1

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI INOVĂRII

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE LITERE

REZUMAT AL

TEZEI DE DOCTORAT

CREAȚIA LUI IOAN SLAVICI

ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE

Conducător științific: Doctorand:

Prof. univ. dr. IOAN DERȘIDAN MONICA NAN (PAVEL)

ORADEA

2009

2

CREAȚIA LUI IOAN SLAVICI ÎNTRE

TRADIȚIE ȚI MODERNITATE

ARGUMENT ....................................................................................................... 5

CAPITOLUL I

SCRIITORUL ȚI LUMEA SA .................................................................

.......... 9

1. TradiȚii Ți mentalităȚi - o componentă arhaică a operei ...............................

9

1.1 �iria, spa�iul natal .................................................................................

9

1.2 Anii de �coală .......................................................................................

12

1.3 În spiritul tradi�iei, la Putna .................................................................

23

2. Un traseu al modernităȚii

Ioan Slavici între Confucius Ți Schopenhauer .......................................

27

2.1 Preocupări intelectuale, �tiin�ifice �i literare ........................................

27

2.2 Omul din via�ă/Omul din căr�i ............................................................

32

3

3. Echilibru între antiteze ........................................................................ 46

3.1 Practicant în avocatură. Arhivar consistorial ........................................ 47

3.2 La Ia�i �i la Bucure�ti, alături de junimi�ti ...........................................

50

3.3 Drumul spre „Tribuna” �i procesele de presă .......................................

56

3.4 Cariera didactică. Director al Institutului „Ioan Otteteli�anu”..............

67

3.5 Sub „ploaia” de acuza�ii ........................................................................

73

3.6 Procesul ziari�tilor. Experien�a carcerală .............................................

75

3.7 În apropierea finalului .......................................................................... 80

4

CAPITOLUL II

RECEPTAREA CRITICĂ A OPEREI LUI IOAN SLAVICI ...................... 84

1.Opera literară .................................................................................................... 84

2. Dosar critic de receptare a creaȚiei .................................................................

87

2.1 Nuvelele �i povestirile ..........................................................................

89

2.2 Romanele .............................................................................................. 116

2.3 Pove�tile �i teatrul .................................................................................

125

2.4 Memorialistica ...................................................................................... 128

2.5 Originalitate �i valoare .........................................................................

131

CAPITOLUL III

TRADIȚIE ȚI MODERNITATE ÎN OPERA LUI IOAN SLAVICI ............ 149

1. Preliminarii ....................................................................................................... 149

2. Componenta tradiȚională a operei ..................................................................

153

2.1 Etosul popular în pove�ti fantastice �i glume�e ....................................

156

2.2 Tablouri etnografice în povestiri idilice ............................................... 162

2.3 Etosul istoric în „nara�iuni istorice” .....................................................

168

2.4 Etosul social în romanul Mara �i nuvelele

Pădureanca, Moara cu noroc, Comoara ................................................... 177

3. Componenta modernă a operei ....................................................................... 183

3.1 În spiritul veacului XX.

Aspecte citadine, sociale �i economice ......................................................

183

3.2 Etosul învă�ării în nuvelele

5

Popa Tanda �i Budulea Taichii ..................................................................

186

3.3 Confluen�e literare în Europa Centrală ................................................

191

3.4 Arta portretistică ................................................................................... 194

3.5Semnifica�ii estetice ale coordonatei spa�iale

în opera lui Ioan Slavici ............................................................................. 209

3.6 Scrierile autobiografice ........................................................................ 217

6

CAPITOLUL IV

IOAN SLAVICI – SCRIITOR AL EUROPEI CENTRALE ...................... 225

1. SpaȚiul central-european, o geometrie variabilă ...........................................

225

2. Literatura Europei Centrale ........................................................................... 228

3. Opera lui Ioan Slavici

între secolul al XIX-lea Ți secolul al XX-lea .......................................................

231

3.1 Tabloul literar al epocii ........................................................................ 231

3.2 Ioan Slavici scriitor al Europei Centrale .............................................. 256

CONCLUZII ........................................................................................................ 284

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................. 292

7

CREAȚIA LUI IOAN SLAVICI

ÎNTRE TRADIȚIE ȚI MODERNITATE

Scopul cercetării

În literatura română, Ioan Slavici reprezintă un reper, cu atât mai mult cu cât se

încadrează unei perioade – perioada clasică – în care crea�ia literar-artistică se remarcă prin

nume mari precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale. Între cei patru

întemeietori ai vârstei clasice, Slavici este numit homo aedificator, întemeietorul, căruia cu

greu îi putem stabili limitele, grani�ele teritoriului în care construie�te. O analiză

comparatistă a celor patru scriitori eviden�iază faptul că fiecare se identifică cu o vârstă

precursoare. Eminescu – spiritul independent, autonom, cu o personalitate puternică �i cu o

voca�ie exemplară; Creangă – afiliat lumii pe care o redă, cea a Humule�tilor; Caragiale –

independent, imposibil de înregimentat unui sistem. Pentru Slavici totul începe: el exprimă un

moment deosebit, unul inaugural, potrivit căruia învă�ătura define�te statutul înalt al

existen�ei umane.

Demersul analitic întreprins în realizarea lucrării de fa�ă propune în centrul aten�iei

două direc�ii fundamentale – tradiție �i modernitate – a�a cum sunt relevate de opera

scriitorului Ioan Slavici �i care reprezintă linia de coeziune a acesteia. Caracteristici majore

ale literaturii, aceste direc�ii �i-au găsit reprezentări diferite în operele scriitorilor români,

dar scopul cercetării noastre a fost acela de a eviden�ia faptul că opera scriitorului Ioan

Slavici este circumscrisă tradi�iei �i modernită�ii deopotrivă. Analizând texte, considerate

de noi, reprezentative din crea�ia slaviciană, am relevat aspecte care definesc componenta

tradi�ională, dar �i aspectele care asigură modernitatea operei. Conturarea demersului s-a

realizat prin prezentarea sensurilor obiectivită�ii, respectiv a realismului operei, dar �i prin

corela�iile literare între scriitorii central-europeni, de care se apropie Slavici, prin genul de

scriere abordat �i prin inten�ia de a se sincroniza cu spiritul literar european.

8

Actualitatea temei

Revenirea asupra vie�ii �i a operei scriitorului Ioan Slavici poate fi argumentată,

atâta timp cât avem convingerea că o revizitare a operei slaviciene, despre care s-a scris un

număr remarcabil de studii, articole �i monografii, permite redimensionarea în zone de

interes tematic �i artistic �i propune o lectură centrată pe cele două direc�ii fundamentale –

tradiție �i modernitate. Studii �i exegeze, înregistrând contribu�ii notabile ale unor critici

�i istorici literari, în evaluarea specificului crea�iei – George Călinescu, Nicolae Manolescu,

Magdalena Popescu, Pompiliu Marcea, Vasile Popovici, Cornel Ungureanu �.a. – propun o

reevaluare a operei scriitorului ardelean, descoperindu-i consistente semnifica�ii privind

tradiția �i modernitatea operei scriitorului Ioan Slavici. O modernitate provenind din

sincronia cu orientările epice ale vremii, dar care nu anulează la o investiga�ie în adâncime,

fondul ei tradi�ional.

Principii Ți metode de cercetare

Preocuparea noastră a fost aceea de a realiza o lectură integratoare a operei �i de a

ilustra aspectele tradi�ionale �i moderne, a�a cum le eviden�iază opera, la o nouă lectură.

Analiza scrierilor de început, cât �i a celor de maturitate, abordarea metodei comparatiste au

eviden�iat dinamica acestor coordonate pe parcursul devenirii artistice a autorului.

În considera�iile asupra tradi�ionalită�ii �i a modernită�ii nu putem evita

permanenta paralelă cu via�a scriitorului. Este o certitudine faptul că experien�a trăită de

scriitor este sursa primordială pentru metamorfozarea artistică. Aflat permanent „între via�ă

�i căr�i”, fie citind, fie scriind �i în�elegând că destinul artistic se suprapune parcursului

existen�ial, Slavici „împrumută” personajelor sale destine umane �i le fixează evolu�ia

într-un mediu autentic, deloc artificial, prin mijloacele prozei realiste, obiective. Înscriindu-se

în linia tradi�iei, prin realismul operei sale, prin universul actualită�ii imediate �i prin

fidelitatea �i stăruin�a în idei, spa�iul textual configurat de scriitor cuprinde �i elemente de

modernitate, prin tematica abordată – dovedind intui�ie specială în organizarea �i dozarea

conflictelor epice - prin tipologia creată – natura dilematică, dinamică a personajului modern

– cât �i prin dublarea textului narativ de cel autobiografic, complinire necesară în inten�ia

de a releva extrac�ia lor dintr-o zonă comună, în care poietica �i poetica autorului

fuzionează.

9

Studiul nostru utilizează metoda comparatistă, în sensul că scriitorul Ioan Slavici, prin

direc�ia realistă a prozei sale, se aliniază în rândul scriitorilor europeni, definind, din punct

de vedere literar, spa�iul central-european. Raportându-ne la genul de literatură – povestirea

sătească – cultivat de Slavici, stabilim corelaŃii, apropieri între scriitorii români şi cei

europeni. De asemenea, prin preocupările sale privind ideea instruirii, se încadrează într-o

mi�care europeană, ceea ce define�te o identitate culturală comună pentru Europa Centrală.

Pentru în�elegerea viziunii despre literatură a scriitorului, a principiilor �i a spiritului

său, am pornit cercetarea de la lectura operei, în integralitatea ei. Am folosit edi�iile Opere:

Slavici, Ioan, Opere, vol. I-XIV, sub îngrijirea unui colectiv: Iosif Pervain (vol.I),

Teofil Teaha (vol.II-V), Ion Dodu Bălan (vol.VI), Constantin Mohanu (vol.VII-XIV), prefaŃă

de Dimitrie Vatamaniuc, Bucureşti, Editura Minerva, 1967-1987.

Slavici, Ioan, Opere, vol. I-VIII, edi�ie de Constantin Mohanu, prefa�ă de Eugen

Simion, Bucure�ti, Editura Funda�iei Na�ionale pentru �tiin�ă �i Artă, Univers

Enciclopedic, 2001-2007.

Slavici, Ioan, Opere, vol. I-VII, studiu introductiv şi cronologic de Dimitrie

Vatamaniuc, Bucureşti, Editura NaŃional, 2001.

Acestora li se adaugă studierea unor lucrări de referin�ă precum Dimitrie

Vatamaniuc, Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut; Ioan Slavici. Opera literară,

Magdalena Popescu, Slavici, Pompiliu Marcea, Ioan Slavici, Cornel Ungureanu, Ioan Slavici.

Monografie. Instrumentarul bibliografic abordat cuprinde căr�i de critică �i istorie literară

care includ capitole despre Ioan Slavici sau urmăresc fenomenul literar din perioada clasică,

în complexitatea lui, dezvăluind trăsăturile caracteristice. Dintre acestea amintim doar câteva,

pe care le considerăm importante �i pe care le-am folosit: Ion Breazu, Literatura

Transilvaniei, George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,

Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, George Munteanu, Istoria literaturii

române. Epoca marilor clasici, Eugen Simion, Scriitori români de azi, Cornel Ungureanu,

Mitteleuropa periferiilor, Mircea Zaciu, Clasici şi contemporani, Adriana Babe�i, Cornel

Ungureanu, Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii, Adriana Babe�i, Cornel Ungureanu,

Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă, Ioan Der�idan, Clasicii junimițti ți

învățământul, Virgil Vintilescu, Istoria literaturii române. Epoca Junimii, Daniel Vighi,

Onoarea ți onorariul etc.

10

Ipoteza

Reprezentând perioada clasică a literaturii române, în continuarea lui Mihai Eminescu,

Ion Creangă �i Ion Luca Caragiale, parcurgând un destin scriitoricesc al completitudinii,

Ioan Slavici a devenit în literatura sfâr�itului de secol XIX �i a începutului de secol XX, un

reper. Dubla sa determinare, aflată între via�ă �i căr�i, define�te identitatea pe care

scriitorul o instituie între biografie �i bibliografie, în sensul că destinul artistic se suprapune

parcursului existen�ial, Slavici „împrumută” personajelor sale destine umane �i le fixează

evolu�ia într-un mediu autentic, deloc artificial, prin mijloacele prozei realiste, obiective.

Partizan al criteriului valoric, conform căruia „crezul său artistic se subsumează celui

moral”, fidel ideii moralei în artă, văzută ca singura modalitate de manifestare justă a geniului

creator, Ioan Slavici �i-a subsumat permanent acestor principii moral-artistice parcursul

devenirii scriitorice�ti. Manifestat în factualitate printr-o biografie de excep�ie care a

reconfigurat conceptul de umanitate într-o lume a alienării individului �i intrat în

fic�ionalitate prin coordonatele estetice ale operei, destinul artistic al lui Ioan Slavici este

acela al unui umanist modern. Umanitatea operei slaviciene ne apare astfel într-o dublă

ipostază: una �ărănească, păstrătoare a sufletului românesc originar necontrafăcut �i a unei

mentalită�i arhaice func�ionând în cadre rituale �i arhetipale �i reprezentând o civiliza�ie

de tip natural �i statornic, �i o alta apar�inând unei umanită�i intrând în istorie, dar nu

boicotând-o pe prima, împrejurare din care decurg �i avatarurile metamorfozei sale

ireversibile, între tradiție �i modernitate.

Receptat de critica literară ca adept al realismului, Ioan Slavici aduce prin proza sa, o

consolidare a dimensiunii realiste, dar �i o remarcabilă deschidere spre modernitate. Situat

deopotrivă, între tradiție �i modernitate, „creatorul multiplu” a probat o deosebită for�ă de

crea�ie, prin abordarea speciilor �i a genurilor diferite, unora dintre acestea impunându-le

un nou statut, infuzat cu inteligen�ă, sinceritate, dăruire.

Caracterul inovator al cercetării

Studiul contribuie la îmbogă�irea perspectivelor de interpretare a operei unuia dintre

reprezentan�ii de seamă ai prozei române�ti. Am încercat să scoatem în lumină unele

aspecte pe care critica literară le-a tratat incidental sau le-a ignorat. Analizând diferite scrieri

din corpusul de opere, am descoperit un univers complex �i unitar, o operă impresionantă,

11

însumând zeci de titluri – pove�ti, piese de teatru, nuvele, romane, scrieri memorialistice,

studii complexe, didactice, istorice �i etnografice. În acest context este importantă situarea

scriitorului Ioan Slavici între tradiție �i modernitate. Urmărim un scriitor realist, un

povestitor care relatează secven�e decupate din câmpul vie�ii �i transfigurate în câmpul

artistic. Un scriitor original, în prelungirea unui fir tradi�ional. Cât de tradi�ional, ne-o arată

crea�ia însă�i, care operează cu valori clasice tradi�ionale – binele, frumosul, armonia,

cumpătul, naturale�ea – �i care devin canonice, norme de via�ă cu valoare imperativă. Din

acest punct de vedere, crea�ia scriitorului Ioan Slavici se clasează în vecinătatea

perfec�iunii �i a superiorită�ii. �i cum „prioritatea asociată perfec�iunii transformă

valoarea clasică în model inegalabil”1, nu exagerăm când afirmăm că valoarea crea�iei

slaviciene se ridică la nivelul unui reper. Prin pledoaria pentru valori, dar �i prin lumea

exemplară pe care o propune, opera scriitorului oferă modele �i devine ea însă�i un model

artistic valoros. Calitatea de a fi modernă, rezultă în cazul crea�iei slaviciene, din capacitatea

autorului ei de a „crea valori estetice în spiritul timpului,, dar cu un nivel mai înalt decât al

epocii precedente”2. Or, �tim că preocuparea comună a reali�tilor europeni a fost genul

povestirilor săte�ti �i al romanului �ărănesc, gen de literatură abordat �i de Slavici.

Dincolo de asimilarea spiritului veacului care, la Slavici, devine o constantă, modernitatea

operei este probată �i de modul în care opera reprezintă un fapt de con�tiin�ă �i de

voin�ă. Nuan�area conflictului, scindarea con�tiin�ei �i dedublarea eroilor sunt fenomene

vizibile în crea�ia sa, într-un climat cultural în care acestea constituiau elemente de inova�ie

la nivelul realizării artistice. Avem, deci, o sinteză a unei opere situată artistic între tradi�ie

�i modernitate.

Aspectele originale ale tezei �i elementele de noutate ale prozei sale, rezultă atât din

traseul modernită�ii conturat de noi, prin situarea lui Ioan Slavici între Confucius ți

Schopenhauer, prin înregistrarea unui echilibru între antiteze (al scriitorului, respectiv al

crea�iei), cât �i prin argumentele folosite în capitolele al III-lea �i IV-lea ale lucrării,

privitoare la prezentarea lui Ioan Slavici ca scriitor al Europei Centrale (�i compararea cu

scriitori ai acestui spa�iu) �i a tradiției �i modernității operei scriitorului.

Componenta tradițională a operei este urmărită, în argumentarea noastră, în patru

direc�ii:

� Etosul popular relevat în pove�ti fantastice �i glume�e; 1Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, Editura pentru Literatură Universală, Bucure�ti, 1969, p. 15. 2Idem, Ibidem, p. 52.

12

� Tablouri etnografice dezvoltate în povestiri idilice;

� Etosul istoric eviden�iat în „nara�iuni istorice”;

� Etosul social a�a cum este relevat în romanul Mara �i nuvelele Pădureanca, Moara

cu noroc, Comoara.

Ne oprim la texte precum Zâna Zorilor, Petrea prostul, Gura satului, Scormon, La

crucea din sat, Bogdan Vodă, Gațpar Grațiani. Domnul Moldovei, Din bătrâni, Corbei,

Vîntură țară, Mara, Pădureanca, Moara cu noroc, Comoara.

Pentru componenta modernă a operei sunt definitorii cinci aspecte:

� Etosul învă�ării în nuvelele Popa Tanda ți Budulea Taichii;

� Confluen�e literare în Europa Centrală;

� Arta portretistică în realizarea personajelor;

� Semnifica�ii estetice ale coordonatei spa�iale în opera lui I. Slavici;

� Scrierile autobiografice.

Prezentăm texte precum Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu noroc, Pădureanca,

Mara, Comoara, Amintiri, Lumea prin care am trecut, Fapta omenească, Închisorile mele.

CAPITOLUL I

SCRIITORUL ȚI LUMEA SA este primul capitol al lucrării, prin care am urmărit

traseul existen�ial al personalită�ii lui Ioan Slavici �i în care regăsim profilul celui care ni

s-a descoperit în memorialistica sa, completat de referin�ele atâtor speciali�ti, dar mai ales,

a�a cum l-am receptat noi, ca „existen�ă vie” în con�tiin�a noastră. Cu siguranŃă, dacă ar

trebui să delimităm perioadele în care Ioan Slavici a fost scriitor sau dascăl, publicist sau

memorialist, ar fi foarte greu. De fapt, pe întreg parcursul vieŃii a fost angajat total în toate

acestea, dovedind multiple valen�e ale personalită�ii sale, care-l situează la grani�a dintre

tradi�ie �i modernitate. Un gânditor tradi�ional, ale cărui priviri sunt fixate aproape

permanent asupra cuprinsurilor universului rural, cu o specificitate pregnantă, individuală �i

colectivă, pe de o parte, etnică �i religioasă, pe de altă parte. Crea�iile sale transfigurează

peisajul tradi�ional ân ciuda explicitărilor toponimice prezente, iar teritoriile create de

imagina�ia scriitorului nu au nimic din acele spa�ii de oriunde �i oricând, ci poartă semnele

distinctive ale �inuturilor române�ti, îndeosebi transilvane. Dar �i un spirit modern, aliniat

la spiritul veacului, cu o putere extraordinară de asumare a propriului destin �i cu o atitudine

13

echilibrată, nici exagerat optimistă, dar nici pesimistă. De asemenea, dacă ar fi să-l integrăm

în timp �i spa�iu, l-am integra în istoria specifică timpului său şi a spaŃiului geografic în

care se naşte, coordonate valorizate artistic de către scriitor. Mai mult, el demonstrează cu

multă consecven�ă calităŃi excepŃionale, apte să-l transforme, măcar pe planul ideal, într-o

personalitate care nu numai suportă istoria, prin asumarea ei, ci o şi creează. Regăsim

totodată, profilul moral specific al lui Slavici rezultant al conjunc�iei celor trei valori:

voința (Schopenhauer), iubirea crețtină �i cumpătul/măsura dreaptă în toate (Confucius).

Înainte ca opera să î�i câ�tige atributele tradi�ionalită�ii �i modernită�ii

deopotrivă, biografia scriitorului cuprinde aceste aspecte. În cazul lui Slavici avem de-a face

cu un om al tradiției, un gânditor tradi�ional. Multiplele ac�iuni întreprinse, precum

Serbarea de la Putna sau coordonarea „Tribunei” îl situează în linia tradi�iei, prin dorin�a sa

de a se pune în slujba poporului, pentru a cărui unitate culturală a militat toată via�a.

Consecvent în convingeri �i principii de via�ă, Slavici �i-a asumat cu luciditate destinul,

resemnându-se în fa�a marilor provocări ale istoriei, cărora nu le mai putea face fa�ă.

Acela�i spirit tradi�ional a răspuns însă cu promptitudine noilor tenta�ii �i s-a arătat

deschis spre formele inedite de cunoa�tere îndeosebi. Preocupările sale intelectuale,

concretizate în asimilarea unui volum extraordinar de informa�ie din variate domenii (drept,

filosofie, medicină, istorie, literatură, învă�ământ) dezvăluie noi �i interesante aspecte în

ceea ce prive�te asumarea schimbărilor în via�a sa �i, mai mult, asumarea modernită�ii, ca

mod existen�ial esen�ial. „A�a cum se �tie, cele două aspecte ale modernismului sunt cel

istoric �i progresiv, aproape economic �i polititc �i modernismul estetic. Aflat în slujba

primei categorii, Ioan Slavici nu poate merge până la capăt nici în politică, nici în chestia

na�ională, istorică”3. Crezul artistic, subsumat celui moral reprezintă, în cazul acestui

scriitor, un cod al vie�ii, dar �i al crea�iei.

CAPITOLUL II

RECEPTAREA CRITICĂ A OPEREI LUI IOAN SLAVICI este capitolul care

urmăre�te sub forma unui dosar critic de receptare tot ce s-a scris mai important cu privire la

scriitor �i opera sa, pornind de la primele recenzii, studii �i exegeze, înregistrând

3 Ioan Der�idan, Clasicii junimițti ți învățământul, Editura Didactică �i Pedagogică, Bucure�ti, 2000, p. 117.

14

interven�iile magistrale, marcate de mari nume de istorici �i critici literari, apropriindu-ne

de constatările contemporanilor, care eviden�iază modernitatea operei slaviciene.

Om deplin al timpului său, cople�it sub greutatea „vremilor”, însă niciodată

îngenunchiat de ele, om pentru care dreptatea însemna voca�ie a sacrificiului, Slavici

găse�te în cultura poporului român, pentru a cărei promovare lupta, vie�uirea dincolo de

vremi, ca formă recuperatorie pentru ie�irea de sub provocarea istoriei, a insului dominat de

utopii. Luptător pentru cauza na�ională a românilor, Slavici a încercat, prin mijloace oneste,

să-�i justifice crezul său, prin tot ceea ce a întreprins. Acest fapt a atras asupra omului

Slavici �i asupra datoriei de cetă�ean loial statului român, atacuri vehemente, cu implica�ii

profunde �i asupra condi�iei sale artistice. Astfel, se înregistrează atacuri severe atât asupra

omului, a cărui atitudine rămânea nepermisă �i de neîn�eles, cât �i asupra scriitorului, a

cărui operă a fost �inta unor critici mai mult sau mai pu�in justificate. În această direc�ie,

primul care opinează asupra scrisului lui Slavici, este Pompiliu Constantinescu, al cărui

articol devine o etichetă depreciativă la adresa scriitorului �i a crea�iei sale. „Dintre ultimii

supravie�uitori ai bătrânei Junimi, d. Slavici n-a încetat să scrie, chiar la cea mai înaintată

vârstă; actual prin continuitatea scrisului, totu�i e de mult un scriitor perimat; vremea a trecut

nepăsătoare peste opera sa, scrisă în acela�i spirit ca �i acum un sfert de veac.; d. Slavici nu

s-a înnoit cu nimic de la primele rânduri până la ultima-i carte. Unitatea de spirit îi constituie

o fizionomie u�or de caracterizat, dar îi eviden�iază tot atât de izbitor �i defectele”4. Pentru

criticul modernist Mara nu exista ca roman, întrucât „tara iremediabilă” a căr�ii e latura

pronun�at etică, care îi anulează valoarea, iar personajele „ac�ionează pentru a ilustra o idee

aprioric stabilită: nefericirea căsniciei nebinecuvântate în fa�a lui Dumnezeu! Gesturile lor

sunt gesturi mecanice, de manechine; în dosul hotărârilor stă autorul”5. În încercarea de a

justifica nerealizarea romanului, aduce în prim plan existen�a a doi scriitori, respectiv

paralelismul dintre ace�tia: „scriitorul stângaci, plin de platitudini ofensatoare, ce vrea să

construiască un roman psihologic, �i povestitorul poporanist Slavici, autorul lui Popa Tanda

�i Budulea Taichii. Unul se luptă cu celălalt, dar nici unul nu biruie�te, iar contopi�i

formează o existen�ă hibridă”6.

Marile crea�ii slaviciene datează înainte de 1900. Între 1875 – anul apari�iei nuvelei

Popa Tanda - �i 1881 – editatea volumului Novele din popor – Slavici dăruie�te literaturii

4 Pompiliu Constantinescu, Ioan Slavici: Mara, în Scrieri, 4, Editura Minerva, Bucure�ti, 1970, p.

595. 5 Idem, Ibidem. 6 Ibidem, p. 596.

15

române tot ce e mai valoros. După această dată urmează doar două scrieri remarcabile:

Pădureanca (1884), Comoara (1896) �i apari�ia în revista „Vatra” a romanului Mara

(1894). Urmându-�i voca�ia de scriitor, Slavici a continuat să scrie �i după această dată,

însă scrierile de acum – aproape o sută de nuvele �i povestiri, cele �ase romane – nu se

ridică la nivelul crea�iilor de început. Desigur, va fi culpabilizat pentru faptul de a nu se fi

oprit la timp. Condamnarea scriitorului este mai mult mali�ioasă, întrucât nu de pu�ine ori

�i aceste crea�ii de final întrunesc calită�ile proprii scrisului său, chiar dacă nu regăsim

scriitorul din culmea crea�iei nuvelistice. O demonstrează aceasta afirma�ia criticului

Pompiliu Marcea: „Sclipiri evident că există încă, îi regăsim în diverse bucă�i �i fragmente

darul de analist, vigoarea realistă �i virtu�ile de compozi�ie, dar toate acestea apar izolat,

nu sunt în măsură să fertilizeze capodopere”7.

Pentru că scrierile din ultima etapă de crea�ie au dat, pentru unii, adevărata măsură a

talentului artistic al lui Ioan Slavici, este evidentă declasarea scriitorului �i eclipsarea lui în

rândul contemporanilor. Este rezultatul criticii literare care, fie prin ignorare, fie prin

calificări severe, a proiectat imaginea scriitorului, adesea în func�ie de contextul socio-

politic. Dacă nici nuvelistica – domeniul în care excelează Slavici – nu a fost apreciată la

adevărata ei valoare, nici apari�ia târzie a volumelor de memorialistică nu-i vor ameliora

pozi�ia dobândită. G. Topîrceanu, într-un articol prilejuit de dispari�ia lui Slavici, a

constatat cu regret, că „pu�ini cititori de literatură românească din genera�ia lui l-au pre�uit

de la început �i l-au urmărit cu dragoste. Dar cititorii mai tineri, de azi, ori nu-l cunosc deloc,

ori îl cunosc prea pu�in, din ultimele lui scrieri, de aceea nu-l pre�uiesc cum se cuvine”8.

În ceea ce prive�te adevărata recunoa�tere �i pre�uire a operei lui Ioan Slavici,

aceasta are loc relativ târziu. Felul în care a primit girul criticii de întâmpinare a demonstrat,

din perspectiva scriitorului, manifestări deloc favorabile, sufocate uneori de obstacole

interpretate mai mult sau mai pu�in voit în detrimentul acestuia. Totu�i, substan�a scrisului

său, noutatea �i valoarea, aveau să primeze, dând ca absolut necesară o reevaluare a operei

lui Slavici. Acest lucru se va face la mai bine de un deceniu de la dispari�ia scriitorului, când

asistăm la o nouă deplasare a opiniilor critice, motivate în a-i recunoa�te scriitorului ardelean

originaliatea �i autenticitatea crea�iei sale. Nume mari ale istoriei �i criticii literare

române�ti vor descoperi în Slavici �i opera sa manifestări artistice valoroase pentru

literatura �i cultura noastră. Nicolae Iorga, George Călinescu, Ion Breazu, Dimitrie 7Pompiliu Marcea, Slavici. Monografie, edi�ia a II-a, revăzută �i completată, Editura pentru Literatură, Bucure�ti, 1968, p.253. 8George Topîrceanu, Scrieri alese, II, Editura Minerva, Bucure�ti, 1971, p. 401.

16

Vatamaniuc, Mircea Zaciu, Nicolae Manolescu, Virgil Nemoianu sau Cornel Ungureanu au,

în acest sens, contribu�ii importante.

Extrem de important pentru dosarul de receptare critică a operei scriitorului Ioan

Slavici ni se pare a fi capitolul dedicat acestuia de George Călinescu în Istoria sa, unde va

acorda aten�ia cuvenită scriitorului a cărui operă, în special nuvelistica, reprezintă un episod

semnificativ în evolu�ia prozei române�ti. Punctul de vedere al criticilor contemporani are,

pe de o parte, rolul de a reabilita imaginea lui Slavici, care pentru mul�i este �i astăzi

„vânzător de neam”, „trădător”. „Istoria n-a mers pe calea gândită de Slavici. Perdan�ii sunt

totdeauna judeca�i aspru. �i nu mai contează dacă n-au avut �i ei dreptatea lor. Însă această

regulă generală nu ne obligă să-l socotim în ve�nicie pe Slavici vânzător de neam, trădător,

în care s-a stins candela con�tiin�ei, cum scria Goga în 1910. După aproape un veac,

discu�ia trebuie purtată în al�i termeni”9. Pe de altă parte, criticul confirmă, o dată în plus,

valoarea operei slaviciene, a acelei bucă�i „cernute” din opera-i inegală, care constituie

„vârful de lance” pentru condi�ia scriitorului. „Pu�inul rămas în sita istoriei literare este însă

excep�ional. Se poate spune că Slavici creează la noi proza realistă, dându-ne întâiele

capodopere, între care primul nostru mare roman”10. Relevând valen�ele pozitive ale

nuvelelor – Popa Tanda, Scormon, Gura satului, Pădureanca, Moara cu noroc – prin care se

dovede�te „felul inconfundabil de a nara”, criticul î�i finalizează interven�ia prin referirea

la romanul Mara – „capodopera genului la noi” – în realizarea căruia autorul atribuie

capitalismului aspecte pozitive. „E curios cum nu s-a remarcat că îndeob�te be�telitul

pentru ispite moralizatoare Slavici este singurul scriitor român care consideră capitalismul în

latură pozitivă. Educa�ia lui într-un Ardeal apar�inând de Mitelleuropa nu e fără legătură cu

această filosofie socială pe care n-o găsim la niciun alt scriitor român, nici chiar la Rebreanu

ori Agârbiceanu, proveni�i din notabilită�ile rurale ale aceleia�i provincii central-europene

ca �i Ioan Slavici”11.

În ce ne prive�te, considerăm că avem de-a face în cazul lui Slavici cu ceea ce s-ar

putea numi valoare totalizatoare, în care omul se define�te prin consubstan�ialitatea

culturală cu toate textele parcurse, în diferite perspective. Nu e surprinzător că Slavici cite�te

mult, mult �i bun, profund �i întotdeauna implicat �i, mai ales, în toate cazurile cu inten�ia

de a extrage nu neapărat esen�ialul, ci mai ales moralul �i esteticul din lucruri. Aceste

9 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, Pite�ti, 2008, p. 440. 10 Idem, Ibidem, p. 444. 11 Ibidem, p. 452.

17

aspecte contribuie la conturarea unui opere solide, la dezvoltarea unei tematici în acord cu

trăirea scriitorului.

18

CAPITOLUL III

TRADIȚIE ȚI MODERNITATE ÎN OPERA LUI IOAN SLAVICI este

capitolul dedicat celor două direc�ii fundamentale – tradiție �i modernitate – a�a cum

sunt relevate de opera scriitorului Ioan Slavici �i care reprezintă linia de coeziune a acesteia.

Începuturile scriitorice�ti ale lui Ioan Slavici îl situează în linia scriitorilor

transilvăneni, care manifestau deschidere spre zugrăvirea vie�ii sociale, spre observarea fină

�i detaliată a lumii, adică a satului ardelean, cu a cărui spiritualitate se identificau. Într-un

sens esen�ial al operei lor, ace�ti scriitori se întâlnesc, se regăsesc, de fapt, în acea familie a

„�colii Ardelene” care, voind să promoveze valorile unui univers rural, au fost cuprin�i de

tendin�a dominantă a integrării omului din popor, într-un mai vast univers cultural �i, nu în

ultimul rând, au inten�ionat să întărească o mai înaltă con�tiin�ă a istoriei neamului.

Con�tien�i de virtu�ile autenticită�ii, cu care era învestită lumea satului, o lume adevărată,

ace�tia luptau pentru salvarea valorilor satului într-o lume a Europei, în care ruralul era

amenin�at de un proces de descompunere. A cunoa�te realită�ile comunită�ii săte�ti

înseamnă a vibra la toate manifestările acesteia, a fi în mijlocul unui astfel de univers

patriarhal, din interiorul căruia emană izvoare de adevărată spiritualitate românească. A vorbi

despre această lume –„Vorba i-a fost dată omului, socoate ardeleanul, pentru a face cu ea o

lume. O lume nu a vorbelor, ci o lume a adevărului �i a mai-binelui”12 – înseamnă a urmări

atent lucrurile lumii acesteia, a te bucura de fascina�ia universului deschis spre a fi

descoperit �i împărtă�it �i altora, prin acel cuvânt mântuitor, despre care vorbe�te

ardeleanul. „Ardeleanul are credin�a cuvântului mântuitor. El e dascăl �i profet (ceea ce, în

fond, e totuna)”13.

Ioan Slavici a trăit această experien�ă �i consecin�a ei este literatura pe care o

propune, o literatură al cărei crez artistic vizează via�a a�a cum este ea, „realul ce se oferă

omului în multiplele aspecte �i care este trăit de fiecare individ în conformitate cu legi de

maximă generalitate �i în acela�i timp într-un chip personal specific”14. Acest deziderat s-a

concretizat în realizarea povestirilor săte�ti, crea�ii definite prin particularită�i specifice,

conform teoretizării lui Dimitrie Vatamaniuc: descrierea realistă ca modalitate artistică;

prezentarea satului ca fiind constituit pe vechi tradi�ii �i definitiv, de unde, implicit, �i

12 Nicolae Balotă, Romanul românesc în secolul XX, Editura Viitorul românesc, Deva, 1997, p. 188. 13 Idem, Ibidem. 14 Adriana Iliescu, Realismul în literatura română în secolul al XIX-lea, Editura Minerva, Bucure�ti, 1975, p. 5.

19

personajele apar ca întruchipări ale „arhaicului”; descrierea satului ca o lume închisă, a cărei

via�ă a�ezată este tulburată când intervin întâmplări din afară; subordonarea tuturor

elementelor povestirii caracterului didactic. Crea�iile de început ale lui Ioan Slavici dispun

de aceste particularită�i, scriitorul devenind un maestru al povestirii săteți în literatura

română. Obiceiuri �i tradi�ii, oameni �i atitudini cuceri�i de sensibilită�i generalizatoare,

populează un univers patriarhal, moral �i gnomic, bogat în resurse artistice, susceptibile de

literaritate. Dincolo de atmosfera de sărbătoare, care define�te acest univers idilic, Slavici

transfigurează artistic �i acele elemente tensionale care se infiltrează în via�a satului �i

anulează armonia existen�ială. La nivelul tradi�iilor �i al obiceiurilor folclorice, ace�ti

factori perturbatori �in de legile social-economice ale unei lumi în continuă transformare,

sub imperiul orânduirii capitaliste. Ceea ce dislocă via�a patriarhală a satului este tocmai

contactul �ăranului cu lumea, deschiderea spre alte locuri �i al�i oameni. Experien�e de

acest gen sunt transfigurate artistic �i constituie materialul faptic al unor crea�ii

reprezentative. (Ghi�ă – Moara cu noroc – un cizmar tinde spre depă�irea acestei condi�ii

�i î�i schimbă mediul; Simina – Pădureanca – o pădureancă dintr-un sat de munte coboară

la câmpie să lucreze, sperând într-un trai mai bun; mo� Mărian – O viață pierdută – un

�ăran atras de profesii oră�ene�ti, descinde în Bucure�ti).

În aceste crea�ii – povestirile sătețti – Slavici se intersectează cu scriitorii europeni

(Auerbach, Gotthelf) care, din acelea�i considerente, dezvoltă aceea�i problematică, a

comunită�ilor săte�ti, în care lumea este reconstruită după precepte realiste, de regulă prin

aglomerarea detaliilor caracteristice. Aceea�i eroi ceremonio�i populează o comunitate în

care întâmplările curg după un ritual bine stabilit �i cunoscut, surprin�i în momente

esen�iale ale vie�ii, în care atotputernicia tradi�iei �i a obiceiurilor este mai presus de

orice. Acest mod de a gândi �i de a trăi transformă via�a într-o sărbătoare �i, de aici,

caracterul de idilă al primelor nuvele slaviciene. Cunoscând bine realită�ile rurale, Slavici

expune povestea vie�ii din interiorul acestei lumi, atent la toate detaliile care conturează

specificul unui astfel de univers.

Dacă scriitorul Ioan Slavici ne oferă o literatură ilustrativă, situându-se în cadrul unei

realită�i înregistrate pentru pitorescul ei, dacă ne restituie imagini ample �i autentice despre

satul românesc �i oamenii care-�i trăiesc via�a conform unui ritual străvechi, acest lucru se

datore�te în primul rând faptului că o astfel de realitate nu-i este străină deloc, dar mai ales

talentului scriitoricesc, care i-a permis să vorbească tuturor despre adevărata via�ă a

poporului român �i despre provocările ei, dovedindu-se profund sensibilizat de bogă�ia

20

spirituală a românilor. Slavici a avut talentul prozatorului care î�i descoperă încă de la

început un spa�iu al său – lumea satului – iar prin crea�ia sa se înscrie într-o geografie

literară a �ării –universul literar transilvan. Asemeni unui gânditor tradi�ional �i-a făcut un

ideal din a promova aceste valori care definesc specificul na�ional, declarându-se tacit un

creator al tradi�ionalită�ii, dar �i modern prin idea�ie �i valori expresive.

Trăsăturile specifice care definesc componenta tradi�ională a crea�iei slaviciene

sunt:

� Etosul popular relevat în pove�ti fantastice �i glume�e – Zâna Zorilor, Petrea

prostul.

� Tablouri etnografice dezvoltate în povestiri idilice – Gura satului, Scormon, La

crucea din sat.

� Etosul istoric eviden�iat în „nara�iuni istorice” – Din bătrâni, Corbei, Vîntură țară

�i în crea�iile dramatice Bogdan Vodă, Gațpar Grațiani. Domnul Moldovei,

� Etosul social a�a cum este relevat în romanul Mara �i nuvelele Pădureanca, Moara

cu noroc, Comoara.

Ioan Slavici este însă, scriitorul care trebuie înŃeles atât în paradigma realismului

poporal, cât şi sub semnul literaturii moderne, în primul rând prin deschiderea spre acela�i

gen de literatură, cultivat de scriitorii europeni. Sub impulsul unui timp istoric străbătut de

evenimente tot mai hotărâtoare, literatura română î�i asumă noile direc�ii, pentru a pentru a

putea reflecta noile aspecte ale vieŃii şi noile concepŃii despre om şi societate. Dacă până

acum proza românească era dominată tematic de preocuparea pentru universul rural, de ideea

datoriei intelectualilor fa�ă de �ărani, începutul de secol XX reprezintă un moment de

referin�ă în evolu�ia prozei române�ti, atât prin lărgirea ariei tematice, prin cuprinderea

unor �i mai variate medii sociale, cât �i prin diversificarea formelor de expresie epică �i a

modalită�ilor narative. Cu o tradi�ie formată, proza românească se va înscrie într-o

evolu�ie, marcată de maturizare, sub raport artistic �i, prin aceasta, capacitatea de aderare la

circuitul valoric european. Proza românească intră în circuitul dezbaterii de idei, printr-o tot

mai accentuată con�tiin�ă de sine, prin lărgirea domeniului epicii de la reflectarea lumii,

pictura de moravuri �i caractere, la comentarea dialecticii ei, la investigarea interioară a

realită�ii. Acestei înnoiri de perspectivă îi corespunde, în mod firesc, o înnoire în

construc�ia epică propriu-zisă, prin lărgirea conceptelor tradi�ionale de ac�iune, personaj,

plan temporal, subiect, ca �i a celui de realism.

21

Unui scriitor precum Ioan Slavici era aproape imposibil să i se ceară ruperea cu

tradi�ia sau antrenarea sa într-o mi�care radicală, al cărui scop ar fi fost o revalorizare a

genurilor literare în general. El este scriitorul care preferă să dureze, să construiască o operă

solidă, monumentală, o operă cu valoare de model etic. El este prozatorul – constructorul

edificiilor de sine stătătoare – care continuă efortul de edificare al reprezentan�ilor �colii

Ardelene. El se vrea luminătorul neamului, apostol al neamului său, care oficiază �i

propovăduie�te adevărul, binele �i frumosul. Literatura acestui scriitor este o literatură ce

pleacă �i se îndreaptă spre popor, cu un specific anume conturat prin sănătatea etică împinsă

până la tendin�a de didacticism, prin postulatul na�ional �i prin amprenta regională.

Dacă opera sa poartă pecetea modernită�ii, aceasta se datore�te inten�iei scriitorului

de a se raporta la literatura vremii, sincronizându-se cu spiritul literar european, prin acele

puncte de convergen�ă, esen�iale, care constituie tensiunile artistice ale operei.

Trăsăturile specifice care definesc componenta modernă a crea�iei slaviciene sunt:

� Etosul învă�ării în nuvelele Popa Tanda ți Budulea Taichii. Dacă paradigma

Europei de Vest este centrată pe muncă, cea a Europei Centrale are în centru

conceptul de învă�are. Acest aspect este reliefat de scriitorul Ioan Slavici în crea�iile

amintite, eviden�iind identitatea culturală comună pentru Europa Centrală

(preocuparea comună pentru ideea instruirii).

� Confluen�e literare în Europa Centrală. Evolu�ia scrisului lui Ioan Slavici are loc în

linia realismului critic, prin reliefarea legăturii dintre om �i mediu, ceea ce reprezintă

o aplicare avansată a metodei realiste (acest aspect devine evident în povestirea

sătească, genul de literatură comun pentru scriitorii europeni).

� Arta portretistică în realizarea personajelor. Considerăm importantă referirea la arta

portretistică, pentru a justifica nota de modernitate a crea�iei lui Ioan Slavici.

Scriitorul are o contribu�ie remarcabilă în dezvoltarea literaturii române, prin crearea

de personaje literare reprezentative pentru în�elegerea cărora sunt utilizate straturile

de adâncime ale operei. La nivel teoretic modernitatea operei a fost eviden�iată de

criticii Nicolae Manolescu �i Vasile Popovici, prin introducerea conceptelor

personajul martor, respectiv personajul trialogic. O perspectivă inedită prin faptul că

scriitorul î�i declară dispozi�ia spre teatralizarea epicului, prin crearea unor situa�ii

specifice în care personajele sunt, cu sau fără voia lor, asistate de un al treilea

personaj: personajul martor (Nicolae Manolescu) sau personajul trialogic (Vasile

Popovici). „Universul lui Slavici e de neconceput în afara teatralizării, el e organic

22

construit pe un tipar teatral ascuns �i care manevrează întreaga existen�ă a eroului

său”15. Fie că este naratorul – martorul/raisonnneurul – căruia i se permite „să fie

ironic, perfid, insinuant, să corecteze punctul de vedere al personajelor, fără a-l putea

totu�i schimba”16, fie că este o ter�ă persoană – personajul trialogic – un tip aparte

de personaj, cu un rol bine definit �i în raport cu care evoluează celelalte personaje,

al căror comportament este impus de acesta, „obligă protagoni�tii să se ascundă –

fără să reu�ească - �i să-�i compună o mască onorabilă, chiar dacă, nefalsificat,

chipul lor real, cel de zi cu zi, i-ar sluji mai bine”17. Secven�ele în care Persida

(Mara) �i Simina (Pădureanca) se oferă vederii publice, la fereastră �i în momentul

înserării, indică în teatralizare forme ale prezen�ei celorlal�i în desfă�urarea

întâmplărilor prezentate. Personajul slavician este complex, privit ca interioritate �i

angrenat, în exterior, într-un univers al teatralită�ii impus de o societate

conservatoare, de aici dedublarea personajului între o structură de adâncime �i una de

suprafa�ă.

� Semnifica�ii estetice ale coordonatei spa�iale în opera lui Ioan Slavici – Moara cu

noroc, Pădureanca, Mara. Spa�iul devine „personaj” al epicii. Sunt tematizate

conflictul/armonia cu spa�iul; rămânerea pe loc/părăsirea locului �i asumarea

vinovă�iei de a părăsi spa�iul, intrând în acolada tragicului.

� Scrierile autobiografice – Amintiri, Lumea prin care am trecut, Fapta omenească,

Închisorile mele – ilustrează propensiunea confesivă, respectiv o literatură a eului,

reversul literaturii comunită�ii.

CAPITOLUL IV

IOAN SLAVICI – SCRIITOR AL EUROPEI CENTRALE – este capitolul care

situează scriitorul Ioan Slavici în spa�iul de cultură al Europei Centrale.

În acest scop, considerăm importantă referirea la tabloul literar al epocii �i extrem de

interesant aspectul căutării �i al identificării asemănărilor de viziune la marii scriitori

europeni, care ajung, practic, la concluzii extrem de asemănătoare, singurele diferen�e fiind

cele de orizont, posibil al fiecăruia, evident asumat în func�ie de nivelul �i calitatea 15 Vasile Popovici, Lumea personajului, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1997, p. 63. 16 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, Editura Minerva, Bucure�ti, 1980, p. 144. 17 Vasile Popovici, op. cit., p. 31.

23

discu�iilor teoretice profesate în epocă. Opera acestor scriitori oferă o largă arie tematică,

pornind de la spa�iul autohton nealterat, limitat însă la peisajul locurilor natale, solidaritatea

cu satul copilăriei, cultul pentru istoria poporului, cultul pentru folclor �i etnicitate �i, pe

alocuri, refuzul civiliza�iei citadine. Exemplele sunt numeroase, însă nu vom rezuma decât

acele situa�ii considerate a fi evidente pentru scopul nostru. E cazul acelor scriitori care s-au

raportat, într-un fel sau altul, la acela�i areal literar – central european – pentru care

definitoriu este contactul cu zona Austro-Ungariei.

În contextul literar european al secolului al XIX-lea, prin opŃiunea sa, exprimată direct

în creaŃie, Ioan Slavici se încadrează într-o mişcare literară europeană. Plasarea scriitorului în

acest areal cultural se realizează în virtutea biografiei, a istoriei şi a activităŃii sale.

Biografia sa trădează un temperament sensibil, alimentat de idei umaniste, năzuind

spre o societate ideală, guvernată de principiile iubirii reciproce, ale sincerităŃii, �i ale

deplinei înŃelegeri şi încrederi în om. Mentalitatea tolerantă, înŃelegerea şi preŃuirea pentru

toŃi oamenii, indiferent de origine etnică sau de credinŃele lor, lipsa totală a oricăror

prejudecăŃi xenofobe, Slavici le-a deprins, mai întâi, din familie, primul dascăl de morală

fiind mama sa, ale cărei sfaturi de comportare în relaŃiile cu semenii atestă un spirit evoluat,

după cum mărturise�te în lucrarea memorialistică Fapta omenească: „Când întâlneşti în

calea ta un român – îmi zicea mama – să-i zici <<bună ziua!>> şi treaba fiecăruia dintre

dânşii cum îŃi dă răspuns. Tu datoria să Ńi-o faci şi faŃă cu cei ce nu şi-o fac pe a lor faŃă cu

tine”18.

Ce a urmat în continuare, bogata experienŃă de viaŃă, nu i-a schimbat deloc

începuturile, ci le-a confirmat şi le-a desăvârşit. În ceea ce priveşte cultura scriitorului, vastă

şi variată, în care confucianismul va avea un rol hotărâtor, după cum interpelările din alte

curente filozofico-morale nu sunt de neglijat, se impune să precizăm că ele au fost selectate,

însuşite sau negate în funcŃie de adeziunea, de posibilităŃile de sădire pe fundamentul etic al

copilăriei. În condiŃiile dualismului austro-ungar, care avea să dureze o jumătate de veac,

Slavici trăieşte, alături de fraŃii săi români şi ceilalŃi de alte naŃionalităŃi din imperiu,

oprimarea şi asuprirea naŃională. Evident că lupta maselor române se accentuează, căpătând

forme noi, devenind factor de căpetenie al istoriei social-politice în Transilvania de după

1867. Istoria l-a învăŃat pe Slavici şi pe transilvăneni deopotrivă, că interesele de clasă ale

nobilimii şi burgheziei maghiare duc la permanentizarea stării de subjugare naŃională. În

aceste condiŃii, românilor nu le rămânea decât orientarea spre Viena, alăturarea către împărat,

18 Ioan Slavici, Fapta omenească în Opere, vol 6, Editura NaŃional, Bucureşti, 2001, p. 185.

24

sperând într-o schimbare în mai bine. În această orientare, un rol important l-a avut

mitropolitul Andrei Şaguna, omul de-o demnitate, verticalitate �i morală deosebite. Luptător

pentru cauza naŃională a românilor, Slavici a încercat prin mijloace oneste să-şi justifice

crezul său, prin tot ceea ce a întreprins. Cunoscător al limbii germane, format �i desăvâr�it

intelectual în atmosfera vieneză, Slavici aparŃine, cum aparŃin toŃi cei de la margine,

„austricităŃii”, adică centrului, şi a fost înŃeles nu de puŃine ori ca fiind „mai austriac decât

vienezii, mai categoric decât vienezii în apărarea identităŃii Austro-Ungariei”19. Se întâmpla

aceasta, întrucât el a luptat întotdeauna pentru necondiŃionata supunere către legi şi obiceiuri.

Or, aceste legi şi obiceiuri evocate de Slavici erau în realitate un mod de rezistenŃă, de

păstrare a individualităŃii naŃionale în Ardeal. După cum este explicat în postfaŃa volumului

Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă, „modelul germanic, cu tot ceea ce are el,

bun ori rău, acŃionează asupra lui cu o neobişnuită forŃă”20.

Dacă factorul important în menŃinerea unităŃii naŃionale era pentru Slavici cultura,

întreaga sa viaŃă şi-a dedicat-o acestui deziderat, aducând contribuŃii însemnate culturii

române, în calitate de publicist, dascăl şi scriitor, confirmând cele spuse de Şerban

Cioculescu: „Ioan Slavici este o personalitate cu multiple iniŃiative”, confirmate de via�a �i

activitatea sa literară.

Legăturile scriitorului român Ioan Slavici cu mi�carea literară europeană sunt

eviden�iate, pe de o parte, de preocupările la nivel teoretic ale scriitorului de a se familiariza

cu literatura europeană, îndeosebi cea germană, pe de altă parte de traducerile realizate de

către cesta din opera unor scriitori europeni. Corela�iile literare între scriitorul român Ioan

Slavici �i scriitorii europeni, sunt eviden�iate direct prin genul de scriere comun –

povestirea sătească/romanul țărănesc – care înfă�i�ează civiliza�ia rurală, în care

valabilitatea în comunitate a unor legi nescrise era confirmată prin ceremoniile �i ritualurile

ce înso�eau omul în momentele esen�iale ale vie�ii.

Perioada în care trăieşte şi în care scrie Slavici se evidenŃiază din punct de vedere

literar printr-un ansamblu de norme în funcŃie de care va fi apreciată coerenŃa unei opere

literare. Dintre acestea, pe lângă reguli ale genului căruia îi aparŃine opera, conformarea la o

referinŃă directă, cum este realitatea, devine un principiu creator fundamental. Raportarea la

acest criteriu/principiu asigură verosimilitatea, ca raport dintre referentul propus şi produsul

literar realizat. Opera scriitorului ardelean respectă principiul verosimilităŃii, prin aceea că 19Adriana BabeŃi, Cornel Ungureanu, Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă., Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 515 20 Idem, Ibidem.

25

actualitatea imediată – reprezentată de realitatea factuală, istoria �i tradi�ia – constituie

referin�a directă a operei, scriitorul prelucrând materialul din perspectiva unui cunoscător

profund al acestor realită�i. Slavici devine, prin aceasta, un iniŃiator al prozei realiste, în

care obiectivitatea şi impersonalitatea naratorului se impun în zugrăvirea unei lumi omogene

şi raŃionale, capabilă să integreze dimensiunile colective. Cu această viziune realistă se va

alinia în rândul scriitorilor europeni, definind, din punct de vedere literar, spa�iul central-

european. Pe de altă parte, este vorba de aceea�i condi�ie a naratorului, pe care o presupune

o astfel de crea�ie obiectivă – forma auctorială – identificată de criticul Nicolae Manolescu

în eseul Arca lui Noe. Un autor omiscient �i omnipotent, care „î�i ia în stăpânire personajele

(...), un demiurg capabil doar de sacrificiul de a nu se dezvălui nemijlocit în crea�ie; în care e

prezent totu�i, de la primul la ultimul rând, prin cunoa�terea desăvâr�ită a destinelor,

sufletelor �i solu�iilor intrigii”21.

Am urmărit contextul literar european �i am putut identifica centrul de interes al

scriitorilor – genul de scriitură, problematica abordată, tipologia – �i, din acest punct, să

construim paralelisme, respectiv confluen�e literare în Europa Centrală. La nivelul întregii

literaturi central-europene, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea �i începutul secolului

al XX-lea, se resimte acela�i fenomen – preocuparea, din partea scriitorilor, pentru educarea

poporului. Acest deziderat avea să fie împlinit prin realizarea unor opere literare despre popor

�i pentru popor. Realită�ile �i situa�iile concrete, transpuse artistic, ofereau modelul unei

lumi exemplare, propuneau, a�adar, un mesaj pozitiv, care încuraja promovarea adevăratelor

valori existen�iale. În această direc�ie scriitorul Ioan Slavici a avut o contribu�ie

remarcabilă, impunându-se ca „părintele prozei literare ardelene”, căci în jurul lui se vor

iniŃia viitorii scriitori ardeleni de la sfârşitul secolului, el devenind liantul între două generaŃii.

„Slavici constituie puntea ce leagă tradiŃia cu epoca mai nouă, dând acesteia din urmă

vigoarea, de totdeauna, a rădăcinilor populare şi naŃionale şi în acelaşi timp corelând tradiŃia

literară de până la el cu cuceririle artei ce animă spiritul literaturii apropiate de noi”22. Ne par

elocvente aprecierile criticilor Pompiliu Marcea sau Magdalena Popescu, prin care opera

scriitorului este valorizată atât în spiritul tradi�iei, ca păstrătoarea fondului tradi�ional

românesc, dar �i în spiritul modernită�ii, prin deschiderea spre europeni, ca o sincronizare a

literaturii noastre.

21 Nicolae Manolescu, op.cit., p. 33. 22 Pompiliu Marcea, op. cit., p. 343- 344.

26

Tematica rurală şi valorificarea spaŃiului aferent, prin atribuirea de semnificaŃii

estetice, este o preocupare comună a scriitorilor europeni, contemporani cu Slavici.

Descrierea peisajului esenŃializează o imagine voalată, adusă parcă dintr-un timp cunoscut, şi

în acelaşi timp descrierile „taie” cursul povestirii, punând în lumină trăsăturile de caracter ale

eroilor şi motivându-le conduita. Aşadar, recunoaştem o evidentă preocupare de situare în

spaŃiul geografic. Situarea geografică a naraŃiunii într-un loc numit, cu toponimie reală,

rareori inventată, reprezintă punctul nodal în care se constituie conflictul. Pe măsură ce cadrul

se disipează înspre panoramic, lărgindu-se, complicarea narativă ia amploare, evoluând până

la deznodământ.

Cum povestirea sătească (dorfgeschichte) este specia literară abordată în contextul

literaturii central–europene, spaŃiul fixat ia forma unui topos rural. Geografia operei poate fi

reperabilă în spaŃiu, un spaŃiu specific, în care trăiesc şi se mişcă figuri reprezentative pentru

universul descris. Este zugrăvită lumea satului, o lume închisă, cu Ńărani ceremonioşi, cu un

respect deosebit pentru tradiŃie, transfiguraŃi în personaje, ca întrupări ale arhaicului.

Descrierea universului rural se face realist, autorul aparŃinând acestui univers, pe care-l

prezintă dinlăuntrul lui. Cum spaŃiul este unul real, se poate vorbi de un realism descriptiv, de

un decor predominant autentic, alterat doar de câteva năzuinŃe imaginative. Autorul nu

idealizează realitatea, o descrie aşa cum o observă, construind un univers care să genereze

comportamentul protagonistului. Se manifestă din partea lui Slavici o luciditate asumată în

ceea ce priveşte redarea concretă a peisajului, devenit „gazdă” pentru personaje şi acŃiunile

lor. Se creează astfel, o relaŃie intimă între personaj şi spaŃiul locuit; el va aparŃine acestui

areal, iar ieşirea din raŃiunea acestuia, o formă de încălcare a hibris-ului, aduce personajul în

conflict cu sine şi cu alŃii. În acest sens, mediul are rolul de a justifica faptele şi conduita

personajului. Când spaŃiul devine neputincios, insuficient în asigurarea existenŃelor vitale ale

omului, iar omul n-are capacitatea de a-l schimba, atunci se declanşează un conflict

antropologic. Scriitorul îl transferă în creaŃie. La Ioan Slavici el apare ca o inova�ie.

În literatura de secol XX a Europei Centrale şi a României scriitorul Ioan Slavici

reprezintă un caz aparte. Prin lucrarea sa memorialistică – Închisorile mele – î�i câ�tigă un

loc celebru în rândul scriitorilor secolului al XX-lea. Realismul confesiv abordat de Slavici

devine în opera sa un loc comun. Desigur că între ace�ti scriitori europeni sunt mari

deosebiri, dar nici apropierile nu sunt de ignorat. În baza unor aspecte comune, am considerat

oportună integrarea scriitorului Ioan Slavici în arealul literar european. Un volum antologic –

Închisorile mele – dezvoltă experien�a carcerală în formă inedită, în sensul că nara�iunea se

27

reorganizează sub forma unui discurs întrerupt de enclavele autobiografice, istorice, filosofice

ale textului. Destinul artistului suprapus parcursului individual, relevă o idee provocatoare,

potrivit căreia „Slavici este unul dintre marii no�tri prozatori cu o dramatică voca�ie a

e�ecului”23. Urmărindu-l pe Slavici din această perspectivă, ca om �i ca scriitor deopotrivă,

îi în�elegem lucrarea memorialistică ca pe o mărturie a unui spirit al excelen�ei – om

purificat prin suferin�ă, încât e capabil să proclame, cu o convingere imbatabilă, binevenita

insinuare în via�a sa a cruntei experien�e carcerale, asumată ca o necesitate ultimă,

experien�ă ce-i va aduce o rezolvare a conflictului său cu istoria.

CONCLUZII

Opera scriitorului Ioan Slavici a structurat �i a fundamentat artistic, începând cu

Novele din popor (1881), continuând cu celelalte două volume de nuvele, publicate în 1892,

respectiv 1896 �i cu romanul Mara, o linie de profil a prozei realiste ardelene, o linie pe care

o vor continua Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu, Pavel Dan, prelungindu-se spre Titus

Popovici, Augustin Buzura �i Ion Lăncrănjan, până la proza postmodernă a lui Ioan Gro�an.

Volumul Novele din popor constituie nucleul central al operei slaviciene, prin care

scriitorul î�i va defini o pozi�ie privilegiată în tabloul literar românesc. De�i nu a fost

receptat, la apari�ia din 1881, cu toată efervescen�a de către critica literară românească,

treptat î�i va câ�tiga notorietatea prin voci precum Nicolae Iorga, George Călinescu, Ion

Breazu, Tudor Vianu �.a., prin aprecierile cărora scriitorul ardelean va reintra în circuitul de

valori literare, recunoscându-i-se meritul de a fi considerat ini�iatorul prozei realiste în

literatura română.

Desigur că romanul Mara rămâne marea carte a autorului – un pas mare în istoria

genului – cartea care-l va defini ca romancier, în spiritul tradi�iei, prin faptul că zugrăve�te

o lume omogenă �i ra�ională, în care morala colectivă o absoarbe pe cea individuală. Nota

de modernitate a căr�ii o asigură fine�ea analizei psihologice, care vizează nu doar

personajul în singularitatea sa, ci mai ales aspectele rela�iei sale cu socialul. Personajele dau

măsura valorii lor prin raportarea la lumea pe care o reprezintă �i prin care se definesc. De

aceea, cartea rămâne în primul rând un moment artistic deosebit �i, împreună cu volumul de

23 Mircea Zaciu, op. cit., p. 110.

28

nuvele din 1881, conturează tensiunile artistice ale operei slaviciene (momentul valoric al

acesteia).

Stilul scriitorului e unul aparte, acesta vorbind despre o lume devenită a sa, în care

fraza devine arborescentă, prin diverse trimiteri, o abordare voit dubitativă, lansează întrebări

retorice, face, până la urmă, artă din cuvîntul ce parcă pentru a fi frumos înve�mântat s-a

născut. Surprinzătoare la Slavici sunt modestia �i bunul sim�, respectul datorat începuturilor

literare, pe care nu le uită �i la care se întoarce dintr-o datorie fa�ă de sine �i fa�ă de

ceilal�i. Recunoa�tem, de asemenea, sentimentul responsabilită�ii fa�ă de cititor �i

măiestria literară, care fuzionează în opera sa cu preocuparea de a reflecta „adevărul vie�ii”.

Valoarea estetică a literaturii lui Slavici se men�ine �i astăzi, fiind unul dintre

scriitorii care au trecut proba timpului. Interesul lui pentru o problematică morală a vie�ii îl

păstrează în actualitate, precum �i consisten�a �i acuitatea observa�iei, sus�inute de

voca�ia de a construi epic �i de a crea tipuri umane memorabile. De asemenea, crea�iile

mari au avut �i au încă o rezonan�ă artistică �i istorică na�ională, o rezonan�ă de esen�ă

moral-cre�tină, cu accentuarea eticismului specific ardelenesc, anticipând opera de valoare a

lui Rebreanu. Din această perspectivă, opera scriitorului Ioan Slavici este expresia cea mai

pregnantă a literaturii ardelene, o literatură puternic regională, reflectând cu fidelitate

condi�ii locale fundamentale.

Integrabilă perspectivei din zona naratologică – tripla privire – a sinelui, a operei �i a

lumii, operează în cercuri concentrice o bună a�ezare a individului con�tient de limitele

moral-existen�iale ale universului său. Ocheanul întors este o sintagmă ce ar putea defini

opera lui Slavici, prin care se face trecerea de la exterior la interior, care operează de mai

multe ori �i o criză de obiect (de la sat la familie �i individ, de la colectivitate la personaj).

Demersul nostru �i-a propus să descopere puncte valorice de referin�ă, prin care

Ioan Slavici se dovede�te un scriitor de reală voca�ie, locuit de omul de �tiin�ă sever �i

riguros, de pertinent �i echilibrat, având un gust obiectivat, pentru care destinul personal se

confundă cu cel na�ional, care la rându-i se contope�te în universal. Un destin care, pe

alocuri, a dovedit incompatibilitatea între o structură a�ezată, a tradi�iei �i iure�ul

evenimentelor, la care cu greu avea să facă fa�ă sau aproape deloc. O situare a omului în

primul rând, la hotarele dintre două gândiri fundamentale, reprezentate de Confucius �i

Schopenhauer, un destin plasat între două antiteze – Orient �i Occident –, fiecare cu

particularită�i distincte, aflate nu într-o rela�ie de opozi�ie, ci de complementaritate.

Regăsim totodată, profilul moral specific al lui Ioan Slavici rezultat al conjunc�iei celor trei

29

valori: voința (Schopenhauer), iubirea crețtină �i cumpătul/măsura în toate (Confucius).

Atât via�a însă�i, cât mai ales opera scriitorului Ioan Slavici, constituie o panoramare în

tipicul românesc situat între tradiție �i modernitate.

Sincronică, în sens superior, cu marea cultură europeană, crea�ia lui Ioan Slavici

aduce nota distinctivă a unei sensibilită�i specifice, în care tradiția �i modernitatea se

îmbină în mod original.

30

BIBLIOGRAFIE

I. EdiȚiile operei lui Ioan Slavici

1. Slavici, Ioan, Opere, vol. I-XIV, sub îngrijirea unui colectiv: Iosif Pervain

(vol.I), Teofil Teaha (vol.II-V), Ion Dodu Bălan (vol.VI), Constantin Mohanu

(vol.VII-XIV), prefaŃă de Dimitrie Vatamaniuc, Editura Minerva, Bucureşti,

1967-1987.

2. Slavici, Ioan, Opere, vol. I-VIII, edi�ie de Constantin Mohanu, prefa�ă de

Eugen Simion, Editura Funda�iei Na�ionale pentru �tiin�ă �i Artă, Univers

Enciclopedic, Bucure�ti, 2001-2007.

3. Slavici, Ioan, Opere, vol. I-VII, studiu introductiv şi cronologic de Dimitrie

Vatamaniuc, Editura NaŃional, Bucureşti 2001.

4. Slavici, Ioan, Amintiri. Lumea prin care am trecut, ediŃie şi tabel cronologic de

Constantin Mohanu, Editura Minerva (Biblioteca pentru toŃi), Bucureşti, 1994.

5. Slavici, Ioan, Romanele vieŃii, ediŃie îngrijită, prefaŃă şi note de Anton Cosma,

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.

6. Slavici, Ioan, Primele şi ultimele (Soll şi Haben-chestiunea evreiască în

România. Închisorile mele), postfaŃă de Cornel Ungureanu, Editura Curtea

Veche, Bucureşti, 2000.

31

II. ReferinȚe generale

a. Istorii literare, dicȚionare, sinteze

1. Alberes, R-M., Istoria romanului modern, Editura pentru Literatură

Universală, Bucure�ti, 1968.

2. Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, Editura Univers,

Bucure�ti, 1993.

3. Angelescu, Silviu, Portretul literar, Editura Univers, Bucure�ti, 1985.

4. Anghelescu, Mircea, Literatura română ți Orientul, Editura Minerva,

Bucure�ti,1975.

5. Anghelescu, Mircea, Clasicii noțtri, Editura Eminescu, Bucure�ti 1996.

6. Assunto, Rosario, Peisajul şi estetica, Editura Meridiane, Bucureşti 1986.

7. Bahtin, Mihail, Probleme de literatură şi estetică, Editura Univers, Bucureşti,

1982.

8. Bachelard, Gaston, Poetica spaŃiului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2003.

9. Balotă, Nicolae, Romanul românesc în secolul XX, Editura „Viitorul

românesc”, Deva, 1997.

10. Balotă, Nicolae, Literatura germană, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.

11. Bălănescu, Olga, Jurnalul intim în literatura română, Editura Paco.

Bucure�ti.

12. Bălan, Ion, Dodu, Valori literare, Editura pentru literatură, Bucure�ti, 1966.

13. Bercescu, Sorina, Istoria literaturii franceze, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,

1970.

14. Blaga, Lucian, Opere, vol. I-XI, Editura Minerva, Bucureşti, 1983-1988.

15. Blanchot, Maurice, SpaŃiul literar, Editura Univers, Bucureşti, 1980.

16. Braga, Mircea, Recursul la tradiŃie, Editura Dacia, Cluj, 1987.

17. Bremond, Claude, Logica povestirii, Editura Univers, Bucureşti, 1981.

18. Breazu, Ion, Literatura Transilvaniei, Casa �coalelor, Bucure�ti, 1944.

19. Breazu, Ion, Studii de literatură română şi comparată, vol. I, II, Editura Dacia,

Cluj, 1970, 1973.

20. Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,

ediŃia a II-a, Editura Minerva, Bucureşti, 1982.

21. Călinescu, George, Scriitori străini, Editura pentru Literatură Universală,

Bucure�ti, 1967.

32

22. Chevalier, Jean, Geerbrant, Alain, Dicționar de simboluri, Editura Artemis,

Bucure�ti, 1994.

23. Cioculescu, �erban, Dialoguri literare, Editura Minerva, Bucure�ti, 1987.

24. Cioculescu, Şerban, Streinu, Vladimir, Vianu, Tudor, Istoria literaturii române

moderne, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.

25. Ciopraga, Constantin, Personalitatea literaturii române, Editura Junimea, Iaşi,

1973.

26. Constantinescu, Pompiliu, Caleidoscop, Editura Cartea Românească,

Bucure�ti, 1974.

27. Constantinescu, Pompiliu, Romanul românesc interbelic, Bucureşti, Editura

Minerva, Bucureşti 1977.

28. Constantinescu, Pompiliu, Studii ți cronici literare, Editura Albatros,

Bucure�ti, 1974.

29. Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, ediŃia a II-a, Editura Polirom, Iaşi,

1998.

30. Crăciun, Gheorghe, Introducere în teoria literaturii, Editura Magister,

Bra�ov, 1997.

31. Cristea, Valeriu, SpaŃiul în literatură, Cartea Românească, Bucureşti, 1979.

32. Culianu, Ioan, Petru, Studii româneşti, I, Editura Polirom, Iaşi, 2006.

33. Cu�itaru, Virgil, Spații, Editura Cartea Românească, Ia�i, 1979.

34. Derşidan, Ioan, Clasicii junimişti şi învăŃământul, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 2000.

35. Derşidan, Ioan, Iconi ți literatură, Editura Univers Enciclopedic, Bucure�ti,

2002.

36. Derşidan, Ioan, Viziera cavalerului, Biblioteca revistei „Familia”, Oradea,

2008.

37. DicŃionarul literaturii române de la origini pănă la 1900, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1979.

38. Dicționar analitic de opere literare românețti. M-P. Coordonare �i revizie

�colară �tiin�ifică: Ion Pop, Casa căr�ii de �tiin�ă, Cluj-Napoca, 2001.

39. Dicționarul general al literaturii române, Editura Univers Enciclopedic,

Bucure�ti, 2007.

33

40. Dicționarul explicativ al limbii române, edi�ia a II-a, Editura Univers

Enciclopedic, Bucure�ti, 1996.

41. Dimisianu, Gabriel, Clasici români din secolele XIX şi XX, Editura Eminescu,

Bucureşti, 1996.

42. Drimba, Ovidiu, Istoria literaturii universale, vol. II, Editura Saeculum I.O.,

Bucureşti, 2004.

43. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 1998.

44. Eminescu, Mihai, Opere, vol. IX, Publicistică (1870-1877). Studiu introductiv

de Alexandru Oprea, Editura Academiei R.P.R., Bucure�ti, 1980.

45. Eminescu, Mihai, Articole ți traduceri, I, Editura Minerva, Bucure�ti, 1974.

46. Fierăscu, Constantin, Cartea amintirilor. Despre copilăria şi tinereŃea

scriitorilor noştri, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1987.

47. Glodeanu, Gheorghe, Poetica romanului interbelic, Editura Ideea Europeană,

Bucure�ti, 2007.

48. Heidegger, Martin, FiinŃă şi timp, Editura Jurnalul literar, Bucure�ti, 1994.

49. Heidegger, Martin, Originea operei de artă, Editura Univers, Bucureşti, 1982.

50. Iliescu, Adriana, Realismul în literatura română în secolul al XIX-lea, Editura

Minerva, Bucure�ti, 1975.

51. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, NaraŃiune şi dialog în proza românească, Editura

Academiei Române, Bucureşti, 1991.

52. Iosifescu, Silvian, Configurație ți rezonanțe. Un itinerar teoretic, Editura

Eminescu, Bucure�ti, 1973.

53. Iosifescu, Silvian, În jurul romanului, ediŃia a II-a Editura de stat pentru

literatură, Bucure�ti, 1961.

54. Iorga, Nicolae, Schițe din literatura română, vol. II, Editura Librăriei Fra�ii

�araga, Ia�i, 1893.

55. Iorga, Nicolae, Istoria literaturii românețti contemporane, II, Editura

Minerva, Bucure�ti, 1985.

56. Isbăşescu, Mihai, Istoria literaturii germane, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,

1968.

57. Jankelevitch, Vladimir, Ireversibilul şi nostalgia, Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 1998.

34

58. Jean, Raymond, Practica literaturii, , Editura Univers, Bucureşti, 1982.

59. Larousse, DicŃionarul spaŃiului, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,

1998.

60. Lăzărescu, Gheorghe, Romanul de analiză psihologică în literatura română

interbelică, Editura Minerva, Bucure�ti, 1983.

61. Lefter, Ioan, Bogdan, Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a

literaturii române, Editura Paralela 45, Pite�ti, 2000.

62. Liiceanu, Gabriel, Tragicul. O fenomenologie a limitei şi a depăşirii, Editura

Humanitas, Bucureşti, 1993.

63. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporene, Editura Minerva,

Bucure�ti, 1989.

64. Magheru, Paul, Radu, Delia, Sala, Dana, Tratat de literatură universală ți

comparată, vol. III, Clasicismul. Iluminismul, Editura Universită�ii din Oradea,

Oradea, 2003.

65. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Editura

Eminescu, Bucure�ti, 1991.

66. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45,

Pite�ti, 2008.

67. Maiorescu, Titu, Critice, Bucureşti, Editura Minerva, Bucureşti, 1989.

68. Marcus, Solomon, Timpul, Editura Albatros, Bucure�ti, 1985.

69. Marino, Adrian, Dicționar de idei literare, I, Editura Eminescu, Bucure�ti,

1973.

70. Martini, Fritz, Istoria literaturii germane, Editura Univers, Bucureşti, 1968.

71. Mircea, Corneliu, Lazu, Robert, Orizontul sacru, Editura Polirom, Iaşi, 1998.

72. Munteanu, George, Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.

73. Munteanu, George, Sub semnul lui Aristarc, Editura Eminescu, Bucure�ti,

1975.

74. Negrilă, Iulian, Scriitori români în actualitate, Editura Multimedia

Interna�ional, Arad, 2003.

75. Negoi�escu, Ion, Scriitori moderni, Editura pentru literatură, Bucure�ti,

1966.

76. Negoi�escu, Ion, Istoria literaturii române, Editura Minerva, Bucure�ti,1991.

35

77. Negruzzi, Iacob, Amintiri din Junimea, Editura Minerva, Bucureşti, 1970.

78. NeŃ, Mariana, O poetică a atmosferei, Editura Minerva, Bucureşti, 1989.

79. Nietzsche, Friederich, Opere complete (2), Editura Hestia, Timi�oara, 1998.

80. Nuvela românească, I, Antologie �i studii critice de Lucian Pricop, Editura

Profile Publishing, Bucure�ti, 2003.

81. Nuvela germană în secolul al XIX-lea, Editura de stat pentru literatură.

Bucure�ti,

82. Oişteanu, Andrei, Mytos şi logos, Editura Nemira, Bucureşti, 1998.

83. Opri�an Ioan, Istoria literaturi române în evocări, Editura Saeculum I. O.,

Bucure�ti, 2001.

84. Pamfil, Alina, SpaŃialitate şi temporalitate, Editura Dacopress, Cluj, 1993.

85. Perpessicius, Scriitori români, vol.II, Editura Minerva, Bucureşti, 1986.

86. Pervain, Iosif, Studii de literatură română, Editura Dacia, Cluj, 1971.

87. Petrescu, Liviu, Romanul condiției umane, Editura Minerva, Bucure�ti,

1979.

88. Piru, Alexandru, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,

Editura Univers, Bucureşti, 1981.

89. Popa, Marian, Forma ca deformare, Editura Eminescu, Bucureşti, 1975.

90. Popa, Mircea, Scriitori români, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1978.

91. Popa, Mircea, SpaŃii literare. Articole de istorie literară, Editura Dacia, Cluj,

1974.

92. Ricardeau, Jean, Noi probleme ale romanului, Editura Univers, Bucure�ti,

1988.

93. Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române, Editura Minerva, Bucureşti, 1971.

94. De Sanctis, Francesco, Istoria literaturii italiene, Editura pentru Literatură

Universală, Bucureşti, 1965.

95. Sadoveanu, Mihail, Opere, vol. IX, Editura de Stat pentru Literatură �i Artă,

Bucure�ti, 1957.

96. Simion, Eugen, Sriitori români de azi, Editura Cartea Românească, Bucureşti,

1976.

97. Spiridon, Monica, Despre aparența ți realitatea literaturii, Editura Univers,

Bucure�ti, 1984.

36

98. Steinhardt, Nicolae, Monologul polifonic, ed. a II-a, edi�ie îngrijită �i

prefa�ă de Virgil Bulat, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.

99. Streinu,Vladimir, Clasicii noştri, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968.

100. Tomu�, Mircea, Romanul romanului românesc, Editura Gramar, Bucure�ti,

1999.

101. Tudoran, Eugen, SecŃiuni literare, Editura Facla, Timişoara, 1973.

102. Ungureanu, Cornel, Geografie literară, Editura UniversităŃii de Vest,

Timişoara, 2002.

103. Ungureanu, Cornel, Proza românească de azi, Editura Cartea Românească,

Bucureşti, 1985.

104. Vârgolici, Theodor, Aspecte ale romanului românesc din secolul al XIX-lea,

Editura Eminescu, Bucureşti, 1985.

105. Velea, Stan, Istoria literaturii polone, Editura Univers, Bucureşti, 1986.

106. Vianu, Tudor, Studii de literatură, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1965.

107. Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, Editura Minerva, Bucureşti, 1988.

108. Vintilescu, Virgil, Scriitorii clasici şi Junimea, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1997.

109. Vintilescu, Virgil, Istoria literaturii române. Epoca Junimii, Editura Excelsior

Art, Timi�oara, 2008.

110. Voia, Vasile, Aspecte ale comparatismului românesc, Editura Dacia, Cluj-

Napoca, 2002.

111. Vulcănescu, Mircea, Dimensiunea românească a existenŃei, Editura FundaŃiei

Culturale Române, Bucureşti, 1991.

112. Topîrceanu, George, Scrieri alese, II, Editura Minerva, Bucure�ti 1971.

113. Torou�iu, I. E., Studii ți documente literare, II, Institutul de arte grafice

Bucovina, Bucure�ti 1932.

114. Zaciu, Mircea, Bivuac, Editura Dacia, Cluj, 1974.

115. Zaciu, Mircea, Clasici şi contemporani, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1991.

116. Zaciu, Mircea, Ca o imensă scenă. Transilvania, Editura Funda�ia culturală

română, Bucure�ti, 1996.

117. Zaciu, Mircea, Jurnal, Editura Albatros, Bucure�ti, 1996.

37

118. Zaharia-Filipaş, Elena, Retorică şi semnificaŃii, Editura Paideia, Bucureşti

1993. Weber,

119. Weber, Max, Etica protestantă ți spiritul capitalismului, Editura Humanitas,

Bucure�ti, 1993.

b. ReferinȚe despre tradiȚie Ți modernitate

1. Anzengruber, Ludwig, Teatrul popular, Editura pentru literatură universală,

Bucure�ti, 1968.

2. BabeŃi, Adriana, Ungureanu, Cornel, Europa Centrală. Nevroze, dileme,

utopii, Editura Polirom, Iaşi, 1997.

3. BabeŃi, Adriana, Ungureanu, Cornel, Europa Centrală. Memorie, paradis,

apocalipsă, Editura Polirom, Iaşi, 1998.

4. Bloom, Harold, Canonul occidental, Editura Univers, Bucure�ti, 1998.

5. Buzatu, Ion, Viața ți gândirea lui Confucius, Editura Meteor Press, Bucure�ti,

2009.

6. Canetti, Elias, Jocul privirilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.

7. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității, edi�ia a II-a, Editura Polirom,

Ia�i, 2005.

8. Compagnon, Antoigne, Cele cinci paradoxuri ale modernității, Editura

Echinox, Cluj, 1998.

9. Corbea, Andrei, Paul Celan şi „meridianul”său. Repere vechi şi noi pe un

atlas central-european, Editura Polirom, Iaşi, 1998.

10. Friederich, Hugo, Structura liricii moderne, Editura pentru Literatură

Universală, Bucure�ti, 1969.

11. Gotthelf, Jeremias, Paianjenul negru ți alte povestiri elvețiene, Editura

pentru literatură universală, Bucure�ti, 1968.

12. Grillparzer, Întâmplări din lumea mea, Editura Univers, Bucure�ti, 1976.

13. Heim, Michael, Un Babel fericit, Editura Polirom, Iaşi, 1999.

14. Hoffmannn, E.T.A., Părerile despre viață ale motanului Murr ți alte

povestiri, Editura Univers, Bucure�ti, 1985.

15. Hoffmannn, E.T.A., Urciorul de aur, Editura Ion Creangă, Bucure�ti, 1992.

38

16. Hristic, Johan, Formele literaturii moderne, Editura Univers, Bucure�ti, 1973.

17. Hurmuzachi, Eudoxiu, Fragmente din istoria românilor, Tom I-III. Traducere

făcută de Ioan Slavici (Tom II, III), Edi�ia Ministerului Cultelor �i al

Învă�ăturilor Publice �i al Academieie Române, Stabilimentul grafic I. V.

Socec, Bucure�ti, 1879-1900.

18. ***, Iconi ai modernității, Editura Universită�ii din Oradea, Oradea, 2008.

19. Jean, Paul, Viața lui Quintus Fixlein, Editura Univers, Bucure�ti, 1976.

20. Jelavich, Charles �i Barbara, Formarea statelor naționale balcanice. 1804-

1920, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1999.

21. Johnston, William, M., Spiritul Vienei, Editura Polirom, Ia�i, 2000.

22. Jokai, Mor, Omul de aur, Biblioteca pentru to�i, Bucure�ti, 1972.

23. Judt, Tony, Europa iluziilor, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

24. Kafka, Franz, Jurnal, Editura Rao, Bucure�ti, 2002.

25. Mann, Thomas, Casa Buddenbrook, Editura Rao, Bucure�ti, 1997.

26. Manzoni, Alessandro, Logodnicii, Editura Univers, Bucure�ti, 1985.

27. Marino, Adrian, Modern. Modernism. Modernitate, Editura pentru Literatură

Universală, Bucure�ti, 1969.

28. Micu, Dumitru, Modernismul românesc, Editura Minerva, Bucure�ti, 1984.

29. Musil, Robert, Omul fără însuțiri, Editura Univers, Bucure�ti, 1995.

30. Muthu, Mircea, Balcanismul literar românesc, vol. I, II, III, Editura Dacia,

Cluj-Napoca, 2002.

31. Nemoianu, Virgil Micro-Armonia. Dezvoltarea ți utilizarea modelului idilic

în literatură, Editura Polirom, Ia�i, 1996.

32. Neruda, Jan, De la Praga la Paris ți Ierusalim, Editura Minerva, Bucure�ti,

2000.

33. Omăt, Gabriela, Modernismul literar românesc în date (1880-2000) ți texte

(1880-1949), vol.1, 2, Institutul Cultural Român, Bucure�ti, 2009.

34. Ornea, Zigu, Tradiționalism ți modernitate în deceniul al treilea, Editura

Eminescu, Bucure�ti, 1980.

35. Papacostea, Victor, Civilizație românească ți civilizație balcanică, Editura

Eminescu, Bucure�ti, 1983.

36. Papadima, Ovidiu, Scriitorii şi înŃelesurile vieŃii, Editura Minerva, Bucureşti,

1971.

39

37. Papadima, Ovidiu, Istoria literaturii române, III. Epoca marilor clasici,

Editura Academiei R.S.R., Bucure�ti, 1973.

38. Pollak, Michael, Viena 1900. O identitate rănită, Editura Polirom, Iaşi, 1998.

39. Pavlowitch, Stefan, Istoria Balcanilor,Editura Polirom, Ia�i, 2002.

40. Popovici, A. C., Stat ți națiune. Statele Unite ale Austriei Mari, Editura

Albatros, Bucure�ti, 1997.

41. Roth, Joseph, Tarabas, Editura Univers, Bucure�ti, 2000.

42. Scharske, Carl, E., Viena- fin–de-siecle. Politică şi cultură, Editura Polirom,

Iaşi, 1998.

43. Schopenhauer, Arthur, Studii de estetică, Editura �tiin�ifică, Bucure�ti,

1974.

44. Schopenhauer, Arthur, Aforisme asupra înțelepciunii în viață, traducere de

Titu Maiorescu, Editura Silva-Press, Bucure�ti, 1998.

45. Storm, Theodor, Călărețul din negură, Editura Tineretului, Bucure�ti, 1966.

46. Storm, Theodor, Iezerul albinelor, Editura pentru literatură, Bucure�ti, 1961.

47. Stratz, Rudolf, Scumpă țară, Editura Regele Carol, Bucure�ti, 1917

(Traducere Ioan Slavici).

48. Tismăneanu, Vladimir, Spectrele Europei Centrale, Editura Polirom, Iaşi,

2001.

49. De Tocqueville, Alexis, Despre democrație în America, Editura Humanitas,

Bucure�ti, 2005.

50. Todorova, Maria, Balcanii ți balcanismul, Editura Humanitas, Bucure�ti,

2000.

51. Ungureanu, Cornel, Mitteleuropa periferiilor, Iaşi, Editura Polirom, Iaşi, 2002.

52. Zweig, Stefan, Lumea de ieri, Editura Univers, Bucure�ti, 1988.

III. ReferinȚe specifice, studii critice, monografii

1. Bălan, Ion, Dodu, Ioan Slavici sau roata de la carul mare, Editura Albatros,

Bucureşti, 1985.

2. Breazu, Ion, Slavici ți Confucius în Studii literare, vol. IV, Cartea

românească, Cluj, 1948.

40

3. Breazu, Ion, Prefață la edi�ia Ioan Slavici. Nuvele, vol. I, II, Editura de stat

pentru literatură �i artă, Bucure�ti, 1958.

4. Bugnariu, Teofil, Domşa, Ioan, Vatamaniuc, Dimitrie, Ioan Slavici.

Biobibliografie, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1973.

5. Cheie-Pantea, Iosif, Slavici ți vocația tragicului, vol. Palingeneza valorilor,

Editura Facla, Timi�oara, 1992.

6. Cuble�an, Constantin, Ioan Slavici, Editura Recif, Bucure�ti, 1994.

7. Cuble�an, Constantin, Moara cu noroc. Biografia unei capodopere, Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 2001.

8. Dumitrescu, Adriana, Introducere în opera lui Ioan Slavici, Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.

9. Gal, Teodor, Ioan Slavici despre educaŃie şi învăŃământ, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1967.

10. Gluck, E., Neam�u, G., Vatamaniuc, D., Studii şi documente privind activitatea

lui loan Slavici, vol. I şi II, Universitatea Populară Arad, Arad, 1976.

11. Ilica, Anton, Nan, Monica, Toposul în creația lui Ioan Slavici, Funda�ia

„Ioan Slavici”, Arad, 1999.

12. Ierco�an, Sara, Junimismul în Transilvania, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

1983.

13. Hurezan, Pascu, Şimăndan, Emil, Ioan Slavici şi unitatea spirituală naŃională,

FundaŃia culturală „Ioan Slavici”, Arad, 1998.

14. Marcea, Pompiliu, Ioan Slavici, Editura pentru Literatură Bucure�ti, 1965.

15. Negrilă, Iulian, Ioan Slavici contemporanul nostru, Editura „Vasile Goldi�”

University Press, Arad, 2004.

16. Nica, Melente, Viața ți opera lui Ioan Slavici (contribuții inedite), Editura

„Vasile Goldi�” University Press, Arad, 2005.

17. Popescu, Magdalena, Slavici, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1977.

18. Popovici, Vasile, Eu, personajul, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988.

19. Popovici, Vasile, Lumea personajului. O sistematică a personajului literar,

Editura Echinox, Cluj-Napoca,1997.

20. ***,Ioan Slavici, comentat de C-tin Cubleşan, Editura Recif, Bucureşti, 1994.

21. ***,Ioan Slavici, Evaluări critice, Editura Facla, Timişoara, 1977.

41

22. ***,Ioan Slavici, Antologie de Constantin Mohanu, Editura Eminescu,

Bucureşti, 1977.

23. *** Slaviciana. Studii despre Ioan Slavici, Editura Gutenberg Univers, Arad,

2004.

24. Slavici, Eleonora, Jurnal, Biblioteca Municipală, Timi�oara, 1969.

25. Stanca, G., Prefață la volumul Amintiri, de Ioan Slavici, Editura pentru

literatură, Bucure�ti, 1967.

26. Streinu, Vladimir, Clasicii noştri, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968.

27. StruŃeanu, Scarlat, Ioan Slavici. Comentarii asupra omului şi operei, Editura

Scrisul Românesc, Craiova, 1930.

28. Ungureanu, Cornel, Contextul operei, Editura Cartea românească, Bucureşti,

1978.

29. Ungureanu, Cornel, Ioan Slavici. Monografie, Editura Aula, Braşov, 2002.

30. Ungureanu, Cornel, Slavici-redefinirea lui „acasă”, în vol. Geografie literară,

Editura UniversităŃii de Vest, Timişoara, 2002.

31. Vatamaniuc, Dimitrie, Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut, Editura

Academei, Bucureşti, 1968.

32. Vatamaniuc, Dimitrie, Ioan Slavici. Opera literară, Editura Academiei,

Bucureşti, 1970.

33. Vighi, Daniel, Onoarea ți onorariul, Editura Cartea Românească, Bucure�ti,

2007.

34. Vintilescu, Virgil, Idila slaviciană, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1999.

35. Vo�tinaru, Teodor Monografia comunei țiria, Funda�ia Culturală „Ioan

Slavici”, Arad, 1996.

36. Zamfirescu, Duiliu: Prefață la volumul Novele, de Ioan Slavici, 1888.

IV. Articole, studii în reviste

1. Alecsandri, Vasile, Scrisoare către I. Negruzzi, datată din 7 octombrie 1874,

publicată postum în „Floarea darurilor”, anul II (1928), nr. 7/12

(iulie/decembrie).

42

2. Densusianu, Ovid, Ioan Slavici: Mara, în „Viea�a nouă”, anul II (1907), nr.

24 (15 ianuarie).

3. Doinaş, Ştefan, Augustin, Locul ca urnă funerară, în „Secolul 20”. Loc –

locuire – poluare, nr. 1-2-3 / 1999.

4. Dragomirescu, Mihail, Nuvele de I. Slavici, în „Convorbiri critice”, anul II

(1908), nr.6

5. (15 martie).

6. Eminescu, Mihai, Repertoriul nostru teatral, în „Familia”, VI (1870), nr. 3, (18

ianuarie/30 ianuarie).

7. Galaction, Gala, Cuvânt rostit la înmormântarea lui Slavici, în „Adevărul

literar �i artistic”, VI (1925), nr. 247 (30 august).

8. Iorga, Nicolae, Un roman al D-lui Slavici în „Sămănătorul”, anul V (1906), nr.

25 (18 iunie).

9. Iorgulescu, Mircea, Mara – un roman al predestinării, în „Tribuna”, anul XIII

(1969), nr. 19 (8 mai).

10. Liiceanu, Gabriel, Repere pentru o hermeneutică a locuirii, în „Secolul 20”.

Loc – locuire – poluare, nr. 1-2-3 / 1999.

11. Lovinescu, Eugen, Ioan Slavici: Închisorile mele, în „Sburătorul literar”, anul I

(1922), nr. 23 (18 februarie).

12. Procesul Ziarițtilor. Expunere specială, Tipografia „Cultura”, Bucure�ti,

1919.

13. Slavici, Ioan, Studii asupra maghiarilor, în „Convorbiri literare”, V (1871),

nr.19 (1 decembrie).

14. Ioan Slavici, Immensee, de Thodor Storm, în „Convorbiri literare”, Anul X, 1

aprilie 1876 - 1 martie 1877

15. Slavici, Ioan, Către publicul român, în „Tribuna”, I (1884), nr. 201 (21

decembrie/2 ianuarie 1885).

16. Slavici, Ioan, Despre Zâna Zorilor, în „Convorbiri literare”, 1870.

17. Micu, Dumitru, Un Balzac al satului ardelean, în „Convorbiri literare”, nr. 15

din 15 august 1972.

18. Nicolescu, Costion, Loc. Locuire. Casă. Acasă, în „Transilvania”, nr. 1-2 /

1995.

43

19. Sadoveanu, Izabela, Ioan Slavici – Povețti, în „Via�a românească”, anul IV

(1909), nr. 1.

20. Ungureanu, Cornel, Slavici ți arta autodistrugerii la români: Schopenhauer

educator, în „România literară”, an XXXII, nr. 12, 31 martie – 6 aprilie, 1999,

p. 12.

21. Zamfir, Prozatorul Biedermayer: Slavici, în „România literară”, nr. 30/31 iulie

2009.

22. Xenopol, N, Bibliografie, în „Românul”, anul XXVI (1882), 7 februarie.