Credinţă, pace şi război

7/27/2019 Credinţă, pace şi război

http://slidepdf.com/reader/full/credinta-pace-si-razboi 1/10

1

Credinţă, pace şi război1

Silvia: Bună seara, bună dimineaţa, suntem într -o noapte de insomnie când ziua este egală cu

noaptea, a început echinocţiul de toamnă.Părinte Dan Bădulescu invitat al nostru din emisiunea trecută, acum din nou invitatul nostru,

ce înseamnă această zi de fapt din punct de vedere religios?.. sau dacă înseamnă ceva, să nugreşesc!

Părintele: Mulţumesc pentru invitaţia adresată şi vom începe prin a spune că în biserică,calendarul şi chiar modul de a socoti începerea unei zile este oarecum diferit de ziua laică, sau ceaoficială, şi anume, conform cărţii Facerii, când spune „…şi a fost o seară şi o dimineaţă…”, se

socoteşte că începutul unei zile este odată cuseara, deci seara întâi şi pe urmă dimineaţa,acum în mod nor mal noi spunem că de la 12

noaptea, noi dacă socotim din punctul devedere bisericesc, ziua începe după ora care senumeşte în biserică ceasul al nouălea, adicăora 3 după amiaza, slujba la care am participatşi eu şi colegii mei preoţi deja sâmbătă de laora trei începând se cheamă că este duminică

pentru noi şi ce slujbă am început, acumsuntem în duminică din toate punctele de

vedere, este duminica a 18-a în care se citeşte despre pescuirea minunată dar şi pentru că ne aflăm pe data de 23 septembrie, aşa cum ai spus care coincide şi cu un echinocţiu, este zămislirea Sf.Proroc Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan. E uşor de reţinut având

în vedere că decalajul dintre zămislireaSf. Ioan Botezătorul şi zămislireaMântuitorului Hristos este de 6 luni fix,deci dacă ne amintim Bunavestiremartie, facem o socoteală, scădem 6luni, reţinem acest calcul, iarăşi,naşterea Sf. Ioan Botezătorul o legăm de

Naşterea de Crăciun, calculele acestea

1 Interviu luat de către Silvia Ilieş la Radio Actualităţi, 23 septembrie 2001. Vezi şihttp://www.youtube.com/watch?v=YqYs60LbSh4

http://www.youtube.com/watch?v=YqYs60LbSh4





2

vor fi uşor de reţinut, dacă avem acest decalaj de 6 luni, dintre evenimentele de zămislire şi Naşterea Înaintemergătorului, este vorba de 6 luni. La întrebarea ce se întâmplă cu solstiţiul sau cuechinocţiul mai bine zis, este o coincidenţă a faptului că 24 iunie desigur ne duce cu gândul lasolstiţiul de vară, acum este echinocţiul. Din punct de vedere bisericesc, aşa cu ai întrebat, Silvia,evenimentul în sine, solstiţiul sau echinocţiul ca act strict astronomic, sau un fenomen ceresc,modul în care se studiază în astronomie nu ar însemna foarte mult, cât înseamnă poat e ca unsimbolism. De ex. dacă luăm faptul că după solstiţiul de vară care a fost naşterea Sf. IoanBotezătorul, vedem cum zilele tot se micesc. A spus Sf. Ioan „eu trebuie să mă micşorez ca El săcrească” În vechime lucrurile acestea fiind mult mai mult în contact cu fenomenele naturale sigur că

pentru acei oameni era foarte clar, uite acum se micşorează zilele, cresc nopţile bineînţeles, pe urmă Naşterea lui Hristos în iarnă, la solstiţiu, e exact invers, pe urmă începe să crească fiecare zi, semăreşte, şi se micşorează noapte, deci este o biruinţă a luminii, a soarelui, cum ar fi luceafărul, văamintiţi, se vede luceafărul, dar când este ziuă luceafărul nu se mai vede că so arele este mult maistrălucitor. Deci aceste lucruri erau sigur foarte puternic resimţite de oamenii aceia care erau maimult în contact decât noi. Pentru noi acum avem semne de genul se schimbă orarul, adică nişte

lucruri mai pragmatice, dar nu simbolice.Silvia: Tema din această noapte şi pe care am propus-o estecredinţă, pace şi război, şi ca gând al nopţii am propus la începutgăsirea drumului drept spre lumină, spre iubire şi înţelegere, toleranţă.Vreau să întreb, în acest context în care toată lumea spune că de la 11septembrie, dată tot simbolică, lumea s-a schimbat, noi ne vomschimba, totul se va schimba, în jurul nostru, cu toţii ne apropiem şimai mult într-un fel de credinţă, de culte şi de religii. Şi sigur, ziarelesunt pline cu tot felul de prorociri, toată lumea caută pe Nostradamus, toată lumea face analogii cu

Nostr adamus, cu Apocalipsa care înţeleg din ce citesc în ziare că este sfârşitul lumii, cu potop, cu

tot felul de alte concepte pe care ne-am obişnuit să le folosim poate lipsit de substanţă. Vreau să neaduci cu picioarele pe pământ, să clarificăm într -un fel cum i se pare unui părinte ortodox ce se întâmplă acum şi cu credinţa şi cu religiile, cutoleranţa, cu iubirea, cu lumina, şi cum face faţă biserica acestor literaturi şiîntoarceri la prorociri şi preziceri?

Părintele: Să revenim cu picioarele pe pământ dar mintea s-o urcămla cer, să avem sus inimile către Dumnezeu, ca să ne lumineze să înţelegem

pentru că acestea, aşa cum poate ştiu şi ascultătorii noştri, sunt foarte maritaine, şi se spune şi în limbaj taine înfricoşate, nu, nu orişice fel de taine, care aşa cum ai spus, au învedere, chiar la o scară planetară se vorbeşte de sfârşitul lumii şi sigur nu sunt lucruri de joacă, şinici de glumit, nu-mi închipui că cineva chiar glumeşte, deşi uneori vom vedea că aceste lucrurisunt tratate puţin spus neserios.

Ce se întâmplă, haideţi s-o luăm puţin etimologic. Am citit şi eu şiziare, şi sigur că urmăresc şi posturile de TV, tema aceasta a sfârşituluilumii că a venit, că e atomic, că ai spus potop, dar

poate să fie şi asteroid, am văzut, tot felul de grozăviicare se presupune că ar putea duce la sfârşitul lumii, aucăpătat în ultima vreme în special un termen care ni se

pare că e din ce mai în ce mai înrădăcinat şi cu asta e tot mai greu descos din

mintea cuiva, a devenit loc comun, să spui cuiva apocalipsa, vremuriapocaliptice, înseamnă o grozăvie şi sfârşitul lumii, pentru foarte multă lume. Noi insistăm pe cât putem să spunem la biserică, sigur, la microfonul acesta,



3

apocalipsis în greceşte înseamnă revelaţie sau descoperire. Acuma Silvia, eu nefiind un fotograf decât amator, am avut ocazia să fac şi developare de poze în sistemul vechi, cum era, alb-negru, eraun revelator, era o soluţie, iar cine a făcut aşa ceva ştie, deci este o hârtie fotografică, şi impresiaaceasta se pune într-o soluţie, şi ştiţi, deodată şi încetul cu încetul, acea poză prinde treptat contur,care în final arată aşa cum vede cineva, deci se revelează ceea ce nu se vede într -un film sau într-o

poză, decât ceva negru, care datorită acelor soluţii cu mercur şi cu ce sunt ele, se transformă într -oimagine clară, iată fotografia deci s-a revelat, s-a descoperit.

Acest lucru îl reprezintă cuvântul de care vorbim noi, descoperireasau revelaţia. În Sfânta Scriptură ultima carte se cheamă Apocalipsa, înlimba engleză, dacă tu eşti şi vorbitoare, îi spune „The Book of Revelation”,ei aşa au tradus, şi e foarte corect, pentru că engleza chiar spune, revelation,

şi e foarte simplu pentru vorbitorii americani sau englezi să înţeleagă dacă ei însă probabil că n-aumai cuplat apocalipsă cu revelation şi că nu înseamnă sfârşitul lumii sau catastrofăsau cuvântul e tot grecesc, catastrofe, e altceva, dar apocalipsa este revelaţie saudescoperirea lui Dumnezeu făcută oamenilor. Ori această descoperire nu este

numai în cartea apocalipsei, bineînţeles Dumnezeu tot timpul a descoperitevenimentele viitoare prin fenomenul pe care noi îl ştim ca profeţie sau proorocie,e exact acelaşi cuvânt, pr ofeţie e tot din greceşte, profiti, vedeţi, termenii suntfoarte mulţi din greacă. Profet sau proroc este acelaşi lucru, noi mai mult spunem

proroc, profet s-a stabilit mai mult că ar fi Mahomed profetul, dar profet sau proroc este acelaşi cuvânt. Ori Dumnezeu S-a descoperit pe Sine oamenilor, evenimentele le-a spusşi de trecut, ce înseamnă, despre trecut, să li se spună oamenilor cum a fost începutul, facerea lumii.Ce se va întâmpla în viitor, ce se va întâmpla, întruparea, viitorul este proorocit de Duhul Sfânt,spunem în Crezul nostru, „..Duhul Sfânt Care a grăit prin prooroci…” Acei prooroci pe care-i avemîn Sfânta Scriptură, primesc aceste revelaţii de la Dumnezeu şi ei le transmit oamenilor. Acum

aceste prorocii sunt cu multe sute de ani, şi chiar şi mai mult, mii de ani. O parte mare din ele s -auîmplinit. Altă parte de care probabil vom vorbi, nu s-au împlinit, le aşteptăm probabil să seîmplinească, dar ele sunt acolo, şi sunt în Cartea Sfântă, şi noi credincioşii credem că ele se vor îndeplini, nu se poate, Scriptura nu minte, Dumnezeu îţi spuneţi ne dă în privinţa asta o pregătire, anu fi prins total descoperit, deci noi vorbim acum, foarte liniştit la microfon, cineva ne ascultă şi…Buf, se întâmplă o grozăvie şi dispărem, nu, nu e aşa. Omul primeşte şi descrierea a ce va fi, şiavertismente, şi soluţii, şi să se pregătească şi să se ferească!

Silvia: Eu aş dori, tocmai pentru că ne oprim, şi lumea este foarte preocupată de ceea ce vafi, şi prin asta se întoarce la trecut, îţi propun să abordăm altfel subiectul, hai să luăm ce va fi, şi săvedem cum a fost tratat în trecut, şi de ce această... nu ştiu.., fugă,… citeam astăzi pe internet, şi în

ziarele româneşti s-a publicat această ştire că în toate colţurile lumii peste tot, bibliotecile, librăriile,ziarele au fost asaltate cu oameni dornici să cumpere, să achiziţioneze, să citească să se informezedespre islamism, despre proorociile lui Nostradamus, despre acest sfârşit al lumii ca să se

pregătească. Deci hai să vedem ce se spune că trebuie să facem ca să ne pregătim şi în ce? Părintele: aicea sunt mai multe aspecte, în mod curent, oamenii să zicem la noi, dar nu

numai la noi, şi în alte ţări sunt angrenaţi în grijile zilnice, în a învăţa, a-şi lua un serviciu, şi a seînsura, a creşte copiii care au apărut, iarăşi bătrânii sunt bolnavi, adică o avalanşă de asta din caretrebuie să existe o ieşire din aceste griji, şi care ar fi nişte distracţii, nişte evenimente, se duc laconcerte, la muzică, la discotecă dacă sunt tineri, la meci bărbaţii, îşi caută fel şi fel de ieşiri dinaceastă viaţă de zi cu zi, şi în decursul acestor preocupări fiecare la locul de muncă sigur se

specializează, sunt angrenaţi aproape tot timpul în acest carusel: muncă, griji şi distracţii, pe cât e posibil. Ori, evenimentele care s-au produs, că ai spus de 11 septembrie, evenimentele de o



4

asemenea amploare desigur că ne scot din această viaţă să zicem mai măruntă, mai meschină de zicu zi…

Silvia: Bun, americanii au zis, am citit un sondaj, că nu se mai duc la frizer, nu se mai duc săse aprovizioneze, stau tot timpul la televizor să vadă ce li se poate întâmpla, deci s -a schimbat într-un fel viaţa lor activă care se spune că se petrecea mai mult în stradă, şi acum este mai mult îninterior…

Părintele: Şi viaţa americanului, tot aşa au spus de români, dar şi el este angrenat, se ducela…

Silvia: Bine, noi n-am ajuns ca ei, adică vreau să spun, ei sunt direct afectaţi… Părintele: Da, desigur, în primul rând că îi afectează foarte de aproape şi sunt mult mai

şocaţi, îmi pot imagina, pentru că s-au crezut invincibili, s-au crezut departe de aceste lucruri, dar înacelaşi timp să nu uităm că tot ne uităm la TV şi la film, foarte multe filme, eu nici n -aş şti să spuncâte americane, au făcut fel de fel de apocalipse d-astea, ba cu nişte gândaci, ba cu meteoriţi, cuasteroizi, ba cu nu ştiu ce extratereştri, tot felul, tot felul, ba nu ştiu cine s-au răsculat, ba cutare rusa scăpat o bombă de pe un submarin, adică ei tot timpul au fost în bunăstarea şi siguranţa lor pe care

noi, hai s-o spunem, o invidiem şi o admirăm, au fost bombardaţi psihologic, şi aici e o întrebare, cutot felul de scenarii d-astea, sigur că le vedeau ca pe o ficţiune, era un film, dar, azi un film, mâineun film, poimâine un film,… amintiţi-vă cu Orson Welles, şi aici am pusdegetul pe rana radioului, el a spus vă amintiţi cu invazia marţienilor, şi voi caoameni de radio, ştiţi la ce nebunie a dus…

Silvia: Eram foarte copii, dar am citit istoria… Părintele: Nu, n-am apucat-o noi, dar ştim istoria, i-a dementizat pe

oameni numai de la microfon. Ei, dacă şi vezi, impactul imaginii, s-o spunemcinstit, deşi noi suntem la radio, colegii noştri de la TV au şi mai şi greutate,

deci imaginea la ora asta a depăşit cuvântul, ceea ce ai auzit e una, dar ceea ce ai şi văzut acolo, chit

că este o ficţiune şi nimic real, dar are o putere de impresionabilitate enormă.Ori aceşti oameni care văd din fragedă pruncie, şi nu mai ştiu statistica Silvia,cât poate un copil american, ceva, aşa ceva, cu orele stă la televizor, are şi

jocurile astea pe calculator, care tot în zona asta cu tot felul de monştri, deseneanimate cu monstruozităţi cu fiinţe duşmane, cu civilizaţii… deci el este

permanent totuşi pregătit că această viaţă a lui şi bunăstarea şi raiul pe pământcare şi l-a făcut poate să dispară te miri când, şi este cumva psihologicterorizat, poate cumva inconştient, nu zic eu că tremură pe stradă, dar în orice caz, e foarte uşor săintri în panică când tu te aştepţi aşa când tu eşti sănătos tun şi zici s-ar putea să fac cancer, şi aivăzut o aluniţă, ei, ce faci atunci, te-ai dărâmat. Cu moralul eşti la pământ şi reacţia este foarte

violentă, se propagă în valuri şi acum tu şi noi ne întrebăm: noi cum am putea să intrăm în plasa lor şi în panica lor? Panica lor are rădăcini istorice.

Se ştie de secta adventiştilor, sau adventişti de ziua a 7-a (şi aşa sunt cunoscuţi). Aceastaeste o sectă americană, numele adventus nu mai este de data aceastagrecesc ci latinesc, ,,venirea”. Deci fiindcă vorbim de venirea a douaa lui Hristos, cuplat (venirea lui Hristos înseamnă judecată, Judecatade Apoi, sfârşitul lumii, da?), iarăşi apocalips, iarăşi un evenimentcare însă în această sectă s-au apucat să facă nişte socoteli. Deci auspus: ,,cutare şi cutare” (nişte calcule, nu are sens să obosim lumea îndetalii şi nici n-are rost să ţineţi minte), dar au dat vreo 7 date diferite.

Şi aşa isterizare i-a apucat pe ăia: se îmbrăcau în alb şi şi-au vândutaverile, cântau şi aşteptau să vină sfârşitul lumii, poate nu în panică,

poate unii să zici mai credincios... Dar bineînţeles n-a avut loc şi



5

iarăşi au zis: ,,Am greşit”, au refăcut calculele… Urmaşii lor care s -au desprins din adventişti,,,Martorii lui Iehova”, de ăştia de ne bat la uşă şi tot îţi bagă pe gât cărticele… şi ei tot calculează,calculează, calculează, aproape îţi spun, nu ştiu ora dacă ţi-o spun dar îţi dau date…

Silvia: Şi de data asta au spus? Părintele: Data asta cu 11 septembrie sau ceva, nu, nu au spus

,,martorii”, dar nu sunt numai martorii, că tu ai spus mult mai mulţi. Acumas-a făcut o explozie. Dar de ce am făcut aluzie: ăştia sunt creaţi din America,şi adventiştii şi ,,Martorii lui Iehova” şi americanii au mai trecut prin acesteevenimente în care n-aveau semne clare că ar veni, dar le spunea cineva:,,Vedeţi că la data de cutare e sfârşitul lumii”. Şi atunci laşi baltă toate alea şiaştepţi să fii mântuit sau pedepsit, ceva. Acum s-a şi întâmplat ceva, ozguduire, sigur că e şi mai … şi cuplând şi cu Nostradamus, cu indieniiamericani,

Silvia: Azteci! Părintele: Cu indienii indieni,… articolele de care spui şi să luăm

împreună unul, arată sfârşitul lumii în diferite culturi, religii, prorocii,acum, noi vorbim ca şi creştini ortodocşi, poporul român de aproape 2000de ani a avut certitudinile şi siguranţele elementele astea şi n-a cunoscut întoată istoria nici o panică de sfârşitul lumii, dar ştim că în Occident n-a

fost aşa, lumea, şi la anul 1000 a fost odată o discuţie cu 2000 , amintiţi-vă isteria deanul trecut, că 2000 e o cifră rotundă, fixă, acum a trecut-o şi p-asta în 2000 nu s-aterminat lumea, apar aceştia cu cutremurele care îngrozesc, şi am citit şi eu unfluturaş la bloc că dacă faci o rugăciune, o meditaţie nu va mai fi cutremur, acumcutremurul este depăşit de amploarea acestui război mondial, de apocalipsă, de ,,fiiiîntunericului” şi ,,fiii luminii”, se amestecă nişte cuvinte care ar putea fi foarte uşor

demontate toate aceste lucruri de un om stabil şi statornic în credinţă. Noi am fost însă zdruncinaţi, noi românii, acum nu mai zic de americani,

mai mult ne doare de noi, am fost zdruncinaţi în structurile noastre aşa solide demii de ani, cam în jurul lui 1848, şi zdruncinătura asta s-a intensificat după 1948, încep şi eu cunişte date, dar astea sunt realităţi, şi sunt verificabile, când s-a introdus o necredinţă oficială impusăcu forţa, ateismul, generaţiile a ta şi a mea suntem exact în zona asta, suntem foarte şubrezi, nu

şubrezi, şubreziţi ca o structură lovită de... ştiţi cum, pe noi trebuie să stea bulinăroşie! Atenţie, şubred duhovniceşte!

Silvia: Ha, ha! Părintele: Am trecut prin cutremur, eu am şi văzut

cutremurul din 1977, mi-amintesc blocurile alea căzute. Silvia: Da, şi eu l-am văzut, l-am şi trăit, eram mai copil,

copil tânăr de tot… Părintele: Ştim că dacă un om este aşa de şubred, toate vânturile astea

care pot fi foarte hilare de multe ori, şi de-a dreptul n-avem cuvinte, eu îţi daudreptate, sunt oameni care sunt cel puţin curioşi şi chiar şi unii care le-ar lua şi înserios, mă tem că există pericolul ca ele chiar să aibă o credibilitate, şi…

Silvia: Lumea este panicată, înainte de această emisiune am făcut o anchetă pe la chioşcurilede ziare şi am stat şi eu ca un ziarist curios să văd şi eu ce cumpără lumea, ce zice, lumea doreşte

să ştie mai multe, doreşte să ştie ce i se va întâmpla, nu suntem pregătiţi, lumea e speriată. Părintele: De ce anume e speriată?



6

Silvia: Păi de necunoscut! De acest necunoscut, şi în secunda când ai repere din mijloace deinformare şi nu numai presa scrisă mă refer aici, cum că în trecut au fost proorocite şi alţii ar fi ştiutdar tu nu te-ai informat, simţi o datorie internă, o datorie intelectuală să te informezi acum. Ce vreaueu să te rog, este să clarificăm totuşi din punct de vedere al unui om credincios, sau care spui că nueste speriat, că este pregătit. Ce se pune propriu-zis, ce este adevăr, ce este minciună, ce estelumină, ce este întuneric, ca să mă apropii de tema pe care am propus-o în noaptea asta?

Părintele: Din păcate, chiar şi din perspectiva credinciosului, şi ortodoxului şi românului şi aaltui ortodox, trebuie să recunoaştem, pentru că adevărul trebuie spus chiar şi când nu ne-ar convenişi nu ne-ar servi exact cauzei, inclusiv printre cei care mai merg la Biserică, subiectul de care spui,despre venirea a doua a lui Hristos, parusia se cheamă, noi spunem în crez, în fiecare duminică laun moment dat, Iisus Hristos „…iarăşi va veni cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţienu va avea sfârşit…” da? Şi „… aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie…” şi se spunesenin, nu intră nimeni sub pământ când spune cuvintele astea, ci aştepţi cu o speranţă.

Cartea Apocalipsei de care vorbim, se încheie cu „Maranatha, Amin”adică „Vino Doamne!” Deci orice creştin trebuie să spună „Vino Doamne”,

nu numai Vali Sterian

care cânta aşa. Şi el tot de acolo a luat-o. Dar foarteserios, Doamne vino Doamne, chiar dacă să vezi ce-a mai rămas din oameni,dar un creştin doreşte şi dacă noi Îl socotim pe Dumnezeu Tatăl că e Tatălnostru, Fiul Şi-a dat viaţa pe cruce, sângele pentru noi, ne iubeşte nespus demult, necuprins cu mintea, Duhul Sfânt, deci noi Îl dorim pe Hristos

permanent şi venirea Lui nu poate să ne umple decât de o bucurie. Acest avertisment a durat de omie de ani, nu s-a întâmplat potopul de pe o zi pe alta. Au avut foarte mult timp să se îndrepte, s -au

îndreptat 8 oameni din toată lumea. Vă daţi seama iubiţi ascultători ceînseamnă 8 oameni. Desigur nu ştim câţi erau pe pământ, desigur nu 6miliarde, erau mult mai puţini, dar oricum, erau mulţi oameni. Erau

animale, erau aceşti oameni din ce în ce mai stricaţi, din ce în ce mai păcătoşi, Noe face corabia, oamenii râdeau de el, iată, face o corabie peuscat, o corabie enormă, dacă o să analizaţi dimensiunile, efectiv este ocorabie ieşită din comun. N-avea forma unei corăbii, era ca undreptunghi, era o formă care nu e o formă cum am face pentru un vapor,

deci puţin iraţională, nu merge repede, dar încăpea foarte mult în ea, era etajată şi era făcută în aşafel încât să nu se poată scufunda, era etanşă şi de sus, şi de jos, ştim ce a urmat, Se explică potopul

prin faptul că munţii erau mai mici, norii erau foarte groşi, a plouat 40 de zile, o grozăvie. Ce săspunem, o grozăvie care a lăsat dâre enorme, şi nu numai în Sfânta Scriptură, ştim foarte bine cămulte alte religii au vorbit într-un fel sau altul de vreun potop. Deci lucrul acesta nu s-a uitat, a

rămas ancestral, asemenea lucruri, chit că s-au salvat 8 inşi din toatălumea, dar aceşti 8 sigur duc mai departe şi au povestit cum a fost

potopul, lucrul acesta nu s-a uitat. Şi faptul că Dumnezeu a salvat 8 inşişi a dat mai departe o şansă pentru a continua omenirea, este stabilit princurcubeu, semnul acesta este ce? Dacă mai ţineţi minte, jurământul,legământul lui Dumnezeu care îl face cu oamenii că nu va mai pierdelumea prin potop. Şi atunci noi ştim foarte bine când plouă şi apare curcubeul, nu neapărat că e unfenomen optic şi cu violet, şi cu astea, pentru un credincios este important că nu mă pot teme călumea va pieri vreodată prin potop. Un potop care să înece toată lumea, îl excludem din cauze, da?Dumnezeu a jurat, şi Dumnezeu nu-Şi ia jurământul, orice răutăţi am face, deci nu se repetă. Deci

aia a fost un sfârşit al lumii, să ţinem cont foarte mult foarte clar. Şi dacă noi credem că a fost unsfârşit, Dumnezeu a mai dat o şansă...



7

Silvia: Sigur, e foarte interesant, şi de aia am şi stat aşa cuminte şi am ascultat, totuşi vreausă mă întorc la ceea ce se spune acum, unde se spune de asemenea că vinesfârşitul lumii, eu vreau să ne întoarcem la 2001, 23 septembrie, după 11septembrie când majoritatea cetăţenilor pe care îi vedem, îi ascultăm şi la carene uităm spun că nu doresc un război între religii, între culturi. Ultima ştiresigur înainte de a intra în emisie, a fost faptul că preşedintele Bush seadresează în această noapte poporului american prin intermediul postului deradio „Democratic Radio” tocmai pentru a îndemna la toleranţă, la respect faţă

de culturi şi religii, întrucât în Statele Unite sâmbătă au fost atentate la comunităţile islamice. Deciam vrea să aducem discuţia la cei care sunt preocupaţi de aceste probleme, de acest sfârşit, dacă vaavea sau nu va avea loc, Dar ce se în tâmplă acum, de ce se bat religiile între ele? De ce nu ne maitolerăm unii pe alţii? În sensul acesta aş vrea să aduc discuţia...

Părintele: De fapt ai pus mai multe întrebări una lângă alta…

Silvia: Desigur, întrebările nu îmi aparţin în totalitate întrucât nu îmi permit să-mi dau eu cu părerea, în acest moment eu sunt redactor realizator al unei emisiuni dar documentându-mă pentruaceastă emisiune am citit preocupările oamenilor, întrebările pe care şi le pun, şi mă gândesc cădatoria mea este să întreb şi eu la rândul meu făcându-mă aşa o portavoce modestă a unor

preocupări majore ale multor oameni. Părintele: Cu ce ai prefera să începem, cu sfârşitul lumii, da, poate, ei bine în presă s -au

emis, şi se vor mai emite fel şi fel de date: 2001, 2002, 2012…Silvia: 2007… Părintele: 2007, şi etc., aşa mai departe, bun! Şi trece 2002, ne-am înşelat, care-i problema o

să zică, nici nu o să auzim retractări, fraţilor, cum a fost cu cutremurul, vine, spune ceva lamicrofon, ,,n-a fost 2002”, ,,Slavă Domnului” zice lumea, mai bine că au

greşit. Deci toate aceste date care nu ştiu dacă spun şi luna, dar hai chiar dacă spui că e-n anul cutărică. În Sfânta Scriptură spune că L-au întrebat şi pe Mântuitorul, aşa cum întrebi tu. Îl întrebau ucenicii, Doamne, atuncicând va veni, va veni sfârşitul? Dar când? Care e momentul, să ştim şi noice e de făcut, şi zice: „Nu vă este vouă a cunoaşte ziua şi ceasul.” Şi nicianul desigur, acela nu-l ştie nici Fiul, decât Tatăl îl ştie. Ori din moment ce

aşa vorbea Iisus Hristos, cum e cu putinţă aşa o nebunie fără margini, să vii tu cu un calcul precisceea ce revelaţia ţi-l ascunde, se spune nu e de ştiut acest moment, şi tu vii şi spui ceea ce IisusHristos a spus că nu se ştie.

Deci asta întrece într-adevăr orice limită a paranoiei şi nebuniei, a cuteza a aduce calcule şi

date, chiar dacă ai zice bun, în 3028, nu aşa, mâine poimâine, orice sumă ar pune cineva, nu este cu putinţă să fie luată, şi spunem de la microfon, nici un om să nu creadă, chiar dacă i s-a spus 2003,sau 20015. Nu se poate cunoaşte cu exactitate ziua sfârşitului, ziua venirii lui Hristos nu estecunoscută, decât că va veni, noi ştim, creştinii, că va veni, nu când. Ziua venirii lui antihrist, sespune şi de asta, nici asta nu se cunoaşte, va veni antihrist, când, nu ştim. Nu este de folos a şti noiacest lucru, aşa cum nu este de folos, cu foarte mici excepţii să ştii ceasul morţii tale personale,sfârşitul tău, că până la sfârşitul lumii din 2016, poate să fie diseară sau poimâine sfârşitul meu. Amtrecut strada pe unde n-a trebuit. Dar eu nu ştiu acest lucru. Lumea în general, cu foarte miciexcepţii, am spus, nu-şi cunoaşte momentul ăsta, şi este mult mai bine a nu-l cunoaşte, şi a fi

pregătit în speţă, în permanenţă: azi poate fi ultima mea zi. Bun, n-a fost! Doamne mulţumesc că

mi-ai dat şi ziua de azi! Mâine poate fi. A fi pregătit în permanenţă, înseamnă a nu fi surprinsniciodată de moarte. Lumea întreagă nu are nici un sens să-şi cunoască sfârşitul, ci să fie pregătită

pentru acest sfârşit nu pentru a cunoaşte cu precizia calendaristică, aşa cum ai întrebat.



8

Acum, sfârşitul la un om de multe ori este anunţat de nişte semne. Sigur că în mod normal puţini mor total brusc, poate că sunt nişte boli, ţi-a cr escut tensiunea, colesterolul, cutare, nişteevenimente care dau cumva de o pregătire se întâmplă ceva, de obicei boala sau bătrâneţea, suntnişte semne ca să nu vină brusc, la alţii poate vine chiar cu totul neaşteptat dar mai rar se întâmplăasta, nu, moartea aşa-zisă naturală este precedată de nişte semne. Nouă în proorociile bisericii ni sespune ni s-au dat nişte semne, evenimente sau semne care vor preceda acest sfârşit al lumii, atuncile iei 8 evenimente şi în ordine au început să se întâmple. Deci noi suntem acum, zilele pe care letrăim în perioada semnelor, şi în mod logic, aşa cum eu şi cu tine ne apropiem de moartea noastră,în fiecare zi suntem mai aproape de moartea noastră, omenirea, în fiecare zi suntem mai aproape desfârşitul ei, sfârşitul nu se îndepărtează, ci doar se apropie. Şi aşa cum, îmbătrânind, simţi peundeva, suflul acesta, nu mai eşti ca în tinereţe, începi să sărăceşti, să te laşi, aşa şi omenirea simtecă se apropie. Acuma problema e cum îl simţi. Nu e permis unui creştin ortodox şi iubitor deHristos să intre în panică sau să se îngrozească la gândul că vine Domnul şi Tatăl nostru şi Cel carene iubeşte cel mai mult. Dar pentru mulţi, într -adevăr, va fi înfricoşător.

Silvia: Ce înseamnă că suntem în perioada semnelor?

Părintel e: Crearea statului Israel s-a întâmplat, 1948, e o dată istorică. Evreii vin din toatălumea şi ajung acolo.Mai este alt semn refacerea Templului lui Solomon, da? Templul din Ierusalim a fost distrus,

ştim, în anul 70. Până în ziua de azi evreii nu au templu, şi din cauză că nu au templu ce nu au: nuau altar, şi dacă nu au altar nu au nici preoţi. Religia lor de astăzi, mozaismul sau iudaismul, nu are

preoţi! Este o religie fără preot, fără templu, fără altar, lucru care pune sub semnul întrebării dacăacolo este o religie.

Islamul nu are preoţi. Nu ştiu dacă lumea ştie, eu trebuie să spun lucrul acesta, vorbim dereligii. Care este preotul în islam? Care este templul? Moscheea aceea este un loc de rugăciune,dacă a văzut cineva la televizor. Nici eu n-am intrat în aşa ceva, aşa, dar aţi văzut cum ei se

prosternează, muezinul, hogea, chemă la rugăciune, dar nu este un Sfânt altar, nu este ceva de jertfit, că asta face preotul. Ce face un preot? Apare la un altar, cumva cum ar fi acel altar, şi aducedivinităţii o jertfă. O fi un animal, un ied, nu ştiu, ceva, au fost şi jertfe umane. Se ştie că aztecii

jertfeau un om, diverse, dar e o jertfă. Trebuie să fie o jertfă. Jertfa (ofranda) comunităţii care seaduce zeilor sau zeului care ar fi el. Şi asta o face totdeauna sacerdotul sau preotul. Islamul nu are

jertfă. Nu are preot, ca şi iudaismul. Deci, este o religie cu un semn de întrebare, cu o mare carenţă. Budismul, dacă întrebi, este o religie cu un şi mai mare semn de întrebare, pentru că: unde

este Dumnezeu? Cine este zeul în budism? Când Buddha a fost întrebat despre aceasta niciodată n-aafirmat că el ar zeu, sau Dumnezeu, sau Dumnezeu întrupat sau ceva de genul acesta. El n -a spusdespre sine că e Dumnezeu, şi când l-a întrebat un discipol a răspuns: ,,Despre Dumnezeu nu avem

ce discuta.” Deci el a pus punct discuţiei. Şi a rămas ca o religie atee, mulţi cercetători din istoriareligiilor spun: ,,da, în budism nu există zeu sau Dumnezeu.” Nirvana nu este un Dumnezeu, deciiarăşi un mare semn de întrebare cum poţi să mai numeşti budismul o religie dacă ea nu numai că n-are preoţi – lăsăm asta la o parte, că preot budist nu există, există doar acei călugări budişti, - dar cear putea să facă preotul? Cui jertfeşte preotul?

Într-adevăr s-a făcut în Thailanda un cult al lui Buddha, cu statuie, etc., simţindu-se aceastăcarenţă enormă a budismului. Atunci l-au făcut ca o statuie ca să fie ca un zeu, să se închine lumeacuiva. Dar originar nu era aşa, nu era un cult al lui Buddha cu statui şi cu templele ace lea budiste.Ele sunt făcute mult mai târziu. În India, ţara de baştină a lui Buddha, există 1% budişti! Îţi daiseama? E de mirare: în ţara lui Buddha există 1% budişti.

Asta de ce am spus, incursiunea asta de istoria religiilor, ai spus de ,,războiul religiilor.” Maiconcret Silvia, te referi la războiul cărei religii contra cui? Aveai în minte ceva punctual? Ce religiecu ce religie?



9

Silvia: Nu, deci eu nu mă refer la nimeni, mă refer ceea ce citesc… Părintele: Şi au spus că e religia islamului în luptă cu creştinismul sau… Silvia: Da...Părintele: Acum la evenimentul acesta… Silvia: Deci ce am citit aseară, după cum şi tu ai citit în ziare tot felul alte… Părintele: Islamul contra creştinismului occidental, da? Silvia: Da. Părintele: Eu îmi permit aşa ca o umilă observaţie să mă-ntreb: dacă într -adevăr era vorba

de un război al islamului contra creştinismului occidental, atunci logica şi bunul simţ religios spunecă în loc să intru cu avionul într -un bloc World Trade Center , să intru în Vatican, sau în CatedralaSf. Petru, pentru că simbolul creştinismului occidental rămâne papa, nu e altul mai tare. Şi atunci eutrebuie să năruiesc creştinismul occidental la el acasă. Nu în America e…

Silvia: Bun, deci asta cade ca ipoteză… Părintele: De ce intri într-un bloc? Ce creştinism e acolo, ce simboliza blocul? El

simbolizează exact ceea ce e: World Trade Center. Pe acela l-am nimicit. Pentagonul – ce este?

Puterea armată. Unde este religia? Cu ce religie am avut aici de-a face? Găsiţi că este o confruntarea islamului cu creştinismul occidental? E o frază fără acoperire după mine. Silvia: A, deci atuncea până la urmă acest lucru nu-şi are totuşi răspunsul… Dar între

culturi? Părintele: Între culturi, da. Este altceva, dar acuma, vorbind între religii sigur că şi între

religii poate să fie conflict. Neîndoielnic, fie chiar conflict armat. Au fost: războiul de 30 de ani, aufost cruciadele. Iată în timpul cruciadelor chiar război între creştinismul apusean şi islam. Acesta aavut loc sute de ani. Şi cum a fost rezultatul? N-au biruit creştinii! Iniţial au câştigat pe urmă au

pierdut tot ce au câştigat. Deci nu este o cale. Cruciada nu este o cale bună. Dacă vrei să te lupţi cu islamul, nu o faci pe calea cruciadei. Că s -a lansat şi vorba asta: ,,Să

pornim cruciada!” Cei care au pornit cruciada n-au dobândit roade bune, au fost tot puteri apusene,mai multe cruciade. Marile puteri ale vremii aceleia, Anglia, Franţa, Germania, toţi aceia, cavalerii:Richard Inimă de Leu, ceea ce ştim, valuri-valuri, n-au biruit. Deci cruciada nu este o soluţie, nicicea modernă.

Nu va fi biruit islamul dacă vrei, sau naţiunile astea pe calea unei cruciade şi a unui război,chiar dacă i s-ar spune ,,război sfânt”. Noi în ortodoxie nu cunoaştem cruciadele. Ele au fostorganizate de apuseni, n-au făcut ai noştri. Şi când am participat – asta-i părere personală – Mirceacel Bătrân a participat la Nicopole, n-a mers bine. A fost înfrânt. La Rovine însă a câştigat. LaRovine s-a luptat singur cu turcii şi i-a bătut. La Nicopole s-a aliat cu cruciaţii şi au fost înfrânţi...

Silvia: Aş vrea ca în încheiere să ne întoarcem la tema pe care am propus -o şi te rog să mă

ajuţi să vedem ce spune credinţa noastră despre această idee de toleranţă? De iubire şi lumină? Părintele: E puţin mai largă tema, dar eu o să o sintetizez. În Sfânta

Scriptură nu se va găsi nici noţiunea de toleranţă. Nici în Vechiul Testament.Deci în Biserică nu există cuvântul niciodată. Nici în Scriptură nici la SfinţiiPărinţi, deci nu avem noţiunea de toleranţă. Dar unde o întâlnim? În istoriaBisericii ştim că Sf. Constantin cel Mare şi cu cumnatul Liciniu au dat în 313edictul de toleranţă de la Milano, de toleranţa cui? În Imperiul Roman din aceavreme, imperiu păgân, erau o sumedenie de neamuri cu o sumedenie de religii.Aceste religii erau legale şi tolerate, deci: ,,- Tu în ce crezi? - În Zalmoxe dacul.

– Bun. – Tu în care crezi? – În Isis egipteana. – Perfect. Tu cu cine ţii? – Eusunt druid gal. – Bravo dom’ne. Tu ce ai? – Orfeu. – El e.”



10

Acum toleranţa religioasă era mare, deci ei tolerau să te închini şi să jertfeşti cui vrei şi peunde vrei însă cu o singură condiţie sine qua non, deci să admiţi ca stăpân (domn) pe Cezarul, peîmpărat, să te închini lui. Creştinii au fost prigoniţi şi declaraţi iliciţi (ilegali) din cauză că ei nurecunoşteau cultul împăratului şi Domn pentru ei era Iisus Hristos, Acesta era Împăratul. Celălaltera împărat pământesc, dar ştiţi că el avea pretenţia de a fi ca un zeu şi să i se aducă jertfe şiînchinăciune, ori acesta spunea: ,,Te las să te închini cui vrei şi cum vei vrea tu să faci şi nu măamestec în cultul şi doctrinele tale dar cu condiţia să mă recunoşti stăpân şi domn.” Aceasta estetoleranţa. Deci eu tolerez pe toţi cu orice idei, însă cu condiţia să respecte autoritatea mea. Dacă n-orespectă, atunci nu mai tolerez.

Ei, această toleranţă religioasă, Biserica n-o socoteşte decât valabilă în cazul unui tiran, carear prigoni pe ceilalţi, dar nu este virtutea supremă pentru că eu pot să fiu tolerant în ce sens? Cu ceide altă credinţă? Nu-i omor, nu le dau în cap, nu le fac nimic, însă, pe de altă parte, în privinţaadevărului de credinţă, eu nu pot să fiu relativist şi să zic că toate religiile au dreptatea lor, toţi seînchină la acelaşi Dumnezeu. Genul acesta de toleranţă este inadmisibil unui creştin ortodox, şi nunumai cu alte religii, dar chiar şi cu alte ,,confesiuni”: catolici, protestanţi, etc. Adevărul meu de

credinţă nu este egal cu al celorlalţi. Toleranţa este practicată, să spui, de un stat. Dacă ai un stat tolerant, el va tolera mai multecredinţe cum spui, mai multe culturi, aşa. Însă şi statul tolerant, după cum foarte bine vedeţi în cazulde faţă, cere să-i recunoşti autoritatea. Ori, eu, în calitate de creştin dau Cezarului ce e al Cezaruluişi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Credinţa mea este a lui Dumnezeu şi nu aCezarului. Acestuia îi dau impozit…

Silvia: Şi lumină? Iubire? Părintele: Da, Dumnezeu este, potrivit Crezului, ,,Lumină din Lumină”, adică Dumnezeu

din Dumnezeu. Dumnezeu este Lumină şi în Sfânta Scriptură avem câteva sute de locuri în care sevorbeşte de ,,lumină”, de ,,fiii luminii”, de ,,întuneric” ca vrăjmaş al luminii, deci, îngerii erau

luminaţi, diavolii din îngeri s-au făcut îngeri întunecaţi, se arată foarte clar contrastul dintre luminadumnezeiască şi întunericul diavolesc. ,,Să fie lumina” lui Dumnezeu şi tu eşti în lumina luiDumnezeu, iluminat de Dumnezeu.

La Schimbarea la Faţă dacă vă amintiţi El S-a arătat cu o lumină orbitoare. Este luminanecreată în care Îl contempli, şi bineînţeles, falsa lumină, pentru că nu degeaba am spus la începutulemisiunii de Pescuirea minunată ce se referă la adevăraţii Apostoli, de adevăratul Înaintemergător,şi în faţa cărora ai Nostradamus &Cο., o întreagă pleiadă de falşi prooroci şi de falşi apostoli şi defalse lumini. Nu sunt lumini numai de la Dumnezeu, ci şi cei care se numesc ,,iluminaţi”(illuminati), iluminişti, cu fel de fel de ,,lumini”.

Ori acum, în încheierea emisiunii, este un mesaj din partea noastră la discernământ. Să nu

credem tot ceea ce se spune. Să fim credincioşi dar nu creduli. A fi credincios e o mare virtute, a ficredul e chiar un păcat pot să spun. Prostia e un păcat, şi a te lăsa păcălit de o propagandă sau dediavolul este într-adevăr un păcat: puteai să nu fii păcălit. Vicleşugurile nu sunt irezistibile.

Documents

Credinţă, pace şi război