Embed Size (px)
Citation preview
Compuneri care au fost apreciate cu Premiul I la Concursul Regional de creație literară ,,Vacanța,bucuria copilăriei mele’’ la clasa a III-a, prof.Toader Carmen
A fost vacanța de vară. Sunt tristă că a trecut, dar bucuroasă că mama și tata m-au dus în Delta Dunării.
Părinții mi-au spus că locul acesta este unic în țara noastră și chiar în Europa,iar plantele și animalele din deltă nu se mai întâlnesc în alte locuri.Abia așteptam să văd aceste minunății.
Pot spune că am trăit acolo clipe de neuitat.Cel mai mult mi-a plăcut când am mers cu vaporul până la vărsarea Dunării în Marea Neagră.De o parte și de alta a apei am admirat păsări cu picioare lungi și subțiri, câmpuri înverzite și case vopsiteîn albastru, cu acoperișuri de stuf.
Când am mers cu șalupa am văzut și alte lucruri interesante ca:fluturele zebră,nuferii albi și galbeni, lebedele grațioase sau pelicanii cu ciocuri mari. Pe canalele cu apă ale Dunării, bărcile pescărești ascunse printre stuf și papură. Înveseleau priveliștea.
Noaptea mă uitam la niște păienjeni cât palma mea.
Într-o zi am mers în pădure unde am întâlnit crengi ciudate, nisip,fluturi leopard și alte lucruri nemaivăzute.
Într-o altă zi, m-am plimbat cu familia pe malul Dunării și am văzut foarte mulți pescăruși plutind pe apă, dar și berze care își făcuseră cuibul pe stâlpii de electricitate.Un vapor imens a trecut pe lângă noi,șuierând.
Bucuria mea cea mai mare a fost când m-am putut juca multe jocuri cu alți copii, în curtea vilei în care am stat.Atunci am explorat și grădina vilei unde am descoperit multe plante.
A fost o călătorie minunată și sper că mulți copii vor putea vizita Delta Dunării.
Ene Claudia Maria
Copilăria e un vis,
Un colț micuț de paradis,
Clipe de bucurie ne dăruiește
Acest vis, copii, nu se sfârșește!
Cling!Cling!Sună clopoțelul veseliei.Cling!Cling!Răsună râsete de copii.Suntem noi,copiii, ce trăim visul copolăriei fericite.
Îmi place să merg la școală și îmi amintesc cu drag de prima zi, de primul zâmbet al doamnei, de prima literă învățată, dar mai ales de prima vacanță.
Vacanța, un alt dar al copilăriei.Fiecare vacanță are aromele și parfumul ei.
Zâna de gheață ne aduce vacanță cu arome de brad, de portocale și cozonac, vacanța lui Moș Crăciun, a cadourilor și a jocurilor cu zăpadă.Repede vine zâna florilor care ne dăriuește o nouă vacanță îmbrăcată în crengi de liliac, purtând în mâini coșuri cu ouă roșii. Este o nouă vacanță, o nouă bucurie a copilăriei noastre!
Dar ce să vezi? Cine vine la braț cu soarele și poartă cireșe la urechi? Este vacanța de vară! Ies pe poarta școlii cu obrajii roșii de emoție și cu carnetul plin de daruri pentru părinți și bunici.
Ce bucurie! A venit vacanța mea preferată! Alături de ea voi păși pe cărări de munte și voi înnota în valurile răcoroase ale mării.
,,A venit vacanța, cu trenul din Franța!’’ Suntem copii și avem multe bucurii, dar vacanța este bucuria copilăriei mele.
Aldea David Andrei
1
Dimitrie Cantemir
- moment de referinţă în dezvoltarea literaturii române şi universale
Prof. Modoian Andreea
Şcoala Gimnaziala „Nicolae Titulescu”,
Ploieşti, Prahova
La sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir este
personalitatea cea mai importantă a culturii române; principe al Moldovei şi unul dintre cei mai
originali scriitori români, acesta va realiza o sinteză între cultura orientală şi influenţele occidentale
de sorginte latină. Este de reţinut că Dimitrie Cantemir a fost primul român ales membru al
Academiei din Berlin. Nu-i putem pronunţa numele, fără a preciza latura sa plurivalentă: cărturar,
enciclopedist, filosof, muzicolog, etnolog, diplomat şi om politic român, Dimitrie Cantemir este
considerat pe drept cuvânt un pilon al culturii universale. Se remarcă nu doar printr-o vastă cultură,
de autentică factură europeană, ci şi „prin scrieri surprinzătoare ca diversitate a domeniilor ilustrate
şi ca noutate a abordărilor propuse”.
Principalele opere pe care le amintesc sunt: „Creşterea şi descreşterea curţii otomane”,
„Hronicul vechimii romano-moldo-latine”, „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”,”Viaţa
lui Constantin Cantemir”, „Evenimentele Cantacuzinilor şi ale Brâncovenilor”, „Descrierea
Moldovei” precum şi cele filozofice: „Interpretarea naturală a monarhiilor”, „Divanul sau gâlceava
Înţeleptului cu Lumea sau giudeţul sufletului cu trupul”- care subliniază superioritatea vieţii
spirituale asupra celei biologice- ,,Istoria ieroglifică”, „Micul compendiu de logică”.
În cadrul acestei lucrări, voi face referire la operele „Descriptio Moldaviae” şi „Istoria
ieroglifică”. Prima lucrare a fost scrisă în limba latină şi a redactat-o la îndemnul membrilor
Academiei din Berlin; opera conţine prima hartă a Moldovei, realizată de autor, hartă ce va deveni
un punct de referinţă pentru cărturarii din Europa.
„Descrierea Moldovei” cuprinde trei părţi: partea geografică, politică şi cea culturală.
Prima oferă informaţii despre numele Moldovei, despre hotare, vecini, legenda despre al doilea
descălecat a lui Dragoş Vodă; date despre aşezarea geografică; formele de relief, livezile, apele,
viile de la Cotnari, bogaţiile subsolului, impresii despre fauna bogată; date despre ţinuturi şi târguri.
Autorul se opreşte mai mult asupra Ceahlăului, oferindu-ne o descriere ştiinţifică ornată cu imagini
artistice uimitoare. Partea politică a lucrării cuprinde date despre organizarea politică şi
administrativă a ţării, incluzând informaţii despre: forma de stat; înscăunarea şi mazilirea domnilor;
2
rangurile boiereşti; despre oastea moldovenească şi conducătorii ei; despre legile Moldovei; divanul
domnesc; tributul plătit turcilor; precum şi obiceiuri de la Curtea domnească. În ultima parte, cea
culturală, aflăm informaţii despre vorbirea moldovenescă, despre cuvinte care la început au fost
latine, apoi slavone. Cantemir aduce în prim-plan religia moldovenilor, mânăstirile, bisericile şi
preoţii, dar şi folclorul românesc, jocurile populare şi înmormântări.
Ca un adevarat patriot, care nu renunţă însă la obiectivismul omului de ştiinţă, Dimitrie
Cantemir pune în lumină originea comună a moldovenilor cu locuitorii din Muntenia şi
Transilvania, facând referire la limbii vorbită şi la faptele istorice din vechime.
Sintetizând, pot conchide că opera cuprinde idei progresiste, democratice fiind o lucrare
complexă despre stadiul de dezvoltare al Moldovei, un real document ştiinţific şi literar. Limbajul
folosit de autor dovedeşte o stilizare neîntalnită la predecesorii săi precum Miron Costin sau
Grigore Ureche, în acest context Dimitrie Cantemir fiind un deschizător de drumuri în literatura
română.
O altă operă importantă a cărturarului despre care voi aminti este „Istoria ieroglifică” scrisă
în limba română la Constantinopol. Aceasta a fost receptată din mai multe perspective: a fost
considerată roman politic de aventuri, satiră, carte de memorii, jurnal, pamflet. Însă un lucru este
cert: „Istoria ieroglifică” este cel dintâi roman românesc de realitate istorică, după cum afirma
Nicolae Iorga. Procedeul literar folosit de autor este alegoria - modalitate prin care se atribuie
anumite trăsături omeneşti unor animale, cu scopul de a satiriza sau moraliza- aceasta fiind şi o
modalitate originală de exprimare a cărturarului. Utilizând alegoria, Cantemir se poate exprima
liber, poate reda evenimente şi poate contura prin personajele sale, însuşiri groteşti ale unor
personalităţi contemporane. Opera se înfăţisează ca o satiră şi ca o analiză tăioasă a luptelor
politice, personajele sunt animale ce înfăţisează cele două case: Cantemir şi Brâncoveanu precum şi
lupta acestora pentru domnie, autorul fiind şi primul scriitor satiric al literaturii noastre.
Valoarea literară a lucrării este subliniată de latura documentară şi istorică pentru că oferă
informaţii valoroase despre Moldova, Ţara Românească, Curtea Otomană, răscoalele ţărăneşti, lupta
pentru obţinerea tronului (rivalitatea dintre familiile domnitoare Brâncoveanu şi Cantemir). De
asemenea, lucrarea are şi o valoare autobiografică, deoarece Dimitrie Cantemir, povestind despre
alţii, se poate implica subiectiv; asistam astfel la drama unui om, care a cunoscut puterea, avea
dreptul la ea şi a pierdut-o pe nedrept; prin acest aspect, opera este modernă, exprimând sentimentul
de înstrăinare şi de însingurare.
Nu în ultimul rând, opera are o valoare literar - artistică prin cultivarea unui epic
enciclopedic monumental. Portretele sunt realizate cu ajutorul hiperbolei definind personajele
complex, prin portret fizic, prin fapte, prin dialog, prin monolog şi prin discursuri. Romanul
cuprinde evenimentele dintre anii 1705-1707, dar prin rememorarea inorogului evenimentele
3
coboară până în 1608, Cantemir insistând asupra cauzelor îndepărtate ale urii dintre familia
Brâncovenilor şi a Cantemirilor. Există în epicul creat de autor o potrivire perfectă între masca
animalieră şi personaje. Interesant şi uluitor este că la sfârşitul romanului Dimitrie Cantemir ne
explică evenimentele, personajele care se ascund sub învelişul extraordinar al alegoriei.
„Istoria ieroglifică”, aceasta operă complexă şi complicată se situază la interferenţa mai
multor curente şi orientări literare: O putem încadra în iluminism pentru că valorifică concepte-
cheie precum libertatea, dreptatea şi egalitatea, poate fi încadrată în romantism prin ilustrarea
pasiunii, prin revolta împotriva nedreptăţii, în realism prin ilustrarea interesul pentru social şi prin
crearea unei imagini autentice a epocii conturate, dar la fel de bine poate aparţine şi Evului Mediu
prin existenţa unor motive literare precum simbolul, visul şi alegoria.
Din punct de vedere al lexicului utilizat, Dimitrie Cantemir contribuie substanţial la
îmbogăţirea limbii române. El foloseşte fondul lexical vechi, pur românesc, multe cuvinte fiind
arhaisme, dar împrumută şi cuvinte din limba latină şi limba greacă. Fraza sa este amplă,
condensată, uluitoare, menţinând verbul la sfârşitul propoziţiei ca în fraza latină. Lucrarea are în
partea finală şi un glosar - primul în literatura noastră- în care autorul explică „Scara a numerelor şi
cuvintelor ieroglificeşti tâlcuitoare”.
Astfel, „Istoria ieroglifică” rămâne o operă literară magistrală, ce nu poate fi încadrată într-o
singură specie literară, ea reprezentând un moment important în istoria literară, Dimitrie Cantemir
realizeazând prima opera literară propriu-zisă. Prin contributia lui Cantemir se pun bazele unor
specii literare ca fabula, elegia, romanul alegoric, pamfletul politic, create cu ajutorul ironiei, satirei,
invectivei şi a pamfletului. Însă multe dintre operele lui Cantemir reprezintă o veritabilă
enciclopedie pedagogică, în care savantul meditează şi ne dezvăluie sensul educaţiei morale,
intelectuale, civice şi estetice a omului.
Opera lui Dimitrie Cantemir este „un certificat cert de europenitate tradiţională a
românilor”- aşezând în pagină informaţia bogată a omului de ştiinţă şi valorificându-şi calităţile de
scriitor, Dimitrie Cantemir rămâne un exponent strălucit al prozei savante în literatura română.
P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera, Editura Academiei, Bucureşti, 1958, p. 259
Ovidiu Bîrlea, Istoria folcloristicii româneşti, Bucureşti, EER,1974, p. 25.
http://ro.wikipedia/wiki/Dimitrie Cantemir
Răzvan Codrescu, Dimitrie Cantemir şi uitarea românească, revista Rost, nr. 8, octombrie, 2003
4
FLORI RARE
România este o ţară dăruită de natură cu nenumărate bogăţii şi comori. Deşi florile sunt frumuseţi
perisabile multe sunt adevărate comori ale naturii: trebuie ocrotite ori de câte ori ne ies în cale. Iată o
listă cu cele mai frumoase, dar şi rare flori din România.
Papucul Doamnei
• “Când o vezi pentru prima dată, te opreşti în faţa ei ca în faţa unui tablou vestit, dorit să-l vezi aievea. Deodată nu-ţi dai seama: e o bijuterie de safire, rubine şi dimanate, cum pare când picătura de rouă se opreşte în corola ei, sau un fluture rar, ori vreun colibri rătăcit prin plaiurile noastre?” Aşa descrie savantul Ion Simionescu gingaşa orhidee, cunoscută sub numele de Papucul Doamnei.
• Floarea creşte în umbra pădurilor de fag sau în locurile mai însorite, calcaroase. Culeasă fără milă, din luna mai până în mijlocul lui iulie, când se trece, floarea s-a împuţinat, dispărând din multe regiuni ale ţării. Azi poate fi întâlnită mai ales în cetăţile de piatră ale Bucegilor, Ceahlăului, Făgăraşului şi Retezatului. Primăvara, după topirea zăpezilor, eleganta orhidee răsare din pământ. Pe tulpină dezvoltă 4-5 frunze late, cu nervuri proeminente. În vârful ei, gingaşă, apare o singură floare. Doar una – în schimb de o frumuseţe neasemuită. Pare un papucel de catifea, de unde şi numele. Buza de jos a florii e ca un balconaş galben-limoniu, stropit pe dinăuntru cu puncte şi linii rubinii. Înlăuntrul lui este ascuns nectarul căutat de insecte. Pe laturi o înconjoară patru petale roşii.
Cypripedium Calceorus
5
Sângele Voinicului
• “O picătură din sângele voinicului ce lupta cu balaurul-cu-şapte-capete a căzut pe o floare fără culoare. De atunci floarea a devenit purpurie.” Aşa spune o legendă despre naşterea acestor gingaşe orhidee, întâlnite pe pajiştile alpine, pe brânele abrupte şi acoperite cu iarbă, ori printre stâncării însorite. Florile – inflorescenţe conice – par rubine strălucitoare în bătaia Soarelui. Mirosul lor caracteristic, amintind de vanilia, este atât de pătrunzător, încât prezenţa podoabei sângerii poate fi simţită de la distanţă. Înfloresc începând cu luna mai până prin august. Cum pot fi deosebite: unele inflorescenţe sunt mai rotunde şi bat în negru (Nigritella nigra), altele sunt mai lunguieţe şi mai trandafirii (Nigritella rubra). Culeasă an de an, floarea de sângele voinicului s-a rărit şi nu mai poate fi întâlnită decât în anumite locuri.
Floarea de colț
• I se mai spune şi în alte feluri, după loc: albumeala, siminic, floarea reginei, steluţa. E simbolul iubitorilor de drumeţie la munte. De aceea este căutată şi culeasă uneori nechibzuit. Odinioară, floarea de colţ împodobea pajiştile de pe culmile domoale ale Bucegilor şi Făgăraşului, dar fiind mai la îndemâna omului a fost culeasă fără cruţare, dispărând complet. Azi o mai întâlnim sus, pe cetăţile de calcar. Şi numai în puţine locuri, ca în Munţii Apuseni, coboară la 600 m. Celor care o întâlnesc le amintim recomandarea lui Emil Pop valabilă şi pentru alte flori: “Aviz stăruitor celor care cu toată opreliştea oficială, nu-şi vor birui ispita: să rupă ori să taie numai partea aeriană, să cruţe organul din care va renaşte floarea; păcatul lor va fi mai mic.”
• Floarea de colţ este o plantă de stepă, venită de departe, din ţinuturile Asiei, unde pe alocuri creşte înaltă şi deasă ca iarba. De altfel, aspectul ei din pâslă are menirea s-o apere de căldura şi vântul care suflă în ţara de baştină. Face parte din familia composaea. Are tulpină subţire, frunze liniare şi flori grupate în inflorescenţe înconjurate de nişte frunze pâsloase, ce-i dau un aspect de steluţă. În rezervaţia botanică din Alba floarea de colţ coboară la cea mai mică altitudine – circa 600 m – din Europa.
Nigritella nigra/Nigritella rubra
Leontopodium alpinum
6
Prof.înv.primar
Flori Vlăduță
Garofița Pietrei Craiului
• Ion Simionescu descrie astfel această garofiţă: “Petalele, răsfrânte larg, sunt de un ros de carmaz şters. Pe ele sunt trase dungi, în lung, de un roşu mai aprins, iar spre lăuntrul florii, o rotiţă de dantelă fină cu ochiuri mici, de aceeaşi culoare mai închisă. Urmează apoi un cerc alb, cu raze iarăşi roşii, iar în mijloc, un joc de verde şi alb neîntrerupt.”
•Acum vreo 120 de ani planta nu era cunoscută. A fost descoperită pe crestele prăpăstioase ale Pietrei Craiului, de doi botanişti transilvăneni. Apariţia ei a produs senzaţie şi nedumerire în lumea ştiinţei. Pe de o parte, ea nu a mai fost găsită în niciun alt loc din lume, şi nici măcar pe vreuna din culmile muntoase vecine Pietrei Craiului. Pe de altă parte, această garofiţă nu seamănă cu garofiţele cunoscute. De altfel originea sa nu este cunoscută nici azi.
•Se crede că planta reprezintă o specie relictă, aparţinând unui trunchi din care s-au desprins actualele garofiţe alpine întâlnite în Europa. Supravieţuirea ei în Piatra Craiului s-a explicat prin poziţia oarecum izolată a masivului. Dar şi aici se găseşte mai ales pe culmea vestică a masivului, dinspre valea Dâmboviţei, la limita dintre etajele subalpin şi alpin, ori rătăcită prin iarba ce acoperă stâncăriile din partea inferioară a zonei alpine. Aşadar, garofiţa pietrei craiului e o floare rară, care creşte doar într-un singur loc pe planeta noastră – Piatra Craiului.
Dianthus Callizonus
7
Iată cateva lucruri surprinzătoare despre creierul uman :
1,36: greutatea creierului în kilograme. Există nişte teorii conform cărora creierul bărbatului
cântăreşte 1,4 kg, iar al femeii 1,26 kg;
4-6: numărul de minute în care creierul este capabil să supravieţuiască fără oxigen;
8-10: numărul de secunde pe care un om le rezista înainte de a-şi pierde cunoştinţa datorită unei
scurgeri considerabile de sânge;
10-23 watt: energia folosită de creier atunci când suntem treji, suficientă pentru a aprinde un
bec;
20: procentajul de oxigen şi sânge care curge prin corp spre creier;
1.000 până la 10.000: numărul de sinapse pentru fiecare neuron din creier;
10: procentajul din creier pe care îl folosim la capacităţi maxime, după afirmaţiile unor
cercetători. Teorie neatestată încă (!); de asemenea neuronii reprezintă doar 10 procente din totalul celulelor nervoase, restul fiind celulele gliale, cunoscute drept „asistente” ale neuronilor;
40%, respectiv 60%: procentul de materie cenuşie, respectiv materie albă din creier;
100-200 miliarde: numărul de neuroni pe care îi are creierul uman;
creierul continua să transmită semnale sub formă de impulsuri electrice, timp de aproximativ
37 ore după moarte.
creşterea creierului se opreşte în jurul vârstei de 15 ani.
zilnic, putem avea în jur de 70.000 de gânduri.
partea stângă a creierului este aceea care produce gândirea abstractă, analitică, calculată şi
„obiectivă”, care se concentrează pe detalii şi este utilizată, de exemplu, de către ingineri.
partea dreaptă a creierului este asociată cu intuiţia, gândirea imaginativă, metaforică,
„subiectivă”, care se concentrează pe ansamblul lucrurilor şi este utilizată, în general, de către artişti, muzicieni, inventatori etc.
Profesor de biologie- Franciuc Ionelia
CURIOZITĂȚI
DESPRE CREIERUL
UMAN
8
Myohyang-san 묘향산
INSTANTANEE GEOGRAFICE DIN ASIA DE EST
Ridicându-se deasupra câmpiilor din jur,
muntele Myohyang este situat în centrul
Coreeei de N, la 160 km N de capita
Pyongyang (3 ore cu mașina). Casa legendară
a regelui Tangun, ,,tatăl coreenilor’’, Myohyang
este o rezervație a biosferei și patrimoniu
UNESCO. Posedă văi și cascade pitorești și
peisaje minunate fiind un paradis pentru
drumeții.Sunt numeroase locuri de odihnă și
pavilioane unde îți poti trage sufletul o clipă și
admira peisajul sau poți lua un picnic. Cel mai
bun moment pentru vizitarea muntelui este
vara când pajiștile de flori sălbatice sunt
înflorite în culori și forme diverse.Plimbă-te pe
văi și dealuri și descoperă de ce muntele
Myohyang este numit ,,muntele miresmelor
misterioase.’’
Datorită înălțimii, muntele este adesea înconjurat de nori și învăluit în ceață.
Muntele este acoperit
de păduri de amestec și
de conifere fiind
protejate de un parc
național de 16 000
hectare. Stânci
spectaculoase asigură
habitatul pentru plante
endemice, pe cale de
dispariție, specii de
animale sau rezervația
pentru păsări.
9
Templul Kwanum având câteva imagini ale lui Budha în sala principală.În spate este pavilionul Mansu
Deasemeni a fost restaurată și arhiva deținând 80 000 de tăblițe din lemn cuprinzând
colecția completă a scripturilor budiste; în templul muzeu există o expoziție de acest fel.
Principalele atracții din
Myohyangsan
Templul POHYON– este unul dintre
cele 5 temple faimoase din Coreea
Pavilion monument
Pagoda Sokka având formă
octogonală înaltă de peste 8 m și
fiind construită la sfarșitul dinastiei
Koryo. Spre auditoriul Taranisok,
turnul clopotului și Haejangwon iar
în final înapoi la poarta Chongye.
Chonggak-pavilionul clopotului
Templul Pohyon a fost construit în 1042; este un templu budist reconstruit în
1441 și 1765 fiind binecunoscut pentru atmosfera calmă și priveliștea liniștitoare
dim-prejur.Odată au fost 24 de construcții și pagode multe dintre ele fiind
restaurate cum sunt sala Taeung, pavilionul Manse, templul Suchung, casa
Haejang, porțile Joghe, Haethal și Chonwang.
Templul Pohyon – este unul dintre cele 5 temple faimoase din Koreea
precum si arhiva detinand 80 000 de tablite din lemn cuprinzand colectia
completa a scripturilor budiste.
Sala Taeung și pagoda Sokka constând din 13 povești, în imagine jos
10
Regiunea turistică Myohyangsan oferă trasee turistice spectaculoase:
valea Sangwon- ( 6km) către poarta, cascada și pavilionul Kumgang, stâncile și cascada Inho, complexul Sangwon, cascada și pavilionul Chosin, pavilionul Oson, complexul Pulyong sau Poyun
valea Manphok- valea celor 10 000 de cascade- (8 km) către complexul Hwajang, schitul Tangun, cascada Kuchung, cascada și pavilionul Pison, stâncile Manphok, cascada Sogok
valea Chilsong- (20 km) către campingul Pirobong, stânca Paegun, vârfurile Wonman, Chonthae,Piro și înapoi spre cascadele Chilsong.
Centrul,,Expoziția internațională a
prieteniei'' adăpostește cadourile
primite de conducătorii nord-coreeni
(Kim Il Song și fiul său Kim Jong Il.)
A fost construit în 1978 și are o
extindere impresionantă pe 70 000
mp. Pare sa fie construit în stilul
tradițional corean dar nu este așa
fiind o construcție concretă la poalele
muntelui remarcabilă prin numărul
mare de camere din interior.
Expoziția internațională a prieteniei
HYANGSAN- orășelul mărginit de
râul Chongchun pe o parte și pârâul
Myohyang pe de altă parte. Are o
singură stradă iar de o parte și alta a
străzii sunt case tradiționale
coreene. Cam la 5 km după ce treci
de orășel, este hotelul în formă
piramidală cu același nume.
Pârâul HYANGSAN
Peștera RYONGMUN- lungă de
6km, formată din 2 grote principale și
30 grote mici, cel mai înalt tavan de
40 m înălțime,cu stalactite și
stalagmite. Uriașa peșteră se află în
județul Kujang, la 28 km de
Hyangsan; de la podul Kujang se
poate ajunge în 12 km pe un drum
secundar. Peștera este închisă însă
din 2014.
Myohyangsan extins pe o suprafață de 375 kmp și înalt de 1909 m în vârful Piro,
are semnificație istorică pentru că în 1592, (al 25-lea an al domniei regelui
Seonjeo, era Choson), în momentul invaziei forțate a japonezilor, călugărul
Hyujeog a adunat un grup care să apere națiunea. Un punct de maximă atracție
este Tangun-sa(în imagine jos) ce conține relictele lui Tangun întemeietorul
Gojeoson, prima națiune din peninsula coreană.
11
Drumul în sus și înapoi pe altă cărare
este de 14 km, un traseu de o zi:
Poarta Sangwon , o stâncă
având o îngustă trecere pe
dedesubt numită poartă.
Poarta Kumgang, o stâncă mare
căzută cu mult timp în urmă și
așezată lângă altă stâncă lăsând
o îngustă trecere printre ele
numită poartă.
Cascada Kumgang de unde apa
are o cădere de 2 m și pavilionul
situat pe o stâncă
Cascada Taeha, apa cade de pe
o stâncă enormă în gol și
formează un ecran de apă
argintiu.
Cascada Ryongyol are o cădere
de 84 m iar numele vine de la
iazul Ryong(dragon) de pe stânca
de deasupra.
Cascada Sanju (colier de perle) la
50 m mai sus de Ryong, are 29m
cădere și numele vine de la
balansarea stropilor de apă.
Stânca Inho , o stâncă având
forma de monstru, deasupra ei
fiind pavilionul Inho. Există o
poveste legat de stâncă: odată
un tigru i-a arătat drumul unui
călător care se rătăcise în timp
ce urca.
VALEA SANGWON 상원동
Schitul SANGWON- templul budist Sangwon-sa nu se
știe cât de vechi este, dar a fost un sanctuar aici în
perioada Koryo (936-1392). Actuala construcție datează
din 1580. E o inscripție,,cel mai înalt templu din
Hyangsan'' la altitudinea de 565m; în fața templului
sunt câțiva arbori bătrâni. Templul are 2 pavilioane,
primul Su cu izvorul numit laptele lui Budha, (apa se
presupune că vindecă ) și al doi-lea Chilsong construit
pe 4 piloni din aceeași bucată de lemn. De la mânăstire
poți merge la dreapta la templul Chuksong sau poți urca
în continuare.
Schitul
KUMGANG
12
Cascada Chonsin, apa care cade din rai, 86 m înălțime
și 4 m lățime
Stânca Tubu conform legendei este o bucată mare de
doufu(tahu) transformată în stâncă
Stânca Manmul în jurul stâncii Tubu, traversând
pârâul ajungi la stâncă
Templul Nungin la 1000 m cel mai înalt din muntele
Myohyangsan; clădirile actuale datează din 1780 dar a
fost coridor mai demult; priveliștea este magnifică.
Vârful Popwang 1389m, urcușul este foarte alunecos
iar cărarea urcă tot mai sus încât nu este o urcare
tocmai ușoară pentru a te bucura de panorama
asupra muntelui
Templul Chuksong de la schitul Sangwon spre stânca
Ryonggak, se ajunge la templu care are inscripționat la
intrare, în lemn anul 1875
Mânăstirea Puryong,la 2 km mai jos de templul
Chuksong, pavilionul Oson și mânăstirea reconstruită
în 1700; în fața mânăstirii este o grădină mare de flori.
Coborând la 970 m se ajunge înapoi la pavilionul
Kumgang.
Pavilion pe valea Sangwon lângă cascada Sanju 17m
Valea Sangwon
Curcubeu deasupra cascadei
13
Intrarea în valea cascadelor, spre
drumul de-a lungul râului
Myohyangsan, sunt 3 km până la
cele 9 cascade și alți 4 km din
cărare coboară înapoi după care
începe urcușul.
Izvorul Myohyangsan lângă intrarea
în vale, se presupune că izvorul de
apă minerală vindecă unele boli
Cascada Sogok situată la 400m fiind
preludiul simfoniei multor cascade
din vale
Cascada Murung la 250 m de Sogok,
apa curge peste un deal abrupt și
apoi cade 27m
Cascada Unson de 75m înălțime,
puțin mai sus de unde apa curge
printr-o gaură din stânci
Lacurile Pal mai sus, numite și
,,lacurile prieteniei’’ după o legendă
clasică despre 8 zâne care s-au
îmbăiat în ele
Stânca Manpok- cu ajutorul
treptelor din stancă și a unei bare de
oțel pentru sprijin poți urca mai sus;
din vârf se vede întraga vale
Cascada Yuson are 66 m și asigură
apa pentru cele 8 lacuri. Izvorul este
în spatele ei la 30m în lungul podului
Yuson
Stânca Jangsu urcând mai sus încă
40m ajungi la stânca de 15m lățime
și 20m înălțime numită stânca
Jangsu (general)
Cascada Pison la 300 m de Yuson,
acesta este locul unde au venit
zânele să se joace și s-au folosit de
curcubeul format de stropii de apă ai
cascadei ca să urce în rai (în imagine)
Pavilionul Pison la baza cascadei
sunt trepte alunecoase care urcă la
stânca Pison unde se află pavilionul
Pison (Pisonjong)
VALEA MANPOK 만폭동
14
Cascada Kuchung la 1km
distanță de Pison, numită
,,cascada celor 9 trepte’’
pentru că apa curge peste 9
trepte de piatră înainte de
cădere
Pavilionul Undok în spatele
cascadei Kuchung
Pavilionul Hyangno, de la
cascada Kuchung o cărare spre
vest coboară 700 m până la
pavilionul Hyangno de unde
altă cărare spre sud coboară la
intrarea în vale sau către nord
urcă pe traseu
Grota sfântului Tangun,
conform legendei în 2333
î.Ch. fondatorul regatului
Kojeoson s-a născut aici. Grota
are 16m lățime, 12m lungime
și 4 m înălțime
Stânca Tangun situată în
spatele peșterii de unde se
vede imaginea deosebită a
zonei
Vârful Hyangno puțin mai sus
Stânca Mujigae un pic mai jos
ajungi la stânca Curcubeu, se
presupune că trebuie să arate
ca un curcubeu pe care zânele
au coborât din rai. Are 30 m
lungime, 5m lățime și 2 m
înălțime
Templul Hwajang (în imagine
stânga jos), alți 2km în jos
ajungi la templul budist
Hwajang datând din perioada
Koryo(936-1392); în templu
este o pictură murală din
sec.XVII numită ,, Zâne
zburând’’
15
În jurul Myohyangsan sunt de semnalat:
Tehnopolul corean Pyongsong din 1969 cu o populație de 285000 locuitori, un centru al
științei și culturii
Orașul istoric Anju( 80km la NV de Myohyangsan) cu faimoase relicte istorice, zidul Anju din
perioada Koguryo și dinastia Ri, pavilionul Paeksang, parcul Chilsong și grota Songnam.
Valea urcă până la vârful Piro
cel mai înalt din Myohyangsan.
Intrarea pe vale este la 5 km
distanță de hotelul Hyangsan
Templul Habiro, cam la 2 km
de intrarea în vale unde se
întâlnesc râurile Chontae și
Chilsong. Templul datează
înainte de secolul XVII dar a
fost reconstruit în 1882. În
jurul templului sunt
pavilioanele Sansin și
Chilsong și templul Poryon.
În fața templului Habiro este
stânca Poryon.
Valea Chontae,천대동 de la templul Habiro e o cărare spre nord spre valea Chontae și se urcă la cascadele Chontae și Isonnam de 22 m înălțime, (foto1); în stânga cascadei, pe o stâncă este pavilionul Sonnam situat pe 3 piloane (foto2)
Templul Chungbiro, de la
templul Habiro se urcă pe o
cărare la 1200 m unde este
templul Chungbiro; în
spatele templului este vârful
Paegun și pavilionul lui, lângă
se află un izvor limpede,
vegetația devine alpină
Vârful Wonmang, la 1825 m
Vârful Piro,비로봉 de la
Wonmang la dreapta după
alți 2km se ajunge la Piro
1909m, în iulie și august sunt
înflorite florile, iar o cărare
coboară 9 km la mânăstirea
Habiro; de-a lungul cărării
sunt cascadele Chilgang și
Chilsong,eleșteul Chilsong,
cascadele Unsil, Saja, Pidan și
Mangyong.
De la Habiro se merge la Piro la
un loc de odihnă și grota
Kumgang și înapoi la intrarea în
vale.
Preluate de pe koreakonsult.com de
prof.Albulescu Mihaela Tatiana
VALEA CHILSONG 칠성동
16
Chestionar mediu -rezultatele chestionarului de mediu-
Programul de selectare a unui proiect de mediu realizat de elevi și
aplicarea lui de către școală, este în desfășurare. Acest program are două faze
distincte: una de chestionare depre mediul înconjurător și protejarea lui și a
doua de selectare a proiectelor de mediu cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului.
Redăm rezultatele chestionarului ,,Mediul înconjurător și protejarea
lui’’ susținut de elevii de la învățământul gimnazial din școala noastră și
specificăm faptul că elevii și-au însușit cunoștințe temeinice despre natură și
protejarea acesteia, venind cu propuneri și idei pentru o mai bună conservare
a mediului natural.
1.Identificarea bolilor naturii: 30%arderea copacilor,20% otrăvirea animalelor,16% alunecarea terenurilor,13% poluarea apelor,6% uscarea copacilor;
2.Cauzele îmbolnăvirii aerului:70% autovehiculele,66% fumul de fabrică,29% centrale,rafinării și uzine,2% gropi de gunoi,20% gazoducte,avioane și omul câte 6% fiecare, alte cauze:substanțele toxice,vulcanii,fumatul cu 3% fiecare;
3.Identificarea obiectelor reciclabile: 80% hârtie, 56% sticlă,53% peturi, 26% metal,10% cauciuc,6% îmbrăcăminte, altele ca baterii, doze, ambalaj cu un procent de 3% fiecare;
4. 100% au recunoscut că plantele declarate monumente ale naturii sunt ocrotite prin lege iar pădurea este plămânul verde;
5. 100% au separat corect prietenii naturii de dușmanii ei cu precizarea că 3% au menționat grebla și 36% colivia ca fiind dușmani ai naturii;
6.Precizarea unor acțiuni de protecție a naturii posibile pentru elevi: 43% colectarea deșeurilor, 36% plantarea copacilor, 20% îngrijirea animalelor,16% reciclarea deșeurilor,13% curățarea naturii,13% construirea de case pentru păsări,10% campanii de ecologizare, altele:voluntariat, atenționarea populației, proiecte de ecologizare, mersul pe bicicletă cu 3% fiecare;
7.Întocmirea unui regulament de protejare a naturii: la acțiuni permise 23% plantarea copacilor,13% reciclarea deșeurilor,13% îngrijirea pădurilor,10% ocrotirea animalelor,6% udarea plantelor, 6% aprinderea focului în locuri amenajate, 3% strângerea de fonduri pentru reciclare; la acțiuni interzise 53% aprinderea focului în pădure,40% tăierea copacilor,33% aruncarea deșeurilor,30% vânatul,13% poluarea apelor,10% ruperea florilor,6% fumatul, 3% folosirea excesivă a mașinii, defrișarea, fotografiatul pentru fiecare acțiune.
8. 100% au considerat fals faptul că activitatea umană nu produce deșeuri; 93% consideră că deșeurile poluează mediul față de 6,6%; 97% nu sunt de acord că este bine să arunce deșeurile în râuri; 63% sunt de părere că unele deșeuri sunt folositoare; 93% sunt de acord că reciclarea hârtiei salvează pădurea; 100% consideră falsă ideea interzicerii colectării și reciclării deșeurilor.
9. Toți elevii chestionați au completat corect regulile de comportament adecvat în natură.
Prof. Albulescu Mihaela Tatiana
17
ÎNDEMN LA O LUME MAI SĂNĂTOASĂ
Manta Darmina,Iliescu Adina
Clasa a V-a
Într-o zi ne-am hotărât să plantăm niște puieți,așa că am cumpărat
câțiva de la pepiniera din zonă. Ne-am gândit că făcând acest lucru de
,,Ziua Mediului’’ am acorda atenția necesară naturii pentru a o proteja
și pentru a da un exemplu bun de urmat.Ne-am echipat corespunzător
și am mai luat câteva lucruri necesare, precum unelte și
îngrășăminte.Ploase cu o seară înainte, așa că solul era umed și fertil.Am
muncit și am pus mult suflet pentru a ieși totul cum trebuie. Am săpat
mai multe gropi adânci, apoi am fixat rădăcinile în pământ și le-am
acoperit,punând puțin azotat la tulpinile copăceilor. După trei
săptămâni am observat că pomii plantați de noi prinseseră rădăcini și
înmuguriseră. Cel mai fericit moment a fost acela în care am putut să
savurăm din fructele lor.
18
Omenirea trebuie să învețe să cunoască valoarea apei
(Gânduri dedicate Zilei Mondiale a Apei)
Terra dispune de rezerve de apă. Cu toate acestea, în 2025 jumătate din populația planetei ar putea
avea dificultăți în a-și procura acest element vital pentru viață.
Pământul nu duce lipsă de apă însă cea mai mare parte a apei nu e potabilă. Cererea de apă crește
rapid în ritm aproximativ același cu creșterea populației. Fără mâncare rezistăm 3 săptămâni, fără apă 3 zile.
Cel mai mare consumator este agricultura. Industria este al 2-lea mare consumator și este responsabilă
de poluarea unor mari rezerve de apă existente.
Râurile transportă deșeurile industriale și miniere, poluanții agricoli și ape uzate poluând și ele mările
și oceanele ( 2 milioane tone deșeuri / zi sunt aruncate în apă).
Se adaugă schimbările climatice producând evenimente meteorologice extreme: inundații și secete.
Problema proprietății asupra apei încinge și ea spiritele fiindcă prin privatizarea apei s-ar rezolva și
epurarea apei, alții consideră că dreptul la apă nu e orientat spre profit și nici nu s-ar încuraja ideea de
economosire a apei.
Oricum, comunitatea internațională este conștientă de problemă.
Experții propun tehnologii ambițioase cum ar fi desalinizarea apei marine, alții susțin economisirea
apei – cheia problemei, în timp ce ceilalți merg pe metodele clasice de utilizare a apei.
Nu pierdem ocazia, de Ziua Mondială a Apei, să conștientizăm problema legată de apă și, de ce nu, să
ne inspire pe fiecare dintre noi să ne analizăm partea de responsabilitate în păstrarea pentru generația
următoare, a acestui prețios dar pe care ni l-a făcut planeta pe care locuim: apa noastră cea de toate zilele.
Prof. Mihaela Tatiana Albulescu
Lucrări ale elevilor dedicate Zilei Mondiale a Apei 19
Prof. înv. primar Preda Constanţa-Luminiţa
Am sărbătorit de curând Ziua Europei, iar deviza „unitate în diversitate” este ilustrativă pentru proiectele educaţionale care vizează promovarea tradiţiilor locale.
Printr-o invitaţie adresată de Liceul Teoretic „Traian Lalescu” din localitatea Brăneşti, judeţul Ilfov, partener activ al Şcolii Gimnaziale”Nicolae Titulescu” în cadrul proiectului educaţional regional „Oameni şi locuri”, am participat la Festivalul Tradiţional „Ziua Cucilor”, activitate principală a proiectului internaţional „Promovarea şi conservarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european”.
„Ziua Cucilor” se sărbătoreşte în Comuna Brăneşti, situată la câţiva kilometri de capitală, în fiecare an la 14 martie, marcând debutul calendaristic al anotimpului primăvara într-un mod inedit, o adevărată explozie de culoare, cântec şi veselie care reuneşte întreaga comunitate în cadrul unei manifestări care antrenează deja şcoli şi asociaţii culturale din ţară şi din străinătate. Este un festival popular al teatrului de măşti care pune în valoare tradiţii străvechi, autentice prin care spiritul artistic popular şi-a găsit o manifestare unică.
Astfel, grupuri de elevi şi tineri, reprezentând şcoli şi asociaţii culturale din localitate (comuna Brăneşti este singura din ţară care are nu mai puţin de patru licee), din ţară şi din străinătate au îmbrăcat costumele de „cuc” şi de „cucoaică” şi au plecat să ureze oamenilor un an roditor, cu recolte bogate, cu sănătate şi noroc. Ei au defilat în costume impresionante, realizate după o temeinică documentare în istoria şi tradiţia comunităţii reprezentate, străbătând întreaga localitate în zvon de clopoţei, chiuituri şi cântec popular. Odată ajunşi la scena uriaşă din centrul comunei, fiecare grup s-a prezentat şi a susţinut un program original de cântece, jocuri, dramatizări specifice teatrului de măşti, într-un decor ce reconstiuia gospodăria de altădată, cu ocupaţii şi tradiţii proprii.
Aş enumera doar câteva dintre grupurile care m-au impresionat foarte mult: „Brondoşii din Cavnic” Maramureş, „Uncheşii din Păuneşti”, Vrancea, „Cucii din Lipniţa”, Tulcea, „Lolele din Agniţa” Sibiu, „Mascaţii din Belceşti”, Iaşi, „Brezaiele din Domneşti”, Ilfov, „Kukerii din Kali Petrovo” Bulgaria şi, mai ales, grupurile de elevi mascaţi ale şcolilor din comuna Brăneşti.
După ce au impresionat prin costumele lor, grupurile au pornit să se întreacă în câtece şi dansuri populare desprinse din cununa datinilor străvechi. În finalul manifestării, întreaga comunitate a vibrat la acordurile orchestrei Lăutarilor din Chişinău care au acompanit nume vestite ale folclorului românesc: Niculina Stoican, Viorica Macovei, Constantin Ienceanu, Petrică Mâţu-Stoian, Gelu Voicu şi alţi interpreţi renumiţi, într-o prezentare de excepţie a Iulianei Tudor.
Întreaga manifestare a constituit un exemplu de colaborare a instituţiilor din cadrul unei comunităţi, în cadrul unui proiect educaţional care susţine promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor într-o lume în care acest lucru este tot mai dificil de realizat.
20
Imagini din timpul defilării măștilor și costumelor tradiționale
21
Școala Altfel - Șă știi mai multe, să fii mai bun
În vizită la fabrica Coca-Cola
Educația unui copil nu se realizează doar în mod formal, în
cadrul orelor de curs ci și prin activități extrașcolare sau
extracurriculare. De aceea Săptămâna școala altfel își propune un alt
mod de a pregăti elevii, prin diverse activități interactive și
interesante.
Scopul acestui program este implicarea elevilor în activități
care să răspundă intereselor și preocupărilor diverse și să pună în
valoare talente și capacități din diverse domenii, nu neapărat cele din
curriculum.
În spiritual acestor idei, în această săptămână, am organizat o
vizită la Fabrica Coca-Cola din Ploiești. Întâmpinați de doi tineri
voluntari de la Școala de Valori, elevii clasei a V-a au fost conduși pe
drumul cunoașterii procesului tehnologic de fabricare și îmbuteliere a
produselor Coca-Cola.
Sub forma unui joc, prin descoperire și prin intuiție, elevii au aflat
lucruri interesante, de la istoria Coca-Cola, până la rețeta
miraculoasă a celei mai vândute băuturi, de la publicitatea plină de
culoare și sunet până la campaniile umanitare și de protejare a
mediului.
Elevii au fost fascinați de
uluitoarea defilare a sticlelor și
dozelor precum și de
automatizările din fluxul de
fabricație. Aflați pe un culoar,
deasupra secțiilor, ei au putut
observa modul de amestecare a
ingredientelor,umplere,verificare
, etichetare și ambalare la bax.
22
Știați că ?
Compania Coca-Cola a fost înfiintaţă în anul 1886, iar
pe piaţa din România a intrat în anul 1991
În România, Coca-Cola îmbuteliează în fabricile din
Ploieşti, Timişoara şi Vatra Dornei
Băuturile răcoritoare ale companiei sunt:
carbonatate (Coca-Cola, Fanta, Sprite, Scheweppes),
necarbonatate (Cappy Tempo), nectaruri (Cappy
Nectar), până la ceaiuri (Nestea), apă (Dorna, Dorna-
Izvorul Alb, Poiana Negri), băuturi energizante
(Burn) şi cafea Ready to Drink (Illy).
Coca-Cola România a lansat pe piața locală un nou
ambalaj fabricat în proporție de până la 30% din
plante.
Prof. SANDU DOINA
23
ȘCOALA ALTFEL În cadrul proiectului tematic " Vreau să fiu sănătos!", noi, grupa mică "Piticii" am desfășurat o activitate în care am realizat salată de fructe. După o scurtă conversație despre importanța vitaminelor pentru sănătatea organismului uman , copiii s-au implicat cu mult entuziasm în această activitate de realizare a salatei de fructe. În urma efortului pe care aceștia le-au depus pentru tăierea fructelor, au savurat cu o satisfacție deosebită salata, aceasta fiind produsul final al activității noastre.(pozele cu salata de fructe). Una dintre activitățile desfășurate de grupa mică în săptămâna " Să știi mai multe, să fii mai bun!" a fost cea de ecologie numită "'Micii ecologiști". După ce preșcolarii au adunat deșeurile din curtea grădiniței, am plantat împreună semințe de flori. Copiii au fost interesați și au rămas profund impresionați de modul de plantare al semințelor. ( fotografiile cu plantatul semințelor).
CIOBANU CLAUDIA, educatoare
la Grădinița nr.51 și grupa mică
,,Piticii’’
DUMITROIU LIVIA, educatoare
la Grădinița nr.51 și grupa
mijlocie ,,Delfinii’’
24
Școala noastră poartă numele ilustrei personalități:
Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova – d. 17 martie 1941, Cannes) a fost un diplomat și om politic
român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, fost președinte al Ligii Națiunilor.
,,Viața trebuie luată așa cum vine, să
știi să compensezi neplăcerile și
greul ei cu tot ce e mai bun și mai
frumos.’’
NICOLAE TITULESCU
Grupul de redactare a revistei:
Coordonatori: prof.Albulescu Mihaela Tatiana, prof.Sandu Doina
Colaboratori: prof.Modoian Andreea, prof. Toader Carmen,
prof.Franciuc Ionelia, prof.înv.primar Vlăduță Flori,educatori:
Ciobanu Claudia și Dumitroiu Livia,prof.înv.primar Preda
Constanța
Elevii școlii gimnaziale ,,Nicolae Titulescu’’Ploiești și preșcolari de
la Grădinița nr.51 Ploiești
