Compensarea

Compensarea este o activitate care se poate produce fie in mod natural fie ca effect al dezvotarii pe axa varstelor, fie ca effect al particularitatilor structural-functionale ale analizatorului vizual.

Compensarea inseamna procesul de refacere a echilibrului functional, afectat de factori decompensatori.

1. Acceptiunea psihiatrica susine ca compensarea este echilibrarea organismului mai ales pe plan psihic, dupa o agresiune intra sau interpersonala.

2. Acceptiunea psihanalitica considera procesele compensatorii drept mecanisme de aparare a eului care se activeaza in cazul unei conflictualitati interne.

3. Acceptiunea psihologica considera compensarea ca apartinand exlusiv psihologiei individului care actioneaza constient in context psihosocial , spre a reduce sau elimina efectele unor manifestari defavorabile

4. Acceptiunea fiziologica considera compensarea drept o reactie fiziologica automata , neconditionata care se decompenseaza in cazul leziunii unui analizator.

5. Acceptiunea psihogenetica din perspectiva epistemologiei genetice – Piaget, compensarea este un proces de adaptare si autoreglare a organismului in relatia sa cu mediul

6. Acceptiunea teoriei sistemelor- procesele compensatorii se institue ca o lege fundamentala a sistemului psihic uman, care actioneaza ori de cate ori, la nivelul unui bloc structural sau functional se produce o decompensare, a.i. sistemul psihic uman ramane un sistem hipercomplex cu autoreglare si autoorganizare de tip homeorezis.

TIPURI DE COMPENSARE

1. Dupa nivelul la care se produce compensarea - Intrasistemic – care se produce in limitele aceluiasi model (senzatie-perceptie)- Intersistemic- compensarea se produce cu ajutorul modalitatilor senzorial

perceptive ramase valide2. Dupa efectele produse

-pozitiva (cresterea pragului tactil-kinestezic)

-negative- implica o adaptare cvasiautomata la conditiile deficientei de vedere, dar care in timp are efecte negative

3. Dupa modul de producere

-compensare spontana

-dirijata-se produce in mod deliberat prin proiectarea unor obiective clare

Rolul compensarii

1. Mobilizarea restantului functional al vederii, a.i. toate potentialitatile sa fie actualizate pt. Ca vederea sa isi exercite functia cat mai normal posibil

2. Realizarea interactiunii dintre analizatori prin restructurarea legaturii functionale si realizarea unitatii

3. Pastrarea dominantei vizuale