---------------------------------------------------------- Conectori logici:Pot fi cuvinte (conjuncţii, adverbe, prepoziţii, interjecţii), expresii şi locuţiuni (conjuncţionale, adverbiale,

prepoziţionale), verbe şi expresii verbale, propoziţii care organizează discursul argumentativ. Conectori care introduc teza: părerea mea este că, voi arăta că Conectori care leagă argumentele de tezele pe care le susţin: prin urmare, aşadar, în consecinţă, fiindcă,

deoarece, întrucât Conectori care introduc argumente (justificatori): căci, pentru că, de fapt, dovadă că, cum, având în

vedere că, de altfel conectori care introduc primul argument: în primul rând, mai întâi de toate, să începem prin, trebuie

amintit mai întâi că, prima remarcă se referă la, să pornim de la... conectori care introduc următoarele argumente: în al doilea rând, în plus , în continuare, la fel, pe de o

parte... pe de altă parte, nu numai... ci şi conectori care introduc ultimul argument: în fine, pentru a termina, în ultimul rând, nu în ultimul rând conectori care leagă argumentele între ele: şi, dar, însă, ci, sau Conectori care introduc concluzia: deci, în concluzie, aşadar, iată de ce, ei bine

TIPURI DE CONECTORI de analogie: şi, de asemenea, adică, precum, ca şi, ca şi cum, asta aminteşte de, să ne amintim de de exemplificare sau ilustrare: de exemplu, de pildă, anume, să luăm în considerare de explicare: adică, altfel spus, mă refer la, vreau să spun, de fapt de disjuncţie: sau, fie, ori, exceptând, ceea ce exclude, spre deosebire de opoziţie, de rezervă, de rectificare, de respingere: dar, or, totuşi, cu toate acestea, în schimb, din contră, de

fapt, în realitate, în timp ce, în loc să, nici, ceea ce contrazice, ceea ce interzice de concesie: chiar dacă, cu toate acestea, totuşi, să admitem totuşi, în ciuda de cauzalitate: pentru că, fiindcă, deoarece, căci, având în vedere, dat fiind că, din moment ce, de aceea de consecinţă: deci, în consecinţă, ca urmare, ceea ce implică, de unde decurge, ceea ce ne trimite la, de frica

ELEMENTE CONECTOARE: (adverbe, locuţiuni adverbiale, conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale, structuri verbale) ; exprimă

succesiunea, continuitatea : în primul rând, în al doilea rând, etc, pe de o parte... pe de altă parte, în plus, de asemenea

contrastul: dar, însă, ci, în contrast cu, dimpotrivă ierarhizarea: înainte de toate, mai presus de toate, mai important decât comparaţia: la fel cu, tot aşa, ca în comparaţie cu, în mod asemănător probabilitatea: probabil, posibil, este cu putinţă, s-ar putea ca certitudinea: cu siguranţă, desigur, fireşte, nu este nici o îndoială că concesia: deşi, totuşi, cu toate acestea, chiar dacă concluzia: deci, aşa, prin urmare, în concluzie, în consecinţă, la urma urmelor

Raportul argumentativ Conectorianalogie, asemănare, identitate, însumare şi...şi..., de asemenea, adică, în plus, ca şi, mai degrabă, la fel ca şi, la

asta se adaugă, acest lucru se aseamănă cu, acest lucru aminteşte de, etc.

disjuncţie, separare, alternanţă sau...sau..., nici...nici..., fie...fie...,numai dacă, cu excepţia, excepţie face, acest fapt exclude, acest fapt diferă de, acest fapt este incomparabil cu, etc.

opoziţie, obiecţie, contradicţie dar, ori, cu toate acestea, prin opoziţie cu, în sens contrar, în pofida, în loc de, chiar dacă, împotriva, în ciuda, acest lucru contrazice, acest lucru se opune, acest lucru împiedică să, acest lucru interzice să, etc.

cauză, motivaţie, explicaţie pentru că, de fapt, deoarece, iată de ce, din moment ce, din cauză că, ca urmare a, acest fapt rezultă / depinde / provine / decurge din, acest fapt precedă, etc.

consecinţă, deducţie, corolar în consecinţă, deci, acest fapt implică, are ca efect, provoacă, aduce cu sine, produce, conduce la, drept urmare, etc.

concesie chiar dacă, cu toate acestea, totuşi, în ciuda, etc.

1.

Structura argumentării (paragrafe!!)Teza:.................................................................................................................................................Argumente:....................................................................................................................................... ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Exemple:...............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Concluzia:........................................................................................................................................

2.

Tipuri de exemple prezente: exemple personale (oferă o mărturie directă, pentru a

extrage o idee generală); exemple literare (referinţă la o carte, film, etc. ca suport

concret de justificare); istoria (apropierea de trecut, de un fapt deja verificat,

autentificat); anecdota (introducerea unei note comice); statistici (cifre, date); fabula, mitul (o idee concretă, o relatare, prin care

discursul devine mai credibil); imagine, comparaţie (prin care se lămureşte o idee);

3.

Tipuri de relaţii logice: implicite (deduse prin indici: punctuaţia, juxtapunerea,

paragrafe); explicite (prin conectori logici);

4.

Conectori: de adăugare / gradare: de comparaţie / echivalenţă / paralelă: de indicare a unei alternative: de restricţie / opoziţie: de condiţie / supoziţie / ipoteză: de indicare a unei consecinţe: de explicitare: de scop: de ilustrare: de concluzionare: de clasare:

etc.5.

Tipuri de raţionament: deductiv (de la general la particular); inductiv (de la particular la general); prin analogie (prin comparare cu o situaţie similară); concesiv (pare că se admite teza contrară, pentru a fi mai

apoi infirmată); reducere la absurd (presupunerea unei idei contrare tezei,

pentru a arăta că se ajunge la o concluzie falsă); critic (se critică sau se respinge teza opusă celei

susţinute); silogism (raţionament deductiv care trage concluzia din

două premise considerate adevărate); entimemă (silogism din care lipseşte o componentă).

6.

Strategii: respingerea (a examina argumentele pentru a le respinge;

a formula o antiteză); concesia (a accepta o teză adversă pentru a arăta

adeziunea parţială sau pentru a anticipa obiecţiile); confruntarea (compară teza şi antiteza prin relevarea

convergenţelor şi divergenţelor); adeziunea (acceptarea tezei unui autor); examenul critic (trecerea în revistă a argumentelor pentru

a releva punctele tari şi punctele slabe).7.

Mijloace de persuasiune: amplificarea (prin parafrază); dramatizarea (prin termeni cu mare valoare emotivă); valorizarea (enunţarea unor termeni peiorativi sau

apreciativi); explicitarea (adăugarea informaţiei care să implice o bună

înţelegere); figurativul (enunţarea cu ajutorul figurilor de stil).

8.

Calitatea argumentelor: acceptabilitatea; fundamentarea; pertinenţa.