Creșterea autoeficacității pentru angajarea în activități fizice regulate (zilnice)?

1. În realizarea acestui proiect am ales conceptul de autoeficacitatea, definită ca“

Increderea unei persoane in capacitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si

motivationale necesare pentru indeplinirea cu succes a sarcinilor date. ”(Bandura, 1997);

deoarece este unul dintre factorii cognitivi care poate avea o contribuție importantă în

promovarea sănătății la copii și adolescenți.

Convingerile legate de capacităţile şi abilităţile individului influenţează eficacitatea cu

care acesta îşi controlează şi manipulează gândurile, sentimentele, motivaţiile, şi acţiunile.

Având astfel un impact puternic asupra rezultatelor acţiunilor întreprinse. Convingerile despre

sine şi abilităţile proprii ajung să îndeplinească o funcţie de autoreglare. Aceasta îi permite

individului să îşi direcţioneze acţiunile şi să acţioneze asupra mediului înconjurător.

Autoeficacitatea influenţează paternul de gândire, procesele motivaţionale, procese

afective, procese de selecţie. Influenţele autoeficacităţii pot fi observate la nivelul alegerilor pe

care oamenii le fac, acestea fiind în mare măsură influenţate de autoeficacitatea percepută.

Majoritatea oamenilor se implică în sarcini unde se simt competenţi şi încrezători în reuşită,

respectiv evită situaţiile în care ar putea eşua. Autoeficacitatea percepută determină perseverenţa

şi rezistenţa în faţa obstacolelor. Efortul depus, perseverenţa şi rezistenţa cresc direct

proporţional cu nivelul autoeficacităţii. Influențele autoeficacității mai pot fi observate și la

nivelul stresului şi anxietăţii resimţite. De exemplu, persoanele cu o auto-eficacitate redusă

percep sarcinile ca fiind mult mai complicate decât sunt în realitate. Această percepţie greşită

reduce mult alternativele de rezolvare a problemelor, ulterior ducând la stări de anxietate şi

depresie.

Literatura de specialitate ne oferă date cu privire la rolul pe care îl are autoeficacitatea în

promovarea sănătății, iar în proiectul propus de noi vom face referire la rolul autoeficacității în

adoptarea unor comportamente sănătoase, cum sunt activitățile fizice (exercițiile fizice).

Conform definiției oferite de WHO activitatea fizică se referă la orice contracție a

musculaturii scheletice care duce la un nivel superior de eliberare de energie, față de cea

caracteristică stării de repaus. Din această categorie fac parte atât antrenamentele sportive, cât și

plimbatul cu bicicleta sau pe jos, dansul etc.

Deși cunoaștem beneficiile acestor tipuri de activități, cât și consecințele sedentarismului,

datele WHO arată  că nivelul activităţii fizice este la aproximativ două treimi  din populaţia

adultă din statele Uniunii  Europene sub nivelul recomandat  În aceste ţări, 1 din 5 adulţi  nu

efectuează deloc activitate  fizică (sau efectuează într - o măsură foarte redusă).  Sedentarismul

ducând la creşterea ratei obezităţii, care este asociată cu o serie de boli cum sunt osteoporoza,

cancerul de colon, afecţiunile cardio-vasculare, dar este cunoscută și implicarea acesteia în

apariția unor tulburări emoționale (anxietate, depresie, stimă de sine scăzută).  Estimările arată că

în ţările UE nivelul redus al  activităţii fizice cauzează anual moartea a aprox. 600 000 de

persoane (reprezentând 5 - 10% din totalul deceselor). Gravitatea situaţiei este reflectată şi de

bugetele mari de bani cheltuite de  sistemele de sănătate în scopul recuperării persoanelor care

suferă de boli cronice datorate  inactivităţii fizice.

Conform opiniei experţilor, minimul de activitate fizică care asigură protecţie împotriva

bolilor este de 1 oră/zi exerciţiu fizic de intensitate moderată, timp de 7 zile pe săptâmână.   

2. Am ales ca plajă de vârstă pentru studiul nostru elevii cuprinși intre 11-15 ani.

Nu cu mult timp in urma, oamenii de stiinta credeau ca, la pubertate, creierul este deja

matur. Studiile actuale de imagistica arata ca creierul adolescentului este o lucrare nefinalizata.

Intre pubertate si varsta de adult tanar au loc modificari spectaculoase la nivelul structurilor

cerebrale implicate in emotii, rationare, organizarea comportamentului si autocontrolul (implicit

si al autoeficacitatii).

Implicarea in anumite activitati si implicit asumarea riscurilor pare sa rezulte din

interactiunea a doua retele cerebrale: (1) o retea socio-emotionala sensibila la stimulii sociali si

afectivi, cum ar fi influenta celor de-o seama, si (2) o retea a controlului cognitiv, care regleaza

reactiile la stimuli. Reteaua socio-emotionala devine mai activa la pubertate, in timp ce reteaua

controlului cognitiv se matureaza treptat, pana la inceputul varstei adulte. Aceste constatari pot

sa explice tendinta adolescentilor de a se angaja in comportamente riscante, precum si faptul ca,

deseori, asumarea riscurilor se face in grup (Steinberg, 2007)- de aceea pentru o mai mare

eficacitate a rezultatelor asteptate intervenția pe care dorim sa o realizam va avea loc la nivel de

grup; Scoala.

Numeroase probleme de sanatate pot fi preintampinate deoarece isi au originea in stilul

de viata (sedentar). Exercitiile fizice- sau lipsa lor- influenteaza deopotriva sanatatea fizica si pe

cea psihica. Intre beneficiile oferite de exercitiile fizice regulate se numara forta si rezistenta mai

mari, sanatatea mai buna a muschilor si a oaselor, controlul greutatii si reducerea anxietatii si a

stresului, precum si imbunatattirea stimei de sine, a rezultatelor scolare si a starii de bine. De

asemenea, exercitiile fizice reduc probabilitatea ca adolescentul sa se implice in comportamente

riscante. Stilul de viata sedentar poate determina cresterea riscului de obezitate si de diabet de tip

II, ambele fiind probleme mult mai raspandite in randul adolescentilor. Poate duce si la cresterea

probabilitatii aparitiei de boli cardiace si cancer la varsta adulta (Carnethon, Gulati si Greenland,

2005; Centrul pentru controlul si prevenirea bolilor, 2000a).

Formele activităţii fizice practicate de copii şi adolescenţi vizate in proiectul nostru sunt:

exerciţiile fizice practicate în cadrul orelor de educaţie fizică, activitate fizică efectuată în afara

orelor de educaţie fizică şi alte activităţi efectuate în timpul liber. Practicarea de activitate fizică

regulată pe perioada copilariei şi preadolescenţei este foarte importantă deoarece contribuie la

consolidarea unui obicei ce se menţine, în general, în adolescenţă şi în viaţa adultă.

Procentul de elevi care practică activitate fizică viguroasă zilnic conform recomandărilor

internaţionale scade dramatic pe masura înaintării în vârstă, atât pentru fete, cât şi pentru băieţi.

Activitatea fizică efectuată în timpul liber, este puternic influenţată de dezvoltarea tehnologică.

Sedentarismul, prezent în stilul de viață al multor copii și adolescenți, multele ore petrecute în

faţa computerului sau al televizorului, fiind factori de risc pentru obezitate și pentru multe alte

afecțiuni. Activitatea fizică influenţează sănătatea fizică şi mentală, atât pe termen scurt, cât şi pe

termen lung.

Studiile arată că un mare procent de elevi petrec mai mult de două ore pe zi în uitându-se

la televizor, la care se adaugă timpul petrecut la calculator, care şi acesta este de cel putin două

ore. Aceleaşi studii arată că practicarea activității fizice de cel puţin o oră pe zi, este în scădere în

rândul preadolescenţilor odată cu înaintarea în vârstă (de la 11 la 15 ani).

Comportamentele care înlocuiesc activitatea fizică firească în rândul preadolescenţilor,

cum ar fi ieşirea în parc, întâlnirea cu prietenii, drumeţiile, competiţiile sportive, sunt urmărirea

programelor TV şi jocurile sau socializarea pe calculator prin intermediul internetului.

3. Mecanismele prin care conceptul influențeaza comportamentele de sanatate la

varsta la care ati optat.

În proiectul de faţă am ales să arătăm modul în care autoeficacitatea influenţează

angajarea în activităţi fizice regulate.

Tipurile de activităţi fizice desfăşurate de preadolescenţi (elevi cu vârsta între 11 şi 15

ani) sunt:

- activităţi fizice în cadrul orelor de educaţie fizică;

- activităţi fizice în afara orelor de educaţie fizică, de exemplu în timpul pauzelor;

- activităţi fizice desfăşurate în timpul liber;

În fiecare dintre categorii, putem observa că implicarea elevilor depinde de mai mulţi

factori. Vom încerca să analizăm aceşti factori prin raportare la autoeficacitate, pentru copiii fără

probleme de sănătate care i-ar putea împiedica să participe la activitățile fizice. (Cum am spus

mai devreme, autoeficacitatea influenţează paternul de gândire, procesele motivaţionale, procese

afective, procese de selecţie. Majoritatea oamenilor se implică în sarcini unde se simt competenţi

şi încrezători în reuşită, respectiv evită situaţiile în care ar putea eşua.)

a. Implicarea în activităţile fizice din cadrul orelor de sport, depinde de modul de

desfăşurare al acestora (activităţile concrete, situaţiile de învăţare create de profesorii de sport,

atmosfera din timpul orelor), echipamentele sportive şi sălile sau terenurile de sport disponibile

şi autoeficatitatea elevilor. Se stie că unul din motivele neparticipării la orele de sport este

achiziţionarea de scutiri medicale false. În acest caz, este important să se identifice motivul

pentru care elevii nu vor să prticipe la orele de sport şi să se găsească o soluţie prin care ei să fie

motivaţi în a se implica în activitatea fizică, respectiv creşterea autoeficacităţii.

b. Implicarea în activităţile fizice în timpul pauzelor. Marea majoritate a timpului petrecut

la şcoală, elevii stau pe scaune, în bănci. Elevii desfăşoară o activitate sedentară, într-o postură a

corpului statică şi într-un mediu închis cu lumina de multe ori nepotrivită care are riscuri grave la

nivelul sănătăţii fizice (afecţiunile musculo-scheletice, stres, afecţiuni ale ochilor, oboseală) dar

și psihice dacă nu este îmbinată cu activitate fizică recreativă în timpul pauzelor.  Efortul depus

de elevi în timpul orelor pentru a fi atenți, a participa activ la lecții, a-și menține motivația este

foarte mare și de multe ori pare imposibil datorită epuizării fizice și psihice. De multe ori în

timpul pauzelor copiii rămân în bănci plictisiți și epuizați așteptând să treacă timpul să poată

merge acasă. Este nevoie de un suport extern pentru ca elevii să înveţe să folosească timpul

pauzelor, prin activitate fizică într-un mod recreativ, pentru a-şi relaxa muşchii şi ochii şi pentru

a socializa.  

c. Implicarea în actvităţi fizice în timpul liber.

Conform statisticilor, urmărirea programelor TV și jocurile sau socializarea pe calculator,

câștigă tot mai mult teren în preferințele copiilor de petrecere a timpului liber. Dacă facem un

calcul, copiii cu vârsta între 11 și 15 ani, petrec între 6 și 10 ore pe zi în activități sedentare

(timpul petrecut la școală și timpul petrecut în fața calculatorului sau a televizorului). Acest lucru

este îngrijorător. Jocurile care mai demult erau activități sportive sau plimbări, astăzi sunt

înlocuite de jocurile pe calculator. Socializarea care mai demult era față în față, conform unor

norme sociale și reguli de comunicare, astăzi este înlocuită cu socialiarea prin telefon sau prin

internet (rețele de socializare) în care formele de comunicare nonverbală sau paraverbală sunt

reduse sau chiar eliminate. Astfel, înlocuirea activităților fizice cu activitățile sedentare

prezentate mai sus, au implicații negative la nivelul sănătății fizice și psihice (dezvoltare socio-

emoțională). Din nou, ne pe punem întrebarea: care sunt motivele pentru care copiii nu mai fac

activități fizice și cum putem crește nivelul autoeficacității în angajarea în acest tip de activități.

În analiza modului în care autoeficacitatea poate influența angajarea în activități fizice

regulate, am pornit de la rolul acesteia în procesul de adoptare sau modificare a

comportamentelor de sănătate.

Autoeficacitatea este reprezentată de încrederea omului în abilitatea de a desfășura

acțiuni cu succes. Astfel autoeficacitatea influențează:

- stabilirea scopurilor

- cantitatea efortului depus

- rezistența în fața obstacolelor

În proiectul nostru vom utiliza următoarele tipuri de autoeficacitate:

- Pre-action self efficacy (SE): se referă la autoeficacitatea percepută în formarea motivației și a

intenției pentru adoptarea/ inițierea unui comportament.

- Mentainance SE: se referă la autoeficacitatea percepută a unei persoane asupra capacității sale

de a-și mobiliza resursele și a înlătura barierele în menținerea unui comportament.

- Recovery SE: se referă la autoeficacitatea percepută a unei persoane în capacitatea sa de a

readapta comportamentul sănătos în urma unei căderi.

Activitatea fizică este un comportament planificat, care implică motivație, alegere și

efort. Pentru a putea crește autoeficacitatea elevilor de gimnaziu dintr-o școală, ne-am focalizat

pe un proiect de intervenție construit pe baza Teoriei Comportamentului Planificat (TPB, Ajzen,

1991).

Teoria comportamentului planificat pleacă de la premisa că acţiunile individului sunt

dependente de credinţele sale:

- Credinţe comportamentale: influenţează atitudinea faţă despre respectivul comportament

- Credinţe normative:

- descriptive: se referă la ce crede o persoana despre modul in care anturajul apropiat se

comporta

- injuctive: modul in care persoana percepe incurajarile celor apropiati de a practica sau nu un

comportament

- Credinte fata de propriul control comportamental: referitoare la usurinta sau dificultatea de a

realiza un comportament

Acțiunile proiectului nostru se vor focaliza pe dezvoltarea autoeficacității prin fiecare

dintre cei trei factori care stau la baza formării intenției pentru activitatea fizică, implicit a

comportamentelor specifice acesteia. Mai apoi prin dezvoltarea autoeficacității propunem

implementarea unui program variat de activitate fizică susținută, care îi va ajuta pe elevi să

reușească să își dezvolte un obicei în a practica zilnic activitate fizică.

În primă fază este important să le dezvoltăm elevilor atitudini pozitive față de activitatea

fizică (din timpul orelor de sport, din timpul pauzelor și din timpul liber), prin activități în care să

ne axăm pe dezvoltarea motivației pentru schimbare/ înlocuire a comportamentelor sedentare cu

cele active. În această etapă, pot fi desfășurate activități de informare asupra riscurilor și

beneficiile comportamentelor sedentare și a celor active, desfășurarea de activități model,

propuneri de soluții și construirea unui plan de acțiune în colaborare cu elevii.

În cea de-a doua latură a proiectului, accentul va cădea pe rolul grupului în implicarea în

comportamente active ale elevilor. Se urmărește dezvoltarea autoeficacității elevilor cu privire la

inițierea unor activități fizice de grup (competiții sportive la școală, jocuri în timpul orelor de

sport, întâlniri în aer liber, drumeții, realizarea de proiecte, plimbarea cu bicicleta în grup, mersul

la săniuș, etc). Cu cât elevii for fi implicați tot mai mult în activități fizice de grup, normele și

valorile sociale ale acestuia se vor schimba. Influența grupului prin normele sale subiective va

favoriza la rândul său implicarea membrilor în activități fizice de grup. Acest tip de intervenție se

focalizează pe consolidarea unității grupului de elevi (clasa de elevi).

O altă latură a proiectului nostru se axează pe dezvolarea autoeficacității elevilor pentru

angajarea în activități fizice regulate. În această parte a proiectului, accentul cade pe dezvoltarea

autoeficacității de tip maintainance și recovery, prin crearea de programe personalizate pentru

elevi (identificarea barierelor în desfășurarea activităților fizice, formarea unui program zilnic

personalizat, identificarea puntelor tari și a punctelor slabe în legătură cu activitatea fizică,

identificarea activităților fizice preferate, etc)

În concluzie, autoeficacitaea stă la baza inițierii, menținerii și formării unui obicei în ceea

de privește activitatea fizică susținută, care este un indicator al calității stilului de viață și un

predictor pentru sănătatea fizică și psihică.

4. Aşa cum indică datele prezentate într-un raport al Asociației Române de Psihologia

Sănătății (dec. 2010), copiii şi tinerii din România, cu vârstă cuprinsă între 11 şi 15 ani, practică

frecvent comportamente de risc privind alimentaţia şi  exerciţiul fizic.

Aceste date ne-au atras atenția spre importanța creșterii calității stilului de viață la copii și

adolescenți din țara noastră, motiv pentru care am dori să propunem o intervenție care are drept

scop creșterea frecvenței comportamentelor de practicare regulată a activității fizice în rândul

acestora. (intervenția o vom realiza la nivel de grup; Școala )

Ipoteză:

În raportările periodice către inspectoratul școlar, la Școala Gimnazială XXXX a fost

înregistrată o rată crescută a absenteismului. Unul dintre indicatorii care contribuie la această

creștere este reprezentat de nefrecventarea orelor de educație fizică. Am constatat obiectiv că se

înregistrează numeroase absențe la orele de educație fizică (scutiri sau simptome subite care

împiedică participarea la orele de sport) , iar în pauze elevii se angajzeză mai mult în activități

sedentare ( de tipul jocurilor pe telefon sau tabletă, vizite la chioșcul școlii sau la automatele de

dulciuri și băuturi răcoritoare).

Așa cum a constatat Bandura (1984), convingerile legate de autoeficacitatea prezic

succesul în multe domenii, în special în educație, mai degrabă decât abilitățile și cunoștințele în

sine. S-a dovedit ca un indice al autoeficacității este cel mai eficient predictor al rezultatelor

comportamentale dintre toți indicii legați de convingeri (Graham & Weiner, 1996). Cercetările

arată că un înalt sentiment al autoeficacității cu privire la o sarcină sporește șansa persoanei de a

opta pentru ea, crește semnificația sarcinii, în sensul de a fi importantă și plăcută, și

îmbunătățește capacitatea persoanei de a persevera în pofida piedicilor (Schunk, 1991).

Succesul în desfășurarea unor activități, obținut în mod repetat, poate determina

generalizarea autoeficacității și asupra altor comportamente sau aspecte ale vieții. Anticiparea

succesului acestor acțiuni și convingerea că este capabil să le îndeplinească, determină intențiile

de acțiune și persistența în depășirea obstacolelor. Pe de altă parte, persoanele neîncrezătoare în

capacitățile proprii se vor implica mai puțin în rezolvarea unei probleme, pentru că vor considera

obstacolele prea mari și eșecul inevitabil.

Percepția propriei eficacități sau a propriei incompetențe poate fi relativ ușor identificată în

discursul copiilor. Spre exemplu, o persoană care nu se consideră eficace sau suficient de

competentă pentru a face sport sau orice fel de activitate fizică, își verbalizează neîncrederea în

fraze de tipul: “Nu am condiții bune pentru a face sport”; “Nu sunt interesante/atractive orele de

sport”; “ Nu am destul timp liber pentru sport"; “Nu știu cum sa fac";  "Nu am cu cine sa fac

sport".

Grup țintă: elevi din clasele gimnaziale (V-VIII)

Beneficiari: elevi din clasele gimnaziale (V-VIII), părinți și cadrele didactice

Sursele autoeficacității:

obţinerea unor succese repetate - succesul anterior

învăţare indirectă (observaţională) - modelarea și expunerea la comportamentele altora

semnificativi

persuasiunea de către figuri semnificative

informaţiile despre stările emoţionale şi somatice (reglarea psihofiziologică)

Tipul de autoeficacitate vizat:

-Pre-action self efficacy (SE)

-Mentainance SE

-Recovery SE

Obiective: (adresate fiecărei surse de autoeficacitate). Elevii sunt sprijiniți:

1. să experimenteze efortul susținut

2. să-și însușească ideea că obținerea succesului necesită efort susținut

3. să identifice exemple de persoane care au reușit să se angajeze în activități fizice

susținute, care ar putea reprezenta modele de urmat

4. să achiziționeze și dezvolte abilități și strategii asemănătoare modelelor identificate

5. să-și identifice și să recunoască propriile reacții la stress și situații tensionate

6. să învețe să interpreteze funcțional și stimulativ emoții și situații care conduc la creșterea

autoeficacității pentru angajarea în activități fizice

Cine aplică intervenția:

Activitățile propuse în cadrul proiectului pentru creșterea autoeficacității percepute cu

scopul  implicării copiilor în activități fizice școlare și extra-școlare vor fi realizate în parteneriat

de către psihologul școlar, profesorul diriginte și profesorul de educație fizică.

Descrierea intervenției:

Programul se derulează pe durata a 8 săptămâni, cu periodicitate de 2 activități de

săptămână: o întâlnire pentru oferire de informații și antrenament motivațional, în cadrul orelor

de consiliere și orientare, iar cea de-a doua, ca activitate fizică propriu-zisă, sub forma unor

jocuri sportive și antrenamente specifice. În funcție de tematica fiecărei săptămâni, ordinea

întâlnirilor este stabilită fie pentru a  susține performanța realizată în activitatea fizică, fie pentru

a instrui elevii asupra modalităților prin care pot crește autoeficacitatea.

În prima săptămână se evaluează nivelul autoeficacității (folosind o scală validată

științific), precum și rata de implicare în activități fizice (prin verificarea numărului de absențe,

precum și printr-un chestionar cu autocompletare privind exercițiile fizice practicate în timpul

liber și în recreații). După realizarea activităților propuse, se reiau toate măsurătorile efectuate în

etapa inițială cu scopul de a înregistra atât eficiența programului, cât și pentru a prezenta elevilor

rezultatele pozitive (!) pe care le-au putut înregistra.

Activități:

1. Gândeşte-te la succesele personale recente pe care le-ai avut sau la momentele în care

lucrurile au mers bine pentru tine. De ce ai avut success? S-a întâmplat pentru că eşti bun la ceea

ce faci sau pentru că ai depus mult efort pentru a reuşi? S-a întâmplat pentru că a fost uşor pentru

tine să reuşeşti sau pentru că ai avut noroc? Notează mai jos răspunsul la aceste întrebări.

__________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

2. Gândeşte-te la eşecurile personale recente sau la momentele când lucrurile nu au mers

bine. De ce s-au întâmplat acele lucruri? Pentru că nu eşti suficient de bun sau pentru că nu ai

încercat suficient de mult? S-a întâmplat pentru că a fost prea dificil pentru tine sau pentru că ai

avut ghinion? Notează răspunsul la aceste întrebări.

__________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

3. Interese: Sortarea fişelor  

Se confecţionează cartonaşe pe care se vor scrie numele diferitelor sporturi însoţite de o descriere

sumară. Elevii vor sorta fişele în 3 categorii:

1. aş alege

2. poate

3. nu aş alege

Ulterior va avea loc o discuţie în care elevii vor motiva alegerea făcută.

4. Autoaprecierea imaginii de sine

Citiţi adjectivele notate mai jos. Plasaţi un X în coloana intitulată „Cum sunt în prezent” în

dreptul fiecărui cuvânt care, după părerea dv, exprimă o trăsătură ce vă caracterizează. Apoi, fără

a privi semnele pe care le-aţi făcut recitiţi lista. De această dată însemnaţi cu O în coloana

intitulată „Cum aş dori să fie” fiecare cuvânt care exprimă însuşirea pe care aţi dori să o aveţi

dacă aţi fi o persoană ideală.

Adjective Cum sunt în

prezent (X)

Cum aş dori să

fiu (0)

emotiv

impresionab

il

plin de umor

independent

prietenos

ambiţios

interesant

cinstit

atrăgător

rezervat

entuziast

mediu

sensibil

demn de

încredere

inteligent

comod

vesel

invidios

energic

politicos

liniştit

iscusit

sigur

maleabil

interiorizat

fragil

sincer

relaxat

puternic

cinic

impulsiv

apatic

5. Afirmaţii neterminate

Completaţi următoarele afirmaţii:

Astăzi aş fi vrut să fiu ___________________________________________________

Principalul motiv pentru care sunt aici este ___________________________________

Oamenii car-mi plac sunt _________________________________________________

Oamenii care nu-mi plac sunt _____________________________________________

Îmi aleg prieteni care ____________________________________________________

Cea mai de preţ calitate pe care o am este ____________________________________

Astăzi m-am gândit că ___________________________________________________

Oamenii mă plac când ___________________________________________________

Oamenii nu mă plac când ________________________________________________

Oamenii la care ţin cel mai mult sunt ________________________________________

6. Poveste terapeutică

Povestea lui Mihai

În fiecare dimineață, Mihai își începe ziua de școală cu inima îndoită de neliniște. Deși în

clasa a V-a, încă mai are nevoie de mai mult timp decât ceilalți copii atunci când se citește

lecția dintr-o carte de școală. și este foarte neplăcut să o auzi pe Rodica, toți profesorii o

laudă. Deși îți place cât de frumos recită. La desenele lui nu se uită niciodată nimeni. La orele

de desen sunt teme obligatorii și nu prea pare nimeni interesat de jocul de culori pe care l-a

inițiat. O nouă zi de școală. Prima oră este de literatura română. Numai cu gândul la

rezumatul unui text literar simte că îi transpiră palmele. Dar ce să vezi? Doamna, e nouă, ce

este drept, le cere cu totul altceva. Nu îi vine să creadă urechilor când aude următoarele

cuvinte: „Dragi copii, astăzi aș dori să scoateți o foaie de hârtie și să începeți să desenați

despre ceea ce tocmai am citit.“ Nici un rezumat, nici o vorbă despre complicatele idei

principale. Entuziasmat, Mihai a luat culorile și ar fi început imediat să deseneze. Dar ce? Nu

prea a fost atent la ceea ce s-a citit așa că...a fost o mare bucurie când a auzit glasul doamnei

sugerând celor care mai au nevoie de o lectură suplimentară să se adune în Centrul pentru

Lectură inițiatiat într-un colț al sălii de clasă. După o nouă lectură, cu gândul la bucuria de a

desena, Mihai a încercat să rețină cât mai multe detalii (pentru desen). De data aceasta i-a

plăcut mult lecția. și lui, și lui Paul. Paul lucra la o mică scenetă împreună cu încă 3-4 copii.

Pentru același lucru: să reprezinte ceea ce au citit. Lor nu le prea place desenul, ceea ce lui

Mihai îi este greu să înțeleagă. Rodica însă lucrează în grupul ei, cine știe ce lucruri

complicate. Ei știu lecția aproape pe de rost. și tare frumos lucrează, scriu chiar ei înșiși

povești... dar nu prea desenează. Emil însă nu prea este mulțumit pentru faptul că deși a

lucrat în Centrul pentru lectură lui nu îi place textul. Lui îi place sportul și i-a și mărturisit lui

Mihai că un text despre Andrei Pavel l-ar citi cu toată plăcerea. Noua doamnă profesoară,

auzindu-i discutând nu a intervenit, însă a doua zi de dimineață, Emil a găsit pe bancă un

articol despre povestea reușitei lui Andrei Pavel.

Se discută pe marginea poveștii lecturate. Este încurajată acceptarea diferențelor, înțelegerea

performanței în moduri diferite etc.

7. Tehnici de relaxare

Copiii sunt ajutați să învețe diferite tehnici de relaxare pe care le-ar putea utiliza în perioada

antrenamentelor fizice pentru reglarea nivelului de funcționalitate.

În cadrul activitatilor de educație fizică, profesorul poate contribui la întărirea

autoeficacității elevilor prin câteva acțiuni:

1. Experienţele anterioare de succes ale copilului. Performanţa anterioară este unul dintre

cei mai puternici factori pentru consolidarea sentimentului de autoeficacitate.

Astfel, profesorul trebuie să aducă frecvent în lumină situaţiile anterioare în care copilul a

performant eficient, a avut succes.

O metodă utilă ar putea fi împărţirea sarcinilor complexe (care necesită abilităţi mai

complexe) în componente mai simple, mai specifice, care necesită efort din partea copilului, dar

sunt congruente cu nivelul curent de dezvoltare al abilităţilor sale.

2. Observarea colegilor care au succes. O altă metodă de creştere a sentimentului de

autoeficacitate este observarea de către copil a colegilor care performează cu succes un exerciţiu.

Nu este suficient să observe acel exerciţiu, ci şi să aibă convingerea că are abilitatea de a imita

ceea ce tocmai a observat.

În acest sens, profesorul poate să folosească pentru exemplificare un elev cu abilităţi

apropiate de cele ale copilului cu autoeficacitate scăzută şi nu o unul cu o experienţă mai mare şi

ale cărui performanţe depăşesc cu mult media.

3. Feedback pozitiv specific. Persuasiunea verbală poate fi folosită alături de alte metode

sau singură. În general, persuasiunea verbală este eficientă dacă vizează un feedback pozitiv

referitor la performanţe anterioare (de succes) specifice. Astfel “poţi să faci asta!” nu este la fel

de eficient ca şi “ai reuşit să alergi în 8,4 secunde, vei reuşi şi în 8”.

4. Antrenarea unor abilităţi psihologice. Ajutându-l pe copil să îşi identifice şi să îşi

menţină un nivel optim al abilităţilor şi funcţionării fiziologie pentru a performa cu succes poţi

creşte încrederea acestuia în propriile abilităţi. Acest lucru poate fi realizat prin învăţarea

tehnicilor de relaxare şi a altor tehnici psihologice relevante.