \ndiscu]ie acest subiect de mai multe ori. Carla nu voise s` insiste,dar acum discu]ia nu mai putea fi amânat`.

– O, nu-i mare lucru de spus, r`spunse Sarah, oftând. Ne-am \ndr`gostit unul de altul, iar el a fost nevoit s` sec`s`toreasc` din… datorie. Când so]ia lui a murit, a crezut c` esuficient s`-mi cear` mâna pentru ca eu s` accept imediatbucuroas`, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. Totu[i, ar fi fostnevoie de un singur cuvânt, de o singur` privire ca s` fiu a luipentru totdeauna. Dar nu. A fost prea orgolios!

– Ca [i tine, zise Carla.Sarah o privi surprins`, apoi izbucni \n râs.– Se vede c` e[ti fata lui. Dar toate astea apar]in trecutului,

draga mea. Regretele nu folosesc la nimic.Carla se ridic` [i se duse la fereastr`.Frank \ntârzia. Unde naiba putea fi? Chiar \n acea clip`, spre

marea ei u[urare, o ma[in` ap`ru dup` col]ul str`zii [i se opri \nfa]a casei. Carla \[i lipi fa]a de fereastr`, pentru a z`ri mai bineafar`. R`suflarea ei aburi geamul, iar Carlei \i sc`p` f`r` s` vreao \njur`tur`.

– Ce e atât de interesant de v`zut afar`? \ntreb` Sarah.– Nimic, zise Carla, \ndreptându-se spre u[`.

159 CLAIRE VALERY

– Carla, spune-mi… \mi ascunzi ceva, \mi dau seama.Dar fata nu-i r`spunse, preocupat` s` deschid` u[a.Doi b`rba]i a[teptau dincolo de u[`…Pe unul dintre ei \l cuno[tea de când lumea. El o privi, \n

t`cere. Carla \i zâmbi timid. Tat`l ei sl`bise atât de mult!– M` ier]i? [opti el, mângâindu-i obrazul.Carla \l privi. Cum s` nu-l ierte? |l iubise \ntotdeauna…– Nu-i nimic de iertat, r`spunse ea blând.– Eram gata s`-]i distrug via]a din pricina orgoliului meu stu-

pid. Cred c` voiam s` m` r`zbun pe mama ta… nici nu m-amgândi la dorin]ele tale…

Dar Pancrazio continu`:– M` \ntrebam dac` va avea curajul s` vin` la nunta ta ca s`

m` opreasc`… Dumnezeule! Am regretat mult ceea ce f`cusem,dar nu mai servea la nimic.

– Totul s-a terminat cu bine, r`spunse Carla, punându-[imâna pe bra]ul lui.

El \i zâmbi, apoi se \ntoarse spre Frank, care a[tepta \n spatele lui.– Ia-o de so]ie, Frank, f`-o fericit`. |nainte s` m` r`zgândesc

[i s` v` fac s` pl`ti]i pentru denun]ul vostru…– Denun]?O voce puternic` de femeie se auzi \n spatele lor. Sarah

st`tea pe un fotoliu \n salon, prividu-[i vechiul iubit. S-ar fi zisc` sunt singuri pe lume.

Pancrazio se \ndrept` spre ea.– Nu mai are nici o importan]`, zise el. Am f`cut multe

prostii \n via]a mea… dar cea mai mare a fost s` te las s` pleci…

MIREASA FUGAR~ 160

161 CLAIRE VALERY

T`cu o clip`, apropiindu-[i mâna de chipul femeii.– |mi pare r`u, Sarah. Iart`-m`, te rog… M` ier]i?|n acea clip`, Frank o lu` de mân` pe Carla [i o trase afar`

din camer`.– S -̀i l̀ s`m singuri, zise el. A[teapt ̀acest moment de atâta vreme…Carla arunc` o ultim` privire c`tre mama sa. Era transfigurat`…– Sarah, insist` Pancrazio, spune ceva, te implor! Arunc`-mi

cu ceva \n cap dac` vrei, dar nu sta a[a… {tii doar c` te iubescmai mult decât orice pe lume.

Cu zâmbetul pe buze, Carla ie[i din \nc`pere, \nchizând u[a\n urma ei.

– }i-am spus c` va func]iona! zise ea, str`lucind de fericire.Frank o privi cu admira]ie.– Crezi c` vor sparge toat` vesela \nainte s` se \mpace?

\ntreb` el, auzind un obiect sp`rgându-se pe parchet.– Sigur! r`spunse Carla. Dar dac` vrei p`rerea mea, cred c`

vom avea \nc` o nunt`…{i, râzând de bucurie, se \ndrept` spre ma[ina lui Frank,

indiferent` la pic`turile de ploaie.De data asta, nu mai fugea. O nou` via]` \ncepea pentru ea,

al`turi de cei pe care-i iubea…P`rin]ii s`i se \mp`caser`, nimic nu o va mai putea \mpiedica

s` fie fericit`. Nici m`car ploaia enervant` din Londra!

Sfâr[it

giannijollys