11
14 „Chronos. Revistă de istorie”, anul IX, nr. 1-2 (16-17), 2011, p. 14-24 Alexandru IonuĠ CRUCERU CONTRIBUğII LA ISTORICUL ORAŞULUI VĂLENII DE MUNTE. SATELE ÎNGLOBATE DE TÂRG ÎN PERIOADA FEUDALĂ Multe oraşe importante sau mai puĠin importante ale Ġării noastre au cunoscut într-o fază a lor etapa de sat, şi în unele situaĠii pe aceea de târg, iar localitatea prahoveana Vălenii de Munte nu fac excepĠie. DicĠionarul geografic al judeĠului Prahova (1897) admite că Vălenii de Munte poate exista din timpul lui Mircea cel Bătrân, fiindcă la 1503 când îl întâlnim întâia oară sub numele Văleni de Sus 1 întreĠinea relaĠii comerciale cu Braşovul, în vreme ce E. Vlaiculescu (1971) crede că oraşul ar putea avea legătură cu urmele romane de la Drajna de Sus. La începutul existenĠei sale Vălenii de Munte fost o aşezare de moşneni ca cele din jur, negăsindu-se acte care să dovedească împroprietăriri pe vatra actuală, însă „valurile” de ungureni revărsate pe Valea Teleajenului după secolul al XVI-lea aveau să-i schimbe caracterul rural oferindu-i statutul preurban şi funcĠia comercială. Vorbind de rolul deĠinut de ungureni în procesul de constituire a oraşelor de la noi, istoricul N. Iorga afirma: „Evident că aceşti străini formau miezul oraşului, iar de jur împrejurul acestui miez comercial şi industrial stăteau sătenii noştri. Putem vedea şi astăzi, în localităĠile unde cultura administrativă, năvălitoare şi distrugătoare de originalitate s-a întins mai puĠin, cum se forma odinioară un oraş la noi. Iată de exemplu: Vălenii de Munte: în jurul pieĠii sunt cartiere care toate au nume de vechi sate deosebite, Berevoieştii etc. O cetate, o mănăstire, o piaĠă de schimb putea să adune şi să confunde cu timpul satele vecine” 2 . Plecând de la afirmaĠia marelui istoric vom dezvolta în baza informaĠiilor culese din documente si toponimie, care au fost aceste aşezări, ce cunoaştem despre existenĠa lor, cum au interacĠionat şi cum au ajuns în final să dea naştere unei singure identităĠi. Târgul Văleni Partea construită a oraşului Vălenii de Munte beneficiază astăzi de omogenitate, iar străzile urmează cu mici excepĠii vechile căi şi poteci dezvoltate spontan în funcĠie de necesităĠi. Pentru a deveni ceea ce este astăzi, un oraş cu circa 13.000 locuitori, aşezării i-au trebuit însă multe secole, câştigând supremaĠia politică şi comercială pe Valea Teleajenului şi în judeĠul Săcuieni. Proximitatea dintre aşezări şi legăturile complexe au condus la apropierea treptată şi la confundarea vetrelor lor. În raza oraşului Vălenii de Munte au existat în perioada medievală 6 sate: Văleni, Berceni, Berevoieşti, Lăbeşti, Valea Gardului şi Tabaci, de la care ne-au mai rămas doar numele, sub forma urbanonimelor. Însuşi numele „Văleni” are un caracter colectiv fiind posibil ca la început el să fi desemnat pe toĠi locuitorii satelor din depresiune care erau înrudite, descinzând dintr-un singur moş. Într-un hrisov din 1580 prin care Mihnea Turcitul întărea Marelui Spătar Albină moşia Albinari 3 se aminteşte în descrierea hotarelor: „Însă din hotarul Predealului merge până în hotarul OpăriĠenilor şi Vălenilor4 Nu se precizează Berevoieştii sau Bercenii despre care ştim sigur că fiinĠau, poate pentru că ele împărĠeau acelaşi hotar, după modelul Drajna-Stăneşti. Avem motive să credem, după cum vom arăta în expunerea de mai jos, că istoria târgului Văleni se identifică în bună măsură cu procesul de contopire a acestor aşezări. Cu excepĠia Tabacilor, toate celelalte au fost atât de vechi încât documentele de secol XVIII nu le mai ofereau identitate deosebită, ci le considerau mahalale ale târgului. Harta lui Specht (1790) reflectă dintre toate materialele cartografice ale epocii cel mai bine această realitate şi întinderea reală a târgului (Fig. 1). Dionisie Fotino 1 Potrivit lui I.R. Dedu, numele acestei aşezări apare pentru întâia dată într-un document din 1573. 2 N. Iorga, Istoria românilor prin călători. EdiĠia a II-a adăugită, vol. I, Bucureşti, p. 30. 3 Această moşie se găsea la est de Văleni şi se suprapune în proporĠie foarte mare peste teritoriul comunei Ariceştii-Zeletin de astăzi. 4 DIR, XVI, B, 1571-1580, doc. 488, p. 499.

Contributie La Istoricul Orasului Valenii de Munte-Libre

Embed Size (px)

Citation preview

  • 14

    Chronos. Revist de istorie, anul IX, nr. 1-2 (16-17), 2011, p. 14-24

    Alexandru Ionu CRUCERU

    CONTRIBUII LA ISTORICUL ORAULUI VLENII DE MUNTE. SATELE NGLOBATE DE TRG N PERIOADA FEUDAL

    Multe orae importante sau mai puin importante ale rii noastre au cunoscut ntr-o

    faz a lor etapa de sat, i n unele situaii pe aceea de trg, iar localitatea prahoveana Vlenii de Munte nu fac excepie. Dicionarul geografic al judeului Prahova (1897) admite c Vlenii de Munte poate exista din timpul lui Mircea cel Btrn, fiindc la 1503 cnd l ntlnim ntia oar sub numele Vleni de Sus1 ntreinea relaii comerciale cu Braovul, n vreme ce E. Vlaiculescu (1971) crede c oraul ar putea avea legtur cu urmele romane de la Drajna de Sus. La nceputul existenei sale Vlenii de Munte fost o aezare de moneni ca cele din jur, negsindu-se acte care s dovedeasc mproprietriri pe vatra actual, ns valurile de ungureni revrsate pe Valea Teleajenului dup secolul al XVI-lea aveau s-i schimbe caracterul rural oferindu-i statutul preurban i funcia comercial. Vorbind de rolul deinut de ungureni n procesul de constituire a oraelor de la noi, istoricul N. Iorga afirma: Evident c aceti strini formau miezul oraului, iar de jur mprejurul acestui miez comercial i industrial stteau stenii notri. Putem vedea i astzi, n localitile unde cultura administrativ, nvlitoare i distrugtoare de originalitate s-a ntins mai puin, cum se forma odinioar un ora la noi. Iat de exemplu: Vlenii de Munte: n jurul pieii sunt cartiere care toate au nume de vechi sate deosebite, Berevoietii etc. O cetate, o mnstire, o pia de schimb putea s adune i s confunde cu timpul satele vecine2. Plecnd de la afirmaia marelui istoric vom dezvolta n baza informaiilor culese din documente si toponimie, care au fost aceste aezri, ce cunoatem despre existena lor, cum au interacionat i cum au ajuns n final s dea natere unei singure identiti.

    Trgul Vleni

    Partea construit a oraului Vlenii de Munte beneficiaz astzi de omogenitate, iar

    strzile urmeaz cu mici excepii vechile ci i poteci dezvoltate spontan n funcie de necesiti. Pentru a deveni ceea ce este astzi, un ora cu circa 13.000 locuitori, aezrii i-au trebuit ns multe secole, ctignd supremaia politic i comercial pe Valea Teleajenului i n judeul Scuieni. Proximitatea dintre aezri i legturile complexe au condus la apropierea treptat i la confundarea vetrelor lor. n raza oraului Vlenii de Munte au existat n perioada medieval 6 sate: Vleni, Berceni, Berevoieti, Lbeti, Valea Gardului i Tabaci, de la care ne-au mai rmas doar numele, sub forma urbanonimelor. nsui numele Vleni are un caracter colectiv fiind posibil ca la nceput el s fi desemnat pe toi locuitorii satelor din depresiune care erau nrudite, descinznd dintr-un singur mo. ntr-un hrisov din 1580 prin care Mihnea Turcitul ntrea Marelui Sptar Albin moia Albinari3 se amintete n descrierea hotarelor: ns din hotarul Predealului merge pn n hotarul Oprienilor i Vlenilor4 Nu se precizeaz Berevoietii sau Bercenii despre care tim sigur c fiinau, poate pentru c ele mpreau acelai hotar, dup modelul Drajna-Stneti. Avem motive s credem, dup cum vom arta n expunerea de mai jos, c istoria trgului Vleni se identific n bun msur cu procesul de contopire a acestor aezri. Cu excepia Tabacilor, toate celelalte au fost att de vechi nct documentele de secol XVIII nu le mai ofereau identitate deosebit, ci le considerau mahalale ale trgului. Harta lui Specht (1790) reflect dintre toate materialele cartografice ale epocii cel mai bine aceast realitate i ntinderea real a trgului (Fig. 1). Dionisie Fotino

    1 Potrivit lui I.R. Dedu, numele acestei aezri apare pentru ntia dat ntr-un document din 1573. 2 N. Iorga, Istoria romnilor prin cltori. Ediia a II-a adugit, vol. I, Bucureti, p. 30. 3 Aceast moie se gsea la est de Vleni i se suprapune n proporie foarte mare peste teritoriul comunei

    Aricetii-Zeletin de astzi. 4 DIR, XVI, B, 1571-1580, doc. 488, p. 499.

  • 15

    menioneaz la nceputul veacului urmtor mahalalele Berceni i Berevoieti, iar Catagrafia din 1838 mahalele Berceni i Costeni.

    Un document de hotrnicie din anul 1625 aparinnd monenilor din Drajna de Sus consemna: i am stpnitar aa din vremile nvlirilor Ttarilor n ara Ungureasc (Transilvania) cnd neamul Berevoietilor hlduiau prengruiul Teianilor i Valea Vlencei, iar Brcenii pe malul i Valea Teleajenului. Reiese c satele genealogice Berevoieti i Berceni ar fi cele mai vechi, fiind fondate de oieri sosii din zona Fgraului ca multe altele de pe Valea Teleajenului5. Primele aezri s-au nfiripat n zona mijlocie a prului Vleanca aproape de drumul de oi pe care treceau turmele dinspre Ardeal spre Blile Dunrii la iernat.

    Dac Vlenii de Munte a fost pe parcursul existenei sale cea mai de seam aezare

    din sectorul mijlociu i superior al Teleajenului, acest lucru s-a datorat relaiilor complexe dintre mediul geografic i factorul uman. Nscut la ntlnirea vilor Teleajenului, Drajnelor, a Stlpenilor i a Vii Gardului, la contactul celor dou uniti majore de relief cu resurse economice complementare (munte i cmpie), oraul Vlenii de Munte a beneficiat de toate condiiile pentru a polariza economic satele din jur i pentru a se contura ca centru politic i administrativ. Determinismul geografic ns nu ar fi fost de ajuns pentru a conduce aezarea ctre prosperitate ntreinnd-o pe parcursul attor veacuri, din Evul Mediu i pn aproape de zilele noastre, dac nu s-ar fi suprapus drumul comercial care trecea pe Valea Teleajenului legnd ara Romneasc de Transilvania. Pe aici, ne spun istoricii i arheologii n frunte cu Vasile Prvan, a existat o cale strveche n lungul creia s-au stabilit cu circa apte secole

    5 Legenda spune c demult, pe dealul numit Runcu, aproape de vechiul drum al Berevoietilor a existat un schit numit Schitul Alb locuit de civa schimnici venii din zona Fgraului. Cu timpul acetia ar fi cobort terasa inferioar pentru a ntemeia localitatea Vleni.

    Fig. 1. Trgul Vleni i satul Valea Gardului. Prelucrare dup harta lui Specht (1790-91), foaia 78Sursa: Biblioteca Academiei Romne

  • 16

    naintea erei noastre locuitori din ambele pri ale Carpailor6 (V. Prvan citat de I. Bocioac), deoarece munii nu au constituit prin natura lor o entitate care s separe populaia de la nord i sud de muni. Cu att mai mult trebuie s fi fost utilizat mai trziu, n perioada marilor migraii i n perioadele mai linitite de ctre pstori n timpul transhumanei sau de cei aflai n bjenie. Dup ntemeierea rii Romneti, politica extern dus de domnie cu statele vecine avea s prevad i circulaia bunurilor dinspre i ctre ara Ungureasc i Moldova, adic slobozirea pasurilor i trectorilor pentru pstori i meteugari n schimbul plii unei vmi constnd n bunuri. n aceste condiii, credem c s-a stabilit i la Vleni o vam de hotar, profitndu-se de interferena unor ci de comunicaie existente din vremuri strvechi. La nceput vama era fixat pe Vleanca, n apropierea mnstirii, iar mai trziu a fost mutat n nordul oraului lng bifurcaia drumurilor care duceau spre Vama Buzului i Teiani.

    Totui, nu avem niciun temei s afirmm c Vlenii de Munte a fost trg nainte de secolul al XVII-lea, lafel cum nu putem identifica aezarea cu trgul vechi al Scuienilor, amintit ntr-un privilegiu al lui Dan al II-lea, n anul 1431. Avem certitudinea ns, c nc de la 1503 satul existent se gsea n relaii comerciale cu Braovul, la fel ca i n perioada care va urma. Un alt sat pe care l regsim n registrele Braovului n prima jumtate a secolului al XVI-lea este Berevoieti.

    Unele documente emise n secolul al XVII-lea arat c otirile muntene sau ardelene obinuiau s i instaleze taberele n drum spre btlie cel mai frecvent la Cerau. Satul ntrunea condiii favorabile pentru odihn pe vechiul drum al Teleajenului, att nainte ct i dup trecerea munilor pe la Tabla Buii i Vrful Ttarul, iar urmtoarea oprire era pe cmpul Drajnei. Ioan Neme de Hidveg, unul dintre cei care au luat parte la marul oastei lui Gheorghe Rkczi al II-lea pentru nbuirea rscoalei slujitorilor din ara Romneasc, a poposit la Cerau (Cserlas) ntre 22-24 iunie 16557. Nu nelegem ns, pentru ce alt motiv ar fi omis-o cltorul n drescriere dac nu pentru acela c Vlenii era o aezare ca oricare dintre cele din depresiune. Desigur, n realitate localitatea se afla n plin dezvoltare alturi de satele cu care se nvecina dar ca n cazul oricrui proces de durat, acesta nu putea fi dedus dect mai trziu. Trecerea treptat la caracterul urban n cazul Vlenilor de Munte corespunde chiar cu epoca de avnt a oraului vechi romnesc, cuprins potrivit lui T.V. Poncea ntre secolele XVI-XVII8. Importana Vlenilor a crescut dup ce jumtate din moia sa a fost donat de vornicul Ivnu Episcopiei Buzului, n anul 16469, iar confirmarea statutului de ora sosete din partea cronicarului Miron Costin, la anul 1684. Meniunea se refer la perioada 1650-1684 i apreciaz oraul ca unul dintre cele mai importante din ara Romneasc, dovedind c a avut o dinamic extrem de accelerat.

    Pentru a ajunge la stadiul de trg Vlenii au avut nevoie de aezrile din jur i de un element care s le apropie i pe care din pcate astzi nu putem dect s l intuim. Amintind de afirmaia lui N. Iorga din capitolul introductiv, istoria oraului ar putea fi legat mai cu seam de o cetate sau de o pia de schimb, prere pe care o mprtim i n studiul de fa. Cuvntul trg n sine are pe lng nelesul de aezare, sensul de activitate de schimb comercial. Pe timpul domnitorului Constantin Brncoveanu n Vleni funciona deja un trg sptmnal i unul anual pe 15 august de Srbtoarea Stmriei Mari. Un document din 1770 ne lmurete asupra locului n care se ntlneau trgoveii, c din vechime au fost fcnd (trgul) pe moiile mnstirii, adic n apropiere de Teleajen, n cartierul de astzi ignie. Pn ctre zilele noastre locul n care se inea blciul a fost acesta, abia mai apoi fiind mutat n piaa de astzi10. Se pare totui c el a cunoscut de-a lungul timpului cel puin dou locaii fiind mutat prin oarecare mijlociri de pe moiile mnstirii din sus pe moia megieeasc unde mnstirea nici un fel de ajutor nu avea, adic pe locul actualului parc central. n urma jalbei adresat divanului de ctre Nichifor egumenul mnstirii Vleni trgul va fi fost mutat n acelai an 1770, nu tim pentru ct vreme de acum nainte, tot pe moia

    6 I. Bocioac, Vlenii de Munte, Bucureti, 2004. 7 Cltori strini despre rile Romne, vol. V, p. 522. 8 T.V. Poncea, Geneza oraului medieval romnesc extra carpatic (secolele X-XIV), Bucureti, 1999. 9 M. Bzgan, Judeele rii Romneti pn la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureti, 2004. 10 Informator: Ion Oncescu, 76 ani, comuna Aricetii Zeletin, jud. Prahova.

  • 17

    mnstirii unde s-au fost fcnd de douzeci de ani mainainte, pn anul trecut. Rmne nc necunoscut locul n care se fcea trgul nainte de a doua jumtate a secolului al XVIII-lea.

    La 1781 capitala judeului Saac se mut la Bucov, Vlenii rmne reedin de centru a plaiului Teleajen i continu s fie cel mai mare centru economic de pe Valea Teleajenului ns la scurt vreme dezvoltarea sa intr n declin. Prin legea administraiei din 1864, el devine sediul subprefecturii i Pretura Teleajen, organul de conducere fiind consiliul comunal, condus de un primar ales prin vot secret dintre consilieri. Din acel moment instituia ce conducea oraul era primria i pstreaz aceast denumire pn n anul 1949 cnd a luat fiin sfatul popular. n atribuiile primriei Vlenilor de Munte intrau sistematizarea, construciile edilitare, construirea i mentinerea reelei drumurilor, comerul aprovizionarea oraului, colile, instituiile sanitare, stabilirea i strngerea impozitelor i taxelor etc.

    Un factor cu largi consecine pe plan demografic i economic l-a reprezentat fenomenul de imigraie a populaiei transilvnene, cunoscut n documentele vremii i sub denumirea de ungureni. Dac n secolele trecute acest proces aveau un caracter redus ca intensitate i se petrecea sporadic11, secolul al XVIII-lea, poate fi considerat ca cea mai mare epoca de imigraie, care a avut un impact deosebit asupra oraului Vlenii de Munte ca i asupra ntregii zone de la curbura Carpailor. O serie ntreag de hrisoave vorbesc despre strinii ungureni ce snt eztori n ar cu ruptoare de la vistierie i care pe la 1782 se ridicau dup nsemrile lui Raicevich la 13.000 de familii12. n sprijinul acestei idei este suficient s amintim numele satelor dublete de pe Valea Teleajenului care conin specificaia Ungureni i Pmnteni cum sunt Mneciu Ungureni Mneciu Pmnteni sau Poseti Ungureni Poseti Pmnteni i altele. Vechea denumire a localitii Vlenii de Munte i a judeului omonim care a fost Scuieni reflect ea nsi aceast realitatea istoric.

    Odonimul vechi Ungureni care se ntlnete n cartierul Valea Gardului ne ofer un indiciu asupra locului unde parte din imigrani s-au aezat. Fluxul migrator a luat natere ca rspuns la valul de represiuni dezlnuit asupra populaiei transilvnene (dup rscoala din 1784) i dup instaurarea puterii austriece dincolo de Carpai13. Noua arie de absorbie a pmntenilor s-a dovedit ospitalier, n plus locuitorii si erau n plin proces de prsire a zonei din cauza lipsurilor materiale i a birurilor duse la extrem. Funcia comercial a oraului ctre sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea, este dublat de ctre cea meteugreasc al crui caracter devine tot mai evident. n aceast perioad se extinde considerabil prelucrarea lemnului i esutul, innd seam de faptul c materiile prime se ntlneau din abunden.

    Satul Valea Gardului

    Unul dintre cartierele cele mai bine individualizate ale oraului Vlenii de Munte este

    Valea Gardului, datorit poziiei sale pe valea omonim, pe partea stng a Teleajenului. Pn la mijlocul secolului al XIX-lea a funcionat ca sat de sine stttor ns odat cu aplicarea Regulamentului Organic, ce prevedea printre altele i nfiinarea comunei urbane Vleni, avea s intre n alctuirea acesteia. Dimitrie Frunzescu (1872) amintete satul Valea-gardului n concordan cu aceast realitate administrativ. Pentru caracterul su rural i dotrile deficitare raportate la cele din restul oraului, cartierul Valea Gardului continu s fie i astzi puin dependent de centru n primul rnd din cauza distanei i a mijloacelor de transport n comun extrem de rare. Valea Gardului a fost o aezare veche fiind menionat

    11 n 1788, satele Scele, Trlungeni, Zizin, Purcreni, Budila, Prejmer i Herman trimit la comandantul otirii domneti din Vlenii de Munte reprezentani pentru a cere permisiunea lui Nicolae Vod Mavrogheni de a forma o raia cu supunere sub stpnirea Domnului romn. Acesta le rspunde afirmativ spunndu-le c unde vei vrea i v va plcea locul de locuina voastr, suntei primii i avei voie a v aeza cu toate casele voastre (. Mete, Pstori ardeleni n Principatele Romne, Arad, 1925).

    12 V. Tufescu, Subcarpaii i depresiunile marginale ale Transilvaniei, Bucureti, 1966. 13 C. Popescu, Studiul geografic al populaiei i aezrilor din zona subcarpatic i montan dintre Buzu i

    Teleajen, Tez de doctorat, Bucureti, 1979.

  • 18

    ntia dat la anul 1655. Ulterior a mai aprut n alte 52 de documente oficiale pn n anul 186014. (Dedu I., 2007) La 1573, Alexandru voevod ntrea popei lui Neagoe i feciorilor lui, anume Dobrot i Radul i ... (rupt) i Stoici i lui Stan i lui Voico i fetii lui anume Stana moiile Inoteti i Valea Tulbure, pentru aceasta din urm amintind i hotarele: (...) i pre Valea Trifoii pn la piatra ... (rupt) i pre Valea Gardurilor ... (rupt)15. Reinem c toponimul este ntlnit mai devreme dect prima atestare propriu-zis a aezrii fr a putea conchinde existenei vreunei comuniti umane. Aceast atestare a toponimului sosit la sfritul secolului al XVI-lea ne ndreptete s facem cteva consideraii asupra realitilor sociale i economice ale epocii. tim de pil, c punctul vamal de la Vleni trebuia parcurs obligatoriu de toi negutorii care mergeau sau veneau dinspre Braov n trgurile din ara Romneasc. ncercarea unora de a trece marfurile prin alte puncte dect cele permise pentru evitarea taxele a obligat domnia s ia msuri, recurgnd se pare la ridicarea unor garduri i la pzirea propriu-zis a regiunii cu oameni special instruii. Valea Gardului s-a aflat n hotarul Berevoiescul de Jos, fiind stpnit la anul 1798, ca i mai devreme la mprirea a opt boieri hotarnici din 1735, de ctre moneni Berevoieti ot Vleni, de mnstirea Vleni i de diferii particulari prin cumprtoare16 (Tabelul 1).

    Tabelul 1. mpreala stnjenilor pe Valea Gardului dup hotrnicia din 22 august 1798

    Proprietar Nr. de stnjeni Observaii

    Mnstirea Vleni 80 Stnjenii s-au gsit mpietrii Calia 19 Zester de la finul su Petre Nescu Calia 32 De la Stvrache

    Unchea Istrate 55 Nepotul lui Unchea Istrate Lzroiu Istrate 18

    Mareu Bociuzan cu Dinu sin Ene brbier 23

    Petre Nescul cu cetaii lui Parpangetii 73 Vlad Jitiian cu cetaii lui, cu Pancul i Anghelache 22

    Preda Lungul cu Tudoriie i Vttii 21 Enache Mare Bociuzan 5 cumprtoare

    Balea 5 Total: 342 stnjeni

    Harta lui Specht (1790) este cel dinti material cartografic important care atest

    existena sa, ns din motive necunoscute autorul l consemneaz sub numele de Bre Dealu17. Comunitatea se ncropise n partea superioar a Vii Gardului, fapt susinut din nou de un toponim aflat n apropiere de Pdurea Boineasa: toponimul La casele btrne. Cele cteva gospodrii erau nconjurate de grdini i se foloseau de acelai drum de care se folosesc i astzi pentru a ajunge la Vleni. Aezarea a avut o dezvoltare liniar, de-o parte i de alta a apei i a drumului, fiind influenat de natura reliefului care a obligat-o s coboare spre Teleajen unde existau morile i pivele. La 1788 ea era menionat de Bauer ca sat al judeului Scueni, sub forma Garduli. O parte semnificativ a populaiei a reprezentat-o ungurenii refugiai n prile noastre dup secolul al XVIII cnd asistm la naterea unor noi aezri, ca Bjenarii de lng Schiuleti, i la sporirea numrului de locuitori n cele existente. Dovad despre acest lucru avem strada de pe Valea Gardului care se cheam Ungureni situat n apropierea albiei rului Teleajen (Fig. 2).

    14 I.R. Dedu, Aezri prahovene. Repere istorice, Ploieti, 2007. 15 DRH, B, ara Romneasc, vol. VII, doc. 138, p. 182. 16 Documente de pe Valea Teleajenului, 1925, doc. VIII, p. 11. 17 Este evident c nu face o confuzie cu cellalt Predeal fiind situat i el mai la est.

  • 19

    Materialele cartografice ale secolului al XIX-lea sunt mai generoase n privina atestrii

    sale i a altor date. n 1835 deinea potrivit hrii ruse 42 gospodrii fiind considerat n raport cu celelalte un ctun de talie mare. Harta lui Scheda (1856) apoi cea a lui Szatmary (1864) vor consemna n continuarea localitatea Gradul. Constatm c la 1864 cele aproximativ 50 gospodrii de care dispunea erau dispersate pe ntreaga Vale a Gardului ns grdinile erau concentrate n zona Frngheti Str. Ungureni. Cu excepia hrii ruse din 1835, materialele cartografice ale secolului XIX i chiar Bauer consemneaz greit oiconimul sub forma Gradul.

    Satele Berevoieti i Lbeti

    Berivoieti a fost una dintre cele mai importante aezri pe parcusul Evului Mediu din

    depresiunea Vlenii de Munte. nfiripat la vest de Vleni, n partea superioar a prului Vleanca i totodat pe vechiul drum al transhumanei care ducea la Dunre i Blile Brilei, satul a beneficiat de un contact permanent cu ardelenii trgovei, pstori sau bjenari. Primele afirmri ale localnicilor, au avut loc potrivit lui C.C. Giurescu18 anterior domniei lui Mircea cel Btrn, iar M. Bzgan consider c atestarea documentar sosete nc din perioada 1400-1403 cnd semneaz printre martori ntr-un hrisov Stan i Radul din Berivoeti19. Dei este considerat o aezare de moneni, similitudinile cu aezrile omonime situate n Muntenia i dincolo de Carpai ne-au condus ctre concluzia c ar putea fi ntemeiat de oieri sosii din zona Fgraului, varianta pe care o propune istoricul Ion Bocioac. ntr-o hotrnicie din anul 1625 aparinnd monenilor din Drajna de Sus se consemneaz: i am stpnitar aa din vremile nvlirilor Ttarilor n ara Ungureasc (Transilvania) cnd neamul Berevoietilor

    18 I. Bocioat, P. Popescu, Vlenii de Munte, Bucureti, 1988. 19 M. Bzgan, op. cit.

    Fig. 2. Vlenii de Munte i satul Valea Gardului. Prelucrat dup harta lui Szatmary (1864), Columna IX, Seria 3

    Sursa: Biblioteca Academiei Romne

  • 20

    hlduiau prengruiul Teianilor i Valea Vlencei, iar Brcenii pe malul i Valea Teleajenului20. Ca orice comunitate nchegat din vechime i aceasta a beneficiat de hotare proprii, de muni n care oamenii i urcau turmele la punat ns lucruri referitoare la ele pot fi mai mult deduse. tim c la 1517 cnd Neagoe Basarab ntrete monenilor din Drajna i Stneti hotarele lor, ocolnia mergea pn n piatra Berivoetilor, care poate fi chiar piatra de hotar ce a dat numele satului din apropiere Valea Stlpului sau Stlpeni. Pn n secolul al XIX-lea moia Berivoetilor era perceput avnd dou trupuri: Berevoescul de Sus i Berevoescul de Jos, fiecare cu sate distincte pe ele. Hotarul de sus cuprindea silitile satelor Berevoieti i Lbeti, iar cel de jos, la nceput silitile Vlenilor, Bercenilor iar mai trziu i pe cea a Vii Gardului, respectiv a Tabacilor. Fiindc mpreau din vechime acelai hotar, nu ncape ndoial c Berevoetii, Bercenii i Lbetii au fost la nceput tot attea cete de moneni care se trgeau dintr-un singur mo, iar Vlenii era un sat roit al lor n care se ntlneau pentru a realiza schimburi. Unele hotrnicii ulterioare, precum aceea a moiei Albinarilor emis de Mihnea Turcitul la 1580, vor aminti de hotarul Vlenilor, nelegnd prin aceasta toate comunitile umane din depresiune existente la acea dat. Tot Mihnea Turcitul ddea la numai un an dup aceasta, n 1581, oamenilor domniei sale: Mihnea cu fiii si, Bunea i Neaul cu fiii si i Burchea cu fii si, din hotarul Stlpenilor pn n hotarul Berivoetilor de Jos orict se va alge, partea popei i partea Mletilor toat21. Informaii despre perioada n care monenii Berevoieti au nceput s fie rumnii cu sila deinem de la nceputul secolului al XV-lea, dei aceasta poate fi dect o faz mai mult sau mai puin evoluat a fenomenului. n 1429 voievodul Dan al II-lea ntrea boierilor si Toader i Radul jumtate din Berivoeti, lor i copiilor lor, de ocin i de ohab, ncepnd de la vama oilor, de la vama porcilor, de albinrit, de gletrit, de gloabe, de crturi i de podvoade, adic de toate crturile i dajdiile22. La 1608 satul este ntrit de voievodul Radu erban lui Cernica vornic i soiei sale Chiajna, fr s se mai aminteasc hotarele pe care mergea moia i valoarea exprimat n aspri precum n cazul Aniniului, Predealului i Srarilor. Moneni vor exista ns i dup aceast dat i i vor exercita atribuiile i drepturile asupra pmntului ca mai nainte. Creterea animalelor, a oilor i vacilor n special, nu era singura ocupaie a locuitorilor n secolul al XVII-lea, poziia satului pe versantul nsorit din vestul Vlenilor a permis deopotriv cultivarea viei de vie. La 1651, un anume Berivoiu din Berivoieti adeverete c Stoica portar cumprase obraele viei de la Berivoeti pn n Calea cea Btrn n schimbul a 300 bani23. Pe de alt parte exista interesul acaparrii altor moii cu vie prin cumprtoare de la satele dispuse mai la exteriorul Subcarpailor. Dragomir Cruul din Podeni, judeul Saac realiza o astfel de vnzare n 1708 nelegndu-se cu Bratu ot Berivoeti pe un pogon de vie bun n dealul Petreanilor i pe alte 3 pogoane n schimbul a 37 taleri24. n registrele Braovului ale veacului al XVI-lea, printre aezrile care ntreineau frecvent relaii comerciale cu Oraul Coroanei se ntlnesc Berevoietii. Unele dintre menionri s-ar putea referi la Berevoietii de lng Cmpulung Muscel, altele la aezarea de pe Valea Teleajenului fiindc ambele sunt vechi i au fost aezate pe drumuri importante de comer. Cnd doi frai din Surani, Simion i Damian, vor vinde lui Matei Basarab ocin fr rumni n sat printre semnatari se va numra Dan vtaf din Berivoeti, persoana nsrcinat cu supravegherea slugilor de la curtea vreunui boier25. Biserica Sf. Spiridon a Berivoetilor, filial a bisericii Nica Filip, este este poate cea mai veche dar a doua atestat documentar dup mnstire, la 1726. Un document din 1822 menionez n treact despre prezena unui schit Berevoeti pe drumul care trecea pe Podul Ulmului i pe Podul Poienii Mari al Teianilor Megieeti. Mai multe lucruri nu tim, afar de o legend local interesant care relateaz despre un Schit Alb al Berevoetilor ce ar fi existat n dealul Runcu26. La un moment dat civa dintre schimnici ar fi cobort n terasele inferioare ntemeind o nou aezare: Vleni. Fiind vorba de un proces

    20 DGJPh, p. 621. 21 DIR, XVI, B, ara Romneasc , vol 5, 1581-1590, doc. 5, p. 5. 22 DRH, B, ara Romneasc, 1247-1500, doc. 66, p. 127. 23 CDRAS, vol 7, 1650-1653, doc. 458, p. 170. 24 BCIR, vol XI, Noi documente din Vlenii de Munte, doc. 1, p. 91. 25 CDRAS, vol 7, 1650-1653, doc. 724, p. 252. 26 Cf. I. Bocioac, 2004.

  • 21

    destul de ndelungat care nu a putut fi suprins de un singur document, contopirea satului Berivoeti cu trgul s-a produs probabil la sfritul secolului XVII i nceputul celui urmtor datorit atraciei pe care o exercita drumul mare. Niciunul dintre materialele cartografice studiate, nici chiar harta detaliat a lui Specht (1790) sau a lui Szatmary, nu deosebec n vreun fel mahalalele trgului i n spe Berivoetii. Numai istoricul Dionisie Fotino amintete la 1815 de Vlenii Berceni i Vlenii Berivoeti27, care ntre timp deveniser mahalale ale trgului Vleni.

    Lbeti este numele unui sat din evul mediu care a existat n hotarul Berevoescul de Sus, n nord-vestul trgului Vleni. Originea patronimic a aezrii precum i apropierea de Berevoieti, unul dintre cele mai vechi sate de pe Valea Teleajenului, ar putea indica un trecut la fel de bogat ca al acestuia. Puine lucruri se cunosc despre trecutul aezrii din cauza lipsei documentelor, cert este c o ntlnim pentru ntia dat n anul 1612, iar de atunci pn n anul 1788 numele apare n alte 10 surse documentare28. Momentul alipirii funcionale la trgul Vleni, ca i acela al ntemierii nu poate fi dedus cu certitudine din documentele secolelor XVIII-XIX. Pe la 1750, n foaia de zestre a Joiii aflm de 60 de stnjeni n hotaru Lbetilor, cu vadu de moar i de I jumtate de de vadu de pio de la Stanu Lbescu, tot n hotarul Lbetilor29. Un zapis de vnzare pentru zece pogoane de loc n hotarul Berevoiescu-de-sus ot Vleni, amintete la anul 1798 de silitea Lbetilor, dar cu sensul de moie mai degrab dect cu acela de aezare, dovad c apropierea de trg s-a produs ntr-o faz anterioar.

    Satul Berceni

    Pe terasa dreapt a rului Teleajen, aproape de confluena cu prul Vleanca a

    existat n Evul Mediu aezarea moneneasc Berceni. Se afla n hotarul Berevoescu de Jos, avnd ca sate mai apropiate Berevoietii, Lbetii, Valea Gardului i Vlenii, cu care mprea se pare aceleai hotare stabilite din vechime. Ca i n situaiile precedente nu se cunoate momentul nfiriprii sale, Dicionarul Geografic al Judeului Prahova susine ns c fondator ar fi fost un anume Marcu Brceanu. n anul 1578, anul atestrii documentare, Mihnea Turcitul adeverete c marelele logoft Miroslav cumprase de la monenii Dragul, Staico, Voica, feciorii Oanii i Stanciul cu 800 asprii ocin n Berceni, n lunca Teleajenului, care s chiam Rofie, den matca Teleajenului, pn n muchea malului de sus, de ctre Berceni, i den Pietri n sus, pn n piscul Ciontii30. O dovada indirect a interesului de a valorifica lunca Teleajenului prin amenajarea de iazuri i mori nc de la sfritul veacului al XVI-lea. Un alt document care vorbete despre comunitatea Bercenilor este actul din 1625 care relateaz: i am stpnitar aa din vremile nvlirilor Ttarilor n ara Ungureasc (Transilvania) cnd neamul Berevoietilor hlduiau prengruiul Teianilor i Valea Vlencei, iar Brcenii pe malul i Valea Teleajenului31. La 1815, cnd ntlnim din nou denumirea la Dionisie Fotino, aezarea va fi devenit mahala a trgului Vleni. De fapt ea apare n diferite acte cu acest statut i mai devreme, ncepnd chiar cu anul 1782. La 22 martie 1808, Maria Stnciuleasa vindea nurorii sale Paraschiva o bucat de loc n mahalaua Bercenilor cu dou cminuri de cas n schimbul a 60 tl32. n anul 1838, la cea de-a doua mare catagrafie, trgul Vleni apare alctuit din doar dou mahalale: Berceni i Costeni. Civa dintre locuitorii de seam ai Bercenilor erau mazilul Trandafir Negulescu, logoftul fiu de caftanlu Ioni Andrei care avea i o zalhana, i nepotul de caftanlu Ioan Cereanu33.

    Judecnd dup vechiul obicei al oamenilor de a aeza biserica steasc n centrul comunitii, putem conchide c i Bercenii au avut iniial gospodriile ogranizate n apropierea

    27 E. Zaharescu, Vechiul jude al Saacului n lumina istoric i antropogeografic, n Buletinul Societii Regale Romne de Geografie, tomul XLI, 1922-1923, p. 169.

    28 I.R. Dedu, op. cit. 29 Documente de pe Valea Teleajenului, 1925, doc. II, p. 86. 30 DRH, vol. VIII, doc. 156, p. 240. 31 DGJPh, p. 621. 32 BCIR, vol. XII, doc. 10, p. 129. 33 I.R. Dedu, op. cit.

  • 22

    lcaului lor de cult, al crui loc l cunoatem. Nu tim cine au fost primii ctitori ai bisericii Berceni i nici anul construciei sale. Ar putea fi destul de veche dat fiind vechimea i importana aezrii n context local. Pn la cutremurul din 1940, cnd avea s fie distrus definitiv, se mai putea citi nc pe pisanie urmtoarele: Cu prea slvitul i dumnezeescul ajutor ridicatu-sa aceast sfnt biseric n numele i prznuirea Adormirii Maicii Domnului n zilele Domnului Gheorghe Voevod, episcop Buzului chir Constandie i svrirea cu toate podoabele, dup cum se vede, i-au luat acu, 1835, domn fiind Alexandru Ghica Vod, episcop Buzului chir Chesarie, prin osrdia i ajutor i ndrumarea dumnealor Andrei B., toi Logoft, i soia Dobria, cu fiii; + Jupn Iorga, soia Sultana, cu fiii; + i dumnealui bun prclab Panca, soia Joia, cu fiii; + dumnealui bun Logoft Constandin, soia Nastasia, cu fiii; Pit(oiu) Soar(e), cu soia Cala, cu fiii, i ali ... cretini: 1835, Maiu, 2134. Totui, un document din 1782 care face referire la sfnta biseric a Bercenilor35 ne d de neles c a fost doar reconstruit dup ce o ntmplare nefericit a ruinat-o, probabil cutremurul din 1802 care a avariat i Mnstirea. La 1852 duhovnic i slujitor al sfntului altar era Preotu Marcu36. Nu se poate spune dac nvmntul s-a realizat la nceput i prin intermediul dasclilor de aici. Printre cei 29 de elevi care au nceput coala n 1832 se numrau i urmtorii copii din mahalaua Berceni: Andreescu Nae, 7 ani, fiu de negutor, Andreescu Enache, 8 ani, fiu de negutor, Soriciu Stan, 9 ani, fiu de muncitor, Costescu Ghi, 10 ani, fiu de polcovnic i Popredescu Radu, 14 ani, fiu de protopop37.

    Un amnunt interesant care reiese dintr-un document din 10 septembrie 185138 l constituie faptul c la jumtatea secolului al XIX-lea, i cu sigurana i mai devreme, mahalaua Berceni avea n frunte un logoft, State Mrculescu, nsrcinat probabil cu conducerea divanului i ntocmirea actelor.

    Nu se cunosc amnunte referitoare la ocupaiile pe care le aveau locuitorii, cert este c n afar de negutori, la nceputul secolului al XIX-lea existau i cizmari, spunari i oameni care se ocupau cu obinerea uicii. Nici harta lui Specht (1790) nici materialele cartografice ale secolului XIX nu ne ofer consemnri grafice ale numelui. Totui, mahalaua este conturat sumar de Specht i Szamtary, fr a putea trage concluzii importante din analiza hrilor acestora. n 1790 sunt reprezentate cteva case i grdini, biserica lipsete dintr-o eroare a cartografului, iar n 1864 predomin grdinile i livezile. Astzi, numai un odonim mai amintete de existena acestei vechi comuniti care a coalizat cu celelalte aezri undeva prin veacul al XVII-lea pentru a le oferi Vlenilor de Munte statutul cea mai important aezare a judeului Saac.

    Satul Tabaci

    Satul Tabaci a fiinat pe terasa dreapt a rului Teleajen, n vechiul hotar Berevoescul

    de Jos, pe locul unde exist astzi cartierul omonim al oraului Vlenii de Munte. Informaii despre perioada de nceput a aezrii nu se tiu, prima menionare datorndu-se lui Bauer (1778) la sfritul secolului al XVIII-lea: Tapatsch ou Tapaschu village sur la Teleschina. Cert este c odat cu dezvoltarea trgului i a nmulirii numrului de meteri i negustori s-au nmulit i meseriile respectiv breslele. Breasla tbcarilor era cea mai bine reprezentat dovad c spre deosebire de celelalte deinea propria biseric, avnd ca sfnt protector pe Sf. Nicolae. Pisania lcaului de cult amintete anul 1832 ca an de construcie iar ca ctitori civa moneni din Vleni: Radu Jipa, Sandul Popica, Ioni Lzroiu, Andreiu Olteanu, Mrzea Medelnicer, Dumitru Buzeanu, Ignaie Chirnoiu i Anghel Tabacu39. Biserica ar putea fi mai veche, anume din anul 1804, dup cum concluziona colectivul de pictori care a restaurat unele registre n 2002. Ideea este sprijinit de un document din 8 aprilie 1808 scris de popa

    34 I. Bocioac, op. cit. 35 Documente de pe Valea Teleajenului, 1925, doc. VI, p. 8. 36 BCIR, vol VI, doc. 6, p. 19. 37 I. Bocioac, op. cit. 38 Documente de pe Valea Teleajenului, f.a., doc. 194, p. 298. 39 I. Bocioac, op. cit.

  • 23

    Niu ot Tabaci40, probabil primul sau unul dintre primii care au slujit aceast biseric de mir. La anul 1846 biserica era pstorit de popa Nicolaie ot mah. Tabaci, om nvat pe care l gsim i n cteva documente din 1850 ca martor sau ca persoan ce scria jalbele i sineturile oamenilor. Poziia bisericii Sf. Nicolae Tabaci i numele strzii Tbcari localizate chiar n apropierea apei Teleajenului ofer mrturie asupra nucleului fostei aezri, i asupra preferinei oamenilor de a se aeza n locul care ntrunea cele mai favorabile condiii pentru prelucrarea pieilor. Satul comunica cu trgul mai nti prin intermediul actualei strzi 30 Decembrie, care se desprinde din Bulevardul N. Iorga la nord de Vleanca i mai departe prin Str. Progresului. Trepatat, pe aceast direcie s-au nmulit mai nti la drumul mare gospodriile, au aprut ulie i strzi adiacente. Drumul amintit, situat mai la est de cel vechi, trebuie s fi fost i el destul de circulat n aceast perioad din moment ce la jumtatea secolului al XIX-lea se simte nevoia nfiinrii de noi crciume. n anul 1847, Nicolae Protopopul lua de la Sii Pnculeasca ot Vleni un loc din mahalaua Tabacilor n arend pentru a-i face crcium p mal, ce s nvecinete cu Gheorghe dascl41. El avea s vnd vin i rachiu n schimbul plii a cte 45 lei pe an i a unei dijme din toate cte s-ar fi fcut n grdina dimprejurul crciumei. n 1840 l ntlinim jelindu-se supt-ocrmuirii de Teleajen pentru Tnase zet Dima boiangiul din mahalaua Sf. Ioan care refuz s i dea banii pe o bute de rachiu plin pn n doag42. Puinele documente care mai amintesc toponimul n secolul XIX fac deja referire la mahalaua cu acest nume. Locuitorii se ndeletniceau mai mult cu tbcritul i cu cizmritul fiind la nceputul secolului al XIX-lea clcai pe moia polcovnicului Panca din Vleni i a coconii Sii Pnculeasca. Nu se tie cnd au intrat Pnculetii n posesia moiei Tabaci ns la 2 aprilie 1850 aflm de existena unei mrturii asupra posesiunilor lui Pnculescu. Harta lui Specht (1790) reprezint mahalaua organizat n lungul drumului descris mai sus, trecnd printre livezi prin vadul apei Teleajenului i mai departe peste dealurile de la est de Vleni. Harta lui Szatmary (1864) evideniaz din nou ponderea mare pe care o aveau grdinile ns nu contribuie cu niciun element nou. Unii dintre locuitorii acestui sat devenit mahala a Vlenilor purtau nume care le trda ocupaia i proveniena. Aflm de pild la anul 1810 despre cizmarul Dumitru Tabacu care cumprase o livad de pruni de la Andrei Tabac ot Tabaci.

    Concluzii Formarea trgului Vleni a fost rezultatul mai multor factori de natur geografic,

    istoric, social i politic. Vechile aezri din depresiune atestate documentar nc din evul mediu, ncepnd cu Berevoetii, i continund cu satele de moneni Vleni, Lbeti, Berceni i Valea Gardului, au coborat la drumul Braovului acolo unde probabil aveau loc primele manifestri de natur comercial. Situaia era facilitat de natura reliefului care nu ridica dificulti n extinderea aezrilor, i de vechea form de stpnire a pmntului n devlmie. Satele care au precedat trgul, i care au funcionat pentru o vreme n paralel cu acesta nainte de a fi nglobate, existau ca n multe alte situaii pe dou hotare, difereniate ntre ele prin distincia de sus i de jos. Hotarul Berevoescu de Sus cuprindea aezrile Berevoeti i Lbeti, n vreme ce hotarul Berevoiescu de Jos dispus mai in vale, spre est, aezrile Vleni, Berceni i Valea Gardului. Cu excepia satului Tabaci care a aprut prin secolul al XVIII-lea i a fost nglobat la scurt vreme, celelalte s-au alipit trgului n timpul veacurilor XVI-XVII. Aportul continuu de strini, printre care se numrau adesea trgovei i meteugari din Transilvania ori Grecia, avea s asigure progresul aezrii ntrind legturile cu Braovul.

    40 Documente de pe Valea Teleajenului, 1925, doc. XVIII, p. 25. 41 Ibidem, doc. XCIV, p. 72. 42 BCIR, Vol. XV, doc. 11, p. 142.

  • 24

    Bibliografie

    Catalogul documentelor rii Romneti din Arhivele Statului, vol. VII (1650-1653), ntocmit de Marcel-Dumitru Ciuc, Silvia Vtafu-Gitan, Melentina Bzgan, Bucureti, 1999.

    Buletinul Comisiei monumentelor istorice a Romniei, vol. VI, Vlenii de Munte, 1927. Buletinul Comisiei monumentelor istorice a Romniei, vol. XI, Vlenii de Munte, 1932. Buletinul Comisiei monumentelor istorice a Romniei, vol. XII, Vlenii de Munte, 1933. Buletinul Comisiei monumentelor istorice a Romniei, vol. XV, Vlenii de Munte, 1936. Documente privind istoria Romniei, B, ara Romneasc, vol. XVI (1581-1590), Bucureti, 1952. Documenta Romaniae Historica, B. ara Romneasc, vol. I (1247-1500), Bucureti, 1966. Documenta Romaniae Historica, B. ara Romneasc, vol. VII (1571-1575), Bucureti, 1988. Documenta Romaniae Historica, B. ara Romneasc, vol. VIII (1576-1580), Bucureti, 1989. Cltori strini despre rile Romne, vol. V. Ediie ngrijit de M. Holban, M.M. Alexandrescu-

    Dersca Bulgaru i Paul Cernovodeanu, Bucureti, 1974. Documente de pe Valea Teleajenului. Ediie ngrijit de N. Iorga, Vlenii de Munte, 1925. Documente de pe Valea Teleajenului. Colecia de documente Dumitru I. Brezeanu-Teiani. Ediie

    ngrijit de O.D. Brezeanu, I Jercan, N.I. Simache i M. Gh. Vulpescu, Bucureti, f.a.

    Bauer, F.W., Memoires historiques et geographiques sur la Valachie, Leipsic, 1778. Bzgan, M., Judeele rii Romneti pn la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureti, 2004. Bocioac, I., Popescu, P., Vlenii de Munte, Bucureti, 1988. Bocioac, I., Vlenii de Munte, Bucureti, 2004. Dedu I.R., Aezri prahovene. Repere istorice, Ploieti, 2007. Frunzescu, D., Dicionaru Topograficu i statisticu alu Romniei, cuprinzndu descrierea a 20 000

    nume proprii teritoriale, Bucureti, 1872. Iorga, N., Istoria romnilor prin cltori. Ediia a II-a adugit, Vol. I, Bucureti, 1928. Brtescu, P., Moruzi, I., Dicionar geografic al judeului Prahova, Trgovite, 1897. Mete, ., Pstori ardeleni n Principatele Romne, Arad, 1925. Poncea T.V., Geneza oraului medieval romnesc extra carpatic (secolele X-XIV), Bucureti, 1999. Popescu, C., Studiul geografic al populatiei i aezrilor din zona subcarpatic i montan dintre

    Buzu i Teleajen, Tez de doctorat, Bibilioteca Facultii de Geografie, Universitatea din Bucureti, 1979.

    Tufescu, V., Subcarpaii i depresiunile marginale ale Transilvaniei, Bucureti, 1966. Specht, C., Militirische Carte der Kleinen oder Oesterreichischen und grossen Wallachei welche

    beide zussamen aus 394 Sectionen bestehet, und wehrend dem Waffenstillstand zwischen der k; k; und der turchischen Armee vom Monat September 1790 dis Ende May 1791 durch den Generalquartiermeisterstaab unter der Direction des Obristen Specht geometrisch aufgenommen, und in das reine auspezeichnet worden. Diese Carte ist in den halben Massstab der wiener Zoll zu 2000 Schrit in 108 Biaettern Zusammengesetzt. Masstab von 10.000 Schritten, 1791.

    Szatmary, C.P., Charta Romniei Meridionale, Columna IX Seria 3, Bucureti, 1864. Vlaiculescu, E., Monografia Bisericii Mnstirea din Vlenii de Munte, partea I, Glasul Bisericii.

    Revista oficial a Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, anul XXX, nr. 9-10, 1971, p. 847. Zagori, Gh., Trguri i Orae ntre Buzu, Trgovite i Bucureti, Bucureti, 1915. Zaharescu, E., Vechiul jude al Saacului n lumina istoric i antropogeografic, Buletinul Societii

    Regale Romne de Geografie, tomul XLI, 1922-1923, p. 169.