BlOCOMUNICATIA - FENOMEN OBIECTIVABIL Se admite în general că nu este demonstrată o altă cale naturală de obţinere a informaţiilor în afara celor constituite de organele de simţ. Este însă aceasta realitatea? Şi dacă nu, de ce sunt contestate alte modalităţi de transmitere a informa- ţiilor în lumea vie? Iată întrebări la care ne propunem să răs- pundem în cele ce urmează. Un experiment Într-o zi din vara anului 1976, împreună cu un grup de specialişti în neurofiziologie, electronică şi cibernetică, urmăream în laborator un subiect care părea să sfideze prin capacităţile sale legile cunoscute în funcţionarea creierului uman. Rând pe rând, fiecare dintre noi, la dorinţă, putea transmite mental diverse mesaje pe care subiectul le recepţiona după un anumit timp, fără să piardă aproape nimic din conţinutul transmis. Experienţă după experienţă se derulează cu o reuşită nes- perată. Se transmit cuvinte, fraze, ordine de acţiuni. Se iau măsuri de precauţie pentru a înlătura orice subiectivism din partea noastră, orice posibilitate de fraudă din partea subiec- tului. Se dau ordine contradictorii pentru a deruta subiectul. Rezultatul este totdeauna acelaşi, când ceea ce i se cere subiectului se înscrie într-o anumită arie de posibilităţi, precizată deja înainte de începerea experimentului. Ne aflăm aşadar în faţa acelui fenomen atât de contestat de unii, apărat cu înverşunare de alţii, de transmitere a infor- maţiilor de la un creier la altul pe alte căi decât cele obişnuite. Ne aflăm în faţa unui experiment real de telepatie. Este adevărat fenomenul? Care sunt legităţile lui? Este posibilă cunoaşterea lor? Cu aceste întrebări aveam să întreprindem unul din studiile cele mai fascinante, menite să lumineze un colţ infim din vastul câmp în care se proiectează enigma existenţei noastre.
BlOCOMUNICATIA - FENOMEN OBIECTIVABILSe admite n general c nu
este demonstrat o alt cale natural de obinere a informaiilor n
afara celor constituite de organele de sim. Este ns aceasta
realitatea? i dac nu, de ce sunt contestate alte modaliti de
transmitere a informaiilor n lumea vie? Iat ntrebri la care ne
propunem s rspundem n cele ce urmeaz.Un experimentntr-o zi din vara
anului 1976, mpreun cu un grup de specialiti n neurofiziologie,
electronic i cibernetic, urmream n laborator un subiect care prea s
sfideze prin capacitile sale legile cunoscute n funcionarea
creierului uman. Rnd pe rnd, fiecare dintre noi, la dorin, putea
transmite mental diverse mesaje pe care subiectul le recepiona dup
un anumit timp, fr s piard aproape nimic din coninutul
transmis.Experien dup experien se deruleaz cu o reuit nesperat. Se
transmit cuvinte, fraze, ordine de aciuni. Se iau msuri de precauie
pentru a nltura orice subiectivism din partea noastr, orice
posibilitate de fraud din partea subiectului. Se dau ordine
contradictorii pentru a deruta subiectul. Rezultatul este totdeauna
acelai, cnd ceea ce i se cere subiectului se nscrie ntr-o anumit
arie de posibiliti, precizat deja nainte de nceperea
experimentului.Ne aflm aadar n faa acelui fenomen att de contestat
de unii, aprat cu nverunare de alii, de transmitere a informaiilor
de la un creier la altul pe alte ci dect cele obinuite. Ne aflm n
faa unui experiment real de telepatie. Este adevrat fenomenul? Care
sunt legitile lui? Este posibil cunoaterea lor? Cu aceste ntrebri
aveam s ntreprindem unul din studiile cele mai fascinante, menite s
lumineze un col infim din vastul cmp n care se proiecteaz enigma
existenei noastre.
