Bun venit la Consfătuirea cadrelor

didactieAn şcolar, 2015-2016!

NOUĂ NE PASĂ, NOI FACEM DIFERENȚA

(MARILYIN ROSE, traducere și adaptare Lucian

Vrăsmaș)

Undeva, un copil / foarte singur,

Pentru că oamenii trec /Fără să le pese /De ce și unde merg.

Degeaba privești spre el, /E greu să vezi lumina /Din ochi strălucind,

Dacă îi întorci spatele/ Și nu te uiți în urmă.

Așa este viața, un lucru dur și rece. /Nouă ne pasă, noi facem

diferența

Prin lucrurile pe care le spunem și le facem

Iar asta depinde de mine și de tine.

Dacă ne pasă, /Dacă rămânem toți uniți

Pentru ca ei-copiii/ Să fie prieteni.

Privește-ți în inimă /Și vei găsi răspunsurile.

Ia-i locul doar pentru o clipă/ Și vei vedea

De ce și unde să mergi./Trebuie să te uiți înspre el.

Sunt atâtea lucruri pe care le putem face/Dacă-l ajutăm.

Așa că ia-l de mână/Și învață-l să viseze acum.

Realitatea, /Responsabilitățile.

Nouă ne pasă...Noi facem diferența

Vorbește și fii voce /În viața unui copil.

Dă-i speranța de a fi ghid /Și de a-l ajuta.

Ce contează acum cel mai mult

Este că el învață cum să stea drept.

Nouă ne pasă în această viață,

De UNUL și de TOȚI.

Nouă ne pasă! Noi facem diferența!

De ce aceste versuri?Fiecare copil care se naşte este o speranţă. O speranță pentru părinții săi, pentru sine, dar și pentru comunitatea în care trăiește. Acest adevăr constituie, poate, cea mai profundă argumentare a ceea ce se doreşte a fi mişcarea în favoarea drepturilor copilului. Oricât de exactă şi influentă este ştiinţa lumii moderne, nu poate fi mai convingătoare decât inima şi dragostea unei mame, ca tot ceea ce ţine de argumentaţia naturală a fiinţei umane. Copilul, acest vlăstar plăpând şi vulnerabil al omului, are nevoie în primii ani de viaţă de o continuă acompaniere a adultului în dezvoltarea sa. Cât de puternică sau directă să fie această acompaniere? Aceasta constituie întrebarea la care pedagogia vârstelor mici încearcă să găsească un răspuns adecvat.

-

Astăzi și întotdeauna!

... ne propunem să repetăm și iar să repetăm pentru a înțelege pentru

totdeauna că, în tot ceea ce facem:

- copilul trebuie să constituie prioritatea;

- copilul trebuie să fie în centrul tuturor activităților și preocupărilor

noastre profesionale;

- copilul trebuie să fie ținta supremă;

- iar impactul acțiunilor noastre, ale tuturor adulților cu care intră în

contact, care acționează asupra sa trebuie să constituie țintă, obiectiv,

preocupare, temere și așteptare, motiv de analize, discuții,

dezbateri....trebuie să constituie prioritate de grad zero!

Analiza rapoartelor de activitate ne dezvăluie o lume preocupată de educația celor mici, o lume creativă, care desfășoară un volum uriaș de muncă, o lume dedicată și pasionată de ceea ce face. Dar, dată fiind preocuparea oamenilor de știință de a identifica factorii care dau un start cât mai adecvat în viaţă fiinţei umane, date fiind problemele lumii contemporane, considerăm că este urgent a ne reconsidera întreaga activitate (începând cu managementul instituțional, managementul clasei și până la modelarea conștiinței umane și profesionale a fiecăruia dintre noi), pentru că generația mileniului III este în grădinițe...noi vom fi responsabili de cum vor evolua?! În ce sens și cum este posibil acest lucru, ne-am propus să discutăm astăzi...și toate pentru a nu alerga...ci pentru a porni la timp?!

”Degeaba alergi, trebuie să pornești la timp!” Napoleoan Bonaparte

Lumea contemporană şi provocările ei privind educația în primii ani de viață

Pentru a putea sprijini cu adevărat copilul, este important să cunoaștem/înțelegm și lua în calcul câteva categorii majore de probleme ale lumii contemporane demne de luat în calcul în activitatea noastră, pentru că, din această lume provin copiii noștri!

Va trebui să reflectăm dacă, atunci când am stabilit ținte, priorități, obiective, am luat în calcul aceste aspecte, dacă ne-am gândit la impactul acestora asupra copilului?!

Dacă da, ce am făcut, când, cum, cu cine, care ne sunt exemplele de bune practici în acest sens?

1. Probleme generate de dezvoltarea economică ultimelor

decenii

a.probleme globale cu impact major: poluarea, degradarea

calității alimentelor consummate încă din primii ani de

viață, explozia informațională, șa.; cursa înarmărilor,

pericolul nuclear mondial, crime împotriva umanității,

etc..și toate acestea în contrast cu fenomene pozitive de

tipul: generalizarea și permanentizarea educației,

realizarea educației pe axa formal-informal într-o varietate

de modalități etc.

b. probleme legate de extinderea urbanizării:

aglomerările demografice impugn copiilor o serie de stimuli agresivi (tehnologii foarte avansate, medii informaționale, practici relaționale dure etc….) situații care ne fac să vorbim copiilor de ”străinul periculos”... în timp ce noi predăm și vorbim despre deschiderea spre ceilalți, acceptare, toleranță etc!

2. Probleme legate de cadrul familial de existență și de modul de viață adoptat în mediul domestic configurate în relație cu anumite aspecte.

a. Structura familială din care fac parte copiii de vârstă mică (în ultimile decenii, căsătoriile eșuează iar părinții stabilesc între ei așa-zise parteneriate; copii crescuți de mame singure, fie prea bătrâne, fie prea tinere , copii abandonați de către proprii părinți și crescuți în noi structurei umane: centre de plasament, sau familii ”noi”- familii ale rudelor, familii adoptive, familii de asistenți maternali . Și atunci apare cel puțin o întrebare: care sunt efectele exercitate asupra copiilor de mediile familiale incomplete sau atipice/anomice în cadrul cărora cresc? relația copilului cu mediul domestic de viață căruia aparține/mediul de rezidență/spațiul/casă de locuit/; exercitarea rolurilor parentale etc....ne-am gândit la impactul acestora asupra copilului? Daca da, ce am făcut? Ce exemple de bune practici am raportat?

b. Probleme legate de statutul socio-economic/material al familiilor de proveniență: -familii care trăiesc la limita sărăciei și familii cu bunuri material în exces. Care este nivelul minim acceptabil la care educația copilului de vârstă mică se dovedește a fi eficientă? Care sunt standardele minime ale educației de calitate? Cum se poate asigura cadrul socio-obiectiv al respectării dreptului copilului la educație, la șanse egale de devenire și poziționare social/comunitară atunci când acesta face parte din structuri familiale sărace?

Instituțiile de educație a copiilor de vârstă mică sunt receptate ca elemente structurale ale comunității, ceea ce le transform în centre educative; de la ele se așteaptă să devină suplinitoare ale familiei de bază; dacă, în alte intervale temporale, de la aceste instituții se aștepta ca ele să ofere conținuturi informaționale semnificative, în prezent acestora li se ”pretinde” o mai mare bogăție experiențială de tip familial sau de esență comună cu aceasta, una care să ”umple” multidimensional absența conviețuirii copilului în primii ani de viață în familia de proveniență.

Relația copilului de vârstă mică cu mediul domestic de viață căruia aparține/mediul de rezidență/casa/spațiul de locuit:-copiii se află, ca și părinții lor, de altfel, pentru intervale din ce în ce mai mari în afara casei sau a mediului rezidențial de bază; -masa se servește de către toți membrii familiei la restaurant/cantină, dar nu acasă, părinții muncesc în alte localități/țări decât locul de domiciliu fără posibilitatea de revenire acasă zilnic sau la câteva zile, fără experiențe ”receptate” în întregul lor, de la început până la sfârșit, fără experimentarea unor activități, ”munci” pe măsura copilului, dar cu efecte certe în privința creării de amintiri plăcute legate de membrii familiei, de importanța activității pentru familie.-Ce fel de mediu este necesar să se stucutureze în instituțiile care asistă astfel de copii, se întreabă specialiștii peste tot în lume?! Ce relație trebuie creată între mediul din familie, cel din grădiniță și mediul școlar pentru a eficientiza educația?

-Instituțiile de educație a copiilor de vârstă mică sunt receptate ca elemente structurale ale comunității, ceea ce le transformă în centre educative; de la ele se așteaptă să devină suplinitoare ale familiei de bază; dacă, în alte intervale temporale, de la aceste instituții se aștepta ca ele să ofere conținuturi informaționale semnificative, în prezent acestora li se ”pretinde” o mai mare bogăție experiențială de tip familial sau de esență comună cu aceasta, una care să ”umple” multidimensional absența conviețuirii copilului în primii ani de viață în familia de proveniență.

d. Exercitarea rolurilor parentale: receptată ca activitate copleșitoare, împovorătoare, ca barieră în ”trăirea vieții”, creșterea copiilor este transferată de către părinții biologici ai acestora spre alte persoane:

bunici, mătuși, frați/surori, vecini sau persoane ce aparțin unei categorii profesionale noi: bonă, babysitter/cadru didactic supraveghetor/cadru medical supraveghetor etc. În cazuri speciale, copiii sunt preluați de servicii de asistență social, de centre de plasament sau sunt ”dați” spre îngrijire asistenților maternali. În aceste condiții, devine imperativă punerea în discuție a problemei profilului psihosociomoral al adultului/educatorului care intră în contact cu copilul de vârstă mică și a pregătirii acestuia pentru exercitarea responsabilă a rolului asumat.

3. Probleme în sfera valorilor practicate de indivizi și grupurile umane (criza valorilor, modalități distorsionate de receptare a valorilor, supraevaluarea competiției).

a. Criza valorilor: analiștii invocă tot mai frecvent criza valorilor în lumea actuală și dezechilibrul flagrant dintre prețuirea exagerată acordată valorilor materiale și absența interesului pentru valorile culturale și spirituale, în general

Atmosfera în care cresc noile generații este din multe puncte de vedere dezechilibrată; există luptă pentru pace, pentru bani, success etc.; există conflicte (în toate sferele vieții sociale), există violență distructivă pe fondul apelului la forță, la înarmare. Oamenii, în general, nu mai puțin copiii mici, sunt incitați la violență, chiar violență gratuită, la supraconsum (prin sistemul publicitar agresiv se cultivă atitudinile de consummator/gustul pentru consum/consum ostentativ/terapie prin shopping), la a accesa soluții cât mai facile, cât mai rapide atât pentru necesități autentice, cât și pentru false trebuințe, la a folosi un efort minim pentru rezolvarea tuturor problemelor, la lipsa de sens în trăirea stării de confort/distracție, dar și efort/muncă etc.

b. Modalități distorsionate de receptare a valorilor:

- receptarea valorilor și valorizarea elementelor existenței sunt esențial afectate de absența contactului copiilor mici cu realitatea concretă, neglijată, abandonată în favoarea lumii virtuale.

4. Și ca și cum nu ar fi de ajuns ne mai confruntăm și cu un val de pesimiști!

”Ca indivizi putem alege a vedea viața în ce culori dorim noi dar ca educatori nu avem de ales, nu putem fi decât optimiști căci învățământul are nevoie de optimiști așa cum natația are nevoie de un mediu lichid pentru a fi practicată. Cine nu vrea vrea să se ude să se lase de înnot, cui îi repugnă optimismul să se lase de învățământ și să nu-și propună să se gândească în ce constă educația. Pentru că a educa înseamnă a crede în perfectibilitatea omului, în capacitatea sa înnăscută de a învăța și în dorința de cunoaștere de care este animat, că există unele lucruri care pot și merită să fie cunoscute, că noi oamenii ne putem face mai buni unii pe alții prin cunoaștere.De toate aceste credințe optimiste te poți foarte bine îndoi în particular, dar când încerci să faci educație sau să înțelegi în ce constă educația nu-ți rămâne decât să le accepți.

Cu pesimism adevărat se poate scrie contra educației, dar pentru a o exercita sau studia, optimismul devine indispensabil! Pesimiștii pot fi buni dresori, dar nu buni educatori!”(Fermando Savater, 1977, Curajul de a educa, Editura Arc, Chișinău, pp. 18/19.)

Dacă vom continua a fi pesimiști, a găsi vinovați în locul identificării și rezolvării problemelor specifice lumii în care trăim riscăm să...alergăm degeaba....

Ce spun specialiștii despre atitudinea unor adulți.....Cât despre noi, adulții - ”Suntem, fără îndoială, cu toții un pic depășiți de sarcina pe care o avem și cu siguranță afectați, mai mult decât vrem s-o admitem, de faptul că într-o epocă în care realizările noastre tehnologice ne-au redus spațiul, ajungând apropape să recuzăm statutul nostru de muritori , cunoștințele noastre desore copil să nu reușeasacă să facă din el un ready-made susceptibil să se plieze prostește la ”modul de folosire” pe care am dori să putem să i-l aplicăm în mod mecanic”- Aldo Naouri, 2009, ”Cum să ne educăm copiii, editura Trei, București, pg. 63.

Să reflectăm!

-am identificat acest tip de probleme?

-ce am făcut în acest sens?

-Rezolvarea problemei este rezultatul efortului

colectiv?

-am avut ca parteneri alături părinții/ bunicii/ tutori/

reprezentanți ai comunității?

-toată lumea cunoaște rezultatele/impactul?

Ce impact pot avea aceste aspecte?!

”Nu există oameni răi, exista oameni care suferă!”

În primele etape ale vietii, copilul cunoaşte bucuria de a fi el însuşi, după care va începe să cunoască durerea provocată de faptul că nu are dreptul de a acţiona mereu cum vrea el. Urmează o perioadă de criză și de revoltă.Apoi, pentru a-şi micşora suferinţa, copilul se resemnează şi ajunge să-şi creeze o nouă personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalţi să devină. Finalmente, ajunge să își creeze mai multe măști pe care le folosește pentru a se apăra împotriva suferinţei trăite.

Aceste mAceste măşăşti corespund celor cinci rti corespund celor cinci răăni ni iimportante, trmportante, trăăite de fiinite de fiinţţa umana umanăă: : respingere, abandon, umilire, trrespingere, abandon, umilire, trăădare, dare, nedreptate.nedreptate.TToate dificuloate dificultățtățile de ordin fizic, emoile de ordin fizic, emoţţional ional sau mental sau mental îşîşi au originea i au originea îîn n aceste aceste rrăănini, de , de asemenea, asemenea, aspectele legate de aspectele legate de îîngrngrăşăşarea area sau slsau slăăbirea exageratbirea exageratăă a unor persoane a unor persoane..Vrem să ascundem de noi înşine şi de Vrem să ascundem de noi înşine şi de ceilalți aceste răni, de aceea ne creăm ceilalți aceste răni, de aceea ne creăm nişte măşti.nişte măşti.

• Aceste mAceste mășăști corespund celor cinci rti corespund celor cinci răăni ni iimportante, trmportante, trăăite de fiinite de fiinţţa umana umanăă: : respingere, respingere, abandon, umilire, trabandon, umilire, trăădare, nedreptate.dare, nedreptate.

• toate dificultoate dificultățtățile de ordin fizic, emoile de ordin fizic, emoţţional sau ional sau mental mental îșîși au originea i au originea îîn n aceste aceste rrăănini, de asemenea, , de asemenea, aspectele legate de aspectele legate de îîngrngrășășarea sau slarea sau slăăbirea birea exageratexageratăă a unor persoane a unor persoane..

• Vrem să ascundem de noi înşine şi de ceilalți Vrem să ascundem de noi înşine şi de ceilalți aceste răni, de aceea ne creăm nişte măşti.aceste răni, de aceea ne creăm nişte măşti.

Respingere Fugar

Abandon Dependent

Umilire Masochist

Trădare Dominator

Nedreptate Rigid

O mască reprezintă un tip de personalitate, cu O mască reprezintă un tip de personalitate, cu anumite caracteristici, ca urmare a dezvoltării unor anumite caracteristici, ca urmare a dezvoltării unor convingeri care influențează atitudinea interioară și convingeri care influențează atitudinea interioară și comportamentele. Masca este un fel de pansament.comportamentele. Masca este un fel de pansament.Purtăm o mască doar atunci când vrem să ne Purtăm o mască doar atunci când vrem să ne protejăm, când ne este teamă să suferim, să retrăim protejăm, când ne este teamă să suferim, să retrăim o anume rană. Ex.în cazul în care o persoană o anume rană. Ex.în cazul în care o persoană trăiește o nedreptate, se judecă pe sine ca fiind trăiește o nedreptate, se judecă pe sine ca fiind nedreaptă va purta masca persoanei rigide.nedreaptă va purta masca persoanei rigide.Măștile pe care le creăm sunt vizibile și în înfățișarea Măștile pe care le creăm sunt vizibile și în înfățișarea exterioară, corpul reflectă fidel ce se întâmplă în exterioară, corpul reflectă fidel ce se întâmplă în interiorul nostru.interiorul nostru.

Se întâmplă rar ca o persoană să aibă o singură rană Se întâmplă rar ca o persoană să aibă o singură rană (pot fi 3,4,5); una dintre ele predomină, în timp ce (pot fi 3,4,5); una dintre ele predomină, în timp ce celelalte sunt mai puțin vizibile.celelalte sunt mai puțin vizibile.Faptul că porți o mască nu înseamnă că te și vindeci.Faptul că porți o mască nu înseamnă că te și vindeci.Se poate întâmpla ca într-o singură zi să purtăm una sau Se poate întâmpla ca într-o singură zi să purtăm una sau mai multe măști sau putem purta mai mult timp aceeași mai multe măști sau putem purta mai mult timp aceeași mască.mască.Și putem dicuta despre fiecare rană și respectiv mască Și putem dicuta despre fiecare rană și respectiv mască dar nu acesta ne este scopul, dorim să atragem atenția, dar nu acesta ne este scopul, dorim să atragem atenția, cât nu este prea târyiu că este timpul detaliilor de ordin cât nu este prea târyiu că este timpul detaliilor de ordin profesional, este timpul să facem pași spre performană profesional, este timpul să facem pași spre performană și caliate, este timpul să ascultăm glasul copilului.....cât și caliate, este timpul să ascultăm glasul copilului.....cât nu este prea târziu....și repetăm: generația mileniului III nu este prea târziu....și repetăm: generația mileniului III este în grădinițe!este în grădinițe!

Și ...mai e ceva!Iar dacă am înțeles aceste aspect trebuie să înțelegem și noua generație de părinți și, cred, că trebuie să facem efortul conjugat de a ne pregăti cu mult mai temeinic pentru o ” Școală a părinților” care trăiesc în această lume?! Să ne pregătim pentru a găsi acele răspunsuri care să-i motiveze și nu eticheteze, care să-i sprijine și nu să-i învinovățească, așa cum ne învață – N.L.V. Pelt, 2002, Secretele părintelui deplin, Editura ”Viață și sănătate”, București, p. 12: ”Nu vă simțiți vinovați sau nu vă învinovățiți pentru greșelile din trecut. Ați fi putut să vă dați doctoratul în psihologie și totuși să faceți o grămadă de greșeli în creșterea copiilor, ca psihologul care avea șase teorii despre creșterea copiilor și nici un copil și care a încheiat având șase copii și nici o teorie!”.

•Aşadar, cunoscând Lumea contemporană şi provocările ei, privind educația în primii ani de viață, trebuie să privim şi să tratăm copilul ca univers de descoperit. •În acest sens spunem că activitatea trebuie să se desfăşoare firesc....pe identificarea de nevoi, probleme reale şi raportarea soluțiilor găsite, a paşilor făcuți, exemple de buna practică care să arate progresul şi calitatea.•Ne-am cantonat în câteva tipuri de activități şi parcă ne este teamă să evadăm...deşi muncim foarte mult;•Cele mai multe dintre rapoarte sunt o înşiruire de activități, multe suprapuse, cu date introduse în machete (noi am explicat rolul machetelor...acela de centralizare, aspect care nu înseamnă că nu faci analiza activității?!); fără analize pertinente care să arate cu ce mă detaşez de restul instituțiilor (pentru că avem nevoi diferite), care este categoria de activități care ne defineşte, dă personaliate instituției noastre? Cu ce exemple de bună practică mă prezint în fața comunității dar mai ales, dacă truda noastră a avut impactul dorit( asupra copilului, cadrelor didactice, partenerilor în educație)? •Ce am făcut bun, ce nu a ieşit aşa cum ne doream, replanificăm, de aceea există rubrica evaluare, şi insistăm până când problema identificată este rezolvată.•Doar aşa vom putea vorbi despre progres şi calitate în educarea copilului.

În acest sens spuneam că trebuie să ne reconsiderăm activitatea iar echipa managerială trebuie să fie actorul principal în această piesă;- Nu alege fiecare colegă ce proiect doreşte a derula, ci în funcție de analiza de nevoi etc....La nivel de management instituțional așteptăm raportări din care să aflăm exemple de bună practică (câte un singur exemplu de la fiecare grădiniță și vom fi cu mult mai bogate) privind: instrumente utilizate în identificarea nevoilor la nivelul copiilor, corpului profesoral, al părinților și partenerilor noștri; de aici obiective, priorități, proiecte, activități;celelalte capitol e ale raportului arată cum și cu cine am realizat obiectivele;dar majoritatea raportărilor, pe acest capitol, redau aspecte privind încadrarea, organizarea instituției etc;-privind aspectul accesului la educație, a egalității de șanse, cele mai multe dintre noi, ne-am rezumat la a complete macheta dar cine, cum a lucrat cu ei, ce rezultate am obținut, ce nu s-a putut realize și de ce?!- Repet, Consfătuirea cadrelor didactice este o ședință de lucru, este un cadru propice pentru un schimb de exemple de bună practică…analiză, cunoaștere a contextului socio-educațional de modelare a personalității copiilor; raportări despre cum ați convins/motivate colegele să lucreze în echipă, într-un moment în care, multe rapoarte vorbesc despre individualism (și este o realitate) și goana după acte doveditoare activității; reyolzarea acestui aspect stă tot în priceperea echipei manageriale....

La capitolul activitatea cadrelor didactice: - așteptăm raportări privind cunoașterea specificului componentelor curriculumului (finalități, conținuturi, metodologie cu accent pe metodele de comunicare, evaluare), probleme ale proiectării în grădiniță;-organizarea de grupe de lucru pentru elaborarea de instrumente practice: fișe de observație a copilului și a grupului de copii, proiecte didactice , instrumente de lucru etc.-grădiniţa trebuie să capete o dimensiune europeană, de aceea formarea generaţiei în spiritul multiculturalităţii, al toleranţei, al umanismului, par a fi direcţiile fundamentale pentru educaţia preşcolară....câte exemple de bună practică avem pe acest aspect?-Implicarea în transpunerea în practică a politicilor școlare locale și naționale , aspecte prevăzute de documentele legislative în vigoare etc. (ar fi interesant de analizat cum s-au transpus în practică prevederile Scrisorii metodice pentru anul școlar trecut?!)

În concluzie:-așteptăm analize pertinente, pe probleme identificate și soluții găsite;- așteptăm raportarea de pași făcuți, progres și caliate în concordanță cu politicile școlare naționale și locale;-nu pe toate capitolele odată, nu toate într-un an, pentru că nu este posibil și atunci nu ar fi real;-un singur exemplu descris în amănunt și vom fi cu mult mai bogate profesional.

Să ne reamintim!Pentru a menţine organizaţia şcolară în stare de funcţionare eficientă şi cu atât mai mult, pentru o creştere a performanţelor sale, este necesară o adaptare a acesteia la transformările care au loc în societate.

O astfel de adaptare presupune permanente schimbări în cadrul instituţiei de învăţământ, schimbări ce trebuie prevăzute, proiectate, implementate, evaluate, constituind astfel, în mare parte, domeniul unei noi orientări educaţionale – dezvoltarea şcolară.

Vom avea succes numai dacă vom înţelege şi întreprinde schimbarea, educându-ne capacitatea de a ne concentra pe „ce” şi „cum” trebuie făcut în mod concret. Altfel... ne jucăm ”de-a echipa mangerială”.

Să nu uităm?!Nu putem vorbi despre optimizarea procesului instructiv-educativ dacă nu vom alege cu grijă instrumentele de cunoaştere ale copilului….pentru că: acesta are ”O SUTĂ DE CĂI”(traducere şi adaptare după Loris Malaguzzi)

O SUTĂ DE CĂI(traducere şi adaptare după Loris Malaguzzi)

Copilul are o sută delimbaje,O sută de mâini,

O sută de gânduri,O sută de moduri de a gândi

Jocul şi vorbirea.O sută, mereu o sutăDe feluri de a asculta

De a se minuna, de a iubi.O sută de jucării

Pentru a cânta şi a înţelege.O sută de cuvinte pentru a descoperi,

O sută de cuvinte pentru a inventa,O sută de cuvinte pentru a visa.

Copilul are O sută de limbaje

(şi o sută de sute, de sute încă).

Dar...i se fură nouăzeci şi nouă.Şcoala şi cultura separă capul de corp.

I se spune copiluluiSă gândească fără să-şi folosească mâinile.

Să facă lucrurile fără a gândi.Să asculte şi nu să vorbească.Să înţeleagă fără a se bucura.

I se spune copiluluiCă munca şi jocul,

Realitatea şi fantezia, Ştiinţa şi imaginaţia,

Cerul şi pământul,Raţiunea şi visul

Sunt lucruri Care nu merg împreună.

Şi atunci când i se spune copilului că suta nu există,

Copilul răspundeNu-i adevărat!Există... o sută.

VĂ ROG VERIFICAȚI!

”Nu merge în spatele meu: s-ar putea să nu te conduc. Nu merge în faţa mea: s-ar putea să nu te urmez. Mergi alături de mine şi vom fi ca unul.” Ute

SUCCES!!!