CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND FONDUL FORESTIER

În privinţa resurselor forestiere mondiale, datele statistice arată o diminuare coninuă a acestora. Actualmente se apreciază că suprafaţa fondului forestier mondial ocupă 3869 milioane ha (30 din suprafaţă uscatului).

Suprafeţele împădurite ale României, constituind fondul forestier naţional, sunt atât în proprietatea statului cât şi în proprietate privată şi proprietate obştească.

Suprafaţa actuală a fondului forestier al României este estimată la6,37 milioane ha, ceea ce reprezintă un procent de împădurire de 26,7%. În afara fondului forestier se mai află încă 319.000 ha ocupate de vegetaţieforestieră. În raport cu populaţia actuală, România dispune de 0,27 ha/locuitor situându-se cu mult sub media mondială şi europeană.

Pe regiuni geografice fondul forestier naţional este neuniform repartizat:

• 58,5% în regiunea montană• 32,7% în regiunea de deal şi colinară• 8,8 în zona de câmpie şi luncă.

Compoziţia pădurilor pe grupe de specii este de• 30,7 % răşinoase• 31,7% făgete• 17,8% cvercinee• 15,2% diverse foioase tari• 5,2% diverse foioase moi (Daia, 2003).

Regim de proprietateIndiferent de proprietar (statul, persoană fizică, autoritate locală),

gospodărirea şi exploatarea acestui fond forestier se realizează în regim silvic respectându-se prevederile codului silvic şi actelor normative curegim silvic.

Din punct de vedere instituţional

Administrarea fondului forestier naţional se realizează într-un cadru instituţionalizat constituit din mai multe instituţii, dintre care amintim:

• MAP (Ministerul Agriculturii şi Pădurilor –Departamentul pentru Silvicultură)

• RNP (Regia Naţională a Pădurilor ROM-Silva)

• IRTSV (Inspectoratul Teritorial pentru Silvicultură şiVânătoare)

• ICAS (Institutul de cercetări şi Amenajări Silvice)• AOSP (Asociaţia Ocoalelor Silvice Private)• AVPS (Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi)

Din punct de vedere administrativUnitatea centrală administrativă este MAP secondat de RNP; acestei

unităţi se supun unităţile administrative regionale –Direcţiile silvice-prezente fie la nivel de judeţ, în judeţele bogate în suprafeţe împădurite, fie la nivel de regiune formată din mai multe judeţe, judeţe în care fondul forestier este slab reprezentat. Fiecare Direcţie silvică are în subordine maimulte Ocoale silvice. În subordinea Ocoalelor silvice se află cantoanele silvice.

Fondul forestier gestionat de către Ocoalele silvice este organizat înunităţi mari numite Unităţi de Producţie (UP), fiecare UP fiind constituită din mai multe parcele, care la rândul lor sunt constituite din mai multe subparcele.

La nivelul Direcţiilor Silvice pe lângă celelalte structuri administrative este prezent şi Corpul de pază şi control similar cu cel de la nivel iererhic superior (MAP- Corpul de control al ministrului) cu rol în controlul corectitudinii exploatării şi gestionării UP-urilor.

RESURSELE FORESTIERE –Bunurile şi serviciile generate de către Fondul ForestierBunurile reprezintă resursele forestiere pentru care se poate stabili o

valoare de piaţă, ce poate fi exprimată în unităţi monetare; preţul acestorbunuri fiind stabilit pe criterii economice, în general preţul reprezentând intersecţia curbei cererii cu cea a ofertei, el stabilindu-se în urma licitaţiilor pe bază de negociere. Din nefericire, în România, la ora actuală, nu există o

bursă a lemnului şi nici tranzacţionarea vânzărilor în cantităţi mari nu este cotată la bursa obişnuită. La bursă sunt cotate numai acţiunile diferitelor inteprinderi ce prelucrează lemnul şi ale unor societăţi comerciale ce seocupă cu comerţul lemnului şi a altor produse din pădure, precum şi operaţiuni de import-export.

Resursa cea mai importantă din categoria bunurilor –lemnul- poate fi de calitate superioară –lemnul de lucru- folosit în construcţii, industria mobilei, în industria celulozei şi hârtiei, în industria chimică pentru

extragerea de gume, răşini, tanini, etc., în industria farmaceutică pentru obţinerea cărbunelui medicinal şi a gudroanelor.

Lemnul de calitate inferioară este folosit ca resursă energetică, majoritatea populaţiei din mediul rural încălzindu-se cu lemne, şi pentru obţinerea de mangal folosit în diferite manufacturi pentru forjarea fierului, etc.

Lemnul de calitate superioară se comercializează fie sun formă de buştean fie fasonat.

În urma fasonării rezultă şi produse secundare. Rumeguşul şi talaşul obţinute ca produse secundare în urma prelucrării lemnului de calitate superioară, se utilizează în general fie la încălzirea locuinţelor, pentruaceasta necesitând o brichetare anterioară, fie la afumarea unor mezeluri şi brânzeturi, fie la formarea unor paturi de creştere în crescătoriile de ciuperci, fie în amenajarea spaţiilor verzi din marile aglomeraţii urbane.

Alături de scoarţa obţinută şi ea la fasonarea buştenilor rumeguşul şi talaşul utilizate în rigolele şi jardinierele din araşe reduc eroziunea solului, prin descompunere realizează un aport suplimentar de nutrienţi, menţinoanumită umiditate a solului, împiedică germinarea seminţelor buruienilor fovorizând dezvltarea plantelor decorative, cultivate în detrimentrul buruienilor.

În biocenoza forestieră plantele medicinale ocupă un loc aparte,multe dintre ele conţinând principii active ce stau la baza unor medicamente. Un exemplu îl reprezintă Vaccinium myrtillus (afinul) din fructele căruia se extrage principiul activ ce stă la baza Difebiomului, un medicament ce măreşte elasticitea vasculară şi rezistenţa peretelui vascular, medicament recomandat în caz de fragilitate vasculară şi ca adjuvant în tratamentul diabeticilor.

De asemenea fructele de Cornus mas, Prunus spinosa, Rosa canina , etc. conţin o cantitate crescută de vitamina C şi sunt recomandate în stări gripale ca adjuvant şi în carenţă de viatmina C.

Micoflora arboretelor cu litieră bogată şi sol bogat în substante organice este uneori dominată de către ciuperci dintre care o importantă parte este reprezentată de ciuprci comestibile. Dintre acestea amintim: Morchella esculenta, Clavaria aurea, Hydnum repandum, Boletus edulis, Cantharelus cibarius, Lactarius deliciosus, L. piperatus, Macrolepiota procera.

Fondul cinegetic (de vânătoare), reprezintă o importantă resursă a cărei valoare de piaţă se stabileşte ţinând cont atât de cerere şi ofertă cât şi de considerente practice cum ar fi menţinerea efectivelor populaţiilor

speciilor de vânat la un nivel optim ce asigură existenţa vânatului şi în viitor, costurile de hrănirea a vânatului pe timp de iarnă, costurile de întreţinere a parcelelor de vânătoare, etc. Carnea de vânatul, trofeele,nefiind produse de strictă necesitate ci produse de lux, ele satisfăcând unele hobiuri ale vânătorilor, ar trebui să determine o valoare mare acuantumurilor taxelor pe permisul port-armă, pe permisul de vânătoare şi pe autorizaţia eliberată pentru o anumită specie de vânat, acte ce sunt obligatoriu necesare celor care vânează şi din a căror cuantum se stabileşte preţul vânatului.

În cazul vânătorilor străini (cetăţeni ai altor state) scoaterea din ţară a diferitelor trofee sau a unor animale vii trebuie să respecte prevederile convenţiei privind comerţul cu animale vii sau moarte şi părţi din animalemoarte (CITES), convenţie la care România este parte.

O altă resursă importantă ce se află în cea mai mare parte în gospodărirea personalului silvic este fondul piscicol axat pe Salmonidae (păstrăvăriile). Există păstrăvarii în regim natural, seminatural, artificial. Cele în regim natural sunt constituite din porţiuni de râu aflate la altitudini relativ mari unde intervenţia umană constă în populare cu puiet, aceste populări realizându-se relativ rar. Cele în regim seminatural constau în amenajarea unui sistem de incinte plutitoare, plasate de cele mai multe ori pe lacurile de acumulare ale barajelor în care se face pupulare cu puiet şi hrănire prin furajare la intervale mari de timp. În cazul păstrăvăriilor aflate în regim artificial se face populare, există de asemenea şi bazine pentru reproducere unde se obţin larve şi puiet, furajarea este sistematică iar calitatea apei (temperatură, condiţii de oxigenare, încărcarea organică, compuşi toxici) este atent controlată.

Un tip particular de arboret îl constituie arboretele de origine, acestea sunt plantaţii speciale unde se păstrează ancestorii diferitelor specii de arbori şi unde se obţin seminţele utilizate în pepiniere, pepiniere ce au rolul de a crea puieţi, lăstari, drajoni, butaşi.

Odată cu schimbarea mentalităţii modului de amenajare a unei locuinţe şi apariţia dorinţei majorităţii oamenilor de a avea o grădinăindividuală, se observă o creştere tot mai mare pe piaţă a cererii de plante decorative, în special arbuşti decorativi şi arbori.

În întâmpinarea acestei dorinţe, personalul silvic şi-a diversificat producţia atât în pepiniere cât şi în parcurile dendrologice producândpentru comercializare şi uz propriu o gamă mare de arbuşti şi arbori decorativi atât din specii ale florei autohtone cât şi exotici.

Fiind departament în cadrul MAP administraţia silvică începând din2005 a preluat în administrare şi fondul naţional de cabaline.

Serviciile reprezintă resursele forestiere pentru care se stabileşte greu valarea de piaţă sau este imposibil ca aceasta să fie estimată. De exemplu :

• rolul unui arboret în creerea microclimatului local• rolul unui arboret în ecranarea şi atenuarea zgomotelor• rolul unui arboret în reţinerea pulberilor în suspensie• rolul unui arboret în fixarea CO2 urmat de reducerea efectului de seră• rolul recreativ şi peisagistic al unui arboret• rolul estetic al unui arboret• rolul de fixare a solului şi de reducere a eroziunii• rolul unui arboret în fixarea unor halde de steril• etc.