, serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008 1

Ion N. Theodorescu, ali asTudor Arghezi, i-a ales pseu-donimul literar, care i-a înso-it celebritatea, dup numele unei

mame ocultate, Rozalia Arghesi(v. Dinu Pillat), din combinareanumelor a doi eret ici, Arie iGhezzi (v. D. Micu), pornind dela grecescul argazo > a arg si (v.Emil Manu) sau de la presupusulnume roman al râului Arge –Argesis (v. Arghezi însu i)?

În jocul acesta interogativ, alpresupunerilor i al echivalen e-lor poet ice, po i citi hazardul,febra curioas , fuga din inteligi-bil i, mai ales, modul în care, înjurul unei personalit i, cre te,contraf cut, mitul.

Alimentate de ambiguit i,lacune documentare, confesiunicontradictorii, anecdote, dac nude-a dreptul de legende nevero-simile, biografiile marilor scriitoriperpetueaz mist ific ri ce i-ardovedi inconsisten a la o simplconfruntare cu surse arhivisticeeliberate de echivoc.

Const atând „criza biografii-lor”, Mircea Mih ie î i exprimaîngrijorarea provocat de lipsainteresului fa de „vie ile” scrii-torilor români. „De i problema eserioas , ea nu preocup pe ni-meni”, s cri e esei stul de l a„România literar ” (nr. 27/2008).

i, totu i, au existat câteva ini ia-tive în domeniu, sus inute, întrealtele, ne amintim, i de vecheacolec ie a Editurii Sport-Turism,„Pe urmele lui...”. Desigur, rezul-tatele nu au fost întotdeauna pe

sura a tept rilor, colec ia res-pectiv fiind suspectat de ama-torism ori de inten ii detectivisti-ce (Mircea Zaciu), evocând (deunde i respingerea) poate chiarpractici de „poli ie politic ”.

La aproape trei decenii de lapri ma încercare de a restaura/restitui momentele fundamenta-le ale existen ei atât de dramati-ce, dar i atât de „misterioase” alui Arghezi, Florea Firan publicvolumul Tudor Arghezi, trepteledevenirii (Ed. Scrisul Românesc,2008), cu inten ia separ rii mitu-lui de adev r. Cercet torul puneîn discu ie versiuni diferite aflateîn circula i e, f s ocoleascdetaliul pitoresc sau senza ional.Momentele întâlnirii cu Eminescu,

etimonullui Arghezi

CONSTANTIN M. POPAavantext

Alexandru Odobescu, Al. Bog-dan-Pite ti, Caragiale, criza misti-

i retragerea la Cernica, deten-ia la V re ti, episodul Elve ia,

anii interdic iei comuniste, consti-tuie, f îndoial , elemente deacro pentru cititorul de ast zi.

Uneori sunt creditate afirma ii acoperire real , contrazise de

document. C hiar data na t eriipoetului, 23 mai i nu 21 mai 1880apar ine acelui gen de mitificareprivilegiind specula ii referitoarela destinul singular (asoci ereaSfin ilor Constantin i Elena).Acela i lucru se va întâmpla maitârziu cu Marin Sorescu, n scutpe 19 i nu pe 29 februarie (atrac-ia anului bisect!).

În schimb, cu argumenteirefutabile sunt demontate afir-ma iile unui Const. Popescu-Ca-dem, care scotea din cauz origi-nea gorjan a creatorului Cuvin-telor potrivite, în pofida tuturoreviden elor.

Florea Firan î i asum cu m -sur riscul evalu rilor pe contpropriu, pentru a g si echilibrulnecesar între documentul arhivis-tic i documentul operei. Anga-jat într-o întreprindere de extre-

dificultate („Se tie cât de dis-cret, de circumspect, dac nuchiar zgârcit a fost Tudor Argheziîn des t inuirea unor aspectebiografice i din laboratorul s ude crea ie”. Obscurizare preme-ditat !), biograful î i reprim ten-ta ia exegetic în favoarea instru-mentului de lucru util, chiar dacexcursul bibliografic i „reperelecritice” se opresc în pragul ani-lor ’90.

Urm rind confl ictul int eriordintre presiunea provinciei i do-rin a abstragerii, propriu psiho-logiei argheziene, autorul evitcapcana hagiografiei prin „mon-tarea” unui incitant film de arhivliterar , ce propune istoria uneivie i i a unei opere exemplare.

Conceput ca o „c torie ima-ginar ”, itinerar fidel în sfera uni-versului arghezian, cartea TudorArghezi, treptele devenirii, repre-zint necesarul ghid spiritual cene conduce spre Omul Arghezi,relevat în datele lui esen iale, con-trazicând lejeritatea unor imaginitransmise abuziv posterit ii.

REV IS T DE CULTUR FONDAT LA CRAIOVA, ÎN 1 83 8, DE CONSTANTIN LE CCA • S ERIE NOU • ANUL X I • NR. 12 ( 12 2 ) • 20 0 8 • 24 PAGINI • 2 le i

ColocviileMozaicul

neopa optismul:viabilitatea unuiproiect cultural

Ion Militaru:veacul iviziunea

(unde trimite anul1848 românesc)

expozi ia deartromâneascde la Bochumnu este Iuda

interviu

Redac ia „Mozaicul” ureaz

rb tori fericite!

Redac ia „Mozaicul” ureaz

rb tori fericite!

2 , serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008

oza

iku

l - C

LX

Xo

zaik

ul -

CL

XX

oza

iku

l - C

LX

X No 12 (122) • 2008In this issue:Constantin M. POPA: Etimo-

nul lui ArgheziConceived as an “ imaginary

trip”, as a trus ty i tinerary inArghezi’s universe, the bookTudor Arghezi, treptele deveni-rii by Florea Firan represents thenecessary spi ritual guide thatleads the reader to “ Arghezi, theMan” revealed in his essentialdata and contradicting the easi-ness of a few images abusivelytransmitted to posterity. 1

MI CAREA IDEILORIon MILITARU: Veacul i vi-

ziuneaA simple look to the map of

the Romanian des ires, in themanner they were known and ar-chived in the three programs ofthe 1848 revolution, produces asensation of an acute pragma-tism. In spite of the exhaustivecharacter of the requests, a fee-ling that history is a problem tobe solved through lists and ade-quate requests remained. 3

Mozaicul 10. CetateThis year’s “ Mozaicul” Con-

ference ended in the Cetate Cul-tural Harbor. The editors, as wellas the collaboratoras to “ Mozai-cul”, evaluated the ten years ofliberal orientat ion. There havebeen discussed: an eventual up-date of the magazine’s ideologi-cal orientation, the gap betweenthe producer and the art consu-mer or the way the magazine in-volves in the cultural life of Cra-iova. “ Mozaicul”’s Celebrationended in a Dinescu-l ike st yleand, implicitly, in an self-burles-que key (as the published pictu-res show), after the photograp-hy exhibition “ Oslove” by Lau-ren iu B rbuic was presented. 4-10

Ion BUZERA: A mânca z pa- cu furculi aGabriel a Melinescu writ es,

just like Eliade, a diary in Romai-nian and conceives it, just likeCioran, in the manner of a gratui-ty supplement, as a therapeuticact. She doesn’t touch any reve-lation, but the di scourse co-works perfectly with the apper-cept ion’s amiabil ity, wi th asearch of minimum effort, with arigorous exercising of self-obser-vation. 11

LECTURIGabriela GHEORGHI OR:

O deconstruc ie a genului auto-biografic

This article analyzes Toxico-logia sau Dincolo de bine i din-coace de r u, a writing in whichMircea Horia Simionescu decon-s tructs t he autobiographicalgenre by multiplying the narrati-ve voices and by “ disturbing”the referential story with fictio-nal inserts. 14

Cosmin DRAGOSTE: Ulisefuge de Itaca

The novel Ein Koffer vollSand by Franz Hodjak schema-tize the problem of identity, of theways of loosing and getting back.The main character is a modernUlysses who strives to avoid,geographically and discursively,the goal. 15

Constantin M. POPA: Îngeriiprovi zorii

The presence, in the art uni-verse, of certain spiritual beingsknows so many attributes, thatbetween the Angel and the Poetthere is a certain similitude offaith, thus enclosing the perfec-tness chimera. 15

Silviu GONGONEA: Tripticdramatic

In Ve ti proaste there is a kindof sliding between models, not ra-rely present in the text, which re-commends Cristian Nedelcu as anattentive observer of the hiddenstructures, with unpredictable re-sults and fresh eruptions. 16

Adin a MOCANU: Teatrui cunoa tere

Teatru i cunoa tere is thenewest book of Sorin Cri an,recently published by Dacia Prin-ting House in Cluj-Napoca. Thesubjects approached in the bookset in a face-off position the thea-tre and pragmatics, succeedingin blending the theoretical partwith show18-19 16

Elena PÎRVU: Un evenimenteditorial: prima istorie a roma-nului italian în român

Romanul italian în România(1843-1989). O exegez biblio-grafic by Ion Istrate representsthe first attempt to exhaustivelypresent the receiving of the Ita-lian novel in Romania. The book,very well organized and basedon a strong bibliography, repre-sents an editorial event. 17

SERPENTINEIon Bogdan LEFTER: Meri-

tuo ii & impostoriiCertain that only the great

writers receive the Nobel Prize,the author thinks that, in art, qua-lity cannot be quantified or pre-cisely evaluated, but only relati-vely appreciated, thus dependingon the evaluator. 17

Mihaela VELEA: Expozi iade art româneasc de la Bo-chum nu este Iuda

The festival „Zilele CulturiiRomâne ti în Bazinul Ruhr-ului”has always had a sustained au-dience in the cultural media inRomania. Taking as inspirationthe avalanche of materials whichpresented the event from Bo-chum, we are trying to find elo-quent answers, in an interviewwith Mrs. Doina Talmann, foun-der and president of “ Danubium”Romanian-German Cultural Asso-ciation. 18-19

ARTEMihaela VELEA: Oslove la

CetateDuring the “ Mozaicul’ Confe-

rence, the young photographer,Lauren iu B rbuic presented hisfirst exhibition, titled “ Oslove”.The photographer tried to accessa deep level of perception an toredeem a bit of Norway, full ofusual gestures, of common peo-ple, but discovering special pla-ces less known by tourists. 20

Ioana DINULESCU:SalonulNa ional de Art Fotografic

“ Jean Mihail” Palace from Cra-iova hosted, between October 25and November 15, the 25th edi-tion of the National Salon of Pho-tographic Art. The Salon reuni-ted works of several photogra-phers from important centers inthis art domain. 20

Gheorghe FABIAN: rb -tori muzicale craiovene

Through the effort s of TheLyrical Theatre “ Elena Teodorini”and the “ Oltenia” Philharmonic,the two musical events of Craio-va „Elena Teodorini” and „Craio-

va muzical ”, became a perma-nent interest, through quality anddiversificat ion of t he acts thatthey emphasize. 21

Cu tramvaiul Gag la plim-bare…

It has been an year since theCultural Associaotion “ GAG”began its activi ty. Exclusivelycentered on the puppet theatre,the association finali zed many

projects. The latest of them allwas „Tramvaiul cu gag-uri“, whe-re a young group of actors en-rolled in a stage play in tramsfrom Craiova. 21

Cronicar: Caroll în PlayThis article presents the ex-

ceptional concert held in Cafe-Play by Caroll, an artist origina-ry from Craiova, who lives andwork in Portugal. 23

This issue is illustrated bySorin Tara and Alexandru R d-van, with photos of Lauren iu

rbuic . The published poemsare signed by Ionel Ciupureanuand the prose is signed by Adri-an Botnaru. In its “Translations”column we present the work ofAnne Köhler, translated by Cos-min Dragoste.

Corina St nescu, Stelian Negoescu i Diana ugui, în recitalul oferit participan ilorla „Gala revistei Mozaicul 2008”

, serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008 3

oza

icu

l - 1

0o

zaic

ul -

10

oza

icu

l - 1

0

Osimpl privire pe har-ta dezirabilit ilor ro-mâne ti, a a cum suntconsemnate i arhivate la vârf încele trei programe ale revolu iilorromâne de la 1848, produce osenza ie de pragmatism acut.Dup scurte cuvinte prevenitoa-re (cu rol atipic i, în tot cazul, încontratimp cu ceea ce se va aveaîn vedere) se trece la o list derevendic ri i cereri – ca i cumistoria ar fi de g sit în totalitateaei ca simpl restrângere, indife-rent cât de ingenios organizati întocmit ! – ca simpl enume-

rare a dorin elor socotite urgen-te: independen a administrativi legislativ , egalitatea drep-

turilor politice, contribu ie ge-neral , adunare general com-pus de reprezentan i ai tutulorst rilor societ ii etc. (Procla-ma ia de la Islaz).

În ciuda caracterului exhaus-tiv al revendic rilor (în programulrevolu iei din ara Româneascsunt numerotate 22 de revendi-

ri!), se creeaz senza ia c is-toria nu ar fi altceva decât o pro-blem de rezolvat prin liste decereri i aprob ri adecvate1 .

Înt r-adev r, selectând fie iarbitrar din programele celor treirevolu ii din rile române, notadefinitorie sau numitorul comunal listelor este caracterul pragma-tic2 . Cu alte cuvinte, programelerepereaz probleme, iar cererile,notate î ntr-o anumit ordine apri orit ilor, consemneaz sausunt solu ii.

Cu alte cuvinte, dac citim înProclama ia de la Islaz revendi-carea cu num rul de ordine 1: In-dependen a administrativ i le-gislativ a poporului român, petemeiul tractatelor lui Mircea iVlad V, i neamestec al niciuneiputeri din afar în cele din în-tru ale sale avem o problem i osolu ie. Problema este dependen-a administrativ i legislativ a

poporului român, iar solu ia esteindependen a. Altfel spus, cu fie-care revendicare avem o proble-

de rezolvat i, implicit, o solu-ie de propus. Evident, diagnos-

ticarea de aici presupune, din par-tea celor ce-au întocmit procla-ma ia, cal it i cvasi-medicale:problem (adic disfunc ie, orga-nism social afectat) i solu ie (adi-

diagnostic). Calitatea omuluipolitic rezultat de aici este de afi, mutatis mutandis, medicuscommunis. Cel pu in din punctde vedere formal, pentru c , alt-minteri, intr în joc competen aprofesional , responsabilitatea ifunc ia celor investi i aici dreptmedicus communis. În tot cazul,ce au ei în vedere este organis-mul comunitar, nu sufletul sauspiritul respectiv. i a a îns , mizaeste înalt .

Problema merge îns i în altparte. Dac ceea ce se cere estepertinent i oportun i dac lec-tura f cut atunci societ ii ro-mâne ti este corect , apare între-

mai presus de orice subiect i deorice tem . Ea este supra-istori-

a a cum se spune despre vi-ziuni c sunt cosmice.

Opinia istoric este o viziune,un spirit al timpului, adic o ve-dere care a pierdut calitatea ve-derii de a fi real strict v zând unlucru. Viziunea istoric vede an-sambluri, forme, spirite ale timpu-lui i nu exponate de vitrin , pro-duse de ultim or , subiec i saupredicat e ist orice individuale.Viziunea istoric are structura vi-ziunilor profeti ce, cosmice, încare orice existen singular estepierdut pentru vedere. Viziunea,istoric sau de alt natur , nuvede nimic, ea este oarb . În totce exist , ea dispare. i, totu i,doar viziunea, istoric sau de altnatur , re ine ceea ce exist cuadev rat.

Care este viziunea acestui se-col care a f cut cu putin eveni-mentele lui, revolu iile lui, pati-mile, problemele i solu iile c u-tate, g site sau nu? i, mai ales,unde este ea de g sit?

Viziunea aces tui timp es teacolo unde s-a produs, în capulvizionarilor vremii, care au îndr z-nit s vad mai departe decât îiobi nuise vremea i istoria încare s-au nimerit s tr iasc . Esteîn mintea celor care au îndr znit

orbeasc pentru cele vii i svad pentru altele.

Repere al viziuniiI) Un reper românesc: Ion

GhicaÎn chiar Introducerea la Scri-

sorile c tre V. Alecsandri, IonGhica face dovada calit ilor salevizionare: „Când am început aîn elege cele ce se petrec în lume,intrase de curând în cursul tim-pului un secol nou, secolul alXIX-lea, secol mare i luminosîntre toate, menit a schimba fa alucrurilor pe p mânt, de la apusla r rit; secol care a adus cudânsul o civiliza iune cu totul icu totul nou , neb nuit i nevi-sat de timpii anteriori; civiliza i-une ie it din descoperirile tiin-ifice datorite geniului omenesc,

care a dat râurilor, m rilor i ocea-nelor vapoarele, a înzestrat con-tinentele cu drumuri de fier, a lu-minat p mântul cu gaz i cu scân-teia electric , ne-a d ruit telegra-fia, telefonia, i fotografia; prinmecanic i prin chimie a trans-format toate artele i m iestriile,a însutit i înmiit produc iunea ia ridicat pe om din robie i dinap sare la egalitate i liberate”.(Ion Ghica, Scrisori c tre V. Alec-sandri, Editura Minerva, 1986,p.7).

Cu siguran , Ion Ghica era unvizionar. Nu îns i singurul.

Precau ia inutil a lui Nicolaelcescu – în fa a cui? i pentru

cine? – de protejare a sensului ira iunii ultime a revolu iei din -rile române: revolu ia francez funumai ocazia i nu cauza revo-

barea: pe ce baze de lectur s-auidentificat problemele lumii româ-ne ti la acea dat i în ce m surcorespund ele întocmai acelei is-torii i nu alteia? Ce anume a f -cut ca identificarea acelor proble-me s se petreac exact acum inu alt dat ? De exemplu, reven-dicarea privind starea social :emancipa ia cl ca ilor ce se facpropri etar i pr in desp gubi reera real la acea dat . Îns numaila acea dat ? Nu era la fel de rea-

i la fel de binevenit i cu dousute de ani mai devreme? Sau cucinci sute de ani? Sau cu doumii de ani? Nu exista o problemsocial , cu acelea i date în reali-tatea concret , adic în i storiareal i în via a individului, înRoma antic ? Sau în Grecia se-colului lui Pericle?

spunsul venit de la maximaaltitudine a gândirii în materie deistorie este c realul dat exist ,ca unica expresie de real, pentru

a fost posibil. Ce-i garanteazrealitatea indiscutabil este po-ten ialitatea lui. Un astfel de realnu a existat ca problem cu o sutsau o mie de ani mai devremepentru c nu avea înscris întreargumentele sale ontologice po-ten ialitatea. Cu alte cuvinte, re-alul istoric este garantat de in-stan a irevocabil i definitiv apoten ialit ii.

Este îns poten ialitatea in-stan a ultim , asemeni oric reiinst an e metafizice dincolo decare nu mai exist recurs în fa aniciunei cur i? Ce face posibilaceast instan a poten ialit iiistorice în fluxul c reia intr , ladate fixe, numai un tip de real in-conturnabil i unic în actele salefondatoare?

Se poate întreba astfel! Maimult, numai prelungind în direc iafondatoare reflec i a istoric sepoate spera la minimul de inteligi-bilitate care s fac din istorie alt-ceva decât o colec ie de arhiv .

Poten ialitatea care adevere -te actualitatea istoric nu se ci-te te strict ca discurs al unei gân-diri categoriale abstracte. Muta-tis mutandis, poten ialitatea is-toric se poate citi în mentalulprecursor al oric rei evenimen i-alit i istorice. Evenimentul isto-ric se dizolv nu în trecutul lui,pentru c trecutul ine de recuzi-ta revolu ionar a împ ratului gol.Evenimentul istoric se dizolv înmentalul istoric, adic în opiniilei supra-opiniil e curente, con-tiente sau nu.

Neîn elegerea care se i ve tede fiecare dat când este vorbade opinie se datoreaz unei exce-siv de dependente leg turi cugramatica i cu sensurile materi-ale. Opinia istoric nu este opi-nia pragmatic , opinia care vizea-

un corp sau altul, o stare delucruri sau alta. Opinia istoric ,adic opinia care se întrevede înistorie, este supratemporal , eapoate s nu vizeze nimic concret,inta este general , ceea ce este

lu iei române, avertizeaz împo-triva eventualelor solicit ri. Dar,înc odat , ale cui? Ale unei Fran-e posesive i acaparante? Ale

unor instan e istorice excesiv depedante i scormonitoare în au-tenticitatea popoarelor i a mi -

rilor istorice? Ale unui spiritreduc ionsit i gelos pentru totce ie ea dincolo de teritoriul fran-cez. Nicio viziune nu este însreductibil la grani e i popoare.

II) Viziunea francezi totul începe – sau încheie

ca expresie ultim ! – cu revolu iafrancez . Particularitatea esen i-al , de fapt monumentalitateacare face din revolu ia francezînceputul de drum, paradigma iexemplul absolut al oric rei revo-lu ii, este punctul s u de vedere.Acum, pentru înt âia dat , seabandoneaz concretul istoric,interesele locale i circumscriseunor grani e na ionale sau inte-lectuale i se are în vedere gene-ralul: omul i umanitatea. Revo-lu ia francez nu vorbe te, înDeclara iile sale despre francezi,ea vorbe te despre om i umani-tate. Art icolul 1) Oamenii senasc i r mân liberi i egali îndrepturi. Deosebirile sociale nupot fi bazate decât pe utilitateapublic . Articolul 2) Scopul ori-

rei asocia ii politice este con-servarea drepturilor naturale iimprescriptibi le al e omului.Aceste drepturi sunt libertatea,proprietatea, siguran a i rezis-ten a la opresiune. Pretutindeniîn cele 17 articole ale Declara ieidrepturilor omului i ale cet -eanului de la 1789 se vorbe te

despre om. Omul ca francez nueste niciodat pomenit.

Despre revolu ia francez s-aspus c este cosmopolit . Cu si-guran , este! Cosmopolitismul

u nu este îns decât al tcevadecât expresia istoric a maximeicapacit i vizionare a a cum a fostaceasta posibil în veac.

III) Viziunea germana) FichteRevolu ia francez , programul

i ideile ei, a radiat mai rapid de-cât s-ar fi putut crede. P mântulîntregii Europe era preg tit. Gân-direa german , despre care s-aspus c a efectuat revolu ia în fi-losofie, a fost expresia teoreticcosmic a unuia i aceluia i spi-rit. În programul ei, mai ales îngândirea lui Hegel, evolu ia unu-ia i aceluia i spirit, duce de laindivid, la stat, i de aici mai de-parte, la religie i cosmos într-oalchimie coordonat i finalizatpe întregul portativ al pasiuniloromene ti i evenimentelor istori-ce, iar de aici la scara întreguluicosmos.

Printre cele dintâi spirite sen-sibile la marea schimbare, anga-jat chiar în marea b lie a schim-

rii, a fost Fichte. Întreaga luigândire este impregnat de viziu-nea noii lumi. Mai mult, la el vi-

ziunea a fost atât de puternic ,încât opera lui pare antierul unuiîntreg poem, al c rui rost nu estealtul decât a vorbi în limba inimiidespre noua lume. i, mai multdecât atât, marea lui oper , Doc-trina tiin ei, este transpunereaîn termeni de logic i ra iune anoii viziuni. Fichte a fost un vi-zionar, în al c rui con inut de gân-dire s-a amestecat într-un preci-pitat unic, inima i mintea. De aici,faimoasa i pu in credibila lui teh-nic de intui ie intelectual : „Iat

s-au ivit i zorile lumii celei noii auresc vîrfurile mun ilor pre-tind ziua ce va s vin ” (J. G.

Fichte, Cuvânt ri c tre na iu-nea german , Bucure ti, EdituraCasei coalelor, 1928, p. 24).

b) NietzscheViziunea german , n scut la

intersec ia celor dou secole, seprelunge te pân la Nietzsche,ultimul vizionar al gândirii nordi-ce. Dac se concede c întreagalui oper este o viziune i maipu in o gândire – lucru de încer-cat prin îns i forma artistic afilosofiei sale! – atunci în interio-rul ei sunt de g sit fragmente în-tregi în care viziunea se reg se -te în stare pur . „ i acum, dupce am drume it astfel îndelung,noi argonau ii idealului, mai cu-rajo i poate decât ar fi în elept/.../ mai s to i decât ni s-ar per-mite s fim, primejdios de s -to i, mereu mai s to i – ni separe c în chip de r splat în fa anoastr se întinde un t râm încnedescoperit ale c rui fruntariinu le-a v zut înc nimeni, dinco-lo de toate rile i ungherele depân acum ale idealului, o lumeatât de preabogat în lucruri fru-moase, ciudate, îndoielnice, cum-plite i dumnezeie ti încât curio-zitatea noastr i setea noastrde înst pânire i-au ie it din mat-

”. (Nietzsche, tiin a voioas .Genealogia moralei. Amurgulidolil or, Editura Humanitas,1994, p. 270.

*Exemple de viziuni ale veacu-

lui i ale timpului sunt de reg sitde la dreapta la stânga Europeioccidentale, de la nord, la sud. Înele s-a preg tit istoria care avea

vin . În bine, sau r u. În altparte nu este de c utat!

Note1 Despre în elegerea i definirea

istoriei ca sum a cererilor i reac ii-lor la cereri – în elegere care apareconstant de-a lungul istoriei – abor-

rile de tip ra ionalist, matematic iînchipuit riguroase î i imagineaz cîn afara lor nu mai este nimic de spus!

2 Lectura i selec ia poate fi ope-rat neproblemtic i dincolo de teri-toriul românesc, indiferent unde,acolo unde istoria consemneaz larubrica evenimentelor revolu ionarefapte a ezate sub cuvântul de ordineal caracterului acelui an: Fran a, Un-garia, Germania sau Austria!

ION MILITARU

(unde trimite anul 1848 românesc)veacul i viziunea

4 , serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008

oza

iku

l - C

LX

Xo

zaik

ul -

CL

XX

oza

iku

l - C

LX

X

Colocviile „Mozaicul”de anul acesta s-au în-cheiat la Portul Cultu-ral Cetate. Acolo, mozaicarii i co-laboratorii foarte apropia i au eva-luat cei zece ani neopa opti ti aigrup rii, s-a di scutat despre oeventual updatare a orient riiideologice a revistei, despre faliadintre produc torul i consuma-torul de cultur , despre felul în carerevista se implic în via a cultura-

craiovean . În cele ce urmeazpublic m câteva fragmente dinaceast dezbatere. S rb toarea„Mozaicului” s-a încheiat în stillirico-dinescian i în cheie (au-to)parodic , dup cum atest ifotografiile aici publicate.

În materie de istorienu se poate pretinde

autenticitateConstantin M. Popa: V pro-

pun s discut m despre „viabili-tatea proiectului cultural neopa-optis t”, la zece ani dup ce

„Mozaicul” i-a asumat progra-mat ic acest concept ideologicimpus gândirii teoretice româ-ne ti de c tre ilustrul ideocriticAdrian Marino. Gândindu-ne laviitor, m întreb dac se sus inunele obiec ii privind a a-zisul„anacroni sm”, „desuetudinea”programului, dac , eventual, ar finecesar o reformulare, în niciuncaz o abandonare a sensului ini-ial. Ca alternativ , a propune

sintagma „programul regenera-iei”, în definitiv tot de sorginte

marinian . Oricum, epoca pa op-tist merit a fi reevaluat din per-spectiva prezentului, oferindu-nechiar surprize. Dac este s cer-cet m textele oficiale sau textelememorialistice ale vremii pa op-tiste, vedem c se vorbe te de-spre Eliade, despre Gole ti, de-spre Magheru, iar B lcescu nueste amintit absolut deloc. Mo-mentul revolu ionar în amintirilecolonelului Locust eanu suntchiar savuroase: când e arestatguvernul provizoriu, vine colo-nelul Solomon, Locusteanu fiindmartor, îi pune baioneta în pieptlui Eliade i-i zice: „Mai dai, b imusiu, proclama ii?”, iar r spun-sul sun cam a a: „Pardon, scu-za i, gre eal de tipar”.

N. Marinescu: Nici via a, nicirevolu iile nu se fac dup formu-le matematice, ba, aparent para-doxal, se fac de cei care sar pefereastr , c rora li se face fric ifug pe u sau pe fereas tr.a.m.d. i totu i, dac nu era

Fran a cu revolu ia ei, a a cum afost ea, n-aveau cum s fie f cu-te „mai bine”. În ultima vreme am

zut c de multe ori se încearc se prezinte Revolu ia de la 1848

exact prin accidente sau prin par-tea ei dur . Pân la urm , impor-tant nu ar fi, cred eu, cât de rigu-ros a fost programul, nici cât deeroici erau protagoni t ii, n icidac a curs sau nu sânge, ci efec-tul ei. În ultim instan , fa a Eu-ropei se schimb dup momen-tul ’48, dup cum România a fost

schimb dup ce ace ti „pome-ni i” sau „nepomeni i” care auavut nebunia s o fac , masoni-

sau na ional , grotesc saueroic . Ei au realizat Unirea Prin-cipatelor i au preg tit MareaUnirea, au schimbat i au înte-meiat institu ii de care ne folosimi azi, au impus valori morale f

de care nu mai concepem ast zi tr im. Acum c a mai curs i

sânge, c au mai fugit, c au maiplâns sau erau unii afemeia i i al iigurmanzi, r mâne secundar. Dacnu ai fost niciodat implicat în ase-menea ac iuni majore i dure, istai acas în fotoliu, po i s vor-be ti cu suficien despre orice.

Gabriel Co oveanu: Cu altecuvinte, cuvântul revolu ie e si-nonim cu haos.

Sorina Sorescu: Dar e nevoiei de o coeren doctrinar pen-

tru c , a a, doar haosul nu în-seamn nimic.

Ion Militaru: Nici eu n-a mar-a pe ideea de haos, care este

contrazis chiar de ideea de a faceun program. De fapt, un programeste mai mult decât o list derevendic ri, arat ni te dorin ecare nu sunt dorin ele mele indi-viduale, ale mele ca istoric, suntdorin ele mele ca eu comun, caeu na ional, ca na iune. Toaterevolu iile de la ’48 au programna ional, sunt revolu ii na iona-le. În ceea ce prive te Fran a, noinu tim decât unul care este ac-ceptat ca document oficial, darele sunt mai multe, sunt declara-ii care cuprind o sut de pagini,

dar vreau s subliniez urm torullucru: Revolu ia francez ca ata-re nu are un program na ional.Acolo nu se spune lozinca „Li-bertate, fraternitate, egal itat e”pentru francezi, ci se las deschi-

porti a pentru întreaga lume.i aici e un lucru extraordinar de

interesant. Din acest program re-volu ionar de la 1789 al Revolu-iei franceze s-a deschis evanta-

iul posibilit ilor pentru emanci-rile na ionale din întreaga Eu-

rop . Europa modern , Europana ionali tilor a fost construit caurmare a adopt rii mesajului Re-volu iei franceze de-a lungul în-tregului continent.

C.M.P.: Ar fi vorba despre un„import”de revolu ie i de adap-tare pornind de la ideologie?

G.C.: Orice program pa optistera un program de reordonare. Agândi reordonarea valorilor –aceasta este s mân a de discor-die i de haos realmente. Intraceea i paradigm pe axa ac iu-nii cu ceea ce trebuia s fac , szicem, un Vlad epe . El a încer-cat o reordonare. i acela era unprogram. Mult mai empiric, dar eraun program de asanare, de re-structurare, de reordonare i adus la catalogarea lui cum o timde c tre contemporani i la înflo-rirea unui mit absolut ciudat. Decinumai a primi reordonarea în-seamn , aproape paradoxal, sfaci o dezordine care poate fi maimare decât peisajul pe care ai în-cercat s -l ordonezi, dar intr înlogica profund a vie ii.

neopa optismul:viabilitatea unuiproiect cultural

, serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008 5

oza

icu

l - 1

0o

zaic

ul -

10

oza

icu

l - 1

0

I. M.: În totalitate de acord.Apropo de ce se spune, vizavide mimetismul acesta istoric saude mimetismul istoric în general.În materie de istorie nu se poatepretinde autenticitate a a cum sepretinde în materie de cultur . Nusuntem mimetici pentru faptul cader m la o metod care s-a do-vedit bun în curtea vecin i oadopt în curtea mea. Cred c estevorba de evenimen ialitate. Mi-metismul este de acuzat în cultu-

, unde nu se pot mima perfor-man ele celuilalt încercând s seproduc o capodoper picturalsau de alt natur . Acolo sunt cutotul alte criterii. Dar în materiede istorie i ceea ce înseamnproduc ie de bunuri i de lucruriconcrete nu cred c este bine soper m cu un asemenea termen.

S.S.: Nu suntem doar în do-meniul produc iei. i doctrina pre-supune creativit ate, iar ce ne-alipsit au fost creatorii de doctri-

original .I.M.: i ce originalitate puteai

ceri revolu ionarilor de la 1848,când problemele lor astea erau?În rile Române nu era nevoiede a face filozofia revolu iei, eranevoie de a pune pe mas lucru-rile concrete. Raporturile noastrecu Poarta, raporturile elitei politi-ce din rile Române, dolean elemaselor, ale oamenilor de rând...

S.S.: Sunt de acord cu tine, darsunt dou planuri ale discu iei inoi, dac vorbim despre un neo-pa optism al „Mozaicului”, nuintr m în categori a oamenilorcare fac revolu ie sau care impor-

structuri economice. Încerc m venim cu un mesaj în discu ii-

le de idei generale.G.C.: În condi iile de tradi ie

foarte s rac . S ne gândim cîntre momentul apari iei „Mozai-kului” i Tratatul de la Adriano-pole sunt câ iva ani. Din 1829pân în ’38 sunt câ iva ani. Ace-ea este tradi ia româneasc , pen-tru c numai din ’29 am pututgândi de capul nostru. i gândi-rea a fost influen at de cea fran-cez , fiindc în Fran a se forma-ser intelectualii no tri.

S.S.: Aici am putea juca noi unrol, pentru c nu-l putem juca lanivelul importului de tractoare.

N. M.: Depinde ce vrei s rea-lizezi pân la urm , pentru c dacvrei s faci un text despre doctri-

, este un lucru, dar dac veipropune unul pe care cineva vafi de acord s i-l însu easc is-o pun în oper , s fac cevacu el, altfel stau lucrurile.

S.S.: Nu construc ia în felulsta, de la verb. Ci a aduce ni te

nuan e, a problematiza pe ni teidei.

N.M.: Dumneavoastr , s zi-cem, v propune i s aduce i ni tenuan e doctrinare. La nivelul cu-vintelor sau i al substan ei fap-telor? Lu m în considera ie o te-orie care s genereze i s sus i-

o nou ac iune pentru aici,pentru acum? Pa optismul a im-plicat straturi sociale diferite, cuinterese diferite, cu aspira ii dife-rite i oameni diferi i, dar care seimplicau dup interesele i pute-rea lor de a judeca lucrurile înaceea i mi care. Ca s m refer la1989, de exemplu, într-o parte se

cea un guvern PCR-ist, cum a izut, cu un lider, în alt parte se

cea un alt guvern cu un alt li-der, dar în strad ie iser milioa-ne de oameni motiva i de credin-e sau speran e proprii. Aici a

nuan a, în sensul c o revolu ienu e haotic , este i program, dar

nici nu poate fi închipuit ca ope-ra iune militar ce se desf oarîntr-un câmp determinat, conformunui plan dinainte stabilit, la co-manda unui conduc tor. În pri-mul rând, Revolu ia dela 1848n-avea un conduc tor, avea maimul i, care se mi cau liberi i înFran a i în România i-n alt par-te. Oamenii ace tia se întâlneau,ca noi acum, schimbau idei i deaici o anumit coeren în gândi-rea lor i evident, o anumit coe-ren i în ac iuni.

G.C.: Domnule Marinescu, înmod normal genera ia aceasta dela ’48 ar trebui numit cea de în-temeietori. i întemeietorii gene-reaz prin ac iunea lor o confuziei asta am v zut-o în coli în trans-

miterea ideilor despre Revolu iei despre ’48. S-a spus c este

modernizarea României i s-anumit epoc modern , de moder-nizare, f când ni te confuzii gra-ve cu modernitatea. Deci aici nue sensul de modernizare, de fapte de instaurare. În multe istoriiliterare i se spune epoca moder-

i ca repere sunt da i anii 1830,pat ruzeci, cincizeci. R omâniamodern este i în perioada in-terbelic definit de modernitatecu emergen a modernismului, acurentelor moderne. Deci, în cul-tura noastr , formularea aceastaa dus la grave perturb ri de ter-minologie. Întemeietorii moderni-zeaz sau întemeiaz ? i nu esteo eroare a unui singur manual, eteoria lui Paul Cornea. Din isto-riile literare de prestigiu rezult

sunt modernizatori. i atunci„Sbur torul” ce e? i „Istoria ci-viliza iei române moderne” a luiLovinescu, ce document e? Totmodernizator?

C.M.P.: Nu, este un documental modernit ii.

N.M.: România nu e Româniade la facultatea de litere, exist oRomânie pe aici, pe la Cetate, maibrunet , mai blond ... Exist oRomânie care n-a mai citit o cartede nu tiu când. Acum desigur,unii se pot raporta la o realitate,al ii la alta, c reia vrea s -i pro-pun o doctrin care s devinun mot iv de a face ceva, sschimbi lucrurile.

G.C.: Ideea noastr , a tuturor.Ne referim la ideea de esen lu-minist , la emancipare. i proiec-tul pe care l-am ilustrat noi, tot laasta se refer : a-i implica i pe al-ii care n-au mai citit o carte, a-i

intriga, a-i incita. i România dela Cetate i România din Dorohoisau de la Vama Veche s partici-pe cu ceva. Sensul oric rei doc-trine revolu ionare sau mai pu inrevolu ionare e s ias dintr-uncerc ini ial „conspirativ”. Mai in-trau pe la închisoare, mai erauexila i, mai mureau la Palermo...Noi ne propunem s facem cer-cul nostru s devin cât mai mare.

ie im din preocup rile disci-plinelor noastre, c -i istorie, c -ifilozofie, c -i literatur ? Nu, astanu vreau. Am v zut c este ab-solut p gubos. S ne extindemcercul, ap rându-ne statutul pro-fesional. Aici pare iar i o con-fruntare pro/anti ‘48.

C.M.P.: Cine trece prin parteaaia a cl dirii i aude ce vorbim noiaici, gânde te probabil c se punela cale ceva necurat, sau poate nesocotesc ni te rude cu emo saucu al i ciuda i, un club exclusivist,eventual masonic, care poate sfac ceva necurat, urât.

6 , serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008

oza

iku

l - C

LX

Xo

zaik

ul -

CL

XX

oza

iku

l - C

LX

X

Nu mai suntemoameni care

împrumut idei

Dan Cherciu: Domnule pro-fesor, fac part e din cealaltRomânie, pe care în eleg c vpropune i cumva s o incita i.Prezen a mea aici confirm c par-ial, cel pu in, sunte i pe cale s

atinge i scopul. Tocmai dinacest motiv, cu scuzele de rigoa-re pentru c sunt probabil singu-rul sau printre pu inii care î i re-cunosc statura, ca s zic a a, deprofan al culturii, v-a sugera smut m un pic cadrul discu iei,punctul de sprijin de la aceastanaliz istoric i s ajungem oa-recum în actualitate i chiar laeventualitatea, dac sunte i deacord i nu sup r pe nimeni, tiu

va suna foarte preten ios, simagin m în mic Proclama ia dela Cetate, fiindc la ora actualRomânia are nevoie de ni te lu-cruri concrete. Gândi i-v c dela ’89 încoace n-a existat decâtProclama ia de la Timi oaracare, în esen , a fost doar o pro-clama ie anti: s nu mai fie co-muni ti, s nu mai fie securi ti,

a da îns i solu ii sociale.Or, în momentul de fa , noi, credeu, ca societate suferim tocmaidin lipsa unui cadru de solu ii deperspectiv i avem nevoie de ane aduna, ca s spun a a, de adefini ceea într-adev r societateaare nevoie i s p s im acestcadru negativist. S definim exactce ne trebuie, haide i s ne asu-

m acest rol, s încerc m negândim mai de parte la ceea cetim direct.

N.M.: Domnul Dan Cherciu,absolvent de informatic , ef depromo ie, nu e atât de departe decultur , dup cum spune. Oricum,în primul rând arat c ac iuneanoastr nu-i o ac iune de cate-dr , nu e nici o ac iune de gruprevuistic. Deja cre te interesul, imai sunt persoane din mediuleconomic, care s-au scuzat pen-tru imposibilitatea de a fi în acestmoment aici, oameni care gân-desc într-un fel ca i noi, care cred

exist o insuficien în evolu-ia societ ii noastre, c este nor-

mal ce s-a întâmplat în 1848, deexemplu, când mai pu in de o miede oameni au schimbat fa a na i-unii, c lucrul acesta este o dato-rie. i atunci, este important fap-tul c exist deja oameni dincolode interesul strict al unei revisteliterare i chiar culturale, care simtnevoia de a încerca s defineas-

, constructiv, ce-i de f cut.Pentru c nu po i s fii din ce înce mai fericit c num rul celor carecitesc poezie se reduce dramatic,

o sut de scriitori citeasc trei-zeci de c i, nici m car cei o sutnu se citesc între ei, pân când o

ajung unul singur s scrie,ca s se citeasc . i atunci po i i

î i propui s ai i cititori, r mâ-nând elit , adic având calitate,dar c utând resurse de comuni-care. i nu vorbim numai de poe-zie. Pân la urm , dac un om decal itat ea l ui Dan C herciu, deexemplu, nu se reg se te nici înliteratur , nici în muzic , nici înarta plastic i nic ieri, o fi bine?Poate c e ceva de f cut, s co-munic m mai bine, s ne facemîn ele i de mai mul i oameni. Noito i credem c se poate face cevapentru ca partea de cultur , deeduca ie pe care o exprim m sajung mai departe. În România,nu c spunem noi, aici la „Mozai-cul”, ca s facem pe interesan ii,

dar oficial, e de jale cu colile icu universit ile, care sunt pe ul-timele locuri în topurile privindnivelul de preg tire al tinerei ge-nera ii. Sunt absolven i de studiiuniversitare care nu tiu s punvirgula sau s scrie „sa” împreu-nat i despreunat. Am v zut tex-te de ale unor astfel de absolven icare habar nu au de cuno tin epotrivit cerin elor de clasa a pa-tra. i atunci, noi ce vrem s fa-cem? S devenim tot mai rup i derestul lumii, crezându-ne o super-elit care nu are cu cine s maivorbeasc ?

G.C.: Noi trebuie s export m,avem o produc ie intern , sun-tem autonomi, deci nu mai sun-tem oameni care împrumut idei,nu import m. Aici exist , de bine,de r u, o grupare care secret idei.Mai r mâne s punem la punctni te linii de export. St m binepân la jum tatea drumului, esteun centru suficient, cu for e sufi-ciente ca s produc propri ileidei. Asta putem.

Cultura este ceacare întemeiaz

întotdeauna politiculI.M.: Ce a vrea eu s -i r spund

domnului Cherciu, într-o maniermai tran ant , crezând sau afir-mând c este pur i simplu o gre-eal la mijloc. Domnul Cherciu,

om de bun credin , se afl peundeva în postura unui Faust. Vaduc aminte debutul din piesa luiGoethe, „Faust”: Faust este sa-vantul, este cercet torul care seplictise te de ceea ce face, cumspune domnul Cherciu despre noi

avem o anumit ineficien ,ceea ce es te corect, i atunciFaust vrea altceva i în prologu-rile din piesa lui Goethe, imitândpe undeva facerea lumii. Vrea fap-

i solicitând fapta, iese din la-boratorul lui i se duce în lume,face compromisuri cu diavolul. Totceea ce se întâmpl în „Faust” esteo ie ire în lume i o c utare a fap-telor. Problema este urm toarea:a cere oamenilor de cultur solu-ii este o eroare de adresare. Oa-

menii de cultur nu dau solu iipentru c ar însemna s facempolitic , pentru c noi nu avemfrâiele puterii i ale administra iei

d m solu ii. Ce face, îns , cul-tura? Cultura este antecedentulpoliticii, între cultur i politic nuexist decât o continuitate. Cul-tura este cea care întemeiaz în-totdeauna pol iti cul discutânddespre motiva iile i resorturileac iunii politicului. Deci dacvre i, cultura este un fel de ideo-logie avant la lettre a politicului.Noi facem cultur , nu facem poli-tic . Dac am ob ine girul costu-rilor politice, fiecare dintre noi arabandona perspectiva culturalcare ne define te în momentul defa i am încerca s facem prag-matic . Oamenii de cultur nu tre-buie s dea solu ii pentru c nuse afl în pozi ii practice, c s-aramesteca genurile, s-ar face tur-nul Babel aici.

S.S.: Credibilitatea noastr vinedin specializarea fiec ruia dintrenoi. Adic nu putem emite o ideecoerent i verificat i întemeia-

pe o anumit bibliografie înmomentul în care încet m s fimceea ce suntem i în momentul încare ne atribuim ni te competen-e pe care nu le avem. Asta pe de

o parte. Pe de alt parte, lipse tedin „Mozaicul” nostru o critic aadministra iei locale.

, serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008 7

oza

icu

l - 1

0o

zaic

ul -

10

oza

icu

l - 1

0

C.M.P.: La o manier culturali literar noi abord m totu i

aceste chestiuni. Dac s-ar fi ci-tit cu aten ie referirea la romanullui Cimpoe u, Simion Liftnicul,care este un excep ional romandin punctul de vedere al criticiiaduse unui mod românesc de ase comporta, de a fi, s-ar fi în e-les c exemplul concret, s rb toa-rea tricolorului, când drapelul n-avrut s urce pe catargul din fa ateatrului, e un atac direct la adre-sa administra iei locale care n-averificat scripetele i s teagul a

mas în bern , tocmai atunci, lamomentul acela de s rb toare.Deci „Mozaicul” face asemeneagesturi, sunt pagini de atitudine,trebuie citite.

Xenia Karo-Negrea: i v dauun alt exemplu. Prin selec ia eve-nimentelor culturale pe care noile reflect m în revist , fie c evorba despre c i pur i simplu,sau despre part ea de Arte dinrevist . Evenimentele care se g -sesc reflectate, abordate de c -tre criticii no tri din redac ie,reprezint o anumit op iune, oanumit selec ie, o anumit gril ,anumite standarde, nu doar for-male, ci i ideologice. Nu e unsecret, nu e nici surprinz tor fap-tul c se mai întâmpl câte cevaprin Craiova cultural i, deopo-triv , nu este secret i nici sur-prinz tor, c multe dintre eveni-mentele culturale sunt anacroni-ce, sunt cu implica ii s le spun....extraculturale, ca s cuprind câtmai multe categorii. Nu cred cexist un rând din revista „Mo-zaicul” în care s se vorbeascdespre un eveniment doar pen-tru a face pe plac cuiva din admi-nistra ia local . Nu e timp i nicispa iu, colegii mei, noii mozaicari,tiu acest lucru, de amendarea

cut rui fapt lipsit de valoare. Atâtne pricepem, atât putem, atât fa-cem, adic diferen e, identific ri,op iuni.

C.M.P.: Cu poate influen acultura via a politic ?

G.C.: Cel mai departe pe axaacestor discu ii a ajuns NicolaeManolescu. Ce am avea s repro-

m acelui program avansat? S-aajuns pân la aceast cot , i maiînalt nu este, literatul, profeso-rul, candidat la pre edin ie. De cea e uat? Sau unde trebuia s seopreasc ? Avea arme mai nume-roase decât noi, mai rafinate ipornea i din capital . Într-unstat centralizat, cum este al nos-tru. Trebuia s se opreasc petraseu, trebuia s se înt reasci apoi s contraatace?

I.M.: Care e condi ia pe caretrebuie s o îndeplineasc omulpolitic? În România nu s-a discu-tat deloc despre acest lucru. Cecondi ie trebuie s îndeplineas-

cineva, indiferent de profesialui sau de specialitatea lui pentrua fi om politic? Cred c este vor-ba de o anterioritate a talentului.

G.C.: Energie i-ar trebui, con-di ie fizic excelent .

I.M.: Un test foarte simplu sepoate face pentru voca ia omuluipolitic i testul ar fi urm torul: arevoca ie sau talent de om politicindividul care este în m sur , am

folosesc termeni tari i preten-io i, cel care este în m sur s i

transceand eul, individualitateai interesele care îl leag de narci-

sism i de ego-ul lui i este în sta-re s construiasc locul vacant.

a cum spuneau misti cii, peDumnezeu îl cunoa te cel careeste în stare s i goleasc sine-le, s i lase sinele vacant, s i-lumple Dumnezeu. La fel i omul

politic, cel care este în stare s ilase ego-ul gol, iar acest spa iugol al ego-ului axat pe sine s fieluat de un ego colectiv. Cel carenu este în stare s pronun e cu ofrecven mai mare pe noi sau alnostru, cine folose te pe eu, sedescalific politic.

S.S.: i po i s i exemplificiteoria aceasta?

I.M.: Da, oamenii genero i.S.S.: D -mi ni te exemple.N.M.: S fii un politician mare

înseamn s fii ca i un poet mare,ca i un pictor sau muzician im-portant, un profesionist. E o pro-fes ie.

I.M.: Artistul nu trebuie svorbeasc în numele nostru, elpoate s spun eu, dar omul po-litic trebuie s spun noi.

G.C.: Cineva a rostit anterior noi nu facem politic , eu cred da. „Mozaicul” este un docu-

ment politic, a fost de la primulnum r i este în continuare unaspect al politicii. Fiecare care ascris aici i a fost con tient subce tutel este „Mozaicul”, a scrisîndreptând i câte o s geat c -tre, cârmind un pic textul lui. Pen-tru mine aceasta este o revistpolitic , noi suntem într-un felaici, oameni politici. Nu cred cexist apolitism. Mi se pare unadintre cele mai mari bazaconii ros-tite vreodat .

C.M.P.: Un om politic adev rattrebuie s fie un om de meserie,un specialist în acest domeniu, nutot felul de amatori care î i urm -resc interesele personale.

G.C.: Ce ne-ar trebui, ce arputea conta? S zicem c am can-dida. Vine o vreme când se spu-ne: consiliul cutare, prim ria, pre-fectura, guvernul va fi formatnumai din intelectuali. Ce experi-en a dobândit fiecare cât de cât?Vrei s fii consilier, nu po i s ie iîn fa din prima, sunt ni te trep-te care se cuvin parcurse. Cine-ipreg tit i ce i-ar lipsi?

D.C.: M simt dator s fac ocorec ie legat de ce spunea ipentru c nu cred c m-a i în elesfoarte precis în ceea ce doreameu. Evident nu pot s v solicit,nu aici, s gândi i reforma agri-culturii... Dar pân la urm ni telinii directoare tot o elit intelec-tual trebuie s le traseze. Spre

a ceva se îndrepta solicitareamea, iar despre politic , pot s

spun, întâmpl tor, foarte mul-te lucruri fiind un neînsemnatpractician al politicii, lucruri carepentru mine, chiar constituie olinie total de orizont, adic suntîn postura s v d din interior ba-rajele, locurile închise pe carepoliticienii actuali le practic i,cum v spuneam, un pic mai de-vreme înainte de a pleca încoacespre Cetate, te apuc o oarecaredisperare s nu po i singur s iseama cum putem schimba lucru-rile. Pentru c politica privit dinafar pare într-un anume fel, dacfaci gre eala s i intri în interior,peste aceast fals impresie ge-neral se suprapune disperarea

nu po i vedea, nu po i imagi-na solu ii. i atunci poate tot eli-ta intelectual trebuie s dea ace-le instrumente unor oameni carenu le accept cu chip de interesepersonale, s se încerce totu i sse canalizeze pol iti ca asta peun f ga ...

G.C.: Dac ar fi s ne lu mdup lec ia lui Maiorescu, aces-ta este mersul: dinspre culturspre politic , deci de la în elege-rea unor mecanisme mentalitare,i aici e cultur . Maiorescu zice la baz este cuvântul voin .

Când îi cite ti jurnalul i tot ce ascri s, î n centru es te voin a .Acum depinde cum umplem con-ceptul. Voin înseamn ce? Nuînseamn tot a fi dispus zi de zi

te treze ti cu noaptea în cap, nu ai habar cât te po i odihni

undeva dup miezul nop ii i snu po i avea o agend fix , sgânde ti din mers fiindc punc-tele pe care le prevezi acum, pro-clama ia pe ziua de azi, se contra-zic în urm toarele cinci minute,trebuie s iei m suri urgente. Astaînseamn voin . Maiorescu s-agândit la ce i-au transmis pa op-ti tii, le-a v zut ceea credea el csunt erorile, ceea ce era idealistla ei a devenit cale pragmatic lael. A tr it ca un sacrificat. Dupmine a fost un erou. Putem înv -a ceva din via a aceea? O via

sacrificat din primul în ultimulmoment al zilei al fiec rui dece-niu i pân la cap t.

C.M.P.: Ai idealizat personali-tatea lui. tim foarte bine via aprivat pe care a avut-o i faptul

i-a permis s fie ceea ce a fosti datorit avocaturii. Uite o mo-

8 , serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008

oza

iku

l - C

LX

Xo

zaik

ul -

CL

XX

oza

iku

l - C

LX

Xdalitate de a influen a lumea po-litic la noi: îl avem aici pe priete-nul Cristi Nedelcu, un tân r au-tor de comedii în care vizeazexact fauna politic . Am urm ritreac ia s lii atunci când i-a lan-sat cartea i am v zut cât deaten i au fost politicienii – se-ntâmpla s i depun i marilepartide candidatura, erau to i pre-zen i în sal , d dea bine s fie

zu i. Atunci când Cristi Nedel-cu le-a mul umit pentru faptul cpoliticienii i-au oferit materialulpentru comediile lui, au zâmbitfoarte strâmb, aplaudând.

N.M.: i vreau s adaug cefectul major nu este c politicie-nii s-au ocat de ceea ce le-a ar -tat Cristi, c oglinda nu le-a pl -cut, sau s ne imagin m c suntdispera i, c de atunci st au laicoan i se gândesc cum s fac

se-ndrepte.C.M.P.: Totu i sunt aten i

când ies în public.N.M.: Sigur sunt aten i. Câ ti-

gul mare în opinia mea va fi dacpiesele lui ajung s fie jucate.Publicul va recepta, va în elegei va dobândi o atitudine în timp

care îi va decide s nu votezepersonaje care seam cu celedin aceast carte. Acest a es temodul în care lucreaz arta i cul-tura în general: pe timp mai înde-lungat, în profunzime, sap de-desubt, iar apoi se produce pr -bu irea muntelui.

G.C.: Asta se nume te impli-care.

Ar trebui s fimconsecven i cu

programul nostruRodica Stovicek: Am s res-

pect îndemnul domnului Popa dela începutul lucr rilor de ast zi,un îndemn spre dialog. A i schim-bat centrul de greutate i suntdou planuri paralele ale discu-iei. De multe ori se întâmpl , i

trebuie s fim one ti s recunoa -tem c nu exist dialog, ci un mo-nolog adresat f feed-back idin acest motiv nu apare o con-ceptualizare, sau nu tiu, nu e unefect vizibil a ceea ce facem noi.Reiau i eu neopa optismul însensul de primenire a conceptu-lui, ci de primenire a metodelor derealizare a sensibilit ii mesajuluipe care noi, cei de-aici, cei caregândim într-un anume fel putem

o facem. Scriem la „Mozaicul”,e-adev rat, ne citim, suntem în-cânta i de entuziasmul pe care-lavem, îns e nevoie de o structu-rare a mesajului nostru i asta sepoate face exact cum se întâmplaici, fiind oameni cu orient ri di-ferite, oameni cu forma ii diferitecare în eleg mesajul i care auaceea i ideologie pân la urm ,chiar dac nu e una explicit .

Lumini a Corneanu: Eu cred restructurarea aceasta i g si-

rea noii c i, regenera ia desprecare se vorbea în zilele astea la„Mozaicul”, se vor întâmpla peparcurs i de la sine. Pentru capropo de leg tura cu politiculde care s-a vorbit aici, s ne amin-tim c „Mozaicul” a început într-o vreme în care lucrurile nici dinpunct de vedere politic, nici dinpunct de vedere cultural, nu eraunici pe departe atât de clare cumsunt ast zi în România. i la vre-mea respect iv a scrie despre

ile lui Adrian P unescu sau ascri e despre c ile l ui AdrianMarino erau dup op iuni politi-ce radical diferite. Discursul po-litic al „Mozaicului” s-a structu-

rat în felul acesta, prin selec iile,prin ideile pe care le-a promovat,iar faptul c ast zi la „Mozaicul”,la zece ani, oamenii care formea-

nucleul dur al „Mozaicului”,vorbesc în mod explicit, proneo-pa optist i pro ideilor liberale ieuropeniste ale lui Adrian Mari-no, asta nu înseamn o fabulare.De zece ani, oameni diferi i au ci-tit, au ascultat i i-au asumat oanumit op iune. Aceast op iu-ne a fost a noastr . Vorbea dom-nul Co oveanu mai devreme de-spre exemplul lui Nicolae Mano-lescu i punea întrebarea cu ce agre it Nicolae Manolescu. Eucred c Nicolae Manolescu n-agre it cu nimic în cele din urm ,cine tie pove tile din interior tiece s-a întâmplat la momentul res-pectiv în Alian , nu e cazul sintr m acum în detalii, dar s nuuit m c activitatea de editoria-list a lui Nicolae Manolescu la„România Literar ” de dup 1989a însemnat o activitate politicexplicit i foarte important . Ni-colae Manolescu scria ni te arti-cole explicite pe fa anti-Iliescui anti-FSN în vremea când ni-

meni nu scotea un cuvânt. Nico-lae Manolescu a scris despre ca-zul Patapievici, despre c pitanulSoare, despre lucruri pentru careoamenii erau înc aresta i la vre-mea respectiv , iar el era unuldintre pu inii care avea curajul spun c ile pe mas , iar NicolaeManolescu a fost omul care a f -cut pol itic în felul acesta la„România Literar ” i apoi în modexplicit. C apele au fost în a afel cum au fost la anii ’96...

N. M. : R ela ia noast r cu„Ramuri”, de exemplu, ca s lim-pezim i lucruri «clasice», este desolidaritate într-o op iune valori-

i atunci este clar c ne situ mîn aceea i familie. Pe de alt par-te, diferite reviste î i fac în modfiresc reuniunile lor, premiile lori a a mai departe. Este foarte fi-

resc, dar întâlnirea noastr de ierisear este i ea o realitate care nearat c „Mozaicul” este altceva.În sala aceea nu eram numai scri-itori sau actori sau muzicieni; avenit lume interesat de ce se în-tâmpl acolo i din alte zone: eco-nomic , politic ... Personalit iimportante, ca Stelian Negoescusau Diana uguiau, dar i tineride viitor ca Alexandru Munteanu,Tudor Irimescu sau Ciprian Ora-ve au avut pl cerea s cânte pen-tru cei prezen i, de i n-aveau nicio datorie fa de noi, nici un con-tract, au vrut s fie al turi de noi.Maest rul Remus M rgineanune-a preg tit o surpriz , pentru cs-a gândit c lumea aceea pe carenoi încercam s o coagul m meri-ta ceva. Trebuie s fim totu i con-tien i c sunt lucruri pe care

le-am realizat, particularit i carene sus in i care ne acord un pro-fil cât se poate de onorabil, darmai ales m gândesc c de aici nevin i obliga ii, c sunt mul i ceicare a teapt de la noi mai mult.Chiar domnul Dan Cherciu, de ieste sâmb , are treab , trebuie

i achite banca, s i pl teas- oamenii, ceea ce nu e joac , le-

a l sat un moment, interesat deceea ce încerc m s reprezent m.Poate fi un câ tig, dac reu im sdevenim mai coeren i.

C.M.P.: Între cei care au fostal turi de noi atunci seara, au fostmul i arti ti de talie interna iona-

, i l-a aminti i pe OctavCalleya. Împrejurarea face c ieu i domnul Co oveanu i maimul i de aici s particip m la maimulte manifest ri similare i ne

, serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008 9

oza

icu

l - 1

0o

zaic

ul -

10

oza

icu

l - 1

0

m seama de calitatea oameni-lor. i la Premiile „Scrisul Româ-nesc” a fost un mare artist, darvedet , a venit, a plecat i-a luatpremiul i gata. Deci trebuie srecunoa tem c „Mozaicul” reu-

te s adune oameni de buncalitate.

N.M.: Sper c cel pu in majori-tatea din cei prezen i la aceastmas nu vor s scrie numai pen-tru posteritate, eventual pentrueternitate. Vor s mai scrie i ca

-i citeasc cineva i în timpulvie ii lor.

Gheorghe Fabian: Vreau sspun dou lucruri despre via amuzical craiovean i impactulpe care îl are revista „Mozaicul”asupra muzicienilor craioveni.Vreau s v spun c este singurarevist de cultur , putem includetoat presa, care scrie cronicmuzical . i din acest motiv mu-zicienii o a teapt efectiv s vadce anume oglinde te „Mozaicul”.Tonul este laudativ, în general,i, bineîn eles, cei care sunt b -

ga i în seam se bucur c aparîn „Mozaicul”. Cei care nu aparzic: înseamn c ce am f cut eun-a prea fost interesant i n-a in-trat în vederile „Mozaicului”. Deciacesta este un aspect, ca s subli-niez înc o dat unicitatea revis-tei în cadrul vie ii muzicale craio-vene. Al doilea lucru foarte im-portant i pe care a insista deaceast dat , a fost i nstituireaacelui premiu pentru muzic . Aavut un impact i mai mare, aputea spune, asupra muzicieni-lor pentru c cei care au primitacest premiu sunt considera i înbran a noastr oameni foarte im-portan i, adic premiul reflect oactivitate foarte bun i aprecia-

. i vreau s v spun c acestlucru „Mozaicul” l-a f cut, n-amai fost nimeni. Vreau s vspun, direc ia de cultur nu faceacest lucru pentru c nu are cine,n-au oameni de specialitate i nicinu fac nimic s schimbe lucruri-le. Prim ria nu prea face fiindcnu au om de specialitate acolo îndomeniul muzical, eu recunosc,arta în sine este destul de abs-tract , sunetul este abstract ieste mai greu de perceput. Darpe de alt parte vreau s v spun

muzicienii a teapt din parteacelor care au anumite responsa-bilit i în domeniu s i îndrepteaten ia c tre ei. Nu întâmpl tor l-am rugat pe domnul Marinescu

se gândeasc pentru anul vii-tor m car pentru muzicieni de a-irecompensa într-un fel sau altulpe urm torii ca s spun a a de pelista celor excelen i în Craiova.

N.M.: Reviste literare fiind maimulte, ele acord premii literarela mai mul i. Dar de ceilal i nu seocup nimeni. i atunci faptul cnoi avem i aceast comunicareformal , prin premiu, dincolo decronici, face ca revista s se duci c tre un alt public. Dac vom

scrie cu dorin a de a fi urm ri i,atunci vom avea consecin , ci-neva ne va citi. Exist a tept ri.Arti tii plastici ne urm resc deja,pentru c nu mai scrie nicio altrevist despre artele plastice caîn „Mozaicul”. Ori ce se întâmplcu orice revist ? Face fiecare cai noi: iei revista i te cite ti întâi

pe tine, te miri ce bun e ti, dupcare mai r sfoie ti pe acolo i maicite ti vreo 2, 3 articole. Gata. Înfelul acesta p trundem în public,pic tur cu pic tur . Aceast te-nacitate a noastr ne-a creat unloc care este unic i clar, i, chiardac mai sunt persoane carescriu i în „Ramuri” sau în „Scri-

sul...”, nu se schimb configura-ia, pentru c acolo e un context,

aici e un altul. i asta e impor-tant. De exemplu, domnul Co o-veanu la noi face doctrin mora-

, în alte reviste public croniciliterare.

C.M.P.: Doctrina este aceea i,de neopa opti ti, indiferent undepublic m, iar imperativul regene-

rii morale, politice, mentalitare,este de strict actualitate.

N.M.: În spatele acestui con-cept sunt nu doar articole, ci c isemnate de o mare personalita-te a culturii române, incontesta-bil , numit Adrian Marino iproiectul nostru cultural, sub-sumat neopa opt ism ului es teînc productiv.

X.K.: Cred c problema e cum stabilim o comunicare i un

dialog, atât între noi cât i cupublicul, cu oamenii amatori decultur (s nu zic consumatori).

tiu c exist i mai tiu c nusesc at ractiv i conving tor

ceea ce li se propune cultural as-zi. Din punctul meu de vedere,

ar trebui s fim consecven i cuprogramul nostru, s c ut m so-lu ii pentru a ajunge la cititori, lacei c rora de drept le sunt desti-nate cronicil e pe care noi lescriem. În plus, valorile neopa-optismului sunt valori care tre-

buie promovate, al c ror timpeste. Construirea unor strategiide dialog, de comunicare între noii cu publicul ar fi exclusiv res-

ponsabilitatea noastr .L.C.: Adic pân la urm ter-

menul de neopa optism a fost pejum tate, adoptarea lui, o joac adomnului Adrian Marino, care tottimpul îl punea între ghilimele icare a explicat c este foarte clar

este vorba despre o orientareliberal , pro-european , lucruridespre care dumnealui vorbeadin anii ’70. Nu se pune proble-ma de afirmarea explicit a uneidoctri ne, aceast a este evidentprin selec ie, cum spuneam.

N.M.: V provoc s ne mai în-tâlnim cu propuneri de optimiza-re a comunic rii în cadrul revis-tei, i a revistei cu mediul din afa-ra ei.

Diana Nedelcu: Domnule Ma-rinescu, publicul v roag , ca laasemenea manifest ri, s nu maifi i profesor, s fi i un simplu vor-bitor, ca to i ceilal i, adic s nuvorbi i 50 de minute, nu mai fi iprofesor! Propunerea a doua. Oave i pe Xenia care a intrat în„Mozaicul” printr-un cenaclu. Dece nu o folosi i i nu fonda i uncenaclu „Mozaicul”?

X.K.: Noi facem deja un cena-clu, de mai mult timp, dar nu amie it la lumin pentru simplu mo-tiv c nu aveam cu ce. Sunt copiifoarte buni, dar dureaz un picpân se coaguleaz ceva, pânne d m seama dac avem cevade spus sau nu, pân ne sim imsuficient de încrez tori s pretin-dem s fim asculta i. Nu oricum,oriunde, oridece.

N.M.: La „Mozaicul” nu estefolosit nimeni. Dac exist dorin-

, voin , putin , bine, suntemal turi, i sprijinim ini iativele in-dividuale, de aceea suntem libe-rali de orientare. Dac nu, direc-torul sau redactorul ef nu impuncelorlal i ce s fac .

C.M. P.: P entru c domnulMircea Dinescu ne invit în salade expozi ii, vom continua discu-ia noastr într-un cadru informal.

mul umesc!

A consemnatMarius Neac u

10 , serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008

ele

tris

tic

Un fir de raz îi b tea înochi prin cr turadintre draperii, lucrucare îl f cu s se trezeasc maidevreme decât de obicei. Se scu-

din pat i cu pa i mici se în-drept spre fereastr . În drum seîmpiedic de un teanc de c i pecare le citise seara trecut pentrufacultate. Pân s reac ioneze erape jos în genunchi, i prea obo-sit ca s se mai enerveze. Se ridi-

i într-un final ajunse la fereas-tr . Trase draperiile i lumina pu-ternic îl lovi de data asta de-adreptul în fa . Î i duse repedemâna la ochi i din amor eal seplezni cu putere. Atunci î i adu-se aminte de fapt ce se întâmpla-se în seara precedent . Nu st tu-se acas s citeasc , a a cum pl -nuise, ci ie ise în oras. Primiseun telefon de la un prieten i l -sase balt înv atul, a a cum tot

cuse anul sta. i ochiul vân tpeste care se pleznise acum ap -ruse spre sfâr itul serii, când eradeja prea beat ca s îi mai pese.

În col ul camerei, adic în stân-ga ferestrei, pe o m su înalt iîngus t avea un magnetofon.Fusese al bunicului s u i reu i-ser sa îl p streze intact. Desi-gur, bunicul asculta cu totul alt-ceva la el pe vremea aceea. BillHatchett asculta un tip nou, BobDylan. Culmea, Dylan era n scutîn Minnesota, în Hibbing, i Billîl cunoscuse la facultate, undeaces ta veni se în Minneapolis.Erau cam de aceea i vârs t .Dylan începuse s cânte într-unbar din campus, i Bill f cuseschimb de discuri cu el o vreme.St teau uneori la discutii lungidespre folk, iar Dylan mereu seînfl ra peste m sur . Un anmai târziu, în ’61, dup ce renun-ase deja la facultate, s-a mutat

în New York i Bill nu l-a mai în-tâlnit. Nu a tiut unde disp rusedecât dup ce un an mai târziu, înmagazinul de discuri, d dusepeste un album numit „B obDylan”. S-a bucurat pentru Dy-lan, dar nu era foarte sigur c o

reu easc . Timpul i-a dovedit,spre bucuria lui, c se în elase.

cu pa i pân la gramofon iîl porni. Muzica r zb tea încetprin camera înalt . Bill se l uda-se întotdeauna cu gramofonul

u, model Victor II, cu horn dinstejar. Era mândru c pri nsesecâteva fete la el în camer , careveniser ademenite (sau nu) degramofonul sta, pe care Bill îlporeclise „B trânul”, pentru cstejarii îi d deau mereu impresiade eternitate, b trâne e, în elep-ciune. Când era mai mic, în cur-tea bunicilor era un stejar înaltcu coroana bogat , de care buni-cul îi atârnase un leag n. i defiecare dat când se d dea în lea-

n, bunicul venea la el, i, pu-ind din pip îl intreba: „Ei, ce

zici tu b trâne?”, i de aici pro-babil asociase gramofonul cu fe-lul în care îl striga bunicul s u.

Gramofonul avea i o povesteinteresant , care îi d dea mai multfarmec. În timpul marelui crah dela sfâr itul anilor ‘20, fusese afec-tat i bunicul s u, care, pe vre-mea aceea, era director la o ban-

. Banca falimentase bineîn e-les, la fel ca alte aproximativ 9000de b nci din întreaga Americ .Trebui ser s vând casa ceamare i mobila veche i valoroa-

i se mutaser în casa în careBill avea s g seasc stej arul.Gramofonul i o oglind mare deargint cu ram din lemn de tran-dafir fuseser singurele lucruri pe

debutdiminea a unui beatnik

care bunicul insistase s le p s-treze, de i mureau de foame.

Când Bill împlinise 15 ani, s-amutat împreun cu p rin ii în casabunicilor, c ci amândoi muriser ,dar stejarul nu mai era acolo. Fu-sese t iat i pus pe foc într-o iar-

teribil din 1952. În anii urm -tori familia sa a avut o revenirebun . Tat l plecase la r zboi ime-diat dup ce Bill se n scuse, a a

nu îl v zuse crescând în primii4 ani. Întors din r zboi, avusesei mai mult ambi ie s î i îngri-

jeasc familia. Lucrurile pe carele v zuse acolo îl f cuser s re-alizeze cât de fragil e via a unuiom i rezistase în r zboi numaicu gândul la fiul s u. Fusesertotu i printre noroco i; aveauprieteni de familie care nu î i maireveniser niciodat .

Astfel, când a împlinit 18 ani,Bill a primit un Cadillac EldoradoSeville de culoare neagr , cudou u i, fabricat în 1956. Ce-idrept, era la mâna a doua, dar erao ma in veche de doar 2 ani i

rea ca scoas din fabric atuncicând o cump raser .

Pe pere ii camerei cu tapetmaroniu în dungi avea postere cuOdett e, Big Mama Thornton,Bessie Smith, Muddy Waters –care î i c tase porecla pentru

îi pl cuse când era copil s sejoace toat ziua în noroi –, JanisJoplin… Un amestec de vechi inou, cum îi pl cea lui s spun ,

ci tapetul era de pe vremeabunicului. De la el îi r seseri discurile cu Bessie Smith, i

multe altele.Se duse la baie s vad cum

ar ta ochiul. Nu ar ta prea bine.Bill fusese întotdeauna mândru

ajungea mereu la concluziilebune. De data asta iar i o nime-rise. Ochiul s u nu ar ta preabine, iar nasul s u ar ta pu in maispre stânga decât ieri. Dar cumnimic nu e definitiv, Bill nu eraprea îngrijorat.

Coborî în buc rie, unde mai--sa (a a îi pl cea lui s o nu-

measc ) f cea micul-dejun.- Bill puiule, zise ea pe un ton

impasibil când îl v zu, ai ochiulstâng vân t.

- Nu e cel stâng, mam , e celdrept.

- M rog, cum m uit eu la el, eîn stânga…

- Ai i tu dreptate. De ce te-aidezice de la perspectiva ta, doarde dragul altora?

rin ii lui Bill se obi nuisercu stilul s u de via i nu încer-caser vreodat s îl îndrepte,pentru c era singurul lor fiu i îliubeau pur i simplu prea mult.Pe lâng asta, mama lui fuseseîntotdeauna cea mai calm per-soan pe care o cunoscuse vreo-dat . La prima vedere puteai aveaimpresia c e rece i distant , darcu timpul î i d deai seama c nuera a a. Tocmai din cauza firii saleciudate Bill se distra grozav vor-bind cu ea. P rea ironic tot tim-pul, i asta îl enerva cumplit Jack,tat l lui Bill. Apropo, pe mama luiBill o strigau Serene (calm), de ise numea de fapt Selene. i altdistrac ie pentru Bill era s as-culte cum o conversa ie banaldintre p rin ii s i se transformaîntr-un ditamai t mb ul. De

când mai îmb trâniser , particu-larit ile astea ale caracterelor loratât de diferite se accentuaser .

i nu numai b t râne ea f cuseasta, ci i singur tatea. De cândBill nu mai st tea a a mult cu ei,

i ocupau timpul contrazicându-se. Dar se iubeau. Bill b nuia cse iubeau la fel de mult ca atuncicând se cunoscuser , dar asta erao b nuial , nu o concluzie, a a

nu fusese niciodat sigur. ipentru c mama sa era o fire foar-te calm , iar tat l s u era mereufoarte nervos, lui Bill îi revenea

fie foarte confuz. - Te-ai trezit devreme ast zi. - Da, mmm, ai ceva de b ut? - Eu nu, dar în frigider g se ti

suc proasp t de portocale. Amsim it azi-noapte dâra de alcooldin urma ta i m-am gândit c azio s vrei s bei suc.

- Mamele! spuse Bill luând ofigur patetic i privind spre fe-reastr , cu sticla de suc în bra e.Ce ne-am face f ele??

- P i… cred c nu v-a i na te,în primul rând...

- Ai dreptate! Tata unde e? - O s coboare i el, s m -

nânce.Tocmai atunci coborî i Jack,

îmbr cat într-un halat care fuse-se al bunicului i… Da, da, în casaas ta se p s trau multe lucrurivechi.

Tat l s u p rea nervos în di-minea a asta, concluziona Bill.Daa… înc o concluzie pertinen-

i ziua nici nu începuse bine!Bill se sim ea sigur pe for ele lui.

- Tat , bun diminea a! Ar ibine, i-am zis eu c sparanghe-lul era de vin !

- Mda, mda, spuse Jack cuochii în ziar. Uite i tu, iar i auscumpit benzina...

- Drace! spuse Bill într-o par-te. Voiam s îi cer bani tocmai debenzin . Cumva ziarul e de ast zi?

- Da. - P i vezi?? Înc nu au scum-

pit-o. O vor scumpi. Trebuie sprofit m s lu m mai mul tacum… s … s … facem ni teprovizii, tu ce zici mam ?

- Sigur, provizii de benzin ,asta ne mai lipsea. Nici m car nutiu la ce o s î i foloseasc ben-

zina în urm toarele dou s pt -mâni; mai po i tu s vezi ceva cuochiul la?

- Ce?? Ce ochi? S ri tat l luiBill. i atunci v zu de fapt cumar ta moaca lui Bill. Tinere, iar ai

cut-o lat ? De câte ori i-amspus s stai în banca ta?

- Ei, Jack, mai las -l i tu înpace. Acum o fi i el obosit. Bill,lini te te-te i tu m car azi, s î imai revii. Hai, sta i amândoi lamas , am f cut ou ochiuri cuunc . Am cafea, lapte proasp ti suc de portocale. Ce vre i?

- Eu nu pot s m nânc nimic,o s beau ni te suc. Dar stau cuvoi la mas , spuse Bill.

- Mie d -mi cafea. S fie nea-gr .

- De obicei e neagr , iubi-tul e…

Bill deja începea s zâmbeas- larg. - Cum adic … de obicei e

neagr ? Asta vrea s fie o glum ,sau cum? Ce înseamn pentrutine cafea neagr ?

- P i i eu a fi vrut s aflu ceînseamn cafea neagr pent rutine. Unde ai mai b ut tu cafea dealt culoare? Eu am g sit la ma-gazin numai neagr întotdeauna.

- Drag , cafea neagr înseam- c nu are nici zah r, nici lapte

în ea, nimic. Doar cafea. Amar . - Aha. i de când bei tu cafea

„neagr ”? - De când s-a scumpit benzi-

na. Dac se scumpe te benzina,se scumpesc toate. A a c înce-pem s facem economie la tot. Iartu, Bill, nu ai de gând s te maiangajezi vreodat ?

Bill râdea de dup ziar, în col-ul mesei, iar întrebarea tat lui s u

îl prinse total nepreg tit. Dou -trei hohote i se oprir în gât iochiul lui vân t se c sc pu in.

- P i tat , sunt înc la faculta-te, mai am examene… … pro-babil-probabil de la anu’, o s , o

m angajez… pe undeva. - Ba, nu mai e ti la facultate.

Mai ai câteva examene pe care nuo s i le dai niciodat . De 3 ani totfaci ultimul an, i tu nu ai mai tre-cut deloc pe la facultate. A a c artrebui s te angajezi, s ne mai aju ii pe noi cu câte ceva prin cas .

Ai 25 de ani, deja trebuie s tegânde ti serios la via a ta.

- Dar m gândesc foarte se-rios la via a mea! Doar c nu amajuns la nicio concluzie…

Aici tac to i timp de cinci mi-nute. Jack nu are t ria necesar

insiste asupra subiectului, iarîn acest timp Bill caut disperatun motiv întemeiat s se care.

- Eu îi datorez 5 dolari lui Jim.i a zis dac pot, s îi duc ast zi

când m trezesc. Chiar are nevoiede banii tia. tii c p rin ii lui..

- Ce s mai zic eu acum? i-am spus s nu te mai împrumu i.Ia, cinci dolari...

- P i… i cu benzina cum maifacem?

- Benzina… benzina!! Cinedracului m-a pus s î i cump rma in ? Pe jos nu puteai tu smergi? Poate o s mori într-o zi învreun accident stupid, i când o

merg pe strad spre lucru, o aud vecinii optindu- i între

ei: ce om denaturat! Cum s î i

la i fiul s mearg de la vârstaasta cu ma ina? i uite, el mergepe jos!

- Dar tat , i tu ai ma in ! - i probabil va trebui s mi-o

vând ca s î i cump r ie benzin , ai fi în stare s iei ma ina i

dac te duci doar pân la col . inici nu o îngrije ti a a cum tre-buie. Eu i-o sp l toat ziua, icum o vezi curat i str lucitoa-re, te urci în ea i te mai întorci adoua zi cu ea la fel de murdar caîn ziua trecut . A fi i eu curios

v d pe unde tot umbli tu, sd cum e posibil s murd re ti

o ma in în halul sta! - Haide tat , relaxeaz -te. Nu

te-ai gândit c poate îmi place maimult murdar ?

Adev rul era c Bill se sim eaprost fa de prietenii lui care orinu aveau ma in , ori aveau unafoarte veche. A lui era înc noui sim ea c era privit altfel. A a dac era murdar , m car nu

mai ar ta bine. - Zi i tu drag , ce a putea eu

îi r spund la asta? Spuse Jackîn timp ce Serene îi punea în facafeaua neagr . O s îi dau 30 dedolari i dou uturi, s nu îl mai

d pe aici pân mâine, c mscoate din s rite! Pentru cine ammuncit eu atâ ia ani? Pentru cineam luptat eu în r zboi?

Aici Bill se gândise s r spun- „pentru evrei”, dar nu era foar-

te sigur c e r spunsul corect,a c t cu din gur . Jack conti-

nua s î i in monologul i, înacela i timp, ducea spre gurcana cu cafea. i tocmai în timpce era aproape de a exploda, luo gur de cafea. Asta îl f cu stac brusc. Se învine i la fa iridic ochii spre Serene. Î i încle -tase maxilarele i dou vene groa-se i se umflaser pe frunte.

- Drag , mai avem ni te zah r? - Nu mai economisim? - Dac Bill î i permite benzin ,

i noi ne permitem zah r… Nu amchef s mor tocmai din cauza uneicafele prea tari. Mai pune… maipune o linguri … mul umesc.

Soarbe înc o gur … se simtedeja mai bine… Bill cite te pe fa alui ceva i zâmbe te..

- Ia aici 30 de dolari i fugi.Dac mai e deschis la magazincând te întorci, s -i cumperi imaic -tii ni te zah r.

- Ok tat , mul am! Pa, mam !

Lia Boangiu

, serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008 11

Chiar de la pagina 7 acelui de-al pat ruleavolum (Polirom, 2008,288 p.) al jurnalului ei suedez,Gabriela Melinescu ne pune întem : „R sfoind prin hâr oagelemele, am dat peste o însemnare:Exist 4.200 de specii de c bu iîn lume! Aceast „veste” simplm-a emo ionat pân la lacrimi. Amsim it f motiv fulgerul emo ieiîn pântec, exact ca la vederea unuianume chip b rb tesc, al unui ne-cunoscut cunoscut”. Un jurnalcare nu capteaz , cu sau f voialui (e drept c ceva mai anevoioscu voie!), „eul secret” nu va aveacine tie ce anse de a rezista întimp. De aceea se i poate con-stata atât de u or când un jurnale trucat; nu e vorba, a a cum credteoreticienii improviza i, de „au-tenticitate”, „sinceritate”, „tr ire”etc., ci de un simplu i clar con-tract cu tine însu i i, ulterior, unulde lectur , care se încheie sau nu.Plin tatea unei scriituri diaristicerezid în poten ialul deplierii eu-lui, descoperirii lui nea tepate,„irumperii” lui (cum se întâmplîn citatul de mai sus: „f mo-tiv”!), în capacitatea de a creasurpriz în interiorul continente-lor interioare sau între ele, din„ciocnirea”, din tectonica lor. Cualte cuvinte, dac efect subiec-tiv de surpriz nu e, nimic nu e.De aceea, un jurnal mare aparefoarte greu într-o literatur . (Deexemplu, literatura român nu aremai multe de patru-cinci). Oricâtde bine ai scrie, dac nu g se titonul care s „te” comunice, nupo i spera la mai mult de o str lu-cire mat . C vom g si în jurnale

semnalat c folosi-rea insistent a ter-menului „ciudat” nuo avantajeaz delocpe autoare, n . m.,IB]. Erau în fa a meai vorbeau. Lâng

mine cineva spunea:nu s-a mers pe ver-va lui Caragiale, cipe panta dulce, liri-

a lui Anton PannEra ca i cum to ieram într-un film careera uvoi de timp icomentam ce ar fifost mai bine pentrudezvoltarea literatu-rii române!

Limba român îmilipse te crunt. Ori-cât a citi în româ-ne te, nu ajunge.Limba vie vorbit decomunitatea ome-neasc e mai multdecât o limb , echiar via , adev rul

unui grup vital în care am ap rut.Suedeza care m apas nu poateînvinge ce am în interior, ceva denedefinit: nici limb , nici rostire,ci un sunet, primordial, comuni-cat de mama atunci când vorbeacu mine al ptându-m , un infra-sunet cu care pruncii comuniccu mamele lor, f cuvinte. Astae ceea ce eu numesc limb interi-oar . Limba f limb . Misterulmaternit ii. Dumnezeu trebuie sfi e o femeie, o Atotputerni c

sc toare de Dumnezeu.” (p.181). În ciuda misticismului decele mai multe ori spontan, e oglaciali tate (destul de bine as-cuns , poate dobândit , dar careo face i vulnerabil , în alt sensdecât cel creator) în scrisul Ga-brielei Melinescu. Oricum, frag-

mentul de mai sus e mai mult de-cât delicios în ipostaza lui auto-proiectiv-istorico-literar , com-pensativ , recuperatoare. Pentruautoare, identitatea de natur lin-gvistic este, de fapt, i nfralin-gvistic , are conota ii eminescie-ne, cosmic-protectoare, care potfi reg site, dincolo de orice dife-ren e, i în filmele lui Kurosawa,de exemplu.

Se mai pot nota: rememorareaunei strofe într-adev r reu ite dinZaharia Stancu (p. 84); selec iaunor citate splendide (de ex., dinDelacroix: „ziua ta când ai pus înmi care nimicul”, un citat foartebacovian); obsesi il e calme,cvasi -tematizat e; rememor riletandre, cu Nichita aruncându-seîn mare pentru a salva pe cinevacare nu avea cum s se înece (p.87); strindbergianismul luminat,nonmimetic, dar pe deplin asu-mat; claritatea a tept rii; pasiu-nea cu care îl descrie pe IngmarBergman („Fluturele a ie it cubine din crisalida vie ii i zboaracum liber în aerul modestiei, gra-tuit ii i generozit ii”, p. 233);vibra ia subtil la adierile intelec-tului i ale sensurilor ultime. In-ser ia scrisorilor relativ profun-dului, sentimentalului René pro-duce un contrapunct nostalgici erudit.

Dintre cele câteva vise pro-funde relatate în carte, am alespentru titlul articolului de fa pecel descris la p. 81: „Vis ciudat:

aflam într-un loc, înconjuratde z pad , i mâncam din ea cufurculi a”. O metafor , oricât desuprarealist , a gratuit ii i ina-lienabilit ii scrisului.

Gabrielei Melinescu: o scrii-toare suedez de origine românincizat discret, dar ferm în pân-za vremii ei.

i „tumefac ii ale eului”, vorba luilinescu, asta nu trebuie s ne

mire, ci s ne bucure: de i poatefi cea mai bun form de deghi-zament a lui însu i, prezen a eu-lui oricât de autoritar (de fapt,oricum ar fi, atât de slab....) e ga-ran ia îns i a existen ei uneiscriituri diaristice.

Gabriela Melinescu scrie, ca iEliade, jurnal în limba român iîl concepe, ca i Cioran, în mani-era unui supliment de gratuitate,ca pe un „act terapeutic”. Nu atin-ge vreun spasm al revela iei, vreointensitate stilistic nemaipome-nit , dar discursul conlucreazbine cu amenitatea aperceptiv ,cu o c utare a unui minim con-fort (inclusiv material), cu o exer-sare riguroas a spiritului de ob-serva ie, care i produce câtevabune declicuri: „Am ie it la o lun-

plimbare prin ora : cerul eragri perlat, cu iriz ri de roz i al-bastru. Numai oamenii p reauni te obolani în c utare de hra-

i pl ceri”; „Stau în fa a tim-pului ca în fa a unei mari enig-me”; „Am monologat noapteadespre Strindberg. Spuneam coperele cele mai pregnante, celeautobiografice, sunt fic iuni ba-lansând între zona vie ii i cea amor ii.”; „Anul sta pare nesfâr-it, mirosind a sfâr it de lume”;

„Am nevoie de tr iri puternice,adic s -mi dau voie s fiu eu.” Aajunge la un ast fel de stadiucvasi-aforistic nu implic însvreun efort speci al . În acestsens, jurnalul e credibil.

Gabriela Melinescu e o scrii-toare perfect integrat mediuluicultural suedez. Se constat , puri simplu, acest lucru din parcur-

gerea nota ii lor. Dar fervoareascrisului ei este, mai degrab , re-zultatul unei dualit i lingvistice:

„Ieri, dup ce am încercat s scriucuvinte – în limba român în tim-pul zilei i în suedez dup mie-zul nop ii, de fric s nu uit aces-te dou limbi ale destinului meu.Nu are nicio importan cumsunt. Nu le voi publica nicioda-

, dar ele m ajut , constituindun fel de via paralel cu via amea ciudat aici, în Suedia.” (p.137). Dualitatea e, cum se vede,o tulbure unitate, o „matrice”, o„simbioz ” (p. 139) creatoare carecon ine ambele idiomuri i le in-fuzeaz alternativ. Dac una din-tre zone nu e alimentat , imediatse simte, dup cum se poate de-duce din acest extraordinar frag-ment onirico-autoanalitic: „L-amvisat pe Caragiale împreun cuAnton Pann! Ce lucru ciudat. [de

ron

ica

lite

rara mânca z pad cu furculi a

ION BUZERA

PREZEN A VECHILOR SCRI-ITORI. „Le observam, desigur,ced rile, actele de obedien , ex-cesu l pus câteodat în confor-mism, lucruri care ne indispu-neau, ne dureau chiar, dar i în e-legeam c din pre ul acesta, pl -tit de ei, noi tr geam un folos.Simplul fapt c existau publicarunca pun i peste o pr pastie,peste h ul creat de comunism

între noi i spiritul vechii lumi dis-rute” (Gabriel Dimisianu, Oa-

meni i c i, Ed. Cartea Româ-neasc , 2008)

REVEDEREA. „Femeia e vizi-bil dezam git . În locul ei i eum-a întreba de ce nu e în stare

finalizeze cel ce insufl celor-lal i nevoie de cunoa tere i do-rin de afirmare? Ca i ea, a numiasta tri st superioritat e” (Con-stan a Vaic r, tefana, Ed. M.D.,Craiova, 2008)

comparativul de superioritate comparativul de superioritateBIBLIOTECA. „Exist un ade-r indubitabil privitor la rolul

determinant al c ii i biblioteciiîn progresul uman. C ile suntpentru omenire ceea ce este me-moria pentru individ. Acum cincimilenii, în Teba, cartea era consi-derat leac pentru suflet” (TudorNedelcea, Centenar Biblioteca„Aman”, Sim Art, Craiova, 2008)

ROMEO I JULIETA. „În a-rea la cer a celor doi tineri îndr -

PUNTEA M GARULUI. „Snu-mi spune i c sunt lamenta-bil/ Pus în fa a teoremei lui Pita-gora, / Deoarece peste tot timpulcu mine/ O mare suferin , ilogi-

,/ Pân i-n fa a numerelor detelefon / Ne tiind cine-mi va r s-punde/ La cap t de fir....” (Gheor-ghe Manafu, Cuvint e pent ruto i, Ed. MJM, Craiova, 2008)

gosti i va reinstala o pace sum-br în cetatea Veronei i în sufle-tul tuturor celor ce au iubit cuputere sau vor iubi, ori au urm -rit sau vor urm ri oriunde i ori-când trista poveste a unei iubiriucise r utatea i capacitatea lu-mii” (Nicolae Petre Vrânceanu,Via de cronicar, Ed. Ramuri,Craiova, 2008)

12 , serie nouã, anul XI, nr. 12 (122), 2008

*

Visul f cuse toate boli-le copil riei i înc îiera fric s adoarmpe întuneric: în fiecare noapte ie-ea pe sub u spre lumina ca

fri ca de pe pantofii lumân rilorsite dup ce, la un dans, se

aprinseser atât de frumos subcuvintele dulcege ale tortului cuinim de l mâie. A a se pierdea,pe rând, pentru prima oar , peholurile pline de neoane jum ta-te stele, jum tate fluturi, ce-i op-teau întruna s ruturi fierbin i, detutun i de bere; iar visul vedea

, deodat , crescuse, i nimeninu-l va mai visa de noapte bun .

*

Toamn : femeile abia ri-dic de pe jos zile ude.Le r sucesc între mâinii, u urate, le întind pe sârme de

telegraf, unde le prind cu vr biinoi, s nu le ia vântul sau c eii

le doboare din joac . Apoi,terg asfaltul a teptându- i b r-

ba ii din drumuri lungi: parc îid, de i mai e mult pân atunci,

privind, de o parte i de alta aoselei, s pt mânile, lunile, anii,

cu neîncrederea lor dintotdeau-na, zdruncinat . Nimic nu le mai

mâne de f cut, pân vor trece,decât s se schimbe.

*

Televizorul st încuiat încas cu un film vechi:luna mic i alb , devar , se dizolv în paharul cu appe care-l gole t i pentru fiecaredurere ce i-a citit gândurile ca

ADRIAN BODNARU

plecam departe, cum se pleac searape un cuprins de la început. Unperete peste care serile au trecutîn oapt se a eaz mereu lângtine i te ajut s tai, în minte,legume tari: tii c la sfâr it vaînchide tabloul cu hârtii neschim-bate, zâmbind amabil nop ii obo-site, cu tocurile pu in mai joasedecât înainte.

*

Iarna femeile începeau saud muzica: plecau sprepruni, s danseze, cu ba-tiste groase în mâini. Le a ter-neau pe crengi, când tâmpleleame ite le d deau semne c vor

dea u or, a a încât mai târziu,prim vara, prunele abia întoarsenu cumva s afle, dup mirosulparfumurilor, c ele au trecut peacolo: b utura ar fi ie it atât deîmb toare încât b rba ii nu le vormai fi plecat niciodat de-acas ;copiii le-ar fi crescut prea încet.

*

Cerul se b rbierise, dupo noapte pierdut ; sei ase u or: fa a demas se arunca în fa a z pezii,înro indu-se în locul ei. tia c ,oricum, asfin itul va veni cu vini o cuprinsese teama c nu va

începe s ning la timp, ca alt -dat . Ultima sa dorin nu o spu-sese nim nui, poate i pentru c

suflarea cinei nu apucase s opice cu cear . St tea pe jos, încalb în câteva locuri, fluturânddin ce în ce mai rar: dup o zi lun-

, de lucru, un dentist se uita,singur, la stele aurite.

*

F emeil e se s trâng încoloane puterni ce ilungi cât str zile, la soa-re, înainte de amiaz , când se în-tâlnesc întotdeauna la cafea: in-tr i ies, apoi, din ce în ce mairepede, iar începe, atunci, s zâm-beasc u or; fruntea de neon i seumeze te i seam cu un pa-chet de ig ri, alb, strâns un timpîn pumn înainte de-a fi aruncat

lâng un zid întors cu spatele lavar . i seara, târziu, magazinul r -mâne cu u ile întredeschise: stâl-pul din fa a lui î i stinge becul înpaturile de la primul etaj, ca o mâ-nec goal , suflecat de câteva oriîntr-o singur zi, man eta roas debr ara potrivit pentru ceasuriledin reviste lucioase.

*

Nimeni nu se putea în-toarce acas : pest enoapte, ora ul fugiseîn câmp, cu magazine, baruri,teatre. Poate c parcurile lui, cenu voiau de la o vreme nici m car

se mai tund , sim iser che-marea ciudat , ascuns , pentrucare ora ul fusese internat i ul-tima oar : câinii spitalului îi tiaufoarte bine mirosul de pijama, darse înz pezeau, pe rând, b trâni,

utându-l. Deasupra lor seaprindea câte o lumin plin debun tate: venea de atât de de-parte încât, pe drum, cunoscusetotul, mai ales lumina de deasu-pra primului câine înghe at peurma cât o inim plecat , la sfâr-it de s pt mân , într-o vrabie

aripi groase, nepreg tit pen-tru iarn .

*

Plecam departe, cum sepleac seara: lumina î idea o fereastr aprin- ca s i in diminea a la coa-; s nu o vad chinuindu-se, la

amiaz , bolnav de atâta munc ,de var . O visa lucrând pe un în-tuneric bun, undeva, iarna, avândtimp pentru cre terea stelelor icur enia lunii, dar i pentru ea:

car o dat la dou s pt mâni treac pe la soare, cerul s nu

se uite la alta, mai tân ; s fiemândru când o scoate la un re-staurant sau la un spectacol, snu se apuce de b ut i s vindirect acas de la apus; nu cumface unul sau altul, care pleacseara de urâtul dimine ii lene espre