UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU”

Referat la „Drept penal general I”

Tema: „Cooperarea judiciară internațională in materie penală - Extrădarea”

Îndrumător:

Conf. dr. Constantin Butiuc

Student:

Muşat Laurenţiu Liviu

An II Drept ID

Sibiu, Ianuarie 2014

Cuprins:

I. Introducere...........................................................................................................................................3

II. Condiții în care se poate solicita și acorda extrădarea..........................................................................5

III. Concluzii.........................................................................................................................................8

IV. Bibliografie......................................................................................................................................9

2

I. Introducere

În lupta împotriva infracțiunilor, statele sunt obligate să-și acorde asistență juridică reciprocă , cooperând în descoperirea, reținerea și condamnarea celor care au incălcat legea penală. Extrădarea este un act bilateral între două state în baza căruia un stat pe al cărui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere, altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat.1

Extradarea este un act bilateral ce intervine intre doua state si se acorda pe baza de conventie internatioanală, pe baza de reciprocitate sau, in lipsa acestora, in temeiul legii.

In tratatele si conventiile de asistenta juridica, la care este parte si Romania, sunt prevazute conditiile de acordare a extradarii (ex. infractiunea sa fie savarsita pe teritoriul statului solicitant, infractorul sa fie cetatean strain sau apatrid, sa nu aiba drept de azil etc).

Legea penala romana nu admite extradarea cetatenilor romani, a persoanelor fara cetatenie care domicileaza in Romania, a cetatenilor care au primit drept de azil in tara noaastra.Ea se duce la indeplinire prin Ministerul de Externe.

Constitutia Romaniei trateaza extradarea la art.19 (cetateanul roman nu poate fi extradat din Romania, cu exceptia conventiilor internationale, art. 19 , alin.2,extradarea se hotaraste de justitie s.a) A se vedea si Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara in materie penala.

Extrădarea este una din cele mai vechi forme de cooperare internaţională.Extrădarea a fost, la începuturi, mai mult un gest de curtoazie pe care un suveran îl făcea faţă de alt Suveran, care permitea monarhilor să-şi pedepsească inamicii personali refugiaţi pe teritoriul altui stat. Puţinele convenţii care reglementau extrădarea erau negociate şi încheiate aproape exclusiv în interesul suveranilor.

Monarhul statului solicitat hotăra în mod discreţionar dacă acordă sau nu extrădarea.Decizia depindea în mare măsură de natura relaţiilor cu statul solicitant, de dorinţa suveranului de a determina o eventuală decizie pozitivă asupra unei cereri de extrădare formulate de acesta, persoana extrădabilă nefiind luată în calcul decât într-o mică măsură. Chiar şi în aceste condiţii, extrădarea era folosită foarte rar în Evul Mediu, având în vedere izolarea pregnantă a statelor şi tradiţia existentă în legătură cu dreptul de azil.

Şi în perioada următoare, extrădarea a rămas la discreţia Suveranului, căruia fiecare individ îi era supus.

Declaraţia de la Philadelphia din 1776, precum şi Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului de la 26 august 1789, adoptată în Franţa, au consacrat noi principii, pornind de la acela că oamenii se nasc liberi şi egali, până la principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi acuzat, arestat sau deţinut, în afara cazurilor determinate prin lege şi după formele prescrise de aceasta.

1 A se vedea Alexandru Boroi-Drept penal, partea generala, Editura CH Beck, Bucuresti 2010, p.110

3

În secolul al XIX-lea, s-au încheiat din ce în ce mai multe asemenea acorduri. Unul dintre acestea este şi Convenţia de extrădare dintre România şi Marea Britanie, încheiată în anul 1893.

Extrădarea este una din formele cooperării judiciare internaţionale în materie penală, putând fi definită ca fiind procedura prin care un stat suveran (statul solicitat) accept să predea unui alt stat (statul solicitant) o persoană care se află pe teritoriul său şi care este urmărită penal sau trimisă în judecată pentru o infracţiune ori este căutată în vederea executării unei pedepse în statul olicitant.

La extrădare participă întotdeauna două state:- Statul solicitat - pe teritoriul căruia se găseste infractorul sau condamnatul.- Statul solicitant (care cere) si care poate fi:

a) statul pe teritoriul căruia s-a săvârsit infracțiunea;b) statul împotriva intereselor căruia a fost săvârsită infracțiunea;c) statul al cărui cetățean este infractorul.

După poziția pe care o are statul în realizarea extrădării, aceasta poate fi:a) activă - când se cere extrădarea;b) pasivă - când se acordă extrădarea.

Extrădarea este reglementată cu caracter principial în art. 14 NCP. „extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenție internațională, pe bază de reciprocitate si în lipsa acestora în temeiul legii".

Prin această reglementare s-a stabilit si ordinea de prioritate a reglementărilor privind extrădarea:a) prin convenții internaȚionale încheiate de România;b) în lipsa convențiilor pe bază de reciprocitate (declarație de reciprocitate);c) în temeiul legii interne - Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată în M.Of. nr. 594 din 1 iulie 2004, (modificată si completată prin Legea nr. 224/2006, publicată în M. Of. nr. 534 din 21 iunie 2006) si care în titlul II reglementează extrădarea.2

II. Condiții în care se poate solicita și acorda extrădarea

Din reglementările privitoare la extrădare: Convenția europeană, convențiile bilaterale, legea internă nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată si completată prin Legea nr. 224/2006, se desprind condițiile cu privire la infracțiune, cu privire la

2 A se vedea Alexandru Boroi – op. cit. , p.111

4

infractor, cu privire la urmărirea penală sau executarea pedepsei, cu privire la cererea de extrădare.

a) Condiții cu privire la infracțiune.

1. Să se fi săvârsit o infracțiune pe teritoriul statului solicitant ori împotriva intereselor acestuia, sau de către un cetățean al acestui stat. Extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces penal în România.

2. Fapta să fie incriminată în legile ambelor state (dubla incriminare) care participă la extrădare

3. Infracțiunea săvârsită să atragă potrivit legislației statului solicitant cât si legislației statului roman o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puțin 4 luni

4. În ce priveste gravitatea deosebită a faptelor pentru care se acordă ori cere extrădarea în Legea nr. 302/2004 se prevede că: „Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului solicitant, extrădarea nu va putea fi acordată decât cu condiția ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa urmând a fi comutată". Aceste dispoziții sunt în concordanță cu dispozițiile din Convenția europeană de extrădare.

5. Extrădarea va fi refuzată dacă nu a fost respectat dreptul la un process echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, înccheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 .

b) Condiții cu privire la infractor

1. Când România este stat solicitat, infractorul ori condamnatul trebuie să fie cetățean străin.

2. Nu pot fi extrădați de către România potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 302/2004:

A) cetăȚenii români, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 24 din Legea nr. 302/2004.Potrivit dispozițiilor din Constituția revizuită a României „Cetățenii români pot fi extrădați în baza convențiilor internaționale la care România este parte, în condițiile legii si pe bază de reciprocitate."În acord cu acest principiu prin Legea nr. 302/2004 s-au prevăzut prin dispozițiile art. 24, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 224/2006 condițiile în care poate avea loc extrădarea cetățenilor români astfel:

„Cetățenii români pot fi extrădați din România în baza convențiilor internaționale multilaterale la care aceasta este parte si pe bază de reciprocitate, numai dacă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții:

5

a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii deextrădare; b) persoana extrădabilă are si cetățenia statului solicitant; c) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene în cazul prevăzut la alin. 1 lit. a si c. atuncicând extrădarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale si a judecății, o condiție suplimentară este ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente ca, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei înRomânia".

B) persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România

C) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție, în condițiile si în limitele conferite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale

D) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părți, martori sau experți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunităților conferite prin convenție internațională .

Extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințele de o gravitate deosebită pentru ea, în mod special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate .

c) Condiții privind urmărirea penală sau executarea pedepsei

1. Infracțiunea pentru care se cere extrădarea să nu fie dintre acelea pentru care acțiunea penală atât în legislația română cât si în legislația statului solicitant poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această persoană se opune extrădării .

2. Să nu fi intervenit potrivit legii penale române, ori potrivit legii penale a statului solicitantprescripția răspunderii penale ori prescripția executării pedepselor.

3. Extrădarea nu se admite pentru o infracțiune pentru care a intervenit amnistia în România, dacă statul român avea competență să urmărească această infracțiune, potrivit propriei sale legi penale .

4. Extrădarea este inoperantă dacă în statul solicitant s-a acordat grațierea pentru pedeapsa aplicată infractorului .

d) Condiții privind cererea de extrădare

6

Cererea de extrădare, formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant se adresează Ministerului Justiției din România. Dacă cererea de adresează pe cale diplomatică, ea se transmite Ministerului Justiției.

Cererea de extrădare trebuie să fie însoțită de înscrisuri din care să rezulte temeiurile pentru admiterea extrădării:

- originalul sau copie autentică a mandatului de arestare sau după caz, copie a hotărârii decondamnare;- o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea. Data si locul săvârsirii lor, calificarea lorjuridică si referirile la dispozițiile legale care le sunt aplicabile;- copie a textelor de lege aplicabile;- alte date: privind eventuala executare parțială a pedepsei, unde locuieste infractorul etc.

III. Concluzii

În sistemul românesc, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 19 alin. 4 din Constituţie, potrivit cărora extrădarea se hotărăşte de justiţie, rolul Ministerului Justiţiei este circumstanţiat cadrului constituţional şi constă, în esenţă, în: examenul de regularitate internaţională

7

(verificarea conformităţii cererii cu tratatul aplicabil) efectuat anterior sesizării autorităţilor judiciare, în cazul extrădării pasive, şi, respectiv, posterior încheierii instanţei prin care se stabileşte că sunt întrunite condiţiile legale pentru a se solicita extrădarea, în cazul extrădării active; întocmirea şi transmiterea cererii de extrădare; punerea în executare, împreună cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, a hotărârii definitive de extrădare, aprobarea tranzitului.

În toate cazurile însă, mecanismul prevăzut de Legea nr. 302/2004, pentru a respecta dispoziţiile Constituţiei, este de aşa natură construit încât hotărârea finală o are instanţa judecătorească, nu numai în cazul extrădării pasive (din România), dar şi în cazul cererilor de extrădare formulate de România.

Extrădarea este un mijloc care serveşte la realizarea aplicării în spaţiu a acelei legi penale care este cea mai îndreptăţită a interveni. Fundamentul extrădării rezidă în interesul comun al popoarelor şi în cooperarea statelor contra infracţiunilor. De aici şi utilitatea acestei instituţii. Când un infractor se refugiază pe teritoriul altui stat sporeşte pericolul şi acolo, astfel acel stat nu are interes să-i tolereze prezenţa.

Neextrădarea ar crea loc de impunitate şi pentru alţi infractori, care i-ar pune în primejdie securitatea, generând totodata o continuă cauză de neînţelegeri internaţionale.

Instituţia extrădării apare ca un început de solidaritate internaţională, solidaritate izvorâtă din interesul reciproc al fiecărei naţiuni de a preda pe răufăcători justiţiei statului a cărui ordine publică a fost încălcată. 3

3 Moldovan Teodor Aurel – „Expulzarea, extradarea si readmisia in dreptul international”, All Beck, 20048

IV. Bibliografie

Alexandru Boroi-Drept penal, partea generala, Editura CH Beck, Bucuresti 2010

Moldovan Teodor Aurel – „Expulzarea, extradarea si readmisia in dreptul international”, All Beck, 2004

9